Geneza Și Organizarea Statului În Spațiul Românesc În Evul Mediu

7/21/2019 Geneza Și Organizarea Statului În Spațiul Românesc În Evul Mediu

http://slidepdf.com/reader/full/geneza-i-organizarea-statului-in-spaiul-romanesc-in-evul-mediu 1/31

GENEZA I ORGANIZAREA STATULUI ÎN Ș

SPA IUL ROMÂNESC ÎN EVUL MEDIU Ț

Istoria bazinului inferior al Dunării a fost marcată după retragerea aureliană de

valuri succesive de populaţii migratoare pentru circa o mie de ani. De la goţi până la mongoli,

aceşti migratori au exercitat o dominaţie politică de durată şi intensitate variabile asupra

spaţiului în care s-a format şi a evoluat în primele sale secole de existenţă poporul român.

Informaţiile despre populaţiile migratoare care s-au perindat la Dunărea de os provin

din izvoare scrise de genul cronicilor, analelor, !agiografiilor şi inscripţiilor, precum şi din

descoperiri ar!eologice. "omânii apar foarte târziu menţionaţi ca atare în izvoarele scrise.

#a$oritatea informaţiilor sunt despre populaţiile migratoare, care s-au succedat în regiune. De

regulă, aceste izvoare scrise au fost redactate fie la mulţi ani distanţă de evenimentele relatate,fie la distanţă geografică mare faţă de acest teritoriu. %ceste aspecte, împreună cu caracterul

lapidar al cronisticii epocii respective, care avea în vizor doar evenimente cu impact ma$or

pentru mediul din care provenea autorul, au determinat absenţa sau omiterea românilor în

aceste izvoare până în secolele &-&I. Doar în momentul în care românii au fost implicaţi în

evenimente cu impact ma$or pentru cronicarul medieval, ei au rămas în memoria istoriei

scrise. %ceasta presupune şi o anumită dezvoltare a structurilor politice în regiune, inclusiv în

mediul românesc. ' organizare politică suficient de puternică a românilor ca să fie implicaţi

în evenimente politice şi militare cu răsunet, împreună cu evoluţia cronisticii către detalii sau

evenimente la scară mai redusă ca impact, sunt premisele intrării românilor în atenţia

izvoarelor scrise. #omentul în care o populaţie sau o comunitate a intrat în atenţia izvoarelor

scrise nu corespunde cu momentul genezei, ci cu un stadiu înaintat al organizării politice a

acesteia. Din această cauză, atragem atenţia asupra faptului că momentul în care românii apar

în izvoarele scrise, fie la sudul, fie la nordul Dunării sau c!iar în (ransilvania, indiferent de

natura izvorului, nu poate fi luat ca punct de referinţă în începuturile poporului român în acele

teritorii.



)rima formă de organizare a românilor a fost obştea sătească. #ai multe uniuni de

ob ti formau o uniune de obşti. *icolae Iorga a numit această formă de organizare cuș

sintagma +romanii populare. ste o metaforă prin care renumitul istoric a dorit să acopere

tăcerea izvoarelor.

Izvoarele mai târzii atestă că românii au fost organizaţi în cnezate şi voievodate,

instituţii importate de la populaţia slavă cu care au coabitat. tudiile temeinice ale istoricului

"adu )opa pentru regiunile #aramureş şi /aţeg au demonstrat o ierar!izare a acestor

structuri după criteriul geografic. 0nul sau mai multe sate formau un cnezat, mai multe

cnezate situate pe aceea i vale sau într-un perimetru geografic delimitat natural formau unș

cnezat de vale, iar mai multe cnezate de vale formau un voievodat. )osibil ca formula

demonstrată de "adu )opa în cele două regiuni în secolul al &I1-lea să fi avut răspândire pecea mai mare parte a teritoriului românesc cu mai multe secole mai devreme. Izvoarele sunt

foarte sărace îninformaţii despre organizarea politică a românilor în epoca prestatală, din care

cauză fiecare informaţie capătă o valoare deosebită în cercetarea istorică.

ste evident că aceste structuri organizatorice, de la obşti şi uniuni de ob ti până laș

cnezate i voievodate, s-au format sub imperativul a cel puţin două premise2 evoluţia societă iiș ț

române ti i contextul extern, adică presiunea şi dominaţia exercitată de populaţiileș ș

migratoare.

Transilvania

(ransilvania sau %rdealul este o regiune istorică i geografică situată în interiorulș

arcului carpatic, una din regiunile istorice ale "omâniei. De-a lungul timpului a făcut parte

din Dacia, din Imperiul "oman, din "egatul 0ngariei, respectiv din Imperiul %ustriac. )entru

345 de ani, între 3463 i 3788, a fost principat autonom sub suzeranitate otomană. 9n aceastăș

calitate a $ucat un rol însemnat în "ăzboiul de :; de ani, de partea coali iei protestante. 'datăț

cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, (ransilvania a intrat sub administra ieț

!absburgică, însă i-a păstrat formal statalitatea până în 357<, fiind condusă de guvernatoriș

numi i de la 1iena.ț



*o iunea (ransilvania are sub aspect politico-geografico două accep iuni distincte2ț ț

prima se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică delimitată de =arpa iiț

'rientali, =arpa ii #eridionali i, la vest, de #un ii %puseni. %ceastă regiune a fost denumităț ș ț

în vul #ediu 1oievodatul (ransilvaniei >în latina medievală + ara de dincolo de pădure?,ț

suprafa a ei totală măsurând aproximativ 4<.;;; @mA.ț

%l doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni la #aramure , =ri ana,ș ș

ătmar, inuturi cunoscute i sub denumirea )artium, adică +păr ile 0ngariei alăturateț ș ț

nucleului istoric din podi ul transilvan, constituind împreună )rincipatul (ransilvaniei. steș

vorba despre comitatele #aramure , ăla$, atu #are, Bi!or i %rad. uprafa a regiuniiș ș ț

)artium a fost c!iar mai mare. De exemplu, potrivit (ratatului de la peCer >34<;?, din

)artium făceau parte comitatele #aramure , Bi!or, arand, olnocul Interior, =rasna,ș

provincia > ara? =!ioarului, precum i comitatele %rad i everin.ț ș ș

0neori (ransilvaniei i se dă un sens foarte larg, aceasta desemnând teritoriul de la vest

de =arpa ii 'rientali i nord de =arpa ii #eridionali, astfel incluzând i Banatul. =aracterulț ș ț ș

fluctuant al con inutului termenului se explică prin evolu ia complexă, istorico-politică, aț ț

regiunii din epoca postromană până în timpurile moderne.

Din punct de vedere geografic, (ransilvania este un platou înalt, separat în sud de araȚ"omânească prin lan ul =arpa ilor #eridionali i în est de #oldova prin =arpa ii 'rientali.ț ț ș ț

ona vestică a (ransilvaniei >=ri ana? are grani ă cu 0ngaria. Ea nord, se învecinează cuș ț

0craina >regiunile (ranscarpatia - care cuprinde partea de nord a #aramure ului istoric - iș ș

Ivano-Fran@ivs@?. )latoul cu înăl imi între :;4 i 655 de metri este irigat de râurile #ure ,ț ș ș

ome , afluen i ai (isei, i de râul 'lt, afluent al Dunării.ș ț ș

*umele (ransilvaniei, derivat din latina medievală de cancelarie, este atestat în anul

3;<4 sub forma +terra ultra silvam, în traducere ara de peste pădure. 0lterior, la începutulț

secolului al &II-lea, teritoriul apare men ionat ca )artes (ranssClvana, adică )ăr ile de dincoloț ț

de pădure. Denumirea mag!iară rdGlC este de asemenea derivată de la substantivul erdH, care

înseamnă pădure. )rima atestare în limba română datează din 36< sub forma %rdeliu.

Denumirea germană este iebenbJrgen, în traducere apte cetă i. %ceastă denumire a fost deȘ ț

asemenea tradusă din latina de cancelarie, atestată fiind ca eptem urbium >363? respectiv

eptemcastris >365?, iar în 387 pentru prima dată sub forma iebenbJrgen. Istoriografia

turcă a receptat forma mag!iară, numind inutul respectiv rdel, iar istoriografia slavă aț



receptat numele german, numind inutul iedmiogrKd >în poloneză?, edmi!rads@o >în ce!ă?,ț

LMNOPQRSTM >în rusă?.

rdGlC este o denumire în mag!iară dată unei păr i din (ransilvania. %re o etimologieț

controversată. %nonCmus scrie în latină +rdelU în secolul &II-&III.

*umero i cercetători interpretează ultra silvana i (ransilvania drept ec!ivalenteș ș

latine ti ale denumirii mag!iare erdeuelu, adică erdH elve >v. mai $os?. %nonCmus face aceastăș

men iune o dată în capitolul 3, dedicat +Eodomeriei i +Vali iei, dar în contextul localizăriiț ș ț

geografice a ării lui #enumorut i a codrului Igfon.ț ș

1ariantele cele mai vec!i, medievale, din cronici i texte oficiale, ale denumiriiș

(ransilvania sunt terra ultrasilvana sau terra ultra silvam. 0nii cercetători consideră varianta%rdeal din limba română a fi derivare mag!iară, având drept caracteristică adaptarea întâlnită

i în alte nume proprii2 rdHd. =uvântul mag!iar erdH înseamnă +pădure, codru >din verbulș

mag!iar de origine fino-ugrică ered W a izvorîX o derivare este eredet +origine, sorginte?. 9n

textele medievale este atestat erdeuelu W erdH elH , interpretat în mag!iara modernă ca erdHelv

Y erdH elve Y erdH elH Y rdGlC +de dinaintea pădurii, în contrast cu interpretarea +>de?

dincolo de pădure.

=ontroversată este semnifica ia i originea termenului românesc %rdeal, atestatț ș

documentar de regele !azar Iosif, care a trimis o scrisoare în $urul anului 87; rabinului de

=Krdoba /asdai ibn aprut. #onar!ul !azar men iona + ara %rdil >în ebraică re %rdil?,Ș ț ț ț

bogată în aur i argint. %ceastă men iune a fost făcută în $urul anului 87;. 1arianta %rdeliuș ț

este atestată abia din anul 36:.

%l i cercetători au adus în discu ie termeni de origine indo-europeană deriva i din temaț ț ț

Zer>a?d!, din care ar proveni, printre altele, i celticul %rduenna >+pădure?. 9n spri$inulș

acestei ipoteze ar pleda prezen a radicalului [ard[ >cu sensul de +înăl ime? în toponimiaț ț

europeană >%rda, %rdal, %rdistan, %rdic!e, %rdennes, %rdelt, %rdilla etc.?. 9n această ipoteză,

%rdeal ar însemna +loc înalt i păduros. (rebuie amintit aici i forma latina [%rduus[ careș ș

apartine aceleiasi radacini etimologice i forma indiana vec!e [ard!u@a[ [a prospera[ si formaș

albaneza [ard!-[ care cu extensia [na[ a dat [ard!una[ însemnând [profit[ [câ tig[. =uvinteleș

[aridica[ i formele [rădica[, [rîdica[, [ar>i?dica[ apar in acestei rădacini si se poate amintiș ț

semantic si epitetul Dacia [Felix[ insemnând Dacia [)rosperă[.



