Sociologul român Dan Dungaciu a devenit consilier al preşe-dintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, în iulie anul curent, după ce şi-a luat cetăţenie moldovenească. El susţine că la finalul negocierilor privind liberalizarea regimului de vize Moldova trebuie să poată demonstra că este un stat pe care Uniunea Europeană se poate baza la marginea frontierei.

gazetaBASARABIEI

Ziarul moldovenilordin Italia

http://www.moldinit.com

Anul IINum. 11 (28)16-30 septembrie 2010

Referendumul din 5 sep-tembrie a eşuat. Conform datelor CEC, numărul de cetă-ţeni incluşi în listele electorale de bază şi cele suplimentare este de 2.721.623, la votare au participat 818.429 cetă-ţeni sau 30,29 la sută, ceea ce constituie mai puţin de 1/3 din numărul persoanelor înscrise în listele electorale. Prin urma-re, Comisia Electorală Centrală a declarat nevalabil referendu-mul republican constituţional din 5 septembrie 2010.

După anunţarea acestor rezultate „saloanele” TV de la Chişinău au fost vizitate, în pri-mul rând, de membrii Alianţei şi, mai apoi, de tot soiul de specialişti. Toţi liderii Alianţei şi purtătorii lor de cuvânt au dat vina unanim pe boicotul impus de PCRM, pe sondajele exagerat de optimiste despre prezenţa masivă la vot şi pe lipsa unui staff comun al AIE, care ar fi lucrat pentru promo-varea referendumului. Niciu-nul dintre liderii Alianţei nu a recunoscut erorile comise de propria echipă în supraesti-

marea participării propriului electorat la plebiscit. În ace-laşi timp, presa a concurat cu liderii de partid în diminuirea acestui mare insucces.

Astfel, în această cursă, liderii AIE au mizat pe o in-formare proastă şi pe campa-nie electorală personală pro preşedinte. Opoziţia, fără a face mari eforturi, a chemat la boicotare, simpu şi uşor de realizat. Între ei şi-au găsit lo-cul partide şi partiduţe, care de care mai colorate, ce che-mau poporul să voteze pro sau contra. Tot spaţiul liber a fost ocupat de analişti, experţi, specialisti, editorialişti, zia-rişti, mafioţi, patrioţi şi o aripă de preoţi. Au uitat să invite la acest show doar poporul.

Dacă referendumul a fost o bătălie, atunci această bătă-lie a fost pierdută. Şi pentru ca Alianţa să nu piardă tot războ-iul, poate ar fi cazul să schim-be mizele şi pe unii strategi.

În ţară participarea la vot a fost minimă, ceea ce a surprins şi Occidentul, care acum vede Moldova în sfera de influenţă

Referendumul nevalidat

Prezenţa cetăţenilor la referendumul republicanconstituţional din 5 septembrie 2010

Un eşec sau un semnal de pericol?

"Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să de-venim un popor vrednic."

(Mihail Sadoveanu)

a Rusiei. Din moment ce acasă poporul nu a fost motivat să iasă la vot, nu este de mirare că diaspora, neinformată şi dez-interesată de acest scrutin, nu a depus eforturi pentru a face două drumuri la secţiile de vot. Se ştia că referendumul va fi validat cu pragul de 33% şi vor urma alegeri parlamentare şi prezidenţiale. Cel puţin acesta a fost mesajul sezizat de cei care în luna august au vizitat

Moldova. Rezultatele însă au întrecut orice aşteptări ale co-muniştilor, iar Alianţa s-a trezit în stare de asediu. Acum îi va fi mult mai greu să-şi consoli-deze rândurile şi să pregăteas-că strategii pentru atragerea alegătorului, care nu mai este uşor de convins. Se pare că vremea declaraţiilor, promisiu-nilor şi a elanului patriotic din vara 2009 a trecut.

Olga COPTU

Alianţa pentru Integrare Europeană zis ”hop” înainte de a sări. De ce oare au avut atâta încredere că referen-dumul va reuşi? Dar nu aceasta este întrebarea dure-roasă. Întrebarea este: de ce nu au ieşit oamenii la vot?

Conform datelor oficiale, la referendumul din 5 sep-tembrie au participat 30,3% din cetăţenii cu drept la vot ( nu s-au ajuns 3% pentru a valida referendumul). În Italia, la cele 20 de secţii de vot au venit 9.113 alegători ( doar 3% din cetăţenii care locuiesc în peninsulă).

Bine, nu s-a făcut destulă agitaţie electorală, dar, pâna la urmă, cât timp mai trebuie alegătorii traşi de mână în cabina de vot? O cauză poate fi şi faptul că Partidul Comu-niştilor a boicotat referendumul. Am auzit şi despre cazuri de ameninţări cu concedierea, dacă persoana va merge la vot. Poate o fi şi faptul că pentru tânărul nostru stat acesta fost primul referendum constituţional. Şi alţi mulţi „poate” ce plutesc ca nişte „nuferi negri” pe un „lac de speranţe”. Toate sunt scuze ale unor ”eroi după război”. >PAG4

>PAG6

>PAG3

Dan Dungaciu:„Moldova trebuie să aibă un destin european separat, nu la pachet”

Immigrazione:CGIL, a un annoda regolarizzazione40% domande inevaseA fronte di 300mila richie-ste giunte ce ne sono ancora 130mila, pari al 41%, che aspet-tano una rispo-sta che forse non arriverà mai e quasi 20mila respinte. Numeri che determinano una situazione di caos totale.

gazetaBASARABIEI2 16-30 septembrie 2010

Gazeta BasaraBiei este o publicaţie în bază de voluntariat, fără apartenenţă politică şi non profit, care îşi propune să ia atitudine vizavi de: Viaţa comunităţii basarabene în Italia; Evenimentele social-economice şi politice din R.Moldova şi Italia; Noutăţile legislative privind străinii în Italia; Invitaţii la evenimente culturale şi anunţuri.

La moment, este unica publicaţie în limba româna, realizată de către şi pentru moldovenii din Italia, deschisă tuturor doritorilor de a colabora cu noi.Director: Olga COPTu reDactor: Jana RENIţă RepoRteR şi distRibuţie Veneţia: Oleg ChICu, Veaceslav ARAPAN

Publicaţia este distribuită gratis la Roma, Veneţia, Padova, Bologna, Torino, Milano, varianta electronică o puteţi primi scriindu-ne la adresa: gazetabasarabiei@gmail.comPublicaţia asociaţiei Gazeta Basarabiei. Tel.: 00 393 28 2167650. Tiparul este executat la tipografia ”Prag 3” | tiraj: 3000 ex.

P-publicitate, PP- publicitate politică. Redacţia nu poartă răspundere pentru conţinutul articolelor publicitare. Roma, Italia.

Acum 20 de ani Germania de Est era absorbită de Germa-nia de Vest, punându-se astfel capăt divizării statului german ca urmare al celui de-al doilea război mondial. Acest eveni-ment a fost formalizat în 12 septembrie 1990 la Moscova, unde cele două Germanii şi cele Patru Puteri învingătoare în 1945, Statele unite, uRSS, Franţa şi Marea Britanie au semnat Tratatul asupra decizi-ei finale în privinţa Germaniei. unirea celor două Germanii a fost precedată de alegeri libere în Est, câştigate de un guvern democratic care susţinea ab-sorbirea în Germania de Vest. A fost vorba de asemenea de semnarea unei uniuni moneta-re şi economice la 1 iulie 1990, un proces similar care a prece-dat şi crearea celui de-al doilea Reich german în 1870.

Iniţial, Gorbaciov s-a împo-trivit unirii şi includerii Germa-niei unite în NATO, dar ulterior a acceptat, în schimbul unei compensaţii imediate de 10 miliarde de dolari. În următorii patru ani, Bonnul avea să trans-fere Moscovei o sumă totală de 71 miliarde de dolari. Moscova a depăşit relativ uşor temerile privind refacerea unităţii Ger-maniei şi a consimţit retragerea completă a celor 360 de mii de militari sovietici până în 1994. Franţa şi Marea Britanie au în-cercat şi ele să se opună iniţial unirii celor două Germanii, din varii motive. Premierul britanic Margaret Thatcher aminteşte în Memoriile sale despre o în-tâlnire cu preşedintele francez Mitterand în care cei doi lideri îşi exprimaseră „intenţia de a stăvili stihia germană”. That-cher era îngrijorată, printre altele, şi de impactul eveni-mentului asupra autorităţii lui Gorbaciov în interiorul uRSS. Era importantă însă poziţia Wa-shingtonului, favorabilă unirii, poziţie care avea să fie îmbrăţi-şată în scurt timp şi de aliaţii săi europeni.

