Friedrich Nietzschecritica metafizicii [i criza sensuluibdquo[Atunci] cacircnd se vorbeşte despre laquoumanitateraquo ne bazămpe ideea că ea ar putea fi ceea ce desparte omul de naturăşi icircl diferenţiază de aceasta icircnsă icircn fapt această separaţienu există proprietăţile laquonaturaleraquo şi cele ce se pretinde afi icircn exclusivitate laquoomeneştiraquo se află amestecate icircn modnedesociabil Icircn calităţile sale cele mai nobile şi maielevate omul este icircn icircntregime natură şi poartă icircn sineciudăţenia acestui duplicat caracter natural Aptitudinilesale de temut şi care se consideră icircn favoarea inumanuluisunt poate chiar solul rodnic de unde poate să ţacircşnească ooarecare umanitate atacirct sub formă de emoţii cacirct şi defapte şi opereldquo [1](Friedrich Nietzsche)Ideile filosofice ale lui Friedrich Nietzsche (1844ndash1900) nu sunt articulate icircn sistem ceea ce nuicircnseamnă icircnsă că ar fi lipsite de o coerenţă de ansamblu care singuralizează profilul unei gacircndiride o imensă actualitate Acest sfacircrşit de secol se află sub semnul diagnosticului nietzscheean ndashmai ales prin sentimentul dezolant al accelerării proceselor de relativizare şi chiar disoluţie avalorilor prin de-mistificarea cunoaşterii ştiinţifice criza sensului şi a identităţii umaneepuizarea marilor discursuri universalizante din etică ştiinţă şi filosofie şamd Lipseştedeocamdată acea luciditate tăioasă care să valorifice patosul [re]constructiv creator prin careNietzsche sugerează posibilitatea depăşirii simplului nihilism şi a mediocrităţii umane

1048590 Omul eroic Nietzsche recunoaşte că stimează un filosof numai icircn măsura icircn care acesta este icircnstare să dea un exemplu să fie un model demn de urmat de aceea admiră pe Schopenhauer şiMontaigne pentru onestitatea stilului de gacircndire Icircn timp ce Kant şi-a asimilat rigorileinstituţionalizate ale mediului universitar ndash exemplul său producacircnd bdquoprofesori de filosofie şi ofilosofie de profesorildquo ndash Schopenhauer a trăit periculos icircntr-o izolare inconfortabilă icircndrăznindbdquosă dispere de (pentru ndash nn) adevărldquo [2] de fapt acest pericol icircnsoţeşte orice gacircndire care icircşiicircncepe drumul de la filosofia lui Kant icircn măsura icircn care cel icircn cauză refuză să fie o maşină degacircndit şi calculat exprimacircndu-se robust şi complet icircn suferinţă şi nesăbuit icircn dorinţe energiaminţii lui Schopenhauer modifică scepticismul popular şi relativismul dizolvant de secreţiekantiană icircn sensul unei contemplări tragice a lumii şi vieţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie42Epoca icircn opinia lui Nietzsche a erijat unul după altul trei imagini despre om Modelul prefiguratde Rousseau cu efecte populare confuze emană o forţă care a dus la revoluţii violente Omul luiGoethe ndash croit pentru naturile contemplative mai rafinate ndash bdquoeste o forţă conservativă şiconciliantă dar el riscă () să degenereze icircn filistin aşa cum omul lui Rousseau se poate (pre-)face uşor personaj catilinarldquo [3] Icircn schimb omul lui Schopenhauer icircşi asumă suferinţa voluntară

a adevărului prin care se icircmplineşte totala conversiune a fiinţei sale refuzacircnd cu tenacitatereducerea sensului vieţii la conservarea propriei mediocrităţi la minciuna confortabilă de sineOmul autentic probează că activitatea sa are un sens metafizic inteligibil icircn conformitate culegile unei vieţi superioare de un alt calibru afirmative chiar dacă s-ar părea că pentru a le urmatrebuie să (icircn-)fracircngă regulile vieţii obişnuite prin chiar acest fapt se permanentizează suferinţadispreţuind neutralitatea rece şi demnă de dispreţ a omului de ştiinţă omul schopenhauerianacceptă să fie devorat de o cunoaştere pasională oferindu-se sieşi ca primă victimă fărăicircndoială prin chiar gestul său temerar icircşi minează şansele de fericire domestică optacircnd pentru oviaţă eroicăOamenii mici ndash notează Nietzsche ndash gacircndesc şi cred că oamenii mari sunt mari icircn acelaşi fel icircncare ei icircnşişi sunt mici Cei care nu-şi icircnţeleg viaţa decacirct ca punct icircn dezvoltarea unei rase a unuistat sau a unei ştiinţe şi vor deci să se integreze deplin icircn istoria devenirii participacircnd la istorie şinimic mai mult nu au icircnţeles marea lecţie a existenţei respectiv faptul că eterna devenire este unjoc de marionete icircn care omul uită de sine icircşi uită menirea se dispersează şi diluează Omuleroic icircnsă are un fond disperat distruge tot ceea ce aparţine unei asemenea deveniri pline deiluzii şi pune icircn lumină falsul existenţialIcircntreaga problemă a sensului vieţii se concentrează icircn jurul icircntrebării bdquounde se sfacircrşeşteanimalul unde icircncepe omulldquo[4] Dacă din nevoi vitale omul este dispus la a se minţifrustracircndu-se prin minciună de aptitudinea sa metafizică şi dacă pe de altă parte instituţiileascund prin eschivă sarcina noastră autentică nu este mai puţin adevărat că fondul autentic alstărilor de lucruri este din cacircnd icircn cacircnd perceput vertijul angoasei evidenţiind fără tăgadă totceea ce este vis miraj icircn propria noastră viaţă Chemarea cosmică a omului nu poate fi icircnăbuşităla nesfacircrşit bdquoicircnsă icircn acelaşi timp simţim că suntem prea slabi pentru a suporta timp maiicircndelungat aceste clipe de acomodare la ceva mult mai profund şi că nu suntem oameni cătrecare aspiră natura pentru eliberarea (deacutelivrance) saldquo [5] Oamenii autentici depăşesc orizonturileanimalităţii filosoful artistul şi sfacircntul sunt tipuri exemplare icircn care natura simte că-şi atingescopul Prin acest mod de a icircnţelege rosturile omenescului Schopenhauer a descoperit un nouciclu de obligaţii menit să pregătească naşterea icircn noi icircnşine şi icircn afara noastră a filosofuluiartistului şi sfacircntului lucrarea omului asupra omenescului din sine icircnsuşi desăvacircrşeşte naturanoul ideal comunitar nu se mai bazează pe forme şi legi exterioare ci pe o gacircndire fundamentalăstructurată de trăirea culturii Natura are nevoie de tipurile umane performante pentru a accede lapropria sa limpezire luminare cunoaştere de sine deci pentru icircmplinirea unui ţel metafizicbdquoumanizarea finală şi supremă către care aspiră şi conspiră icircntreaga natură pentru a se elibera desine icircnsăşildquo [6]Nietzsche icircncearcă de fapt o interpretare liberă a ideilor schopenhaueriene prefiguracircnd opţiunidecisive pentru propria sa filosofie Astfel apreciază că prin condiţia noastră obişnuită nu

suntem capabili să contribuim cu ceva la naşterea unui om eliberator pesimismul luiSchopenhauer izvorăşte din mediocritatea şi ura icircn care se complace epoca refuzacircnd atmosferapesimistă din ideaţia lui Schopenhauer Nietzsche afirmă răspicat o teză care va căpătaconfiguraţii originaleFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului43bdquoscopul dezvoltării unei specii rezidă acolo unde ajunge la propria sa limită şi se transformă icircntr-o speciesuperioarăldquo [7]şi nu icircn masa de exemplare comode obsedate de prosperitate şamd