0nii cercetători au propus o explica ie bazându-se pe lexicul limbii sanscrite2 !ar-dealț

>în ebraică, !ar +munte?, +Vrădina Domnului, ceea ce s-ar suprapune peste o tradi ieț

românească cre tină străvec!e, i anume aceea că %rdealul este +Vrădina #aicii Domnului.ș ș

Dar aceasta ipoteză este foarte pu in plauzibilă.ț

(ermina ia \-eal in românescul cuvânt \%rdeal probează de asemenea că n-a fostț

preluat în română din mag!iară (erminatia mag!iară \-elC devine \ei în română. =uvântul

%rdeal în mod evident nu are termina ia \ei în română.ț

-a luat de asemeni în considerare faptul că ungurii, uniune tribală ce trăise mult timp

în stepă, nu ar fi avut în vocabular cuvântul +pădure, trebuind să-l împrumute de undeva.

)aradoxal, vatra străvec!e, de pe ambii versan i ai mun ilor 0rali, unde trăiesc i astăziț ț ș

popula ii ugrice, sunt împăduri i. (otodată s-a constatat i fenomenul lingvistic potrivit căruia,ț ț ș

pentru cuvintele române ti preluate de mag!iari, [ea[ se transformă în [G[, iar +a ini ial tindeș ț

să fie transcris +e, potrivit sistemului fonetic mag!iar.

)ână în prezent, nici un lingvist nu a reu it să dea o lămurire etimologică plauzibilăș

numelui [rdGlC[ decât prin erdH [pădure[ cu adaosul sufixal -GlC, acesta din urmă interpretat

ca distorsionare a cuvântului elve. (otu i, etimoanele nu sunt atestate altundeva în limbaș

mag!iară.

)roblema etimologiei cuvântului [%rdeal[ a fost tratată i de )aul Eazăr (onciulescu,ș

%utorul trece în revistă diversele teorii apărute de-a lungul timpului i le evaluează sub toateș

aspectele. (onciulescu sus ine că traducerea lui ultrasiluana prin foarte păduroasă este unică înț

literatură. #ai mult, ea contravine sensului adverbului latin ultra, care nu înseamnă foarte, a aș

cum o confirmă i cele mai prestigioase dic ionare. xistă deci motive întemeiate pentru aș ț

considera traducerea lui ultrasiluana prin foarte păduroasă drept eronată.

=a i numele de +sa i, denumirea de +iebenbJrgen reprezentând c!iar i astăziș ș ș

regiunea intracarpatică, are în $urul ei controverse importante în rândul istoricilor. )rin

+iebenbJrgen se în elegea ini ial numai provincia ibiului, astăzi ea cuprinde regiunea deț ț

podi dintre #un ii %puseni, =arpa ii #eridionali i =arpa ii 'rientali, adică tocmai zonaș ț ț ș ț

denumită tradi ional de către mag!iari drept +rdGlC>%rdeal?. =ele mai vec!i interpretări aleț

acestui nume sunt2



• 3632 în +%nalele de la Uifalt2 +(artari terras )annonie, eptum urbium, #oraviae

vestaverunt.X în +%nnales ancti (rudperti2 +...(artari terras )annonie, eptum

urbium, #oraviae vestaverunt.• 362 în noti ele călugărului rfurt2 +odem anno (artari in 0ngaria, terra scilicetț

eptem castrorum, civitatem dictam /ermanii villam in %prili expugnantes, us]ue ad

centum ibi peremerunt...• 3542 men iune2 +...odem anno (art!ari terram 0ngarie ]ue dicitur eptemcastris,ț

intraverunt et multos c!irstianos captivaverunt et occiderunt i +...]uid audientesș

eptemcastrenses.• 3872 o men iune despre un anume +maister Dietric! von iebenbuergen.ț

• 3:;;2 'ttac!er din tiria aminte te despre +Cbenburger.ș

După cum se poate observa, în numeroasele variante ale lui +iebenbJrgen i +terraș

scilicet eptem castrorum apare numeralul + apte >respectiv septem? i substantivul +Burgș ș

>respectiv +castrum?. )rimul care a încercat o explica ie a fost )apa )ius al II-lea >%eneasț

ilvius )iccolomini? care a sugerat că numele vine de la existen a unui număr de apte ora e.ț ș ș

%cesta a făcut referire la ibiu, =lu$, ig!i oara, ebe , #edia , Bra ov, i Bistri a. *^gler ș ș ș ș ș ț

consideră că )apa )ius al II-lea i o mul ime de al i cercetători din acest domeniu care auș ț ț

încercat o enumerare a unor ora e existente în acea epocă care să fie în număr de apte, nu auș ș

putut aduce dovezi tiin ifice credibile. )entru a sus ine o asemenea afirma ie, el indică faptulș ț ț ț

că adeseori s-au făcut referiri de localită i care au fost întemeiate ulterior perioadei în careț

numele de +iebenbJrgen a devenit cunoscut. *^gler dă în acest sens exemplul ora uluiș

Bra ov care datează dintr-o perioadă mai târzie decât ibiul, =lu$ul sau ebe ul, adică dinș ș

secolul al &III-lea. 9n plus, sus ine *^gler, până în secolul al &III-lea în (ransilvania nuț

existau ora e medievale.ș

duard "obert "_sler avansează ideea că sa ii nu au în eles denumirea vec!e aș ț

ora ului ibiu, +=ibinium sau cea presupus a fi a unui greav localnic, +1illa /ermanni, iș ș

au numit a ezarea +=ibinburg. Din +=ibinburg, după părerea sa ar fi luat na tere numele deș ș

+iebenbJrgen, care ar fi devenit după un timp i numele întregii provincii a ibiului. Deș

fapt, numele de +=ibinburg nu apare men ionat în niciun document până în secolul al &I1-ț

lea, sa ii adaptând în dialectul săsesc cuvântul +=ibin în forma +abeng care este oș

exprimare foarte diferită de +iebenbJrgen pentru a putea accepta formarea numelui în

dispută.



`..c!r_er consideră că numele de +iebenbJrgen ar veni de la regiunea muntoasă

din Vermania, +iebengebirge, supozi ie necredibilă prin simplul fapt că nu au fostț

men iona i coloni ti în (ransilvania care să provină din acea regiune. Fritz /olztr^ger, sus ineț ț ș ț

o teză similară pornind de la modul de formare a denumirilor din regiunea "inului cu

numeralul +sieben. (oate dovezile documentare sunt însă mai târzii, folosind cuvântul

dialectal +eUenber$en prin care el consideră că locuitorii din zona =ibinului l-ar fi dat

=arpa ilor #eridionali i denumirea s-ar fi referit doar la provincia ibiului, +ber$enț ș

transformându-se în +bJrgen>cetă i?.ț

o!ann olff supune aten iei opinia că numele ar veni de la +cele apte caune, aț Ș

căror regiune administrată de sa i coincide cu teritoriul al carui nume este atat de disputat.ș

=um +scaunele erau în număr de apte, dar men ionarea documentară a lor este datată deș ț

abia în secolul al &I1-lea i la nivelul anului 3;; procesul de colonizare era în plinăș

desfă urare, *^gler consideră că +iebenbJrgen este mai vec!e decât organizareaș

administrativă a provinciei ibiului.

ùrt /oredt în cercetările sale ar!eologice a constatat existen a a zece cetă i de grani ăț ț ț

în sudul (ransilvaniei2 =isnădie, %vrig, "ă inari, ibiel, (ili ca, 'rlat, ăsciori, Vârbova,ș ș

(ălmaciu i Eauterburg >Boi a, lângă (urnu "o u?. `. /oredt este de părere că apte dintre eleș ț ș ș

au reprezentat baza pentru formarea numelui +iebenbJrgen. =um numele de

+iebenbJrgen era de$a omniprezent la începutul secolului al &III-lea, dovezile ar!eologice

ale lui `. /oredt nu corespund cazului studiat deoarece săpăturile efectuate au identificat

construc ii ridicate cel mai devreme în a doua $umătate a secolului al &III-lea.ț

9ntr-un mod similar colonizării germane în (ransilvania, ungurii i secuii erau, înș

momentul stabilirii lor în )anonia, organiza i în regiuni tribale i ulterior în comitate, iar înț ș

(ransilvania în triburi i gin i, i mult mai târziu în scaune. ste cunoscut faptul că secuii, dinș ț ș

cele ase triburi, au format apte scaune din care ase în sud-estul (ransilvaniei urmate deș ș ș

scaunul %rie din #un ii %puseni. #ai vec!i decât scaunele secuie ti i cele săse ti au fostș ț ș ș ș

cele apte comitate transilvănene ungure ti. %semănător sa ilor, secuilor i ungurilor, existăș ș ș ș

men iuni documentare de organizări teritoriale în apte scaune ale cumanilor în 0ngaria iț ș ș

c!iar ale românilor din Banat.

(oate cercetările i disputele în $urul numelui +iebenbJrgen conduc la conturareaș

ideii că atât comitatele ini iale săse ti i cele apte scaune cât i denumirea în cauză provin dinț ș ș ș ș perioada cuceririi ungare. %stfel, primele men iuni documentare amintesc prima dată, secolulț



al &II-lea, de comitatele ungure ti i mai târziu de scaunele secuie ti i săse ti, ultimele douăș ș ș ș ș

având aceea i perioadă de formare.ș

Istoria medievală a (ransilvaniei este strict legată de istoria 0ngariei. 0ngurii

reprezintă un popor de origine fino-ugrică, limba lor înrudindu-se cu cea a finlandezilor. Eafinal de secol I&, ungurii a$ung în partea centrală a uropei fiind organizaţi pentru expediţi de

$af, dar au fost alungaţi de pecenegi. e ştie că ei proveneau din teritoriul aflat la grani a dintreț

zonele împădurite ale #un ilor 0rali i stepa euroasiatică. (raseul lor a cuprins "usiaț ș

>@nezatul ìevului?, zona nordică a #unţilor =arpaţi şi au pătruns în =âmpia )anonică, de-a

lungul (isei, totul efectuându-se sub ducele %rpad, fiul lui lmos, liderul triburilor mag!iare.

#ai târziu, ofensiva lor condusă de (a@sonC i Bulcs >1Grbulcs? a fost oprită la Eec!feld,ș

lângă %ugsburg, pe malurile râului Eec! >3; august 844? de regele 'tto I >83-8<:? >8:7-8<:?.

Despre venirea ungurilor în )anonia şi etapele cuceririi (ransilvaniei ne vorbeşte

notarul anonim al regelui BGla al III-lea al 0ngariei >33<:-3387?, %nonCmus în Vesta

/ungarorum. )otrivit acestui izvor existau în stânga (isei o populaţie amestecată vla!o-

slavă, care aveau o serie de organizaţii politice. unt amintite \ducatele lui #enumorut>în

zona =rişurilor?,Vlad >în Banat?, despre care se spune că ar fi din 1idin şi Velu de care se

pomeneşte că este român >bazinele ome ului #ic i %lma ului, până la )oarta #ese ului?.ș ș ș ș

)otrivit aceluiaşi izvor, primul contact cu ungurii l-a avut #enumorut. rpd îi cere

lui #enumorut să i se supună, #enumorut refuză şi va fi atacat de oltn, fiul lui rpd.

9nainte, (u!utum trimisese o iscoada ca să cerceteze starea ţării şi a armatei. #enumorut a

fost învins în două etape, a capitulat şi şi-a căsătorit fiica cu fiul lui rpd. 9n secolul &,

(u!utum a creat un stat mixt de unguri, români şi slavi. %ce tia, în $urul anului 3;;; auș

migrat spre centru şi au ales oraş-reşedinţă %lba Iulia >Bălgrad?.

Despre Vlad se ştie că ar fi fost din 1idin şi în lupta cu ungurii este învins, se ascunde

în ève, la !otarele bulgarilor şi, în cele din urmă, se supune.

=ât despre Velu, acesta domnea peste o ţară a cărei bunătate se dusese faima. %cest

\dux blac!orum se împotriveşte dar este învins şi ucis lângă râul =ăpuş.

