FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ A MĂRII NEGREfumn.eu/wp-content/uploads/2015/01/Policy_Memo_Nr_7_FUMN...FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ A MĂRII NEGRE SUB EGIDA ACADEMIEI ROMÂNE 4 și cum nu ar

FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ A MĂRII NEGRE

SUB EGIDA ACADEMIEI ROMÂNE

CUPRINS

1. Introducere ................................................................................................................ 2

2. Biserica Ortodoxă Rusă: de la Alexei la Kiril .......................................................... 3

2.1 Aspecte teoretice ................................................................................................... 3

2.2 Relația stat, biserică, societate, în Rusia post – comunistă ................................... 6

3. Ortodoxia în spațul post-sovietic. Cazul Republicii Moldova și al Ucrainei ...... 14

2.1 Republica Moldova, între Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei ................ 15

2.2 Biserica din Republica Moldova în percepția societății. ....................................... 19

2.3 Echilibrul de forțe între Bisericile Ortodoxe din Ucraina ....................................... 22

4. Studiu comparativ: două proiecte, o singură idee ............................................... 29

4.1Discursul Înalt Prea Sfințitului Patriarh Kiril la a treia deschidere a Adunării ......... 30

4.2 Discursul Înalt Prea Sfințitului Patriarh Kiril la a treia deschidere a Adunării Lumii

Ruse de pe 3 noiembrie 2009 .................................................................................... 30

4.3,,Noul proiect integraționist pentru Eurasia – viitorul care se naște astăzi” ........... 32

4.4 Rezultatele studiului: două proiecte, o singură idee ............................................. 34

Concluzii ...................................................................................................................... 35

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................ 38

Referințe .................................................................................................................... 38

Publicaţii, agenţii, pagini web ..................................................................................... 38



2

1. Introducere

Care este locul și rolul Bisericii Ruse în viața publică a statelor est-europene? Cum

influențează procesele globale Biserica Rusă și viitorul lumii ortodoxe în sine? În ce

măsură este implicată această biserică în structurarea (geo)politică a spațiului ortodox?

Raportul de față își propune răspundă la aceste întrebări și să prezinte realitatea, care

s-a dezvoltat în jurul Bisericii Ortodoxe în ultimile două decenii, precum și amenințările,

provocările și oportunitățile de care dispune Biserica Rusă sau le poate dobândi în

viitorul apropiat.

Prăbușirea URSS-ului a fost însoțită de o serie de evenimente dramatice, ce nu

puteau să nu se reflecte în poziția bisericilor ortodoxe și profilul lor în formarea statelor

independente. Am ales anume aceste state, pentru că, istoric vorbind, ortodoxia se

identifică cu Rusia, care, la rândul ei, exercită o mare influență în balcanii ortodocși, iar

în cele două state, respectiv Ucraina și Republica Moldova, fuziunea elementului

național și cel religios a dat naștere unor fenomene particulare și impresionante prin

natura lor. Pentru a putea găsi un răspuns la întrebarea esențială: în ce măsură

Biserica Ortodoxă Rusă este angajată în atingerea obiectivelor statului rus în plan

extern? , vom porni de la analiza comparativă a două articole, Discursul Patriarhului Kiril

la a treia deschidere a Adunării Lumii Ruse de pe 3 noiembrie 2009 și articolul semnat

de Vladimir Putin în cotidianul „Izvestia” de pe 3 octombrie 2011, intitulat „Noul proiect

integraționist pentru Eurasia – viitorul care se naște astăzi”, articole considerate strategii

de politică externă, deoarece lansează în mediul public proiecte ambițioase ce se

preconizează a fi realizate în viitor.

Prin intermediul studiului comparativ, ne propunem ca și obiectiv, identificarea

direcțiilor de politică externă comună din articolul pre-electoral al actualului președinte

Vladimir Putin și „doctrina” Patriarhului Kiril. Pornim de la ipoteza care denotă faptul că



41

Putin și Kiril au un scop comun: menținerea spațiului ex-sovietic în sfera de influență a

Kremlinului.

2. Biserica Ortodoxă Rusă: de la Alexei la Kiril

„Nu biserica se transformă în stat, vă rog să

luați bine aminte. Spre asta năzuia Roma în

visurile sale! Cea de a treia ispită a diavolului!

Dimpotrivă, statul se transformă în biserică, se

ridică până la ea pentru a păstori asupra

întregului pământ ceea ce este... suprema

menire a credinței pravoslavnice (ortodoxe) pe

lumea asta. Și luceafărul acesta se va aprinde

în Răsărit”1.

2.1 Aspecte teoretice

Într-o lume dominată de economic și politic,

societatea se adaptează din mers normelor

globale, riscând să-și piardă pe drum

elementele importante. Se transformă și se

adaptează culturalul, se însușesc cu o viteză

enormă limbile de circulație internațională, iar naționalismul, tradițional și religios capătă

noi dimensiuni. Prin urmare, ne confruntăm cu numeroase dileme cu privire la rolul

societalului în contextul internațional.

În cazul nostru, întrebarea al cărui răspuns căutăm este cea referitoare la factorul

religios, sau mai exact: Care mai este rolul, importanța și locul Bisericii într-o epocă

globalizată? Poate fi considerată ortodoxia un „instrument soft” care are un impact

semnificativ în structurarea spațiului geopolitic?

Sunt prea puține școli de gândire și experți care și-au alocat resurse pentru a studia

această problematică, iar de cele mai multe ori, sau din lipsă de interes sau din prea

mare complexitate a obiectului de studiu, „factorul religios este pur și simplu ignorat, ca

1 Părintele Paisie, personaj din F.M. Dostoievski, Frații Karamazov, București: Cartea Românească, 1986, pp. 20-21.

„Nu biserica se transformă în stat,

vă rog să luați bine aminte. Spre

asta năzuia Roma în visurile sale!

Cea de a treia ispită a diavolului!

Dimpotrivă, statul se transformă în

biserică, se ridică până la ea pentru

a păstori asupra întregului pământ

ceea ce este... suprema menire a

credinței pravoslavnice (ortodoxe)

pe lumea asta. Și luceafărul acesta

se va aprinde în Răsărit”.

- Părintele Paisie, personaj din

F.M. Dostoievski



4

și cum nu ar exista, dar mai ales, ca și cum nu s-ar sesiza că întreg dispozitivul mental

și, de aici, cel acțional, al populației pivotează direct sau indirect în jurul acestuia.”2

Trebuie de menționat totuși, că există o „încercare timidă” a „Școlii de la Copenhaga”

de a (re) pune pe agenda studiilor de securitate, religia și națiunea ca „ca obiect de

referință” (referent object)3 , însă această tentativă timidă nu s-a remarcat printr-un

succes notabil4.

Cu toate acestea, există cel puțin două teze geoplolitice cunoscute care așează în

prim plan religia și care ne ajută să conturăm importanța acesteia în contextul actual:

teza „ciocnirii civilizațiilor” al lui Samuel Hungtington și teza „geopoliticii ortodoxiei”

abordată de către Fransois Thual.

Huntington are o tentativă de a explica sursa conflictelor viitoare, susținând că cele mai

importante distincții între popoare astăzi nu sunt politice, ideologice sau economice, ci culturale.

Tot el, este de părere că oamenii își definesc identitatea în termeni de tradiții, religie, limbă,

istorie, valori, obiceiuri, instituții. Ei se identifică cu grupuri culturale: triburi, grupuri etnice,

comunități religioase, națiuni și la cel mai larg nivel, civilizații. Deci, după cum putem observa,

deși nu de una singură „religia este caracteristica principal care definește civilizațiile”5.

Francois Thual, se orientează strict către analiza factorului religios, considerând că

importanța geopolitică a religiei nu poate fi neglijată. În unal din renumitele sale lucrări,

intitulată : ,,l`Institute de Relations Internationales et Strategiques”, Thual își propune ca

obiectiv să arate „cum în ultimile două sute de ani bisericile ortodoxe au influențat sau

2 Dan Dungaciu, Națunea și Provocările (Post)Modernității, București, Editura Tritonic, 2004, p. 342.

3 Pentru mai multe detalii a se consulta Buzan Barry, Waeyar, Ole și de Wilde Jaap (1998), Security, A New

Framework for Analysis, Lynne Rinner Publishers, Boulder, London, pp. 123-124. 4 Dan Dungaciu, op.cit. pag. 342-343.

5 Ibidem, pag. 343.

„geopolitica lumii ortodoxe ne arată că religia, ca sursă a ideologiei

naționale și a legitimității colective, este una dintre matricile acestei

reprezentări geopolitice care, până la urmă, modelează lumea.”

- Fransois Thual



41

marcat diplomația relațiilor internaționale în zona slavo-bizantină și, pe de altă parte, să

ilustreze cum statele s-au putut baza pe ideologiile religoase pentru a-și satisface

ambiții geopolitice clasice ”. În cartea sa, Thual a vrut să ne avertizeze că în

structurarea geopolitică, religia poate juca un rol decisiv:„geopolitica lumii ortodoxe ne

arată că religia, ca sursă a ideologiei naționale și a legitimității collective, este una dintre

matricile acestei reprezentări geopolitce care, până la urmă, modelează lumea”. 6

Geopoliticianului francez i-a scăpat totuși, o sesizare foarte importantă și anume că

,,relația religie - identitate națională nu structurează numai proiectul extern al unui stat,

ci și cel intern”, care la rândul său, va influența prestația externă a statului respectiv.

Tocmai această interdependență, ne va ajuta să înțelegem natura spațiului geopolitic în

zona Ortodoxiei7.

Înainte însă, de a începe cercetarea propriu-zisă a spațiului ortodox și relația stat-

biserică, sunt necesare câteva precizări conceptuale. Prin termenul ,,religie” înțelegem

credințele și ritualurile referitoare la ființe, forțe și puteri supranaturale. 8 ,,Biserica

reprezintă o organizația religioasă, o construcție ce este destinată practicării ritualurilor

religioase ca instituție social și care dispune de o structură birocratică”. Cea mai

cunoscută biserică este cea romano - catolică și cea ortodoxă. În cazul de față voi

opera cu conceptul ,,biserica ortodoxă”, de aceea țin să specific câteva trăsături

distincte ale acestei instituții. Biserica Ortodoxă se organizează teritorial în patriarhii,

mitropolii, arhiepiscopii, protoerii și parohii. În vârful ierarhiei ecleziastice se află

patriarhul căruia i se subordonează episcopii şi mitropoliţii.9 Bisericile ortodoxe pot fi

autocefale și autonome. Autocefalia desemnează statutul unei biserici locale din

Biserica Ortodoxă, al cărei ierarh înstăitător (primat) nu trebuie să răspundă înaintea

nici unui episcop de rang superior (de exemplu Biserica Ortodoxă Rusă). Pe când

bisericile autonome (auto-guvernate) din cadrul Bisericii Ortodoxe, au un episcop ce

6 Thual Francois, 1994, apud Dan Dungaciu, Națiunea și Provocările (Post)Modernității, Editura Tritonic,

București, România, 2004, pp. 343-345 7 Dungaciu, op. cit. pag. 346.

8 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de Sociologie, București, Editura Babei, 1998, pp.74-75.