Mulţi s-au întrebat de ce România şi Republica Mol-dova nu au urmat modelul

20 de ani de la unirea Germaniei

Igor Caşuwww.europalibera.org Vitalie

Ciobanu

De ce româniin-au urmatmodelul german?

german de unificare după sfârşitul Războiului Rece. Pri-ma deosebire este aceea că Moscova nu a acceptat şi nu acceptă în continuare retra-gerea armatei sale din terito-riul estic al Moldovei. La nivel internaţional, nici o mare pu-tere occidentală – Statele uni-te, Marea Britanie sau Franţa – nu s-a arătat interesată de un asemenea scenariu. În plus, România, prin compa-raţie cu Germania Federală, abia încerca să iasă din mre-jele unui comunism mai des-potic decât cel sovietic şi nu reprezenta Vestul dezvoltat pentru fosta republică sovie-tică moldovenească. Şi la Bu-cureşti şi la Chişinău alegerile au fost câştigate de doi lideri foarte atenţi faţă de părerea Rusiei în această privinţă. Pe acest fundal s-au modelat şi preferinţele electoratului din cele două ţări de limbă româ-nă. Mai mult, deşi cunoscuse-ră ambele experienţa comu-nismului după 1945, partea dreaptă şi partea stângă a Prutului evoluaseră în direcţii diferite în ce priveşte identi-tatea naţională modernă. În România ceauşistă naţionalis-mul organicist şi exclusivist a înflorit în ultimele decenii de comunism, servind ca substi-tut al socialismului muribund. În RSS Moldovenească, expri-marea identităţii naţionale a românilor a fost a acceptată doar în limita moldovenismu-lui, a cultivării sistematice a diferenţelor faţă de România şi subordonării unui proiect care se vroia meta-etnic, nu-mit de construcţie a poporu-lui sovietic.

Astăzi, ideea unirii dintre România şi Republica Moldova nu este invocată insistent şi explicit decât de câteva partide politice cu o pondere insufici-entă pentru a schimba cursul istoriei. Majoritatea românilor de o parte şi alta a Prutului tind să considere din ce în ce mai mult că nedreptatea făcută în 1940 şi 1944 poate fi reparată altfel decât printr-o absorbire a fostei părţi estice în cea vestică a ceea ce a însemnat statul na-ţional unitar român. Integrarea Republicii Moldova în uniunea Europeană, care ar fi susţinu-tă de către Germania, Statele unite şi aliaţii lor occidentali şi răsăriteni, ar fi soluţia potrivită pentru rezolvarea a ceea ce re-prezintă o reminiscenţă a „pro-blemei orientale” din veacul al 19-lea. Apropierea acestei solu-ţii depinde decisiv de prestaţia partidelor din AIE şi preferinţe-le electoratului moldovean în scrutinul parlamentar anunţat pentru 21 noiembrie a. c.

Alianţa şi-a neglijat propriul electorat fidel, tineretul – germenele schimbării.

După referendumul eşuat, apropierea alegerilor anticipa-te impune o rapidă corecţie de atitudine şi o reconsiderare de strategie pentru partidele Ali-anţei, dacă acestea mai speră să guverneze şi în următorii 4 ani. E nevoie, la început, de o decizie clară cu privire la orga-nizarea scrutinului. Se vehicu-lează mai multe date: 14, 21, 28 noiembrie. Sunt invocate motive constituţionale – 2 luni din momentul dizolvării parlamentului –, dar şi altele, de-a dreptul puerile, cum ar fi hramul nu ştiu căror localităţi, sau motive cu tentă mistică, de pildă, poziţia nefavorabilă a astrelor. Alianţa îşi perpetu-ează una din marile sale slăbi-ciuni, şi anume: incapacitatea de comunicare, divergenţele interne, etalate la scenă des-chisă. Iar aceste divergenţe se vor accentua odată ce liderii Alianţei au hotărât să meargă în alegeri pe liste separate. Or, dacă fiecare partid din Coaliţie ţinteşte un electorat specific, apropiat ca viziune şi valori, cele mai mari deziluzii ar pu-tea avea Partidul Democrat. Ratarea referendumului nu are cum să ajute formaţiunea lui Marian Lupu să absoarbă sufragii din bazinul electoral comunist, dimpotrivă.

De altfel, există zone con-siderate aprioric, în mod gre-şit, lipsite de relevanţă elec-torală şi lăsate pradă forţelor pro-moscovite. Alianţa nu a pătruns mai deloc în mediul alegătorilor rusofoni de la oraşe. Nici un partid de la gu-vernare nu s-a gândit să lege contacte, să „înfigă” nişte ste-guleţe tricolore în „marea” de roşu comunist care scaldă au-tonomia găgăuzilor. Mai rău, Alianţa şi-a neglijat propriul electorat fidel, tineretul – ger-menele schimbării. Şi conse-

Cum se va decide soarta democraţiei în Moldova

cinţele s-au văzut: mulţi tineri nu au ieşit la referendum. Situaţia se va agrava şi mai mult, dacă măcar pe ultimii metri puterea nu va manifesta voinţă cu privire la tranşarea dosarului „7 aprilie”. Mai ales că a demonstra, în justiţie, im-plicarea guvernării Voronin în instrumentarea diversiunilor şi a crimelor de-acum un an înseamnă a reduce simţitor şansele electorale ale comu-niştilor.

Tot în zona criteriilor mo-rale se situează relaţia cu dias-pora. Deschiderea mai multor secţii de vot pe 5 septembrie s-a dovedit inutilă, în situaţia în care a lipsit o comunicare eficientă cu moldovenii din străinătate. Ei nu mai votează Alianţa în mod necondiţionat. Oamenii aşteaptă fapte, nu vorbe. „Sunteţi la guvernare,

faceţi ceva, nu ne mai trataţi cu promisiuni şi justificări ale neputinţei voastre!”, spun oa-menii.

Marea problemă însă rămâne grosul populaţiei ro-mânofone din Moldova: dacă ai câştigat-o de partea ta, nici un „scenariu malefic”, intern sau extern, nu va mai reuşi să deturneze mersul normal al lucrurilor. Degeaba se laudă Alianţa că aduce bani din Oc-cident, dacă de aceste infuzii de capital, după alegeri, ar pu-tea profita comuniştii, exact ca în 2001. Alianţa ar trebui să asigure mai multă asistenţă socială pentru categoriile vul-nerabile: pensionari, bugetari, medici, pedagogi. Dacă nu se va puncta decisiv la acest capitol, mai ales în contextul scumpirilor de azi la unele alimente de bază, demersul

electoral al Alianţei va fi unul demagogic şi sterp. Suplimen-tarea veniturilor populaţiei nu va fi deloc un gest populist, aşa cum se spunea, pe bună dreptate, în cazul guvernării comuniste care nu avea nimic de oferit ţării, ci va fi o acţiu-ne justificată şi politic, şi eco-nomic. Soarta democraţiei în Moldova depinde de mărirea pensiilor. Sună cam cinic, dar acesta e adevărul.

Şi o ultimă remarcă. Nu contează numele politicienilor care vor conduce mâine acest stat, contează ca Republica Moldova să continue reforme-le democratice şi după alegeri. Este ceea ce n-ar trebui să uite actualii guvernanţi. În politică dragostea e scurtă.

Sursa:www.europalibera.org

gazetaBASARABIEI 316-30 septembrie 2010

Preşedintele Mihai Ghimpu a înmînatOrdinul "CredinţăPatriei" Batalionuluide geniu alArmatei Naţionale

Conform Serviciului de presă al Preşedintelui Repu-blicii Moldova, pe 18 septembrie Batalionului Inde-pendent de geniu „Codru” i-a fost conferit Ordinul "Credinţă Patriei" clasa I, în semn de recunoştinţă şi de apreciere pentru înalta competenţă profesională şi curajul manifestat de efectivul acestei unităţi militare în timpul executării misiunilor naţionale şi internaţi-onale de menţinere a păcii, precum şi pentru contri-buţia adusă la promovarea unei imagini favorabile a Forţelor Armate şi a Republicii Moldova în lume.

Declaraţia a fost făcută de Preşedintele interimar al Repu-

blicii Moldova, Comandant Suprem al Forţelor Armate, Mihai Ghimpu, la ceremonialul de înmînare a distincţiei de stat Ba-talionului de geniu al Armatei Naţionale.

"Este pentru prima dată cînd unei unităţi militare a Ar-matei Naţionale i se conferă distincţie de stat, fiindu-i astfel recunoscute meritele. Vă felicit cordial cu acest prilej şi vă mulţumesc pentru străduinţa, abnegaţia şi bărbăţia de care aţi dat dovadă la îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor ce v-au revenit", a menţionat Preşedintele Mihai Ghimpu în adresarea sa către efectivul unităţii.

În opinia şefului statului, modul în care Batalionul de geniu şi-a îndeplinit misiunile de deminare şi de nimicire a obiectelor explozive, de distrugere a muniţiilor învechite şi de lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale a adus înaltul respect al întregii societăţi, iar prestaţia la multiplele acţiuni în cadrul colaborării militare internaţionale a fost înalt apreciată de partenerii Republicii Moldova. "Evenimentele din ultimii ani ne-au demonstrat că în prezent apărarea şi asigurarea se-curităţii naţionale se realizează nu doar în interiorul graniţe-lor naţionale, ci şi prin participarea la misiuni internaţionale, acolo unde ameninţările transnaţionale pun în pericol valorile democraţiei, liniştea şi pacea internaţională", a menţionat şe-ful statului.