#ai apare VCula, men ionat ca \dux magnus et potens\ în (ransilvania, fiul luiț

(u!utum. %cesta a fost atacat şi învins de tefan I cel fânt >zent Istvn @irlC?. (ot tefan l-a învins pe %!tum, a cărui ţară cuprindea partea dintre #ureş şi =rişuri. (ransilvania va fi



inclusă în statul mag!iar. 9n $urul anului 334; (ârnavele sunt ocupate şi se a$unge la linia

'ltului, iar în $ur de 3;; ungurii au a$uns la creasta =arpaţilor.

După venirea ungurilor, (ransilvania capătă alt statut politic, de provincie autonomă în

"egatul 0ngariei. De i regii mag!iari au reu it să ani!ileze forma iunile politice prestatale dinș ș ț

(ransilvania totu i datorită luptelor pentru tron, a anar!iei interne i a presiunilor venite dinș ș

exterior, nu au reu it să- i instaleze imediat stăpânirea în (ransilvania.ș ș

%bia în 3;<4 cancelaria arpadiană emite un document referitor la cetatea (urda. După

anul 33;;, mag!iarii încercă să organizeze (ransilvania după model apusean impunând

catolicismul printr-un \episcopus 0ltratransilvaniae[, amintit in 3333 sub numele de imion iș

încercând, prin intermediul lui #ercurius +princeps 0ltratransilvaniae[, să înlocuiască în 333:

institu ia voievodatului cu principatul. %mbele măsuri, atât cea religioasă cât i cea politico-ț ș

administrativă, au avut de înfruntat opozi ia popula iei locale. De i nu au renun at la ideea deț ț ș ț

catolicizare, spri$ini i fiind puternic de către papalitate, totu i au fost nevoi i să renun e laț ș ț ț

ideea de principat. %cest lucru ni-l demonstrează men ionarea în 33<7 a lui \Eeustac!iusț

1oCevoda[, voievodul (ransilvaniei, vasal al regelui 0ngariei.

1oievodul, a$utat de vicevoievod, avea largi privilegii i o mare autonomie fa ă deș ț

=oroana mag!iară. =u scopul de a apăra grani ele i de a stimula dezvoltarea economică,ț șregalitatea mag!iară i-a colonizat în secolele &II-&III, pe secui i pe sa i în regiunile deș ș

grani ă ale (ransilvaniei. %ce tia se bucură de multiple drepturi i avanta$e, i sunt organiza iț ș ș ș ț

în scaune. (ot cu scopul de a apăra grani ele, dar i pentru a întări pozi ia bisericii catoliceț ș ț

într-o zonă în care ma$oritatea popula iei auto!tone era ortodoxă, au fost adu i cavaleriiț ș

teutoni în ara Bârsei, un ordin religios german catolic format la sfâr itul secolului al &II-leaȚ ș

la %cra, în )alestina. % ezarea lor a fost posibilă în urma diplomei de dona ie a regelui %ndreiș ț

>%ndrs? al II-lea al 0ngariei, emisă în 333. 'rdinul =avalerilor (eutoni a construit în araȚ

Bârsei numeroase cetă i de lemn fortificate, probabil cu spri$inul localnicilor. De asemenea, aț

colonizat un număr însemnat de ărani i me te ugari în principal germani, care le asigurauț ș ș ș

!rana i produsele me te ugăre ti necesare. %ce tia au fost denumi i în timp sa i i s-au a ezatș ș ș ș ș ț ș ș ș

printre popula ia auto!tonă. După ce au câ tigat câteva lupte împotriva cumanilor careț ș

controlau zonele învecinate (ransilvaniei, se pare că au primit terenuri adi ionale in zone peț

care 0ngaria nu le controla i c!iar i un accept de a construi castele de piatră. Devenind dinș ș

ce în ce mai puternic, ordinul a început să- i extindă autoritatea i dincolo de mun ii deș ș ț

grani ă. =ătre 34, cavalerii teutoni au început să se desolidarizeze de regele mag!iar,ț



punând teritoriul stăpânit de ei sub autoritatea )apei. %cest lucru a fost favorizat i deș

legăturile 'rdinului cu )apalitatea >era socotit egalul 'rdinului templierilor i 'rdinuluiș

ospitalierilor? i în special de legăturile marelui maestru al ordinului, /ermann von alza, cuș

împăratul romano-german Frederic al II-lea i cu )apa /onoriu al III-lea. Drept urmare, înș

34, regele a purtat o luptă !otărâtoare împotriva ordinului, învingându-l i expulzându-l dinș

ara Bârsei.Ț

9n secolul al &III-lea, voievozii (ransilvaniei profită de problemele din 0ngaria pentru

a încerca să se îndepărteze de aceasta. )entru aceasta, "oland Bor a >35, 356-354,355-ș

38:? convoacă în 355, prima %dunare ob tească >=ongrega ia generală?, nume te comi i iș ț ș ț ș

acordă privilegii. Eadislau àn >386-3:34?, în sc!imb, a fost un adevărat arbitru al situa ieiț

din regat care, î i constituie la Deva, o adevărată curte, de unde î i exercită atributele deș ș

conducător al unui stat autonom i înc!eie în elegeri cu ări de sine stătătoare. %bia regiiș ț ț

angevini sunt aceia care readuc (ransilvania la statutul de voievodat vasal regelui 0ngariei.

itua ia românilor din (ransilvania s-a agravat în condi iile în care regii mag!iari începț ț

politica de mag!iarizare i catolicizare for ată. %partenen a la o func ie a fost legată deș ț ț ț

apartenen a la religia catolică.ț

1oievodul exercita atribuţii $udectoresti şi militare. l numea pe vicevoievod, pe

conductorii comitetelor, pe slu$itorii si directi,convoca adunarea nobililor >congregaţia? şi îi

conducea lucrrile. %vea drept de $urisdicţie suprem asupra (ransilvaniei. %vea totuşi

competenţ limitat, de autonomia comitatelor, a scaunelor secuieşti şi sseşti, de privilegiile

acordate bisericii catolice, precum şi de atribuţiile superioare ale regelui 0ngariei. ra

comandant al armatei din (ransilvania. e spri$inea pe un aparat central, asemntor celui din

ara "omâneasc şi #oldova.

1icevoievodul avea rol consultativ, îndeplinea funcţii publice sau la curtea

suveranului, conducea (ransilvania în lipsa voievodului, avea atribuţii uneori administrative,

legislative, $udecătoreşti.

=ongregaţia nobililor era adunare reprezentativ pe stri, convocat periodic de

voievod. Ea lucrarile congregaţiei nobililor au participat şi nobilii români pâna în anul 383,

ocazie cu care aceştia sunt menţionaţi pentru ultima dată în calitate de participanţi la

congregaţia nobililor >\universis nobilibus axonis, iculis et 'lac!is\?. Dup anul 36:<,

când s-a constituit unio trium nationum, a fost interzis în mod expres participarea românilor în viaţa politic, inclusiv în congregaţia nobililor.



=omitele strângea impozitele regale, având dreptul la o treime din sumă, din care

organiza - a$utat de locotenet >maior exercitus? - oaste în caz de nevoie. 'bligativitate de

a$utor în acest sens avea i comandantul militar a cetă ii >maior castri?, iar în $udecateș ț

magistratul regal. %rmata comitatului compusa din iobagii cetă ii.=u slăbirea puterii regale,ț

din secolul al &III-lea rolul comitatelor regale a fost preluat de comitatele nobiliare.)rocesul a

fost documentat i de [Bula de %ur[.ș

caunul >în latină sedes, în mag!iară szG@, în germană tu!l? era o unitate

administrativ-teritorială specifică epocii medievale a "egatului 0ngariei. caunele erau

regiuni autonome în cadrul regatului, adică erau independente de sistemul feudal al

comitatelor. %utonomia scaunelor era acordată în sc!imbul serviciilor militare pe care acestea

le aduceau regatului ungar.

caunele secuie tiș au fost unită ile de administrare $udecătorească ale secuilor dinț

(ransilvania, men ionate începând cu deceniul al treilea al secolului al &I1-lea.ț ecuii,

populaţie rezultată din amestecul unor popoare de origine turcică au fost aşezaţi în părţile

=rişanei, iar pe la mi$locul secolului al &II-la îi strămută în zona (ârnavelor ca apoi să fie

atestaţi în estul (ransilvaniei. *o iunea de +scaune î i derivă numele de la func iunea lor ț ș ț

$udiciară >scaunele de $udecată, lat. sedes $udiciaria?, fiind preluată de secui probabil de la sa iș

i este folosită constant în izvoarele scrise abia cu începere din secolul al &I1-lea. cauneleș

secuie ti aveau un pronun at caracter militar. Fiecare scaun secuiesc avea în frunte un căpitanș ț

>lat. ma$or exercitus, capitaneus? i un $ude al pământului >lat. $udex sedis sau $udexș

terrestris?, la care se adaugă apoi i $udele regal >lat. $udex regis?. (oate aceste unită iș ț

administrativ-teritoriale erau conduse, la rândul lor, de către comitele secuilor >lat. =omes

iculorum?, func ie care, sub aspectul importan ei sale politice, reprezenta a doua demnitate înț ț

voievodatul (ransilvaniei.

Despre saşi se crede ca ar fi sosit prima oară în (ransilvania pe vremea lui Veza II

>3363-337?, procesul de colonizare continuând şi sub Bela III şi %ndrei II. %u ocupat zona(ârnavelor, părţile ibiului, ara Bârsei, zona "odnei şi Bistriţei. "egele %ndrei al II-lea al

0ngariei stabile te o formă de autonomie pentru scaunele săse ti. )rocesul colonizării saşilor ș ș

în (ransilvania a continuat până spre sfâr itul secolului al &III-lea i începutul veaculuiș ș

următor.

ara Româneas!Ț



ara "omânească sau "umânească, cunoscută istoric i ca 0ngro-1la!ia >emliȚ ș

0ngrovla!is@oi în actele slavone? sau mai recent 1ala!ia >după denumirea folosită în multiple

limbi străine2 alac!ei, allac!ia, 1alac!ie? este un stat apărut în vul #ediu, al cărui

teritoriu a fost ini ial limitat în nord de #un ii =arpa i i de o linie pornind din #un ii 1ranceiț ț ț ș ț

până la răsărit de cetatea =!ilia inclusiv >mai târziu de râurile #ilcov, )utna i iret?, în sudș

de Dunăre de la (urnu-everin până la ilistra inclusiv, iar la est de #area *eagră >mai târziu

de Dunăre i de limitele raialei Ibra!ilei sau )roilavonului, adică Brăilei?. Eocuitorii săiș

foloseau endonimul de +rumâni, exonimele uzuale utilizate până în epoca modernă fiind

+vla!i sau mai savant i recent +vala!i. 9n zilele noastre, denumirea se referă exclusiv laș

zona geografică din sudul "omâniei moderne, dintre Dunăre, =arpa i i râurile #ilcov, )utnaț ș

i iret.ș

ara "omânească a existat între secolele al &I1-lea i secolul al &I&-lea timp de maiȚ ș

bine de 4;; de ani, ea începându- i existen a ca stat independent odată cu Bătălia de la )osadaș ț

în $ur de 3; noiembrie 3::;, i înc!eindu- i existen a ca stat >devenit autonom dar tributar ș ș ț

Imperiului 'toman? la data de 4 februarie .1. 6 ianuarie 357, când, după trei ani de uniune

personală cu #oldova, s-a unit cu această ară pentru a forma bazele "omâniei moderne.ț

trăinii denumeau ara "omânească2 +alac!ei, +allac!ia, +1alacc!ia,Ț

+1alac!ie sau +Ifla@-eli, denumiri românizate ca 1ala!ia. %ceastă denumire, de origine

germanică, nu desemna numai ara "omânească ci multe alte ări locuite de popula ii latine tiȚ ț ț ș

în contact cu germanicii, de la #area *ordului >+1alc!eren? până la #area *eagră > ărileț

române? trecând prin sudul Vermaniei >+alc!engau, +alc!ensee? i prin spa iul iliricș ț

>+1lasina, +1la!ina, +1lah@a, .a.m.d.?. =ărturarii i cartografii medievali deosebeauș ș

0ngro-1la!ia >adică 1la!ia dinspre 0ngaria, anume ara "omânească?, pentru a nu oȚ

confunda cu #oldova numită i Bogdano-1la!ia >adică 1la!ia întemeiată de voievodulș

Bogdan de Dol!a al #aramure ului?, sau cu (ransilvania.ș

9n documentele latine ti era cunoscută ca (ransalpina >adică dincolo de %lpiiș

(ransilvăneni, cum numesc occidentalii =arpa ii meridionali?. După numele primuluiț

domnitor Basarab I, unii numeau ara "omânească2 Basarabia sau ara Basarabească, numeȚ Ț

conservat de #oldoveni pentru regiunea malurilor Dunării i #ării *egre >numită de (urciș

Bugeac?, când o căpătară sub domnia lui %lexandru cel Bun. #oldovenii numeau araȚ

"omânească #untenia, iar (urcii îi spuneau Ifla@ sau àra-Ifla@, în timp ce #oldovei îi



spuneau Bogdan Ifla@. )olonezii numeau ara "omânească Basarabia, iar pe #oldova oȚ

numeau 1olo!ia.

