Fundamentele Psihologiei

I) Locul Psihologiei in sistemul stiințelor :

1) Ce este psihologia ? Obiectul psihologiei . 2) Ce se ințelege prin psihic ? Caracteristici fundamentale ale psihicului uman . 3) Locul psihologiei in sistemul stiințelor .

1) Ce este psihologia si care sunt obiectivele ei : Multitudinea de definiții date psihologiei a impus gruparea acestora de catre Mielu Zlate in categorii sistematizate asftel avem :

a)Definiții de tip butada :-Psihologia este stiința studiata de psihologi (Meyer)-Psihologia este stiințta comportamentului studenților din primul ciclu ( Mc. Nemar)-Psihologia este stiința comportamentului sobolanului alb ( Parot , Richelle) b)Definiții de tip metafora :-isi au originea in studierea unor elemente psihice simple sau elementare care a dus la descoperirea unor reguli sau legitați . ex: (legile senzatiilor , legile percepțiilor)-studierea fenomenelor complexe a dus la descoperirea caracterului unic al acestora (gandirea , imaginatia sau/si personalitatea) , de aici a aparut intrebarea daca psihologie este stiința sau arta . La aceasta intrebare Vasile Pavelcu raspunde: Psihologia este stiința care trebuie facuta cu arta !

c)Definiții prin negare :-Vasile Pavelcu sublinia ca , psihologia nu este sociologie , biologie sau fizica , astfel autorul anticipa apariția antidisciplinelor grație carora pot fi delimitate granițele unei fiinte dar si a unui domeniu .

d)Definiții de tip Etimologic :-pleaca de la etimologia cuvantului psihologie (psyche+logos=stiința sufletului) care era contestata de catre logicieni , considerandu-o tautologică . e)Definiții Comprehensive :-pune accentul pe dimensiunile centrale si definitorii ale psihologiei ca stiința .-Wilhelm Wundt defineste psihologia ca stiința a experienței imediate , iar William James sublinieaza ca psihologia este stiința vietii mentale , a fenomenelor si conditiilor reale . Ea descrie si explica fenomenele si insusirile psihice.-John B. Watson defineste psihologia ca stiința a comportamentului . (fondatorul Behaiviorismului)

f)Definiții integraliste sau integrative:-susținute de Jean Piaget care sublinia ca psihologia studiaza ansamblul de conduite comportamentale si priza de constiința .

Paul Popescu Neveanu defineste psihologia ca o stiința care studiaza fenomenele si capacitațile psihice urmarind descrierea si explicarea acestora in baza descoperirii unor legi , regularitați sau modalitați determinative . Psihologia este stiința care studiaza psihicul utilizand un ansamblu de metode obiective , in vederea deprinderii (priceperii) unor legitați de functionare a acestuia in scopul cunoasterii , optimizarii si ameliorarii existenței umane .

2)Ce este / se ințelege prin Psihic ? . Caracteristicile psihicului . -Incercarile de a defini psihicul au fost numeroase dealungul timpului , iar in cele din urma s-a ajuns la concluzia ca definițiile impuse de logica sunt cele mai bune . -Neveanu definesțe psihicul ca modalitate superioara a existentei biosociale , ansamblu de stari , insusiri , fenomene si procese subiective ce depind de mecanismele cerebrale si de interacțiunea cu mediul .

Funcțiile Psihicului uman :-raportarea la sine si la altul-orientarea in lumea din jur si in propria lume-reflectarea realitații inconjuratoare sau cunoasterea-planificarea mentala-transformare a realitații proprii si a celei inconjuratoare

II Caracteristicile psihicului uman: - se considera ca psihicul uman se manifesta contradictoriu , caracteristica determinata de urmatoarele : El este obiectiv din punct de vedere ontologic (existential) dar este subiectiv dpdv gnoseologic (cunoastere). Psihicul este material prin originea lui (creierul uman) si este ideal sau spiritual prin natura lui fiind incarcat de un continut de imagini. Psihicul este proces exprimat in faptul ca reflecta realitatea inconjuratoare prin intermediul proceselor psihice (senzatii , perceptii , reprezentari , gandire) si totodata este produs in sensul ca se materializeaza in forma rezultatelor secventiale sau finale ale proceselor . (procesele nu pot fi masurate). Psihicul este intalnit atat in stare latenta (ascunsa si interiorizata) cat si in stare manifesta (exteriorizata) , se intampla de multe ori ca una sa gandim si alta sa facem sau una gandim , alta spunem si alta facem . Psihicul dispune de desfasurari normale dar si patologice cum ar fi : halucinatii , stari emotionale bizare , evocari spontate si uneori stranii la care se mai adauga si visele . Psihicul este determinat adica este cauzat , provocat si influentat de factori si de conditii naturale si sociale . Este determinat in sensul ca dispune de initiative de transformare a realitatii inconjuratoare. Psihicul este dat , oamenii fiind uneori constransi sau incorsetati de deprinderi sau stereotipuri --- . Totodata psihicul este liber dand posibilitatea omului de a-si exprima initiatia , inteligenta si creativitatea .

Psihicul Uman este considerat o forma sau expresie a vietii de relatie , functie a materiei superior organizate , conditionat social istoric si care indeplineste functia de re-producere subiectiva a realitatii obiective.

Manifestari neobisnuite ale psihicului uman :-acestea sunt studiate de parapsihologie starnind curiozitatea si interesul multor oameni care au incercat sa le descrie si sa le explice-termenul de parapsihologie a fost folosit pentru prima data in anul 1889 de catre Dessai cuvantul derivand din cuvintele grecesti para (dincolo/langa) si logos(stiinta).

Telepatia= transmiterea de la distanta a unor ganduri sau stari emotionale (tele=departe ; pathe=simtire). Clarviziunea=exprima viziunea corecta si clara pe care un subiect il are dintr-o sursa exterioara in absenta interactiunii cu un alt subiect . Precognitia(viitor)=capacitatea de a cunoaste si de a sti de dinainte , de a achizitiona informatii despre evenimente viitoare , din aceasta categorie fenomenul cel mai invocat este cel de “deja vu” sau mai bine spus deja vazut. Retrocognitia(trecut)=cunoasterea si achizitionarea de informatii din trecut. Radiestezia=detectarea de apa , metale sau petrol cu ajutorul unor baghete(pendul)

Explicatiile care se ofera sublinieaza ca informatia parapsihologica se propaga prin intermediul undelor electromagnetice foarte lungi , astfel informatiile extrasenzoriale sunt purtate de anumite particole fizice care au calitati speciale sau unii avanseaza ideea existentei unor particole denumite psihoni , psitroni si neutrini .

