GEOGRAFIA TURISMULUI - DEFINITIE

Geografia turismului studiaza aparitia, raspandirea si dezvoltarea in timp si spatiu a feno-menului turistic. El trebuie inteles ca o interactiune copmlexa si specifica la nivelul mediului inconjurator.

Gf. Turismului are legaturi stranse cu toate ramurile geografiei (gf. Fizica, gf. Umana, gf. Economica, fiecare dintre ele cu subramurile ei). De asemanea are tangente cu numetoase alte stiinte ca: geologia, istoria, biologia, etc.

Ca orice stiinta, Gf. Turismului foloseste pentru studiu atat principii, metode si mijloace comune tuturor stiintelor, dar si unele propii ei (vezi schema de la pag. 1).

CATEGORII DE BAZA ALE GEOGRAFIEI TURISMULUI

TURIST – turistul e un individ care paraseste localitatea de resedinta pentru cel putin 24 de ore, avand un scop recreativ, curativ sau de cultural.

TURISMUL – este un fenomen social-economic in continua expansiune (dezvoltare) generat de nevoia de cunoastere a omului, de recreere, de recu-perare psihico-fizica in conditiile unei civilizatii solicitante.

RESURSELE TURISTICE – reprezinta totalitatea elementelor atrac-tive, naturale si antropice, cu posibilitate de valorificare turistica.

Resursele atractive naturale sunt:

Relieful prin formele sale majore si minore Clima

Hidrografia (apele)

Vegetatia

Fauna

Resursele antropice sunt reprezentate de tot ceea ce a construit omul de-a lungul istoriei:

Edificii si institutii cu functii atractive Activitati si evenimente care atrag turistii

PATRIMONIUL TURISTIC – are doua componente de baza:

1. Totalitatea resurselor naturale si antropice de pe un terito-riu.

2. Infrastructura turistica si de transport, la care se adauga si a serviciilor turistice oferite pentru a atrage un numar căt mai mare de turisti.

FONDUL TURISTIC – e format din obiectivele naturale si obiectivele antropice

INFRASTRUCTURA TURISTICA (baza tehnico-materiala) – include:

Capacitatile de cazare si alimentatie Dotarile de agrement, divertisment si tratament

Caile de comunicatii

Dotari speciale ca: banci, cabinete medicale, servicii postale, etc.

OFERTA TURISTICA – include fondul turistic (resursele naturale si antropice), infrastructura turistica si produsul turistic.

PRODUSUL TURISTIC – reprezinta ansamblul de bunuri si servicii oferite turistilor pentru desfasurarea in bune conditii a consumului turistic.

POTENTIALUL TURISTIC AL UNUI TERITORIU – reprezinta an-samblul de elemente naturale si antropice care constituie atactii turistice si, in acelasi timp, posibilitatile de valorivicare turistica a acestora. Cu cat e mai diversificat, cu atat e mai atractiv.

FLUXUL TURISTIC (circulatia turistica) – inseamna miscarea in teri-toriu a turistilor dinspre ariile de provenienta spre cele rceptoare, adica spre destinatiile turistice.

PIATA TURISTICA – e locul unde se intalnesc cererea turistica ( turistii cu optiunile si necesitatile lor) cu oferta turistica (exprimata prin produsul turistic).

FACTORII GENETICI AI TURISMULUI

1. Factorii demografici – se refera la om. Turismul nu poate exista fara populatie care reprezinta potentialii turisti. Cresterea nu-merica a populatiei globului este foarte importanta pentru feno-menul turistic.

2. Factorii economici – impreuna cu nivelul de civilizatie duc la dezvoltarea turismului. Ei influenteaza :

1. Direct turismul prin cresterea productivitatii muncii si im-plicit a veniturilor populatiei, astfel ca si investia in turism creste, datorita necesitatilor de recreere.

2. Indirect deoarece o economie dezvoltata duce la dezvoltarea infrastructurii de transport si a celei turistice. Exista insa state receptoare de turisti, state care pot oferi atractii turis-tice numeroase (ex. cele din spatiul mediteraneean) si tari emitatoare de turisti cum sunt cele din Europa de Nord, Ger-mania, etc., care chiar daca sunt dezvoltate economic, nu au un potential turistic la fel de variat.

3. Factorii psihologici – se refera la nevoia de a calatori datorita stre-sului cotidian, nevoii de cunoastere, nevoii de recreere, etc

4. Factorii sociali – aici se incareaza timpul liber de care dispune un individ si pe care doreste sa si-l petreaca intr-un anumit mod: pen-tru recreere, cunoastere, ingrijirea sanatatii, etc. Aici se includ atat concediile cat si week-end-urile.

5. Factorii politici – aici se includ zonele de conflict (ex. Orienrul Apropiat), simplificarea sau nu a modalitatilor de calatorie (ex. obtinerea vizelor), facilitati bancare, etc.

EVOLUTIA FENOMENULUI TURISTIC

In dezvoltarea turismului se disting 3 etape:

1. Etapa turismului incipient2. Etapa pseudoturistica

3. Etapa turismului modern si contemporan

1. Etapa turismului incipient – fenomenul turistic isi are originile in antichitate datorita civilizatiilor vechi din Asia de E, S si SV si a civilizatiilor din zona mediterana (greaca, romana si egipteana). Incep calatoriile spre orasele antice Roma, Atena, Alexandria, dar in aceasta perioada caile si mijloacele de transport erau foarte slab dez-voltate. Tot in perioada turismului incipient trebuie amintite peleri-najele pentru ofrande aduse zeilor si manifestarile cu caracter sportiv cum sunt Jocurile Olimpice din Grecia antica.

O alta zona turistica era Egiptul, mai ales in timpul faraonului Rhamses al II-lea, la care se adauga regiunea Marii Mediterane, res-pectiv Pen. Italica, unde a inflorit civilizatia romana. Se por aminti orase ca Roma, care devine

rascrucea tuturor drumurilor, Pompeiul, cunosdut ca statiune a patricienilor romani, Ins. Capri, etc.

In aceasta perioada, orientarea cererii turistice era spre obiectivele si activitatile antropice de natura religioasa, culturala sau sportiva. Elementele naturale se bucurau de mai putina atentie, cu exceptia cataractelor Nilului, Ins. Capri, etc.

Romanii sunt cei care pun bazele industriei hoteliere de azi prin aparitia hanurilor construite de-a lungul drumurilor romane inca din sec. II i. Chr.

Tot acum apar si primele statiuni de cura europene. Statiuni ca Germisala (Geoagiu Bai), Herculanum (Baile Herculane) de la noi se bucurau de mare notorietate.

In China apar primii insotitori remunerati, ghizii zilelor noastre.

2. Etapa pseudoturismului – se suprapune peste Evul Mediu timpuriu si mijlociu pana in Epoca Renasterii in Europa.

In Evul Mediu timpuriu activitatea turistica decade din cauza fana-tismului religios si a numeroaselor razboaie. Deplasarile de populatie se fac mai mult pentru pelerinaje spre locurile sfinte ca Ierusalim, Meca, Medina, etc. si apare primul ghid legat de pelerinaje. O alta cauza a deplasarilor in Evul Mediu o constituie schimburile comerci-ale. Acum apar primele drumuri care strabat Europa de la est la vest si de la nord la sud. Tot acum apare vestitul „Drum al matasii”, care traversa Asia de la est la vest. Concomitent se intensifica si legaturile maritime si se indeseste reteaua de hanuri.

Se dezvolta si turismul cultural ca urmare a aparitiei primelor uni-versitati la Bologna, Padova, Sorbona, Cambridge, Oxford, Cracovia, Heidelberg.

Principala caracteristica a turismului din Evul Mediu timpuriu este discontinuitatea sa in timp.

3. Etapa turismului modern si contemporan / etapa turismului de anvergura – debuteaza in Evul Mediu tarziu datorita Marilor Descoperiri Geografice si datorita Epocii Renasterii. Etapa se imparte in 3 perioade:

1. Perioada cuprinsa intre sec. XV-XVII (inclusiv).

2. Perioada cuprinsa intre sec. XVIII si 1950.

3. Perioada turismului de masa (dupa 1950).

1. Perioada cuprinsa intre sec. XV-XVII – coincide cu Marile Desco-periri Geografice si inflorirea culturala din Epoca Renasterii.

Descoperirea si colonizarea Americii au dus la schimbarea rutelor maritime din bzinul Marii Mediterne in Oceanul Atlantic si Indian. Creste numarul persoanelor care se deplaseaza, iar la sfasitul perioadei apar si pasapoartele.

2. Perioada cuprinsa intre inceputul sec. XVIII si 1950 – este perioada revolutiei industriale si e benefica si pentru turism. Ca urmare a revolutiei industriale a avut loc si explozia demografica din Europa de Vest si implicit, creste numarul de turisti. Revolutia industriala a schimbat si modul de viata al oamenilor.

D.p.d.v. turistic au avut loc mai multe schimbari:

o s-au dezvoltat si diversificat caile si mijloacele de transport (au aparut avioane, autoturisme, trenuri rapide)

o s-au diversificat bazele de cazare si apar numeroase statiuni balneare: Baden-Baden (Germania), Ax, Les Thermes (Franta)

o se dezvolta primele intreprinderi si activitati cu caracter turistic

o apare ca forma de organizare calatoria turistica initiata de Thomas Cook, cel care va pune bazele agentiilor de voiaj

o apar cluburile de turism alpin in Franta, Germania, Elvetia, Austria

o apare fenomenul turismului cu caracter de masa in Anglia prin excursiile de vacanta, sarbatori sau week-end

o incepand cu a doua jumatate a sec. al XIX-lea apar asezari cu functii turistice pe coasta mediterana franceza (Nisa, Cannes, Saint Tropez), apoi in Italia si pe riviera spaniola

o in 1672 apare primul ghid turistic in Franta, iar incepand cu deceniul doi al sec. XX, geografia turismului ajunge obiect de studiu in Germania si Italia

o incepand cu anul 1910 apare concediul platit in unele state

3. Perioada turismului de masa (dupa 1950) – e caracteristica zilelor noastre si incepe la mijlocul sec. XX. In aceasta perioada ia amploa-re circulatia turistica mondiala. Cauzele acestui fenomen sunt:

Scurtarea zilei de munca si a saptamanii de lucru in tarile dezvoltate economic

Ridicarea nivelului de trai si a bugetului familiei care a facut ca o parte a lui sa poata fi folosit pentru recreere

Dezvoltarea puternica a cailor si mijloacelor de trans-port si cresterea vitezei de deplasare

Diversificarea ofertei turistice

Cresterea nevoii de recuperare si recreere datorita stresului

S-a infiintat Organizatia Mondiala a Turismului (OMT) in 1970. S-au inmultit firmele cu activitate turistica. Se dezvolta atat turismul intern cat si cel international. In acelasi timp se realieaza cooperari turistice intre locali-tati si intre continente.

Principalele trasaturi ale turismului postbelic sunt:

Cresterea caracterului de masa a turismului Marirea distantelor de deplasare

Turismul a devenit o ramura de baza a economiei multor tari

Are loc diversificarea tipurilor de turism

Perfectionarea si diversificarea cailor si mijloacelor de transport

Amplificarea caracterului social al turismului

Feminizarea turismului international

Introducereain circuitul turistic a unor zone nevalorificate

In viitor turismul se va dezvolta si mai mult datorita cresterii timpului liber si a nivelului cultural a celor care il practica.

4. Perioada de „demasificare” a turismului – turismul de masa isi pier-de treptat din importanta datorita evolutiei societatii contemporane in an-samblul ei. El e centrat pe tipul de turism de recreere / agrement. In pre-zent, modificarile economice se reflecta si in turism. Dintre caracteristicile care indica modificarile din turism se pot aminti:

Cresterea preturilor datorita formulei „all inclusiv”

Orientarea cereri spre sejururi litorale combinate cu excursii, vizite la edificii culturale, etc.

Specializarea produselor turistice in asa fel incat sa acopre cat mai multe tipuri de cereri si sa satisfaca chiar cererile unor grupuri mici. E vorba de asa zisele produse de „nisa”

Modificarea compotamentului cumparatorilor

Delimitarea clientelei insensul ca cea din statele bogate alege locuri mai exclusiviste

Diminuarea veniturilor unei mari parti a populatiei

Cresterea ponderii calatoriilor cu scop religios, curativ, sportiv, etc.