1048590 Menirea culturii Conştiinţa acestei finalităţi metafizice obligă la căutarea şi stimulareacircumstanţelor favorabile apariţiei acestor oameni macircntuitori Dacă de obicei instituţiile ndash icircnfrunte cu statul ndash lasă ca numărul să decidă acolo unde e vorba de valoare şi de semnificaţiemenirea adevăratei culturi este de a hrăni acele stări interioare mobilizatoare prin care insuldevine altceva decacirct ceea ce este Grav este icircnsă faptul că impulsul către autodepăşire esteanulat de puteri străine culturii bdquoExistă ndash notează Nietzsche ndash un fel de a abuza de cultură şi de ao face sclavldquo [8] Icircn acest plan Nietzsche distinge egoismul afaceriştilor egoismul statuluicăutătorii aşa-zisei bdquoformeldquo frumoase egoismul ştiinţeiSpeculanţii reduc cultura la inteligenţă şi cunoaştere mizacircnd pe profit după formula nevoia decultură presupune cunoaştere mai multă ceea ce generează noi trebuinţe şi pe de altă parteimpulsionează producţia creacircndu-se şansa creşterii profitului aducător de bunăstare Egoismulstatului doreşte extinderea şi generalizarea culturii numai icircn sensul instrumentului de dominaţiebdquoCreştinismul ndash subliniază Nietzsche ndash este cu siguranţă una din manifestările cele mai pure aleacestui impuls către cultură şi mai ales către zămislirea [icircn]totdeauna reicircnnoită a sfacircntului icircnsădeoarece a fost folosit a o suta oară să [se] mişte morile puterilor Statului boala l-a pătruns puţincacircte puţin pacircnă la măduvă a devenit victima ipocriziei şi minciunii şi a degenerat pacircnă la acontrazice scopul său originarldquo [9] Această distincţie dintre virtuţile culturale ale creştinismuluişi pe de altă parte falsificarea lor instrumentală prin subordonarea faţă de mizele puterilorstatale merită a fi reţinută pentru a sesiza just planul icircn care icircşi desfăşoară Nietzsche criticavehementă a religiei şi moralei creştine icircn opera de maturitate nu va nega spiritul creştinoriginar ci ipostaza sa degradată prin folosirea icircn amăgire şi protecţie a unei mediocrităţigeneralizateAlte puteri stimulează icircn mod cert cultura fără icircnsă ca prin aceasta să-i [re]cunoască adevăratulscop Icircn această categorie intră toţi cei care vor să schimbe conştiinţa apăsătoare a uracircţeniei şiplictiselii cu o presupusă bdquoformă frumoasăldquo accentul pus pe detalii exterioare cuvacircnt gestdecor fast bune maniere pot induce concluzii false icircn privinţa conţinutului realbdquoŞtiinţa este pentru icircnţelepciune ceea ce este virtutea pentru sfinţenie este rece şi uscată nu areiubire şi ignoră orice sentiment profund de insatisfacţie şi de nostalgie Ea este folositoare sieşipe cacirct este de vătămătoare slujitorilor săi icircn măsura icircn care transpune icircn aceştia propriul său

caracter şi le osifică astfel icircntr-un fel oarecare umanitatealdquo [10] Icircn ecuaţia ştiinţei suferinţa esteceva deplasat şi de neicircnţeles nimic altceva decacirct o problemă orice experienţă este tradusă icircntrunjoc dialectic de icircntrebări şi răspunsuri deci transformată icircntr-o pură afacere a inteligenţeiAcţiunea modificatoare pe care spiritul ştiinţific o exercită asupra fondului vital psihic şispiritual din care emană unicitatea umană a practicanţilor săi eclipsează tocmai finalitateaculturii Icircn viziunea lui Nietzsche savantul modern este icircn conflict cu geniul Alături de altecauze egoismul ştiinţei produce un asemenea climat icircncacirct bdquocondiţiile naşterii geniului nu suntameliorate icircn epoca modernă şi animozitatea icircn faţa oamenilor originali a crescut astfel icircncacirctSocrate n-ar mai putea să trăiască pe vremea noastră şi icircn orice caz el n-ar mai ajunge laşaptezeci de anildquo Atrofierea credinţei icircntr-o semnificaţie metafizică a culturii icircngăduie să sevorbească despre bdquonerozia naturii umane actualeldquo [11]

1048590 Un diagnostic tragic bdquoDumnezeu a muritldquo Nietzsche icircnsuşi spune despre sine ndash icircn termeniicircn care fuzionează ironia fină cu luciditatea tăioasă şi cu un evident sentiment al propriei valoriProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie44bdquoicircntr-o zi de numele meu se va lega amintirea despre ceva neobişnuit despre o criză cum n-amai existat pe pămacircnt despre cea mai profundă ciocnire a conştiinţelor despre o decizieicircmpotriva a tot ceea ce a fost crezut cerut sfinţit pacircnă acum Eu nu sunt un om sunt dinamităldquoConsideracircndu-se bdquoprimul om cinstitldquo bdquoicircn opoziţie cu minciunile mileniilorldquo ambiţionează la oreevaluare a tuturor valorilor Icircn acest sens diagnosticul laquomorţii lui Dumnezeuraquo are o funcţiepivotalăCritica brutală ndash din Ecce homo ndash a religiei creştine este motivată de autor printr-o intenţie validăteoretic bdquoautodepăşirea moralei prin sinceritateldquo şi printr-o constatare psihologică suficient decredibilă bdquocondiţia de existenţă a celor buni este minciuna altfel spus voinţa de a nu vedea cuorice preţ cum este alcătuită de fapt realitatealdquo criteriile valorice simbolurile credinţele inducbdquominţirea instinctelorldquo ascunzacircnd bdquopărţile icircnspăimacircntătoare ale realităţiildquo [12]Icircn alte lucrări Nietzsche ndash fără a face risipă de nuanţe şi fără a fi total[mente] limpede pacircnă lacapăt ndash precizează că ceea ce refuză este bdquonoţiunea de Dumnezeu falsificatăldquo [13] icircnprincreştinismul moral care devitalizează bdquoprin milă se icircnmulţeşte şi sporeşte irosirea puterilor pecare suferinţa o aduce vieţiildquo [14] bdquoDumnezeul slabilorldquo anesteziind voinţa şi energiile vieţiibdquoIcircntr-adevăr nu e altă alternativă pentru Dumnezei sau sunt chiar VOINŢA PUTERII ndash şiatunci vor fi Dumnezeii unui popor sau sunt neputinţa putinţei ndash şi atunci vor deveni neapăratbunildquo [15] Atunci cacircnd devine doar bdquosimbolul unui toiag al ostenelii o scacircndură de izbăvirepentru toţi acei ce se icircneacăldquo bdquoDumnezeul sărmanilor al păcătoşilor al bolnavilor prinexcelenţăldquo bdquodegenerează pacircnă ajunge icircn contrazicere cu viaţaldquo bdquoruina unui Dumnezeuldquo [16] Nise pare icircnsă că dincolo de cruzimea critică şi stufoşenia verbului nietzscheean se află un soi denelinişte tragică şi chiar o spaimă faţă de consecinţele verdictului său bdquoDumnezeu a muritldquoDe fapt miza sa este antimetafizică ceea ce respinge este dedublarea lumii lumea bdquoaceastaldquo