În cadrul vizitei în Batalionul de geniu "Codru", Preşedin-tele Mihai Ghimpu s-a familiarizat cu condiţiile de trai şi activi-tate a efectivului, precum şi cu armamentul şi tehnica militară aflată în dotarea unităţii. Şefului statului i-au fost prezentate şi echipamentele speciale, utilizate de genişti în timpul opera-ţiunilor de deminare a obiectelor explozive.

Efectivul Batalionului de geniu a fost activ implicat în misiunile de deminare a terenurilor afectate în urma conflic-tului militar de pe Nistru din 1992, fiind cercetate 4325 ha de terenuri şi dezamorsate peste 2300 de obiecte explozive. În plan internaţional, 20 de militari din cadrul acestei unităţi militare au participat, în componenţa contingentelor Armatei Naţionale, la operaţiunea post-conflict cu caracter umanitar din Irak, unde au nimicit peste 395 mii de obiecte explozive.

Dan Dungaciu:

„Moldova trebuie să aibă un destin european separat, nu la pachet”

Sociologul român Dan Dungaciu a devenit consilier al preşedintelui interimar al Re-publicii Moldova, Mihai Ghim-pu, în iulie anul curent, după ce şi-a luat cetăţenie moldove-nească. El susţine că la finalul negocierilor privind liberaliza-rea regimului de vize Moldova trebuie să poată demonstra că este un stat pe care uniunea Europeană se poate baza la marginea frontierei:

Dan Dungaciu: „Chesti-unea cu vizele nu e o treabă uşoară şi are două aspecte. unul este aspectul strict teh-nic, care nu trebuie în nici un caz neglijat, iar al doilea este aspectul de imagine. Tema emigraţiei, tema străinilor în uE devine tot mai importantă politic. Şi atunci orice acord de genul acesta, inclusiv facilita-rea regimului de vize, presu-pune un OK politic din partea fiecărui stat membru al uE. În momentul în care Republica Moldova este percepută ca un soi de „ameninţare" pentru uE, iar asta s-a sugerat în anu-mite ziare din uE, chiar într-un prestigios „Le Figaro" - în mo-mentul acela apare riscul ca politicienii să nu fie de acord cu un asemenea consimţă-mânt, pentru că cetăţenii lor i-ar putea sancţiona politic. De aceea, Republica Moldova trebuie să fie atentă cu sigu-ranţă şi la aspectele tehnice, dar şi la aspectele de imagine. Instituţiile trebuie să funcţio-neze şi să garanteze partene-rilor occidentali că Republica Moldova va putea fi un stat pe care uE se poate baza la marginea frontierei. ulterior vine discursul politic. Repu-blica Moldova are nevoie de prieteni în uE, are nevoie de voci care să spună permanent: „Republica Moldova este un stat european!". Moldova are nevoie de voci politice care să indice faptul că Republica Mol-dova nu trebuie amestecată în nici un pachet, că Republica Moldova trebuie să aubă un destin separat de al unor sta-te care sunt mult mai departe de uE. Acesta este aspectul politic. Şi la acest aspect poli-tic, în acelaşi timp cu aspectul tehnic, Chişinăul trebuie să lucreze. Senzaţia mea este că în ultima perioadă s-au făcut lucruri foarte bune.

— Au venit foarte mulţi bani în Republica Moldova şi ni s-au promis foarte mul-ţi bani pentru anii următori, pentru dezvoltarea Moldovei.

Scris de Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle Chişinău Marţi, 14 Septembrie 2010

Ce interes au parte-nerii noştri externi să finanţeze atât de mult Moldova acum?Faptul că au venit bani e

un lucru foarte bun, pentru că banii centrali creează şi obli-gaţii, dar creează şi un tip de disponibilitate. Adică atunci când primeşti nişte bani din Occident cam ştii ce ai de fă-cut cu ei şi ştii că cineva te şi supraveghează. Faţeta poziti-vă este că Republica Moldova este în „cărţile europene". Fa-ţeta negativă este că ea poate să nu rămână obligatoriu în aceste cărţi. Acum nu se mai întâmplă aşa cum se întâmpla în vremea guvernării Voro-nin - indiferent ce se spunea, cetăţenii Republicii Moldova aveau senzaţia că Republica Moldova se află pe drumul integrării europene. Popula-ţia a trăit în această confuzie. Astăzi lucrurile se schimbă şi am senzaţia că Bruxelles-ul nu va mai avea atâta răbdare cu Republica Moldova. Eu cred că dacă se va schimba..., fac o paranteză şi spun că nu e în-tâmplător că alianţa acum la guvernare se numeşte „pentru integrare europeană" şi ea a primit fonduri foarte multe - pentru că Bruxelles-ul şi-a dat seama după 2009 că are la Chişinău într-adevăr un parte-ner credibil. Dar eu mă întreb: dacă această alianţă nu va mai fi pe scena guvernării, care va fi senzaţia la Bruxelles? Ar fi o mare lovitură şi încă o dată spun, mă îndoiesc că politicie-nii de la Bruxelles vor avea încă o dată răbdare. Acum, Repu-blica Moldova are un context favorabil. Acest context favo-rabil nu şi l-a creat ea neapă-rat. O parte a contextului fa-vorabil l-a creat ea schimbând puterea după 2009, a doua parte a contextului nu l-a cre-at ea şi contextul se numeş-te „cvasi-eşecul ucrainean".

uniunea Europeană, care s-a trezit la frontierele sale cu o ucraină care a intrat în deri-vă, cu o Republică Moldovă care e singura practic care mai menţine apăsat, răspicat dis-cursul european pe agendă... uE este într-un fel obligată să ia Republica Moldova în braţe, dar nu cred că i-ar cădea foar-te bine ca şi Moldova să intre pe scenariul ucrainean.

— Preşedintele interi-mar Mihai Ghimpu a anunţat că liderii Alianţei pentru Inte-grare Europeană vor semna un protocol de neagresiune în campania electorală pentru alegerile par-lamentare anticipate din noiembrie şi care, de asemenea, va in-terzice o alianţă post-electorală cu Partidul Comuniştilor....Alianţa pentru Integrare

Europeană (AIE) încă mai este necesară Republicii Moldova. Fără această alianţă cu sigu-ranţă că Republica Moldova va avea mult de furcă în a con-vinge Bruxelles-ul sau a cere Bruxelles-ului încă o şansă. În al doilea rând cred că percep-ţia pe care cetăţenii Republicii Moldova trebuie să o aibă este a unei forţe politice, chiar aşa diversă cum este ea acum, dar capabilă să le reprezinte interesele. În acest sens, un tip de relaţionare între mem-brii Alianţei s-ar cuveni făcut. Pentru că este un semn pe care îl transmiţi electoratului că lucrurile merg mai departe. Adică e vorba de un tip de for-malizare care să arate electo-ratului că există acea unitate, dar este păstrată şi acea diver-sitate. Acesta ar fi un semnal transmis electoratului că, to-tuşi, Alianţa îşi menţine defi-niţia ei constitutivă: Alianţa

s-a constituit nu neapărat ca fiind anticomunistă, dar ori-cum necomunistă. Deci o in-tegrare europeană pe partea pozitivă şi pe cealaltă parte un vector foarte clar necomunist, ca să nu spun anticomunist. Dacă îi dăm electoratului aces-te două mesaje s-ar putea ca nivelul de încredere în AIE să nu scadă, ci chiar să crească. Teoretic, capacitatea de creş-tere a AIE, oricât de paradoxal ar suna, este mai mare decât capacitatea de creştere a Par-tidului Comuniştilor în acest moment. Dar depinde de în-ţelepciunea liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană.

— Cum s-a întâmplat că în sondaje am avut 73% disponibilitate pentru alegerea direc-tă a şefului statului, iar referendumul din 5 septembrie, care urma să consfinţească acest deziderat, a eşuat?Realmente şi mie mi se

pare că s-a mers prea depar-te! Dacă dai filmul înapoi, în Republica Moldova de obicei, la întrebările legate de dezi-rabilitate populaţia e foarte generoasă şi răspunde „DA!". Deci dacă o întrebi despre par-ticipare trebuie să faci o marjă de ponderare cam de 20%. So-ciologii cu experienţă din Re-publica Moldova ar fi trebuit să ştie aceste lucruri şi în mo-mentul în care au făcut publi-ce aceste rezultate, trebuiau să facă aceste precizări. Nu te poţi juca! Cine a făcut asta şi a aruncat pe piaţă un 70% dis-ponibilitate de vot - a aneste-ziat într-un fel electoratul AIE. Aici ar trebui să fie o discuţie mai serioasă şi oamenii aceş-tia, într-un fel, ar trebui nu neapărat apucaţi de guler, dar întrebaţi un pic mai apăsat ce s-a întâmplat de fapt?