9 Ibidem.



6

trebuie să fie confirmat în funcție de una dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale. În

celelalte privințe, biserica autonomă se auto-guvernează.10

2.2 Relația stat, biserică, societate, în Rusia post – comunistă

În primăvara anului 1991, Biserica Otodoxă Rusă (BOR) a obținut titlul de persoană

juridică și s-a debarasat definitiv de controlul guvernamental. Însă tot acela a fost

momentul în care Biserica urma să se confrunte cu o serie de probleme, ce necesitau

soluții urgente. Moștenirea comunistă a venit cu biserici ce trebuiau restaurate, personal

bisericesc puțin și lipsa educației religioase. Toate acestea cereau resurse majore

pentru a fi reformate. În sfârșit atenția și resursele bisericii trebuiau îndreptate și către

reconstruirea relației cu lumea politică. Și cum mai bine să construiești relații cu lumea

politică, dacă nu prin implicarea în politică direct.11

În epoca președintelui Elțin, a început o reapropiere treptată și benevolă a BOR cu

elitele conducătoare. Tot mai des și mai des, apăreau la televizor fețele bisericești

alături de noii lideri ai Federației Ruse. Prezența președintelui Elțin la slujbele religioase

importante a fost un semnal al relansării relației stat-biserică. Cel mai mult au cântărit în

stabilirea relațiilor dintre părți, vizitele Patriarhului Alexei la palatul prezidențial și

întâlnirele regulate cu ușile închise ale celor doi. Tocmai în cadrul acestor întrevederi,

Alexei a reușit să obțină pentru BOR, avantaje speciale, unele fiind chiar de natură

financiară. Spre exemplu, în timpul președinției lui Elțin, a început procesul de restituire

a proprietăților bisericești. Și alte proiecte bisericești au putut fi realizate, datorită

formării treptate a unui cerc de oameni influenți și companii mari care susțineau și

finanțau Biserica Ortodoxă Rusă. Din acest cerc influent făceau parte giganți precum

Gazprom, Lukoil și compania RJD (Căile Ferate Rusești).12 Restabilirea relației Biserică

– Stat, în primii ani post-sovietici de cele mai multe ori a fost forțată de împrejurări, iar

10

Dicționar Ortodox. [On-line]. Disponibil pe: http://www.calauzaortodoxa.ro/a/. [Accesat la data de 10.06.2014] 11

Svetlana Solodovnic, Россия: официальная церковь выбирает власть, (Rusia: Biserica își alege conducerea -

trad. rus. ) Jurnal Pro et Contra, Nr.3-4, mai – august 2013, Centrul Carnegie Moscova, p.8. 12

Idem.

http://www.calauzaortodoxa.ro/a/



41

aceste împrejurări se traduceau ca nevoi financiare. Da, noutatea acestei perioade a

fost tocmai recunoașterea din partea Bisericii Ortodoxe Ruse, că are interese

economice proprii. Miza cea mai mare a perioadei era să învețe cum să și le atingă.

La începutul anilor 2000, proiectul ,,democrației occidentale” aplicat Federației Ruse,

era considerat din ce în ce mai mult, unul eșuat. Ei bine, exact în momentul în care

societatea se îndoia de eficiența valorilor democratice promovate de președintele Elțin,

pe scena politică rusească apare Vladimir Putin cu un discurs despre conservarea

valorilor tradiționale și a ,,fundamentelor spirituale”. Fapt ce sugera, mai mult sau mai

puțin, dorința acestuia de a ,,înnobila” imaginea sa, țacu ,,valorile ortodoxe”. Tot legat

de imaginea noului lider rus, a apărut în ziarul ,,Izvestia”, articolul ,,Putin și familia sa

sunt creștini ortodocși. Asta este important.”13, autorul articolul fiind Arhimadritul Tihon

Șevkunov. Valul a cuprins mai mulți oficiali de stat care își declarau credin și

apartenența la Biserica Ortodoxă Rusă, iar prezența oficialilor de stat la slujbele de

sărbători a devenit un ritual deja obișnuit. Tema religiozității în societatea rusă atinsese

un grad ridicat. Dar cu toate acestea, afluxul birocraților către Biserică, era privit cu

scepticism de către populație. Astfel, un studiu din 1999, realizat de către Centrul

național de cercetare a opiniei publice din Rusia, arata că 72% dintre respondenți erau

de părere că această purtare a elitelor politice ține mai mult de imagine și nu de

credință adevărată.14

În acest context nou creat, favorabil BOR, Patriarhia a acționat, adresându-i-se noului

șef de stat, să soluționeze în cele din urmă, apăsătoarea problemă a proprietăților

bisericești.15 Aproape imediat Putin a și reacționat, cerând Comisiei de stat care se

ocupa cu problemele religioase să înceapa elaborarea legii, iar în martie 2001, proiectul

13 Arhimandritul Tihon (Шевкунов), Путин и его семья — христиане. Это главное, (Putin și familia sa sunt

ortodocși. Asta e important – trad. rus.) cotidianul Известия (Izvestia), 07.12.2001. 14

Sondaj realizat de Centrul Național de cercetare a opiniei publice din Rusia, 1999. [Online] Disponibil pe:

http://wciom.ru/zh/print_q.php?s_id=356&q_id=28866&date=30.04.1999. [Data accesării: 14.04.2013]. 15

Cerere înițiată de Sinodul Episcopilor BOR, Moscova, 13-16.08.2000. [Online]Disponibil pe:

http://www.vselprav.org/sob/s2000r32.htm. [Data accesării: 14.04.2014].



8

era deja pe masa de dezbatere în ședința plenară.16 Doar că nu a mers totul atât de

ușor cum își doreau inițiatorii proiectului. Societatea, dar mai ales Organizațiile

neguvernamentale ce aveau ca obiectiv conservarea patrimoniului cultural, nu au

susținut acest proiect. Mai mult de atât, nici guvernanții nu erau de acord să cedeze

clădirile de stat, bisericii.

Probabil, pentru a convinge autoritățile să acționeze în direcția dorită de biserică,

aceasta s-a implicat activ în campania de persecuție împotriva apărătorilor drepturilor

omului, începută în 2004.17 Dar numai după ce Președintele Putin, a menționat într-o

adresare către Adunarea Federală a ONG-urilor, că acestea din urmă critică

conducerea și deservesc interesele comercianților și a altor grupuri dubioase (exact

atunci se desfășura procesul Yukos), în loc să-și îndrepte atenția către cele mai

presante probleme ale țării.18

În legătură cu celelalte evenimente sociale, Patriarhul Alexei, prefera să nu-și spună

părerea, exceptând cazurile în care aceste evenimente se transformau în pericole

majore la adresa stabilității statale. Biserica a încercat să adopte o poziție neutră și în

timpul alegerilor politice, deși Patriarhul sublinia, de obicei, într-o manieră subtilă și

rațională, preferința Bisericii pentru partidul de guvernământ. Bineînțeles, că au existat

alți preoți, care-și permiteau să susțină anumite partide, însă cu riscul de a primi

mustrare din partea Patriarhiei.19

Potrivit unui sondaj realizat de Fundația Opiniei Publice din Rusia, având ca subiect

încrederea populației în BOR în timpul Patriarhului Alexei, rezultatele arată o creștere

treptată. Astfel, dacă în 1999, încrederea populației în Biserică era de 53% din totalul

respondenților, atunci în 2008, imediat după decesul Patriarhului, încrederea populației

16

I se vor întoarce bisericii proprietățile din 1918, Moscova, 01.03.2001. [Online] Disponibil pe:

http://www.zavet.ru/news/news-s010301.htm. [Data accesării: 10.04.2014]. 17

Mitropolitul Kiril: ideea drepturilor omului nu ar trebuie să justifice păcatul. 28.02.2006. [Online] Disponibil pe:

http://www.sedmica.orthodoxy.ru/237-03-03-06.php#8. [Data accesării:10.04.2014]. 18

Adresarea președintelui Putin în cadrul Adunării federale a F.Ruse, Moscova, 26.05.2004. [Online]Disponibil pe:

http://archive.kremlin.ru/text/appears/2004/05/71501.shtml. [Data accesării: 10.04.2014]. 19

Pro et Contra, p.12.

http://archive.kremlin.ru/text/appears/2004/05/71501.shtml



41

a crescut la 62%. De asemenea, 69% considerau că Biserica Ortodoxă Rusă joacă un

rol important în societate. 20 Cu toate acestea, nu putem deduce dacă creșterea

încrederii populației a fost meritul Patriarhului, sau moartea acestuia a generat speranța

societății la o schimbare spre bine.

Figura 1. Fundația Opiniei Publice din Rusia. Sondaj privind încrederea populației în

Biserica Ortodoxă (perioada anilor 1997-2008).

Centrele de cercetare a opiniei publice din Federația Rusă dețin date diferite referitor

la creșterea sau micșorarea numărului credincioșilor ortodocși. Centrul de cercetare

națională a opiniei publice, în general înregistrează o creștere a numărului cetățenilor

care se declară ortodocși. De la 72% în 2005 până la 75% din totalul respondenților în

anul 2010.

20

Sondajul Fundația Opiniei Publice din Rusia: Moartea Patriarhului Alexei al II-lea, 18.12.2008. [Online]

Disponibil pe: http://bd.fom.ru/report/cat/cult/rel_rel/patriarchy/d085010. [Data accesării:15.04.2014].

0 10 20 30 40 50 60 70

Îmi vine greu să răspund

Nu am

Depinde de la caz la caz

Am încredere

7-8 iun. 1997

15-16 aug. 1998

13-14 feb. 2000

13-14 dec. 2008



10

Tabel 1. 21 Rezultatele Centrului de Cercetare Națională a Opiniei Publice din Federația

Rusă, perioada (2005 – 2010), cu privire la credința rușilor în Dumnezeu (%).

Adeptul cărei convingeri sau religii vă considerați?

2005 2006 2008 2009 2010

Ortodoxiei 72 63 73 70 75

Islamului 7 6 6 7 5

Catolicismului 1 1 <1 <1 1

Protestantismului (baptist, penticostal, adventist, luteran, baptist, și așa mai departe. etc ..)

<1 <1 <1 <1 <1

Iudaismului - <1 < 1 < 1 <1

Budismului <1 1 <1 1 1

Sunt credincios, dar nu aparțin de vreun cult

- 12 3 5 3

21

Centrul de cercetare națională a opiniei publice: Noi credem în Dumnezeu?, Moscova, 30.03.2014. [Online]

Disponibil pe: http://wciom.ru/index.php?id=268&uid=13365. [Data accesării: 20.04.2014].



41

Necredincios 13 16 11 9 8

Între credință și necredință 4 - 5 5 5

Altă religie 1 1 - <1 <1

Greu de răspuns 1 1 2 2 1

Cercetările Centrului Levada, arată că numărul ortodocșilor din Federația Rusă, în

ultimii ani, s-a micșorat. Astfel, dacă în anul 2009 își declarau partenența la religia

ortodoxă 80% dintre respondenți, în 2012 numărul acestora a scăzut la 74%.

Tabel 2. 22 Rezultatele Centrului Levada (decembrie 2009 – noiembrie 2012 ) cu privire

la apartenența religioasă a rușilor.

Dec.

09

Dec.

2010

Dec.

2011

Iun.

2012

Iul.

2012

Sep.

2012

Nov.

2012

Ortodoxism 80 76 76 77 76 79 74

Catolicism <1 <1 1 <1 1 1 1

Protestanțism <1 <1 <1 <1 <1 <1 1

Iudaism <1 <1 <1 <1 <1 1 1

Islamsm 4 4 4 5 5 6 7

Budism <1 <1 1 <1 <1 <1 <1

Hinduism - - <1 <1 <1 <1 <1

Altele <1 1 1 <1 1 <1 <1

22

Centrul Levada: în Rusia 74% sunt ortodocși și 7% musulmani,17.12.2012. [Online] Disponibil pe:

http://www.levada.ru/17-12-2012/v-rossii-74-pravoslavnykh-i-7-musulman. [Data accesării: 25.04.2013].