3) Locul psihologiei in sistemul stiintelor : Aprecierile si opiniile foarte diferite privitoare la locul si rolul psihologiei in sistemul stiintelor au dus la elaborarea unor adevarate modele explicative , interpretative astfel se considera ca psihologia se afla la intersectia dintre stiintele naturii si si stiintele sociale . In masura in care psihologia este interesata in explicarea mecanismelor fiziologice ale psihicului uman ea se situeaza mai aproape de stiintele naturii de la care a imprumutat rigoarea in abordarea . Explicarea influentelor socio-culturale asupra psihicului uman apropie psihologia de stiintele sociale .

Modele oferite : a) Modelul Triunghiurilor : - a fost propus de catre Karl Buhler in anul 1929 si a fost reluat in anul 1978 de catre Meehl care considera ca psihologia se gaseste la intersectia dintre stiintele sociale , stiintele naturii si stiintele umaniste .

- Stiintele Umaniste

-Psihologia -Stiintele Naturii -Stiintele sociale

Filosoful Kedrov propune tot un model triunghiular sustinand ca psihologia se afla la intersectia dintre stiintele sociale , stiintele naturii si stiintele filosofice .

Stiinte filosofice

-Stiinte ale naturii -Stiinte sociale

b) Modelul Cercurilor :– a fost propus de catre Jean Piaget plecand de la relatia dintre subiect si obiect in procesul cunoasterii astfel autorul sublinia ca in fizica relatia dintre obiect si subiect este focalizata mai mult pe obiectul cunoasterii (realitatea obiectiva)– in biologie apare deja o latura subiectiva in sensul ca subiectul cunoasterii incepe sa fie preocupat si de propriile particularitati sau conditii– cel din sociologie respectiv psihologie in care relatia este relatia este focalizata asupra cunoasterii subiectului .

Nivel Psihologic sau Sociologic

Nivel Fizic

Nivel Biologic

Ramuri aplicative ale psihologiei :-ramurile aplicative ale psihologiei au aparut la intersectia dintre psihhologia generala si alte stiinte .-urmatoarele domenii aplicative ale psihologiei sunt :a) Stiinte pedagogice + Psihologie Generala a dus la aparitia Psihologiei Școlare sau Psihologia Educatiei , Psihopedagogie Speciala , Psihologia Orientarii si Consilierii Scolare si Vocationale .b) Științe Economice + Psihologie generala = Psihologia Muncii , Psihologia Organizațională , Psihologia Comerciala sau Psihologia Consumatorului , Psihologia Publicitatii si reclamei .c) Științe Juridice + Psihologie generala = Psihologie Judiciara , Psihologia Martorului și Psihologia Devianței .

Psi

d) Științe Matematice + Psihologie generala = Psihologie Cognitiva , Psihologie Cibernetica , Informatică-Psihologica și Statistică Psihologică .e) Artă + Psi generala = Psihologia Artei , Psihologia Literaturii și Creatologie .f) Psihiatrie + Psi generala = Psihoterapie și Psihopatologie .g) Medicină Generala + Psi generala = Psihologie Clinică , Psihologie Medicală , Psihosomatica și Psihofarmacologie .h) Sociologie + Psihologie generala = Psihologie Sociala și Etnopsihologie .I) Sport + Științe Politice + Psihologie Generala = Psihologie Militară , Psihologie Sportivă și Psihologie Politică .j) Neurologie + Psihologie generala = Neuropsihologiek) Biologie + Psi generala = Psihologie Biologică , Psihofiziologie și Zoopsihologie .l) Filosofie + Axiologie ( -știință a valorilor)+ Psihologie Genrala = Psihologie Filosofică , Psihologia Moralei și Psihologia Religiei .

III Ipostaze ale Psihicului Uman :Există 3 ipostaze ale P.U : Conștiință , Subconștient și InconștientSistemul Psihic uman este cosntituit din : procese , însușiri și fenomene psihice .

Procesele psihice se clasifica in : procese cognitive , procese afective , procese motivationale si procese volitive .

Procesele Cognitive se subîmpart în procese cognitive simple (primul sistem) care cuprinde : senzaţiile , percepţiile si reprezentarile si procese cognitive complexe (al doilea sistem) care cuprind : gandirea , limbajul , memoria si imaginatia . 1 Conştiinţa-termenul de conştiinţă deriva din latinescul con- scientice(?) = cu stiinta-Constiinta este considerata cea mai importanta ipostaza a psihicului uman care a cunoscut dealungul vremii negarea cu vehementa a existentei ei ; afirmarea si considerarea constiintei din perspectiva stiintifica sunt legate de numele psihologului Jean Piagget care prin lucrarile sale ii ofera un statut aparte .

Definirea constintei a cunoscut cateva etape : 1) Vasile Pavelcu publica in 1941 lucrarea “Constiinta si Inconstient “ in care ofera si o prima definitie a constiintei , considerand ca a fi constient inseamna a gandi , a stabili relatii , a te autosupraveghea , a te adapta cu suplete la realitatea inconjuratoare si a fi capabil sa realizezi sinteze. Pavelcu sublinieaza ca dificultatea definirii constintei este legata de subiectivitatea sa si de faptul ca include experiente personale care nu pot fi observate .

2) Legat de numele psihologului Henrich Ey :-publica in 1963 lucrarea “Constiinta” iar in 1967 un manual de psihiatrie , autorul subliniind ca a fi constient inseamna : a-ti da seama de propria existenta , de existenta altora si de existenta realitatii .-dupa H. Ey constiinta este o forma superioara de organizare a vietii de relatie si care permite formularea unui punct de vedere personal asupra lumii . 3) Legat de numele psihologului Jean Piagget :

-el considerand constiinta ca fiind o acompaniatoare a actiunilor noastre .-el distinge 2 niveluri ale constintei : constinta in act si constinta reflexiva (exemplu: atunci cand vorbim suntem constienti de ceea ce spunem si ceea ce facem , exista insa elemente ale actiunii care nefiind realizate nu sunt inca aduse in planul constiintei , al actiunii . 4)Mielu Zlate defineste constiinta ca pe o forma superioara de organizare psihica prin care se realizeaza integrarea subiectiva a tuturor fenomenelor vietii psihice si care faciliteaza raspunsuri adaptative la mediul inconjurator atat fizic cat si socio-cultural . Functiile Constiinte : -constiinta indeplineste urmatoarele functii :1) Functia Informational-Cognitiva : - ofera informatii despre sine , despre altii si despre realitatea inconjuratoare .2) Functia Anticipativ-Predictiva : prin constiinta omul isi fixeaza scopuri si isi alege instrumente de realizare a acestora .3) Functia de reglare : - presupune planificarea activitatii si stabilirea principalelor secvente sau etape ale acesteia .4) Functia creativa : - presupune capacitatea individului nu numai de a cunoaste realitatea ci si de a o transforma in interesul sau si al semenilor sai .

