Profesor coordonator: Studentă:Asist. Dr. Hodorcă Raluca Hadarag Diana

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

Noțiuni clinice

AVC este întreruperea bruscă a aportului sanguin într-o anumită regiune a creierului, ceea ce conduce la o leziune permanentă a acestuia. AVC-ul se poate produce în diferite moduri: Hemoragia cerebrală apare atunci când vasul de sânge se rupe

brusc.

Embolia cerebrală reprezintă procesul unui cheag de sânge provenit din altă parte a corpului, ce poate călători până la un vas sanguin din creier, pe care îl obturează, lezând porțiunea respectivă a creierului.

Tromboza cerebrală în care un cheag de sânge ia naștere la nivelul unui vas sanguin din creier, pe care îl blochează.

Tipuri de AVC

1. Ischemic- când un vas de sânge ce irigă creierul este obturat, întrerupându-se astfel alimentarea cu oxigen a celulelor nervoase

2. Hemoragic- când un vas de sânge se rupe, provocând hemoragia cerebrală.

Accidentul ischemic tranzitor apare când irigarea cu sânge este întreruptă temporar într-o anumită zonă a creierului. Nu sunt provocate leziuni permanente, iar simptomele sunt aceleași ca și în cazul unui AVC, însă mai slabe ca intensitate.

Cheagurile de sânge apar de obicei ca rezultat al altor defecte în organism care determină afectarea circulației sangvine normale, cum ar fi:

ateroscleroza (rigidizarea pereților arterelor) fibrilația atrială sau alte aritmii cardiace anumite afecțiuni ale valvelor cardiace: valvă artificială sau stenoza

mitrală endocardita (infecția valvelor cardiace) vasculita (inflamația vaselor sangvine) infarctul miocardic tulburări de coagulabilitate ale sângelui angioplastia Mai rar, TA scăzută (hipotensiune), deoarece duce la scăderea circulației sangvine la nivelul creierului.

Accidentele vasculare reprezintă principalul factor etiologic al instalării disabilităţilor pe termen lung constituind în ţările dezvoltate a treia cauză de deces după afecţiunile cardiace şi diferitele tipuri de neoplasme (Asplund K et al., 1998; Warlow şi colab., 2003).

De asemenea, AVC reprezintă a doua cauză de apariţie a demenţei şi cea mai frecventă cauză de epilepsie la vârstnici, precum şi o cauză frecventă de depresie (O'Brien JT , et al 2003; Rothwell PM et al, 2005).

România se află în primele zece locuri în lume în ceea ce privește incidenţa accidentului vascular cerebral. Aceste statistici negative nu ţin de nivelul economic al ţării, ci de sistemul sanitar romanesc, în care nu se acordă suficientă atenţie acestor pacienţi şi în care nu se face prevenţie secundară.

Circa 80-85% din AVC sunt de natură ischemică şi numai 15-20% de natură hemoragică.

Referitor la vârstă, statisticile demonstrează faptul că incidenţa maximă a accidentelor vasculare apare în 75% din cazuri după vârsta de 65 de ani (Barnett HJ, 2002; Rothwell PM et al, 2005), vârstă asociată şi cu o recuperare mult mai dificilă post accident vascular.

Pacienţii care supravieţuiesc unui accident vascular prezintă adesea simptome persistente ca: paralizia unor funcţii motorii, deficite senzoriale, deficite de percepţie, de echilibru, afazie, depresie, demenţă sau alte deteriorări ale funcţiilor cognitive (Asplund K et al, 1998; Zhu L et al, 1998; Brown AV et al, 2003).

Fiecare AVC este diferit, iar acesta îi poate afecta pe oameni în nenumărate moduri. Deşi nimeni nu suferă toate consecinţele posibile ale AVC, efectele pot fi foarte variate — de la efecte minore şi abia observabile, la efecte grave şi foarte dureroase şi vizibile. Aria cerebrală unde apare AVC va stabili care dintre funcţiile corpului vor fi afectate.

O consecinţă des întâlnită este paralizia membrelor superioare şi inferioare. În general, aceasta se limitează la o parte a corpului — partea opusă ariei cerebrale unde a avut loc accidentul vascular cerebral.