12

La orice religie 8 10 9 9 9 7 10

Ateu 6 5 7 6 6 5 5

Refuză să răspundă

1 3 1 2 1 1 -

Greu să răspundă

1 1 1 1 1 1 2

Chiar dacă numărul credincioșilor ortodocși pare la prima vedere impresionant, când

vine vorba de frecventarea ceremoniilor religioase, lucrurile stau cu totul altfel. Același

Centru Levada, arată în cercetările sale efectuate în 2012, că doar 11% din numărul

total de respondenți au afirmat că frecventează slujbele religioase, iar numai 7% dintre

aceștia se spovedesc și împărtășesc. Majoritatea, adică un procent de 61% nu au citit

Biblia. La fel de grăitoare sunt și cifrele care arată prezența la Slujba de Înviere din

2012. În toată țara, au participa la slujba de Paște aproximativ 4 milioane de

persoane23, iar în Moscova, mai mult de 300 000 mii24, adică aproximativ 2,5% dintre

moscoviți și 2,7% din populația totală a Federației Ruse. Totuși, toți experții sunt de

acord că Ortodoxia pentru ruși, reprezintă, în primul rând, o parte a identității naționale

și culturale care declanșează sentimentul de apartenență națională.25

Există totuși o diferență considerabilă între conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse de

către Patriarhul Alexei și actualul Patriarh Kiril. Primul a preluat Biserica într-o stare

deplorabilă, în schimb, al doilea, preluând conducerea în 2009, a moștenit deja o

structură bisericească destul de puternică. Analizând Rapoartele Patriarhilor la Consiliul

Episcopilor, putem creiona situația BOR la diferite momente ale existenței acesteia. În tabelul

de mai jos, este reprezentată situație pe trei ani diferiți.

23

Aproximativ 4 mln de ruși au participat la slujba de Înviere, 05.05.2013. [Online] Disponibil pe:

http://ria.ru/society/20130505/935887405.html. [Data accesării:25.05.2014]. 24

Paștele l-au întâlnit în bisericile și mănăstirile din Moscova 300 000 de oameni, 05.05.2013. [Online] Dispionibil

pe: http://www.interfax.ru/moscow/305073. [Data accesării: 25.05.2014]. 25

Filatov S. B. Филатов С. Б. Новое рождение старой идеи: Православие как национальный символ (//

Полис. 1999. №30 (Renașterea unei idei mai vechi: credința ca identitate națională – trad. rus.), apud Solodovnic

Svetlana,” Россия: официальная церковь выбирает власть, (Rusia: Biserica Ortodoxă alege puterea – trad.rus.)

Pro et Contra Nr. 3-4, mai – august 2013, p.13.



41

Tabel 3.26 Rapoartele Patriarhului la Consiliul Episcopilor 1988, 2008, 2011.

Ani

Resurse

1988

2008

2011

Eparhii

76 157 164

Parohii

6893 29 263 30 675

Preoții

6674 27 216 29 324

Episcopii

74 203 217

Mănăstiri

22 804 805

Academii teologice

2 5 5

Seminarii teologice

3 38 47

Sosirea lui Kiril în fruntea Patriarhiei și a Întregii Rusii a fost primită cu multă speranță

de către enoriași. Kiril era perceput drept o persoană energică, cu o reputație de pastor

modern și liber gânditor, deschis la schimbări și capabil să adapteze Biserica nevoilor

secolului curent și astfel să atragă cât mai mulți tinerii. Alții, chiar gândeau că noul

Patriarh va putea influența elitele politice să acționeze în spiritul moralei creștine. Au

revenit visele în care Biserica redevenea o forță motrice a democrației și a statului

26

Rapoarte în format electronic disponibile on-line la adresa: http://www.patriarchia.ru/. [Data accesării:

30.03.2014].

http://www.patriarchia.ru/



14

însuși.27 Din păcate pentru visători, lucrurile nu au stat chiar așa cum își imaginau ei.

Patriarhul Kirill a indus în structurile bisericești o presiune birocratică majoră și o dorință

puternică de a deține controlul total, punând în funcțiile importante ,,oamenii săi de

încredere.28

Noua conducere patriarhală a pus un mare accent pe relația cu statul, mai mult chiar

decât cu propria comunitate religioasă. Patriarhul Kiril se bazează foarte mult pe

suportul financiar din partea statului și nu-și ascunde intenția de a pretinde acest lucru.

Kiril se declară adeptul ideei de simfonie între Biserică și Stat. Pentru el, ,,Împărăția și

Preoția” reprezintă ,,daruri dumnezeiești egale”29, iar principiu de armonizare a statului

și Bisericii, sunt foarte importante.30 Patriarhul Kiril este total opusul predecesorului său,

mai ales când vine vorba de implicarea Bisericii în viața publică a societății și apariția în

mass-media. El apără dreptul reprezentanților bisericii de a-și exprima părerea despre

toate probleme și evenimentele locale dar și internaționale. Numai astfel, consideră

Preasfinția sa, biserica poate deveni cu adevărat un actor social influent. De aceea, îl

poți auzi adesea dându-se cu părerea despre criza economică globală, accidentul de la

Cernobîl, dar și evenimentele internaționale31

3. Ortodoxia în spațul post-sovietic. Cazul Republicii Moldova și al

Ucrainei

27

Solodovnic Svetlana, Op. Cit. p.14 28

Ibidem. 29

Planul lui Dumnezeu pentru om și libertatea voinței: perspectivă escatologică, 15.10.2005. [Online] Disponibil pe:

http://www.patriarchia.ru/db/text/57597. [Data accesării: 15.05.2014]. 30

Interviul Mitropolitului Kiril pentru radioul Maiak, 13.12.2006. [Online] Disponibil pe:

http://www.nsad.ru/articles/patriarh-o-cerkvi-i-gosudarstve-vosem-citat. [Data accesarii 02.05.2014]. 31

Recentele declarații ale Patriarhului referitor la conflictele din Ucraina.

„Moscova nu ne este mama, dar nici Roma – tatăl”

Victor Elenskii

Centrul Carnegie Moscova

http://www.nsad.ru/articles/patriarh-o-cerkvi-i-gosudarstve-vosem-citat



41

Conform statutului Bisericii Ortodoxe Ruse, jurisdicţia sa include persoanele de

confesiune ortodoxă care trăiesc pe teritoriul canonic (teritoriu geografic al unei

autorităţi ecleziastice) al Bisericii Ortodoxe Ruse: în Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova,

Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâstan, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan,

Uzbekistan, Estonia şi asupra altor ortodocşi care trăiesc în alte ţări şi care au aderat

voluntar la această jurisdicţie.32 BOR, a depus eforturi considerabile pentru a-și păstra

acest statut după 1991 și pentru a nu urma soarta URSS-ului. Drept urmare, s-a creat

un sistem paradoxal pe plan spiritual, un stat străin, cum este Federaţia Rusă, conduce

prin Patriarhia Moscovei, viaţa bisericească din spaţiul altor state vecine (Ucraina,

Belarus, Moldova). O astfel de situaţie reprezintă un amestec flagrant în treburile

interne ale statelor respective, Biserica Ortodoxă Rusă sub conceptul ortodoxie dorește

să fie – ,,mama spirituală” a popoarelor din Ucraina, Belarus şi Moldova.33 În Republica

Moldova și Ucraina, această influență este mult prea proeminentă.

3.1 Republica Moldova, între Mitropolia Moldovei și Mitropolia

Basarabiei

În Republica Moldova, religia predominantă este cea creștin ortodoxă, conform

ultimului recensământ din 2004. Însă, această masă mare de credincioși ortodocși,

aproximativ 93%, nu au parte de o biserică autocefală. Moștenirea istorică, precum și

variatele interese politice, după cum vom vedea în cele ce urmează, au creat o stare în

care creștinii s-au văzut împărțiți între două centre religioase concurente: Patriarhia

Moscovei și Patriarhia Bucureștiului. Alegerea și loialitatea față de o anumită parte nu

32

Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse 2000. [Online] Disponibil pe: http://www.patriarchia.ru/db/text/133115.html.

[Data accesării: 25.04. 2014]. 33

Cemârtan Romeo, Cazul Mitropoliei Basarabiei – interferențe politice și religioase, Institutul de Politici

Publice, Chișinău, 2002, pp.26-27.



16

este o simplă formalitate, ci definește, de cele mai multe ori, opțiunile geopolitice și

naționale ale cetățenilor vizavi de parcursul viitor al țării.

După ce în august 1991, Republica Moldova a devenit stat independent, majoritatea

restricțiilor care împiedicau libertățile religiei au încetat să mai existe. Perioada lungă a

persecuțiilor religioase se încheiase, iar autoritățile tinerei Republici, declarându-și

angajamentul ferm față de valorile și libertățile democratice, au adoptat în martie 1992

Legea cultelor religioase. 34 Legea garanta libertatea activităților religioase, nu doar

pentru comunitățile religioase tradiționale (creștini ortodocși, evrei, baptiști) dar și pentru

noile grupuri religioase. În același timp, legea rezerva statului dreptul de a efectua o

monitorizare continuă a vieții religioase din țară, instrument prin care deținea și controlul

asupra acesteia, deoarece orice grup religios, pentru a-și legaliza activitatea pe teritoriul

R.Moldova, trebuia să se înregistreze la Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor.

O nouă Lege privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie a fost adoptată

abia în 2007.35 Aceasta, prevedea în continuare controlul statului asupra activităților

economice și financiare ale organizațiilor religioase, iar procedura de înregistrare, a fost

păstrată.

Una din Mitropolii, a Basarabiei, a fost înfințată în anul 1925 în cadrul Patriarhiei

Române. În 1944, după stabilirea puterii sovietice în R. Moldova, aceasta a fost

dizolvată, iar în 1992 a fost (re)activată în frunte cu Mitropolitul Petru (Ion Păduraru).36

Până în anul 2004, conducerea Republicii Moldova a refuzat sub diferite pretexte

recunoașterea oficială a acesteia, însă după ce în această problemă s-a pronunțat

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statul a fost nevoit, într-un final, să-i accepte

înregistrarea. Cel mai agresiv împotriva deciziei de legalizare a patriarhiei Basarabiei,

34

Despre culte, Lege Nr. 979 din 24 martie 1992, R.Moldova. [Online] Disponibil pe:

http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311757&lang=1. [Data accesării: 25.04.2014]. 35

Lege privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, Nr.125 din 11.05.2007, R. Moldova. [Online]

Disponibil pe: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=324889. [Data accesării:

25.04.2014]. 36

Mitropolia Basarabiei. Contextul istoric. [Online] Disponibil pe: http://www.mitropoliabasarabiei.ro/?page_id=69.

[Data accesării:25.04.2014].



41

se pronunța partidul Comuniștilor din Republica Moldova, aflat la guvernarea statului din

2001 până în 2009. Motivul principal al acestei împotriviri reprezenta faptul că această

Mitropolie este de drept subordonată Patriarhiei Române și contribuie la consolidarea

relațiilor tradiționale a credincioșilor moldoveni cu cele ale românilor. Acest fapt

reprezentând o amenințare directă asupra reușitei proiectului lor ,,moldovenist”, adică

formarea unei identități naționale, care se bazează în exclusivitate pe conceptul

moldovenist ca identitate separată și diferită radical de identitatea românească și chiar

opusă acesteia.37 Autoritățile politice din R. Moldova, însă nu au acționat în totalitate

singure în acest dosar al Mitropoliei Basarabiei.