Sursa: www.dw-world.de

gazetaBASARABIEI4 16-30 septembrie 2010

356 Republica Italiana or.Milano (2) 374(98.42%) 6(1.58%)

358 Republica Italiana or.Verona 976(98.69%) 13(1.31%)

354 Republica Italiana or.Parma 879(98.99%) 9(1.01%)

355 Republica Italiana or.Milano 254(99.22%) 2(0.78%)

357 Republica Italiana or.Trento 325(97.31%) 9(2.69%)

359 Republica Italiana or.Genova 43(97.73%) 1(2.27%)

327 Republica Italiana or. Trieste 157(98.13%) 3(1.88%)

326 Republica Italiana or. Florenta 133(98.52%) 2(1.48%)

325 Republica Italiana or. Torino 578(96.98%) 18(3.02%)

324 Republica Italiana or. Mestre (2) 623(98.11%) 12(1.89%)

323 Republica Italiana or. Mestre 698(99.01%) 7(0.99%)

322 Republica Italiana or. Padova (2) 1387(99%) 14(1%)

321 Republica Italiana or. Padova 502(99.01%) 5(0.99%)

320 Republica Italiana or. Bologna (2) 531(97.97%) 11(2.03%)

318 Republica Italiana or. Napoli 70(98.59%) 1(1.41%)

317 Republica Italiana or. Perugia 141(97.92%) 3(2.08%)

316 Republica Italiana or. Ancona 196(99.49%) 1(0.51%)

315 Republica Italiana or. Roma (2) 88(97.78%) 2(2.22%)

314 Ambasada RM în Republica Italiana 753(97.04%) 23(2.96%)

319 Consulatul General al Republicii Mol-dova la Bologna (Italia)

254(96.58%) 9(3.42%)

Rezultatele votăriila secţiile din Italia

Şi din nou avem alegeri. Cam de mai bine de 20 de ani alegem încontinuu. Alegem prost, nereuşit. unii aleg „cu ca-pul”, mai mulţi – „cu stomacul” şi o parte- „cu picioarele”. La toate acestea se mai adaugă votul după criterii etnice.

Faptul ni-l confirmă şi re-ferendumul din 5 septembrie. Nu vom construi niciodată, nici o sută de ani nu vor fi de ajuns ca să punem bazele economice şi politice ale unui stat, dacă fie-care va urmări scopuri mărunte, izolaţioniste. Practic, s-o spunem direct, minorităţile naţionale îşi taie creanga de sub picioare. E clar ca bună ziua că fără integra-re europeană Moldovioara noas-tră nu va ieşi niciodată din criză. De aceea ar trebui să fim deştepţi şi să ne unim cu toţii la vot, ale-gând partidele ce declară şi îşi pun drept scop integrarea în uE.

Acum totul depinde de fie-care alegător în parte. În primul rând, trebuie să învingem lenea din noi, să fim activi, cu iniţiativă şi să ieşim la votare. Să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat la 5 septembrie, dacă vrem un destin european. Nu mai merge votul „cu picioarele”, adică negândit, votul „la grămadă”, fără a cunoaş-

te ce prezintă un partid, un lider de partid, care sunt scopurile, intenţiile partidului respectiv. Şi nici votul „cu stomacul”, în spe-ranţa că se va întoarce pâinea de 16 copeici şi salamul de 1 rublă şi 60.

Dar şi cei care votează „cu capul” adeseori greşesc, pentru că nu toţi cei care fac parte din AIE merită să fie votaţi. Ar tre-bui să cunoaştem bine trecutul fiecărui partid şi al fiecărui lider, ba chiar să vedem ce indivizi completează lista partidului. Aici, din păcate, vom găsi persoane (şi foarte multe!) implicate în afaceri dubioase, şmecheri, cola-boraţionişti, mancurţi, persoane imorale, care vor, cu orice preţ, să ajungă în Parlament. Cu ce scop? Pentru a-şi proteja afacerile ori pentru a le lărgi prin trafic de influenţă.

Fiţi atenţi, dragi cititori, căci mulţi lideri sunt veniţi din no-menclatura veche ori chiar din rândurile Partidului Comunist, foşti şi actuali colaboratori ai ser-viciilor secrete ruseşti, persoane care au prejudiciat poporul nos-tru de zeci de milioane de dolari prin vânzări de avioane militare şi civile. unii au declarat deschis că nu vor integrare în uE, dar se vor

preşedinţi, alţii vor istorie integra-tă (falsă şi incompletă), alţii nea-gă totalmente adevărurile istori-ce, contribuind la imbecilizarea în continuare a cetăţenilor noştri.

Din discuţiile cu compatri-oţii noştri de aici, din Italia şi din Republica Moldova, mulţi au re-cunoscut sincer că sunt limitaţi din punct de vedere informaţio-nal. Vara asta vorbeam cu două asistente medicale din ungheni, în trenul ungheni –Iaşi. Au re-cunoscut că ar vrea să ştie mai multe despre viaţa politică a ţării, pentru a se descurca la vot, dar problemele materiale le limitea-ză –nu au timp. Plecau cu „con-trabandă” de ţigări ( 4 pachete!), ascunse în sutien, ca să le vândă la Iaşi...O societate săracă poate fi uşor manipulată. Fiţi atenţi, sti-maţi alegători. Chiar dacă nu ştiţi cu cine să votaţi, ascultaţi per-soanele informate, care cunosc detalii. Nu îi atacaţi verbal nici pe cei care au alte viziuni polictice. Sigur, o polemică inteligentă, cultă poate fi susţinută, dar fără agresivitate verbală...

În final am doar un gând precis: să fim activi la vot şi să-i alegem pe cei care sunt sinceri în opţiunea europeană.

Vasile ChinTea

OPINII:Nu tot ce zboară se mănâncă...

Pe 5 aprilie 2009 alegătorii din Italia şi-au justificat neparticiparea la vot, motivând că secţiile de la Roma şi Bologna erau prea departe de locul lor de trai. Pe 29 iulie 2009 nu au reuşit să meargă la alegeri, pentru că era zi lucrătoare. Oare ce vor mai zice de 5 septembrie, când referen-dumul a avut loc duminică şi au fost deschise atâtea secţii de vot. unde au fost conaţionalii noştri europe-nizaţi şi prodemocraţi? Oare cu aşa cetăţeni indiferenţi Republica Moldova mai are şanse să progreseze? Au greşit partidele politice, dar am greşit şi noi, cetăţenii de rând, fiindcă nu am informat fiecare rudă, vecin, prieten basarabean din Italia şi, cel mai important, pe cei de acasă. „Piciorul nostru de plai” se luptă cu o aţă ce-l împiedică mai bine de 19 ani. Şi cine credeţi că întinde şi mai face câte un nod acestui fir de aţă, sufocân-du-ne viitorul? Sunt două forţe, una la un capăt şi alta la celălalt. una conştientă şi voluntară - comuniştii, securiştii, separatiştii şi alţii, camuflaţi cu flori de patriotism şi românism. Şi alta inconştientă - părinţii şi bunicii noştri, ucişi de nos-

talgia timpurilor „ salamului de 2 ruble şi 20 de copeici” şi lucrului „unul sapă şi trei se uită”. Ei sunt minţiţi şi cumpăraţi cu pensii majora-te cu 10 lei, zic „bodapros-te” comuniştilor, care cică îi ajută, dar nu înţeleg că anume cu ajutorul nostru, al celor plecaţi peste hotare, reuşesc să ducă toiagul bătrâneţii. Cred că anume pe ei ar trebui să-i facem să înţeleagă că vremurile care au fost nu se vor mai întoar-ce niciodată. Să înţeleagă că viitorul aparţine tinerilor. Să înţeleagă că noi, cei rătăciţi printre străini, vom reveni acasă numai atunci când va fi stabilitate în ţară.

Basta! E timpul să ne tre-zim, e timpul să zicem adio “minţii moldoveanului cea de pe urmă”. Acest referendum a adus multora dezamăgiri, dar fiece înfrângere întăreşte drumul spre succes. Acum nu avem dreptul să dăm greş. Am privit cu atenţie conaţio-nalii ce şi-au exprimat alege-rea la secţia de vot din oraşul Mestre şi am văzut în ochii lor încredere, siguranţă şi o scânteie de speranţă. Avem nevoie aşa calităţi. Oamenii sunt dornici de a schimba spre bine Basarabia, doar că au nevoie de încurajare şi susţinere.

Într-adevăr, nu punem la îndoială efortul şi rezultatele obţinute de Alianţă în decurs de un an. Au demonstrat că AIE este unica forţă demo-cratică, care poate aduce Republicii Moldova un viitor mai bun. Sperăm că partidele democratice vor face o cam-panie electorală puternică, că vor veni în sânul diasporei pentru a informa alegătorii, pentru a spune unele ade-văruri, pentru a răspunde la unele întrebări. Sunt sigur că la alegerile parlamentare din noiembrie în Italia vor vota mai mulţi alegători. Alianţa are toate şansele să obţină majoritatea în Parlament, la fel ca în vara anului trecut. Vom vedea. Până atunci, noi avem o misiune dificilă, dar importantă: aceea de a trezi conştiinţa civică în fiecare “homo sapiens” născut între Prut şi Nistru, pentru a pro-mova o clasă politică cultă, onestă şi cu dragoste de ţară.

