GHID DE PROCEDURI SI INSTRUMENTE DE LUCRU PENTRU ... fileprin formularea de politici publice alternative de catre societatea civila”. Avand in vedere cadrul conceptual descris in

Competenta face diferenta! Proiect selectat in cadrul Programului Operational Capacitate Administrativa cofinantat de Uniunea Europeana, din Fondul Social European

Nr.contract de finantare: 130/ 7.06.2018

Titlul Proiectului: “Abordare integrata a politicilor sociale si medicale prin formularea de politici publice

alternative de catre societatea civila”

Axa prioritara 1 Administratie publica si sistem judiciar efeciente

Obiectivul specific 1.1. Dezvoltarea si introducerea de sisteme si standarde comune in administratia publica ce

optimizeaza procesele decizionale orientate catre cetateni si mediul de afaceri in concordanta cu SCAP

Codul SIPOCA: 353, Codul MySMIS: 110527

Perioada de implementare a proiectului: de la 07/06/2018 pana la 06/10.2019.

GHID DE PROCEDURI SI INSTRUMENTE DE LUCRU PENTRU

MONITORIZAREA SI EVALUAREA POLITICILOR PUBLICE DIN

DOMENIUL SOCIAL SI/SAU MEDICAL


CUPRINS

Error! Bookmark not defined.

I. INTRODUCERE 4

II. POLITICI PUBLICE, POLITICI SOCIALE SI DE SANATATE 5

POLITICA PUBLICA 5

POLITICA SOCIALA 5

POLITICA DE SANATATE 5

POLITICILE PUBLICE IN ACCEPTIUNEA CADRULUI LEGISLATIV NATIONAL 5

III. MONITORIZAREA POLITICILOR PUBLICE 7

MONITORIZAREA POLITICILOR PUBLICE 7

IV. EVALUAREA POLITICILOR PUBLICE 8

EVALUAREA PROCESULUI DE DEZVOLTARE A UNEI POLITICI PUBLICE SI A CONTINUTULUI 8

EVALUAREA IMPLEMENTARII 9

EVALUAREA IMPACTULUI 9

V. METODE DE CERCETARE UTILIZATE IN EVALUAREA DE POLITICI PUBLICE 10

CERCETAREA EXPERIMENTALA 11

Cercetarile cvasi-experimentale 11

CERCETARE NON-EXPERIMENTALA 11

Anchete/Sondaje 12

Studii de caz 12


Cercetare fenomenologica 12

Observatia participativa 12

Focus group 12

Cercetare etnografica 13

VI. CONTEXTUL LEGISLATIV NATIONAL PRIVIND MONITORIZAREA SI EVALUAREA

POLITICILOR PUBLICE 14

VII. MODEL DE MONITORIZARE SI EVALUARE 15

VIII. BIBLIOGRAFIE 16


I.INTRODUCERE

Prezentul ghid stabileste procedurile si instrumentele de lucru pentru monitorizarea si evaluarea politicilor publice din domeniul social si/sau medical. Aceasta procedura a fost realizata in perioada 18 iulie – 7 septembrie 2018 in cadrul proiectului “Abordare integrata a politicilor sociale si medicale prin formularea de politici publice alternative de catre societatea civila”. Avand in vedere cadrul conceptual descris in continuare, cadrul general al Proiectului Abordare integrata a politicilor sociale si medicale prin formularea de politici publice alternative de catre societatea civila, precum si cadrul legislativ national, prezentul ghid propune, un model de monitorizare si evaluare a politicilor publice din domeniiile medical si/sau social care poate fi utilizat de societatea civila.


II.POLITICI PUBLICE, POLITICI SOCIALE SI DE SANATATE

POLITICA PUBLICA. Politica publica reprezinta un ciclu/o serie de actiuni sau inactiuni ale unui guvern ca raspuns la o problema publica. Se refera la ansamblul de acte normative, prioritati, strategii, planuri, comportamente si actiuni guvernamentale care reflecta atitudinile si regulile selectate pentru public si care ghideaza actiunile unui guvern.

POLITICA SOCIALA. Politica socială se ocupă de modul în care societățile din întreaga lume răspund nevoilor umane de securitate, educație, muncă, sănătate și bunăstare. Din familia politicilor sociale fac parte si politicile de sanatate.