Aparitia turismului in state mai slab dezvoltate economic, car practica preturi mai accesibile

RESURSELE TURISTICE

Sunt de doua categorii :

I. Resurse atractive apartinand cadrului natural II. Resurse atractive de provenienta antropica

I. RESURSELELE ATRACTIVE APARTINAND CADRULUI NATURAL

Cadrul natural este suportul tuturor activitatilor omenesti si, deci si al turismului. Resursele atractive ale acestuia se clasifica in 4 grupe:

1. Relieful 2. Cilma

3. Hidrografia

4. Componentele biogeografice ( flora si fauna)

A. ROLUL TURISTIC AL RELIEFULUI

Relieful reprezinta elementul de baza al peisajului geografic prin varietatea lui si culoarea pe care o imprima peisajului.

1. Abrupturile muntoase – sunt cautate de turisti pentru maretia si grandoarea lor. Puterea lor de atractie creste odata cu inaltimea abruptului (ex. Hymalaia, Alpi unde abrupturile au mii de metri). Alte abrupturi spectaculoase se gasesc in zonele carstice

(ex. Piatra Craiului), dar si unele abrupruri izolate. Abrupturile sunt mult cautate si de alpinisti pentru dificultatea lor.

2. Crestele si varfurile montane - sunt spectaculoase si pitoresti . Cu cat piscurile sunt mai inalte si mai izolate cu atat sunt mai cautate de turisti. Dintre piscurile montane putem aminti Monte Blanc in Alpi, Everst in Hymalia, Aconcagua in Anzi, Moldoveanu in Carpati etc.

In zona podisurilor vechi din America de Nord si Europa se gasesc martori de eroziune unde locuitorii au construit castele sau manastiri (ex. Salzburg, San Marino) cu toate ca altitudinea lor nu e prea mare .

Crestele sunt inguste, cu versanti aburpti si sunt ascutite. Au lugumi si inaltimi mari ( ex. in Anzi, in Cordilieri etc.) Altitudinile lor pot fi mari. La noi apar in Fagaras, Parang, Retezat, Rodna. Crestele glaciare atrag turistii prin faptul ca sunt inalte, abrupte si zimtate.

Daca crestele montane sunt folosite de turisti pentru drumetii, piscurile montane sunt puncte de belvedere.

1. Circurile galciare -sunt specifice regiunilor muntoase inalte si au fost modelate de ghetari. Au aspect de caldari si in multe dintre ele s-au format lacuri glaciare (ex. Balea in Fagaras, Bucura in Retzat).

2. Vaile glaciare - au fost create prin eroziunea exercitata de limbile ghetarilor. Au forma de ,,U” si lungimi diferite. Se gasesc atat in Romania, in Carpatii Meridionali mai ales, cat si in Himalaya, Alpi, Anzi etc.

3. Alte obictive atractive d.p.d.v. turistic din zonele montane sunt pasurile si trecatorile:

Pasurile si trecatorile sunt cautate pentru accesibilitatea lor. Accesul usor a determinat amplasarea unor cai de transport rutiere sau feroviare. Sunt renumite pasurile din Alpi ca St. Bernard la circa 2400 m, Simplon etc. In Pirinei, in Carpati (Pasul Predeal la 1033 m), etc. In pasuri s-au construit puncte de belvedere si baze turistice.

Trecatorile se gasesc pe vai , in zone inguste de chei si defilee (ex. Turnu Rosu si Cozia pe Olt

f. Chilele, defileele si canioanele formeaza impreuna obiective foarte atractive pentru turism. In ele pot exisista areale de vegetatie si fauna deosebita, de multe ori relicte.

o Cheile - sunt ingustari ale albiilor raurilor in zonele montane. Au peretii abrupti si sunt spectaculoase, fiind cautate mult de turisti (ex. Chiele Rametului, Cheile Bicazului).

o Defileele - sunt mai lungi decat cheiele si au peretii la fel de abrupti. In cadrul lor raurile pot avea si lunci (ex. Defileul Dunarii intre Bazias si Portile de Fier, Defileul Muresului intre Toplita si Deda, etc. )

o Canioanele – sunt cele mai evoluate forme de relief din aceasta categorie. Sunt foarte atractive pentru turisti, cel mai vestit fiind Grand Canyon de pe fluviul Colorado (SUA).

1. Relieful pe calcare – este rezultatul apei care actioneaza asupra rocilor solubile .

Abrupturile muntoase atrag prin versantii aproape verticali . La noi se intalnesc in Bucegi, Ceahlau, Ciucas, Fagaras, etc. Ele atrag in mod deosebit alpinsistii. In perimetrul abrupturilor se pot dezvolta defilee, chei, etc.

Relieful carstic e de doua tipuri:

Carstul de suprafata (exocarstul) - e reprezentat de platourile calcaroase din zonele montane pe care apar creste, abrupturi, chei, defilee si forme de relief cu aspect ruiniform. Alte forme carstice sunt doilinele (ex. in Muntii Apuseni, Podisul Mehedinti), uvalele, poliile, ponoarele cu peretii abrupti care pot continua cu pesteri si avene (ex. Cetatile Ponorului ). Se mai pot aminti izbucurile, vaile oarbe , vaile seci (sohodolurile ) ca de ex. in M-tii Apuseni , Dinarici, etc., vai de recul (V. Rosiei in Padurea Craiului).

Carstul de adancime (endocarstul) - din aceasta categorie cele mai reprezentative sunt pesterile, mult cautate de turisti. Atrctivitatea lor este marita de formatiunile calcaroase din intreior numite spleoteme (stalctite, stalcmite). Pesterile mai atrag prin cilmatul curativ, ghetarii fosili, prin vestigille arheologice si

paleontologice, prin marime , prin acustica (sunt pestri in care se tin concerte), etc.

Pincipalele tipuri de speleoteme sunt:

Stalctitele - aparpe tavane Stalcmitle – apar pe podelele pesterilor

Coloanele - iau nastere prin unirea stactitelor cu stalcmitele .

Baldachinele- apar pe tavane si pereti

Draperiile - sunt cruste calcaroase ondulate care apar pe peretii inclinati

Gururile - sunt formatiuni subterane in care iau nastere lacuri

Helictitele - sunt foarte admirate din cauza orientarii lor spre toate directiile .

In pesteri apar si depozite de gheata foisila care, de asemenea atrag numerosi turisti ( Ghetarul de la Scarisoara, Focul Viu , etc.).

Vestigilile paleontologice si arheologice pastrate in pesteri ca Pestera Ursilor, Pestera Zmeilor sunt si ele mult cautate de turisti.

7. Relieful vulcanic - atrage turistii prin fizionomia specifica. Formele de relief vulcanice care atrag turistii sunt conurile (muntele vulcanic) si craterele in care se pot forma lacuri ( ex. Sf. Ana din Carpatii Orientali ). Exista vulcani stinsi ca Vezuviu sau vulcanii de la noi si vulcani activi ca Etna, Stromboli sau cei din Cercul de Foc al Pacificului.

In zonele vulcanice de mare atractie sunt apele minerale si mofete ( emanatiile vulcanilor stinsi). Ele au efecte curative si de accea in jurul lor s-au construit staiuni.

8. Formele de relief eolian - sunt specifice regiunilor aride si montane unde actioneaza vantul. Eroziunea eoliana a dus la formarea unui relief cu fizionomie specifica modelat in gresii si conglomerate.

Formele de relief de acumulare eoliana se intalnesc cu precadere in deserturi (ex. Sahara, Desertul Arab) sub forma de dune de nisip si campuri nisipoase (erguri).

9. Relieful litoral – dintre formele de relief care atrag turistii amintim plajele care atrag atat prin calitatea nisipului cat si prin lungimea si latimea lor. Plajele se combina cu apele marilor sau oceanelor care, pe langa cura heliomarina, atrag turistii care practica sporturi nautice sau scufundari.

Constructiile biogene cum sunt atolii , franjurilele coraligene si barierele de corali se gasesc in zonele calde, tropicale si dau o nota exotica peisajului. Sunt formatiuni care atrag numerosi turisti. Amintim Marea Bariera de Corali din apropierea Australiei. Atolii au aspectul unei insule in centrul careia se gaseste un ochi de apa. Exemple de formatiuni coraligene sunt pe litoralul Peninsulei Florida, tarmul Marii Rosii etc.

10. Alte forme care atrag turistii sunt vulcanii noroiosi (ex. in Subcarpatii Curburii), arcadele si podurile naturale, ravinarile ( procese de eroziune areala) de amploare cum sunt cele de la Rapa Rosie de langa Sebes.

11. Sturcturile gelogice deosebite cum sunt coloanele de bazalt de la Detunata, Dealul cu Melci din Romania, dar si structurile geologice din Alpi, Pirinei, Himalya atrag in mod special turistii.

2. ROLUL TURISTIC AL CLIMEI

Factorul climatic influenteaza in mod nemijlocit activitatea turistica chiar daca se reduce, in mare parte la notiunea de „timp frumos”. Ea participa totusi in 2 moduri la activitatea turistica:

1. Prin crearea ambiantei turistice2. Ca resursa atractiva propriu-zisa in desfasurarea actului turistic

(ex. climatul zonelor de litoral).

Timpul frumos e definit cu ajutorul unor elemente climatice ca:

1. Nebulozitatea (gradul de acoperire a cerului cu nori) – influenteaza durata de stralucire a Soarelui si e importanta pentru cura heliomarina in zonele de litoral. Pe Glob exista diferentieri in ceea ce priveste nebulozitatea si deci durata de stralucire a Soarelui (ex. fatadele vestice ale continentelor au

nebulozitate mai mare, in timp ce cele estice au nebulozitate mai mica ca de ex. zona Marii Caraibilor unde durata de stralucire a Soarelui e maxima). In zonele montane durata timpului frumos e mai redusa. Nebulozitatea, atunci cand norii sunt subtiri, are efect pozitiv deoarece atenueaza intensitatea radiatiei solare la pranz, cand e mai puternica.

2. Frecventa si intensitatea precipitatiilor – sunt o consecinta a nebulozitatii. Timpul ploios e nefavorabil deoarece il tine pe turist in interior. In schimb, zapezile din timpul iernii sunt benefice pentru practicarea sporturilor de iarna.

3. Temperatura aerului – influenteaza negativ turismul doar prin valorile sale extreme: temperaturi foarte ridicate vara si foarte scazute iarna. Limitele de temperatura intre care se pot desfasura activitati turistice in conditii bune sunt - 15şC si +25şC. Rolul temperaturii in turism se poate urmari prin distributia fluxurilor turistice de pe Glob.

4. Vanturile - au influente benefice (ex. brizele marine), dar si negative (ex. la munte cand sunt puternice si spulbera zapada sau la mare cand agita apele). De aceea, in amplasarea unor amenajari turistice se tine cont de directia si viteza vantului.

5. Luminozitatea, cromatica atmosferei – sunt benefice pentru turism. Prin contrast ceata, grindina, poleiul influenteaza negtiv activitatile turistice.

Elemantele climatice au generat tipuri climatice distincte pe Terra, fiecare tip avand favorabilitati aparte pentru turism. Se pot aminti:

1. In regiunile ecuatoriale au importanta mare temperaturile si precipitatiile. Umiditatea foarte mare e un element negativ si un factor restrictiv pentru turism. E rezultatul precipitatiilor zilnic. Ea e greu suportata de majoritatea turistilor. Ca factori restrictivi se mai adauga infrastructura foarte slab dezvoltata si padurile ecuatoriale dese.

2. In regiunile subecuatoriale cu 2 sezoane, fluxul turistic e mare in sezonul cald si uscat si scade considerabil in cel umed. Savana favorizeaza turismul cinegetic si de safari, iar pe litoral se practica curele heliomarine

3. In regiunile tropicale climatul tropical e benefic pentru turism in zonele insulare din Asia sau in zonele litorale. In interiorul continentelor, climatul e arid, aici fiind zone desertice ca Sahara, Desertul Victoria din Australia sau

cele din Asia centrala. Activitatea turistica e foarte redusa, practicandu-se in oaze in special.

4. In regiunile climatice subtropicale se practica un turismintens. Aici se includ Bazinul Marii Mediterane, regiunea Chinei de Est si a Japoniei, Pen. Florida si California, etc. Turismul se practica tot timpul anului dar mai ales primavara si toamna.