aparentă şi o altă realitate (absolută nedemonstrabilă) Icircl apreciază de pildă pe Heraclit icircnmăsura icircn care acesta consideră că fiinţa este o ficţiune goalăbdquoLumea laquoaparentăraquo e unica lumea laquoadevăratăraquo nu-i decacirct un adaos mincinosldquo bdquoA separa lumea icircntrunalaquoadevăratăraquo şi una laquoaparentăraquo fie icircn felul creştinismului fie icircn felul lui Kant (a unui creştin şiret icircncele din urmă) nu-i decacirct o idee sugerată de deacutecadence ndash un simptom al vieţii icircn declinldquo [17]Virulenţa critică este icircnlocuită cu o luciditate gravă pe măsură ce este inevitabilă concluziabdquoLumea adevărată am lichidat-o Ce lume a mai rămas Cea aparentă poate Dar nu O dată cu lumeaadevărată am lichidat-o şi pe cea aparentăldquo [18]Acest prag reflexiv rămacircne icircntr-o indeterminare ce insinuează icircngrijorarea faţă de ceea ceurmează gravitatea gestului pare a fi icircnsoţită de o aură tragicăTema bdquomorţii lui Dumnezeuldquo capătă la Nietzsche expresii parabolicebdquoNebunul ndash N-aţi auzit de acel nebun care ziua icircn amiaza mare aprinsese un felinar şi alerga prin piaţăstrigacircnd neicircncetat laquoIcircl caut pe Dumnezeu Icircl caut pe Dumnezeuraquo Cum acolo se aflau mulţi care nucredeau icircn Dumnezeu fu icircntacircmpinat cu hohote de racircs Oare s-a pierdut spuse unul S-a rătăcit ca uncopil spune altul Sau stă ascuns Se teme de noi S-a urcat pe o corabie A emigrat ndash racircdeau şi strigaucu toţii Nebunul sări drept icircn mijlocul lor şi icirci străpunse cu privirea laquoUnde a plecat Dumnezeu strigă elAm să vă spun eu Noi l-am ucis ndash voi şi eu Noi toţi suntem ucigaşii luiraquoldquo [19]Tensiunea dramatică a textului nu mizează pe simple efecte spectaculare ci pe zguduireaviscerală a spiritului icircn faţa unui diagnostic bdquomoartea lui Dumnezeuldquo Ceea ce pentru atei esteprilej de umor ieftin angajează la Nietzsche seisme care dislocă falii sufleteşti şi reaşeazăstraturile de conştiinţă Sentimentul vinovăţiei este difuz abia perceptibil icircn schimb devinecopleşitoare spaima faţă de consecinţele bdquomorţii lui Dumnezeuldquo Nietzsche sugerează cu oFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului45luciditate tăioasă gravitatea gestului şi răspunderii omeneşti condiţia tragică pe care trebuie săşi-o asume fiinţa umană atunci cacircnd ocupă locul rămas gol Diagnosticul bdquoDumnezeu a muritldquoeste unul existenţial şi istoric bdquoPropoziţiile speculative ndash notează Gilles Deleuze ndash pun icircn jocideea de Dumnezeu din punctul de vedere al formei sale Dumnezeu nu există sau există tot peatacircta cacirct ideea sa implică sau nu implică contradicţia Icircnsă formula laquoDumnezeu este mortraquo estede o cu totul altă natură ea face să depindă existenţa lui Dumnezeu de o sinteză opereazăsinteza ideii de Dumnezeu cu timpul cu devenirea cu istoria cu omul Această expresie spuneicircn acelaşi timp Dumnezeu a existat şi el este mort şi el va icircnvia Dumnezeu a devenit Om şiOmul a devenit Dumnezeu Formula laquoDumnezeu este mortraquo nu este o propoziţie speculativă ci opropoziţie dramatică propoziţia dramatică prin excelenţăldquo [20] Sub raport cultural filosofic şimoral sentinţa bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo semnifică faptul că temeiurile seculare ale vieţii şicriteriile bdquoadevăruluildquo au dispărut pentru omul contemporan Dumnezeu a icircncetat să maireprezinte principiul icircntemeierilor ultime instanţa absolută a validării structurilor atitudinalvaloriceicircn faţa lumii şi vieţii printr-o neevidentă dar totuşi strictă conexiune orizontulsimbolic se năruie bdquoBineleldquo bdquoAdevărulldquo bdquoFiinţaldquo decad icircn spaţiul relativizărilor bdquoCel mai deseamă eveniment din ultima vreme ndash că laquoDumnezeu a muritraquo iar credinţa icircn Dumnezeul creştina ajuns de necrezut ndash icircncepe deja să-şi arunce primele umbre asupra Europeildquo [21] Nu este icircnsăvorba de umbrele ce icircnsoţesc personajul principal ndash simulacre şi urme icircn care cei captivi şinostalgici caută sprijin mulţumindu-se cu imagini surogat ale simbolului sacru această

accepţiune a bdquoumbreildquo este folosită de Nietzsche pentru a sugera vlăguirea credinţei eroziuneatemporală a unei stări originare prin a cărei palidă invocare oamenii icircşi justifică mediocritateaAcele bdquoumbreldquo pe care le aruncă bdquomoartealdquo lui Dumnezeu asupra Europei se referă tocmai lasfera consecinţelor ndash abia perceptibile ndash ce trebuie deduse cu necesitate dintr-un diagnostichiperlucid bdquoDumnezeu a muritldquo bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo Nietzsche vizează ruptura demodel cultural şi tendinţă seculară bdquoo adacircncă şi veche icircncredere s-a preschimbat icircn icircndoialăldquobdquotoate trebuie să se prăbuşească acum după ce temelia acestei credinţe s-a zdruncinat pentrucă au fost clădite pe ea rezemate pe ea sau icircmpletite cu ea de pildă icircntreaga noastră moralăeuropeanăldquo un bdquoşir lung de dăracircmări distrugeri destrămări răsturnări care ne stau icircn faţăldquovestind rigorile unei bdquologici a spaimeildquo [22] bdquolumea şi coloritul tuturor lucrurilor s-a schimbatldquopentru cei vechi bdquotoate evenimentele străluceau icircntr-altfel căci din ele sclipea un Dumnezeu lafel toate hotăracircrile şi perspectivele unui viitor icircndepărtat pentru că existau oracole şi semnetainice şi se credea icircn prezicerildquo bdquonoi am dat lucrurilor o culoare nouă le pictăm neicircncetat ndash darce putem face noi deocamdată faţă de splendoarea culorilor acelei vechi meşteriţe ndash vreau săspun vechea omenireldquo [23] Nietzsche icircşi mustră contemporanii de reflecţie pentru că cedeazăaparenţelor fiind bdquoicircncă prea stăpacircniţi de primele urmări ale acestui evenimentldquo [24] senzaţiaunei libertăţi icircncurajatoare Iminenta destrămare a tablei de valori este icircntacircmpinată de Nietzschecu un disconfort profetic bdquopacircnă şi noi născuţi dezlegători ai ghicitorilor care aşteptăm deasemenea pe culmile muntoase aşezaţi icircntre azi şi ieri şi icircncrustaţi icircntre contradicţia dintre azi şimacircine noi primii şi prematurii născuţi ai secolului care vine şi cărora umbrele ce urmează săicircnvăluie icircn curacircnd Europa ar fi trebuit de fapt să li se icircnfăţişeze icircncă de pe acum cum se face căicircntacircmpinăm ivirea acestei icircntunecări fără un interes adevărat şi icircn primul racircnd fără grijă şi teamăpentru noildquo [25] De fapt sunt dinamitate chiar temeiurile vieţii şi cunoaşteriibdquoLipsa de sens a suferinţei şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat pacircnă acum omenirea ndash iar idealulascetic icirci oferea un sensldquoGolul de sens şi motivaţie al suferinţei este umplut icircnsă orice suferinţă a fost pusă bdquosub semnulvineildquo Totuşi omul este astfel salvat şi o dată cu icircnlăturarea bdquofără-de-sensldquo-ului voinţa icircnsăşiera salvată icircnsă acestei voinţe idealul ascetic icirci imprimă o direcţie care icircn opinia lui NietzscheProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie46se manifestă potrivnic omenescului vieţii simţurilor fiind bdquoo voinţă de neant o silă de viaţă orăzvrătire icircmpotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii dar este şi rămacircne o voinţăldquo ndash ceea cenu icircnseamnă puţin ştiut fiind că bdquoomul preferă să vrea neantul decacirct să nu vrea delocldquo [26]Postulatul bdquomorţiildquo lui Dumnezeu este icircnsoţit de un diagnostic icircn reflecţia morală bdquoa sositvremea dezastrului pentru toată flecăreala morală a unora despre ceilalţildquo [27] Refuzul