POLITICA DE SANATATE. Politica de sanatate se refera la deciziile, planurile și acțiunile intreprinse de un guvern pentru a atinge obiectivele specifice ale asistenței medicale în cadrul unei societați. O politică explicită de sănătate definește o viziune pentru viitor, care la rândul său ajută la stabilirea unor obiective și puncte de referință pe termen scurt și mediu. Aceasta prezintă prioritățile și rolurile preconizate ale diferitelor grupuri, construiește consens și informează populatia.

POLITICILE PUBLICE IN ACCEPTIUNEA CADRULUI LEGISLATIV NATIONAL. Potrivit HG nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunatatirea sistemului de elaborare, coordonare si planificare a politicilor publice la nivelul administraþiei publice centrale, propunerea de politici publice este un document de politici publice destinat rezolvarii unor probleme de politici publice specifice în cazul în care exista mai multe variante posibile de rezolvare sau daca este necesar un acord conceptual privind fondul reglementarii normative. O propunere de politici publice poate genera unul sau mai multe acte normative. Conform aceluiasi act normativ, structura propunerii de politici publice curpinde urmatoarele parti:

➢ descrierea problemei, ➢ documente de politici publice si acte normative privind problema de solutionat si, ➢ identificarea si evaluarea variantelor.

Aceasta este partea cea mai importanta a propunerii de politici publice care permite decidentilor politici sa aleaga varianta optima in functie de criteriile de evaluare (trebuie mentionat ca exista posibilitatea ca una din variantele prezentate sa fie si cea de a nu actiona). Precizarea impactului social, economic si financiar, precum si a implicatiilor bugetare ale fiecarei variante trebuie prezentate prin realizarea analizelor de impact ex-ante generale sau detaliate ale politicii publice. Daca cei care formuleaza politicile publice folosesc metodele generale de analiza de impact, efectele


pozitive si negative asupra grupurilor tinta trebuie descrise în mod calitativ. Pe de alta parte, analiza detaliata impune folosirea mai multor metode de analiza economica (analiza cost-beneficii, cost-eficacitate si altele asemenea). in unele cazuri, rezultatele prezentate în raportul de evaluare ex-ante ar putea sa conduca la o modificare a strategiei asa cum apare precizata în propunerea de politici publice. In aceasta situatie este necesara precizarea acestor posibile modificari. Actul normativ prevede si implicatiile juridice si planificarea în timp. Aceasta parte descrie proiectele de acte normative care trebuie sa fie elaborate pe baza variantei de propunere de politica publica aprobata. De asemenea, este descris continutul modificarilor care trebuie aduse actelor normative: modificari ale actelor normative în vigoare, continutul noilor acte normative prezentat pe scurt, precum si actele normative propuse spre abrogare. Actul normativ descrie, pe scurt, frecventa si planificarea activitatilor de monitorizare, evaluare si raportare. Se fac precizari privind disciplina procesului de monitorizare si evaluare. Totodata, conform Cap. 2, Art. 3 din Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, în vederea adoptarii/aprobarii, aprobat prin Hotarârea nr. 561 din 10 mai 2009:

➢ „(1) Documentele de politici publice sunt instrumentele de decizie prin intermediul carora sunt identificate posibilele solutii pentru rezolvarea problemelor de politici publice, astfel cum sunt definite în Hotararea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunatatirea sistemului de elaborare, coordonare si planificare a politicilor publice la nivelul administratiei publice centrale.

➢ (2) Documentele de politici publice includ si informatii cu privire la evaluarea impactului, masurile de monitorizare, evaluare si implementare a solutiilor identificate.”


III.MONITORIZAREA POLITICILOR PUBLICE

Prin stabilirea unei viziuni, a unor valori, principii si obiective, politica publica traseaza cadrul general de actiune pentru rezolvarea unor probleme intr-o societate. Pentru a fi eficienta, o politica publica trebuie sa prevada/sa fie insotita de un plan care sa detalieze strategiile si activitatile care urmeaza a fi implementate in vederea indeplinirii obiectivelor acesteia. Politicile de succes au fost de obicei cele definite cu claritate si in acord cu nevoile si conditiile existente. De asemenea, ele au fost construite in baza unui proces incluziv si cu respectarea principiului utilizarii bunelor practici. Avand in vedere ca guvernele sunt responsabile in fata cetatenilor, atat pentru politicile publice formulate, cat si pentru utilizarea fondurilor publice, este esential ca politicile publice sa fie monitorizate si evaluate cu atentie si eventual modificate in cazul in care nu conduc la impactul si efectele dorite.