2 Subconstientul : Termenul de subconstient a fost utilizat pentru prima oara in a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX , pentru a desemna totalitatea starilor psihice de care individul nu este constient dar care influenteaza comportamentul sau. Desemnarea acestor structuri se realizeaza cu termeni diferiti si anume : subconstient , preconstient sau “inconstient normal” . Asemeni constintei , subconstientul a cunoscut in definirea sa 2 subetape si anume :-o prima etapa se leaga de numele psihologului Theodule Ribot si Pierre Janet care subliniau ca subconstientul mai poate fi numit “constiinta stinsa sau constiinta inferioara” , care se afla intre constiinta si inconstient fiind insa mai aproape de cea dintai . -a doua etapa : - este legata de numele psihologului francez Henri?? Wallon care spunea despre subconstient ca ar fi o “cerebratie latenta” , surprinzand dinamismul acestuia si subliniind totodata ca la nivelul subconstientului au loc o serie de modificari , organizari si reorganizari ale experientei individuale .

Dupa opinia autorilor subconstientul ar cuprinde toate actele , gandurile , emotiile , sentimentele individului care au fost candva constiente . Subconstientul ar aparea ca un rezervor al tuturor amintirilor noastre .

Proprietatile / Functiile Subconstientului :Autorii sublinieaza ca subconstientul se caracterizeaza prin urmatoarele :-latenta si potentialitate → exprimate in faptul ca experienta trecuta a individului se afla in stare de latenta pana cand ea v-a fi reactivata .

-Subconstientul coexista cu nivelul constient fiind mai aproape de acesta decat de inconstient .-serveste si mijloceste constiintei .-filtreaza experienta astfel incat la nivelul constiintei nu apare decat ceea ce este necesar sau ce doreste individul pentru adaptarea sa .

Paul Popescu Neveanu sublinieaza ca subconstientul nu este numai un rezervor de informatii , ci el dispune de mecanisme proprii cu ajutorul carora se proceseaza informatia .

3 Inconstientul : Este considerat cel mai controversat nivel de organizare a vietii psihice . Primele observatii asupra inconstientului au fost facute de filosofi care fie il consideraul irational , fie il considerau ca sursa a vietii psihice si chiar ca punct de plecare pentru dezvoltarea comportamentelor creatoare . Descoperirea propriu-zisa a inconstientului in sensul descrierii si explicarii lui a realizat-o Sigmund Freud . Sigmund Freud socoteste ca sistemul psihic uman , respectiv personalitatea prezinta 3 niveluri si anume :a) ID (sinele) – care ar fi constituit din totalitatea trairilor noastre refulate , ceea ce determina un caracter conflictual tensional . ID-ul fiind condus de principiul placerii.b) EGO(eul) – care este condus de principiul realitatii si care incepe sa se contureze dupa nastere ca urmare a interactiunii copil-mediu .c) SUPER-EGO – care functioneaza pe baza principiului “trebuie” , actionand ca o instanta morala , fiind rezultatul pedepselor si recompenselor utilizate de adulti in educatia copilului .

Functiile sau Rolul Inconstientului → au scris numerosi autori , unii considerandu-l ca fiind elementul fundamental al psihicului uman , iar altii l-au abordat intr-o maniera restrictiva considerand ca este sediul ideilor si sentimentelor refulate , cauza a visurilor sau lapsusurilor.

Carl Gustav Jung considera inconstientul ca fiind mai important decat constientul , autorul subliniind ca intreaga experienta a evolutiei umane s-ar afla depozitata la nivelul inconstientului . Din perspectiva transpersonala S. Grof considera inconstientul ca fiind responsabil de toate “intamplarile” sau experientele din perioada intrauterina sau il relationeaza cu anumite ganduri rasiale sau colective .

Tipuri de Inconstient :In psihologia contemporana , inconstientul este abordat din perspective diferite , subliniindu-se existenta urmatoarelor tipuri :-inconstientul fiziologic sau cerebral pus in evidenta de neurofiziologi si care intra in functiune fara ca individul sa-si dea seama , dar care influenteaza comportamentul constient , din aceasta perspectiva fiziologul rus Secenov descrie si explica miscarile involuntare pe care le face organismul fara ca aomul sa-si dea seama . (exemplu: miscarile din timpul somnului , mai ales din timpul visului sau o serie de miscari pe care omul le intrerupe fara participarea gandirii si a controlului constient) .-inconstientul colectiv care a fost descris si explicat de catre C.G. Jung care il considera un depozit al experientei noastre dar si al mostenirii noastre , atat de factura ereditara cat si de

factura culturala .

Jung sublinieaza ca inconstientul colectiv este alcatuit din arhetipuri considerate a fi depozitarul istoriei individului si ar cuprinde intreaga sa zestre spirituala si care renaste mereu in anumite contexte si in anumite combinatii . Cele mai importante arhetipuri descrise de Jung ar fi urmatoarele :-Persona (cuvant latinesc care inseamna masca) : exprima nevoia individului de a juca anumite roluri in societate . Dupa Jung persona ar fi echivalenta cu Selful Public , ceea ce individul doreste sa arate celorlalti .-De Anima -este componenta feminina a psihicului masculin care se exprima prin : sensibilitate , tandrete , sentimentalism si gingasie → rezultate din interactiunea barbatului cu femeia mama , femeia sora , femeia iubita sau alte situatii .

-Animus-este componenta masculina a psihicului feminin exprimata in : forta , rezistenta , agresivitate , spirit competitiv , izvorate din interactiunea cu barbatul tata , barbatul frate , barbatul iubit sau coleg .-Umbra – este partea intunecata a psihicului uman exprimata in tendinte animalice , pasiuni oarbe , patima , agresivitate si violenta .-Selful – este componenta ce le armonizeaza pe toate celelalte , exprimand tendinta individului spre unitate , intelepciune , echilibru , dragoste si rationalitate .

Procese Psihice CognitiveSenzatiile

1) Definirea si caracterizarea generala a senzatiilor2) Clasificarea Senzatiilor3) Proprietatile Senzatiilor4) Legile Senzatiilor

1 ) Definirea si caracterizarea generala a senzatiilor :Dealungul evolutiei au existat modalitati diferite de receptare a informatiilor din

mediul exterior care la randul lor au generat raspunsuri care sa permita adaptarea la mediul respectiv , astfel sunt amintite urmatoarele modalitati de raspuns si anume :a) -Excitabilitatea - care este considerata o proprietate a organismelor vii de a raspunde intr-o maniera vaga si nediferentiata la stimuli din mediul inconjurator

b) -Sensibilitatea – capacitatea organismului de a formula raspunsuri specifice si diferentiate la stimulii cu valoare adaptativa , baza fiind organele de simt (analizatorii) .