Mie, stimaţi cititori, nu-mi rămâne decât să vă urez o toamnă plină de roade, atât materiale cât şi spirituale. Să vă dea Domnul putere şi voinţă de a duce în continuare “crucea Basara-biei” prin Europa. Împreună, uniţi, pentru ţară!

Oleg ChiCU

Un eşec sauun semnal de pericol?

gazetaBASARABIEI 516-30 septembrie 2010

Scrisoare despre consecinţele lipsei de“rezistenţă prin cultură”

AmbasadaRepublicii Moldova

E.S. Dl Gheorghe RUSNAC

00185 Roma, Via Montebello, 8tel. (+3906) 474 02 10

fax: 478 244 00, 478 810 92roma@mfa.md

Consulatul Generalal Republicii Moldova

la BolognaStr. Antonio Canova 30/32,

BO 40138 Bolognatel. (+39) 051 53 81 66

fax: 051 602 24 13bologna@mfa.md

Centrul de Apelal Ministerului Afacerilor

Externe şi integrării Europene furnizează solicitanţilor informaţii califi-cate şi operative de profil consular, inclu-siv în probleme urgente care nu suportă amânare: informaţii privind condiţiile de perfectare a vizelor şi costul acestora, programul de lucru al misiunilor diploma-tice şi consulare, sfaturi de călătorie, ac-ţiuni de notariat, alte probleme de interes din domeniul consular. Centrul poate fi apelat gratuit de la tele-fonul fix din orice localitate a Republicii Moldova la următorul număr de telefon: 0 80 090990. Apelurile din străinătate pot fi efectuate la numărul de telefon: +373 22 690990, fiind taxate cu tarif standard pentru ţara din care sună solicitantul.

Pentru informaţii suplimentare:www.mfa.gov.md/centrul-apel/

Centrul de Apel se află pe strada Alexei Mateevici, nr.80 la Chişinău şi lucreaza de luni până vineri de la ora 8.00 până la 17.00.

Gazeta basarabiei acordăsuport informaţional

și spaţiu pubicitarafacerii Dumneavoastră!

In Post scriptumul de ieri, mai bine zis, în finalul acestuia, vorbeam despre cum ar fi bine să nu con-fundăm politica cu poezia şi poeţii cu politicienii, probabil eram obosit. Ori poate mă gândeam doar la politica şi la poezia noastră, dintre picioare-le de plai, pardon, dintre Nistru şi Prut. Dacă facem abstracţie de localizările respective şi privim pro-blema dezinteresat, atunci vom vedea că chiar poezia, una de calitate, a fost şi rămâne o politică serioasă, aproape o unică modali-tate de a spune adevărul prin arta cuvântului în cele mai vitrege timpuri ale omenirii.

Această şansă de politică a poeziei (s.n.) a fost valabilă şi pentru literatura sovietică postbelică a miresei cu numele de Basarabia, “trecută prin foc şi prin sabie”, căreia i s-au ju-cat atâtea nunţi, şi tot văduvă a rămas până la urmă. Şi dacă poezia nu şi-a făcut datoria în cele mai grele timpuri pentru fiinţarea noastră, explodă în 1989 ca rezultat al unei “febre intelectuale şi afectife” cum numea E. Lovinescu orice re-voluţie, afirmaţie valabilă şi la adresa intelectualilor de la Chi-şinău.

Pe o tablă memorabilă, prinsă de edificiul uniunii Scrii-torilor din Moldova scrie clar şi pe bună dreptate că din aceas-tă Casă porneşte mişcarea naţională. Dar când şi pe care edificiu va fi prinsă o altă tablă şi tot memorabilă cu inscripţia anului ori cel puţin a secolului ce ar data finalul mişcării naţi-onale, ca să putem porni şi alte mişcări economice, culturale, integraţionale etc.? Şi dacă zicem că poezia reprezentată de poeţii-politicieni şi-a făcut datoria până la capăt in 1989 prin discursul ei social - publi-cistic, atunci mă întreb şi vă întreb, cum se întâmplă că su-biecţii timpului poetic şi, mai

Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş. Luaţii aminte: Soljeniţîn, Zinoviev,Churchill, Bukovski.(n. Steinhardt)

ales, revoluţionar, în pofida voinţei lor, dar constrânşi de circumstanţe, acceptă povara funcţiilor, care nici pe departe nu ne face să credem că pof-tele lor vin din “povara bună-tăţii noaste”. Şi dacă au fost “contrânşi” de Marea Adunare Naţională să ia puterea în mâi-nile lor, de ce au lăsat-o atât de repede? E uşor să dai vina pe lipsa de experienţă politică. Cum să-ţi faci cinstit şi datoria, dar şi interesul? Cum să obţii “rută, casă, loc de casă în cen-tru, autorizare de a fi autori-tar şi iar loc, unde? pe liste, în parlament şi încă loc în nu ştiu unde, Doamne, mă iartă. Până ne-am deşteptat de-a binelea s-a şi produs schimbarea la faţă a clasei politice autohtone. De mii de ori mai îndreptăţiţi sunt intelectualii care au plecat la munci peste hotare, decât să-şi câştige pâinea vânzându-şi aproapele. Mai mare păcat decât specularea cu sentimen-tele naţionale nu ştiu dacă mai este. Nu pot să nu-l citez pe M. Eminescu, care pune trădătorii la stâlpul infamiei cu aceeaşi vituperanţă: ”ucigaşii de rând, eroi de codru sunt oameni onorabili pe lângă trădători... scriitorii vechi zic că înaintea trădării chiar zeii îşi acopereau feţele. Dante le dă fundul cel mai adânc al infernului, unde nici ochiul lui Dumnezeu nu străbate.”

Aceştia, pe care îi vedem azi drept opoziţionişti, sunt aproape în totalitate alţii decât cei care au pornit din edificiul uniunii Scriitorilor în 1989. Liderii de bună credinţă cu o mare audienţă în societate s-au retras din farsa politică, fie din cauza atacurilor de cord, fie din cauza atacurilor din cu-loare ori chiar a celor fizice, dar mai mult îndemnaţi din inte-rior de atacurile de conştiinţă, lăsând în prim-planul scenei politice pe specialiştii în opozi-ţii (s.n.). Cred oportună intro-ducerea în Cartea recordurilor a noii profesii de “opoziţionist”, care îţi permite să nu faci nimic şi să ai totul. universităţile uni-te ale Moldovei ar introduce-o la toate facultăţile ca pe cea mai privilegiată specialitate, lăsând în urmă dreptul şi eco-nomia. Mentorii opoziţiei de la Chişinău şi-au bătut mâna în lucrul acesta. Peste noapte scriu lozinci despre « Mâinile curate », dar dau mâna în tai-nă cu « Mâinile murdare », cu « Mâinile păroase », cu « Mâini-le lungi » şi vor să facă din noi un fel de votanţi duşi în ispită cu sloganele cauzei naţionale. Ei umblă şi la Dumnezeu să poată cuceri mai mulţi simpati-zanţi. Goana după “popularul” cel de altă dată devine una în sine. Intrarea în biserică se face mai mult scenică şi neapărat monitorizată, nu dintr-o che-

mare interioară, dar ca să ne vadă alţii cât de “creştini “sun-tem. Si dacă ai “ popularitate” şi eşti “creştin”, de ce n-ai fi şi“democrat”, odată ce ai învă-ţat alfabetul democratismului la diverse foruri internaţiona-le. Si odată ajuns democrat, e bine să nu placi puterii. Prin urmare, poţi fi lichidat din rolul de “opoziţie” şi chiar dat afară din teatrul jocurilor politice. Deci, ca să nu rămâi şomer pe drumuri, pierzându-ţi profesia de opoziţionist, te-ai gândit de ce să n-o faci pe martirul, astfel nu-ţi pierzi lucrul şi câştigi în popularitate. De ce să nu vadă creştinătatea în tine un Mesia în piele şi oase? De ce să n-o faci pe dispărutul fără urmă, pe asasinatul, pe eroul naţional, în cele din urmă, iar noi, fii de ciobeni fără turmă, boceam pe străziale Chişinăului pe vânt şi pe ploaie în fiecare duminică, de la Ştefan cel Mare şi Sfânt la Academie cea de Ştiinţă şi tot aşa înainte, că până la urmă mult mai este şi, din păcate, aceasta nu e poveste.