Un rol important aici l-a avut ,,biserica mamă” și patriarhul ei de la acea vreme,

Alexei al-II-lea. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată

desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei. Așadar, pentru a soluționa această nedreptate,

Patriarhul Teoctist, a inițiat o convorbire cu Biserica Ortodoxă Rusă, pentru soluționarea

și repararea acestei nedreptăți istorice. Drept urmare, această inițiativă a fost

interpretată de Patriarhia Rusă, pe fonul conflictului Transnistrean, ca un amestec în

jurisdicţia sa, şi tensionarea situaţiei interetnice în Republica Moldova. Pentru a stopa

mişcarea naţională pro-română în rândul clerului din Republica Moldova, Patriarhia

Moscovei a încurajat discriminarea celor care aveau viziuni patriotice şi doreau

revenirea Bisericii Ortodoxe din Moldova sub jurisdicţia Patriarhiei Române, manifestată

indirect prin acţiunile violente ale reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei.38

În prezent, Mitropolia Basarabiei este percepută ca având o puternică orientare

proromânească, occidentală, chiar unionistă, de cealaltă parte, Mitropolia Moldovei se

pronunță pentru o relație mai strânsă cu Rusia și lumea estică în general. Mai mult

chiar, Mitropolia Basarabiei încurajează în mod constant eforturile autorităților politice

din R. Moldova de a apropia țara de structurile integraționiste europene, pe când

Mitropolia Moldovei se pronunță împotriva integrării europene, motivând că acest lucru 37

Sprînceană Vitalie, op.cit.pp. 47-48. 38 Cemârtan Romeo, Cazul Mitropoliei Basarabiei – interferențe politice și religioase, Institutul de Politici

Publice, Chișinău, 2002, pp.26-27.



18

ar atrage după sine schimbări substanțiale a valorilor moral-culturale ale cetățenilor dar

și schimbări de ordin legislativ.

Într-un interviu pentru portalul ,,provoslavia.ru”, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii

Moldove, Vladimir, a declarat răspicat că ,,UE încearcă să ne impună normele și legile

sale, străine tradițiilor noastre spirituale și morale”.39

Deși formal biserica este separată de stat, în Republica Moldova aceasta nu este

separată și de structurile politice. Încercările de a găsi calea pentru o implicare politică

directă, au dus la afirmarea deschisă a Mitropolitului Vladimir, în cadrul Sfântului Sinod

al Bisericii, că biserica are tot dreptul să se implice în activități politice, atunci când

consider necesar. Tot atunci, Mitropolia și-a declarat deschis și irevocabil, susținerea sa

față de Partidul Umanist din Moldova40, în fruntea căruia se afla Valeriu Pasat (fostul

director al Serviciului de Informații și Securitate din R. Moldova), candidat ce se bucura

de susținerea Moscovei, iar principalul lui mesaj electoral a fost aderarea R. Moldova la

Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.41 Partidul Umanitar s-a ales doar cu 15 mii

de voturi (0,9%), procent ce nu i-a permis să treacă de pragul electoral, eșec politic cu

un impact negativ asupra prestigiului bisericii.

Când în 2009 la conducerea țării a venit Alianța pentru Integrare Europeană, între

această formațiune și Mitropolia Moldovei au apărut numeroase divergențe legate de

parcursul european al țării. Cele mai multe discuții au produs normele ce prevedeau

eliminarea discriminarii sexuale.

39

Mitropolitul Vladimir, ,,Noi nu împărțim credincioșii după naționalitate”, interviu acordat portalului

provaslavia.ru, 30.06.2011. [Online] Disponibil pe: http://www.pravoslavie.ru/guest/47326.htm. [Data

accesării: 26.04.2014]. 40

Declarația membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Curierul Ortodox Nr.6 din 17.06.2010. 41

Țugui Eduard, Geopolitica ortodoxiei și relația stat-biserică în R.Moldova, Policy Brief Nr.6, noiembrie

2011. [Online] Disponibil pe: http://old.viitorul.org/public/3635/ro/Policy%20Brief6%20Cult.pdf. [Data accesării:

28.04.2014].



41

În ciuda acestor tensiuni, relația dintre AIE și Mitropolie Moldovei, putem spune că în

prezent este una satisfăcătoare, în ultima vreme Mitropolia asumându-și rolul de

mediator. Cel mai relevant caz este cel din în vara anului 2012, când Mitropolitul

Vladimir, împreună cu prim-ministrul Vlad Filat și liderul Republicii Separatiste Nistrene,

Evgheni Șevciuk, au vizitat Muntele Sfânt Athos.42 Un alt caz relevant a fost pe 4 martie

2013, în momentul în care s-au ivit mai multe neînțelegeri în interiorul Alianței, atunci

Mitropolitul a făcut apel către aceștia să ajungă la un compromis ,,în numele idealurilor

acestui popor și în numele tinerei generații care are nevoie de modele”.43 Doar că vocea

Înalt Prea Sfințitului nu a fost auzită și în ziua următoare Guvernul Filat a căzut.

3.2 Biserica din Republica Moldova în percepția societății

Ultimele sondaje de opinie din R. Moldova, arată că dintre toate instituțiile, Biserica se

bucură de cel mai înalt nivel de încredere în rândul populației.

Barometrul Opiniei Publice din noiembrie 2012, rezultate privind încrederea

populației în Biserică perioada noiembrie 2012-noiembrie 201444.

42

Reglementare prin rugăciuni: Filat, Șevciuk și Mitropolitul Vladimir au vizitat Muntele Athos în Grecia,

16.07.2012. [Online] Disponibil pe: http://enews.md/news/view/22006/. [Data accesării: 30.04.2014]. 43 Mesajul de conciliere și unitate adresat de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir clasei politice din

Republica Moldova, 04.03.2013. [Online] Disponibil pe:

http://ortodoxia.md/mancare-de-post/6968-mesajul-deconciliere-i-unitate-adresat-de-ctre-inalt-prea-sfinitul-

mitropolit-vladimir-clasei-politice-din-republica-moldova.

44 Barometrul de Opinie Publică, Sondaje disponibile on-line: http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156. [Data

accesării 05.05.2014].

Mitropolia Moldovei dar și unele formațiuni politice

de stângă, bazându-se pe aceste prevederi, prezentau

proiectul integraționist ca unul dăunător și absolut

incompatibil ca formă de cooperare cu spațiul

tradițional și cultural-politic rusesc.

http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156



20

93 % din populația

Republicii Moldovei

s-au declarat creștini

ortodocși, conform

recensământului din

2004

În anul 2012 și-au exprimat încrederea 81% dintre

respondenți. În noiembrie 2013, biserica a obținut aproximativ același

procent de încredere – 83,8%, iar cel mai recent sondaj realizat în aprilie 2014 prezintă

un procent de încredere în biserică chiar de 85%, din 34% manifestă o oarecare

încredere și 51% foarte multă încredere.

Aceste cifre coroborate cu rezultatele recensământului populației din 2004, unde 93%

din populația R. Moldova s-au declarat creștini ortodocși, sunt folosite cu iscusință de

către reprezentanții oficiali ai bisericii, mai ales în cazurile în care sunt în joc interesele

acestora sau în cazul în care doresc să influențeze opinia publică, susținând anumite

poziții, spre exemplu împotrivirea integrării țării în UE. Însă, pe de altă parte, aceste

cifre mari, nu semnifică neapărat că cetățenii din R. Moldova sunt un popor extrem de

credincios, fapt susținut de datele Cercetării Valorilor Europene (SEV), cercetare

desfășurată în R. Moldova în anul 2008.

81% în anul 2012

83,8% în anul 2013

85% în anul 2014



41

European Values Study 2008: Republic of Moldova

Conform datelor prezentate de SEV, în Dumnezeu cred aproximativ 94% dintre

respondenți, însă interesant este că 22% cred de asemenea în reîncarnare, ceea ce nu

corespunde cu dogma bisericească. 60% dintre respondenți cred în existența raiului,

56% cred în iad și doar 50% cred în viața de apoi. Mai mult decât atât, la analiza

rezultatelor, se observă că credința în Dumnezeu nu implică automat și calitatea de

membru într-o organizație religioasă (doar 14% dintre respondenți se consideră

apartenenți ai unei organizații religioase) sau munca în folosul acestor organizații (11%

dintre respondenți). De asemenea, nivelul ridicat al credincioșilor nu corespunde cu

cifrele credincioșilor care frecventează slujbele bisericești, 14,4% merg la slujba

bisericească o dată pe săptămână sau mai des, iar aproximativ jumătate dintre

credincioși (47,6%) vin la slujbele religioase doar de sărbătorile mari. 45 Această

discrepanță dintre religiozitatea declarată și practica religioasă reală este un fenomen

45

European Values Study 2008: Republic of Moldova, [Online] Disponibil pe:

https://dbk.gesis.org/dbksearch/SDESC2.asp?no=4804&search=&search2=&DB=E&tab . [Data accesării:

12.04.2014].

94 % cred în Dumnezeu

https://dbk.gesis.org/dbksearch/SDESC2.asp?no=4804&search=&search2=&DB=E&tab



22

întâlnit și în alte state, în practică numindu-se ,,credință fără apartenență” (believing

without belonging).46

3.3 Echilibrul de forțe între Bisericile Ortodoxe din Ucraina

Colapsul Uniunii Sovietice și mișcările de independență ale statelor membre, au

actualizat și tema autoidentificării religioase a popoarelor care aparțineau ortodoxiei.

Problema ,,moldovenească”, ,,estoniană” sau ,,belarusă” s-au dovedit a fi cazuri dificile,

dar soluționabile. În schimb, ,,chestiunea Ucraineană”, s-a transformat din nou din una

locală în una paradigmală. Atât în viața Bisericii Ortodoxe Ruse, precum și în

geopolitica rusă, Ucraina are un rol aparte, altfel spus ,,al doilea între egali”, de aceea,

anume participarea sau neparticiparea acestei țări în proiectele integraționiste rusești,

predetermină dimensiunea și succesul acestora. În conștiința politică rusă și a bisericii

ruse, până în prezent s-a format o imagine solidă, aproape mistică, despre rolul exclusiv

al Ucrainei pentru identitatea rusă. Ucraina este percepută nu numai ca ,,leagănul

civilizațiilor slave” în care ,,Kievul este mama orașelor ruse”, nu doar ca un punct

important în relația teritorială geostrategică fără de care Rusia nu își poate afirma

măreția sa, nu doar ca un izvor nesecat de resurse, Ucraina este percepută ca un

,,heartland” (inima pământului), iar în cazul în care va fi pierdută, țara, poporul și

ortodoxia rusă vor fi condamnați la o existență marginală și neimportantă.47 De aceea,

chestiunea Ucraineană și viitorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, sunt privite ca probleme

existențiale mai mult și mai puțin ca probleme politice și culturale.

În Ucraina sistemul politic este caracterizat de concurență acerbă dintre putere și

opoziției, distribuirea autorității între cele două părți și alegeri competitive fără rezultate

prehotărâte. Acest sistem politic policentric s-a extrapolat și asupra organizării vieții

46

Davie G., Religion in Britain Since 1945: Believing Without Belonging. Wiley, 1994, apud Sprînceană Vitalie,

op.cit. pp.51-52. 47

Ocara Andrei , „Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei): între eparhat și autocefalie” -

publicat în Православная церковь при новом патриархе, Malașenco Alexei și Filatov Serghei, Centrul Carnegie,

Moscova, 2012, pp.313-314.



41

bisericești din țară, astfel încât, ca urmare a schismei din interiorul lumii ortodoxe

ucrainene, în momentul de față în Ucraina co-există patru jurisdicții: Biserica Ortodoxă

Ucraineană subordonată Patriarhiei de la Moscova (BOU PM)48 , Biserica Ortodoxă

Ucraineană subordonată așa-zisei Patriarhii Kievene (BOU PK)49 , Biserica Ortodoxă

Autocefală Ucraineană (BOAU)50 și Biserica Greco-Catolică51.