9nspăimântat de marea invazie din 363 şi vrând să prevină o nouă expediţie a

tătarilor, dar să prevină şi atacuri ale cumanilor şi bulgarilor, regele BGla I1 a luat o serie demăsuri de apărare. 9ntre altele, s-a gândit să instituie o pază puternică şi permanentă în

regiunea de graniţă a Banatului de everin. 9n aceste condiţii regele dăruieşte =avalerilor

Ioaniţi printr-o diplomă de privilegii. Diploma =avalerilor Ioani i din 36< oferă pre ioaseț ț

tiri despre structurile politice româneşti între Dunăre şi =arpaţi. (otuşi, trebuie precizat căș

înainte populaţia îi asimilase pe slavi de la care au preluat denumirea instiţutiilor >cneaz,

voievod?. =ert este că aceste cnezate şi voievodate au reprezentat nuclee ce au stat la baza

întemeierii ării "omâneşti. Diploma =avalerilor Ioaniţi aminteşte cnezatele lui Ioan >pevalea iului, în zona =raiovei? i Farca >sudul 'lteniei, pe Eotru? şi voievodatele lui eneslauș ș

>partea muntoasă a ării "omâne ti, din stânga 'ltului? şi Eitovoi >partea muntoasă a ăriiȚ ș Ț

"omâne ti, din dreapta 'ltului?.ș

=on$uctura a fost favorabilă,un rol !otărâtor având 0ngaria prin politica sa2

• aducerea 'rdinului =avalerilor (eutoni în ara Bârsei, ce se extind peste =arpaţi.• expansiunea ungurilor în everin, o parte din 'ltenia având stăpâni pe %săneşti.• 3:;-36<-evolu ie a politicii externe spre 0ngaria,ț

0n alt factor important a fost invazia tătară, tătarii avand centre de putere pe 1olga

>Batie /an?, dar şi în *ordul Dobrogei >*ogai?. Dispariţia banilor mag!iari de everin în a

doua $umătate a secolului al &III-lea dovedeşte că tătarii au stăpânit provinciile de la sud de

=arpaţi. ' premiză favorabilă în constituirea ării "omâneşti a fost moartea lui *ogai

precum şi anar!ia instaurată în 0ngaria după moartea lui BGla I1 ce s-a accentuat în timpul

lui EszlK I1>Eadislau =umanul, 3<-38;?.

)e vremea regelui Eadislau =umanul are loc o prima tentativă de întemeiere a ării

"omâneşti. Eitovoi profită de criza din 0ngaria şi se rascoală împotriva ungurilor. "egele

trimite o armată împotriva lui Eitovoi în urma căreia este înfrânt şi cade în luptă. Fratele lui

Eitovoi, Bărbat este luat prizonier şi apoi răscumpărat cu o mare sumă de bani. %ndrei III

>%ndrs? >38;-3:;3?, ultimul rege arpadian a încercat să stopeze anar!ia din 0ngaria. %cesta

convoacă congregaţia din 383 la care participă şi românii şi, cu această ocazie, nobilul

0grCnus îşi recapătă moşiile din Făgăraş, pe cale legiuită. 9n 3:;3 vine la tron =arol "obertdin dinastia %n$ou >`rolC "Kbert?, de origine franceza, cu spri$inul papei. 0ngaria era



împărţită în tabere nobiliare şi a urmat un război civil de lungă durată. "ăzboiul civil din

0ngaria a fost condiţia favorabilă pentru Basarab I >3:3;-3:4? să unifice cnezatele şi

voievodatele la sud de =arpaţi. e mai lua în considerare şi imaginea pozitivă ce fusese creată

în rândul unor nobili mag!iari. 9n concluzie, ara "omânească s-a format în urma a douaȚ

premize importante2 stăpânirea tătărească din sudul Basarabiei-* Dobrogei şi criza din

0ngaria. "ecunoaşterea ării "omâneşti a fost consfiinţită în urma victoriei lui Basarab I de

la )osada >8-3 nov.3::;?.

=arol "obert era implicat într-un război civil şi nu s-a pus problema unei suzeranităţi

mag!iare asupra lui Basarab I. După recunoaşterea lui =arol ca singur stăpânitor de toţi, s-a

pus din nou problema relaţiilor cu 0ngaria. 9ntr-un document din 3:6, Basarab este numit

\voievodul nostru transalpin ceea ce înseamnă că relaţiile cu 0ngaria erau bune şi că regeletrebuia să recunoască realităţile politice de la sud de =arpaţii #eridionali. %ceeaşi situaţie

este întâlnită în 3:<, când, într-o scrisoare a papei Ioan &&II către \nobilul bărbat

Basarab,voievodul transalpin prin care îl lăuda pentru zelul ce îl depune în \stăpânirea

necredincioşilor şi îl roagă să primească cu cinste pe călugării ce vin să facă cercetări în

acele regiuni. După 3:< relaţiile dintre =arol şi Basarab se răcesc şi se va a$unge la un

conflict armat. =auza reiese din =ronica )ictată de la 1iena şi anume că regele 0ngariei

\după sfatul voievodului (oma >(ams zGcsGnCi, 3:3-3:6? şi al lui Dionisie, fiul lui *icolae s-a dus în \ţara voievodului vla!ilor Basarab...ca să alunge din ţara aceasta pe

Basarab său cel putin să dea uneia din sfătuitorii săi. 9n aceste condiţii, regele 0ngariei

porneşte în fruntea unei armate într-o campanie împotriva lui Basarab I. 'cupă Banatul de

everin >pe care îl va primi Dionisie? i înaintează prin 'ltenia, pustiită de Basarab. Datorităș

acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea. )e drum,

=arol "obert prime te o solie din partea lui Basarab, care îi aduce o propunere de pace. 'fertaș

de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege, de i i se promitea plata a <.;;; deș

mărci de argint ca despăgubire, cedarea cetă ii everinului i trimiterea unui fiu la curteaț ș

regală mag!iară ca garan ie. =arol "obert răspunde cu arogan ă că Basarab este păstorulț ț

tuturor oilor sale i că îl va scoate de barbă din vizuina lui. 9n cele din urmă, armata mag!iarăș

a$unge la %rge , pe care o găsesc pustie i o incendiază. Batalia decisiva s-a dat la )osada >8-ș ș

3 nov.3::;?, într-o vale îngustă i prăpăstioasă, unde armata mag!iara a suferit o înfrângereș

umilitoare. 1ictoria lui Basarab I de la )osada a consfiin it recunoa terea ării "omâne ti.ț ș Ț ș

)ână la moartea sa, =arol "obert nu a mai avut relaţii conflictuale cu Basarab.



"eluarea rela iilor cu 0ngaria a avut loc după moartea lui =arol "obert i a avut unț ș

caracter de egalitate. *icolae %lexandru >3:4-3:76? a continuat cu succes politica lui

Basarab I. ' cronică mag!iară sus ine că în 3:6: *icolae %lexandru a înc!eiat un acord deț

supunere cu regele Eudovic. 9n realitate este vorba de reluarea rela iilor diplomatice între celeț

două state, precum i purtarea unor discu ii cu privire la campania împotriva tătarilor. %biaș ț

mai târziu când devin sigure semnele unor îmbunătă iri a rela iilor între cele două păr i,ț ț ț

*icolae %lexandru apare în actele mag!iare ca supus autorită ii coroanei >\voievodul nostruț

transalpin? i primitor al unor +beneficii >3:44?. "ela iile se răcesc în momentul în careș ț

Eudovic I cel #are, ca un suveran absolut asupra pământului de peste mun i, dă în 3:45ț

drepturi negustorilor bra oveni să treacă nesting!eri i i netaxa i pe teritoriul cuprins întreș ț ș ț

Buzău i )ra!ova, de la locul unde Ialomi a se varsă în Dunăre i până la vărsarea iretului,ș ț ș

ignorând autoritatea domnitorului. Bra ovenii au cerut i o garan ie suplimentară suzeranuluiș ș ț

mag!iar că nu vor pă i nimic pe teritoriul ării "omâne ti. ' altă cauză a răcirii rela iilor ț Ț ș ț

dintre 0ngaria i ara "omânească este legată de întemeierea mitropoliei 0ngrovla!iei laș Ț

=urtea de %rge , recunoscută la =onstantinopol >3:48?, punând stavilă ofensiveiș

catolicismului în partea central esticîă a uropei, ofensivă ce a avut ca actor principal pentru

acest spa iu "egatul 0ngariei. 9n urma acestor fapte, domnitorul muntean renun ă laț ț

suzeranitatea regelui Eudovic.