Iţi aminteşti, când ne-am întâlnit în apropierea Acade-miei şi tu ai refuzat să te dai cu noi. O scenă memorabilă. Eu, patriot, de rând cu alţi patrioţi de la “Prometeu”, defilam prin mijlocul străzii principale (blo-casem circulaţia transopor-tului public), iar tu mergeai odată cu noi, dar pe trotuar, ca oamenii, nu ca patrioţii. Sincer să fiu, atunci îmi era un pic ciudă pe tine, dar nu aveam timp să ne certăm: eu ocupat cu patriotismul, tu cu lucrul la catedră, la Academie, la teză. Parcă văd şi azi cum în faţa Teatrului Naţional “M. Eminescu” au ieşit actorii. Lă-saseră baltă repetiţiile la spec-tacolul lor şi au venit în stradă să vadă spectacolul nostru. Printre actorii ieşiţi afară era şi Gheorghe urschi.

Acesta privea la noi cu gura căscată, de parcă era un spectator ce nu mai văzuse nici un actor viu în viaţa lui. Cineva l-a îndemnat să se dea cu noi, dând tonul la o nouă lozincă « Actorii şi poporul », adică îi făcu semn cu mâna să vină în rândurile noastre, iar urschi clătină negativ din cap şi zise: « Ni za şto ». Mulţimea izbucni în râs şi continuă spectacolul din stradă, aclamând « Actorii şi poporul! ». Poate de atunci lumea l-a poreclit Gheorghe Russchii. El jucase multe farse în viaţa lui, dar aceasta, în care eram jucaţi noi, îl depăşea şi nu dispunea de atâta materie actoricească. Decât să se facă de râsul lumii, mai bine râde el de noi ori, dacă oboseşte, poa-te să treacă drumul şi să bea un pahar cu vin. Acolo unde am sărbătorit jubileul tău de patru decenii cu «heres» şi plăcinte şi încă cu ce, nu mai ţin minte,

că eu pe atunci eram mult mai mic ca tine, un copil nevinovat. Altfel cum s-ar explica faptul că eram atât de patriot.

De unde aveam să ştiu pe atunci că cel dispărut nu era chiar atât de dispărut. Noi îi ce-ream libertate. Îi purtam şi por-tretul sus, aşa ca pe al lui Lenin ori Brejnev în timpul paradelor. Eram în stare în numele liber-tăţii lui să sparg şi vitrinele, să răstorn şi casele, să merg şi la puşcărie. Mare mi-a fost deza-măgirea, când cel dispărut s-a făcut apărut şi îmi era milă de mine ca de un copil ce a scă-pat bomboana în fântână. Imi era ruşine de tine pentru ce se întâmplase cu Mesia al nostru. Imi era ruşine de copiii mei, care mă tot întrebau ce şi cum, fiindcă şi ei ceruseră în stradă eliberarea celui dispărut. Imi era ruşine de elevii de la “Pro-meteu”, căci de câteva ori îi îndemnasem eu să participe la manifestaţiile din stradă. După această dezamăgire în dragos-te pentru cauza naţională, mi-am zis: ferice de cei care n-au conştiinţă de ţară, ei, cel puţin, o fi având o sănătoasă conşti-inţă de sine.

Pentru faptul că s-a întâm-plat aşa ceva cu mine e de vină poezia. Nu am citit la timpul meu poeziile de calitate. Pro-babil, mă lăsasem cucerit mai mult de poezia socială, cea de baricadă, care are pumn şi bate în masă. Acest model de discurs poetic a ştiut să scoată oamenii de prin beciuri, să-i adune de pe lanuri, să-i trimită la Chişinău, să-i îngenuncheze în Piaţa Marii Adunări Naţiona-le şi, lăsându-i îngenunchiaţi, au uitat să le mai citească câte ceva şi de ridicatul în picioare, şi de deschisul ochilor, şi de vă-zutul, şi de înţelesul şi de alte cântece populare.

A venit timpul să vor-bim şi despre politica poeziei noastre. După mine, misiunea acestea era de a-l face pe om să poată depista un adevăr dintre miile de semiadevăruri, să vadă frumosul şi în omul cinstit, nu numai în cel avut, să fie mândru de naţiunea în care s-a născut, să poată dife-renţia de la distanţă cine are demnitate naţională, şi cine doar un snobism de sorgin-te naţională. Dacă eram mai atenţi la lecturile făcute în tai-nă şi pe apucate, dacă ştiam atunci despre moţocii fiecărei grupe academice de la stu-denţie, dacă eram mai atenţi la “Epifaniile” lui Ziedonis, la “halta viscolelor” a lui Aitma-tov, la “Glossa” lui Eminescu, la elegiile lui Stănescu, poate nu ajungeam pe drumurile Chişi-năului să strig ca un prăpădit, cerând libertate lui cutare, pe când nu aveam o libertate a mea personală.

Va continua

iurie bojoncă

gazetaBASARABIEI6 16-30 septembrie 2010

A fronte di 300mila richie-ste giunte ce ne sono an-cora 130mila, pari al 41%, che aspettano una risposta che forse non arriverà mai e quasi 20mila respinte. Numeri che determinano una situazione di caos totale.

A un anno dall’avvio della regolarizzazione di colf e ba-danti il processo registra questi numeri: a fronte di 300mila domande giunte ce ne sono ancora 130mila, pari al 41%, che aspettano una risposta che forse non arriverà mai e quasi 20mila respinte: “numeri che determinano una situazione di caos totale” Il responsabile dell'ufficio immigrazione della CGIL Nazionale, Pietro Soldini, riporta i numeri diffusi da ‘Il Sole 24 Ore’ sulla regolarizza-zione di colf e badanti partita a settembre dello scorso anno e che la CGIL definì, ricorda Sol-dini, “vigliacca perché lasciava fuori tutti gli altri settori ed an-che per colf e badanti prende-va in considerazione la tipolo-gia della ‘serva a tempo pieno’ e non la tipologia più diffusa, nelle famiglie normali, ‘ad ore’ e con forti vincoli ed alti requi-siti di reddito”.

Arrivarono comunque 300mila domande che per Soldini dimostrano “quanto fosse ampio il fenomeno di la-voro nero, presente nel nostro

Pese, ed il bisogno di regola-rizzazioni”. La CGIL denunciò “i mille problemi e contraddizio-ni procedurali e burocratiche, l’ingolfamento degli sportelli unici per l’immigrazione, anco-ra alle prese con i decreti flussi del 2007 e del 2008, ma i mi-nistri Maroni e Sacconi fecero spallucce ed assicurarono che in 12 mesi la regolarizzazione si sarebbe conclusa”.

un anno è passato ed il Sole 24 Ore ci racconta come stanno le cose: ci sono ancora 130mila domande (41%) che aspettano una risposta e ce ne sono quasi 20mila che sono state respinte, tra queste circa i due terzi riguardano la reci-dività dell’espulsione e quindi il reato di clandestinità previ-sto dalla legge n. 94 del luglio 2009. Questi casi, sottolinea il dirigente sindacale, “rappre-sentano una vera e propria truffa dello Stato ai danni del cittadino perché i Patronati, prima che partisse la regola-rizzazione, avevano posto al Ministero dell’Interno un que-sito specifico per sapere se gli immigrati che si trovavano in quella situazione rientravano nella regolarizzazione oppure no ed il Ministero aveva rispo-sto affermativamente. Quindi - aggiunge Soldini - avevano presentato le domande ed i datori di lavoro hanno pagato anche i 500 euro di contributi forfettari a fondo perduto. Suc-

Visti d’ingressoper diecimilastranieri per imparare un mestiereSulla gazzetta ufficiale n. 203 del 31 agosto 2010, è stato pubblicato il decreto che fissa il tetto massimo dei visti d’ingresso per diecimila cittadini stranieri che potranno entrare per l’anno in corso in Italia, per imparare un mestiere, tra corsi di formazione profes-sionali e per tirocini di formazione e orientamento.

Sono riservati cinquemila ingressi per chi partecipa a corsi di formazione, organizzati da enti accreditati, con durata mas-sima di 2 anni, con il rilascio finale dell’attestato di una qualifica o comunque di una certificazione sulle competenze acquisite.

Altri cinquemila ingressi sono riservati per i tirocini, che devono svolgersi secondo un progetto approvato dalle Regioni.

La richiesta del visto deve essere presentata personalmen-te al consolato competente allegando la documentazione re-lativa al corso o al tirocinio che si terrà in Italia. Gli stranieri che faranno ingresso in Italia possono ottenere un permesso di soggiorno per studio, ed alla fine del corso chi troverà un dato-re di lavoro disponibile ad assumerlo, potrà convertire il relativo permesso per studio in permesso per lavoro, e comunque nei limiti delle quote per le conversioni fissate dal governo.

Sursa: www.immigrazione.biz

Ho un permesso per studio,posso lavorare?Sono straniera ho un permesso di soggiorno per moti-vi di studio, ho trovato lavoro come baby sitter, ma io posso lavorare part time?

Roma - 8 settembre 2010. Il permesso per studio consente di svolgere attività lavorativa subordinata, ma entro determinati limiti, perché vuole agevolare gli studenti dando la possibilità di incremen-tare le proprie entrate economiche senza però sacrificare troppe ore di studio.

Per la legge quindi si può sottoscrivere un contratto di lavoro che però non deve superare le 20 ore settimanali, anche cumulabili per 52 settimane, e comunque per non più di 1040 ore annuali.