MONITORIZAREA POLITICILOR PUBLICE. Se refera la colectarea, urmarirea si analiza de rutina a datelor cu privire la elaborarea si implementarea unei politici publice. Procesul de monitorizare este esential pentru a verifica cat de bine se implementeaza actiunile propuse, astfel incat sa permita continuu rectificarea problemelor identificate. in plus, monitorizarea este importanta pentru a ne asigura că orice evaluare a politicii se bazează mai degrabă pe implementarea reală decât pe intenția de a implementa (in absenta implementarii). Efectuarea unei evaluari a succesului unei politici fără a fi siguri că actiunile au fost efectiv realizate în conformitate cu directia trasata prin politica publica ar putea duce la concluzii incorecte sau indoielnice despre succesul sau "rezultatele" politicii respective. Aspectele care necesita sa fie monitorizate indeaproape includ verificarea dacă:

• activitățile prezentate au fost finalizate;

• sunt respectate intervalele de timp stabilite pentru fiecare activitate;

• intrările planificate au fost realizate;

• rezultatele activităților au fost atinse;

• obiectivele diferitelor strategii au fost atinse. Monitorizarea este diferita de activitatea de evaluare a rezultatelor, limitandu-se la inregistrarea de date care ulterior vor fi interpretate. Monitorizarea poate avea loc in urmatoarele momente: in momentul de formulare a politicii, pe parcursul implementarii si dupa ce s-a incheiat implementarea permitand astfel monitorizarea efectelor politicii publice. Elementele unei politici publice se poate modifica in functie de schimbarile survenite la nivel institutional sau in standardele specific domeniului in care sunt implementate. Astfel, monitorizarea ar putea fi una dintre cele mai lungi etape din ciclul politicilor publice.


IV.EVALUAREA POLITICILOR PUBLICE

Evaluarea este un proces de examinare sistematică cu ajutorul unor metode de cercetare specifice a valorii si impactului unei politici publice in raport cu obiectivele propuse, si poate lua mai multe forme:

• evaluarea procesului de dezvoltare a politicii si a continutului prin examinarea proceselor implicate în dezvoltarea politicii, a meritelor și valorii documentului de politică în sine precum si a altor documente derivate din aceasta;

• evaluarea implementării politicii;

• evaluarea impactului pentru a se verifica dacă obiectivele politicii au fost îndeplinite.

EVALUAREA PROCESULUI DE DEZVOLTARE A UNEI POLITICI PUBLICE SI A CONTINUTULUI. In cadrul procesului de monitorizare si evaluare, un aspect important este acela de a examina dacă procesul de dezvoltare a politicii publice a respectat principiile celor mai bune practici și dacă politica este adecvata si fezabila tinand cont de nevoile existente si de contextul national. Evaluarea meritului sau a valorii unei politici poate avea loc chiar înainte de punerea sa în aplicare. Acest lucru ar asigura implementarea unei politici bine pregatite și solide în conținut. Cu toate acestea, politica publica nu este o entitate statică care, odată acceptată și aprobată, ramane neschimbata. Pentru a fi relevanta, politica publica trebuie să răspundă diferitelor schimbări care ar putea surveni pe parcursul implementarii (de exemplu disponibilitatea unor noi solutii stiintifice privind prevenirea si tratarea unor boli, o schimbare in guvernare etc). Oricare dintre aceste schimbari pot impune o evaluare a politicii. De asemenea, guvernul poate sa fie preocupat de faptul că politica propusa spre implementare nu este nu cea mai buna abordare posibilă in domeniul respectiv, prin urmare, poate dori să-și reevalueze politica. Alte documente derivate din politica publica (de exemplu planurile de actiune, legislatia secundara etc.) necesită în mod similar o evaluare a procesului și a conținutului. De exemplu, au fost implicați actorii cheie în elaborarea acestora? Dacă nu, acest lucru poate împiedica punerea în aplicare cu succes a acestor documente. Un aspect critic al evaluării de conținut este să se asigure că docuemntele derivate din politicile publice sunt realiste. De exemplu, acestea trebuie să fie verificate în acord cu resursele financiare si umane disponibile. Tendințe in și in afara domeniului caruia i se adreseaza politica publica trebuie, după caz, să fie notate și luate in considerare. In cazul în care sectorul public a pierdut în mod regulat asistente medicale sau medici care au migrat fie catre sectorul privat, fie catre alte tari, acest lucru ar afecta disponibilitatea resurselor umane la nivel national si ar trebui să fie luat în considerare la elaborarea documentelor