Baza fiziologica a sensibilitatii o constituie analizatorul care este constituit din urmatoarele elemente : Receptorul si calea aferenta , segmentul cortical si calea eferenta sau aferentatie inversa (feedback-Uhtonski fiziologul rus care a pus bazele celei de-a patra ?? Uthonski psiholog rus /read).

c) -Motricitatea sau miscarea .-care detine un rol important in actul cunoasterii .Unii psihologi intre care si Henri Wallon sublinia ca motricitatea serveste cunoasterii jucand

rolul unui servo mecanism , facilitand astfel receptarea dar si interpretarea informatiilor din mediul extern.

In lucrarea “De la act la gandire” psihologul francez Wallon descrie si explica dezvoltarea gandirii copilului subliniind existenta unei etape numita senzoriomotorie , aceasta va fi amplu reprezentata de catre psihologul elvetian Jean Piaget .

d) -Senzitivitatea – concept elaborat de psihologul rus Ananiev , care se refera la calitatile persoanei din unghiul de vedere al particularitatilor sensibilitatii : ritm , forta reactiilor sau tonalitatea afectiva .

Senzatiile sunt procese cognitive simple in care se reflecta insusiri separate ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe ale acestora asupra analizatorilor .

Reflecta : Procese cognitive , insusiri separate , actiune directa asupra organului de simt .

Din perspectiva cibernetica functionarea normala a senzatiilor presupune parcurgerea urmatoarelor procese :1) Codarea Primara – care are loc la nivelul receptorului si in care stimulul fizic este transformat in influx nervos care v-a fi transmis celui de-al doilea segment al analizatorului .2) Recodarea – se realizeaza in veriga intermediara a analizatorului si in care se produce o prima selectie si reorganizare a informatiilor .3) Decodarea – se realizeaza la nivelul segmentului cortical , informatia primita este prelucrata , interpretata si se formuleaza raspunsul.

2) Clasificarea Senzatiilor :In secolul trecut respectiv la inceputul acestuia predomina in privinta clasificarii

senzatiilor criteriul morfologic functionalist intalnindu-se urmatoarele tipuri de senzatii : vizuale , olfactive , gustative , auditive si kinestezice . Ulterior Sherrington introduce o noua grupare a senzatiilor in urmatoarele categorii :-extroceptive (vizuale , auditive , gustative , olfactive si cutanate)-introceptive (senzatiile de foame , sete , sezuale )-proprio ceptive sau senzatiile kinestezice

Aceasta clasificare este sustinuta si de fiziologul rus Uhtomski care sublinieaza ca in clasificarea senzatiilor trebuie sa se tina cont si de natura stimulului , astfel autorul considera ca stimulii pot fi de natura mecanica , fizica , chimica si fiziologica.In functie de acestia senzatiile se impart in : senzatii cutanate , senzatii vizuale si auditive , senzatii gustative si olfactive si senzatii proprioceptive .

3) Proprietatile senzatiilor :-in functionalitatea lor , senzatiile capata o serie de particularitati intre care cele mai importante sunt urmatoarele :1) Calitatea Senzatiilor -este determinata de gradul de selectivitate al receptorilor, de existenta unor constituenti de natura fizica sau chimica , precum si de energia specifica a organelor de simt. Acest fapt a fost pus in evidenta pentru prima data de Muller care a constatat ca fiecare organ de simt are o anumita energie , ulterior Helmoltz a constatat ca fiecare fibra nervoasa dispune de o energie specifica care la randul ei este dependenta de calitatea sistemului nervos central .2) Intensitatea senzatiilor -este legata de intensitatea stimulilor , nu in toate cazurile insa exista intre acestea o relatie directa , astfel s-a constatat ca la anumite categorii de senzatii , relatia capata o anumita specificitate . Exemplu : senzația termică nu se menține dacă

intensitatea stimulului depășește o anumita limita3) Durata senzației -se referă la întinderea în timp a senzației , cunoscut fiind faptul că de regul o senzație dureaza atata timp cat actioneaza stimulul . S-a constatat insa ca exista și elemente sau aspecte de post actiune in sensul ca , o senzatie continua sa existe chiar daca stimulul a incetat sa actioneze , in acest context poate sa apara fenomenul numit imagine consecutiva care poate lua 2 forme :-imagine consecutiva pozitivă : care pastreaza imaginea originara-imagine consecutiva negativa : cand imaginea initiala dispare

4) Tonul afectiv al senzatiilor -exprima caracteristica senzatiilor de a produce stari placute sau neplacute de apropiere sau indepartare , calitate care poate fi utilizata in consiliere si in terapie .Unii psihologi au constatat ca utilizarea tonului afectiv al senzatiilor pot produce stari de satisfactie sau insatisfactie , sau chiar stari de satisfacere a unor nevoi .

5) Legile senzatiilor : (au fost primele legi ale psihologiei)

a) Legea pragurilor senzoriale sau legea intensitatii :-O senzatie pentru a se putea produce are nevoie de o stimulare minima , astfel s-a stabilit un prag minimal exprimat in cantitatea minima de stimul capabila sa produca o senzatie specifica . In urma observatiilor si experimentelor realizate s-a constatat ca pragul minimal pentru senzatiile vizuale este de 1-2 cuante iar pentru senzatiile auditive de 16-20 de vibratii pe secunda , in situatiile in care un stimul nu are aceasta intensitate el se incadreaza in categoria stimulilor subliminali care produc efecte fiziologice dar care nu pot fi identificati si interpretati decat daca sunt subsumati sau sunt asociati unor stimuli semnificativi .

b) Pragul maximal absolut : - releva sau exprima cantitatea sau intensitatea maxima a unui stimul capabil sa mentina o senzatie specifica , depasirea acestui prag atrage dupa sine modificarea modalitatii senzoriale .

In practica , in selectie de personal se apeleaza la calcularea sensibilitatii absolute a individului dupa formula

S = 1 a p ; in care p = prag minimal care se afla intr-o relatie invers proportionala cu sensibilitatea absoluta .

c) Pragul Diferential : - care se exprima in urmatoarea formulare : cantitatea minima de stimuli care adaugata la stimularea initiala produce o noua senzatie , acest fapt a fost pus pentru prima data in evidenta de fizicianul Bouguer care a constatat ca la 64 de lucși este necesar a se mai adauga doar 1 lucs pentru a se putea sesiza diferenta de lumina .

Weber a extins pragurile diferentiale si pentru alte categorii de senzatii ajungand-se la formularea legii Bouget-Weber care postuleaza existenta unei relatii constante intre intensitatea initiala a stimulului si cea adaugata , astfel s-a constatat ca la senzatiile auditive raportul este de /10 , la cele vizuale 1/100 iar la greutate 1/30 .

d) Legea Adaptarii :-exprima faptul ca in anumite situatii cresterea sau scaderea sensibilitatii este determinata de actiunea repetata a stimulilor. Legea poate fi cel mai usor

pusa in evidenta prin trecerea rapida dintr-un mediu sau altul .Exemplu : Pentru senzatiile vizuale trecerea de la intuneric la lumina sau invers , adaptarea poate fi mai lunga sau mai scurta .