1ladislav I >3:76-3:<<? a avut o domnie ce a însemnat un pas important în

dezvoltarea ării "omâne ti. *icolae %lexandru î i înc!eiase domnia în raporturi încordate cuȚ ș ș

ungurii ceea ce îl determină pe regele 0ngarie să-i declare război lui 1ladislav. "ăzboiul avea

să cuprindă i pe ruda domnitorului, arul racimir >tracimir? de la 1idin. %rmata regală îlș ț

atacă pe arul racimir, îl învinge i anexează partea nord-vestică a Bulgariei ce o alipe te cuț ș ș

partea timi eana a Banatului de everin i o transformă într-un fel de Banat al Bulgariei,ș ș

conducerea fiind atribuită lui DGnes >Dionisie? Eac@fi >3:48-3:7<?. "egele 0ngariei s-a

mul umit cu acest succes, iar în 3:77 tim că 1ladislav i Eudovic se aflau în bune rela ii. eț ș ș ț

poate spune că a acceptat suzeranitatea mag!iară, fapt pentru care a primit ca feude %mla ul,ș

everinul i Făgăra ul. 9n 3:75 sau 3:78 regele 0ngariei împreună cu 1ladislav I resping unș ș

atac îndreptat asupra Banatlui Bulgariei, de Ioan %lexandru stăpânitor al Bulgariei "ăsăritene,

în armata lui Ioan participând i efective militare turce ti. "aporturile dintre ara "omâneascăș ș Ț

i 0ngaria se răcesc. =auza a fost o revoltă în Banatul Bulgariei, fapt ce îl determină peș

1ladislav I să intervină personal în înăbu irea răscoalei i ocupă 1idinul cu gândul de a-lș ș

înapoia lui racimir. "egele 0ngariei intervine cu două armate împotriva lui 1ladislav .)rima,



condusă personal de rege readuce sub ascultarea coroanei mag!iare, 1idinul în timp ce a

doua, condusă de voievodul (ransilvaniei, *icolae Eac@fi suferă o înfrângere pe râul Ialomi a,ț

în apropiere de (ârgovi te. % urmat o perioada de rela ii pa nice între domnul ării "omâne tiș ț ș Ț ș

i regele 0ngariei ca apoi situa ia sa se sc!imbe. )rintr-un act emis la 37 martie 3:<: Eudovicș ț

interzice să se mai importe sare din ara "omâneasca. e mai lua în calcul i prezen a unor Ț ș ț

boieri în 0ngaria ce au arătat că domnitorul s-ar fi aliat cu otomanii. (otu i, politicaș

domnitorului ării "omâne ti era una realistă2 otomanii se aflau în plină expansiune, iar Ț ș

primul contact al lui 1ladislav I cu ace tia s-a terminat în favoarea primului. (otu iș ș

domnitorul i-a dat seama de fapt ce însemnau ace ti noi năvălitori i, ca să întâmpine un nouș ș ș

atac din partea lui Eudovic, a făcut alian a cu turcii. i sub acest domnitor propaganda catolicăț Ș

a încercat să câ tige teren, dar fără succes căci 1ladislav a dat o aten ie deosebităș ț

ortodoxismului, creând o epar!ie în 'ltenia i întemeind prima mănăstire,la 1odi a.ș ț

"adu I >3:<<-3:5:? a urmat aceea i politică fa a de coroana 0ngariei ce a dus-oș ț

fratele său, 1ladislav I. "ela iile cu regalitatea mag!iară sunt în continuare încordate,ț

a$ungându-se la conflicte armate. ' cronica italiană \=ronaca =arrarese aminte te de oș

expedi ie a regelui 0ngariei cu gând de al supune pe "adu, expedi ie ce s-a terminat cu e ecț ț ș

pentru Eudovic. Domnitorul nu a vrut să recunoască suzeranitatea regelui i a vrut să men inăș ț

independen a statului său. De aceea, "adu nu a stăpânit feudele de peste mun i.ț ț

Dan I >3:5:-3:57? fiul lui "adu I i frate cu #ircea cel Bătrân, a dus în continuareș

politica tatălui său fa ă de 0ngaria. 0n document din 3:8; aminte te de o expedi ie a lui Danț ș ț

asupra castelului de la #i!ald >#e!adia?. e crede că o cauză a conflictului a fost dorin aț

domnitorului de a relua posesiunile de dincolo de mun i.ț

Mol"ova

#oldova este o regiune istorică i geografică a uropei, delimitată la vest de cătreș

=arpa ii 'rientali i la est de către râul *istru i care corespunde vec!iului )rincipat alț ș ș

#oldovei. 9n prezent, arealul este împăr it între "omânia, "epublica #oldova i 0craina.ț ș

"egiunea se învecinează, în sensul acelor de ceasornic, la vest cu (ransilvania iș

#aramure ul, la nord-vest cu Vali ia, la nord i nord-est cu )odolia, la est cu disan, la sud-ș ț ș



est cu #area *eagră, iar la sud cu Dobrogea i #untenia. %ctualmente sensul termenului esteș

ec!ivoc, no iunea fiind folosită pentru a desemna fie numai teritoriul apar inând "omâniei, fieț ț

numai pe cel al "epublicii #oldova, fie întregul spa iu istoric i geografic omonim, descris înț ș

acest articol. Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai multe entită iț

politice i administrative. )opula ia arealului moldovenesc este formată, ma$oritar, de cătreș ț

etnici români numi i moldoveni, amesteca i, în propor ii variabile în nord, est i sud-est, înț ț ț ș

principal cu popula ii de origine slavă.ț

9n decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de +#oldova s-a

folosit pentru a desemna2

- în sens istoric, politic i de drept interna ional2ș ț

• +#arca sau +căpitănia #oldovei în prima parte a secolul &I1 >structură

militară dependentă de "egatul 0ngariei, în actuala Bucovină i împre$ur?Xș

• ara #oldovei >din întinderea sa ini ială i maximală în perioada 3:48-3656,Ț ț ș

până la întinderea minimală din anii 353-3548?X• "epublica Democratică #oldovenească >383<?X• #oldova sovietică, mai precis2

a? "epublica %utonomă ocialistă ovietică #oldovenească >386386;?

constituită în cadrul 0crainei sovieticeX b? "epublica ocialistă ovietică #oldovenească >386;3883?, membră

unională al 0"Xc? "epublica #oldova.

- în sens geografic neoficial2• (eritoriul maximal al )rincipatului #oldovei dintre =arpa ii 'rientali, =eremu ,ț ș

*istru, #area *eagră, Dunăre, iret i #ilcovXș

• (eritoriul minimal al )rincipatului #oldovei dintre =arpa ii 'rientali i )rut, intratț ș

în 3548 în cadrul "omâniei, inclus actual în #oldova 'ccidentală.

pre sfâr itul secolului &I& i începutul secolului &&, termeni precum #oldovaș ș'ccidentală >sau de 1est? i #oldova 'rientală >sau de st? au început să fie folosi i pentru aș ț

descrie arealele geografice din #oldova separate de râul )rut. %ctualmente #oldova

'ccidentală >sau #oldova de 1est? nu trebuie confundată cu "egiunea de dezvoltare *ord-

st.

pa iul moldovenesc anume suprafa a vec!iului stat moldovean, a fost de-a lungulț ț

timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ2



• în cadrul )rincipatului #oldovei, în2 ara de us, ara de os i Basarabia. %ceastaȚ Ț ș

din urmă a fost până în 353, limitată la teritoriul denumit de turci Bugeac.• )ocu ia nu a fost niciodată teritoriu moldovenesc, ci doar o posesiune personală aț

voievozilor moldoveni în regatul )oloniei.• (ransnistria nu a fost niciodată a #oldovei, dar domnitorii moldoveni au avut

posesiuni în fa a orocăi >mori de apă, 1alea adâncă? i în $urul Dubăsarilorț ș

xisten a unor stucturi politice române ti la răsărit de =arpa i este confirmată deț ș ț

izvoarele narative ale vremii >j'gJznamek, literatura bizantină, cronici ruse ti, documente dinș

cancelariile medievale sau din cancelaria papală?. %ceste izvoare vorbesc despre locuitorii

spa iului dintre =arpa i i *istru2 volo!i >în =ronica lui *estor?, Ualati >vala!i?, >intr-oț ț ș

diplomă papală din sec. al &III-lea?, ula@es >în 'guzname?, dar i despre ările acestora2ș ț

0la@ili > ara 1la!ilor?, >în 'gJzname?, ara Brodnicilor, în sudul #oldovei, araț Ț Ț

Berladnicilor, în centrul #oldovei, ara 1olo!ilor, în sudul #oldovei, ara Bolo!ovenilor, înȚ Ț

nordul #oldovei.

#arturiile izvoarelor scrise sunt completate de descoperirile ar!eologice care constau

in grupari de asezari ce au in centru o fortificatie, in care rezida un conducator, cum sunt cele

de la2 Fundu /er ii, Ibăne ti, /orodi tea, (udora, Dersca, )ocreaca atu-*ou, etc.ț ș ș

Denumirile străvec!i de j ărik,jcodrik, jcâmpurik, jocoalek, care s-au păstrat până azi înț

#oldova, din perioada de început a vului #ediu2 ara ipeni ului, =odrii =osminului,Ț Ș ț

=odrii 'r!eiului, =odrii Eăp nei, =odrii /er ei, =âmpul lui Drago .ș ț ș

9n secolul al &III-lea, teritoriul actual al #oldovei, mai ales partea nordică a fost

stăpânit de cnezatul /aliciului. )artea de sud a fost stăpânită de către cavalerii teutoni. 9n

363-36 tătarii năvălesc în teritoriul dintre =arpaţi şi )rut. xistă puţine informaţii legate

de #oldova în această perioadă, ele apar abia în 3:;-3:6;. 9n 3:6; moare cneazul Daniil,

lăsând /aliciul în atenţia lituanienilor, tătarilor, polonezilor şi ungurilor, dar câştig însă au

avut polonezii şi ungurii,ce au ocupat /aliciul.

9n 3:66 Eudovic I de %n$ou >*agC Ea$os? >3:6-3:5? plănuieşte o campanie

împotriva tătarilor, regele aflându-se personal în (ransilvania pentru a înăbuşi o răscoală a

saşilor. %u loc două campanii la est de =arpaţii 'rientali >3:64,3:68?,campanii ce au dus la

înfrângerea tătarilor. 9n aceste condiţii apare i Drago , originar din #aramureş. steș ș

întemeiată o marcă de apărare, vasală 0ngariei. copul acesteia era de a asigura apărarea

împotriva tătarilor şi controlul drumului comercial de la est de =arpaţi.



%u urmat la tron as i Balc ce au dus politica de vasalitate faţă de regele 0ngariei.ș

)olitica de vasalitate a urmaşilor lui Dragoş n-a fost agreată de către localnici care se revoltă.

9n aceste condiţii apare Bogdan, originar din #aramureş >=u!ea sau =u!nea? ce a fost atestat

documentar în 3:63:6:.1ârsta nu se ştie, dar cert este că s-a răzvrătit împotriva nobilimii

mag!iare. Bogdan profită că o parte a românilor sunt plecaţi la război şi le ocupă moşiile.

%cest fapt demonstrează că în #aramureş erau două tabere2 cnezii români supuşi regelui

0ngariei şi cnezii români care erau împotriva regelui. %flându-se în conflict cu regele

0ngariei încă din 3:6:, Bogdan nemaiputându-se menţine în #aramureş, trece munţii,în

#oldova. %cesta reuşeşte prin luptă să alunge pe Balc şi pe fii acestuia, fapt ce atrage mai

mult ostilitatea regelui 0ngariei şi îl determină să organizeze expediţii împotriva lui Bogdan.

Bogdan reuşeşte cu spri$in de la tătari şi lituanieni să învingă armata regală, iar pe februarie

3:74 regele 0ngariei emite un document prin care erau confiscate moşiile lui Bogdan din

#aramureş, dar îl recunoştea conducător al #oldovei. )ractic, acest document reprezintă

dovada naşterii statului moldovenesc.

Ea cu >3:743:7< 3:<:3:<4? urmează la tron lui Bogdan I. 9n 3:<, regele Eudovicț

al 0ngariei devine i rege al )oloniei astfel încât #oldova se vede cuprinsă din două păr i deș ț

aceea i for ă. 9ntreaga politică a lui Ea cu a fost de ordin intern. căci lipsesc documente careș ț ț

să ne prezinte care au fost rela iile sale cu vecinii. pri$initor al catolicismului, în timpulț

domniei sale este înfiin ată o episcopie catolică la iret unde i-au desfă urat activitateaț ș ș

*icolae de #elas@ i )aul de c!Ueidnitz. %ce tia reu esc să-l convertească pe Ea cu laș ș ș ț

catolicism. Ea 8 martie 3:<3, %ndrei este !irotonisit piscop de iret de către %r!iepiscopul

de =racovia i instalat apoi în scaun, după ce Ea cu, o sumă de boieri i o parte a poporuluiș ț ș

trecuseră în mod solemn la biserica catolică. Ea : septembrie 3:<3, )apa Vrigore &I nume teș

i un episcop de #ilcov, acest post fiind vacant de ceva timp unde i-a desfă urat activitateaș ș ș

*icolae de Buda.