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

a adevărului prin care se icircmplineşte totala conversiune a fiinţei sale refuzacircnd cu tenacitatereducerea sensului vieţii la conservarea propriei mediocrităţi la minciuna confortabilă de sineOmul autentic probează că activitatea sa are un sens metafizic inteligibil icircn conformitate culegile unei vieţi superioare de un alt calibru afirmative chiar dacă s-ar părea că pentru a le urmatrebuie să (icircn-)fracircngă regulile vieţii obişnuite prin chiar acest fapt se permanentizează suferinţadispreţuind neutralitatea rece şi demnă de dispreţ a omului de ştiinţă omul schopenhauerianacceptă să fie devorat de o cunoaştere pasională oferindu-se sieşi ca primă victimă fărăicircndoială prin chiar gestul său temerar icircşi minează şansele de fericire domestică optacircnd pentru oviaţă eroicăOamenii mici ndash notează Nietzsche ndash gacircndesc şi cred că oamenii mari sunt mari icircn acelaşi fel icircncare ei icircnşişi sunt mici Cei care nu-şi icircnţeleg viaţa decacirct ca punct icircn dezvoltarea unei rase a unuistat sau a unei ştiinţe şi vor deci să se integreze deplin icircn istoria devenirii participacircnd la istorie şinimic mai mult nu au icircnţeles marea lecţie a existenţei respectiv faptul că eterna devenire este unjoc de marionete icircn care omul uită de sine icircşi uită menirea se dispersează şi diluează Omuleroic icircnsă are un fond disperat distruge tot ceea ce aparţine unei asemenea deveniri pline deiluzii şi pune icircn lumină falsul existenţialIcircntreaga problemă a sensului vieţii se concentrează icircn jurul icircntrebării bdquounde se sfacircrşeşteanimalul unde icircncepe omulldquo[4] Dacă din nevoi vitale omul este dispus la a se minţifrustracircndu-se prin minciună de aptitudinea sa metafizică şi dacă pe de altă parte instituţiileascund prin eschivă sarcina noastră autentică nu este mai puţin adevărat că fondul autentic alstărilor de lucruri este din cacircnd icircn cacircnd perceput vertijul angoasei evidenţiind fără tăgadă totceea ce este vis miraj icircn propria noastră viaţă Chemarea cosmică a omului nu poate fi icircnăbuşităla nesfacircrşit bdquoicircnsă icircn acelaşi timp simţim că suntem prea slabi pentru a suporta timp maiicircndelungat aceste clipe de acomodare la ceva mult mai profund şi că nu suntem oameni cătrecare aspiră natura pentru eliberarea (deacutelivrance) saldquo [5] Oamenii autentici depăşesc orizonturileanimalităţii filosoful artistul şi sfacircntul sunt tipuri exemplare icircn care natura simte că-şi atingescopul Prin acest mod de a icircnţelege rosturile omenescului Schopenhauer a descoperit un nouciclu de obligaţii menit să pregătească naşterea icircn noi icircnşine şi icircn afara noastră a filosofuluiartistului şi sfacircntului lucrarea omului asupra omenescului din sine icircnsuşi desăvacircrşeşte naturanoul ideal comunitar nu se mai bazează pe forme şi legi exterioare ci pe o gacircndire fundamentalăstructurată de trăirea culturii Natura are nevoie de tipurile umane performante pentru a accede lapropria sa limpezire luminare cunoaştere de sine deci pentru icircmplinirea unui ţel metafizicbdquoumanizarea finală şi supremă către care aspiră şi conspiră icircntreaga natură pentru a se elibera desine icircnsăşildquo [6]Nietzsche icircncearcă de fapt o interpretare liberă a ideilor schopenhaueriene prefiguracircnd opţiunidecisive pentru propria sa filosofie Astfel apreciază că prin condiţia noastră obişnuită nu

suntem capabili să contribuim cu ceva la naşterea unui om eliberator pesimismul luiSchopenhauer izvorăşte din mediocritatea şi ura icircn care se complace epoca refuzacircnd atmosferapesimistă din ideaţia lui Schopenhauer Nietzsche afirmă răspicat o teză care va căpătaconfiguraţii originaleFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului43bdquoscopul dezvoltării unei specii rezidă acolo unde ajunge la propria sa limită şi se transformă icircntr-o speciesuperioarăldquo [7]şi nu icircn masa de exemplare comode obsedate de prosperitate şamd

1048590 Menirea culturii Conştiinţa acestei finalităţi metafizice obligă la căutarea şi stimulareacircumstanţelor favorabile apariţiei acestor oameni macircntuitori Dacă de obicei instituţiile ndash icircnfrunte cu statul ndash lasă ca numărul să decidă acolo unde e vorba de valoare şi de semnificaţiemenirea adevăratei culturi este de a hrăni acele stări interioare mobilizatoare prin care insuldevine altceva decacirct ceea ce este Grav este icircnsă faptul că impulsul către autodepăşire esteanulat de puteri străine culturii bdquoExistă ndash notează Nietzsche ndash un fel de a abuza de cultură şi de ao face sclavldquo [8] Icircn acest plan Nietzsche distinge egoismul afaceriştilor egoismul statuluicăutătorii aşa-zisei bdquoformeldquo frumoase egoismul ştiinţeiSpeculanţii reduc cultura la inteligenţă şi cunoaştere mizacircnd pe profit după formula nevoia decultură presupune cunoaştere mai multă ceea ce generează noi trebuinţe şi pe de altă parteimpulsionează producţia creacircndu-se şansa creşterii profitului aducător de bunăstare Egoismulstatului doreşte extinderea şi generalizarea culturii numai icircn sensul instrumentului de dominaţiebdquoCreştinismul ndash subliniază Nietzsche ndash este cu siguranţă una din manifestările cele mai pure aleacestui impuls către cultură şi mai ales către zămislirea [icircn]totdeauna reicircnnoită a sfacircntului icircnsădeoarece a fost folosit a o suta oară să [se] mişte morile puterilor Statului boala l-a pătruns puţincacircte puţin pacircnă la măduvă a devenit victima ipocriziei şi minciunii şi a degenerat pacircnă la acontrazice scopul său originarldquo [9] Această distincţie dintre virtuţile culturale ale creştinismuluişi pe de altă parte falsificarea lor instrumentală prin subordonarea faţă de mizele puterilorstatale merită a fi reţinută pentru a sesiza just planul icircn care icircşi desfăşoară Nietzsche criticavehementă a religiei şi moralei creştine icircn opera de maturitate nu va nega spiritul creştinoriginar ci ipostaza sa degradată prin folosirea icircn amăgire şi protecţie a unei mediocrităţigeneralizateAlte puteri stimulează icircn mod cert cultura fără icircnsă ca prin aceasta să-i [re]cunoască adevăratulscop Icircn această categorie intră toţi cei care vor să schimbe conştiinţa apăsătoare a uracircţeniei şiplictiselii cu o presupusă bdquoformă frumoasăldquo accentul pus pe detalii exterioare cuvacircnt gestdecor fast bune maniere pot induce concluzii false icircn privinţa conţinutului realbdquoŞtiinţa este pentru icircnţelepciune ceea ce este virtutea pentru sfinţenie este rece şi uscată nu areiubire şi ignoră orice sentiment profund de insatisfacţie şi de nostalgie Ea este folositoare sieşipe cacirct este de vătămătoare slujitorilor săi icircn măsura icircn care transpune icircn aceştia propriul său

caracter şi le osifică astfel icircntr-un fel oarecare umanitatealdquo [10] Icircn ecuaţia ştiinţei suferinţa esteceva deplasat şi de neicircnţeles nimic altceva decacirct o problemă orice experienţă este tradusă icircntrunjoc dialectic de icircntrebări şi răspunsuri deci transformată icircntr-o pură afacere a inteligenţeiAcţiunea modificatoare pe care spiritul ştiinţific o exercită asupra fondului vital psihic şispiritual din care emană unicitatea umană a practicanţilor săi eclipsează tocmai finalitateaculturii Icircn viziunea lui Nietzsche savantul modern este icircn conflict cu geniul Alături de altecauze egoismul ştiinţei produce un asemenea climat icircncacirct bdquocondiţiile naşterii geniului nu suntameliorate icircn epoca modernă şi animozitatea icircn faţa oamenilor originali a crescut astfel icircncacirctSocrate n-ar mai putea să trăiască pe vremea noastră şi icircn orice caz el n-ar mai ajunge laşaptezeci de anildquo Atrofierea credinţei icircntr-o semnificaţie metafizică a culturii icircngăduie să sevorbească despre bdquonerozia naturii umane actualeldquo [11]