de politci publice. Astfel, documentele de politici publice trebuie sa prevada modalități de abordare a problemelor existente, dar ar trebui, de asemenea, să fie realist în ceea ce privește impactul pierderilor de resurse umane. Tendințe și politici din alte sectoare, cum ar fi cel social pentru o politica in domeniul sanatatii si sanatatea pentru o politica in domeniul sectorul social, ar trebui analizate deoarece acestea ar putea influenta sau chiar impiedica atingerea obiectivelor si tintelor propuse.

EVALUAREA IMPLEMENTARII. In cadrul monitorizarii implementării unei politici trebuie identificate ariile în care implementarea nu avansează in conformitate cu cadrul general trasat prin politica publica sau tintele propuse nu sunt îndeplinite. In unele situatii astfel de probleme pot fi evidente sau usor de identificat si rectificat. De exemplu, o intarziere si/sau diminuare a finanțarii pentru implementare conduce deseori la imposibilitatea de a angaja in implementare resursele umane necesare pentru a pune in aplicare politica publica. In mod evident, activitatile si tintele propuse nu vor putea fi indeplinite sau calitatea actiunilor va avea de suferit. Totusi, in anumite situatii, problemele pot fi ascunse iar identificarea acestora necesita parcurgerea unui proces de evaluare pentru a intelege ce, de ce, cum si unde implementarea nu progreseaza conform cadrului trasat. Rezultatele unui astfel de proces pot indica nevoia de a modifica/re-ajusta politica respectiva (de exemplu resursele financiare necesare implementarii sunt mai mari decat resursele disponibile in tara respectiva sau termenele de indeplinire a indicatorilor propuse sunt nerealiste, etc.).

EVALUAREA IMPACTULUI. De obicei, politicile publice au un cadru temporal bine definit. Este insa esential ca la finalul perioadei de implementare sa se realizeze un proces de evaluare pentru a examina masura in care obiectivele specifice stabilite în politică au fost îndeplinite. Daca, de exemplu perioada de implementare a fost de 5 ani, procesul de evaluare finala ar trebui sa aiba loc dupa 5 ani. Daca obiectivele acestei politici au fost indeplinite, aceasta este un indicator ca implementarea s-a facut cu succes. Din acest motiv, este important ca obiectivele politicii sa fie clar definite, măsurabile și sa se raporteza la ceea ce este strategic și practic fezabil. In baza evaluarii de impact se pot stabili astfel si directiile viitoarele ale politicilor publice din domeniul respectiv, prin integrarea aspectelor forte si eliminarea punctelor slabe.