SimptomeA. Generale- Stare de amorțeală, slăbiciune sau paralizie a feței, brațului sau piciorului-Tulburări de vedere-Confuzie-Tulburări de vorbire sau de înțelegere a cuvintelor celorlalți-Tulburări de mers, amețeală-Pierderea echilibrului sau a coordonării-Dureri de cap severe Simptomele datorate AVC-ul ischemic diferă de cele ale AVC-ului hemoragic. Acestea depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei și de extinderea regiunii afectate.

B. Simptomele unui AVC ischemic apar de obicei în jumătatea corpului de partea opusă zonei din creier în care este cheagul. Dacă cheagul este mare, aceste simptomel apar brusc, în decurs de câteva secunde.

C. Simptomele unui AVC hemoragic pot fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescută intracraniană: dureri de cap severe, grețuri și vărsături. Amețeli, convulsii, iritabilitate, confuzie și posibil inconștiență. Simptomele pot progresa în curs de câteva minute, ore sau zile, adesea în mod treptat. De exemplu, slăbiciunea ușoară poate evolua spre o incapacitate de a mișca brațul și piciorul de pe o parte a corpului.  Dacă de-a lungul timpului apar mai multe AVC-uri de mici dimensiuni, persoana respectivă poate prezenta o modificare treptată a gândirii, comportamentului, echilibrului sau a mișcării (demență multi-infarct).

Mersul patologic În cazul AVC este întâlnit pasul cosit, deoarece aceste accidente produc hemiplegii, hemipareze. Din cauza hiperextensiei membrului inferior se efectuează o mișcare semicirculară cu convexitate în afară. Bolnavul duce membrul inferior afectat prin lateral, cu o pivotare (rotație) în jurul membrului inferior sănătos, iar piciorul afectat cade în equin.

Hemiplegia T. Sbenghe clasifică hemiplegia în 3 stadii: Stadiul inițial începe din momentul accidentului vascular și durează

câteva zile sau câteva săptămâni. Se vor face:a) Posturări în pat, în perioada de hipotonie.b) Mobilizările pasive în faza de hipotonie sunt indicate pentru

menținerea senzației kinestezice, căci mobilitatea articulară nu este limitată. Problemele de limitare apar pe măsură ce se instalează spasticitatea.

c) Exerciții terapeutice:- posturi de start cu baza de susținere cât mai largă și cu centrul de greutate cât mai coborât-exerciții pentru controlul trunchiului prin rostogoliri în pat pe segmente, apoi cu întregul corp.-exerciții pentru controlul M.I. Și M.S.

Lambling și Legrand au separat tehnicile de kinetoterapie în tehnici kinetice și anakinetice. Dintre tehnicile anakinetice folosite în recuperarea motorie a hemipareticilor spastici, în primul rând sunt utilizate posturările/ poziționările.

Posturările corective sunt utilizate în mod egal cu posturările de facilitare, iar menținerea posturilor corective poate fi liberă (autocorectivă), liber ajutată (cu suluri, chingi etc) sau fixată (postură exteroceptivă cu ajutorul ortezelor).

Profilaxia diferitelor complicații ortopedice ale articulațiilor, previzibile în majoritatea cazurilor de AVC soldat cu hemiplegie, trebuie să înceapă din stadiul acut al bolii.

DD, flexia genunchilor, abducția forțată a policelui, extensia pumnului și dorsiflexia plantară sunt elemente cheie ale posturării bolnavului hemiplegic.

Posturarea în decubit homolateral (partea bolnavă) a hemiplegicului

Posturarea în decubit heterolateral (partea sănătoasă) a hemiplegicului

Posturarea în decubit dorsal a hemiplegicului

Cel de-al doilea stadiu este stadiul mediu (de spasticitate):-posturări-tehnici FNP Ultimul stadiu este stadiul de refacere ( cel avansat )- Procedee specifice pentru trunchi- Procedee specifice pentru extremitățile inferioare- Procedee specifice pentru extremitățile superioare

Stadiile de recuperare a mersului pot fi standardizate astfel:o Stadiul I- ortostatism între barele paraleleo Stadiul II- mers între barele paraleleo Stadiul III- mers fără bare paraleleo Stadiul IV- urcat-coborât scările.