Din acestea, doar BOU PM este legitimă din punct de vedere ale canoanelor

religioase, Biserica Greco-Catolică este recunoscută de lumea ortodoxă, doar ca parte

a religiei catolice.61 Cea mai dureroasă problemă politico-religioasă a Ucrainei o

reprezintă chestiunea autocefaliei Bisericii ortodoxe Ucrainene și drept urmare,

separarea ortodoxiei în trei structuri distincte. Acest subiect este aprig disputat în mediul

teologic, confruntat în societatea și politica ucraineană, și reprezintă o sursă de conflict

48

http://orthodox.org.ua/ 49

http://www.cerkva.info/ru/news/patriarkh/4472-pidbirka-novyn-pro-zaklyk-do-obednannya-cerkov.html) 50

https://ru.wikipedia.org/wiki/ 51

http://news.ugcc.ua/

Biserica Ortodoxă Ucraineană Patriarhia

Moscovei

Biserica Otrodoxă Ucraineană Patriarhia

Kieveană

Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană

Biserica Greco-Catolică din Ucraina

http://orthodox.org.ua/

https://ru.wikipedia.org/wiki/

http://news.ugcc.ua/



24

continuu între Patriarhia Moscovei și cea a Constantinopolului. În plus, aceasta

influențează semnificativ relațiile ruso-ucrainene. De aproape două secole, între cele

patru jurisdicții bisericești se duce o luptă dură, care este influențată semnificativ de

mandatul prezidențial și politica externă statală caracteristică fiecăruia.

Astfel, în timpul președintelui Leonid Cravciuc (1991-1994), BOU PM și-a pierdut

monopolul de singura Biserică a creștinilor ortodocși din Ucraina. Președintele Cravciuc

a oferit un suport considerabil BOU după obținerea independenței Ucrainei să ceară

autocefalie față de Moscova. În 1992, ca urmare a răspunsului categoric al Patriarhiei

Moscovei că nu este dispusă să acorde autocefalie Bisericii Ucrainene, s-a născut BOU

subordonată Patriarhiei Kievului, nerecunoscută nici până în prezent de Moscova, sub

oblăduirea Patriarhului Filaret (Denisenco), care a fost lipsit de statutul său de exarh în

cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene subordonată Moscovei. Tot atunci s-a legalizat la

nivel local BOAU, iar Biserica Greco-catolică din Ucraina a încetat să mai fie

marginalizată și oprimată prin intermediul jurisdicției de către stat.52

În perioada 1994-2005, cât timp a fost președinte Leonid Cucima, statul Ucrainean

pleda pentru o politică externă ,,multivectorială”. La fel de multivectorială a devenit și

politica bisericească, fundamentată pe echilibru între structurile bisericești și un sprijin

aproximativ egal acordat de stat fiecărei jurisdicții în parte. Cucima dorea să-și

manifeste puternic independența sa față de Kremlin, de aceea vizita lui Papa Iona Paul

al II-lea în Ucraina în 2001, a reprezentat un mesaj pentru Moscova, că părerea

Patriarhului Alexei al II-lea, care a protestat față de vizita Papei, pentru Kiev nu însemna

prea mult.53

Președintele Victor Iușcenco (2005-2010) și-a setat ca obiectiv politic, integrarea țării

în comunitatea statelor europene și s-a pronunțat pentru o biserică ucraineană unică,

creată prin reunificarea părților ,,ucrainofile” ale BOU PM, BOU PK și BOAU. Doar că

eșecul lui politic s-a extrapolat și asupra planurilor sale în domeniul ecleziastic. Vizita la

52

Оcara Andrei, op. cit. p.315. 53

Ibidem, p. 316.



41

Kiev în 2008 a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu din Constantinopol, a creat speranța

înființării și proclamării Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene. Nu a fost așa,

Bartolomeu a propus legalizarea Patriarhiei Ucrainene doar dacă aceasta va trece sub

jurisdicția sa. Astfel, Patriarhul Filaret, și-a văzut amenințat scaunul de conducere. Pus

în fața unei dileme de acest gen el a refuzat propunerea, ulterior, fiind învinuit de

egoism și interes personal.54

Cert este că adversarii unui astfel de scenariu au învins, jucând cu ambițiile

Patriarhului Filaret și disfuncționalitățile lui Iușcenco.55

Ianucovici, venind la conducerea țării în 2010, și-a exprimat orientarea ,,pro-rusă” și loialitatea

față de ortodoxia canonică, încurajând în acest mod BOU PM să se poziționeze ca Biserică

dominantă în Ucraina. Situația respectivă a dus la escaladarea conflictului în interiorul bisericii,

între ,,Moscofili” și ,,Ucrainofili”, iar drept consecință a acestei politici monoconfesionale spre

care s-a orientat Ianucovici, au avut de suferit cel mai mult ,,ucrainofilii”. Aceștia, fiind

demoralizați din cauza jurisdicției lor nelegitime dar și de intensificarea politicii Patriarhului Kirill

de a integra Ucraina în ,,Lumea Rusă”. Conștientizând rolul Ucrainei pentru identitatea rusă,

Patriarhul Kirill, a început să acționeze în acest sens, apelând la resursele proprii. Astfel, prin

intermediul conceptului ,,Lumii Ruse”, el a pus bazele unui nou proiect ideologic și geopolitic, iar

54

Ibidem, p. 317. 55

Ibidem. p. 317

Realizarea scenariului expus mai sus, ar fi dus la existența în paralel a două structuri

ortodoxe legitime în Ucraina, respectiv Moscova și Constantinopol. Situații similare din

Republica Moldova și Estonia au dus la o concurență dură și război diplomatic.

Repetarea scenariului și în Ucraina, ar fi putut poziționa Patriarhia Moscovei la un pas

de o criză profundă, deși unii analiști nu văd în existența paralelă a două jurisdicții

religioase legitime, nimic dăunător, dimpotrivă consideră ei, acest lucru ar fi forțat

Patriarhia Moscovei să se ocupe mai mult de atractivitatea sa.



26

abordarea problematicii Ucrainene i-a permis patriarhului să obțină un serios ,,capital simbolic”

și să-și crească influența sa politică în Federația Rusă.56

Ucraina, după obținerea independenței, a rămas practic, o dorință neîmplinită pentru elita

rusă, nereușind să găsească o formulă de cooperare comună care să satisfacă interesele

ambelor state. Nici unul din proiectele integraționiste ruse nu a fost realizat cu participarea

directă a Ucrainei (aceasta preferând statutul de observator), iar în ultima vreme, Rusia reușea

să dețină controlul Ucrainei doar prin intermediul șantajului politic și economic. În schimb, iată

că Patriarhul Moscovei, a creat un model (până ce, doar un model și nu o structură funcțională)

prin care Rusia să poată influența Ucraina și un ,,numitor geo-cultural” care permite nu doar să

se vorbească de un trecut comun, ci să le transforme în elemente de ,,soft power”.

Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), conform statutului său este o

biserică autonomă în cadrul BOR, însă multe chestiuni nerezolvate referitoare la statutul

juridic clar, permit manipularea bisericii. Actuala conducere a BOR creează mecanisme

juridice și administrative prin intermediul cărora să poată influența eficient situația

ortodoxiei ucrainene. Astfel, în februarie 2011, printr-o decizie a Sinodului Episcopilor

Bisericii Ortodoxe Ruse, au fost introduse modificări în Carta BOR, prin care se

observă o tendință de centralizare a conducerii Patriarhiei și anumite limitări referitoare

la Bisericile autonome.57

Una din modificări prevede că reprezentantul Bisericii autonome, va putea exercita

funcția sa, numai după ce Patriarhia Moscovei își va da aprobarea (anterior Patriarhul

își dădea doar binecuvîntarea sa). În rândurile Patriarhului Kiril, se vorbește tot mai mult

despre necesitatea unei conduceri directe a BOU PM și redenumirea titulaturii

Patriarhului Moscovei în Patriarhul Moscovei, Kievului și a Întregii Rusii și despre o

posibilă mutare a sediului Patriarhiei din Moscova la Kiev. Patriarhul mergând până

acolo încât a declarat că este gata să obțină cetățenia ucraineană. Însă mai târziu Kirill

56

Ibidem. p. 324-325. 57

Sinodul Episcopilor, Moscova, 2011. (Определение Освященного Архиерейского Собора Русской

Православной Церкви «О внесении изменений и дополнений в Устав Русской Православной Церкви»),

[Online] Disponibil pe: http://www.patriarchia.ru/db/text/1403020. [Data accesării: 13.05.2014].



41

a afirmat că această declarație a fost o glumă și că nu corespunde canoaneor

bisericești.58

Cu toate aceste presiuni externe și conflicte interne, Biserica rămâne în Ucraina

instituția cu cel mai înalt grad de încredere. Nivelul încrederii acordate Bisericii osciliază

permanent în jur de 55-60%, acest procent fiind mai mare ca cel al forțelor armate,

mass-media și chiar incomparabil cu cel al președintelui. 59 Echilibrul de forțe între

Bisericile Ortodoxe din Ucraina la începutul anului 201360, după cum reiese din Tabelul

4, este mult mai interesant de analizat și mai clarificator în ceea ce privește atitutinea

credincioșilor față de biserică. BOU PM dispune de aproape 12,5 mii de comunități

religioase, peste 10 000 mii de clerici, mai mult de 200 de mănăstiri și 20 de instituții

școlare religioase. BOU PK are aproximativ 4,500 mii de comunități religioase, 3,100

mii clerici, 59 de mănăstiri și 16 instituții școlare. BOAU se poziționează pe ultimul loc,

căci are doar 1205 comunități, 11 mănăstiri, 730 de clerici și 7 școli religioase.

Tabel 4.61

Echilibrul de forțe între Bisericile Ortodoxe din Ucraina la începutul anului 2013

Nr.Comunitățilo

r

(mii)

Nr.

Clericilor

(mii)

Nr.Mănăstirilor

Nr.Instituțiilor

Religioase

Apartenența

Respondențil

or

(%)

BOU PM 12,5 >10 >200 20 19,6%

58

„Патриарх Кирилл не собирается становиться украинцем, это была шутка, объяснили в УПЦ” (Patriarhul

Kiril nu intenționează să devină ucrainean, afost o glumă, a explicat la Sinodul Episcopilor – trad. rus.),

Newsru.com, 06.08.2009. [Online] Disponibil pe: http://newsru.com/religy/06aug2009/kirillnoukraine.html. [Data

accesării: 15.05.2014]. 59

Alexander Razumkovas, Centrul ucrainean pentru studii economice și politice, Sondaj de opinie realizat în 2013

în toate regiunile țării pe un eșantion de 2010 persoane cu vârsta ce a depățit 18 ani. Marjă de eroare 2,3 %.

(Социологические исследования, результаты которых приводятся в статье, осуществлены Украинским

центром экономических и политических исследований им. Александра Разумковас 28 февраля по 6 марта

2013-го во всех регионах Украины. Опрошено 2010 респондентов в возрасте свыше 18 лет. Теоретическая

погрешность составляет 2,3 процента). 60

Ibidem. 61

Alexander Razumkovas, op. cit.

http://newsru.com/religy/06aug2009/kirillnoukraine.html



28

BOU PK 4,5 3,1 59 16 18,3

BOAU 1,205 0,730 11 7 0,8

De asemenea, studiul din februarie-martie 2013, arată că: 19,6 dintre ucraineni au

declarat că aparțin de BOU PM, iar 18,3 se identifică cu BOU PK. Doar un număr de

0,8% dintre respondenți și-au declarat apartenența la BOUA, care formează mai

degrabă o confederație de eparhii, decât o unitate bisericească centralizată. Având în

vedere superioritatea aproape triplă după numărul comunităților religioase a BOU PM

față de BOU PK, raportul dintre credincioșii care se identfică cu cele două Biserici este

totuși surprinzător. În fapt, și acest lucru nu este specific doar Ucrainei, majoritatea

credincioșilor care se identifică cu o anumită biserică, își declară în felul acesta mai

degrabă apartenența lor la un anumit spațiu cultural-istoric, decât legătura cu o anumită

comunitate religioasă. Dorind să-și manifeste apartenența față de Patriarhia Kievului și

nu de cea a Moscovei, de fapt, este o foarte mare probabilitate ca aceste persoane să

aibă relații religioase destul de slabe cu Patriarhia Kievului, în schimb prin această

alegere, ei își manifestă identitatea lor națională și orientarea lor pro-occidentală. Este

de asemenea remarcabil, că la sfârșitul anilor 1990, toate rezultatele cercetărilor

sociologice, înregistrau o cotă mai mare a ,,kievenilor” în raport cu ,,moscoviții”, aceasta

cotă egalându-se abia la sfârșitul deceniului.62 De ce atunci, numărul respondenților

care se identifică cu BOU PM a crescut în 2013? Dacă într-adevăr, confruntările inter-

bisericești din Ucraina reprezintă reflecția în oglindă a confruntărilor interetnice a

societății ucrainene, am tinde să deducem că, de fapt, se intensifică identitatea rusă.63

Experții însă, sunt de părere că ucrainenii care își declară apartenența religioasă la

BOU PM, de cele mai multe fac această alegere raportându-se la statutul legal pe care

62

Elenskii Victor, Украинское православие и украинский проект,(Ortodoxismul ucrainean și proiectul ucrainean

– trad. rus.) Jurnal Pro et Contra Nr. 3-4(59), mai-august 2013, Centrul Carnegie, Moscova, pp.34-35.