5. Regiunile cu clima temperata beneficiaza de 4 anotimpuri, dar d.p.d.v. turistic apar doua tipuri climatice:

Climatul estival (de vara) – cu nebulozitate redusa, insolatie mare, temperaturi optime, vanturi putin frecvente. Este climatul curei heliomarine si al drumetiilor montane.

Climatul hivernal (de iarna) – cu nebulozitate accentuata, precipitatii sub forma de zapada, temperaturi scazute. E important pentru practicarea sporturilor de iarna si se leaga de durata si marimea stratului de zapada.

Anotimpurile de tranzitie, primavara si toamna, limiteaza activitatile turistice.

6. In regiunile subpolare si polare activitatile turistice sunt mult diminuate din cauza cimatului rece. Regiuni ca Antarctica si Groenlanda sunt vizitate in special de cercetatori si rar de excursionisti.

ROLUL ATRACTIV AL CLIMEI

Inafara de zapada si soare 3 tipuri de climate care atrag turistii:

Climatul de adapost – este acel climat unde elementele meteorologice nu se manifesta prin extreme (ex. in depresiuni inchise, culoare de vale). Acestea au un grad de atractivitate mare mai ales pentru turismul de cura ca de ex. in statiuni ca Borsec, Vatra Dornei, Moneasa, Stana de Vale, etc.

Climatul subteran – se intalneste in pesteri unde temperaturile, umiditatea si circulatia aerului sunt constante. Acest tip de climat se intalneste in pesteri (ex. Pestera cu Apa di Valea Lesului)si in saline. Salinele sunt folosite pentru aerosoli care vindeca afectiunile respiratorii.

Climatul litoral – este cautat pentru durata llunga de stralucire a Soarelui si aerosoli. Se adauga talasoterapia si astfel se poate spune ca regiunile de litoral ofera conditii atat pentru turismul curativ cat si pentru cel recreativ.

INDICELE CLIMATO – TURISTIC

Pentru a determina importanta turistica a unei regiuni din zona temperata se foloseste indicele climato- turistic. El se calculeaza astfel:

I = S+T-5D unde: I= indicele climato-turistic

5 S= durata de stralucire a Soarelui

T= temperatura medie lunara (in zecimi de grad)

D= durata prcipitatiilor din timpul zilei (considerand ca o ora cu prcipitatii valoreaza cat 5 ore cu soare)

In functie de acest indice pe teritoriul RO s-au determinat 3 tipuri de climate:

1. Climatul de muntede peste 700 m – are urmatoarele caracteristici:o Vara dureaza sub 200 de zile la altitudini coborate si sub 120 de

zile la altitudini mari

o Iarna se desfasoara intre lunile decembrie si aprilie

o Are 2 subtipuri: alpin si subalpin

2. Climatul de deal si podis – caracteristici:

Vara ajunge la 240 de zile

Iarna se reduce la lunile ianuarie si februarie

3. Climatul dcampie – caracteristici:

Vara e de peste 240 de zile

Iarna e mai scurta si scade importanta zapezii

C. POTENTIALUL ATRACTIV AL HIDROGRAFIEI

Apele, alaturi de relief si clima reprezinta o importanta resursa turistica. Ele se impart in doua categorii:

I. Retea hidrografica de suprafata – cuprinde:

1. apele curgatoare (rauri, fluvii)

2. lacurile

3. cascadele

4. marile si oceanele

II. Retea hidrografica subterana – cuprinde:

1. apele termale si minerale

2. izbucurile

3. gheizerii

I. RETEAUA HIDROGRAFICA DE SUPRAFATA

1. APELE CURGATOARE – RAURILE SI FLUVIILE

Apele curgatoare sunt cautate de turisti pentru recreere si agre-ment. Se utilizeaza pentru inot, pescuit, canotaj, sporturi extreme cum e raftingul si pentru croaziere. Retelele hidrografice infrumuseteaza pisa-jul locurilor de recreere.

Croazierele se practica pe marile fluvii ala lumii sau pe canale. Dintre

aceste fluvii amintim: Nilul, Mississippi, Tamisa, Dunarea, Sena, Volga, etc. Croazierele se fac cu ambarcatiuni adecvate. In RO singurul rau ca-nalizat e Bega.

2. LACURILE

Lacurile au o valoare turistica deosebita atat datorita valorii pe care o dau peisajului cat si pentru posibilitatile pe care le ofera pentru practica-rea sporturilor nautice, inot, pescuit si pentru insusirile curative pe care le au apele unor lacuri. Lacurile se clasifica in mai multe tipuri:

1. Lacurile glaciara – se gasesc in zonele alpine si dau o nota deosebita peisajului. Suprafata lor nu e mare. Se pot folosi pentru pescuit si chiar pentru navigatie. Exemple de lacuri glaciare sunt in Alpi (Co-mo, Garda), in Pirinei, Caucaz, Carpati (Balea, Bucura, etc.).

2. Lacurile carstice – s-au format in zonele carstice, in dolinele de aici. Astfel de lacuri sunt si in RO (Varasoaia-in Apuseni, Zaton – in Pod. Mehedinti). Cele mai valorificate lacuri de acest fel sunt cele din Flo-rida (SUA).

3. Lacurile tectonice – s-au format in rupturile scoartei terestre. Pe lan-ga valoarea peisagistica, pot fi valorificate turistic in diverse mo-duri. Amintim lacurile: Aral, Baikal, Balaton, etc.

4. Lacurile vulcanice – au luat nastere in craterele vulcanilor stinsi (ex. Sf. Ana din C. Orientali).

5. Lacutile sarate – au cea mai intensa valorificare turistica, fiind cautate in scopuri curative. Ele pot fi:

o Naturale – formate in crovuri (ex. Amara. Lacul Sarat)

o Antropice – formate in ocne de sare parasite in care, din cauza prabusirii tavanului, s-a adunat apa (ex. Sovata, Ocna Dej, Turda, Cojocna, etc.).

6. Limanele fluviale – situate in apropierea oraselor sunt folosite pen-tru recreere si agrement prin inot, pescuit, plimbari cu ambarca-tiuni mici (ex. Snagov si Caldarusani langa Bucuresti).

7. Limanele si lagunele maritime intregesc peisajele zonelor de litoral. Sunt cautate de turisti pentru practicarea unor sporturi nautice, pescuit, inot. Unele au namoluri curative (ex. Techirghiol –pe tarmul M. Negre) si se folosesc pentru ingrijirea sanatatii.

8. Lacurile de baraj artificial – majoritatea sunt lacuri hidroenergetice. Pe langa valoarea lor peisagistica, sunt des utilizate in scopiri turis-tice. Se pot folosi pentru canotaj, inot, pescuit. Se pot organiza pe ele competitii sportive. Pe malurile unor astfel de lacuri s-au dezvoltat statiuni turistice (ex. Belis-Fantanele, Voineasa etc.). Dintre lacurile artificiale se pot aminti: Portile de fier I si II, Vidraru, Izvorul Mun-telui, Tarnita, etc.

3. CASCADELE

Sunt mari caderi de apa care atrag un numar mare de turisti datorita faptului ca sunt spectaculoase. Cea mai inalta cascada din lume e Casca-da Angel din Venezuela (cca 1000 m). Alte cascade sunt: Cascada Potero,

Victoria, Niagara, etc. In RO se pot aminti: Valul Miresei pe Somesul Cald, Moara Dracului pe Valea Draganului, etc.

4. APELE MARINE

Incepand din zona temperata si pana la Ecuator, zonele litorale sunt importante pentru helioterapie si talasoterapie. Aceste zone sunt folosite pentru turismul recreativ si de cura. Sunt preferate tarmurile joase cu plaje largi (ex. litoralul mediteranean dintre Nisa si Cannes). De mare importanta e si calitatea nisipului.

In zonele calde plajele sunt folosite tot timpul anului (ex. in Pen. Flo-rida din SE-ul SUA sau in insule ca Hawaii, Bahamas, etc.), iar in zonele trmperate sunt folosite sezonier (ex. tarmul M. Negre).

In ultimii ani s-a extins foarte mult turismul de croaziera. Sunt anumite rute mult cautate de turisti (ex. in M. Mediterana, zona Golfului Mexic si M. Caraibelor, etc). Se fac croaziere chiar si in locuri mai putin circulate cum e zona Antarcticii, turistii fiind interesati de peisajul acoperit de gheturi si de fauna deosebita. Numarul turistilor creste an de an.

Vasele de croaziera folosite sunt moderne si ehipate cu toate comodita-tile necesare petrecerii pe mare a unui timp mai indelungat.

D.p.d.v. turistic marile si oceanele au perspective foarte mari.

II. RETEAUA HIDROGRAFICA SUBTERANA

1. IZVOARELE TERMALE SI MINERALE

Se folosesc in scopuri curative, dar apele termale se folosesc si in scop de agrement (ex, felix si 1 Mai langa Oradea).

1. Izvoarele minerale din RO bunt in numar de peste 3000 si sunt cele mai numeroase din Europa si cele mai variate d.p.d.v. al mineralizarii. Din pacate sunt prea putin valorificate in prezent. Se leaga de zonele vul-canice si sunt cautate pentru turismul de cura. Cele mai numeroase sunt in C. Orientali (Borsec, Vatra Dornei, Bilbor, Covasna, etc.). In Europa, izvoare minerale in jurul carora s-au dezvoltat statiuni vestite, se gasesc in Franta, Germania, Cehia, Slovacia, etc.

2. Apele termale si termominerale se folosesc atat pentru cura cat si pentru agrement. La noi se gasesc in Campia si Dealurile de Vest (intre Satu Mare si Timisoara), in M-tii Apuseni si c. Meridionali (Baile Herculane, Calimanesti, etc.). In Europa se gasesc in Germania, Franta, etc., Dar sunt numeroase astfel de izvoare si pe alte continente (ex. in SUA, in Parcul Yellowstone sunt peste 3000 de astfel de izvoare).

2. IZBUCURILE

Sunt izvoare intermitente care apar in zonele calcaroase. Au apa mai ales in perioadele ploioase. La noi, cele mai numeroase izbucuri sunt in M-tii Apuseni (ex. Calugari, Bujor) si in M-tii Banatului. Ele pot avea izbucniri arteziene. Mai apar in Pod. Mehedinti, in M-tii Godeanu, etc.

2. GHEIZERII

Sunt izvoare temale fierbinti care tasnesc cu intermitenta la inaltimi foarte mari. Se gasesc in zonele vulcanice (ex. in Islanda, SUA, Turcia, Rusia, etc.

D. RESURSELE TURISTICE BIOGEOGRAFICE

Alaturi de relief, clima si ape, invelisul biogeografic (vegetatia si fauna) au un rol deosebit in personalitatea unui peisaj. Distributia ei pe Glob de-pinde de relief, clima si soluri. Pe langa frumusetea cu care contribuie la crearea unui peisaj, el poate genera forme specifice de turism.

1.VEGETATIA – participa la fenomenulturistic prin:

Compozitia asociatiilor vegetale

Prezenta unor plante endemice sau relicte care devin obiective turistice datorita raritatii lor (ex. nufarul de la Baile Episcopiei provenit de pe Valea Nilului, floarea de colt din Fagaras sau Bucegi).

Plante cu incarcatura simbolica : gorunul lui Horia, teiul lui Eminescu de la Iasi.

Plante de varsta, fizionomie sau dimensiuni diferita

Efectele de „margine” si de „insula”. Efectul de margine - se intal-neste la contactul padurilor cu alte formatiuni vegetale. Astfel ca acest contrast dintre asociatiile vegetale atrage foarte multi turisti mai ales

in apropiera marilor orase, in week-end-uri, datorita mi-croclimatului dar si datorita peisajului.

Efectul de insula – se intntalneste incadrul padurilor compacte unde apar poieni care sunt cautate de turisti datorita aspectului inedit. E si teren optim pentru instalarea corturilor.

Plantele cu modificati teratologice ca de ex. Fagul Imparatului de la Muncel, de pe Valea Ariesului, care isi pastraza frunzele si iarna.

Asociatiile vegetale majore de pe Glob sunt: padurea, stepa, pajistile, respectiv cele mixte (de amestec).

1. Padurile – sunt diversificate in functie de zonele de clima si de relief. Ele au mai multe functii:

o Functia estetico-peisagistica

o Functia social-turistica (social-recreativa)

o Economica

o De adapost pentru fauna

o Functia antipoluanta

o Functia antierozionala

Pentru turism sunt mai impirtante primele doua. Padurea poate fi si un element negativ prin impiedicarea unor activitati turistice sau prin a-paritia unor riscuri cum sunt animalele salbatice.