V.METODE DE CERCETARE UTILIZATE IN EVALUAREA DE POLITICI PUBLICE

In etapa de planificare a evaluării, este important să să defineasca clar aspectele specifice ale unei politici publice care necesită raspunsuri astfel incat sa fie alese cele mai potrivite metode de cercetare. Nici o metoda sau model de cercetare nu poate raspunda tuturor întrebărilor de evaluare referitoare la o politica din domeniul sanatatii sau cel social. De exemplu, prin adoptarea unei politici de descentralizare a serviciilor de sanatate factorii de decizie nu numai că doresc să știe dacă țintele pentru îngrijirea la nivel comunitar au fost atinse ci si dacă pacienții sunt mulțumiți de noile modalități de furnizare a asistentei medicale si daca s-a imbunatatit calitatea vieții pacienților care au beneficiat de servicii medicale furnizate prin sistemul descentralizat. Astfel, se impune utilizarea unor metode de cercetare diferite care pot fi utilizate pentru a raspunde diverse tipuri de întrebari de evaluare. Alegerea metodelelor de evaluare se va face tinand cont de intervalul de timp in care sunt necesare rezultatele evaluarii, de momentul in care vor fi disponibile resursele financiare necesare evaluarii, precum si de competentele expertilor din tara respectiva in domeniul evaluarii de politici publice. Deși este întotdeauna important să se utilizeze metode de cercetare care sa ofere rezultate credibile pe baza carora sa se ia decizii adecvate intr-un anumit domeniu, nu este intotdeauna necesar sa se cheltuie sume mari de bani sau sa se consume mult timp cu procesul evaluării. De exemplu, evaluările de politici pot utiliza în mod util datele secundare existente, intrebările si instrumentele folosite putand fi si ele adaptate in functie de constrangerile financiare (de ex. dimensiunea eșantionului și perioada de timp pot fi limitate). Pe de altă parte, anumite întrebări necesită metode a caror implementare durează mai mult și care tind sa fie mai scumpe. Deși nu este esențială pentru toate procesele de evaluare a politicilor, poate fi extrem de benefic ca procesul de evaluare sa fie initiat mai degrabă la începutul procesului de implementarea politicii decât la finalul acestuia. Dacă trebuie sa fie monitorizate schimbarile dintr-o anumita perioada de timp și examinate diferențele constatate între momentul de inceput si un alt moment ulterior implementarii, este important sa fie utilizate instrumente care sa permita astfel de masurari precum si colectarea e date, atat la inceputul implementarii, cat si in diferite stadii ale acesteia. Exista numeroase metode si resurse privind procesele de evaluare a politicilor publice si prin urmare prezentul document nu incearca sa prezinte o lista exhaustiva a acestora, ci mai degraba sa prezinte pe scurt diferite abordari si metode de evaluare utilizate in practica internationala pentru a oferi raspunsuri la intrebari comune.


CERCETAREA EXPERIMENTALA încearcă să coreleze diferențele măsurate cu o anumită interventie. Un adevărat proiect experimental, este un studiu randomizat (RCT) în care subiecții cei care au beneficiat de o interventie si cei care nu au beneficiat sunt distribuiti aleatoriu in grupuri, aceasta metoda fiind cea mai eficientă in examinarea cauzalității. Cu toate acestea, de multe ori utilizarea cercetarii experimentale in evaluarea impactului unei politici nu este nici fezabila si nic posibila. De exemplu, daca se urmareste evaluarea unei politici care vizeaza o populatie foarte mare (intreaga tara) este dificil si probabil si lipsit de etica sa repartizezi aleatoriu in grupuri doar unii oameni care au beneficiat de o anumita interventie. Mai mult decat atat, aceasta abordare este destul de scumpa și necesită cercetători calificați. Cercetarile cvasi-experimentale pot fi insa o optiune mai practica pentru masurarea impactului unei politici publice. Acestea măsoară succesul unei intervenții, dar diferă de modelele experimentale, deoarece subiecții nu sunt distribuiti aleatoriu intre grupul de intervenție si cel control. Există multe variații ale modelelor care sunt clasificate ca fiind cvasi-experimentale. Totusi, gradul de încredere în stabilirea cauzalitatii dintre implementarea unei politici si schimbarile aparute depinde in mare masura de utilizarea unui grup de control adecvat, precum și de o serie de alte variabile care sunt avute in vedere. In concluzie, principalul avantaj al utilizării cercetarii experimentale este de a înțelege gradul în care intervențiile trasate printr-o politica publica au avut un impact real asupra tuturor rezultatelor obținute. Cu toate acestea, provocarea este aceea de a depăși toate problemele practice in intocmirea unei metodologii de evaluare prin alegerea unor metode suficient de riguroase care sa permita stabilirea cauzalitatii dintre schimbarile produse si politica publica. În plus, deși este capabila sa demonstreze cauzalitatea, cercetarea experimentala nu poate depași acest aspect în descrierea fenomenului care a condus la relația de cauzalitate. In acest sens, pot fi utile alte metode "non-experimentale" care sa suplimenteze acest tip de cercetare.