)etru I >3:<:3:<43:83?,primul mu atin, a fost ini ial vasal al 0ngariei. Dovada oș ț

constituie faptul că )etru bate monedă proprie ce aveau pe revers crinii angelini. După

moartea lui Eudovic >3:5?, op iunile politice ale lui )etru I se sc!imbă, devenind vasal alț

)oloniei printr-un act omagial făcut la Eiov >3:5<? i legând alian a i cu ara "omânească.ș ț ș Ț

"oman I >3:83 3:86? continuă poltica înainta ului său fiind în rela ii bune cuș ț

)olonia i î i ia titulatura de [#arele i singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Ioș ș ș

"oman voievod stăpânind ara #oldovei de la munte, până la #area cea #are[, dovadă căȚ

procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul #oldovei era înc!eiat.



tefan I >3:86-3:88? ob ine tronul cu spri$in de la regele )oloniei cu care era i înruditȘ ț ș

prin căsătoria lui tefan cu o rudă a regelui polon. % fost vasal regelui )oloniei, promi ându-iȘ ț

a$utor împotriva oricărui du man al lui 1ladislav agello. "ela ia de alian ă i de rudenie nuș ț ț ș

era văzută cu oc!i buni de către 0ngaria ce se vedea amenin ată,în caz de conflict dinspreț

două păr i. e mai lua în considerare faptul că regele 0ngariei, igismund de Euxemburgț

>3:5< 36:<? avea preten ii de suzeranitate asupra #oldovei. 9n aceste condi ii igismundț ț

organizează o expedi ie împotriva lui tefan I #u at i trecând mun ii asediază cetateaț Ș ș ș ț

*eam ului, dar fără a o putea cuceri. 9n timpul retragerii armata regală a fost atacată iț ș

zdrobită la /indău >V!indăoani? în $ude ul *eam . pre sfâr itul domniei nu se mai poateț ț ș

preciză de o stare încordată între 0ngaria i #oldova. %cest fapt reiese din participarea unuiș

dregător moldovean la scaunul de $udecată al nobililor din olnocul Inferior > mai 3:85?.

Iuga >3:88-36;;? a fost cunoscut în istorie i sub numele de Iuga 'logul. )oreclaș

+'logul apare numai în Eetopise ul de la )utna, întocmit în secolul &1I-lea. #otivele pentruț

care a rămas în istorie cu această poreclă nu sunt cunoscute cu precizie. )robabil că suferea de

o boală care îi îngreuna deplasarea. Iuga 'logul a fost contestat, încă de la început, de fratele

său vitreg, %lexandru, cel din urmă reu ind, cu spri$inul lui #ircea cel Bătrân, să ocupe tronulș

#oldovei.

Do#ro$ea

Dobrogea este un !abitat istoric i geografic care face parte din teritoriul "omâniei iș ș

Bulgariei, teritoriul dintre Dunăre i #area *eagră. "egiunea era cunoscută în trecutul istoricș

sub numele de ci ia #ică. Din punct de vedere administrativ cuprinde în "omânia $ude eleț ț

(ulcea i =onstan a iar în Bulgaria regiunile Dobrici i ilistra.ș ț ș

'dată cu împăr irea definitivă a imperiului >:84? Dobrogea >cCt!ia #inor? intră înț

componen a Imperiului Bizantin.ț

9mpăratul Iustinian I a întărit cetă ile de pe Dunăre, cartea lui )rocopius >[Despreț

construc ii[? enumerând 8; de cetă i restaurate de împărat pe acest fluviu, dintre care aproapeț ț

4; în Dobrogea. *umele acestora sunt fie cele antice >%brittus, %egCssus, %xiopolis, =allatis,

=arsium, Durustorum, *oviodunum, 'dessos, (omis, (roesmis, 0lmetum?, fie locale

>Bassidina, Diniscarta, )adisara, "esidina, acidava, aldapa, isnudava? ori adaptări din



latina vulgară >% ilva, =astellonovo, Vemellomuntes, #aurovalle?. )aralel cu reorganizarea

militară au fost întreprinse i sc!imbări în domeniul bisericesc. 9n cCt!ia #inor se aflau 34ș

episcopate subordonate mitropoliei de la (omis. *umărul mare de bazilici cre tine >spreș

exemplu, numai la (ropaeum erau cinci? indică importan a ierar!iei ecleziastice zonale,ț

aceasta nefiind in partibus.

După anul 4:6, invazii pustiitoare ale !unilor >mai apoi ale avarilor i bulgarilor? vor ș

avea loc i în Dobrogea, zona decăzând treptat din strălucirea sa de pe vremea lui Iustinian.ș

ăpăturile ar!eologice au scos la iveală urmele unei părăsiri bru te i violente a teritoriuluiș ș

undeva la sfâr itul secolului al 1I-lea >probabil faptul e legat de marea pustiire avară din 45<?.ș

Ea (ropaeum s-a purtat o bătălie importantă, care a pecetluit de altfel sfâr itul ora ului antic.ș ș

0rme de incendieri serioase au fost găsite la 0lmetum, =allatis i /istria.ș

9n secolul 1II bulgarii au invadat teritoriile la sud de Dunăre, a$ungând pe râul #ari aț

i la #area %driatică. )rima fază a fost consumată în 7<8, când !anul %sparuc! trece Dunăreaș

i se instalează în #oesia i cCt!ia #inor. Dobrogea a rămas sub domina ie bulgară până înș ș ț

8<3. 9n acest răstimp, popula ii slave s-au a ezat printre (racii latiniza i sau eleniza i dinț ș ț ț

regiune. #ai târziu, când puterea bulgară a început să scadă, Dobrogea a retrecut în stăpânirea

bizantină în 8<3, iar Bulgaria a fost în cele din urmă integral cucerită de bizantini în 3;36.

9n secolul al &-lea, sunt men iona i i doi $upani >conducători?, probabil de origineț ț ș

bulgară2 V!eorg!e i Dimitrie >cca. 86:?.ș

Imperiul bizantin a reu it cu greu să men ină Dobrogea sub domina ia sa din cauzaș ț ț

atacurilor pecenegilor i a cumanilor i a răscoalelor bulgarilor i vla!ilor. 0n alt pericol l-auș ș ș

reprezentat armatele cneazului rus viatoslav, care în 8<3 au asediat Dristra >ilistra?. %ceastă

cetate, împreună cu =onstan a i altele s-au pus sub protec ia împăratului bizantin, reu indț ș ț ș

astfel să respingă asediul. După acest eveniment, împăratul Ioan I (zimis@es a alcătuit în acele

locuri o t!emă, numită [#esopotamia %pusului[ cu centrul la Eicostomo >Vura Eupului în

grece te? sau la Dristra. %ceastă t!emă era alcătuită din două strategate2 cel de Dristra în nordș

i cel de Ioannopolis în sud. )rimul strateg a fost un anume Eeon. )rin 8<4 - 8<8, strategatulș

de Ioannopolis a fost încorporat în t!ema (!racia, în vreme ce t!ema #esopotamia %pusului

era împăr ită într-un strategat omonim >în nordul Dobrogei? i cel de Dristra >în sudulț ș

Dobrogei?. )orturile Dristra, %egCssos i =onstantia adăpostesc atunci dromoanele care apărăș

#esopotamia %pusului. După 857, bulgarii au cucerit strategatul Dristrei, până la linia întărită

=onstan a - =ernavodă. (eritoriul rămas >practic strategatul #esopotamia %pusului i câtevaț ș

fortifica ii dunărene între =ernavodă i Dristra? au fost reorganizate într-o topar!ie cu o largăț ș

autonomie politică, administrativă i decizională. =ampania din anul 3;;; pornită deș



împăratul 1asile II #acedoneanul a readus teritoriile de est ale Bulgariei sub ascultarea unui

strategat al Dristrei, t!ema #esopotamia %pusului fiind desfiin ată. %ceastă forma iune nouăț ț

a fost pentru scurtă vreme subordonată t!emei (!racia, urmând ca după câ iva ani să fieț

separată.

După 3;;, împăratul 1asile II a înfiin at o nouă t!emă, numită )aristrion sauț

)aradunavon. %ceasta cuprindea teritoriile dintre #un ii Balcani, Dunăre >de la 1idin până laț

gurile de vărsare? i #area *eagră. =entrul noii forma iuni era tot ora ul Dristra, iar ș ț ș

conducătorul ei se numea @atepan, duce sau ar!onte. %ceastă temă, fără alte subdiviziuni, va

rămâne sub stăpânirea bizantină până în secolul al &II-lea >cu scurte întreruperi în 3;6<65

3;4:, 3;473;48, 3;763;74, 3;<3;83, când grani a a fost retrasă temporar peț

aliniamentul #un ilor Balcani?.ț

9n 3;<, împăratul *icefor III Botaneiates l-a trimis în zona Dobrogei de sud pe

generalul *icefor BrCennus să îl pedepsească pe răsculatul (atrCs.

9n 3;5<, împăratul %lexios I =omnen, împreună cu alia ii săi cumanii, duce oț

campanie la nord de Dunăre împotriva pecenegilor. ora împăratului, %nna =omnena,

men ionează în opera sa +%lexiada trei mici forma iuni în Dobrogea în perioada 3;57-3;832ț ț

(atos=!alis >probabil acela i cu (atrCs?, în zona ilistreiX acea >atzaata?, în zona Delteiș

Dunării i estlav, în zona 1icinei. 9n 3;86 este men ionat de %na =omnena un alt conducător ș ț

local al 1la!ilor, numit )udilă.

)e !arta călătorului arab Idrisi, alcătuită în 3346, zona aflată între Dunăre i #areaș

*eagră este denumită Burgean sau Brugean. 9n 3354, în urma răscoalei fra ilor vla!i %san iț ș

)etru, Dobrogea intră sub domina ia statului Imperiului 1la!o-Bulgar, numit în documenteleț

epocii "egnum Bulgarorum et 1alac!orum, dar în istoriografia modernă +%l doilea Imperiu

Bulgar. %ceasta durează până în 3:;4, când Dobrogea devine independentă sub numele de

)rincipatul de =ărvuna, denumit în istoriografia modernă +Despotatul Dobrogei.