Padurile de pe glob se pot clasifica in:

Paduri ecuatoriale – in Africa, pe valea Amazonului.

Paduri musonice – in India si Asia de SE.

Paduri din zona temperata – ele sunt de foioase si de conifere. Le gasim atat in zonele montane , dar si dispuse pe latitudine.

Padurile din oaze

Padurile atrag turistii si prinunele produse cum sunt ciupercile, fructele de padure, etc.

2. FAUNA – este o componenta importanta a mediului natural si e ele-mentul cel mai mobil. Este diferit in functie de tipul de peisaj. E un ele-ment

de atractie pentru turisti si a contribuit la dezvoltarea mai multor tipuri de turism ca:

a) Turismul cinegetic (vanatoarea) – e practicat de un numar rdus de participanti, iar sopul lui e de recreere si evident de vanare a animalelor. Eficienta economica a acestui tip de turism e ridicata chiar daca numarul participantilor e redus. Pentru controlul faunei s-au infiintat fonduri de vanatoare si in felul acesta se previne disparitia speciilor.

Speciile vanate sunt legate de zona unde se produce vanatoarea: in zo-nele polare, de savana sau in zonele impadurite ale Globului.

b) Pescuitul sportiv – este mai larg raspandit decat vanatoarea, adica sunt mai multi participanti la aceasta forma de petrecere a timpului li-ber. Locurile de desfasurare sunt zonele de litoral, lacurile si de-a lungul raurilor. Are atat scop economic cat si recreativ si de cunoastere. Ca si fauna cinegetica, fauna piscicola e tinuta sub control strict pentru a se evita disparitia unor specii de pesti.

c) Turismul de safari – e o forma de turism prin care participantii pot vedea si admira animalele in mediul lor natural.

Indiferent de forma de turism, fauna sustine aceasta activitate si o face profitabila.

II. RESURSELE ATRACTIVE DE PROVENIENTA ANTROPICA

Sunt create de om de-a lungul istoriei societatii omenesti. Se grupeaza in 3 categorii, in functie de scopul lor:

A. Elemente primare – focalizeaza interesul turistic si sunt:

1. Obiective cultural-istorice si religioase ca: orase-muzeu, sate traditionale, cetati, castele, catedrale, biserici, etc.

2. Activitati (manifestari) umane cu functii turistice ca: sarbatori populare, obiceiuri, traditii, festivaluri, targuri, etc.

B. Elemente secundare – sunt dotarile si serviciile care faciliteaza acti-vitatea turisticca: baze de cazare si alimentatie, baze de tratament, agentii turistice, centre de informare turistica, cai si mijloace de transport.

C. Elemente auxiliare – institutii culturale si economice folosite de turisti in perioada sejurului: teatre, sali de concerte, cazinouri, stadioane, tere-nuri de tenis, sali de conferinte, expozitii, targuri, parcuri de agrement, etc.

Principalele caracteristici ale obiectivelor de provenienta antropica sunt:

1. Vechimea – ofera posibilitatea cunoasterii unor obiec-tive create de om inca din antichitate. Interesul turis-tilor e cu atat mai mare cu cat sunt mai bine informati asupra a ceea ce vad cat si prin crearea unei ambiante caracteristice timpului caruia ii apartine obiectivul. Muzeele ofera de asemenea posibilitatea de a vedea obiecte vechi create de om.

2. Unicitatea (singularitatea) – trezeste interesul turis-tilor. Amintim difrite statui, case memoriale, con-structii deosebite ca Turnul din Pisa.

3. Ineditul – atrage turistii prin originalitate, fizionomie, durabilitatea unei constructii ( ex. Domul din Milano – prin multitudinea statuilor care impodobesc exterio-rul, Catedrala Chartres – prin cele doua turnuri dife-rite, Turnul Eiffel construit din otel, centrul Pompi-dou construit din sticla, etc).

4. Dimensiunea obiectivelor – e impresionanta pentru turisti (ex. Marele Zid Chinezesc, Statuia Libertatii, Piramidele din Egipt, etc.). La polul opus sunt obiec-tivele in miniatura care se gasesc in muzee cum sunt: carti, unelte, podoabe, etc.)

5. Functiile anterioare sau actuale ale unor obiective – exemple sunt nenumarate: inchisoarea Bastilia sau Turnul Londrei, edificii actuale ca sediul ONU, Pa-latul Buckingham, Casa Alba, Casa Poporului din Bucuresti, etc.

6. Semnificatia unor obiective – atrage turistii din curio-zitate (ex. lagarele de concentrare, obiective religioase ca Lourdes in Franta, Fatima in Portugalia, sau cate-drale ca Windsor din Londra, Notre Dame din Paris care sunt locuri de incoronare a monarhilor celor doua tari.

A. EDIFICII SI ELEMENTE CU FUNCTIE TURISTICA

Obiective istorice – aici se includ:

o Constructii megalitice – isi au originea in trecutul indepartat, inainte de anul 3000 i.Chr. Sunt construite din blocuri mari de piatra, placi de piatra si au forme distincte. Sunt de 3 tipuri: - menhiri-blocuri verticale de piatra necioplita

- dolmeni-blocuri sau placi orizontale sprijinite pe doi menhiri

- cromlechiuri – menhiri dispusi in cerc sau semicerc

Se gasesc in Bretania, Anglia si Spania. In Anglia se detaseaza ansam-blul Stonehenge construit in 3 etape, care atrage numerosi turisti.

EDIFICII ISTORICE – cuprind:

1. Castrele romane – se gasesc pe integ teritoriul Imperiului Roman. Au fost construite cu scop de aparare. In RO le gasim la Apullum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Gilau, Gherla, etc.

2. Forturile – sunt tot constructii intarite cu scop de aparare si sunt specifice Americii de Nord. Au porti masive si turnuri de aparare (ex. Fort ST. John)

3. Tipuri de castelele:

oCastelele – sunt locuinte fortificate raspandite atat in Europa cat si in America. Au avut triplu scop:

oDe aparare

ode locuire

o sediu politico-administrativ

oCastelele fortificate – au atat functie de aparare cat si de locuire. Sunt inconjurate de ziduri groase. Sunt raspandite pe intreaga suprafata a Europei (ex. castelul Hohensalzburg din Austria, Castelul Foix din Franta, Castelul Urgel din Spania. Locul lor a fost luat mai tarziu de palate ( ex. Ver-sailles, Shönbrunn, Buckingham, etc.).

oCastelele de vanatoare – se gasesc in Pirinei sau pe Valea Loaeri. Pun accent pe estetica, avand parcuri si paduri in jurul lor.

4. Cetatile – au vechimi diferite si functii multiple. In RO sunt cetatile grecesti de la M. Neagra (Histria , Tomis, Callatis), cetati dacice ca Sarmizecetusa Regia , Costesti, cetati medie-vale ca cele ridicate de Stefan cel Mare (Chilia, Cetatea Alba) si cele din transilvania (Fagaras, Sighisoara, Alba Iulia). In plus, multe dintre orasele europene au la originea lor constructii de tipul cetatilor: Moscova, Budapesta, Venetia, Paris, etc. La noi amintim orase mari ca Timisoara, Cluj-Na-poca, Sibiu si chiar Bucurestiul care isi au originea in cetati.

5. Turnurile – sunt constructii verticale, de inaltimi diferite si le gasim in toate epocile istorice. In aceasta categorie se pot incadra si farurile (ex. Farul din Alexandria, ridicat in Egip-tul antic) si turnutile de televiziune din zilele noastre.

EDIFICII RELIGIOASE– sunt de 2 tipuri:

1. Cele menite practicarii cultului rligios

2. Cele cu rol funerar si memorial

1. EDIFICII RELIGIOASE MENITE PRACTICARII CULTULUI RELIGIOS

a) Sanctuarele – sunt foarte raspandite in antichitate. Sunt constructii inchinate zeilor. Se pot aminti cele din Grecia antica (Delfi, Patras, etc.), sanctuarele sintoiste din Japonia, etc.

b) Templele – au fost construite tot pentu cinstirea zeilor. Se gasesc in In-dia, Egipt (templele subterane de pe Valea Nilului), Grecia (ex. Templul lui Zeus din Olimp), in America (templele incase, maiase), etc.

c) Catedralele – atrag turistii prin grandoare si arhitectura. Sunt specifice Europei si Americii. Sunt construite in diferite stiluri. Sunt cunoscute ca-tedrale ca: Sf. Sofia din Istambul, San Marco din Venetia, Domul din Si-ena. Mai numeroase sunt cele construite in stil gotic: Notre Dame din Pa-ris, Cantembury din Marea Britanie, Catedrala din Köln (Germania), Chartres (Franta). Catedrale in stil baroc sunt S. Petru din Roma, iar la noi, catedralele din Timisoara, Oradea, Biserica Iezuitilor din Sibiu si Targu Mures.

O catedrala originala, neterminata insa, e Sagrada Familia din Barce-lona.

d) Bisericile – sunt edificii crestine care atrag un numar mare de turisti si au vechimi diferite. Sunt specifice Europei si Americii. Cele mai vechi se gasesc in Pen. Balcanica si in Italia. Si bisericile ca si catedralele sunt construite in stiluri diferite. In Evul Mediu S-au construit biserici forti-ficate care aveau si scop de aparare (ex. la Sibiu, din sec. XIV-XV). Predomina stilul gotic in intreaga Europa (ex. San Antonio din Padova, Sf. Matyas din Budapesta, Biserica Neagra din Brasov, Sf. Mihail din Cluj-Napoca.

D.p.d.v. al materialelor de constructie, pe langa piatra, se foloseste si lemnul (ex. bisericile de lemn din Maramures). Dimensiuea turlelor si clopotnitelor sunt alte elemente care atrag turistii.

e) Manastirile – sunt construite in general pe langa biserici si catedrale. Pe langa functia lor religioasa, sunt si producatoare de bunuri. Atrag turistii prin pelerinaje, hramuri etc.

Dintre ansamblurile monastice vestite pe plan european se pot aminti: Manastirea Jeronimus din Lisabona, Sf. Francisc din Assisi, Monte Cassino, etc.

In RO sunt numeroase manastiri grupate mai ales in Bucovina si Sub-carpatii Moldovei, construite de voevozi ca Stefan cel Mare si Petru Ra-res. Dintre ele se pot aminti Voronetul, intrat in patrimoniul UNESCO, Agapia, Varatec, Dragomirna. In Muntenia si Oltenia sunt manastiri ca: Manastirea Dealu unde e inmormantat capul lui Mihai Viteazul, Cozia, Horezu, Tismana, etc. In Transilvania amintim: Nicula, Ramet, Rohia, etc.

f) Moscheile – sunt reprezentative pentru lumea islamica, dar apar si in Europa si Africa. Se pot aminti: Moscheia Albastra din Istambul, Mos-cheia lui Mohamed din Medina, Moscheia Al-Azhar din Cairo, etc.

g) Sinagogile – sunt specifice cultului mozaic. Se gasesc in Israel dar si in alte tari unde exista comunitati evriesti.

2. EDIFICII RELIFIOASE CU ROL FUNERAR (DE INHUMARE) SI MEMORIAL

a) Stupele sau dagobele - sunt movile de pamant placate cu sculpturi, statui, coloane (ex. Marea Stupa a lui Ashoka din India ) si au rol fune-rar.

b) Tumulii tracici – sunt tot movile de pamant carcteristice Europei si au tot rol funerar.

c) Mausoleele – au raspandirea cea mai mare in India (Taj Mahal) , Tur-cia (Mausoleul lui Ataturk). In RO este mausoleul de la Marasesti.

d) Piramidele – cele mai cunoscute sunt cele egiptene unde se gasesc mor-mintele vechilor faraoni ( ex. Piramida lui Keops). Se mai gasesc in Ame-rica Centrala ridicate de mayasi, in China,etc.

e) Cimitirele – sunt adesea vizitate de turisti datorita unor personalitati inmormantate acolo sau datorita vechimii lor (ex. Per Lachaise- Paris, Arlington –Washington , Bellu – Bucuresti,etc.). Trebuie amintit si Cimi-tirul Vesel de la Sapanta.