In conditiile adaptarii senzoriale apare fenomenul de contrast senzorial care poate sa fie simultan , caz in care stimulii vor fi reciproc intariti , pe cand in cazul contrastului succesiv se intareste de regula primul stimul .

Legea adaptarii senzoriale poate sa actioneze in doua sensuri :-pana la diminuarea treptata a senzatiei fara insa a se inregistra disparitia ei .-micsorarea pana la disparitia senzatiei respective . Ex :Nu mai simtim hainele pe noi.

e) Legea Semnificatiei sau forte de semnalizare a stimulului : -care postuleaza faptul ca un stimul mai putin intens dar semnificativ pentru subiect poate fi receptionat mai rapid . Legea a fost descoperita de catre Ivan Pavlov care in studiul activitatii nervoase superioare a observat ca un stimul este receptionat de organism nu numai datorita intenstitatii sale ci si datorita interventiei unor factori de natura psihologica cum ar fi trebuintele sau scopurile individului .

f) Legea conditionarii social istorice : -subliniaza faptul ca psihicul uman este influentat de mediul cultural si prin urmare si anumite modalitati senzoriale , astfel s-a constatat ca de-a lungul timpului au aparut la om anumite modalitati senzoriale specifice .

Au aparut deasemenea modalitati senzoriale sub aspectul perfectionarilor ca urmare a exersarii intr-o anumita activitate .

Schimbarea ponderii anumitor modalitati senzoriale . Exemplu : vazul si auzul antrenate in achizitionarea limbajului .

Senzatiile sunt supuse influentelor de mediu cultural , invocandu-se astfel diferentele dintre culturi .

PERCEPTIA

1) Definirea si caracterizarea generala a perceptiilor2) Determinantii perceptiilor3) Legile perceptiei

Perceptia este un proces cognitiv simplu in care se reflecta obiectele si fenomenele in unitatea insusirilor lor in conditiile actiunii directe asupra analizatorilor . Baza perceptiei o constituie senzatiile dar nu suma acestora ci sinteza lor , imaginea perceptiva este mai complexa fapt care a determinat considerarea perceptiei nu numai ca un proces cognitiv ci ca si o activitate , o deformare a realitatii sau dimensiune de personalitate .

1 ) Abordarea perceptiei ca actiune sau activitate :-A fost pusa in evidenta de catre Rubinstein care a observat ca perceptia este mai complexa implicand procese de analiza si sinteza . Autorul avanseaza ideea existentei unei activitati perceptive si a unei invatari de tip perceptiv .

In aceeasi maniera Bourdon considera ca in desfasurarea perceptiei exista 2 faze:-faza de identificare primara in care se detecteaza semnalul sau stimulul .-faza de identificare secundara in care semnalul este interpretat si raportat la alte semnale .

In 1966 Forgus reia abordarea perceptiei ca activitate si stabileste ca exista urmatoarele etape in desfasurarea ei : detectia, discriminarea (localizarea) , rezolutia ,

identificarea , stabilirea formelor de identificare si manipularea acestora .

2) Perceptia ca deformare a realitatii :-fenomenul este pus in evidenta de iluziile perceptive si indeosebi de cele vizuale in cazurile in care factorul emotional este foarte puternic pot aparea deformari ale realitatii .

Jean Piaget a studiat iluziile perceptive si a constatat ca exista 2 categorii :-iluzii perceptive primare care sunt rezultatul efectelor de camp-iluzii secundare care apar si sunt generate de activitate

3) Perceptia ca dimensiune de personalitate :-extinde abordarea perceptiei la nivelul personalității introducand elemente care tin de dorinte , trebuinte , mentalitati sau interese , astfel se poate vorbi de existenta unui tip de personalitate analitic cu o pondere pe studiul detaliilor si tip de personalitate sincretic cu interes pentru ansamblu .

II Determinanții percepției :Percepția este considerată un proces relațional care este determinat de influența a trei

categorii de factori : factori externi , factori interni și factori relaționali.a) Factori externi-fac trimitere la caracteristicile stimulilor și anume intensitate , durată și frecvență .

Privitor la intensitate , studiile experimentale relevă faptul că un stimul cu o intensitate medie poate fi recepționat mai ușor decât unul slab sau cu intensitate mare.

Din punct de vedere al duratei , s-a constatat că stimulii care acționează cu o durată de timp considerată medie sau optimală pot fi recepționați mai ușor , în situațiile în care durata de acțiune a stimulului este prea mare intervine fenomenul de saturație.

Din punct de vedere al frecvenței , stimulii care apar mai frecvent pot fi mai ușor receptați decât cei care apar foarte rar.

b) Factorii interni : -care fac trimitere la starea de pregătire psihologică a individului pentru percepția anumitor stimuli , starea psihologică se exprimă prin apariția unui Set sau a unui montaj sau a acelei stări de așteptare , în engleză expectacy. Starea de așteptare este dependentă de motivația pentru activitate , de semnificația stimulului sau particularitățile analizatorilor.

c) Factorii relaționali – exprimă relația dintre primele 2 categorii , determinând apariția următoarelor tipuri de comportament: comportamente de detectare și diferențiere adecvată a stimulilor , comportamente oscilatorii influențate de anumiți facoti interni , comportamente corective , comportamente de clasificare a obiectelor după anumite criterii și comportamente de includere sau identificare categorială. Predominanța factorului intern sau extern determină și tipul de comportament.

III Legile Percepției :Gestaltiștii sunt printre primii care au formulat legi privitoare la funcționarea

percepției , ei susțineau că importantă este forma și întregul și nu părțile , prin urmare senzațiile nu există.

Plecând de la observațiile asupra comportamentelor maimuțelor gestaltiștii ajung la concluzia că percepția ca unitate funcțională este hotărâtoare în învățare.

În psihologia contemporană sunt prezentate sau descrise următoarele legi ale

percepției :1 Legea integralității perceptive:

Indică faptul că percepția presupune reflectarea unui obiect în unitatea și integralitatea însușirilor sale , în percepție imaginea este unitară.2 Legea Structuralității :Exprimă faptul că în percepție însușirile obiectelor sunt ierarhizate , considerându-se că unele sunt mai importante , mai semnificative decât altele.3 Legea selectivității perceptive:

Indică faptul că omul este o ființă activă dar care percepe diferite obiecte aflate la un moment dat în câmpul său perceptiv , se constituie astfel fondul percepției și obiectul percepției. Relația dintre obiect și fond este una dinamică. Factorii are determină relația dintre obiect și fond al percepției fac trimitere la : culoarea , mobilitatea , noutatea , intensitatea și ritmicitatea apariției stimulului.