63 Analiza Studiului Centrului Rozumkov din anul 2010, Описание исследования Центра Разумкова 2010 года,

Церковно-релігійна ситуація та державно-церковні відносини в Україні: підсумки десятиліття, тенденції і

проблеми, Національна безпека іоборона. 2011. Nr. 1—2, p.119—120.



41

îl deține Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei Moscovei.64 Se pare că

Patriarhia Kievului, nu a reușit să ofere enoriașilor săi loiali, pe lângă ideea națională și

o calitate mai bună a vieții spirituale, iar aici probabil că a contribuit și imaginea

Mitropolitului Vladimir, ce insista în ultima vreme tot mai mult asupra faptului că BOU

PM are un statut special în cadrul BOR și nu se supune administrativ acesteia:

,,biserica noastră se află doar în subordonare canonică față de Patriarhia Moscovei. Din

punct de vedere administrativ, inclusiv financiar, noi suntem absolut independenți”.65

Cât de credibil este perceput mesajul și la Moscova, rămâne de văzut.

4. Studiu comparativ: două proiecte, o singură idee

Mai sus am evidențiat relația dintre stat, biserică și societate și cât de mult este

implicată BOR în politica internă a Federației Ruse dar și în problemele interne ale

Republicii Moldova și ale Ucrainei. Totuși, rămâne deschisă întrebarea: în ce măsură

Biserica Ortodoxă Rusă este angajată în atingerea obiectivelor statului rus în plan

extern și prin ce mijloace? Este cât se poate de greu să identifici această implicare,

deoarece conducerea Patriarhiei nu își declară deschis intențiile, ca să nu fie percepută

drept un mecanism de stat și discreditată în ochii propriilor credincioși. Însă indirect,

BOR este implicată în atingerea obiectivelor geopolitice ale actualului guvern, iar acest

lucru s-a observat odată cu sosirea noului Patriarh Kiril pe scaunul patriarhal în 2009 și

începând cu al treilea mandat prezidențial a lui Vladimir Putin.

Pentru a evidenția această implicare, pornesc de la două articole, Discursul Înalt Prea

Sfințitului Patriarh Kirill la a treia deschidere a Adunării Lumii Ruse de pe 3 noiembrie

2009 și articolului semnat de V. Putin din cotidianul ,,Izvestia” de pe 3 octombrie 2011,

intitutal ,,Noul proiect integraționist pentru Eurasia – viitorul care se naște astăzi”.

64

Elenskii Victor, op.cit. p.35-36. 65

Prefericitul Mitropolit Vladimir, (Блаженнейший Митрополит Владимир): ,,В отношении автокефалии

должна вестись очень мудрая и взвешенная политика”. [Online] Disponibil pe: http://www.mgarsky-

monastery.org/main/79. [Data accesării:24.05.2014].

http://www.mgarsky-monastery.org/main/79




30

Deloc întâmplător am selectat aceste două documente, discursul Patriarhului este

catalogat drept ,,discurs-programă”, fiindcă în cadrul acestuia, Kiril vine cu un nou

proiect, cel al ,,Lumii Ruse” și acest lucru nu se întămplă nici la un an de la preluarea

funcției de Patriarh al BOR. Articolul din ,,Izvestia” este privit ca lansarea lui Putin în

campania electorală din 2012 și ne informează despre planul grandios de politică

externă pe care ar dori să-l pună în aplicare Putin în viitorii șase ani sub forma Uniunii

Eurasiatice. Cert este faptul că anume aceste articole au creat o serie de dezbateri și

reacții atât la nivelul opiniei publice locale, cât și la nivel internațional.

Îmi propun ca obiectiv: identificarea direcțiilor de politică externă comună din articolul

pre-electoral al actualului președinte Vladimir Putin și ,,doctrina” Patriarhului Kiril.

Pornesc de la ipoteză precum că Putin și Kiril au un scop comun: menținerea spațiul

ex-sovietic în sfera de influență a Kremlinului. Cu cât discursurile președintelui și al

Patriarhului sunt mai asemănătoare, cu atât crește probabilitatea ca Biserica să fie

implicată în atingerea obiectivelor geopolitice ale actualului guvern.

Pentru a identifica direcțiile de politică externă comună ale celor două documente, voi

folosi metoda analizei de document prin lectura atentă a documentelor neoficiale,

extragerea ideilor esenţiale și prezentarea lor în rezumat.

4.1 Discursul Înalt Prea Sfințitului Patriarh Kiril la a treia deschidere a

Adunării Lumii Ruse de pe 3 noiembrie 2009

,,Astăzi, globalizarea, așa cum se spune acum, reprezintă o provocare în primul rând

pentru conceptul de identitate cultural-națională. Reprezentanții diferitelor culturi sunt

puși să aleagă: să se alăture marilor proiecte globale și să se dizolve în ele, ori să joace

singuri rolul actorilor independenți ce modelează ordinea mondială. Poate oare ,,Lumea

Rusă” să-și asigure rolul de jucător important pe scena mondială – astăzi și în viitor?

Sunt sigur, poate.



41

Un exemplu despre cum se poate face acest lucru ne este prezentat de strămoșii

noștri.” 66 ,,Nucleul ,,Lumii Ruse” astăzi, îl reprezintă Rusia, Ucraina, Belarus, iar

Sfântul Părinte Lavrentii Cernigovschii, a expus această idee prin renumita lui fraza:

,,Rusia, Ucraina și Belarus – aceasta este Sfânta Rusie”. Anume acest sens al ,,Lumii

Ruse” este transpus în denumirea modernă a bisericii noastre. Biserica Rusă este

numită așa, nu după criteriul etnic. Această denumire indică faptul că BOR are o

misiune pastorală printre popoarele care primesc tradiția culturală și duhovnicească

rusă, ca o bază a identității lor naționale, sau cel puțin ca o parte substanțială a

acesteia. Iată de ce, în acest sens, noi considerăm că și Moldova este parte din

,,Lumea Rusă”. În același timp, BOR reprezintă cea mai multinațională comunitate

ortodoxă din lume și încearcă să-și dezvolte acest caracter multinațional”.67

În continuare, Patriarhul ține să menționeze că ale sale cuvinte nu trebuie înțelese ca

și cum BOR ar pune la îndoială granițele statelor mai sus menționate. Îi este imposibil

să nu recunoască că granițele statelor, cel puțin în momentul de față, creează obstacole

inutile între popoarele ,,Lumii Ruse”. Totuși, mai adaugă el, pentru țările europene,

suveranitatea nu reprezintă o piedică în construcția relațiilor strânse dintre ele în cadrul

Uniunii Europene. Statele ce au o istorie comună cu Rusia, cu atât mai mult ar trebui să

dezvolte procese integraționiste, fiindcă aceste țări fac parte dintr-un spațiu civilizațional

unic, în care s-au acumulat valori, cunoștințe și experiențe, ce ,,ajută popoarele noastre

să ocupe un loc demn în familia umană.”68 La întrebarea retorică ,,cum poți determina

acest spațiu civilizațional unic al ,,Lumii Ruse”, ținând cont că la momentul actual îi

lipsesc instituțiile politice comune, Patriarhul explică că la baza Lumii Ruse stau trei

piloni, respectiv credința ortodoxă, limba și cultura rusă. Discursul este încheiat pe o

notă motivațională în care Patriarhul îndeamnă statul, biserica și societatea să

colaboreze, pentru că, consideră el ,,doar o Lume Rusă coezivă poate deveni un

subiect puternic al politicii internaționale globale, mai puternică decât orice alianțe 66

Discursul Patriarhului Kiril la a treia deschidere a Adunării Lumii Ruse, 03.11.2009. [Online] Disponibil pe:

http://www.patriarchia.ru/db/text/928446.html. [Data accesării:10.06.2014]. 67

Ibidem. 68

Ibidem.



32

politice. Doar că, fără eforturile coordonate ale guvernului, bisericii și societății civile, noi

nu vom putea îndeplini acest scop”.69

Rezumând, consider că proiectul ,,Lumii Ruse” trasează patru idei de bază: în primul

rând, ,,Lumea Rusă” poate fi percepută ca spațiu de răspândire a limbii și literaturii

ruse, reprezentând astfel un spațiu de integrare geoculturală, adresat statelor

cunoscătoare de limbă rusă, deci statelor ex-sovietice. În al doilea rând, ,,Lumea Rusă”

este percepută ca o republică a multitudinii popoarelor, ca un tot unitar ,,a mai multor

Rusii – Rusia Mică, Rusia Albă”. În al treilea rând, Patriarhul nu neagă că proiectul

,,Lumii Ruse” este folosit pentru construcția identității naționale și vorbește despre faptul

că nu ar trebui priviți rușii, ucrainenii, belarușii și (moldovenii) ca națiuni separate. De

fapt, există doar o Rusie, o singură națiune construită pe diferite componente etnice,

dar unită printr-o credință ortodoxă comună. În al patrulea rând, proiectul „Lumii Ruse”,

este privit ca un proiect integraționist, ce vrea să schimbe centrele de influență globală.

3.2. ,,Noul proiect integraționist pentru Eurasia – viitorul care se naște

astăzi”

Deținând în acea perioada funcția de prim-ministru, Putin își începe articolul,

reamintind că de la 1 ianuarie 2012 va intra în funcțiune ,,cel mai important proiect

integraționist – Spațiul Economic Unic – Rusia – Belarus – Kazahstan”, proiect de o

,,importanță istorică nu doar pentru cele trei state membre ale spațiului, ci pentru toate

statele post-sovietice”. ,,Calea până la acest punct, a fost una dificilă și sinuoasă. S-a

început acum 20 de ani, când după prăbușirea Uniunii Sovietice a fost creată

Comunitatea Statelor Independente – a fost găsit acel model ce a contribuit la păstrarea

firelor civilizaționale și spirituale, care leagă popoarele noastre.”70 ,,Noi avem o mare

moștenire rămasă de la Uniunea Sovietică – infrastructura, producția specializată și un

69

Ibidem. 70

Putin V.V., Новый интеграционный проект для Евразии — будущее, которое рождается сегодня, (Noul

proiect integraționist pentru Eurasia – viitorul care se naște astăz – trad. rus.)

Moscova, 3 octombrie 2011, Izvestia, [Online] Disponibil pe: http://izvestia.ru/news/502761. [Accesat în data de

01.06.2014].



41

spațiu lingvistic, cultural și științific unic. Să folosim în comun aceste resurse pentru

dezvoltare – este în interesul nostru comun”.