In peisajul oraselor apar numeroase monumente care atrag turistii. Ele au fost ridicate in memoria unor personalitati sau evenimente istorice, culturale, artistice. Din aceasta categorie fac parte:

1. Grupurile statuare , statuile si busturile – sunt construite pen-tru celebrarea unor personalitati sau evenimente . Se pot a-minti: Statuia lui Matei Corvin – Cluj-Napoca, statui construite in Atichitate cum este Statuia lui Zeus din Olimp, statuia Atenei de pe Acropole. Dintre statuile romane amin-tim stauia lui Marcus Aureliui din Piata Captoliului –Ro-ma. Dintre cele mai recente amintim statuia Libertatii din New York, grupul statuar din Piata Spaniei din Madrid ca-re

reprezinta pe Cervantes si eroii lui Don Quijote si Sancho Panza.

2. Placile comemorative – sunt inportante pentru turismul cul-tural. Pe ele sunt inscrise mesaje despre prsonalitati si eveni-mente.

3. Arcurile de triumf – dateaza inca din Antichitate. Atrag tu-ristii prin maretia lor. Ele slavesc victoriile in razboaie. A-mintim Arcul lui Augustus, Arcul lui Titus, Arcul lui Traian din Imperiul Roman. In perioada moderna s-au construit arcuri de triumf ca: Arcul de Triumf din Place de l’Etoile a carui constructiea fost inceputa de Napoleon Bonaparte. Ar-curi de triumf mai sunt la Bombay,Bucuresti,etc.

4. Coloanele – sunt monunmente glorificatoare . Amintim Co-lumna lui Traian costruita dupa ce castiga razboiul cu dacii, Coloana lui Marcus Aurelius, iar mai recente Coloana din Trafalgar Square atribuita amiralului Nelson. In RO amin-tim Coloana Infinitului creata de Brancusi la Targu Jiu.

3. EDIFICII TURISTICE CU FUNCTII CULTURALE SI SPORTIVE

a) Agora (forumul) – este specifica civilizatiilor vechi, grecesti si romane si reprezentau piata centrala a oraselor (ex. Agora Atenei , a Romei, Forumul lui Pompei, etc.).

b) Teatrele – apar in antichitate in toate orasele mari din Grecia (ex. Ate-na , Olimpia, Micene). In prezent cladirile teatrelor si operelor atrag multi vizitatori ( ex. Opera din Paris, din Viena, Scala din Milano, Tea-trul Globe din Londra, etc.).

c) Muzeele – sunt de mai multe tipuri ( istorice, stiintifice , literare, artis-tice) si sitematizeaza, restaureaza, conserva si popularizeaza obiecte care intereseaza vizitatorii si care au fost create de om de-a lungul istoriei. Valoarea lor turistica poate spori prin insusirile arhitectonice ale cladi-rilor care le adapostesc (ex. Luvru din Paris). Muzeele pot fi clasificate in: muzee nationale , muzee regionale, muzee locale . Muzeele nationale sunt cele mai importante deoarce exponatele provin de pe intreg terito-riul tarii si chiar din exterior. Muzeele se pot clasifica in:

Muzee de arta: Luvru- Paris , Britisch Museum- Londra, Prado- Madrid, Ermitage- Sankt Petresburg, Galeriille Ufizzi- Florenta, Vatican –Roma, Metropolitan – New York, etc.

Muzee de istorie si arheologie : la Bucuresti, Iasi, Constanta, etc.

Muzee etnografice : Muzeul Etnografic –Ankara, Muzeul Taranului Roman- Bucuresti, Muzeul Etnografic al Transilvasniei – Cluj –Napoca.

Muzee de stiinte ale naturii : Museum of Science – Londra, Muzeul de Oceanografie – Monte Carlo, Muzeul ,, Grigore Antipa”-Bucuresti.

Muzee de stiinta si tehnica: Muzeul Aviatie –Bucuresti, Muzeul Tiparului- Targoviste.

Exista si muzee foarte specializate:

Muzee care prezinta obiecte: Muzeul Automobilelor –Torino, Muzeul Trasurilor Regale –Madrid, Muzeul Locomotivelor cu Abur din Resita.

Muzee care prezinta ocupatii: Muzeul Aurului- Brad, Muzeul Pendulelor –Zurich.

Muzee tematice : Muzeul Spaghetelor – Italia , Muzeul Pantofilor –Cehia, Muzeul Whiskey-ului - Dublin.

Muzee care prezinta evenimente: Muzeul Unirrii –Alba Iulia.

4. Case memoriale – atrag turistii prin marea lor varietate si prin faptul ca reflecata viata unor personalitati. Ex.: casele memoriale Goethe, Shakespeare, M. Eminescu, O. Goga, I. Creanga, etc.

5. Bibliotecile - sunt importante pentru concentrarea masiva de docu-mente, manuscrise, numar mare de volume, etc. Ex. : Biblioteca Aca-demiei – Bucuresti, Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia. Exista bi-blioteci si pe langa muzee importante cum este British Museum sau Muzeul Vaticanului.

6. Universitatile - au fost infiintate inca din sec. XI, mai importante fiind Bologna, Sorbona, Oxford, Cambridge, Heidelberg. Faima lor consta atat in zestrea materiala (cladiri) cat si in mostenirea spiri-tuala.

7. Amfitetrele – au avut destinatie culturala si sportiva . Ele au forma circulara, liniara sau semicirculara. Au fost construite in antichitate, in diferite orase ale Imperiului Roman. Cel mai vestit e Colosseumul din Roma. Ele sunt modelele pentru construirea stadioanelor moder-ne.

8. Stadioanele - se impun prin grandoare- (ex. Maracana- Rio de Jane-iro, San Siro –Milano). Multe dintre ele atrag prin arhitectura ine-dita (ex. Stadionul din Bari –Italia are forma unui OZN).

4. EDIFICII ECONOMICE SI CONSRUCTII TEHNICE CU FUNCTIE TURISTICA

1. Poduri si viaducte – se impun in peisajul multor metropole (ex. Podul lui Apolodor din Damasc – Drobeta Turnu Severin, Pont Neuf, cel mai vechi pod parizian peste Sena, Golden Gate – San Francisco (SUA).

2. Tunelele – se gasec fercvent in regiunile muntoase si ajuta la traver-sarea acestora. Cel mai lung tunel este in Japonia. In Europa cele mai lungi tunele sunt Simplon I si II dintre Elvetia si Italia. In 1993 s-a inau-gurat tunelul de sub Marea Manecii care leaga Franta de Anglia si are 38 km lungime.

3. Metrourile - se aseamana cu tunelele, dar prin ele circula mijloacele de transport din marile orase. Cel mai vechi metrou din lume este cel din Londra construit in 1863. Metroul din Bucuresti a fost construit in 1979.

4. Canalele – sunt constuite pentru a lega intre ele intinderi de apa (ex. Canalul Suez leaga M. Mediterana cu M. Rosie, Canalul Panama leaga Oc. Atlantic cu Oc. Pacific, Canalul Dunare-Main-Rin leaga M. Neagra de M. Nordului).

5. Apeductele – sunt specifice antichitatii si au fost construite pentru tras-portul apei (ex. Apeductul roman de la Segovia – Spania, construit in timpul Imparatului Traian).

6. Barajele si lacurile de acumulare – au importanta economica si turis-tica. Atractia turistica consta in peisajul in care e amplasat barajul, in forma, dimensiuni, etc. In RO amintim barajele si lacurile de acumulare de la Portile de fier I si II, Izvorul Muntelui, Vidraru, Vidra, Tarnita, etc. Lacurile de acumulare pot fi folosite pentru agrement (pescuit, canotaj, plimbari cu vaporasul sau barci cu motor), dar si pentru organizarea intrecerilor sportive. Pe malul lacurilor se pot construi statiuni ca Belis-Fantanele sau Vioneasa.

7. Sediile unor intreprinderi, firme, sau institutii din domeniul economic – ex. complexe expozitionale ca cele din Hanovra, Montreal, aerogari ca cele din Londra, New York, Paris, sediul Parlamentului European de la Strasbourg, etc.

8. Turnuri de televiziune – ex. din Canada, din Moscova, din Berlin.

5. EDIFICII DESTINATE AFACERILOR SI CONGRESELOR

Turismul de afaceri s-a dezvoltat foarte mult in ultimele decenii. Pe langa scopul lucrativ al intalnirilor de acest gen, un rol important il au si activitatile turistice ca: vizite la targuri si expozitii, vizitarea unor obiective, scurte excursii de recreere, etc. Pentru buna desfasurare a unor astfel de activitati, hotelurile care le gazduiesc au dotari speciale ca: sali de con-ferinte si vizionari, aparatura moderna si adecvata. Au fost construite si cladiri speciale pentru turismul de afaceri. El se desfasoara mai ales in orase mari ca Londra, Paris, Roma, New York, etc. Cu toate ca parti-cipantii sunt putini, veniturile obtinute sunt mari, deoarece cheltuielile efectuate de acestia sunt mari.

6. LOCALIZARILE PARACULTURALE

Cuprind:

a) Parcurile de recreere (spatiile verzi intravilane si periurbane) – se refera la acele spatii cu vegetatie si cu dotari pentru odihna, recreere si agre-ment (ex. banci, terenuri de joaca pentu copii). Aici se includ si padurile de la marginea oraselor.

b) Parcurile de recreere si gradinile publice - se afla in interiorul oraselor. Sunt zone de recreere, cu vegetatie, lacuri, etc. Unele sunt vestite in in-treaga lume. Amintim: Hyde Park din Londra, Central Park din New York, Cismigiu din Bucuresti.

c) Gradinile botanice – pe langa faptul ca ocrotesc plante rare, reprezinta puncte de atractie turistica. Ex.: gradinile Exotice din Monaco, Salt Lake City din SUA, gradinile botenice din Cluj-Napoca si Bucuresti, etc.

d) Padurea – parc – reprezinta zone de agrement din apropierea orselor. Sunt amenajate cu drumuri, alei, stranduri, etc. Ex.: Baneasa de langa Bucuresti, Padurea Verde de langa Timisoara, Padurea Hoia din Cluj-Napoca.

e) Parcurile de distractii – sunt mijloace de agremant pentru populatia de toate varstele. Au fost create inca din sec. XIX. Ex.: Luna Park din Pa-ris, Orlando din Florida (SUA), Eurodisneyland din Paris, etc.

f) Cazinourile – sunt locuri de distractie destinate agrementului. Se ga-sesc in special in statiuni (ex. la Monte Carlo, Nisa, Cannes, Las Vegas, etc.

g) Centrele de recreere – sunt amplasate in orase sau, mai nou, la peri-ferie. Grupeaza complexe de cazare si de agrement pentru populatia de toate varstele. Se pot practica diferite sporturi (inot, echitatie, tenis) si sunt o reflectare a „noului turism”.

h) Fantanile – au atribute decorative si sunt cautate de turisti. Cea mai cunoscuta e Fontana di Trevi din Roma.

7. NUCLEELE URBANE MAJORE DE CONVERGENTA TURISTICA

In marile orase turistice ale lumii sunt zone care atrag in mod special turistii. Acestea sunt:

Centrul istoric – e partea cea mai veche. Pastreaza arhitectura epo-cilor in care a fost construit (ex. Praga, Berlin, Roma, Bucuresti).

Cartierele cu specific – ex. – cartierele artistilor (Cartierul Mont-martre din Paris), centre comerciale sau cartiere apartinand diver-selor etnii (ex. cartierele chinezesti din unele orase).

Obiective turistice „simbol” – Statuia Libertatii din New York, Turnul Eiffel, Podul Londrei, Palatul Schönbrunn din Viena, etc.

B. ACTIVITATI SOCIALE CU FUNCTIE TURISTICA, MANIFESTARLE CULTURLE SI PARACULTURALE

Sunt importente pentru turism deoarece atrag turistii din toate colturile lumii. Aici se includ:

1. Targurile si expozitiile

2. Festivalurile artistice

3. Carnavalurile

4. Nedeile

5. Hramurile si pelerinajele religioase

6. Competitiile sportive

7. Alte manifestati ca festivitati, sarbatori, etc.

1. Targurile si expozitiile – sunt saptamanale, lunare sau anuale. Majo-ritatea au caracter national sau mixt (ex. Berlin, Bucuresti, Brno). Aici se incadereaza si saloanele auto (ex. Paris, Frankfurt, Geneva).