1048590 Un diagnostic tragic bdquoDumnezeu a muritldquo Nietzsche icircnsuşi spune despre sine ndash icircn termeniicircn care fuzionează ironia fină cu luciditatea tăioasă şi cu un evident sentiment al propriei valoriProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie44bdquoicircntr-o zi de numele meu se va lega amintirea despre ceva neobişnuit despre o criză cum n-amai existat pe pămacircnt despre cea mai profundă ciocnire a conştiinţelor despre o decizieicircmpotriva a tot ceea ce a fost crezut cerut sfinţit pacircnă acum Eu nu sunt un om sunt dinamităldquoConsideracircndu-se bdquoprimul om cinstitldquo bdquoicircn opoziţie cu minciunile mileniilorldquo ambiţionează la oreevaluare a tuturor valorilor Icircn acest sens diagnosticul laquomorţii lui Dumnezeuraquo are o funcţiepivotalăCritica brutală ndash din Ecce homo ndash a religiei creştine este motivată de autor printr-o intenţie validăteoretic bdquoautodepăşirea moralei prin sinceritateldquo şi printr-o constatare psihologică suficient decredibilă bdquocondiţia de existenţă a celor buni este minciuna altfel spus voinţa de a nu vedea cuorice preţ cum este alcătuită de fapt realitatealdquo criteriile valorice simbolurile credinţele inducbdquominţirea instinctelorldquo ascunzacircnd bdquopărţile icircnspăimacircntătoare ale realităţiildquo [12]Icircn alte lucrări Nietzsche ndash fără a face risipă de nuanţe şi fără a fi total[mente] limpede pacircnă lacapăt ndash precizează că ceea ce refuză este bdquonoţiunea de Dumnezeu falsificatăldquo [13] icircnprincreştinismul moral care devitalizează bdquoprin milă se icircnmulţeşte şi sporeşte irosirea puterilor pecare suferinţa o aduce vieţiildquo [14] bdquoDumnezeul slabilorldquo anesteziind voinţa şi energiile vieţiibdquoIcircntr-adevăr nu e altă alternativă pentru Dumnezei sau sunt chiar VOINŢA PUTERII ndash şiatunci vor fi Dumnezeii unui popor sau sunt neputinţa putinţei ndash şi atunci vor deveni neapăratbunildquo [15] Atunci cacircnd devine doar bdquosimbolul unui toiag al ostenelii o scacircndură de izbăvirepentru toţi acei ce se icircneacăldquo bdquoDumnezeul sărmanilor al păcătoşilor al bolnavilor prinexcelenţăldquo bdquodegenerează pacircnă ajunge icircn contrazicere cu viaţaldquo bdquoruina unui Dumnezeuldquo [16] Nise pare icircnsă că dincolo de cruzimea critică şi stufoşenia verbului nietzscheean se află un soi denelinişte tragică şi chiar o spaimă faţă de consecinţele verdictului său bdquoDumnezeu a muritldquoDe fapt miza sa este antimetafizică ceea ce respinge este dedublarea lumii lumea bdquoaceastaldquo

aparentă şi o altă realitate (absolută nedemonstrabilă) Icircl apreciază de pildă pe Heraclit icircnmăsura icircn care acesta consideră că fiinţa este o ficţiune goalăbdquoLumea laquoaparentăraquo e unica lumea laquoadevăratăraquo nu-i decacirct un adaos mincinosldquo bdquoA separa lumea icircntrunalaquoadevăratăraquo şi una laquoaparentăraquo fie icircn felul creştinismului fie icircn felul lui Kant (a unui creştin şiret icircncele din urmă) nu-i decacirct o idee sugerată de deacutecadence ndash un simptom al vieţii icircn declinldquo [17]Virulenţa critică este icircnlocuită cu o luciditate gravă pe măsură ce este inevitabilă concluziabdquoLumea adevărată am lichidat-o Ce lume a mai rămas Cea aparentă poate Dar nu O dată cu lumeaadevărată am lichidat-o şi pe cea aparentăldquo [18]Acest prag reflexiv rămacircne icircntr-o indeterminare ce insinuează icircngrijorarea faţă de ceea ceurmează gravitatea gestului pare a fi icircnsoţită de o aură tragicăTema bdquomorţii lui Dumnezeuldquo capătă la Nietzsche expresii parabolicebdquoNebunul ndash N-aţi auzit de acel nebun care ziua icircn amiaza mare aprinsese un felinar şi alerga prin piaţăstrigacircnd neicircncetat laquoIcircl caut pe Dumnezeu Icircl caut pe Dumnezeuraquo Cum acolo se aflau mulţi care nucredeau icircn Dumnezeu fu icircntacircmpinat cu hohote de racircs Oare s-a pierdut spuse unul S-a rătăcit ca uncopil spune altul Sau stă ascuns Se teme de noi S-a urcat pe o corabie A emigrat ndash racircdeau şi strigaucu toţii Nebunul sări drept icircn mijlocul lor şi icirci străpunse cu privirea laquoUnde a plecat Dumnezeu strigă elAm să vă spun eu Noi l-am ucis ndash voi şi eu Noi toţi suntem ucigaşii luiraquoldquo [19]Tensiunea dramatică a textului nu mizează pe simple efecte spectaculare ci pe zguduireaviscerală a spiritului icircn faţa unui diagnostic bdquomoartea lui Dumnezeuldquo Ceea ce pentru atei esteprilej de umor ieftin angajează la Nietzsche seisme care dislocă falii sufleteşti şi reaşeazăstraturile de conştiinţă Sentimentul vinovăţiei este difuz abia perceptibil icircn schimb devinecopleşitoare spaima faţă de consecinţele bdquomorţii lui Dumnezeuldquo Nietzsche sugerează cu oFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului45luciditate tăioasă gravitatea gestului şi răspunderii omeneşti condiţia tragică pe care trebuie săşi-o asume fiinţa umană atunci cacircnd ocupă locul rămas gol Diagnosticul bdquoDumnezeu a muritldquoeste unul existenţial şi istoric bdquoPropoziţiile speculative ndash notează Gilles Deleuze ndash pun icircn jocideea de Dumnezeu din punctul de vedere al formei sale Dumnezeu nu există sau există tot peatacircta cacirct ideea sa implică sau nu implică contradicţia Icircnsă formula laquoDumnezeu este mortraquo estede o cu totul altă natură ea face să depindă existenţa lui Dumnezeu de o sinteză opereazăsinteza ideii de Dumnezeu cu timpul cu devenirea cu istoria cu omul Această expresie spuneicircn acelaşi timp Dumnezeu a existat şi el este mort şi el va icircnvia Dumnezeu a devenit Om şiOmul a devenit Dumnezeu Formula laquoDumnezeu este mortraquo nu este o propoziţie speculativă ci opropoziţie dramatică propoziţia dramatică prin excelenţăldquo [20] Sub raport cultural filosofic şimoral sentinţa bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo semnifică faptul că temeiurile seculare ale vieţii şicriteriile bdquoadevăruluildquo au dispărut pentru omul contemporan Dumnezeu a icircncetat să maireprezinte principiul icircntemeierilor ultime instanţa absolută a validării structurilor atitudinalvaloriceicircn faţa lumii şi vieţii printr-o neevidentă dar totuşi strictă conexiune orizontulsimbolic se năruie bdquoBineleldquo bdquoAdevărulldquo bdquoFiinţaldquo decad icircn spaţiul relativizărilor bdquoCel mai deseamă eveniment din ultima vreme ndash că laquoDumnezeu a muritraquo iar credinţa icircn Dumnezeul creştina ajuns de necrezut ndash icircncepe deja să-şi arunce primele umbre asupra Europeildquo [21] Nu este icircnsăvorba de umbrele ce icircnsoţesc personajul principal ndash simulacre şi urme icircn care cei captivi şinostalgici caută sprijin mulţumindu-se cu imagini surogat ale simbolului sacru această