În continuare, Putin vorbește despre noul său proiect integraționist – Uniunea

Eurasitică (UEA), ce se va naște de la 1 ianuarie 2015 și conturează trăsăturile

specifice ale acestuia. În primul rând, el ne asigură că acest proiect ambițios nu-și

propune refacerea fostei URSS, ci: ,,propune modelul unei uniuni puternice,

supranaționale, capabilă să devină unul dintre polii lumii moderne și să joace rolul unui

,,conector” eficient între Europa și regiunea tot mai dinamică Asia-Pacific”. În

continuare Putin pune și mai mult accentul pe rolul internațional pe care îl va avea

Uniunea, menită să se transforme într-un jucător global, care alături de alți jucători

cheie și structuri regionale, precum UE, SUA și China, să asigure stabilitatea dezvoltării

globale. Resursele naturale și potențialul uman important de care va dispune UEA vor

permite acest lucru. Chiar dacă proiectul se adresează în special țărilor CSI, autorul

menționează că UEA este un proiect deschis, care salută aderarea altor parteneri,

alegerea trebuie să fie independentă și să satisfacă interesele naționale, dar cel mai

important, UEA nu va fi în contradicție cu aderarea la Uniunea Europeană. Mai mult de

atât, aderarea la UEA va permite fiecărui membru să se integreze în Europa „mai

repede și de pe poziții mai puternice“, astfel Uniunea va deveni o structură capabilă să

,,modifice configurația geopolitică și geoeconomică a întregului continent”, ține să

clarifice Prim-ministrul Putin. Acesta încheie articolul, fiind convins că ,,crearea Uniunii

Eurasiatice, integrării eficiente – este acea cale, ce va permite membrilor săi să ocupe

un loc decent în lumea complexă a secolului XXI. Numai împreună țările noastre sunt

capabile să intre printre liderii de dimensiuni globale și cei al progresului civilizațional,

să obțină succes și prosperitate”71.

Din acest articol se pot extrage patru idei esențiale: Putin dorește să realizeze un

proiect ce se va baza în special pe moștenirea lăsată de URSS, respectiv resurse

economice și identitatea culturală-lingvistic a acestui spațiu; se adresează în special

71

Ibidem.



34

țărilor din CSI; prin intermediul acestui proiect, dorește să reconfigureze polurile de

putere globală; Putin conștientizează că Rusia de una singură nu poate deveni un lider

mondial, deci are nevoie de țările CSI, în special de Ucraina și Republica Moldova

(aceste două state au fost invitate de mai multe ori în proiectele integraționiste rusești).

3.3. Rezultatele studiului: două proiecte, o singură idee

,,Lumea Rusă” a reprezentat o temă preponderentă pentru Patriarhul Kiril din 2009

până în prezent și se potrivește cu viziunea actualului președinte Putin, după cum

reiese din articolele analizate. Este interesant faptul, că abia la al treilea mandat

prezidențial, Putin s-a hotârât să-și deschidă platforma electorală cu proiectul

integraționist Uniunea Eurasiatică, deși această idee este totuși una mai veche, lansată

încă din 1994 de președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev.

Cele două articole reflectă construcția unor proiecte integraționiste, aparent diferite,

dar cu scop asemănător – transformarea Rusiei într-un subiect geopolitic important și

reconfigurarea polilor de influență globală. Luând în considerare că însuși ideea de

Uniune Eurasiatică, pornește de la curentul ,,eurasianismului”, al cărui ,,părinți

fondatori” (Nikolai Trubețkoi, Piotr Saviţkii şi Gheorghi Vernadski) considerau că ,,Rusia

nu este o țară europeană, nici asiatică, ci o entitate separată, în care elementul cultural

esențial este cel turanic și ortodoxia”,72 observăm că trăsăturile eurasianismului se

răgăsesc la ambii autori. Putem spune chiar că ,,Lumea Rusă” a Patriarhului Kiril se

reflectă chiar în proiectul Eurasiatic a lui Putin, deoarece invocă valorificarea spațiului

ortodox și cultural-lingvistic unic, pentru a putea face față pericolului pe care îl aduce

globalizarea. Uniunea Europeană reprezintă un model pentru ambele proiecte,

construcții ce cu siguranță vor fi mai coezive și mai reușite, odată ce țările vizate au,

atâtea elemente civilizaționale comune și un potențial nevalorificat încă, moștenit de la

prăbușirea URSS-ului. Sugestiv este faptul, că și Kiril și Putin țin să clarifice că aceste

72

Racu Octavian, Eurasianismul Rusesc – Originile și Ideiele, 01.07.2011, [Online] Disponibil pe:

http://octavianracu.wordpress.com/2011/07/01/eurasianimul-rusesc-originile-si-ideile/. [Accesat la 31.05.2014].



41

proiecte nu își propun să diminueze suveranitatea statelor vizate în proiect ori să

reconfigureze granițele acestora, ci le oferă șansa să ocupe alături de Rusia, un loc

decent în lumea complexă a secolului XXI. Cine sunt aceste state? Putin ne spune că

proiectul se adresează în special statelor din CSI, Kiril însă, bazându-se pe ortodoxism,

delimitează acest spațiu, oferind întâietate Ucrainei, Belarus și Republicii Moldova, state

subordonate canonic BOR.

Astfel, consider că nu aș exagera prea mult dacă aș concluziona, că în fapt, conceptul

,,Lumii Ruse” are aceleași obiective de politică externă ca și proiectul integraționist al

președintelui Putin. Proiecte ambițioase de altfel, ce se rezumă la un singur scop –

controlul și influența spațiului ex-sovietic.

Concluzii

Din punct de vedere național și internațional, spațiul ortodoxiei a evaluat foarte

interesant în ultimele două decenii. Spre exemplu, ortodoxia pentru ruși, în primul rând,

reprezintă identificarea culturală și națională și le creează sentimentul de apartenență la

comunitate și nu neapărat un sentiment religios. În Republica Moldova, religia, nu

presupune doar satisfacerea nevoilor spirituale ale credincioșilor, în mare parte,

apartenența la religie reprezintă și orientarea politică a credincioșilor, dar și

autoidentificarea națională. Această situație este justificată de existența în Republica

Moldova a două structuri religioase, respectiv Mitropolia Basarabiei, ce aparține de

Patriarhia Bucureștiului și Mitropolia Moldovei subordonată canonic Patriarhiei

Moscovei.

Biserica Ortodoxă din Ucraina are o structură și mai complicată, influențată mai mult

de factori instabili decât stabili. În contextul în care Ucraina își caută identitatea culturală

și geopolitică, mai ales în condițiile actuale de instabilitate social-politică, Biserica

Ortodoxă Ucraineană este afectată, viitorul acesteia fiind sub semnul întrebării. Această

biserică nu este una monolitică, ci are 2 poli etno-culturali și ideologici, în jurul cărora se



36

structurează spațiul ecleziastic, cultural, informațional și lingvistic. În interiorul Bisericii

Ortodoxe Ucrainene, s-a dezvoltat o situație destul de unică, în cadrul căreia co-există

două imagini ale ortodoxiei, două orientări (geo)politice, două percepții diferite și două

subculturi ortodoxe. Aceste subculturi se regăsesc în cele trei biserici ortodoxe

separate, respectiv Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei Moscovei și

singura care este considerată legitimă, Biserica Ortodoxă Ucraineană ce aparține

Patriarhiei Kievului și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană. De mai bine de

douăzeci de ani aceste biserici se află într-un regim de concurență intensă, dar în

același timp, au realizat că nu se pot distruge reciproc și că trebuie să-și găsească o

cale de comunicare. Confruntarea inter-bisericească din Ucraina reflectă de fapt, foarte

bine confruntarea interetnică în interiorul societății ucrainene, societate ce este împărțită

între ,,moscofili” și ,,ucrainofili”.

Se poate discuta despre cât de mult orientarea geopolitică influențează rolul bisericii

în spațiu post-sovietic, însă este cert faptul că în prezent biserica, este impusă de

conjuctura actuală să se implice într-un fel sau altul în viața publică, implicându-se și în

jocurile politice. Unul din motivele evidente ale acestei implicări, o reprezintă în special

schimbarea naturii relației stat-biserică. Statul, indiferent de simpatia sa față de biserică,

rămâne secular, dar politicienii tind să folosească religia în interesele și proiectele lor

politice și nicidecum în interesul bisericii. Mai mult decât atât, separarea formală a

bisericii de stat, înseamnă că biserica nu mai are nici o posibilitate să-și restabilească

influența asupra vieții politice a țării, pe care a avut-o în perioada pre-sovietică. Astfel,

bisericii nu-i mai râmâne altceva decât să iasă în public.

În cele trei state, exemplele prezentate susțin afirmația că biserica se implică în viața

publică a țării și are o relație oarecum strânsă cu statul, iar în funcție de partidele

politice care vin la guvernare și orientarea lor politică, acestea răsplătesc biserica prin

susținere financiară și favoruri legislative. Cu toate acestea, în toate cele trei state

(Rusia, Ucraina, Republica Moldova), biserica se încadrează în instituțiile cu cel mai



41

înalt grad de încredere. Ucrainenii, în general, au încredere în biserică mai mult decât în

președinte sau forțele armate.

În Federația Rusă, biserica de asemenea se bucură de un înalt grad de încredere din

partea societății, dar aici comparativ cu cele două state, nivelul încrederii acordate

bisericii, începe treptat să scadă. Chiar dacă Biserica Rusă încearcă să fie preacaută

pe terenul politic, pentru a nu crea impresia că este o pură organizație politică, odată cu

venirea lui Kiril în fruntea Patriarhiei, apropierea tot mai strânsă a bisericii de liderii ruși,

nu a rămas neobservată de opinia publică. Patriarhul Kiril emană tot mai mult trăsăturile

unui politician, iar proiectele sale ideologice și geopolitice, sub conceptul ,,Lumii Ruse”,

vizitele sale în Republica Moldova și Ucraina, îi întăresc și mai mult aceste trăsături.

Prin intermediul Ucrainei și Republicii Moldova, Patriarhul își consolidează influența sa

bisericească și politică, iar prin intermediul proiectului ,,Lumii Ruse”, a reușit să obțină

un serios ,,capital simbolic” în Rusia și să-și crească influența sa în politica

internațională. În ciuda apropierii politice, acum și ideologice, a Bisericii Ruse cu statul,

și în pofida faptului că Patriarhul nu-și ascunde susținerea sa față de actualul

președinte, autoritățile au grijă ca rolul instituțional al bisericii, cel de instanță ideologică,

să nu se extindă, iar Patriarhul să nu se transforme într-o figură politică influentă. Deși

rolul simbolic pe care îl are biserica în societatea rusă, rămâne neschimbat, conform

ultimelor studii sociologice, nivelul de încredere al Patriarhului, acordat de credincioși, a

început să scadă, Kiril situându-se pe locul al șaselea sau al șaptelea, după nivelul de

încredere. Poate din acest motiv, în legătură cu ultimele evenimente desfășurate în

Ucraina, Patriarhul a încercat să pară imparțial, abținându-se să condamne

Euromaidanul. Care va fi poziția viitoare a Bisericii Ruse în legătura cu situația din

Ucraina și cum vor avea impact aceste evenimente asupra Bisericii Ortodoxe

Ucrainene, va fi întrebarea pentru o cercetare viitoare.



38

Bibliografie

Referințe

Cemârtan Romeo, Cazul Mitropoliei Basarabiei – interferențe politice și

religioase, Institutul de Politici Publice, Chișinău, 2002.

Dungaciu Dan, Națiunea și Provocările (Post)Modernității, Editura Tritonic,

București, 2004.

Dungaciu Dan, Moldova ante portas, Ed.Tritonic, București, 2005.

Elenskii Victor, Украинское православие и украинский проект, Jurnal Pro et

Contra Nr. 3-4(59), Centrul Carnegie Moscova, mai-august 2013.