Il tuo contratto non deve superare il limite di ore previsto dalla legge, ad esempio potrai lavorare part time (20 ore settimanali) per 12 mesi o a tempo pieno (40 ore settimanali) ma solo per un mas-simo di 6 mesi.

Per svolgere un’attività di lavoro autonomo o per un lavoro subordinato che superi quel limite di ore, dovrai invece chiedere la conversione del permesso di soggiorno in permesso di soggior-no per lavoro subordinato entro però i limiti delle quote del decreto flussi.

Solo per gli studenti stranieri che conseguono la laurea in Ita-lia, e per quelli regolarmente soggiornanti sul territorio nazionale al raggiungimento della maggiore età, la legge prevede delle ec-cezioni, riconoscendo loro la possibilità di convertire il permesso di soggiorno da studio a lavoro al di fuori delle quote decreto flussi.

Per farti lavorare come babysitter part time con il tuo permesso per studio il tuo datore di lavoro dovrà presentare all’Inps una de-nuncia di assunzione.

È di pochi giorni fa la notizia che l’inps ha predisposto un nuo-vo modello di denuncia on line, basta registrarsi sul sito dell’inps, www.inps.it, sezione servizi per lavoro domestico, il tuo datore di lavoro inserendo i propri dati personali e i tuoi può procedere alla denuncia.

Ti ricordo che la denuncia di assunzione è un comunicazione obbligatoria e va fatta entro il giorno precedente l’instaurazione del rapporto di lavoro.

avv. Mariangela LioySursa: www.stranieriinitalia.it

Immigrazione:CGIL, a un annoda regolarizzazione 40% domande inevase

cessivamente il capo della Po-lizia ha emanato una circolare che escludeva questi casi della regolarizzazione, contro que-sta circolare si sono espressi già diversi TAR (Toscana – Pie-monte), ma nonostante que-sto si continua ad escluderli”.

“E’ una situazione di caos totale - rileva il sindacalista - perché ad oggi non sono state ancora chiuse neanche le do-mande del decreto flussi del 2007 e del 2008 e gli sportelli unici sono al collasso perché la Finanziaria ha tagliato 1300 operatori: 650 interinali che sono stati mandati a casa già

dal 31 luglio scorso e 650 ope-ratori a tempo determinato il cui contratto scadrà a dicem-bre prossimo. C’è una speran-za che il Ministro dell’Interno Maroni e del lavoro Sacconi affrontino con responsabilità e concretezza questa situazio-ne, o continueranno sulla stra-da della mistificazione e della propaganda? Forse la risposta a questa domanda potrebbe essere purtroppo scontata, ma la CGIL - conclude Soldini - co-munque, non è disposta a sta-re con le mani in mano”.

Sursa: www.cgil.it

In Italia medici e infer-mieri stranieri sono solo l’1,7%. Il ministero della Salute prepara agevolazio-ni per l'ingresso.

Roma, 20 settembre 2010 - La sanità italiana apre le por-te ai professionisti stranieri, dando la possibilità di agevo-lazioni in termini normativi e facilitazioni per l’ingresso sul territorio.

L’iniziativa intrapresa a giugno dal Ministero della Salute è volta a potenziare un settore dove le capacità e le competenze tecniche sono in-dispensabili. In questo modo medici, infermieri e tecnici di laboratorio potranno arriva-re in Italia, usufruendo di un piano speciale che consentirà un percorso facilitato per le procedure d’ingresso e un iter burocratico più breve.

una ricerca in collabora-zione tra Ismu, Censis e mini-

Sanità:porte aperte ai professionisti stranieri

stero del Lavoro, ha evidenzia-to come il personale medico straniero, in Italia, rappresen-ta solo l’1,7% dei lavoratori immigrati. Per incentivarne la presenza, il ministero della Salute ha delegato agli uffici regionali il riconoscimento dei diplomi stranieri in materia per velocizzarne le pratiche e favorirne l’assunzione.

Le agevolazioni previste

per medici e infermieri stranie-ri saranno due: velocizzazione delle procedure d’ingresso, per le quali non ci vorranno più di 30 giorni (come previ-sto dal testo unico per l’immi-grazione per i professionisti e lavoratori altamente specializ-zati) rispetto agli ordinari 291 giorni medi previsti.

L’altra agevolazione ri-guarda l’equipollenza del ti-

tolo distudio, ovvero rendere equivalenti i titoli di studio conseguiti fuori dall’Italia.Per i professionisti comunitari il riconoscimento è automatico.

Attualmente in Italia, se-condo il sondaggio del Ipasvi (federazione dei collegi in-fermieri) su un totale di 370 operatori sanitari iscritti alla confederazione, solo 37mila sono stranieri, ovvero il 10%. Di questi, la maggioranza sono sono donne (87%). la ca-tegoria più presente sono gli infermieri, di cui 21mila sono immigrati comunitari e i re-stanti 16mila provengono da paesi extra-ue.

Particolarmente numero-si, son in Italia, gli infermieri rumeni (11mila) seguiti da po-lacchi (3.600) e dagli svizzeri (2.900).

autor: Marco iorio

Sursa:www.stranieriinitalia.it

gazetaBASARABIEI 716-30 septembrie 2010

L’associazione Dacia in collaborazionecon la mediazione culturale

Vi inVita paRtecipaRe insieMe a noiaLL’incontRo MuLticuLtuRaLe dedicato aLLa

“Giornata europea delle Lingue”Domenica, 26 settembre 2010, ore 15.00

Parco giochi di Largo SperlongaCon la partecipazione della giovane cantante ISABELLE hAILE

Per informazioni: Tatiana, 320.2163685 – Alessandra, 349.588352ideazione e coordinamento: Tatiana Ciobanu

Il postinosuona sempredue volte

de Tatiana Ciobanu

Vorrei svegliarmi una sola voltaCome una vera star del cinemaE affidarmi al genio del registaDi nome Pura Casualità.Al suono del postino aprir la porta E con stupita teatralitàScoprire una lettera che portaFelici e prospere novità:“Allora, cara diva, il Suo paeseCon la stragrande unanimitàE’ stato accolto ieri a braccia aperteDall’Europa in Comunità.Già stiamo immaginando la Sua gioia,Condividendo la felicità,Perche da ieri sera in ParlamentoSi abolì la clandestinità,Cioè reato, Le vogliamo dire,Insomma, non del tuttoCome star, signora, Lei lo sa In certi alti ambiti i reatiSorvolano l’ eternità .”E’ qui interviene il mio prosaico maritoun po’ geloso della mia beltà:“Possiamo evitare finalmenteGli argomenti sulla dignità,Parliamone dei danni furiosi Dell’Eros nell’intimitàPer tanti lunghi anni collocata Nell’ambito della stabilità”Allora ho dovuto ricordargliChe sta mattina sono io la starA questo punto anche il mio registaMi disse un’ amara verità:“In realtà, Signora, sono stancoDi vedere come certe “star” straniereAi poveri registi italianiCi rubano il lavoro e le idee.”E proprio qui sentii un’altra voltaIl suono del postino alla mia portaIn quel frammento mi svegliaiSul palcoscenico di cruda realtà Ed il postino mi aspettava tutto stortoCon le bollette nuove e vecchie Da pagar,Altro che star…

„Il postino suona sempre due volte”interviu cu Tatiana Ciobanu, poetă, licenţiată în Știinţe umanistice, coordonator al asociaţiei „Dacia” din Roma

aici, la Roma, această cultură umanistică se manifestă mai evident decât în orice altă par-te a lumii.

— Ştim că promovaţi limba italiană ca lim-bă oficială a Uniunii Europene…Da, este adevărat. În 2005

Comisia Europeană a decis să elimine limba italiană de la toate conferinţele de presă ale comisarilor, în afară de cele de miercuri, motivând că decăde-rea economică a Italiei a ştir-bit din puterea ei decizională. La acel moment nu s-a luat în consideraţie posibilitatea unei crize economice mondiale. Reieşind din situaţia actuală, ar trebui excluse şi alte limbi oficiale ale uE…Eu sunt iniţia-toarea unui proiect de promo-vare a limbii italiene ca limbă oficială de lucru a uE. Con-sider că italiana este o limbă eficientă din punct de vedere comunicativ. Această eficienţă vine de la caracterul poporului italian – curios şi deschis faţă de alte culturi. Limba italiană este şi o limbă importantă de integrare a imigraţilor în spa-ţiul cultural european.

În paralel, promovez cul-tura română din Basarabia la Roma. Am prezentat, în co-laborare cu Accademia di Ro-mania, scriitorii Paul Goma, Claudia Partole, Grigore Vieru, Vitalie Ciobanu, Vasile Gârneţ, am organizat spectacole tea-trale şi folclorice cu artişti din R. Moldova.