4 Legea constanței perceptive:Constă în menținerea invarianței imaginii chiar dacă se modifică distanța sau poziția

obiectului.5 Legea Semnificației :Care subliniează faptul că un obiect este perceput mai ușor dacă prezintă pentru

individ valoare sau semnificație mai mare.6 Legea Proiectivității :Exprimă faptul că imaginea perceptivă se elaborează la nivel cortial , dar ea este

proiectată asupra obiectului sau persoanei respective.

REPREZENTAREA

Reprezentarea este un proces cognitiv în care se reflectă însușiri concrete , caracteristice și importante ale obiectelor în condițiile absenței acestora.

Reprezentarea mai poate fi definită ca o percepție trecută și reprodusă.Reprezentarea este contradictorie datorită faptului că ea poate fi situată mai aproape

de percepție sau mai aproape de gândire , existând astfel 2 tendințe în abordarea repezentării :-una care subliniează că reprezentarea este un proces senzorial complex-că reprezentarea poate fi considerată o adevărată celulă a psihicului uman

Considerarea reprezentării ca un proces senzorial complex , este susținută de următoarele:-reprezentarea își are originea în percepție , se apropie de aceasta prin natura conținutului , este mai săracă din punct de vedere informațional decât percepția-face legătura dintre cunoașterea senzorială și cea logică

Considerarea reprezentării ca celulă a psihicului uman este susținută de următoarele:-se extinde până la nivelul unor concepte abstracte , dispune de un mecanism operațional prin nivel de organizare depășește percepția prin grad de generalizare se apropie de gândire-utilizează cuvântul ca și mediator și ca substitut al realității înconjurătoare

Reprezentările au câteva caracteristici care le particularizează:Conținutul informațional este dat de însușirile concrete caracteristice și importante

ale obiectului .Forma ideal – subiectivă exprimă faptul că acest conținut informațional este transpus

în subiectivitatea individului în forma unor imagini care sunt mai șterse , mai lacunare , mai puțin clare și fluctuante .

Ebinghause constată că reprezentarea are un caracter fragmentar , trăsătură dependentă de următoarele elemente:-numărul de percepții care a stat la baza reprezentării-semnificația acestora pentru subiect-trăsăturile de personalitate ale subiectului-particularități ale sistemului cerebral sau activități nervoase superioare

Caracterul generalizat al reprezentărilor este facilitat de intervenția cuvântului , în baza generalizării se pot constitui reprezentări și noțiuni care să devină comune sau chiar universale.

Reprezentările sunt rezultatul unor prelucrări , combinări și recombinări ale însușirilor unor obiecte , fapt care permite fie amplificarea acestora , fie eliminarea unora .

Proprietățile reprezentărilor:a) Figurativitatea reprezentărilor – este dată de faptul că în reprezentare apare obiectul în forma unei imagini mai schematice , mai sărace în detaliu , asigurându-se totuși coerența și congruența acestuia.b) Operativitatea : - caracteristică demonstrată și susținută de Jean Piaget care exprimă faptul că reprezentarea dispune de un set de operații cu ajutorul cărora individul procesează informația provenită din percepții.c) Panoramizarea – relevă faptul că în reprezentare obiectul poate fi imaginat în toate pozițiile sale comparativ cu percepția pe care îl putem vedea doar într-o poziție dată.

Clasificarea Reprezentărilor:Se face în funcție de mai multe criterii:

-după analizatorul dominant sunt : reprezentări vizuale , auditive , gustative , olfactive , tactile și kinestezice.-după tipul de activitate sunt reprezentări artistice , literare , matematice , etc.-după procesele psihice sunt reprezentări ale memoriei și ale imaginației-după prezența efortului voluntar sunt : reprezentări voluntare sau intenționate și reprezentări involuntare și neintenționate.-după gradul de generalitate sunt: reprezentări generale și reprezentări individuale .-reprezentările sociale , în baza cărora se constituie noțiunile de factură socială.

Gândirea

Rubinstein sublinia că , gândirea este un proces de cunoaștere mijlocită și generalizată a realității înconjurătoare. Ea face posibilă cunoașterea esențialului și a relațiilor dintre obiecte.

Paul Popescu Neveanu definește gândirea ca pe un proces cognitiv de însemnătate centrală care prin intermediul abstractizării și generalizării coordonate în activitățile mintale extrage și prelucrează informația despre relațiile determinative și categoriale în forma noțiunilor , judecăților și raționamentelor.

Care sunt elementele definitorii ale acestei gândiri ?

-abstractizarea și generalizarea

Ca proces psihic complex , gândirea poate fi abordată din următoarele perspective:-din perspectivă funcțională , gândirea este privită ca o modalitate specifică a vieții de relație sau un schimb specific între individ și mediu .

Mecanismele prin care se realizează acest schimb sunt pe deoparte de asimilare a mediului de către structurile cognitive iar pe de altă parte , acomodarea acestora la mediu sau realitate , rezultatul este un proces de echilibru.

Din aceste procese derivă funcțiile gândirii care sunt de cunoaștere , fixare de scopuri , alegerea de mijloace de realizare a scopurilor , de planificare a activității , de transformare a realității.

După psihologul Galperin gândirea conferă omului trăsătura raționalității , autorul susținând că , ea intră în funcțiune atunci când celelalte mijloace , respectiv instinctul și deprinderea nu mai fac față .1) Perspectiva operatorie sau genetică potrivi căreia gândirea la început este acțiune , ea apare propriu-zis doar atunci când acțiunea este interiorizată și se transformă într-o operație care devine reversibilă cu altele. Realizarea acestui lucru este posibilă prin intervenția a două mecanisme :

-mecanismul operatoriu și mecanismul semioticDespre primul mecanism Jean Piaget subliniează că o acțiune interiorizată

devine operație reversibilă doar în jurul vârstei de 6-7 ani când intră în funcțiune limbajul intern.

Din punct de vedere semiotic , omul este singura ființă capabilă să utilizeze dar să și elaboreze semne. Principalul semn utilizat este cuvântul , cuvântul ca rezultat al asimilării limbajului.

Jean Piaget împreună cu colaboratorii săi a realizat numeroase experimente care susțin legătura dintre limbaj și gândire. S- a constatat astfel că însușirea precoce a limbajului este un bun factor predictor pentru evoluția gândirii.

2) Perspectiva structural-operatorie : potrivit căreia gândirea are o structură operatorie iar operațiile sunt constituite în adevărate blocuri cu ajutorul cărora se procesează informația colectată prin intermediul proceselor senzoriale. Cele mai importante operații ale gândirii sunt: analiză – sinteză , comparare , abstractizare – generalizare și concretizare sau exemplificare.