Exerciții1) P.I.-așezat în fotoliu rulant cu fața la spalier, genunchii fixați cu o pernă P. Kt- lateral, cu un pas în spate de partea bolnavăT1- MS poziționate pe o șipcă la nivelul umerilorT2-Împingerea și extensia genunchilor concomitent cu flexia coatelorT3- Menținere 3 secundeT4-Revenire în poziția inițialăDozare: 5 rep x 2 serii

2) ) P.I-așezat în fotoliu rulant cu fața la spalier, genunchii fixați cu o pernă P. Kt- lateral, cu un pas în spate de partea bolnavăT1- MS poziționate pe o șipcă la nivelul umerilorT2- Semigenoflexiune T3- Ridicare în poziția de la T1 (ortostatism)T4-Revenire în poziția inițialăDozare: 5 rep x2 serii

3. P.I.- Stând între barele paralele cu mâna sănătoasă apucată de barăP. Kt- În față, lateral cu un pas depărtat de partea bolnavăT1-T2- Trecerea greutății de pe un picior pe altul fără deplasareDozare: 8 rep. x 2 serii

4. P.I.- Stând între barele paralele, cu MS sănătos apucă baraP.Kt-În față, lateral cu un pas depărtat de partea bolnavăT1-Tripla flexie a MS bolnav cu ducerea lui pe o băncuțăT2- Revenire în P.I.Dozare: 5 rep x 2 serii

5.P.I.- Lateral cu fața la bara stângă și cu mâna sănătoasă apucată de barăP.Kt- Lateral pe partea plegică în spateT1- ABD MI sănătos concomitent cu MS sănătosT2- ADD MI bolnavT3- T4 (invers)Dozare: 2 ture

6.P.I.- Stând cu bastonul în mâna sănătoasăP.Kt.- Lateral de partea bolnavă cu un pas în spateT1-Ducerea bastonului în față T2- Ducerea MI sănătos în fațăT3- Ducerea MI bolnav lângă cel dreptDozare: 4 ture x 5 metri

7. P.I.- Stând cu bastonul în mâna dreaptăP.Kt- Lateral de partea bolnavă cu un pas în spateT1- Ducerea bastonului în față concomitent cu MI sănătosT2- Ducerea MI bolnav lângă cel drept

8. Mers printre jaloaneP.Kt- Lateral de partea bolnavă cu un pas în spate9. Mers pe stepperP.Kt- În față de partea bolnavă, cu genunchiul fixând genunchiul pacientului în extensie ( corectare)

10. Mers pe bandă (pas lung și apăsat)P.Kt- În spatele pacientului cu picioarele depărtate

Pentru M.S:1.P.I.- DV, sprijin pe antebrațe și mâiniT1- Se apasă / se menține trunchiul ridicat T2- Se trece greutatea când pe o parte, când pe altaDozare: 8 rep x 2 serii

2.P.I.- CvadrupedieT1- trecerea greutății corpului pe membrul sănătosT2- trecerea greutății corpului pe membrul bolnavDozare: 8 rep x 2 serii

3.Mersul pisicii (mâna stângă-picior drept și invers)4.Mersul cămilei (mâna stângă-picior stâng și invers)

5. P.I- Așezat pe un scaun cu spatele la scripeteT1- Ridicarea MS plegic cu ajutorul celui sănătosT2- Coborârea MS plegic Dozare: 8 rep x 4 serii

6.P.I.- Așezat pe un scaun cu spatele la scripete și brațele la orizontalăT1- Adducția MST2-Abducția MSDozare: 8 rep x 4 serii

Bibliografie

Surse literare:1. Jaroslav Kiss, Fizio-kinetoterapia și recuperarea medicală în

afecțiunile aparatului locomotor, Editura Medicală, București, 2004

2. Pasztai Zoltan, Kinetoterapia în recuperarea funcțională posttraumatică a aparatului locomotor, Editura Arionda, Oradea, 2001, p.177

3. Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică , terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987

Surse electronice:1. http://

www.scrigroup.com/sanatate/ACCIDENTUL-VASCULAR-CEREBRAL-N34798.php

2. http://www.umfcv.ro/files/a/c/Accidentele%20vasculare%20cerebrale%20hemoragice_studiu%20clinic,%20histologic%20si%20imunohistochimic.pdf