accepţiune a bdquoumbreildquo este folosită de Nietzsche pentru a sugera vlăguirea credinţei eroziuneatemporală a unei stări originare prin a cărei palidă invocare oamenii icircşi justifică mediocritateaAcele bdquoumbreldquo pe care le aruncă bdquomoartealdquo lui Dumnezeu asupra Europei se referă tocmai lasfera consecinţelor ndash abia perceptibile ndash ce trebuie deduse cu necesitate dintr-un diagnostichiperlucid bdquoDumnezeu a muritldquo bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo Nietzsche vizează ruptura demodel cultural şi tendinţă seculară bdquoo adacircncă şi veche icircncredere s-a preschimbat icircn icircndoialăldquobdquotoate trebuie să se prăbuşească acum după ce temelia acestei credinţe s-a zdruncinat pentrucă au fost clădite pe ea rezemate pe ea sau icircmpletite cu ea de pildă icircntreaga noastră moralăeuropeanăldquo un bdquoşir lung de dăracircmări distrugeri destrămări răsturnări care ne stau icircn faţăldquovestind rigorile unei bdquologici a spaimeildquo [22] bdquolumea şi coloritul tuturor lucrurilor s-a schimbatldquopentru cei vechi bdquotoate evenimentele străluceau icircntr-altfel căci din ele sclipea un Dumnezeu lafel toate hotăracircrile şi perspectivele unui viitor icircndepărtat pentru că existau oracole şi semnetainice şi se credea icircn prezicerildquo bdquonoi am dat lucrurilor o culoare nouă le pictăm neicircncetat ndash darce putem face noi deocamdată faţă de splendoarea culorilor acelei vechi meşteriţe ndash vreau săspun vechea omenireldquo [23] Nietzsche icircşi mustră contemporanii de reflecţie pentru că cedeazăaparenţelor fiind bdquoicircncă prea stăpacircniţi de primele urmări ale acestui evenimentldquo [24] senzaţiaunei libertăţi icircncurajatoare Iminenta destrămare a tablei de valori este icircntacircmpinată de Nietzschecu un disconfort profetic bdquopacircnă şi noi născuţi dezlegători ai ghicitorilor care aşteptăm deasemenea pe culmile muntoase aşezaţi icircntre azi şi ieri şi icircncrustaţi icircntre contradicţia dintre azi şimacircine noi primii şi prematurii născuţi ai secolului care vine şi cărora umbrele ce urmează săicircnvăluie icircn curacircnd Europa ar fi trebuit de fapt să li se icircnfăţişeze icircncă de pe acum cum se face căicircntacircmpinăm ivirea acestei icircntunecări fără un interes adevărat şi icircn primul racircnd fără grijă şi teamăpentru noildquo [25] De fapt sunt dinamitate chiar temeiurile vieţii şi cunoaşteriibdquoLipsa de sens a suferinţei şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat pacircnă acum omenirea ndash iar idealulascetic icirci oferea un sensldquoGolul de sens şi motivaţie al suferinţei este umplut icircnsă orice suferinţă a fost pusă bdquosub semnulvineildquo Totuşi omul este astfel salvat şi o dată cu icircnlăturarea bdquofără-de-sensldquo-ului voinţa icircnsăşiera salvată icircnsă acestei voinţe idealul ascetic icirci imprimă o direcţie care icircn opinia lui NietzscheProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie46se manifestă potrivnic omenescului vieţii simţurilor fiind bdquoo voinţă de neant o silă de viaţă orăzvrătire icircmpotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii dar este şi rămacircne o voinţăldquo ndash ceea cenu icircnseamnă puţin ştiut fiind că bdquoomul preferă să vrea neantul decacirct să nu vrea delocldquo [26]Postulatul bdquomorţiildquo lui Dumnezeu este icircnsoţit de un diagnostic icircn reflecţia morală bdquoa sositvremea dezastrului pentru toată flecăreala morală a unora despre ceilalţildquo [27] Refuzul

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

suntem capabili să contribuim cu ceva la naşterea unui om eliberator pesimismul luiSchopenhauer izvorăşte din mediocritatea şi ura icircn care se complace epoca refuzacircnd atmosferapesimistă din ideaţia lui Schopenhauer Nietzsche afirmă răspicat o teză care va căpătaconfiguraţii originaleFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului43bdquoscopul dezvoltării unei specii rezidă acolo unde ajunge la propria sa limită şi se transformă icircntr-o speciesuperioarăldquo [7]şi nu icircn masa de exemplare comode obsedate de prosperitate şamd

1048590 Menirea culturii Conştiinţa acestei finalităţi metafizice obligă la căutarea şi stimulareacircumstanţelor favorabile apariţiei acestor oameni macircntuitori Dacă de obicei instituţiile ndash icircnfrunte cu statul ndash lasă ca numărul să decidă acolo unde e vorba de valoare şi de semnificaţiemenirea adevăratei culturi este de a hrăni acele stări interioare mobilizatoare prin care insuldevine altceva decacirct ceea ce este Grav este icircnsă faptul că impulsul către autodepăşire esteanulat de puteri străine culturii bdquoExistă ndash notează Nietzsche ndash un fel de a abuza de cultură şi de ao face sclavldquo [8] Icircn acest plan Nietzsche distinge egoismul afaceriştilor egoismul statuluicăutătorii aşa-zisei bdquoformeldquo frumoase egoismul ştiinţeiSpeculanţii reduc cultura la inteligenţă şi cunoaştere mizacircnd pe profit după formula nevoia decultură presupune cunoaştere mai multă ceea ce generează noi trebuinţe şi pe de altă parteimpulsionează producţia creacircndu-se şansa creşterii profitului aducător de bunăstare Egoismulstatului doreşte extinderea şi generalizarea culturii numai icircn sensul instrumentului de dominaţiebdquoCreştinismul ndash subliniază Nietzsche ndash este cu siguranţă una din manifestările cele mai pure aleacestui impuls către cultură şi mai ales către zămislirea [icircn]totdeauna reicircnnoită a sfacircntului icircnsădeoarece a fost folosit a o suta oară să [se] mişte morile puterilor Statului boala l-a pătruns puţincacircte puţin pacircnă la măduvă a devenit victima ipocriziei şi minciunii şi a degenerat pacircnă la acontrazice scopul său originarldquo [9] Această distincţie dintre virtuţile culturale ale creştinismuluişi pe de altă parte falsificarea lor instrumentală prin subordonarea faţă de mizele puterilorstatale merită a fi reţinută pentru a sesiza just planul icircn care icircşi desfăşoară Nietzsche criticavehementă a religiei şi moralei creştine icircn opera de maturitate nu va nega spiritul creştinoriginar ci ipostaza sa degradată prin folosirea icircn amăgire şi protecţie a unei mediocrităţigeneralizateAlte puteri stimulează icircn mod cert cultura fără icircnsă ca prin aceasta să-i [re]cunoască adevăratulscop Icircn această categorie intră toţi cei care vor să schimbe conştiinţa apăsătoare a uracircţeniei şiplictiselii cu o presupusă bdquoformă frumoasăldquo accentul pus pe detalii exterioare cuvacircnt gestdecor fast bune maniere pot induce concluzii false icircn privinţa conţinutului realbdquoŞtiinţa este pentru icircnţelepciune ceea ce este virtutea pentru sfinţenie este rece şi uscată nu areiubire şi ignoră orice sentiment profund de insatisfacţie şi de nostalgie Ea este folositoare sieşipe cacirct este de vătămătoare slujitorilor săi icircn măsura icircn care transpune icircn aceştia propriul său

caracter şi le osifică astfel icircntr-un fel oarecare umanitatealdquo [10] Icircn ecuaţia ştiinţei suferinţa esteceva deplasat şi de neicircnţeles nimic altceva decacirct o problemă orice experienţă este tradusă icircntrunjoc dialectic de icircntrebări şi răspunsuri deci transformată icircntr-o pură afacere a inteligenţeiAcţiunea modificatoare pe care spiritul ştiinţific o exercită asupra fondului vital psihic şispiritual din care emană unicitatea umană a practicanţilor săi eclipsează tocmai finalitateaculturii Icircn viziunea lui Nietzsche savantul modern este icircn conflict cu geniul Alături de altecauze egoismul ştiinţei produce un asemenea climat icircncacirct bdquocondiţiile naşterii geniului nu suntameliorate icircn epoca modernă şi animozitatea icircn faţa oamenilor originali a crescut astfel icircncacirctSocrate n-ar mai putea să trăiască pe vremea noastră şi icircn orice caz el n-ar mai ajunge laşaptezeci de anildquo Atrofierea credinţei icircntr-o semnificaţie metafizică a culturii icircngăduie să sevorbească despre bdquonerozia naturii umane actualeldquo [11]