Formele gândirii :1) Noțiunea2) Judecată3) Raționament

NoțiuneaNoțiunea se definește ca formă fundamentală de manifestare a gândirii în care se

reflectă însușiri esențiale , generale și necesare ale unei clase de obiecte.Orice noțiune se exprimă prin cuvânt cu substitut al realității , nu orice cuvânt însă

exprimă sau acoperă o noțiune .Clasificarea noțiunilor :Menționăm că se face în funcție de mai multe criterii. Din punctul de vedere al logicii

, orice noțiune posedă conținut și sferă.Conținutul este dat de totalitatea însușirilor caracteristice esențiale necesare și

generale care aparțin obiectelor din clasa respectivă (intensiunea noțiunilor).Sfera noțiunii exprimă totalitatea obiectelor care fac parte din aceeași clasă și au

conținuturi asemănătoare , sfera se mai numește extensiune (cuprinde toți membrii din clasa respectivă).

Din punct de vedere al conținutului , noțiunile sunt concrete reflectând însușiri ale obiectelor necesare , esențiale și care se apropie de concret (realitate).-noțiunile abstracte în care se reflectă o singură însușire generală și esențială .-după sferă , noțiunile sunt generale făcând trimitere la toate obiectele din clasa respectivă și noțiuni individuale sau singulare.

Din punct de vedere al genezei și evoluției lor , noțiunile pot fi : noțiuni empirice sau pseudoconcepte și noțiuni științifice .

Noțiunile empirice sunt mai frecvente în copilărie și reflectă caracteristici concrete ale obiectelor accidentale , restrictive , puternic influențate afectiv , sunt foarte labile.

Noțiunile științifice reflectă însușiri esențiale , generale și necesare ale unei lase de obiecte și permit intrarea în domeniul definirii acestora.

În învățarea noțiunilor științifice este necesar a se respecta anumite cerințe și anume : organizarea întregii activități mintale , formarea unui suport operațional adecvat , acumularea de experiență , comunicarea cu adulții , însușirea corectă a limbii materne , în procesul de învățare un rol însemnat îl deține exemplul , modelul , schema precum și alternanța dintre enunțurile verbale și aplicațiile practice .

Din punct de vedere al psihologiei învățării este nevoie a se utiliza un anumit raport dintre exemplele pozitive (+) și exemplele negative sau contrae exemplele (-) ; formula cea mai indicată este ,,++-+,,

Ex: luna , zi , calendar , an , minut , ora , ceasornicEx2: furtună , soare , trăznet , vijelie , întunecime , ploaice , tunetEx : Adeseori te înșeli dacă te iei după coada coja copacului .

Frumusetea fizica nu presupune si frumusetea spiritualaO coala de hartie este taiata in sase bucati dintre sase 4 sunt taiate inca odata in 4 iar

2 in cate 3 , din foile astfel capatate jumatate din ele mai sunt taiate odata in 2 (ex de logica , aptitudini)

Încă din secolul XX oamenii de știință au fost preocupați de modalitatea în care se pot forma din perspectivă ontogenetică noțiunile.

În primul rând au fost interesați de materialul folosit , vârsta la care copii sunt capabili să învețe noțiunile , condițiile în care acestea se formează.

Modelul suprapunerii imaginilor este de orientare asociaționistă , fiind inițiat de Fr. Galton care sublinia că prin suprapunerea imaginilor copii ajung să distingă elementele asemănătoare ale unor imagini , ale obiectelor , și să le deosebească de celelalte , astfel prin suprapunere se consolidează trăsăturile comune , slăbind treptat cele care diferențiază obiectele.

Modelul lui Galton a fost criticat pentru că exagerează rolul imaginii și minimalizează rolul cuvântului.

Modelul mediaționist care a fost propus de către psihologul german Ach și psihologul rus Vîgotski , în concepția autorilor procesul de formare a noțiunilor este unul mediat sau mijlocit , Ach susține că rolul de mediator îl joacă sarcina în care este antrenat copilul și în realizarea căreia el trebuie să desfășoare o serise de acțiuni și să dezvolte un se de operații.

Vîgotski propune ca mediator cuvântul care este vehiculat la început de adult și apoi de copil prin exemple , prin descrierea modelelor , cu ajutorul cuvintelor se ajunge la

formarea noțiunilor care după Vîgotski au următoarea procesualitate :1) Mulțimi neelaborate , grupări de obiecte fară un criteriu anume2) Gândirea complexuală în care se fac grupări de obiecte concrete3) Gândirea noțională când grupările sunt făcute după criterii științifice și controlate.

Modelul acțiunilor mintale sau intelectuale a fost propus de Galperin care susține ideea că în formarea gândirii și prin urmare și a noțiunii , un rol important îl au orientarea , imaginea și acțiunea.Unitatea fundamentală este socotită însă acțiunea care prin interiorizare devine operație a gândirii.

Interiorizarea acțiunii – limbaj internAcțiune cu obiecte însoțite de limbaj exteriorAcțiune concretă cu obiectele. - toate cele 3 se leagă intre ele !!

Modelul atributelor definitorii care a fost porpus de Bruner , Goodman și Austin , care pleacă de la distincția pe care logicienii o fac între sferă și conținutul noțiunii , astfel ei susțin că o noțiune poate fi definită de un set de atribute definitorii care dacă sunt învățate corect și utilizate adecvat duc la stăpânirea noțiunii. Modelul propus poate fi rezumat astfel : orice concept sau noțiune poate fi redat printr-un set de atribute definitorii , acestea sunt considerate elementele de bază ale noțiunii. Fiecare atribut este necesar și toate la un loc sunt suficiente pentru definirea unei noțiuni , fiecare obiect este egal reprezentat în noțiunea .

Noțiunile se organizează ierarhic sub forma unei piramide.

Modelul compensării atributelor care a fost propus de Rips și Eysenck care susține că un concept are 2 categorii de atribute:-atribute obligatorii și definitorii-atribute caracteristice

Cele definitorii aparțin tuturor obiectelor din clasa respectivă iar ele caracteristice numai unora.

Procesul de formare a noțiunilor presupune compararea permanentă a celor 2 categorii de atribute.

Judecata : este forma fundamentală de manifestare a gândirii prin care se afirmă sau se neagă ceva despre ceva și are proprietatea de a fi adevărată sau falsă. Judecata relaționează noțiunile între ele explicitând conținutul acestora. Din punct de vedere al logicii , judecățile pot fi : judecăți de relație sau judecăți de apartenență.

Judecățile de relație la rândul lor pot fi categorice când legătura dintre dintre subiect și predicat este categorică și necondiționată. Judecățile ipotetice sunt condiționate. Judecățile disjuncte care enunță alternative.

După apartenență judecățile se împart în următoarele categorii : după calitate sunt afirmative , negative și nedefinite iar după cantitate sunt universale , particulare și individuale.

Raționamentul – este o formă a gândirii prin care se pot obține informații noi din 2 premise sau judecăți deja existente.