2. Festivalurile artistice – pot fi muzicale, folclorice, cinematografice, teatrale. Ex.: festivalul Wagner de la Bayreuit, festivalurile cinema-tografice de la Berlin, Cannes, Venetia, etc. Festivalurile folclorice pot avea caracter national si international (ex. Dijon -Franta).

3. Carnavalurile – sunt atractive pentru turisti. Cel mai vechi e cel de la Nisa. Mai amintim carnavalul de la Rio, Venetia, etc.

4. Nedeile – au traditii populare. Se desfasoara mai ales primavara cand natura renaste (ex. Nedeea de la Ponoare din Pod. Mehedinti e sarba-toarea liliacului).

5. Pelerinajele si hramurile – sunt de natura religioasa si atrag mase mari de turisti. Locuri de pelerinaje foarte cunoscute sunt: Roma Ierusa-lim, Lourdes pentru crestini si Meca, Medina pentru islamici. Hramurile tin de bisericile si manastirile noastre sunt manifestari rligioase care atrag credinciosii (ex. la Rameti, Nicula Tismana).

6. Manifestari sportive de exceptie – aici se includ olimpiadele de vara si de iarna, campionate mondiale de diferite tipuri (fotbal, patinaj, schi, atletism, etc.) sau campionate continentale.

7. Alte evenimentecare atrag turisti – Octoberfest, sarbatoare populara bavareza, scimbarea garzii la Palatul Buckingham, etc.

C. RESURSE TURISTICE DE NATURA ETNOGRAFICA

Sunt interesante pentru turisti deoarece tin de specificitatea fiecarui popor. Aici se incadreaza:

1. Ocupatiile si mestesugurile – aici se pot aminti cultivarea pamantului, prelucrarea lemnului, crestera animalelor, pescuitul, albinaritul, ola-ritul, auraritul, cojocaritul, etc. Toate ocupatiile si mestesugurile folo-sesc mijloace traditionale diferite de la o regiune la alta (ex. lucrarea pamantului cu batul in zonele calde, tropicale, transhumanta din zo-nele temperate, exploatarea si prelucrarea lemnului din zonele mon-tane de la noi din Apuseni si Maramures, albinaritul care e o ocupatie straveche, olaritul cu centre la Vama, Horezu, Tismana, e cunoscut inca de pe vremea romanilor si dacilor, etc.).

2. Obiceiurile traditionale – sunt manifestari din spatiul rural a diferite-lor evenimente din viata satului. Ele sunt asociate ciclicitatii anotim-purilor, evenimentelor de familie sau individuale (nastere, nunta). Sunt diferite in functie de regiunile unde se desfasoara (ex. – tanjaua maramuresana, masuratul oilor, sangeorzul, etc.)

3. Portul, jocurile si cantecele populare – diferentiaza un popor de altul, o etnie de alta. Au o valoare deosebita si atrag numerosi turisti.

4. Arhitectura si instalatiile tehnice taranesti – arhitectura traditionala scoate in evidenta anumite particularitati regionale (ex. – portile sculptate in lemn din Maramures). Dintre instalatiile taranesti amin-tim mori, pive, valtori, surile acoperite cu paie din Apuseni, etc.

5. Asezarile rurale cu structura si arhitectura traditionala – apar bine in-dividualizate pentru fiecare regiune in parte incepand cu cele antice din Asia, Europa, America pana la cele de azi. Asezarile rurale pot fi construite din diferite materiale si in diferite stiluri, in functie de zona si clima sau de pozitia in teritoriu (ex. – casele construite pe piloni din zonele de delta si lunca ca sa se evite inundarea lor – in Asia).

In RO se pot urmari bine toate aspectele legate de spatiul rural in regiu-nile numite „tari” (ex. Tara Oasului, Tara Motilor, Tara Maramure-sului, etc).

TURISMUL RURAL - FORMA EFICIENTA DE VALORIFICARE A RESURSELOR ATRACTIVE

Turismul rural e oforma specifica de turism aparuta in a doua juma-tate a sec. XX ca o contrapunere la celelalte forme de turism existente deja. El s-a dezvoltat din ce in ce mai mult prin crestera numarului de participenti si a diversificarii lui. A aparut ca o necesitate de „refugiu” din zonele urbane aglomerate spre zonele rurale mai linistite si apropiate de natura. Principalele atribute ale turismului rural sunt:

Localizarea ofertei in spatiul rural

Conservarea arhitecturii specifice

Functionalitatea rurala a localitatii si un mod de viata specific al populatiei

Dorinta turistilor de a lua contact cu viata de la tara

Produsul turistic se realizeaza in functie de specificul spatiului rural

Caracterul traditional, adica pastrarea tuturor traditiilor si obiceiurilor

Oferta variata de servicii la preturi accesibile

Grad ridicat de adaptabilitate a serviciilor

Apropierea de natura si linistea pe care o ofera spatiul rural

Sansa integrarii in comunitate pe perioada sejurului, etc.

Satele turistice sunt principalele forme de amenajare turistica din mediul rural. Ele sunt asezari rurale pitoresti unde sunt pastrate tra-ditii si obiceiuri stravechi, o arhitertura specifica, gastronomie, etc. Conditiile minime pe care trebuie sa le indeplineasca o asezare rurala pentru ca sa devina sat turistic sunt:

oUn cadru natural atracti, nepoluat

oUn ansamblu de resurse atractive care pot fi valorificate

oAsigurarea unei baze de cazare adecvate

o Intregirea infrastructurii turistice cu amenajari pentru agrement

Pe baza functionalitatii, in RO s-au identificat urmatoarele tipuri de sate turistice:

1. Sate turistice etnofolclorice – (ex. Sibiel, Sapanta, Avram Iancu, Vama) au un fond etnografic autentic (port, obiceiuri, traditii, dansuri, cantece, etc.).

2. Sate turistice pescaresti si de interes vanatoresc – (ex. Crisani, Muri-ghiol in Delta, Gurghiu, Lapusna in jud. Mures) pot organiza partide de vanatoare si pescuit la cererea turistilor.

3. Sate turistice pastorale – sunt asezate in zona montana, iar activitatea specifica e cea de crestere a animalelor (ex. Gura Raului, Orlat, Salis-te, Rucar, etc.).

4. sate turistice cu obiective stiintifice – au pe teritoriul lor monomente ale naturii, rezervatii (Berca in jud. Buzau, Scarisoara in jud. Alba, etc.

5. Sate turistice cu monumente istorice, de arta si arhitectura – zona ma-nastirilor din nordul Moldovei si din Subcarpati, cetatile taranesti din Depresiunea Brasov, etc.

6. Sate turistice de creatie artistica si artizanala – Horezu, Tismana, Corund, Sapanta, Capus, Izvorul Crisului, etc. Sunt specializate in olarit, tesut, prelucrarea lemnului.

7. Sate turistice climaterice si peisagistice – sunt situate intr-un cadru atractiv, sunt nepoluate si la distante mari de orase (ex.- Tismana, Botiza, Albac, etc.).

8. Sate turistice balneare – Zizin, Calacea, Moneasa, Praid, etc.

9. Sate turistice pentru practicarea sporturilor – Arieseni, Baisoara, Ranca, etc.

10. Sate turistice pomi-viticole – ofera turistilor posibilitatea degustarii mustului, vinului si pot participa activ la lucrarile agricole care se deruleaza (ex. – Recas, Gearmata, Jaristea, Radesti, etc.

INFRASTRUCTURA TURISTICA

Este unul dintre elementele de baza ale turismului, de ea depinzand in mare masura succesul turistic al unei zone. Ea cuprinde:

1. structurile de cazare

2. Structurile de alimentatie publica

3. Structurile de animatie (de recreere si agrement-divertisment)

4. Structuri destinate curei

5. Structurile de animatie (de recreere si agrement-divertisment)

6. Dotarile auxiliare (complementare)

7. Caile si mijloacele de transport turistic

A. SRUCTURILE DE CAZARE

Reprezinta unul dintre elementele – cheie ale turismului, alaturi de re-sursele naturale si caile si mijloacele de transport. Criteriile dupa care sunt analizate strucrurile de cazare sunt:

Localizarea spatiala in functie d caile de transport

Capacitatea de cazare

Coeficientul de utilizare

Calitatea cazarii (de la 1 la 5 stele si peste)

Apartenenta la o retea intenationala

Structurile de cazare se pot grupa in 3 categorii:

1. Structuri de cazare principale

2. Structuri extrahoteliere

3. Structuri nepermanente

1. STRUCTURI DE CAZARE PRINCIPALE

Acestea sunt:

a) HOTELURILE – au aparut in Evul Mediu, dar constructia lor a luat amploare in sec. XIX. Principala functie a unui hotel e cea de cazare, dar , datorita exploziei turismului din ultimele decenii, hotelurile s-au adaptat mai multor tipuri de turism prin dotari specifice ca Sali de conferinte, vizio-nari pentru turismul de afaceri, terenuri de tenis, piscine, popicarii, discote-ci pentru turismul de recreere, etc. In marile hoteluri se gasesc magazine, ghisee bancare,restaurante, baruri, etc.

Hotelurile au aparut in orase. Primul hotel a aparut la Londra in 1774, iar in 1794 a aparut la New York, city Hotel. La inceputul sec. XIX apare la Boston primul hotel cu canalizare, Hotel Tremont.

Hotelurile se diferentiaza intre ele dupa mai multe criterii :

Dupa marime – sunt 3 categorii: mici – au intre 1 si 70 locuri, mijlocii – au intre 71 si 150 locuri si mari – au peste 150 locuri. Hotelurile mari sunt situate in marile orase si in statiuni turistice de anvergura.

Dupa confort – sunt 5 tipuri de confort pe plen mondial, hotelurile fiind clasificate dupa stele, de la 1 la 5. Preturile de cazare cresc odata cu cresterea numarului de stele.

Dupa modul de functionare – hotelurile sunt: temporare (functioneaza o perioada din an – ex. cele depe litoral, in zonele temperate) si per-manente (cele din marile orase, statiuni balneare, etc.).

2. MOTELURILE – se aseamana cu hotelurile fiindca au functii de cazare, dar ele sunt dependente de turismul de tranzit (mai ales auto-mobilistic). Au aparut in SUA, unde distantele sunt foarte mari. Sunt amplasate pe rutele principalelor sosele si autostrazi. Durata sejuru-rilor e foarte scurta in comparatie cu alte tipuri de cazari. Construirea unui motel tine cont de : traficul turistic, sursele de alimentare cu apa si energie electica, peisaj atragator, lipsa concurentei in apropiere.

3. VILELE – s-au construit mai ales in sec. XIX si inceputul sec. XX. Ele se leaga de turismul de cura si de rcreere de lunga si medie durate. Se gasesc mai ales in statiunile balneare si balneoclimaterice. Varianta mai noua a lor o reprezinta „csele de odihna”

4. CABANELE – au intre 20 si 80 de locuri. Au functii de cazare si ali-mentatie. Sunt amplasate mai ales in zonele montane, pe malurile rau-rilor sau lacurilor. Perioadele de functionare a cabanelor e in functie de caracteristicile turistice ae zonei.

5. HANURILE – sunt spatii de cazare si alimentatie publica. Sunt pre-cursoarele motelurilor de azi. Au aparut in Evul Mediu. Au intre 10 si 50 de locuri. Multe dintre ele sunt atractive pentru turisti din cauza vachimii lor (ex. – Hanul lui Manuc, Hanul Ancutei, etc.).

2. STRUCTURI EXTRAHOTELIERE

a) CAPACITATI DE CAZARE DIN MEDIUL RURAL – aici se incadre-aza pensiunile sau fermele agroturistice. Au spatii putine de cazare. Asi-gura servicii de cazare si masa. Cu timpul isi fac clientela permanenta. Sunt situate in zone cu peisaje deosebite, mai ales in cele montane din Alpi, Pirinei si Carpati.

b) RESEDINTELE SECUNDARE – au luat avant in Europa de Vest du-pa 1975 si sunt considerate „a doua casa” sau case de vacanta. Ele s-au extins si in Europa de Est in ultimele decenii. De multe ori sunt inchiriate sezonier de catre proprietari, avand, deci si rol economic.

c) APARTAMENTE IN IMOBILE DETINUTE IN COPROPRIETATE – ofera servicii printr-o companie de management.

d) APARTAMENTE DETINUTE IN MULTIPROPRIETATE – proprieta-tea are mai multi proprietari care folosesc pe rand proprietatea o perioa-da egala din an, iar cheltuielile se impart.

e) CAZAREA IN LOCUINTE PRIVATE – se utilizeaza in zonele unde lip-sesc bazele de cazare sau sunt insuficiente.

f) APARTAMENTE INCHIRIATE DE FIRME SAU COMPANII FARA ASIGURAREA ALTOR SERVICII – au raspandire mare pe tarmul M. Mediterane. Cei care inchiriaza se gospodaresc singuri.

g) UNITATI DE CAZARE CU CARACTER SOCIAL – aici se includ taberele scolare pentru elevi si studenti si satele de vacanta.