Huntington P. Samuel, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale,

Editura Litera, București, 2012.

Ocara Andrei, Украинская православная церковь (Московского патриархата):

между экзархатом и автокефалией, publicat în Православная церковь при

новом патриархе, Malașenco Alexei și Filatov Serghei, Centrul Carnegie

Moscova, 2012.

Solodovnic Svetlana, Россия: официальная церковь выбирает власть, Jurnal

Pro et Contra, Nr.3-4, Centrul Carnegie Moscova, mai –august 2013.

Sprînceană Vitalie, Бог в ,,зонах пограничья, Jurnal Pro et Contra Nr. 3-4(59),

Moscova, mai-august 2013.

Țugui Eduard, Geopolitica ortodoxiei și relația stat-biserică în Republica

Moldova, Policy Brief Nr. 6, Chișinău, noiembrie 2011.

Zamfir Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coord.), Dicționar de Sociologie, Editura Babei,

București, 1998;

Publicaţii, agenţii, pagini web

Adresarea președintelui Putin în cadrul Adunării Federale a Federației Ruse,

Moscova, 26.05.2004. [Online] Disponibil pe :

http://archive.kremlin.ru/text/appears/2004/05/71501.shtml Data accesării:

10.04.2014.

Adresarea Prea Sfințitului Patriarh Alexei al II-lea cu privire la re-înmormântarea

osemintelor imperiale, Moscova, 14.07.1998. On-line:

http://patriarch.voskres.ru/140798.htm . Data accesării: 13.04.2014.

Aproximativ 4 mln de ruși au participat la slujba de Înviere, Moscova, 05.05.2013.

Disponibil on-line: http://ria.ru/society/20130505/935887405.html . Data accesării:

25.05.2014.

http://patriarch.voskres.ru/140798.htm

http://ria.ru/society/20130505/935887405.html



41

Arhimandrit Tihon (Шевкунов), Путин и его семья — христиане. Это главное,

cotidianul Известия, 07.12.2001.

Barometrul de Opinie Publică, Sondaje disponibile on-line:

http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156 . Data accesării 05.05.2014.

Centrul Național de Cercetare a Opiniei Publice din Rusia, 1999. Disponibil on-

line: http://wciom.ru/zh/print_q.php?s_id=356&q_id=28866&date=30.04.1999 .

Data accesării: 14.04.2013.

Centrul de cercetare națională a opiniei publice: Noi credem în Dumnezeu?,

Moscova, 30.03.2014. Disponibil on-line:

http://wciom.ru/index.php?id=268&uid=13365 . Data accesării: 20.04.2014.

Centrul Levada: în Rusia 74% sunt ortodocși și 7% musulmani, Moscova,

17.12.2012. Disponibil online: http://www.levada.ru/17-12-2012/v-rossii-74-

pravoslavnykh-i-7-musulman . Data accesării: 25.04.2013.

Centrul Național de Cercetare a Opiniei Publice, Biserica, partidele, mass-media

și sindicatele: rolul și influența în societatea noastră, Moscova, 22.06.2012.

Disponibil on-line: http://wciom.ru/index.php?id=459&uid=112842 . Data

accesării: 22.05.2014.

Centrului Național de Cercetare a Opiniei Publice, Patriarhul Kirill: patru ani de

slujire, Moscova, 06.02.2013. Disponibil on-line:

http://wciom.ru/index.php?id=459&uid=113626 . Data accesării: 23.05.2014.

Cerere înițiată de Sinodul Episcopilor BOR, Moscova, 13-16.08.2000. Disponibil

on-line: http://www.vselprav.org/sob/s2000r32.htm . Data accesării: 14.04.2014

Cine conduce Biserica Rusă?, 01.07.2003. Disponibil on-line:

http://sovsekretno.ru/articles/id/1039/ . Data accesării: 13.04.2014.

Cum îl laudă Patriarhul Kiril pe Putin, 09.02.2012. Disponibil on-line:

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/02/09/cum-il-lauda-patriarhul-

kirill-peputin-ce-promite-la-schimb-premierul-rus-promovarea-bisericii-la-tv-si-

apararea-crestinilorpersecutati-din-lume/. Data accesării:13.05.2014.

Declarația membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Curierul Ortodox

Nr.6 din 17.06.2010.

Dicționar Ortodox. On-line: http://www.calauzaortodoxa.ro/a/ . Data accesării:

10.06.2014.

Discursul Înalt Prea Sfințitului Patriarh Kirill la a treia deschidere a Adunării Lumii

Ruse, 03.11.2009. Disponibil on-line:

http://www.patriarchia.ru/db/text/928446.html . Data accesării: 10.06.2014.

http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156

http://wciom.ru/zh/print_q.php?s_id=356&q_id=28866&date=30.04.1999

http://wciom.ru/index.php?id=268&uid=13365

http://www.levada.ru/17-12-2012/v-rossii-74-pravoslavnykh-i-7-musulman

http://www.levada.ru/17-12-2012/v-rossii-74-pravoslavnykh-i-7-musulman



http://www.vselprav.org/sob/s2000r32.htm

http://sovsekretno.ru/articles/id/1039/

http://www.calauzaortodoxa.ro/a/

http://www.patriarchia.ru/db/text/928446.html



40

European Values Study 2008: Republic of Moldova. Disponibil on-line:

https://dbk.gesis.org/dbksearch/SDESC2.asp?no=4804&search=&search2=&DB

=E&tab=. Data accesării: 12.04.2014

Fundația Opiniei Publice din Rusia: Moartea Patriarhului Alexei al II-lea,

18.12.2008. Disponibil on-line:

http://bd.fom.ru/report/cat/cult/rel_rel/patriarchy/d085010 . Data accesării:

15.04.2014.

I se vor întoarce bisericii proprietățile din 1918?, Moscova, 01.03.2001. Disponibil

on-line: http://www.zavet.ru/news/news-s010301.htm . Data accesării:

10.04.2014.

Interviul Mitropolitului Kiril pentru radioul Maiak, 13.12.2006. Disponibil on-line:

http://www.nsad.ru/articles/patriarh-o-cerkvi-i-gosudarstve-vosem-citat . Data


Legea Nr. 278 din 27.12.2011, pentru modificarea şi completarea Legii nr.125-

XVI din 11 mai 2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente.

Lege Nr. 979 din 24 martie 1992, Despre Culte, Republica Moldova. Disponibil

on-line:

http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311757&lang=1 .

Data accesării: 25.04.2014.

Lege privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, Nr.125 din

11.05.2007, R.Moldova. Disponibil on-line:

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=324889 . Data


Mitropolitul Kiril: ideea drepturilor omului nu ar trebuie să justifice păcatul.

28.02.2006. Disponibil on-line: http://www.sedmica.orthodoxy.ru/237-03-03-

06.php#8 . Data accesării: 10.04.2014.

Mitropolitul Vladimir, В отношении автокефалии должна вестись очень

мудрая и взвешенная политика. Disponibil on-line: http://www.mgarsky-

monastery.org/main/79 . Data accesării: 24.05.2014.

Mitropolia Basarabiei. Contextul istoric. Disponibil on-line:

http://www.mitropoliabasarabiei.ro/?page_id=69 . Data accesării:25.04.2014.

Mitropolitul Vladimir, Noi nu împărțim credincioșii după naționalitate, interviu

acordat portalului provaslavia.ru, 30.06.2011. Disponibil on-line:

http://www.pravoslavie.ru/guest/47326.htm . Data accesării: 26.04.2014.

Mesajul de conciliere și unitate adresat de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit

Vladimir clasei politice din Republica Moldova, 04.03.2013. Disponibil on-line:

http://ortodoxia.md/ . Data accesării: 02.05.2014.



http://bd.fom.ru/report/cat/cult/rel_rel/patriarchy/d085010

http://www.zavet.ru/news/news-s010301.htm

http://www.nsad.ru/articles/patriarh-o-cerkvi-i-gosudarstve-vosem-citat

http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311757&lang=1

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=324889

http://www.sedmica.orthodoxy.ru/237-03-03-06.php#8

http://www.sedmica.orthodoxy.ru/237-03-03-06.php#8



http://www.mitropoliabasarabiei.ro/?page_id=69

http://www.pravoslavie.ru/guest/47326.htm

http://ortodoxia.md/



41

Patriarhul Kiril nu are de gând să devină Ucrainean, a fost o glumă, 06.08.2009.

Disponibil on-line: http://newsru.com/religy/06aug2009/kirillnoukraine.html . Data


Paștele l-au întâlnit în bisericile și mănăstirile din Moscova 300 000 de oameni,

Moscova, 05.05.2013. Dispionibil on-line: http://www.interfax.ru/moscow/305073

. Data accesării: 25.05.2014.

Patriarhul Kiril despre situația curentă din Rusia, Moscova, 17.12.2011.

Disponibil on-line: http://www.portal-

credo.ru/site/?act=news&id=88614&topic=774 . Data accesării: 17.05.2014.

Planul lui Dumnezeu pentru om și libertatea voinței: perspectivă escatologică,

15.10.2005. Disponibil on-line: http://www.patriarchia.ru/db/text/57597 . Data


Putin Vladimir s-a întâlnit cu reprezentanții organizațiilor religioase, Moscova,

08.02.2012. Disponibil on-line: http://putin2012.ru/events/216 . Data accesării:

22.05.2014.

Putin V.V., Новый интеграционный проект для Евразии — будущее,

которое рождается сегодня, Moscova, 3 octombrie 2011, Izvestia, disponibil

on-line: http://izvestia.ru/news/502761. Accesat în data de 01.06.2014.

Racu Octavian, Eurasianismul Rusesc – Originile și Ideiele, 01.07.2011,

disponibil on-line: http://octavianracu.wordpress.com/2011/07/01/eurasianimul-

rusesc-originile-si-ideile/ . Data accesării: 31.05.2014.

Rapoartele Patriarhilor la Consiliul Episcopilor 1988, 2008, 2011. Disponibil on-

line: http://www.patriarchia.ru/ . Data accesării: 30.03.2014.

Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, 2000. Disponibil on-line:

http://www.patriarchia.ru/db/text/133115.html . Data accesării: 25.04. 2014.

http://newsru.com/religy/06aug2009/kirillnoukraine.html

http://www.interfax.ru/moscow/305073

http://www.portal-credo.ru/site/?act=news&id=88614&topic=774

http://www.portal-credo.ru/site/?act=news&id=88614&topic=774

http://www.patriarchia.ru/db/text/57597

http://putin2012.ru/events/216

http://izvestia.ru/news/502761

http://octavianracu.wordpress.com/2011/07/01/eurasianimul-rusesc-originile-si-ideile/

http://octavianracu.wordpress.com/2011/07/01/eurasianimul-rusesc-originile-si-ideile/

http://www.patriarchia.ru/

http://www.patriarchia.ru/db/text/133115.html



42

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod necesar poziția Academiei Române.

Opiniile exprimate nu implică automat poziția tuturor experților FUMN sau a altor

instituții și organizații partenere FUMN.

Copertă: „RPȚ” via RUSSIA.RU

Prelucrare Photoshop: Nicolae Țîbrigan

Redactare: Radu Cupcea

® FUMN noiembrie 2014

Fundația Universitară a Mării Negre

Casa Academiei Române, Calea 13 Septembrie nr. 13, aripa de est, Etaj 7, București –

5, 761172

E-mail: [email protected]

Tel.: +4 031 405 25 42

+4 0755 087 185

Pentru mai multe detalii despre FUMN vizitați pagina http://fumn.eu/

mailto:[email protected]

http://fumn.eu/

Documents

FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ A MĂRII NEGREfumn.eu/wp-content/uploads/2015/01/Policy_Memo_Nr_7_FUMN...FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ A MĂRII NEGRE SUB EGIDA ACADEMIEI ROMÂNE 4 și cum nu ar