Tradițional raționamentele sunt : Inductive și Deductive.Raționamentul inductiv se împart la rândul sau în mai multe tipuri , în funcție

obiectul inducției .a) Inducerea unei proprietăți de la o parte a membrilor unei clase la întreaga clasă

b) Inducerea unei reguli ca în exemplul : Se da seria a , b , m ; c , d , m ; e , f , m ; construiți în continuare ... ex2 : nr : 16 , 4 , 12 , 3 , 9 , 2 , 7 ....

c) Inducerea unei structuri ex: Avocatul este pt clientul sau ceea ce este medicul pentru bolnav.

Raționamentul deductiv care urmărește obținerea de noi informații vizând în principal reconsiderarea erorilor de raționament . Există 3 forme de raționament deductiv :-raționament silogistic , liniar (utilizat in construirea testelor) și raționament ipotetico-deductiv.

Raționamentul silogistic la rândul său poate lua următoarele forme sau modele :1) Modelul Erickson care presupune parcurgerea următoarelor faze: reprezentarea

informației , combinarea acestor reprezentări și alegerea expresiilor verbale pentru a putea reda soluția . În modelul lui Erickson eraorea de raționament poate să apară din cauza limitelor pe care individul le are în privința extragerii informației .

2) Modelul Johnson – Laird – care implică urmatoarele etape:-reprezentarea premiselor , combinarea euristică a acesotra , anticiparea unor concluzii mintale și testarea soluțiilor . Eroare de raționament poate proveni în această situație din insuficiența resursei timp sau atenție.

3) Modelul probabilităților subiective în care este surprinsă intervenția factorului subiectiv , respectiv al emoțiilor care duc la sub sau supraevaluare a situației . Acest tip de raționament este folosit ca și un mecanism de apărare în cadrul grupului.

Raționamentul de tip ipotetico-deductiv este mai puțin studiat din cauza naturii ambigue a condiționalului , el implicând formele de tipul ,, dacă ,, ; ,,atunci,, ... .

Raționamentul liniar – care presupune existența a două premise în care figurează 2 itemi care se află într-o anumită relație . Sarcina subiectului este de a determina relația existentă între aceștia ex: Ion este mai mare ca si George . Nicu este mai mic decât George . Subiectul trebuie să stabilească cine este cel mai mare.

Operațiile gândirii :Analiza – este operația care constă în separarea sau descompunerea unui obiect sau

anumitei situații în părțile lor component. Scopul analizei îl constituie stabilirea raporturilor sau relația dintre părți și întreg sau dintre întreg și parte.

Din punct de vedere al complexității dar și al evoluției ontogenetice analiza poate fi elementară constând în desfacerea reală a obiectului și analiza mintală realizată cu sprijinul limbajului intern și care are ca scop desprinderea relațiilor relevante dintre părțile obiectelor sau situației.

Rubinstein propune o analiză prin sinteză subliniind faptul că raportarea părții la întreg permite obținerea de noi informații.

Sinteza – presupune reunificarea obiectului sau a situației din părțile lor component. Sinteza presupune organizări și restructurări ale obiectului sau situației , ea este o operație complementară analizei și asemeni acesteia cunoaște niveluri diferite de complexitate , astfel distingem o sinteză de nivel primar care implică doar câmpul senzorial apoi o sinteză de nivel secundar care presupune schematizarea și o sinteză de nivel intelectual care se bazează pe un conținut informational.

Compararea – presupune stabilirea asemănărilor și deosebirilor dintre 2 obiecte , situații sau fenomene în baza utilizării unor criterii. Din punct de vedere al logicii în

operația de comparare este necesar a se epuiza lista de asemănări sau deosebiri în baza unui criteriu ca apoi să se treacă la un alt criteriu.

Generalizarea – constă în desprinderea și apoi extrapolarea unei sau a unor însușiri considerate relevante de la un obiect asupra unei categorii de obiecte. Generalizarea implică analiză , comparare și sinteză. Ea parcurgând în evoluția ei mai multe trepte și anume : nivelul perceptive care implică utilizarea unor scheme perceptive și nivelul superior mintal care implică organizări și reorganizări ale conținutului informational.

Abstractizarea este operația complementară generalizării și care acționeză fie prin omitere fie prin retenție a unor însușiri considerate relevante sau nu pentru o clasă de obiecte. În limbajul usual se folosesc expresiile ,, a face abstracție de ,, sau ,, a abstrage,, .

Concretizarea sau exemplificarea – este înțeleasă în următoarele sensuri : recunoașterea , identificarea , ilustrarea , exemplificarea sau reconstituirea. Concretizarea permite realizarea legăturii dintre cele 2 sisteme de semnalizarea facilitând totodată o învățare durabilă.

Întelegerea – este considerată latura funcțională a gândirii care constă în desprinderea unor relații considerate esențiale și relevante între anumite obiecte , situații sau fenomene și care are valoarea unei adevărate descoperiri . Fundamental în înțelegere este utilizarea experienței anterioare într-o situație inedită (nouă). Dificultățile de înțelegere sunt proporționale cu distanța dintre experiență și sarcina de rezolvare.

Înțelegerea urmărește ca obiective identificarea unor situații simple , stabilirea unor cauze sau interdependențe sau detașarea unui principiu fundamental de funcționare a unei situații , de rezolvare a unei problem sau altele. Ea poate fi spontană sau dimpotrivă discursivă implicând parcurgerea mai multor etape.

Rezolvarea de probleme : Rezolvarea de probleme constituie latura performanțială a gândirii. O problemă este

un obstacol cognitive între individ și lumea sa.Mircea Miclea subliniează că ori de câte ori o persoană are de realizat un scop și nu

dispune de mijloace și experiența necesară pentru a-l atinge se confruntă cu o problemă. Dificultatea rezolvării unei problem constă în distanța dintre sarcina de rezolvat și experiența subiectului.

Mielu Zlate atrage atenția că o problemă este rezolvabilă dacă individual dispune de un minimum de experiență în domeniul respective.

Rezolvarea de problem este inseparabil legată de ceea ce în psihologie se numește paradigma rezolvării de problem. Din punct de vedere al psihologilor cognitiviști în rezolvarea unei problem intră următoarele variabile :

1) Problema de rezolvat2) Situația problemă care se trăiește ca pe ceva netransparent , ceva ambigu care

generează frustrare , conflicte și stare de tensiune .3) Spațiul problematic care exprimă modelul în care subiectul percepe problema.

Ceea ce se dă , ceea ce se cere și operațiile utilizate pentru a afla răspunsul .4) Conduita rezolutivă – constă în modalitatea în care subiectul trece de la o fază la

alta a situației problemă. Acestă ultimă variant a fost cel mai mult studiată , stabilindu-se câteva faze sau etape.