3. STRUCTURI DE CAZARE NEPERMANENTE

Aici se includ:

a) CAMPINGURILE – au aparut in 1930. Sunt caracteristice zonelor de litoral mai ales. Se gasesc si in apropierea marilor orase. Au dotari minime. Cazarea se poate face in casute, bungalowuri, corturi sau ru-lote. Functioneaza in anotimpul de vara.

b) ADAPOSTURI SI REFUGII – se gasesc mai ales in zonele de munte. Au rolul de-a adaposti turistii pe timp de furtuna. Asigura conditii mi-nime pentru o perioada scurta de timp.

c) CAMINELE SI INTERNATELE – pot fi folosite doar in vacante.

2. STRUCTURILE DE ALIMENTATIE PUBLICA

Sunt variate si se pot grupa astfel:

1. Restaurante, braserii – pot fi integrate unitatilor de cazare sau nu.

2. Unitati bazate pe specificul national – pub-ul irlandez, restaurantele italienesti, grecesti, chinezesti, mexicane, turcesti, indiene, etc.

3. Snak - baruri

C. STRUCTURI DE ANIMATIE (RECREERE SI AGREMENT – DIVERTISMENT)

In statiunile turistice se asociaza bazelor de cazare dar pot fi si independente. Spatiile destinate agrementului pot fi inchise (cluburi, discoteci, sali de cinema, teatre, sali de sport, de spectacole, etc.) si in aer liber (gradini publice, parcuri de distractii, terenuri de sport, stadioane, etc.). dintre dotarile necesare agrementului, cele mai importante sunt:

Partii de schi si sanius

Piscine

Popicarii

Sali de jocuri mecanice

Terenuri de tenis, volei, baschet

Discoteci

Sali de proiectii

Biblioteci

Minicare

Parcuri de distractii

Mai nou s-a dezvoltat „turismul de shopping”, asa ca de o importan-ta deosebita sunt strazile si cartierele comerciale din marile orase.

D. STRUCTURILE DESTINATE CUREI (BALNEOTERAPIEI)

Acestea sunt.

Pentru balneoterapie – bai si impachetari

Pentru electroterapie – bai de lumina, ultrasunete

Pentru hidroterapie – dusuri de mai multe tipuri, bai de plante

Pentru kinetoterapie – bazine cu apa calda

Tratamente cu namol

Amenajarea salinelor pentru aerosoli care trateaza bolile respiratorii, tratament cu mofete

E. DOTARI AUXILIARE (COMPLEMENTARE)

Cuprind o serie de servicii necesare turistilor pe preoada sejurului. Aici se includ:

Magazine de diverse tipuri

Posta si telecomunicatii

Banci

Oficii de schimb valutar

Agentii de bilete

Oficii de informatii

Institutii de asistenta sociala

Institutii culturale

Toate acestea deservesc intreaga populatie nu numai turistii. Se mai adauga:

Inchirieri de diferite tipuri:masini, sali de conferinte, servicii de traduceri, de dactilografiere, etc.

Internet

Servicii de asigurari

Servicii de securitate a turistilor (SLVAMAR, SALVAMONT), etc.

1. Statiuni de importanta nationala – Atrag turistii din ta-ra respectiva. Ex.: Vatra Dornei, Eforie Nord, Ama-ra, etc.

2. Statiuni de importanta regionala – sunt importante doar pentru o anumita regiune. Ex.: Geoagiu Bai, Covasna, Baile Tusnad, etc.

3. Statiuni de importanta locala – sunt cunoscute pe plan local si sunt folosite doar de locuitorii din jurul lor. Ex.: Colibita, Baile Buzias, etc.

Statiunile turistice se mai pot clasifica dupa functile pe care le au:

1. Statiuni cu functii curative – ex.: Sovata, Olanesti, Calimanesti, Baile Herculane

2. Statiuni cu functie recreativa – Poiana Brasov, Predeal, Stana de Vale

3. Statiuni cu functii mixte (curative si recreative) – ex.: statiunile de pe litoral

Capacitatea de cazare – se calculeaza pe baza a mai multi indicatori cum sunt:

1. Structura capacitatii de cazare, adica tipul unitatii de cazare (hotel,motel, etc.).

2. Capacitatea de primire adica nr. de locuri (pentru a stabili gradul de utilizare a capacitatii de cazare se utilizeaza 2 tipuri de expresii: capacitatea existenta si capacitatea folosita pentru ca nu se ocupa toate locurile mereu).

3. Se mai folosesc:

o Indicele potentialului economic al capacitatii de cazare

o Rata de functionalitate turistica

o Densitatea activitatii turistice

o Pentru confort se folosește rata medie de confort pe camera

8. CAILE SI MIJLOACELE DE TRANSPORT TURISTIC

Sunt la fel de importante pentru turism ca si infrastructura de cazare. Transporturile sunt:

1. Transporturi rutiere

2. Transporturi feroviare

3. Transporturi aeriene

4. Transporturi navale

5. Transporturile urbane

6. Transporturi speciale

1. TRANSPORTURILE RUTIERE

Au luat amploare dupa al doilea Razboi Mondial. Turismul foloseste autostrazile si soselele, dar exista si drumuri special construite pentru a a-junge la anumite obiective turistice. Principalele trasaturi ale transportului rutier sunt:

1. Viteza medie de deplasare de circa 50 km/ora

2. Capacitate de transport mica (la autocare maxim 100 persoane)

3. Siguranta circulatiei e mai mare la autocare decat la autoturisme

4. Gradul de mobilitate e mai mare decat la transportul feroviar

5. Confort mai mare la autocare decat la autoturisme

6. Orarul nu e asa de strict in timpul vizitelor

Principalul avantaj al transportului rutier este gradul ridicat de permeabilitate.

Dezavantaje:

1. Rezolvarea problemelor legate de calatorie a celor care se deplaseaza cu autoturismele de catre turistii respectivi.

2. Oboseala soferilor si de aceea deplasarile se fac pe distante mici.

Mijloacele de transport folosite in transportul rutier in scopuri tu-ristice sunt: autoturismele, autocarele, motociclete, etc. Cele mai sigure si mai co-mode sunt autocarele deoarece au dotari diferite. Autoturismele se folo-sesc pentru rute mai scurte.

Cea mai lunga retea de autostrazi din lume e in SUA. In Europa, pe primele locuri se situeaza Germania, Spania, Franta.

2. TRANSPORTURILE FEROVIARE

Prima cale ferata a fost construita in Anglia in 1825. Transportul feroviat a luat amploare la ineputul sec. XX. S-au construit magistrale feroviare pe toate continentele. Exista magistrale feroviare transconti-nentale pe toate continentele. Cea mai lunga e intre Moscova si Vladi-vostok. Particularitatile transporturilor feroviare sunt:

1. Viteza medie de deplasare e de 80- 100 km/ora. Exista si trenuri de mare viteza ca TGV-ul.

2. Capacitate mare de transport (600-1000 persoane)

3. Costul calatoriei e diferentiat pe clase si sunt si reduceri de pret

4. Siguranta maxima a calatoriei (locul I intre tipurile de transport)

5. Trafic regulat

6. Confort mai ridicat

Toate acestea constituie si avantaje pentru acest tip de transport fata de alte tipuri de transport.

Dezavantajul major al transportului feroviar pentru turism este acela ca turistii sunt legati de orarul trenurilor.

Transportul feroviar favorizeaza turismul de masa.

3. TRANSPORTUL AERIAN

A inceput sa se dezvolte in primele decenii ale sec. XX. Are avantajul ca e foarte rapid si de aceea e important pentru turism. Particularitatile lui sunt:

1. Viteza mre de deplasare (50-2000 km/ora)

2. Capacitate mare de transport (300-700 persoane)

3. Siguranta calatoriei e pe locul doi dupa transportul feroviar

4. Confort mediu

5. Pret mare al biletelor si din acest motiv e folosit de turistii cu venituri peste medie

6. Dependenta turistului de mijlocul de transport si de traseu

Primele 3 particularitati (a, b, c) sunt avantaje , iar ultimele 3 (d, e, f) sunt dezavantaje.

In lume exista numeroase aeroporturi. Cele mai mari sunt in SUA (ex. J.F. Kenedy din New York), in Europa sunt aeroporturile din Marea Bri-tanie, Franta, Italia, Spania, Rusia.

Cele mai mari companii aeriene sunt:

In SUA - United Airlines, American Airlines, Delta

In Marea Britanie – British Airways

In Germania – Lufthansa

In Franta – Air France

In Japonia – Japan Airlines

In Italia – Alitalia

4. TRANSPORTURILE NAVALE

Sunt de 3 tipuri:

1. Transporturi maritime

2. Transporturi fluviale

3. Transporturi pe lacurile interoare

Trasaturile de baza ale transporturilor navale sunt:

o Capacitate mare de transport

o Viteza redusa

o Confort ridicat

o Orar regulat

1. TRANSPORTURILE MARITIME

Sunt cele mai vechi. Se desfasoara sub doua forme:

1. Cabotajul costier – asigura legatura dintre insule si continent. Se face cu ferry-boat-ul. Se desfasoara mai ales in bazinele maritime cu o intensa circulatie turistica cum sunt bazinele M. Mediterane, m. Caraibilor, M. Baltice, M. Nordului, etc.

2. Croazierele maritime – sunt forme de deplasare si de agrement si s-au dezvoltat mult dupa 1960. Se realizeaza cu escale pe tarmuri unde tu-ristii pot vizita locurile interesante. Navele de croaziera sunt utilate modern si ofera tot confortul necesar. Cele mai mari si moderne nave apartin unor societati din SUA, Italia, franta si Rusia. Principalele fluxuri turistice se concentreaza in M. Caraibilor (cel mai mare port de croaziera din lume e Miami de unde pleaca numeroase rute mari-time de croaziera), M. Mediterana cu coastele ei europene si africane, M. Baltica, M.Nordului, M. Manecii si M. Neagra.

b) TRANSPORTURILE FLUVIALE (PE APELE INTERIOARE)

Se face pe rauri, fluvii si canale. E un turism de croaziera si sunt stra-batute marile orase. Ex.: Tamisa – Lonra, Sena – Paris, Dunare – Viena, Budapesta, Rinul, Volga, Niprul, Nilul, Mississippi (pe el se folosesc pentru croaziere navele traditionale).

Turismul pe canale ese poate ilustra prin cel practicat la Venetia, Nantes, etc.

c) TRANSPORTURILE NAVALE PE LACURILE INTERIOARE

Se desfasoara pe lacurile care au suprafete mari si sunt amenajate pen-tru asa ceva. Se pot aminti: marile Lacuri de la granita dintre SUA si Cana-da, lacurile elvetiene, Como, Garda, Maggiore din Italia.

5. TRANSPORTURILE URBANE

Sunt foarte dezvotate mai ales in marile orase turistice ale lumii. Retelele de transport sunt atat subterane (metrouri), cat si de suprafata. In mrile metropole ale lumii, pe langa transportul in comun s-a dezvoltat si o re-tea de transport turistic urban, cu traseu precis. Multe retele de trans-0port urban sunt ele insele puncte de atractie turistica datorita vechimii lor (ex. metroul din Londra, cel mai vechi din lume).

Pe langa aceste mijloace de transport este si sistemul „rent a car”, adica inchirieri de masini cu sau fara sofer.

6. TRANSPORTURILE SPECIALE

Acestea cuprind:

Telefericele, telecabinele, telescaunele. Se utilizeaza in spatiul montan, dar exista si mari orase care le folosesc pentru traver-sarea unor zone pitoresti.

Teleschiuurile folosite in zonele schiabile (ex. in Alpi, Pirinei, Carpati).

Lifturile din marile turnuri (ex. in Turnul Eiffel).