— Vara aceasta aţi par-ticipat la un concurs al poeţilor la Roma, despre ce este vorba?Este vorba despre “ Isola

dei Poeti”, eveniment artistic, organizat în fiecare an pe Insu-la Tiberina. Este a doua ediţie a acestui concurs, la care parti-cip, fiind invitată de poetul ita-lian Roberto Piperno. În fiecare an participanţilor – poeţi medi-teraneni, printre care şi poeţi emigranţi, care scriu în italiană – li se propune o temă speci-fică. Anul trecut au concurat poezii dedicate râului Tibru şi Insulei Tiberina. Am fost invi-tată să citesc poezia mea ”Nihil Tiber sub sole novum”.

Anul acesta, concursul fiind dedicat cinematografiei şi stelelor de cinema, am citit două poezii scrise la temă şi altele două conţinând elemen-te de spectacol. De fapt, tema pentru un poet e de cele mai multe ori simbolică şi limba-jul tematic este doar un mijloc pentru a exprima ceea ce îl fră-mântă. Ca element exemplar în această ordine de idei este po-

— Dragă Tatiana Cio-banu, de unde vine poezia dvs. în limba italiană?Poezia mea italiană este

rezultatul studiilor mele uma-nistice la Facultatea de Filo-sofie şi Filologie Italiană cu specialitatea Limba şi cultura italiană în perspectivă inter-naţională. Am o percepţie a

poeziei ca ritm vital, ca dina-mică a simţirii mele şi acest ritm intern corespunde ritmu-lui ţării în care mă aflu la mo-mentul actual, având ca bază o cultură est-europeană. Sunt pasionată de cultura umanisti-că italiană, pe care o consider o sursă de importanţă vitală pentru recuperarea unui sis-tem ieşit din totalitarism. Şi

ezia ” Il postino suona sempre due volte”( după titlul filmului realizat în 1946 de Tay Garnett). Discrepanţa dintre poştaşul vi-surilor noastre şi poştaşul real este o dilemă a întregii omeniri. Am încercat să mă ţin de tema-tica acestui an, dar în nici un caz nu am renunţat la ceea ce eu consider ca fiind misiunea mea

– de a aduce aminte încă o dată că noi, basarabenii, suntem eu-ropeni, că dorim să fim parte efectivă a acestei civilizaţii - este ceea ce ţine de demnitatea unei populaţii, care a fost tratată me-reu fără a avea voce în paragraf. Cred că această voce azi începe a se auzi mai mult ca niciodată. Desigur, nu este suficient să fim

auziţi, sunt necesare schimbări reale, dinamici adevărate, fără protagonism ca scop în sine. Dar trebuie, în acelaşi timp, să fim conştienţi că cei care merită să fie protagonişti au nevoie de susţinerea noastră a tuturor.

interviu realizatde Jana Reniţă

Septembrie 2010

gazetaBASARABIEI8 16-30 septembrie 2010

banCuRiMoare ţiganul, iar în Rai se-ntâlneşte cu Ceauşescu. Măi ţigane, când a fost mai bine, în vremea mea sau acum? În vremea ta, jupâne, că pă vremea aceea politicienii făcea politică, muncitorii lucrea, iar ţiganii fura. Acu' insă... politicienii fură, muncitorii fac politică, şi toţi vrea.... să lucrez eu.

Naufragiaza o corabie.un pasager se apropie înot de căpitan şi-l întreabă: - Căpitane, cât avem de înotat până la cel mai apro-piat pământ ? - Trei kilometri. - În ce direcţie ? - În jos...!!!

un american viziteaza Bu-cureştiul cu un taximetrist. Trec pe lângă guvern:- Ce este clădirea asta aşa mare?- Este palatul guvernului, domnule!- Şi în cât timp a fost con-struită?- Cam în 10 ani!- Mult timp! La noi era gata în 2 ani! Ştiţi că noi avem o tehnologie mai avansată!!!Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg şi americanul iar intreaba:- Clădirea asta ce e?- Este sediul primăriei, domnule!- Şi în cât timp a fost con-struită?- Cam în juma' de an!- Mult....la noi era gata în 2-3 luni!Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung şi la Casa Poporului:- Ooooooo, dar ce e clădi-rea asta?La care taximetristul:- Nu ştiu, că azi dimineaţă nu era aici!!!

un tip se trezeste în ambu-lanţă: - u... u... unde mă duceţi! - La morgă! - Păi nu am... murit! - Păi... nu am ajuns!

- Ione, ce este tatal tau? - Este stomatolog agricol. - Cum adica? - Pune dinti la greble...

Într-o zi un bărbat a văzut un cerşetor pe stradă. S-a dus la el şi i-a spus:- Dacă nu mai cerşeşti, îţi voi da 1000 de dolari pe lună.Cerşetorul i-a răspuns:- hai cerşeşte alături de mine şi îţi voi da 5000 de dolari pe lună.

Desideriamo segnalarvi l'iniziativa di Studio immigrazione relati-va ai corsi di lingua italiana per stranieri trasmessi con la webtv. Si tratta di un metodo molto innovativo che, come meglio spie-gato nel sito www.italianoxstranieri.com , permette di impara-re l'italiano seguendo le lezioni trasmesse in diretta via internet stando comodamente a casa, in ufficio o in un internet point.Ilaria Roselliwww.immigrazione.itwww.immigrazioneoggi.it www.studioimmigrazione.it www.italianoxstranieri.com Formazione, ricerche, consulenze, editoria elettronica Sede legale: Corso Italia, n 74 - 01100 ViterboSede operativa: Via del Giglio, n. 3 - 01100 ViterboTel 0761326685 – fax 0761 290507info@immigrazione.it

Academia culturală ”Eugen Ionescu” din Roma organizează urma-toarele cursuri pentru cetăţenii români si moldoveni:- curs de calificare în domeniul asigurărilor;- curs de limbă si gramatică italiană;- curs de asistenţă fiscală;- curs de limbă engleză;- curs de limbă româna şi franceză pentru copiii români din Italia.Pentru informaţii şi înscrieri: academiaionescu@gmail.com şi tel. 327/5694132

Voglio che le culture di tutti i Paesi soffino intorno alla mia casa il più liberamente possibile. (Gandhi)

La sfârşitul saptamânii

trecute, în localitatea Quarto d’Altino, provincia di Venezia, a avut loc a 10-a ediţie a săr-bătorii interculturale ”La tenda dei popoli”, organizată de aso-ciaţia „Oltreiconfini”. Republi-ca Moldova a fost reprezenta-tă de asociaţia A.M.I.C.I., care

a adus o colecţie de cărţi tra-duse în limba italiană a scriito-rilor Grigore Vieru, Iurie Bojon-că, Eugenia Bulat. Au mai fost expuse un prosop tipic moldo-venesc, un costum naţional şi câteva instrumente muzicale folclorice. Astfel de întâlniri multinaţionale demonstrea-ză că arta, cultura şi tradiţiile nu pot fi delimitate de nici un hotar. Ele au aceiaşi ”culoare”, indiferent de provenienţa lor.

Oleg ChiCU

„La tenda dei popoli”

TRANSPOTAREA MĂRFURILORŞI PASAGERILOR

Moldova-Italia-Moldova

Veneţia: NS 816 SRL ”NISEuROTRANS”tel. 328 5713141roma: C IN 850Marin Godonoagă, tel. 328 0945569Viterbo: C MB 245 Tcaci Pantelei şi Carolin Voicu, tel. 3298258576Provincia sondrio: Oleg 069145850torino: Lev Tolstoi 33, Ruslan 079990441Padova: Burebista 90, treviso-Venezia-Ferrara-bologna:Tel. Italia: +393890214475 /Marin/;Tel. MD: +37369280006/Marin/

să nu se discrimineze şi să nu se excludă reciproc, să dez-volte abilităţi de comunicare non-violentă şi mediere, ca mijloace de răspuns pozitiv în situaţiile de discriminare şi excludere socială, să se implice activ în realizarea schimbărilor sociale din co-munităţile de apartenenţă.

Trainingurile au fost mo-derate de experţi în domeniu, fiind bazate pe educarea non- formală. La sfârşitul trainin-gului tinerii au primit certifica-te de participare, recunoscute in toată Europa.

În cazul în care doriţi să vă implicaţi în viitoarele noastre proiecte, ca partener sau ca simplu participant, vă rugăm să ne contactaţi.

Mariana Roşca Coordonator al Departa-

mentului Tineri şiVoluntariat

e-mail:roshcam@yahoo.com

Tineri moldoveni şi româniparticipă laproiectul UNITED

În perioada 8 -15 august 2010 la Zagarolo, provincia di Roma, diasporele românească şi moldovenească din cadrul Asociaţiei Spirit Românesc din Roma, Departamentul Tineri şi Voluntariat, au realizat pro-iectul united. Acest proiect a unit tineri cu vârsta între 18 şi

25 ani, din cinci ţări: Italia, Ro-mânia, Malta, Franţa şi Turcia. Din Italia au participat tineri moldoveni, români şi italieni.

În cadrul proiectului, ti-nerii au învăţat să cunoască şi să inţeleagă mai bine as-pectele ce vizează exclude-rea socială si discriminarea,