1048590 Un diagnostic tragic bdquoDumnezeu a muritldquo Nietzsche icircnsuşi spune despre sine ndash icircn termeniicircn care fuzionează ironia fină cu luciditatea tăioasă şi cu un evident sentiment al propriei valoriProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie44bdquoicircntr-o zi de numele meu se va lega amintirea despre ceva neobişnuit despre o criză cum n-amai existat pe pămacircnt despre cea mai profundă ciocnire a conştiinţelor despre o decizieicircmpotriva a tot ceea ce a fost crezut cerut sfinţit pacircnă acum Eu nu sunt un om sunt dinamităldquoConsideracircndu-se bdquoprimul om cinstitldquo bdquoicircn opoziţie cu minciunile mileniilorldquo ambiţionează la oreevaluare a tuturor valorilor Icircn acest sens diagnosticul laquomorţii lui Dumnezeuraquo are o funcţiepivotalăCritica brutală ndash din Ecce homo ndash a religiei creştine este motivată de autor printr-o intenţie validăteoretic bdquoautodepăşirea moralei prin sinceritateldquo şi printr-o constatare psihologică suficient decredibilă bdquocondiţia de existenţă a celor buni este minciuna altfel spus voinţa de a nu vedea cuorice preţ cum este alcătuită de fapt realitatealdquo criteriile valorice simbolurile credinţele inducbdquominţirea instinctelorldquo ascunzacircnd bdquopărţile icircnspăimacircntătoare ale realităţiildquo [12]Icircn alte lucrări Nietzsche ndash fără a face risipă de nuanţe şi fără a fi total[mente] limpede pacircnă lacapăt ndash precizează că ceea ce refuză este bdquonoţiunea de Dumnezeu falsificatăldquo [13] icircnprincreştinismul moral care devitalizează bdquoprin milă se icircnmulţeşte şi sporeşte irosirea puterilor pecare suferinţa o aduce vieţiildquo [14] bdquoDumnezeul slabilorldquo anesteziind voinţa şi energiile vieţiibdquoIcircntr-adevăr nu e altă alternativă pentru Dumnezei sau sunt chiar VOINŢA PUTERII ndash şiatunci vor fi Dumnezeii unui popor sau sunt neputinţa putinţei ndash şi atunci vor deveni neapăratbunildquo [15] Atunci cacircnd devine doar bdquosimbolul unui toiag al ostenelii o scacircndură de izbăvirepentru toţi acei ce se icircneacăldquo bdquoDumnezeul sărmanilor al păcătoşilor al bolnavilor prinexcelenţăldquo bdquodegenerează pacircnă ajunge icircn contrazicere cu viaţaldquo bdquoruina unui Dumnezeuldquo [16] Nise pare icircnsă că dincolo de cruzimea critică şi stufoşenia verbului nietzscheean se află un soi denelinişte tragică şi chiar o spaimă faţă de consecinţele verdictului său bdquoDumnezeu a muritldquoDe fapt miza sa este antimetafizică ceea ce respinge este dedublarea lumii lumea bdquoaceastaldquo

aparentă şi o altă realitate (absolută nedemonstrabilă) Icircl apreciază de pildă pe Heraclit icircnmăsura icircn care acesta consideră că fiinţa este o ficţiune goalăbdquoLumea laquoaparentăraquo e unica lumea laquoadevăratăraquo nu-i decacirct un adaos mincinosldquo bdquoA separa lumea icircntrunalaquoadevăratăraquo şi una laquoaparentăraquo fie icircn felul creştinismului fie icircn felul lui Kant (a unui creştin şiret icircncele din urmă) nu-i decacirct o idee sugerată de deacutecadence ndash un simptom al vieţii icircn declinldquo [17]Virulenţa critică este icircnlocuită cu o luciditate gravă pe măsură ce este inevitabilă concluziabdquoLumea adevărată am lichidat-o Ce lume a mai rămas Cea aparentă poate Dar nu O dată cu lumeaadevărată am lichidat-o şi pe cea aparentăldquo [18]Acest prag reflexiv rămacircne icircntr-o indeterminare ce insinuează icircngrijorarea faţă de ceea ceurmează gravitatea gestului pare a fi icircnsoţită de o aură tragicăTema bdquomorţii lui Dumnezeuldquo capătă la Nietzsche expresii parabolicebdquoNebunul ndash N-aţi auzit de acel nebun care ziua icircn amiaza mare aprinsese un felinar şi alerga prin piaţăstrigacircnd neicircncetat laquoIcircl caut pe Dumnezeu Icircl caut pe Dumnezeuraquo Cum acolo se aflau mulţi care nucredeau icircn Dumnezeu fu icircntacircmpinat cu hohote de racircs Oare s-a pierdut spuse unul S-a rătăcit ca uncopil spune altul Sau stă ascuns Se teme de noi S-a urcat pe o corabie A emigrat ndash racircdeau şi strigaucu toţii Nebunul sări drept icircn mijlocul lor şi icirci străpunse cu privirea laquoUnde a plecat Dumnezeu strigă elAm să vă spun eu Noi l-am ucis ndash voi şi eu Noi toţi suntem ucigaşii luiraquoldquo [19]Tensiunea dramatică a textului nu mizează pe simple efecte spectaculare ci pe zguduireaviscerală a spiritului icircn faţa unui diagnostic bdquomoartea lui Dumnezeuldquo Ceea ce pentru atei esteprilej de umor ieftin angajează la Nietzsche seisme care dislocă falii sufleteşti şi reaşeazăstraturile de conştiinţă Sentimentul vinovăţiei este difuz abia perceptibil icircn schimb devinecopleşitoare spaima faţă de consecinţele bdquomorţii lui Dumnezeuldquo Nietzsche sugerează cu oFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului45luciditate tăioasă gravitatea gestului şi răspunderii omeneşti condiţia tragică pe care trebuie săşi-o asume fiinţa umană atunci cacircnd ocupă locul rămas gol Diagnosticul bdquoDumnezeu a muritldquoeste unul existenţial şi istoric bdquoPropoziţiile speculative ndash notează Gilles Deleuze ndash pun icircn jocideea de Dumnezeu din punctul de vedere al formei sale Dumnezeu nu există sau există tot peatacircta cacirct ideea sa implică sau nu implică contradicţia Icircnsă formula laquoDumnezeu este mortraquo estede o cu totul altă natură ea face să depindă existenţa lui Dumnezeu de o sinteză opereazăsinteza ideii de Dumnezeu cu timpul cu devenirea cu istoria cu omul Această expresie spuneicircn acelaşi timp Dumnezeu a existat şi el este mort şi el va icircnvia Dumnezeu a devenit Om şiOmul a devenit Dumnezeu Formula laquoDumnezeu este mortraquo nu este o propoziţie speculativă ci opropoziţie dramatică propoziţia dramatică prin excelenţăldquo [20] Sub raport cultural filosofic şimoral sentinţa bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo semnifică faptul că temeiurile seculare ale vieţii şicriteriile bdquoadevăruluildquo au dispărut pentru omul contemporan Dumnezeu a icircncetat să maireprezinte principiul icircntemeierilor ultime instanţa absolută a validării structurilor atitudinalvaloriceicircn faţa lumii şi vieţii printr-o neevidentă dar totuşi strictă conexiune orizontulsimbolic se năruie bdquoBineleldquo bdquoAdevărulldquo bdquoFiinţaldquo decad icircn spaţiul relativizărilor bdquoCel mai deseamă eveniment din ultima vreme ndash că laquoDumnezeu a muritraquo iar credinţa icircn Dumnezeul creştina ajuns de necrezut ndash icircncepe deja să-şi arunce primele umbre asupra Europeildquo [21] Nu este icircnsăvorba de umbrele ce icircnsoţesc personajul principal ndash simulacre şi urme icircn care cei captivi şinostalgici caută sprijin mulţumindu-se cu imagini surogat ale simbolului sacru această