9n 3:;4 este men ionat un anume Balică sau Bal@o în )rincipatul =ărvuneiț

>Dobrogea?, care se întindea de la zona actualului Babadag în nord, până la #esembria >azi

*esebăr? la sud. 9n 3:67, fiii lui Balică, Dobrotici si (eodor, se implică în luptele dinastice din

Imperiul Bizantin de partea împărătesei %na de avoia. Din cauza aceasta, în 3:6<, din

ordinul împăratului Ioan 1 )aleologul, emirul Ba!ud din 0mur, un vasal al Bizan ului,ț

conduce o expedi ie împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de laț

#area *eagră. Balică i (eodor mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător.ș

9ntre 3:4-3:48, odată cu scaderea puterii /oardei de %ur, ara "omânească ia înȚ

stăpânire gurile Dunării cu cetă ile 'bluci a i =!ilia, i Insula erpilor, în timp ce un nou statț ț ș ș Ș



apare sub $upânul tătar cre tinat Demetrios în zona 1icinei. #ai la sud de acesta, despotatulș

Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează

despăr irea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu a$utorul Venovezilor i al (ătarilor, oț ș

recucerise în 37 de la aratul 1la!o-Bulgar. Despotatul Dobrogei se întindea pe teritoriiȚ

apar inând astăzi Bulgariei >la sud? i "omâniei >la nord? cu o popula ie mixtă cuprinzând nuț ș ț

numai bulgari, vla!i i tătari, ci deasemenea greci, armeni i genovezi în porturi. =apitala eraș ș

la =ărvuna >azi àvarna, Bulgaria? iar cetatea domnească nu departe, la =aliacra. Frontierele i

s-au modificat de mai multe ori în decursul existen ei X a cuprins porturile =onstan a iț ț ș

#angalia >cetă ile antice (omis i =allatis? unde genovezii aveau reprezentan e.ț ș ț

9n 3:4<, Dobrotici se declară despot. 9n acela i an, pierde #esembria i %n!ialos >aziș ș

*esebăr i )omorie, Bulgaria?, recucerite de împăratul bizantin Ioan 1 )aleolog. Dar doi aniș

mai târziu, în 3:48, Dobrotici cucere te cetatea 1icina de la $upânul Demetrios, gurile Dunăriiș

de la ara "omânească, ilistra de la aratul (ârnovo, i îi alungă din ară pe Venovezi careȚ Ț ș ț

păstrează doar portul Eicostoma >azi )eriprava?. *oul stat capătă numele de Dobrogea, după

Dobrotici. %r!iepiscopul 1icinei, Iac!int, devine primul metropolit al ării "omâne ti tot înȚ ș

3:48. 9n 3:77 Ioan 1 )aleolog vizitează "oma i Buda, încercând să capete a$utor pentruș

campania sa împotriva Dobrogei, în cursul căreia este capturat la 1arna. ' nouă campanie

condusă de %medeo 1I de avoia, spri$inită de 1ene ia i Venova încearcă să-l elibereze peț ș

împărat. După ce %medeo cucere te unele cetă i din sud, Dobrotici negociază paceaș ț

eliberându-l pe împărat i căsătorindu- i fiica cu #i!ail, fiul împăratului.ș ș

9n 3:78, Dobrotici împreună cu aliatul său 1ladislav I al ării "omâne ti l-au a$utat peȚ ș

Ivan tra imir să revină la tronul 1idinului. =u acest prile$ cetă ile Dârstor >ilistra? i =!iliaț ț ș

trec în posesia ării "omâne ti. 9n 3:<8, flotele munteană i dobrogeană bloc!ează flotaȚ ș ș

genoveză în fa a =onstantinopolului. 9n 3:57, Dobrotici moare i îi urmează la tron Ivan@oț ș

sau Ioan, care acceptă pacea cu #urad I al Imperiului 'toman i semnează un tratat comercialș

cu Venova. Ivanco moare în 3:55 în timpul expedi iei marelui vizir andarli %li )a a.ț ș

ara%&l vla'o(#&l$ar Ț



#oartea lui #anuel =omnenul >336:-335;? a reprezentat începutul procesului de

destrămare a puterii bizantine. Imperiul era măcinat de frământari interne, dar era ameninţat şidin exterior. )rimul pas a fost făcut de 0ngaria ce anexează =roaţia, Dalmaţia, irmium şi

organizează expediţii în provinciile din nord-vestul imperiului. %l doilea pas a fost făcut de

tefan *eman$a. %cesta proclamă independenţa faţă de Bizanţ şi intră cu armata în regiunile

limitrofe. %l treilea pas este răscoala vla!ilor şi a bulgarilor din 3354, condusă de fraţii de

origine vla!ă, )etru şi %san ce a dus la apariţia statului vla!o-bulgar.

tatul vla!o-bulgar a fost succesul răscoalei celor doi fraţi Petru şi Asan. ' cre tere aș

obliga iilor fiscale impusă de Isaac II %ng!elos, care î i pregătea nunta cu fiica regeluiț ș

0ngariei, a declan at în 3354 o răscoală a românilor, în alian ă cu bulgarii. "olulș ț

precumpănitor al românilor în răscoală este relevat de izvoarele bizantine care relatează

detaliat evenimentele. =onducătorii răscoalei au fost )etru i %san, doi fraţi vla!i, probabilș

din regiunea (ârnovo. După ce împăratul le-a respins cererile făcute în numele comunită ilor ț

române ti, cei doi au organizat răscoala, iar )etru s-a încoronat. După campanii militareș

conduse de generali înclina i spre trădare, împăratul a condus personal o campanie în 3357.ț

)etru i %san s-au refugiat în nordul Dunării, unde au cerut a$utorul cumanilor. Ea întoarcere,ș

au recuperat teritoriile ocupate de bizantini, profitând de faptul că împăratul mic oraseș

efectivele garnizoanelor. 9n 335< s-a consumat o nouă bătălie, soldată cu victoria bizantină.

Euptele au continuat i în anii următori, dar împăratul nu a ob inut victorii decisive. 1la!ii s-ș ț

au întărit în regiunea muntoasă, în cetă i i fortifica ii puternice. Detronarea lui Isaac IIț ș ț

%ng!elos a u urat efortul vla!ilor, întrucât trupele bizantine au fost c!emate în capitală pentruș

a întări autoritatea noului împărat, %lexios III. i popula ia auto!tonă din stânga Dunării auȘ ț

participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. (recerea fluviului de către +vla!i

>români? i +sci i >cumanii? de la nord la sud este men ionată în mod explicit de către *i@etasș ț ț

=!oniates.

9ntemeietorii statului, %san i )etru, au fost asasina i de boierii grupaţi în $urul luiș ț

Ivan@o.

% urmat la tron Ioni ă Caloianț >338<-3;<? cunoscut şi sub denumirile de [Ioan cel

Frumos[ sau [Ioan cel Bun[ sau ['morâtorul de romei[. 9n timpul domniei sale are loc

cucerirea =onstantinopolului de către crucia i i înfiin area Imperiului Eatin deț ș ț

=onstantinopol. 9ntre noua structură politică i aratul vla!o-bulgar au fost o serie de conflicteș ț



militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vla!o-bulgarii au ob inut victorii importante,ț

între care cea de la %drianopol, unde a fost luat prizonier însu i împăratul latin Balduin I.ș

Ioni ă aspira c!iar la cucerirea =onstantinopolului, dar planul său nu a reu it din cauzaț ș

manevrelor politice ale adversarilor săi. Ioni ă a fost ucis în 3;< în timpul asedieriiț

alonicului.

% urmat Boril(Borilă) >3;<-335? un uzupator >l-a îndepărtat de tron pe mo tenitorulș

legitim, Ioan? ce s-a confruntat s-a confruntat cu tendin ele centrifuge ale boierilor i cu ereziaț ș

bogomilă, numită după numele primului predicator, preotul Bogomil >cunoscută mai târziu şi

sub numele de catarism?. Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor i a putut săș

înfrângă o con$ura ie a boierilor la 1idin cu a$utorul unei o ti din 0ngaria, compusă din secui,ț ș

români i pecenegi i condusă de comitele oac!im >Ioac!im?. 9n timpul domniei lui Borilă,ș ș

rolul românilor în statul %săne tilor a început să scadă. )e plan extern continuă politica ostilăș

faţă de Imperiul Eatin. =ruciaţii resping atacul acestuia şi lansează o contraofensivă ce se va

opri în zona munţilor Balcani. 9n iulie 3;5, la Filipopol, trupele vla!o-cumane au fost învinse

de către cavalerii cruciaţi. "ăzboiul continuă şi în anii ce au urmat, deşi informaţiile

documentare care să ateste în mod cert teatre de operaţii sunt puţine. (otuşi se ştie că în 333-

33, Boril conduce o incursiune în (racia, dar a fost înfrânt de latini.

9n 335 a revenit în ară Ioan, prin ul mo tenitor legitim, care cu a$utorul boierilor l-aț ț ș

prins i l-a orbit pe Borilă i a fost înscăunat ar sub numele deș ș ț Ioan II Asan. 9n timpul lui Ioan

%san II >335-363?, aratul româno-bulgar a cunoscut maxima întindere teritorială. 9n primulț

deceniu de domnie, Ioan %san II a între inut rela ii bune cu regatul 0ngaria, cu care s-a aliatț ț

prin căsătoria sa cu %namaria, fiica regelui 0ngariei %ndrei>%ndrs? II. "ela ii bilaterale buneț

a avut i cu împăratul latin din =onstantinopol, precum i cu papalitatea, acceptândș ș

convertirea la catolicism. 9n 38-3:;, Ioan %san al II-lea încearcă să- i întărească pozi iaș ț

fa ă de crucia ii din =onstantinopol căsătorindu- i fiica, lena, cu împăratul latin Balduin alț ț ș

II-lea. %cest proiect provoacă atacul despotului bizantin de pir i alonic2 (eodor I %ng!elosș

Duca =omnenul. Ioan %san al II-lea îl înfrânge pe (eodor la òl@otnitza, pe fluviul #aritza

>8 mart.3:;?. tatul său devenine o putere în )eninsula Balcanică şi o eventuală ameninţare

pentru latini. )apalitatea apelase la 0ngaria ca să solu ioneze, prin toate mi$loacele,ț

problemele ce aparuseră la sud de Dunăre. (eodor este făcut prizonier i orbit, dar împăratulș

Balduin refuză oferta lui Ioan %san al II-lea. 9n consecin ă, acesta î i sc!imbă radical op iunileț ș ț

politice, înclinând spre o alian ă bizantinii. 9n 3:, Ioan %san II rupe rela iile cu papalitatea,ț ț

trece înapoi la ortodoxie, iar în 3:4, la conciliul de la Eampsa@os, restabile te patriar!atul deș

la (îrnovo >Ioac!im I devine patriar!?. 9n acela i an, aratul 1la!o-Bulgar se aliază cuș Ț



Imperiul bizantin de la *iceea, condus de Ioan al III-lea Ducas 1atatzes, împotriva Imperiului

Eatin, al crucia ilor, de la =onstantinopol. După moartea so iei sale, Ioan %san al II-lea seț ț

căsătore te cu Irina, fiica lui (eodor, atunci eliberat i onorat. ovăielile lui Ioan %san întreș ș Ș

tabăra latină i cea bizantină atrage implicarea "egatului 0ngariei, care, cu consim ământulș ț

papei, organizeaza o expediţie militară la sud de Dunare. 9n 363 Ioan %san II moare.

0rmeaza minorul Koloman I Asan, fiul lui Ioan %san II>363-367?.aratul a pierdut

o mare parte din teritoriile dobândite de Ioan %san al II-lea, precum i rolul preponderent înș

politica balcanică. După invazia mongolă din 363, tătarii pun stăpânire pe #untenia i peș

nordul Dobrogei. òloman I %san moare în 367, căzând probabil victima unei conspiraţii a

boierilor.

uccesorul la tron a fost Mihail Asan II >367-347?, fiu al lui Ioan %san II şi frate cu

òloman I %san. #inor fiind, a condus sub regenţa mamei sale Irina. 9n timpul domniei sale

devine tot mai pronunţat declinul statului vla!o-bulgar. %u loc campanii militare ale

despotului bizantin de pir i alonic, dar şi ale regelui 0ngariei BGla al I1-lea >3:<-3<;?.ș

9nc!eie tratat de ordin comercial, dar şi militar cu "agusa >Dubrovni@ul de azi, pe atunci sub

stăpânirea venetienilor?, mai ales că #i!ail se afla în conflict cu regele tefan 0roh I al

erbiei. #oartea lui Ioan III 1atatzes îl încura$ează pe #i!ail să desc!idă ostilităţile cu

Imperiul de la *iceea în vederea recuceririi teritoriilor pierdute. Ea început înregistrează o

serie de victorii >armatele sale a$unseseră până în "!odopi?, dar #i!ail va fi luat prin

surprindere de forţele regrupate de (eodor II Ducas Eas@aris şi silit să se retragă. 9n 344 are

loc o nouă incursiune a lui #i!ail la care participă şi cumanii ca apoi, în anul următor să

înc!eie pace cu (eodor II. #i!ail %san II cade victima unei conspiraţii, fiind asasinat în 347.