CERCETARE NON-EXPERIMENTALA Abordarea non-experimentala nu face uz de un grup de control sau de măsurători repetate pentru comparație în timp. Aceasta poate utiliza datele cantitative și/ sau calitative. De exemplu, datele cantitative colectate pentru a răspunde la întrebări relevante pentru evaluarea unei politici de sănătate pot include informații cum ar fi procentul clinicilor generale și spitalelor care furnizează servicii medicale, ce probleme de sanatate sunt tratate în țară și în ce proporții, ce medicamente primesc pacienții și in ce masura tratamentul aplicat corespunde cu diagnosticul acestora, disponibilitatea medicamentelor in clinici pentru pacienții care au nevoie de ele, etc. Alte abordari non-experimentale comune utilizează metode de cercetare calitativă care includ anchete (ce pot fi calitative sau cantitative), studii de caz, etnografie, observatia participativa și focus grupuri. Ele sunt utile atunci când este necesar să se înțeleagă punctele de vedere sau experiențele de viață înțelese de către oamenii insisi. Ele pot oferi bogație și profunzime, aspecte pe care cercetarea cantitativă nu le poate surprinde. Modelele neexperimentale pot fi, de


asemenea, folosite pentru a surprinde sau a descrie fenomenele care apar natural intr-o situatie reala. Abordarile calitative non-experimentale permit o ințelegere a comportamentului social sau uman precum si a semnificatiilor pe care oamenii le dau actiunilor lor. Slabiciunea principala a acestor abordari este că nu furnizează informatii privind cauza efectelor produse. Totuși, pot fi deduse ipoteze despre relațiile de cauzalitate in special dacă există dovezi concordante din mai multe surse diferite. Anchete/Sondaje: Sondajele pot fi utilizate pentru a colecta informatii intr-o maniera standardizata de la un esantion selectat de subiecti sau gospodarii. Ele sunt adesea utilizate atunci când este important să se înțeleagă caracteristicile unei populații la un anumit moment in timp. Sondajele se pot realiza prin intermediul chestionarelor scrise sau a interviurilor. Studii de caz: Un studiu de caz implică observarea unei singure entitati, care ar putea varia de la o persoana sau o comunitate la o întreagă cultura, în care cercetătorul dobândește o înțelegere profundă a entității studiate. Cele mai multe studii de caz utilizeaza metode calitative. Principalele tehnici utilizate sunt observatia, interviul și analiza documentelor. Studiile de caz sunt utile in incercarea de a afla ce se intampla intr-un sistem mai complex dar bine delimitat. Cu toate acestea, astfel de studii nu pot fi considerate neaparat aplicabile intregii populatiide subiecti. Cercetare fenomenologica: se concentrează asupra experiențelor subiective și asupra interpretării lumii de catre oameni. Sunt realizate interviuri in profunzime care pot dura ore îndelungate, sau poate fi nevoie de un număr de interviuri într-o perioadă de timp. Dacă, de exemplu, există nevoia de a înțelege modul în care oamenii se confruntă cu viața lor după ce au fost dezinstituționalizați și ce semnificație dau acestei existențe, fenomenologia poate fi cea mai bună metoda de cercetare pentru utilizare. Cu toate acestea, această metodă este consumatoare de timp și rezultatele nu pot fi generalizate ca fiind relevante pentru întreaga populație. Observatia participativa: In aceasta abordare, cercetătorul devine cufundat în cultură ca participant activ, observând și înțelegând cultura sau institutia. Impactul unei politici de sănătate asupra pacienților și familiilor dintr-o comunitate poate fi evaluat in mod eficient prin intermediul acestei abordari. Cu toate acestea, o astfel de abordare nu poate permite realizarea de corelatii directe dintre schimbarile produse si intervențiile unei politici publice. Focus grup: Un focus grup este, în principiu, un interviu de grup in cadrul caruia discuțiile de grup și interacțiunea sunt concentrate asupra unei teme furnizate de cercetator. Avand la baza interacțiunea dintre subiecti, focus grupurile permit generarea rapida de informatii si de idei. O limitare a acestei abordări este reprezentata de faptul că, in cadrul aceluiasi grup, oamenii pot fi influențați de alții și ar putea astfel să se teamă să-și exprime părerile și credințele adevărate.


Cercetare etnografica: este o abordare exploratorie multilaterala utilizata in scopul intelegerii unui fenomen social si presupune utilizarea uneia sau mai multor metode calitative expuse mai sus. Metoda etnografica presupune investigarea în profunzime a consumatorului în mediul acestuia de viață sau in mediul online, cu ajutorul retelelor sociale.