7. FORME TRADITIONALE DE TRANSPORT

Se folosesc ca alternativa la mijloacele moderne de transport si accentu-eaza ineditul turismului din regiune. Ex.: saniile trase de caini in Alaska, camilele in Sahara, Elefantii in India. Se adauga transportul din spatiul rural: carute, sarete, caii, saniile trase de cai, etc. Acestea diversifica oferta turistica.

9. CIRCULATIA TURISTICA (FLUXUL TURISTIC)

Circulatia sau fulxul turistic inseamna deplasarea turistilor din locali-tatea de resedinta (zona emitatoare de turisti) spre locul ales pentru re-creere sau cura (zona receptoare de turisti) parcurgand distanta dintre cele doua zone . Deci, circulatia sau fluxul turistic are loc intre trei zone:

1. Zona emitatoare (localitatea de resedinta)

2. Zona de tranzit adica drumul parcurs de turist

3. Zona receptoare sau destinatia turistica

1. ZONA EMITATOARE - poate fi un oras sau o localitate rurala . Se opereaza cu doua tipuri de turisti:

1. Turisti posibili – reprezinta o parte din populatia zonei cu posibilitati de a participa la activitati turistice

2. Turisti probabili – sunt acceea recutati din turistii posibili dupa inlaturarea factorilor restictivi (bugetul)

Capacitatea de emisie a unei regiuni se poate calcula cu indicatorul ratei de plecare anuala . Numarul de turisti depinde de mai multi factori:

Numarul populatiei din zona

Venitul mediu/locuitor

Structura profesionala

Structura pe grupe de varsta

Indicele de stress, etc.

2. ZONA DE TRANZIT - este reprezentata de drumul parcurs de turisti intre zona emitatoare si cea receptoare. Fulxul turistic din aceasta zona poate fi format:

Numai din turstii zonei emitatoare

Se pot aduuga alti turisiti pe traseul spre zona recptoare, fluxul turistic intensificandu-se in apropierea zonei receptoare.

In zona de tranzit poate exita o singura axa de circulatie sau mai multe ceea ce ar face drumul mai atractiv.

3. ZONA RECEPTOARE – este zona care primeste turisti iar activitatile turistice devin dominante , ea fiind o zona de convergenta a circulatiei turistice. Aici se poate aprecia intensitatea fluxurilor turistice pe baza formulei:

It = Ît

Pst

in care It= intensitatea circulatiei turistice , Ît= numarul innoptarilor /turist, Pst= populatia stabila (vezi formula de la pag. 194).

Exista o serie de indicatori ai fluxului turistic dintre care se pot aminti:

1. Sezonalitatea turistica – este caracteristica mai ales in zonele temperate cu 4 anotimpuri. Aici apar 2 sezoane de varf in tim-pul unui an cand fluctuatia turistica este maxima:

Vara spre litoral

Iarna spre munte

Se poate spune ca sunt valorificate in primul rand resursele climatice . Sezonalitatea determina:

Varfuri de cereri turistice cand infrastuctura este suprasolicitata

Aparitia intervalelor cu minima utilizare a structurii

Exista mutatii complexe in structura personalului de deservire, etc.

Solutiile pentru diminuarea efectelor sezonalitatii sunt:

Diversificarea ofertelor turistice

Practicarea unor preturi stimulative in extrasezon

Promovarea unor noi forme de turism

2. Durata sejulului – este tot un indicator al circulatiei turistice. Se defineste prin numarul de zile in care turistul ramane in zona receptoare . Ea indica :

Capacitatea atractiva a unei regiuni

Tipul de turism practicat

Perioada de satisfacere a nevoilor recreeative si culturale

La scara globala predomina turismul cu sejur scurt. Durata maxima a sejurului este in cazul turismului de cura. Durata sejurului este mai mare vara, decat iarna.

Exista numeroase modele spatiale ale fluxurilor turistice.

10.TIPURI SI FORME DE TURISM

I. TURISM DE RECREERE

II. TURISM DE INGRIJIRE A SANATATII (CURATIV)

III. TURISM CULTURAL

IV. TURISM COMPLEX (DE RECREERE SI REFACERE A SANATATII, DE RECREERE SI INFORMARE)

11.TURISM DE RECREERE

Este practicat de toate categoriile de populatie. Valorifica in primul rand cadrul natural.Trasaturile lui principale sunt:

1. Antreneaza multi turisti

2. Este practicat mai ales de populatia urbana

3. Este practicat de toate grupele de varsta

4. In zona temperata are caracter sezonier cu 2 varfuri vara si iarna

5. Distanta de deplasare variaza mult in functie de posibilitatile materiale ale turistilor

6. Durata actului recreeativ variaza

7. Eficienta economica este dintre cele mai ridicate

8. Este necesara realizarea unei infrastrcturi cu dotari specifice ( baze de cazare si alimentatie, baze sportive, sali de jocuri diverse, discoteci, etc.).

II. TURISMUL DE INGRIJIRE A SANATATII (CURATIV)

Este cel mai vechi tip de turism. Se adreseaza mai ales persoanelor varstinice. Trasaturile lui sunt:

1. Numar redus de participanti

2. Turistii provin mai ales din mediul urban

3. Se desfasoara de-a lungul intregului an

4. Distanta de deplasare depinde de afectiunea turistului si pozitia resedintei fata de statiune

5. Durata sejurului este in general medie si lunga si depinde de natura afectiunii si de tratament

f) Dotarile sunt specifice: spatii de cazare si alimentatie , baze de tratament , baze de recreere, etc.

III. TURISMUL CULTURAL

Este legat de nevoia de cunoastere si recreere. Trasaturile lui sunt :

1. Are caracter selectiv d.p.d.v. al participantilor

2. Participa populatie urbana si rurala

3. Are durata redusa (3-7zile)

4. Distantele de deplasare sunt variabile

5. Eficienta economica este redusa

6. Se bazeaza mai mult pe resursele antropice .

IV. TURISMUL COMPLEX (POLIVALENT / MIXT)

Asociaza turismul recreeativ cu cel cultural si curativ. De aceea se numeste polivalent sau mixt. Trasaturile lui sunt:

1. Cresterea numarului de participanti din diverse categorii de populatie

2. Antreneaza atat populatie urbana cat si rurala

3. Se practica in perioadele de vacante si concedii

4. Cea mai reprezentativa forma este turismul estival

5. Are eficienta economica ridicata

6. Infrastructura folosita este cea mai diversificata

7. Aici se incadreaza si turismul profesional practicat de oamenii de afaceri, de stiinta, sportivi, artisti, etc.

FORME DE TURISM

Se clasifica dupa mai multe criterii:

1. Distanta

2. Durata

3. Provenienta turistilor

4. Numarul participantilor

5. Gradul de organizare

6. Modul de desfasurare

7. Mijloace de transport utilizate

8. Varsta turistilor

9. Aportul (criteriul) social

10.Particularitatile (criteriul) regiunii de destinatie

A. DISTANTA

Dupa distanta turismul se imparte in 3 categorii:

1. Turismul de distanta mica

2. Turismul de distanta mare

3. Turismul de distanta foarte mare

B. DURATA

Dupa durata turismul poate fi:

1. Turism de scurta durata (1-3 zile) – este cel de week-end si se efec-tueaza in zonele periurbane. Este un turism de masa .

2. Turism de durata medie – corespunde concediului. Distantele de de-plasare sunt mari si foarte mari, in tara sau strainatate. Este specific tuturor tipurilor de turism.

3. Turismul de lunga durata (peste 30 de zile) – este turismul curativ sau de vizitare a rudelor si prietenilor. Este caracteristic persoanelor cu mult timp liber (pensionari,elevi,studenti,etc.).

C. PROVENIENTA TURISTILOR

Dupa zona de provenienta turismul poate fi:

1. Turism intern – turistii provin din tara respectiva si reprezinta cele mai mari procente din numarul turistilor (ex. 80 % in Franta). Are rol important in ingrijirea sanatatii si instruirea populatiei.

2. Turism international – turistii provin din alte tari. Ridicarea gradului de civilizatie si bunastare in mai multe tari

nivelului de trai.

D. NUMARUL DE PARTICIPANTILOR

Dupa numarul participantilor, turismul poate fi:

o 1. Turism individual 2.Turismul de grup

E. MODUL DE ORGANIZARE

Dupa modul de organizare turismul poate fi:

1.Turism organizat

2. Turismul semiorganizat 3. Turismul neorganizat

I. MODUL DE DESFASURARE A ACTIVITATILOR TURISTICE

Dupa modul de desfasurare a activitatilor turistice, turismul este:

1. Turism continuu 2. Turism sezonier – e specific zonelor temperate si depinde de clima. Are 2

forme.

1. turism estival (de vara)

2. turism hivernal (de iarna)

3. Turism de circumstanta – se practica tot anul.

Turistii se deplaseaza pentru evenimente artistice, expozitii, competitii sportive, targuri, etc.

7. MIJLOACELE DE TRANSPORT UTILIZATE

Dupa mijloacele de transport utilizate in desfasurarea actului turistic, acesta e de 5 tipuri:

1. Turism pedestru (pe jos) – pentru drumetii, vanatori, pescuit

2. turism rutier

3. Turism feroviar

4. Turism aerian

5. Turismul naval

7. VARSTA TURISTILOR

Dupa varsta turistilor, turismul e de 3 tipuri:

1. Turism practicat de tineri – cel recreativ mai ales2. Turism practicat de persoanele mature – turism

polivalent

3. Turism practicat de persoanele de varsta a treia – turism de cura mai ales

7. CRITERIUL ECONOMICO – SOCIAL

Dupa criteriul economico – social al turismul este:

1. Turism social 2. turism particular

J. ZONA DE DESTINATIE

Dupa zona de destinatie, turismul poate fi:

1. spre obiective turistice2. spre localitati turistice

3. spre statiuni turistice

ELEMENTE SI NOTIUNI DE PLANIFICRE SI AMENAJARE TURISTICA

PLANIFICAREA TURISTICA

1. Elementele unei strategii de amenajare turistica

Pentru a preantampina efectele negative ale oricarei activitati si, deci, si a celei turistice e necesara implementarea a 3 concepte de baza:

1. politica de dezvoltare teritoriala a turismului2. amenajarea turistica

3. planificarea teritoriala (planning turistic). Aceasta e o notiune mai larga care le inglobeaza si pe primele doua.

Planificarea e un proces de anticipare a schimbarilor, deci e oriantat spre viitor pentru maximizarea beneficiilor.

Politica de plenning e foarte complexa. Ea cuprinde:

o proiectia si formularea obiectiveloro metodele si instrumentele necesare aplicarii obiectivelor

o crearea cadrului legislativ necesar

Aceste elemente se aplica si amenajarii teritoriului si a spatiului turistic.

Pe perioada medie si lunga, planificarea turistica poate aduce beneficii mari. In practica se foloseste mai mult planificarea pe termen scurt. Planificarea turistica vizeaza valorificarea componentelor naturale si an-tropice ale teritoriului care urmeaza a fi supus procesului de amenajare turistica.

Planificarea turistica e de mai multe tipuri. Ea tine cont atat de normele OMT cat si de cele 3 elemente dezvoltare-amenajare-planificare. Tipurile sunt:

planificare interregionala – adica o planificare care se aplica asupra mai multor tari din aceeasi regiune (ex. tarile alpine).

Planificare nationala – panificare la nivelulunei tari.

Planificare regionala – vizeaza una sau mai multe regiuni dintr-o tara.

Planificare locala – vizeaza una sau mai multe localitati.

Planificare vectoriala – planificarea se face pe un anumit segment sau tip de turism (ex. turismul pentru tineret) sau in diverse domenii ale turismului ca: teritorial, economic, socio-cultural, etc.

Exista un model general de planificare turistica care cuprinde urma-torii pasi care trebuie urmati (vezi pag 70, fig. 9):

1. SPECIFICAREA SCOPURILOR GENERALE

2. FORMULAREA OBIECTIVELOR FEZABILE

3. ADUNAREA SI ANALIZA DATELOR

4. REVIZUIREA OBIECTIVELOR

5. DEFINIREA SI EVALUAREA OBTIUNILOR

6. SELECTAREA OBTIUNILOR PREFERATE

7. IMPLEMENTAREA PRIN PROCESUL DE

PLANIFICARE

8. MONITORIZAREA RELIZARII PLANULUI

9. REVIZUIREA POLITICII

10. ADOPTAREA PLANURILOR