Koloman al II-lea Asan >347-34<? preia tronul după ce organizase asasinarea

unc!iului său #i!ail %san II dar a avut o domnie efemeră, fiind abandonat de proprii săi

susţinători şi, la rândul său, asasinat.

Despre succesorul lui òloman II, Mi o Asanț >34<-345? se poate preciza că aaspirat la conducerea ţaratului prin căsătoria cu #aria, o fiică a lui Ioan %san II. )e plan

extern a organizat o expediţie militară împotriva lui (eodor II Eascaris, expediţie ce s-a

înc!eiat cu un insucces în timp ce pe plan intern s-a aflat în conflict cu o bună parte din

boierimea vla!o-bulgară.

0rmează domnia lui Constantin I Tihomir(Tich) >345-3<<?, fiul unui boier din

@op$e numit (i!omir>(ic!? şi înrudit cu regele erbiei tefan *eman$a. pri$init de boieri, îl

înlătură pe #iţo %san şi ocupă tronul. 9n primii ani ai domniei reuşeşte să învingă tentativelede recucerire a tronului de către fostul ţar al vla!o-bulgarilor. )entru a-şi legitima apartenenţa



la tron, preia numele de %san, se căsătoreste cu Irina de *iceea, fiica lui (eodor II Eascaris,

acesta fiind înrudit cu Ioan %san II. 9ntre anii 348-37; intră în conflict cu regele 0ngariei

BGla I1, în vederea recuceririi teritoriilor pierdute de înaintaşii săi. 9nregistrează un succes

efemer, căci în 373 viitorul rege al 0ngariei Istvn 1 lansează o campanie la sud de Dunăre,

recucerind Banatul de everin şi ocupând 1idinul şi Eom. 9n 376 ia parte, alături de mongoli

la o campanie militară împotriva bizantinilor. fârşitul domniei îi este cauzat de răscoala lui

Ivailo Bardokva.

uccesorul lui =onstantin I, Ivailo >3<<-3<8? poartă războaie cu mongolii

reuşind să respingă mai multe incursiuni ale acestora, dar şi cu bizantinii, reuşind să îi

învingă la DevnCa >3< iul.3<8?.

0ltimul suveran din dinastia %săne tilor,ș Ioan Asan III , n-a domnit decât un an

>3<8-35;?, ocupând tronul cu spri$in de la bizantini şi fiind înlocuit, în 35;, de V!eorg!i I

(erter.

Or$ani)area !rilor RomâneȚ

uveranul ării purta titlul de domn, din latinescul +dominus, adică stăpân. Domnulț

era stăpănul recunoscut al ării, căreia i se înc!inau boierii, în calitate de vasali. 9nț

ceremonialul înscăunării un rol important îi revenea înc!inării, care se manifesta prin

sărutarea mâinii de către boieri. Domnul era singur stăpânitor, termen care ec!ivala cu

grecescul autocrator.%cest termen reflectă situa ia de independen ă, c!iar dacă de multe oriț ț

era doar o aspira ie din cauza presiunilor externe. 0n alt titlu purtat de domnitorii ărilor ț Ț

"omâne a fost cel de mare voievod, adică comandant militar. #arele voievod era căpetenia

voievozilor locali, care i-au unificat forma iunile lor politice i au constituit ara. 9nainteaș ț ș ț

numelui domnitorului s-a aflat i particula Io. #a$oritatea istoricilor consideră că Io ar fiș

prescurtarea numelui teofor +Ioan, adică +cel dăruit de Dumnezeu cu domnia sau cel ales de

Dumnezeu pentru a domni.

Domnia, împreună cu biserica au fost principalele institu ii ale statelor medievaleț

române ti. Domnia a fost institu ia centrală reprezentată de domn ce avea următoareleș ț

atribu ii2 administrative >numea dregători, acorda privilegiile boiere ti, stabilea taxele iț ș ș

impozitele?, $udecătore ti >scaunul domnesc era cea mai înaltă instan ă de $udecată?,ș ț

legislative >adopta actele legislative? i militare >comandant suprem al armatei, mareș



voievod?. %vea ini iativa i răspunderea în planul politicii externeX declara război i paceț ș ș

>desigur după consultarea stărilor?, înc!eia tratate de pace, de alian ă i de vasalitate.ț ș

9nsemnele domniei 2

• coroana - era desc!isă, prevăzută cu cinci col uri fleuroane, câteodată trilobată, ornatăț

cu pietre pre ioaseț

• buzduganul - era purtat în cadrul ceremoniilor de spătar.

• sceptrul, sau marele sceptru - era un toiag sau baston ornamentat.

9n ările "omâne succesiunea la domnie a fost ereditar-electivă. %cest fapt însemna caȚ

membru al familiei domnitoare putea deveni domn,dacă era ales de către stările ării. 9n cazulț

în care candidatul era impus prin for a armelor, fie de către ei în i i, fie de către o putereț ș ș

externă, se respecta măcar formal dreptul boierilor de a- i alege domnului. )entru a asiguraștronul pentru urma , domnul apela la asocierea la domnie a fiului său încă din timpul vie iiș ț

sale. %socierea la domnie era realizată cu acordul stărilor. Domnului asociat i se delegau o

parte dintre atribu iile suverane, pentru că guverna împreună cu domnul titular.ț

9n ările "omâne domnul a fost confirmat de sultan încă din prima $umătate a secoluluiȚ

al &1-lea. După instaurarea regimului domina iei otomane la mi$locul secolului al &1I-lea,ț

puterea suzerană, )oarta a numit domnii dintre membrii familiilor domnitoare, acordându-i

însemnele puterii2 caftanul, buzduganul, calul i steagul. Boierii au fost nevoi i să accepteș ț

sc!imbarea impusă de puterea suzerană.

Datorită faptului că to i descenden ii familiilor domnitoare aveau dreptul la tron,ț ț

luptele pentru tron au fost o caracteristică permanentă a vie ii politice a ărilor "omâne. =!iar ț Ț

i domniile lungi i autoritare s-au confruntat cu pretenden i spri$ini i de o parte a boierimii iș ș ț ț ș

de una dintre puterile din vecinătate. %cest sistem ereditar-electiv de transmitere a coroanei a

permis cre terea rolului puterilor străine în destinele ării, care alimentau preten iileș ț ț

candida ilor la domnie pentru a- i impune suzeranitatea.ț ș

Domnitorii ării "omâne ti care au stăpânit ara Făgăra ului i ara %mla ului dinȚ ș Ț ș ș Ț ș

(ransilvania au mai purtat i titlul de !er eg, adică duce. %cest titlu le-a fost conferit de cătreș ț

regii 0ngariei, cei care le-au dăruit aceste posesiuni în (ransilvania cu drept temporar, limitat

de credin a fa ă de rege. )osesiuni în (ransilvania au avut i domnii #oldovei.ț ț ș

Dregătoriile au fost înfiin ate treptat, odată cu organizarea ării "omâne ti iț Ț ș ș

#oldovei, ca state nou înfiin ate. le erau departamente medievale publice sau de curteț

domnească în statele române ti din evul mediu. Dregătorii puteau îndeplini sarcini dinș

porunca domnească indiferent de atribu iile principale ale func iei lor. 9n general pot fiț ț



deosebite două tipuri de dregătorii2 dregătorii publice, în care posesorul avea atribu ii publiceț

>administrative i $udecătore ti? i dregătorii de curte, în care posesorii prestau în primul rândș ș ș

activită i admistrative i de protocol la curtea domnească.ț ș

Dregătorii publice2

• banul-principalul dregător în ara "omânească, conducea administra ia din 'ltenia,Ț ț

$udecător cu dreptul de a pronun a sentin a capitală în acest teritoriu supus $urisdic ieiț ț ț

sale.

• vornicul-ini ial a fost conducătorul cur ii domne tiX treptat a cumulat cele maiț ț ș

importante atribu ii $udecătore ti în ara "omânească i #oldova. 9n #oldova auț ș Ț ș

existat doi vornici, în perioada împăr irii ării între urma ii lui %lexandru cel Bun iț ț ș ș

permanent din secolul al &1I-lea.

• logofătul-conducătorul cancelariei domne tiX supraveg!ea redactarea actelor domne ti,ș ș

punea sigiliul domnesc pe aceste acte. (reptat a devenit primul dregător în sfatul

domnesc

• vistiernicul-se ocupa de administra ia fiscală a ării, de eviden a veniturilor iț ț ț ș

c!eltuielilor, a contribuabililor i a scuti ilor.ș ț

• spătarul-avea un rol mai important în ara "omânească în domeniul militarX conduceaȚ

corpul de oaste călare, purta spada domnului la ceremonii.• pârcălabul-aveau atribu ii administrative i $udecătore ti în teritoriul circumscrisț ș ș

$urisdic iei lor, adică a inutului din $urul cetă ilor ț ț ț

• armaşul-apare în documente în timpul lui tefan cel #are i al lui 1lad epe X aveaȘ ș Ț ș

sarcina îndeplinirii pedepselor decise de domn i de sfat.ș

• portarul-in ara "omânească se ocupa de !otărnicirea mo iilor, de primirea soliilor laȚ ș

curte.9n #oldova soliile erau primite de u ar. )ortarul de uceava, care avea iș ș

atribu ii militare, a fost c!iar membru al fatului domnesc o perioadă în timpul luițtefan cel #are.Ș

• !atmanul-apare în secolul al &1I-lea, ca substitut al portarului în #oldova. )rincipala

atribu ie era cea militară, pe care a preluat-o de la portari i pârcălabi. 9n a douaț ș

$umătate a secolului al &1I-lea, !atmanul a ocupat locul al patrulea în sfatul domnesc.

(reptat a cumulat i atribu ii fiscaleș ț

Dregătorii de curte2



• postelnicul-era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putând intra în

iatacul domnului c!iar i nec!emat. (reptat a dobândit sarcina de a introduce laș

domnitor soliile i pe cei veni i în audien ă. ra ultimul membru al sfatului domnesc.ș ț ț

*umărul postelnicilor a crescut în secolul al &1I-lea• medelnicerul-îi turna apă domnului pentru a- i spăla mâinile. 9n secolul al &1I-leaș

marele medelnicer era membru al fatului domnesc.

• pa!arnicul-se ocupa de aprovizionare i de ospe ele domne ti, în special cu vin. Vustaș ț ș

vinul înainte de a fi servit de domn, pentru a verifica dacă nu era otrăvit. %pare târziu

în fatul domnesc. 9n #oldova se mai numea cea nic sau cupar ș

• stolnicul-răspundea de masa voievodului i de servirea acestuia la ospe e, deș ț

aprovizionarea cu alimente.• clucerul-răspundea de magaziile i depozitele domne ti.9n #oldova exista i $itnicerul,ș ș ș

care se ocupa de depozitele de grâne

• pitarul-pregătea pâinea pentru domn i pentru slu$itorii sau osta ii cu ra ie zilnică deș ș ț

pâine. 9n secolul al &1II-lea a devenit membru al sfatului

• slugerul-se ocupa cu aprovizionarea i distribuirea ra iilor de carneș ț

• comisul-avea gri$a gra$durilor i a cailor domne tiș ș

• şetrarul-a apărut în secolul al &1I-lea i se ocupa de corturile armatei în timp deș

războiX rolul său spore te în a doua $umătate a secolului al &1I-lea, când apare în sfatș

• aga-a apărut în a doua $umătate a secolului al &1I-lea - era comandantul pedestra ilor,ș

fiind subordonat spătarului în ara "omânească i !atmanului în #oldovaȚ ș



Documents

Geneza Și Organizarea Statului În Spațiul Românesc În Evul Mediu