VI.CONTEXTUL LEGISLATIV NATIONAL PRIVIND MONITORIZAREA SI

EVALUAREA POLITICILOR PUBLICE

Conform Hotararii nr. 775 din 14 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor publice la nivel central, monitorizarea este o etapa a procesului politicilor publice care cuprinde culegere de informatii cu privire la modalitatea in care au fost obtinute rezultatele implementarii (ART. 4, lit. i). Monitorizarea trebuie sa evidentieze urmatoarele aspecte: a)modificarile institutionale care au survenit in urma implementarii; b) modificarile asupra situatie grupurilor tinta vizate; c) costurile implementarii, si d) respectarea termenelor si a continutului activitatilor din cadrul planului de actiune (ART.20). Activitatea de evaluare utilizeaza informatiile prezentate in etapa de monitorizare si are ca scop formularea unor concluzii finale cu privire la rezultatele politicii publice implementate (ART. 4, lit. j). Potrivit aceluiasi act normativ, monitorizarea si evaluarea politicilor publice reprezinta activitati care se desfasoara in timpul si dupa implementarea politicilor publice, urmarindu-se stabilirea gradului de realizare a obiectivelor politicii publice.


VII. MODEL DE MONITORIZARE SI EVALUARE

Monitorizarea si evaluarea politicilor publice se pot realiza pe urmatoarele nivele:

➢ pe parcursul procesului de elaborare a politicii (monitorizarea propunerilor de politici); ➢ pe parcursul procesului de implementare (monitorizarea implementarii si evaluarea

intermediara); ➢ la incheierea implementarii (monitorizarea efectelor politicii si evaluarea finala), tinandu-se

cont de timpul necesar ca efectele unei anumite politici sa poata fi observate si masurate. Monitorizarea si evaluarea pot fi desfasurate, dupa caz, simultan, fiind posibil ca activitati din cadrul altor etape ale procesului politicilor publice sa fie configurate in functie de rezultatele obtinute. Se va urmari parcurgerea urmatoarelor etape:

Etapa1: Definirea politicii, programului sau initiativei care urmeaza a fi supusa

procesului de monitorizare si/sau evaluare;

Etapa 2: Clarificarea scopului si obiectivelor procesului de monitorizare si/sau evaluare;

Etapa 3: Documentarea cu privire la politica, programul sau initiativa care urmeaza a fi

monitorizata si/sau evaluate precum si asupra aspectelor care urmeaza a fi examinate;

Etapa 4: Identificarea resurselor umane si a finantarii necesare procesului de

monitorizare si /sau evaluare;

Etapa 5: Identificarea si examinarea aspectelor etice (daca este cazul);

Etapa 6: Pregatirea si implementarea planului de monitorizare si/sau evaluare;

Etapa 7: Analiza si sistematizarea datelor si intocmirea rapoartelor;

Etapa 8: Advocacy cu privire la politica publica.


VIII.BIBLIOGRAFIE

1. Yaron G., (2006), Policy Monitoring and Evaluation: Principles and Application, Good Practice from

Whitehall and Beyond;

2. Centre for Disease Control and Prevention Atlanta, USA, (2014), Step by Step - Overview of Policy

Evaluation;

3. Observatory of Maternal Mortality in Mexico, (2013), General Guide for public policy monitoring;

4. Shepherd G., (2011), Monitoring and Evaluation in the Public Policy Cycle: the Experience of OECD

Countries; 5. Tsoukiàs A., (2011), Université Paris-Dauphine, Methods and Tools for Public Policy Evaluation;

6. European Commission, (2017), Tools and Methods Series. Indicators to measure Social Protection

Performance;

7. O’Neill K., Viswanathan K., Celades E., Boerma T., (2016), World Health Organisation, Strategizing

national health in the 21st century: a handbook; Monitoring, evaluation and review of national health

policies, strategies and plans;

8. (2018), Programul de guvernare 2018-2020;

9. (2005), Hotarare nr. 775 din 14 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de

elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central;

10. (2006), Hotarare nr.870 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Strategiei pentru imbunatatirea

sistemului de elaborare, coordonare si planificare a politicilor publice la nivelul administratiei publice

centrale;

11. (2009), Hotarare nr. 561 din 10 mai 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la

nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adoptarii/aprobarii;

12. (2016), Instrucțiuni de completare a propunerii de politică publică aprobate prin Decizia Prim-

ministrului nr. 297/2016.

Documents

GHID DE PROCEDURI SI INSTRUMENTE DE LUCRU PENTRU ... fileprin formularea de politici publice alternative de catre societatea civila”. Avand in vedere cadrul conceptual descris in