accepţiune a bdquoumbreildquo este folosită de Nietzsche pentru a sugera vlăguirea credinţei eroziuneatemporală a unei stări originare prin a cărei palidă invocare oamenii icircşi justifică mediocritateaAcele bdquoumbreldquo pe care le aruncă bdquomoartealdquo lui Dumnezeu asupra Europei se referă tocmai lasfera consecinţelor ndash abia perceptibile ndash ce trebuie deduse cu necesitate dintr-un diagnostichiperlucid bdquoDumnezeu a muritldquo bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo Nietzsche vizează ruptura demodel cultural şi tendinţă seculară bdquoo adacircncă şi veche icircncredere s-a preschimbat icircn icircndoialăldquobdquotoate trebuie să se prăbuşească acum după ce temelia acestei credinţe s-a zdruncinat pentrucă au fost clădite pe ea rezemate pe ea sau icircmpletite cu ea de pildă icircntreaga noastră moralăeuropeanăldquo un bdquoşir lung de dăracircmări distrugeri destrămări răsturnări care ne stau icircn faţăldquovestind rigorile unei bdquologici a spaimeildquo [22] bdquolumea şi coloritul tuturor lucrurilor s-a schimbatldquopentru cei vechi bdquotoate evenimentele străluceau icircntr-altfel căci din ele sclipea un Dumnezeu lafel toate hotăracircrile şi perspectivele unui viitor icircndepărtat pentru că existau oracole şi semnetainice şi se credea icircn prezicerildquo bdquonoi am dat lucrurilor o culoare nouă le pictăm neicircncetat ndash darce putem face noi deocamdată faţă de splendoarea culorilor acelei vechi meşteriţe ndash vreau săspun vechea omenireldquo [23] Nietzsche icircşi mustră contemporanii de reflecţie pentru că cedeazăaparenţelor fiind bdquoicircncă prea stăpacircniţi de primele urmări ale acestui evenimentldquo [24] senzaţiaunei libertăţi icircncurajatoare Iminenta destrămare a tablei de valori este icircntacircmpinată de Nietzschecu un disconfort profetic bdquopacircnă şi noi născuţi dezlegători ai ghicitorilor care aşteptăm deasemenea pe culmile muntoase aşezaţi icircntre azi şi ieri şi icircncrustaţi icircntre contradicţia dintre azi şimacircine noi primii şi prematurii născuţi ai secolului care vine şi cărora umbrele ce urmează săicircnvăluie icircn curacircnd Europa ar fi trebuit de fapt să li se icircnfăţişeze icircncă de pe acum cum se face căicircntacircmpinăm ivirea acestei icircntunecări fără un interes adevărat şi icircn primul racircnd fără grijă şi teamăpentru noildquo [25] De fapt sunt dinamitate chiar temeiurile vieţii şi cunoaşteriibdquoLipsa de sens a suferinţei şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat pacircnă acum omenirea ndash iar idealulascetic icirci oferea un sensldquoGolul de sens şi motivaţie al suferinţei este umplut icircnsă orice suferinţă a fost pusă bdquosub semnulvineildquo Totuşi omul este astfel salvat şi o dată cu icircnlăturarea bdquofără-de-sensldquo-ului voinţa icircnsăşiera salvată icircnsă acestei voinţe idealul ascetic icirci imprimă o direcţie care icircn opinia lui NietzscheProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie46se manifestă potrivnic omenescului vieţii simţurilor fiind bdquoo voinţă de neant o silă de viaţă orăzvrătire icircmpotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii dar este şi rămacircne o voinţăldquo ndash ceea cenu icircnseamnă puţin ştiut fiind că bdquoomul preferă să vrea neantul decacirct să nu vrea delocldquo [26]Postulatul bdquomorţiildquo lui Dumnezeu este icircnsoţit de un diagnostic icircn reflecţia morală bdquoa sositvremea dezastrului pentru toată flecăreala morală a unora despre ceilalţildquo [27] Refuzul

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

caracter şi le osifică astfel icircntr-un fel oarecare umanitatealdquo [10] Icircn ecuaţia ştiinţei suferinţa esteceva deplasat şi de neicircnţeles nimic altceva decacirct o problemă orice experienţă este tradusă icircntrunjoc dialectic de icircntrebări şi răspunsuri deci transformată icircntr-o pură afacere a inteligenţeiAcţiunea modificatoare pe care spiritul ştiinţific o exercită asupra fondului vital psihic şispiritual din care emană unicitatea umană a practicanţilor săi eclipsează tocmai finalitateaculturii Icircn viziunea lui Nietzsche savantul modern este icircn conflict cu geniul Alături de altecauze egoismul ştiinţei produce un asemenea climat icircncacirct bdquocondiţiile naşterii geniului nu suntameliorate icircn epoca modernă şi animozitatea icircn faţa oamenilor originali a crescut astfel icircncacirctSocrate n-ar mai putea să trăiască pe vremea noastră şi icircn orice caz el n-ar mai ajunge laşaptezeci de anildquo Atrofierea credinţei icircntr-o semnificaţie metafizică a culturii icircngăduie să sevorbească despre bdquonerozia naturii umane actualeldquo [11]

1048590 Un diagnostic tragic bdquoDumnezeu a muritldquo Nietzsche icircnsuşi spune despre sine ndash icircn termeniicircn care fuzionează ironia fină cu luciditatea tăioasă şi cu un evident sentiment al propriei valoriProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie44bdquoicircntr-o zi de numele meu se va lega amintirea despre ceva neobişnuit despre o criză cum n-amai existat pe pămacircnt despre cea mai profundă ciocnire a conştiinţelor despre o decizieicircmpotriva a tot ceea ce a fost crezut cerut sfinţit pacircnă acum Eu nu sunt un om sunt dinamităldquoConsideracircndu-se bdquoprimul om cinstitldquo bdquoicircn opoziţie cu minciunile mileniilorldquo ambiţionează la oreevaluare a tuturor valorilor Icircn acest sens diagnosticul laquomorţii lui Dumnezeuraquo are o funcţiepivotalăCritica brutală ndash din Ecce homo ndash a religiei creştine este motivată de autor printr-o intenţie validăteoretic bdquoautodepăşirea moralei prin sinceritateldquo şi printr-o constatare psihologică suficient decredibilă bdquocondiţia de existenţă a celor buni este minciuna altfel spus voinţa de a nu vedea cuorice preţ cum este alcătuită de fapt realitatealdquo criteriile valorice simbolurile credinţele inducbdquominţirea instinctelorldquo ascunzacircnd bdquopărţile icircnspăimacircntătoare ale realităţiildquo [12]Icircn alte lucrări Nietzsche ndash fără a face risipă de nuanţe şi fără a fi total[mente] limpede pacircnă lacapăt ndash precizează că ceea ce refuză este bdquonoţiunea de Dumnezeu falsificatăldquo [13] icircnprincreştinismul moral care devitalizează bdquoprin milă se icircnmulţeşte şi sporeşte irosirea puterilor pecare suferinţa o aduce vieţiildquo [14] bdquoDumnezeul slabilorldquo anesteziind voinţa şi energiile vieţiibdquoIcircntr-adevăr nu e altă alternativă pentru Dumnezei sau sunt chiar VOINŢA PUTERII ndash şiatunci vor fi Dumnezeii unui popor sau sunt neputinţa putinţei ndash şi atunci vor deveni neapăratbunildquo [15] Atunci cacircnd devine doar bdquosimbolul unui toiag al ostenelii o scacircndură de izbăvirepentru toţi acei ce se icircneacăldquo bdquoDumnezeul sărmanilor al păcătoşilor al bolnavilor prinexcelenţăldquo bdquodegenerează pacircnă ajunge icircn contrazicere cu viaţaldquo bdquoruina unui Dumnezeuldquo [16] Nise pare icircnsă că dincolo de cruzimea critică şi stufoşenia verbului nietzscheean se află un soi denelinişte tragică şi chiar o spaimă faţă de consecinţele verdictului său bdquoDumnezeu a muritldquoDe fapt miza sa este antimetafizică ceea ce respinge este dedublarea lumii lumea bdquoaceastaldquo

aparentă şi o altă realitate (absolută nedemonstrabilă) Icircl apreciază de pildă pe Heraclit icircnmăsura icircn care acesta consideră că fiinţa este o ficţiune goalăbdquoLumea laquoaparentăraquo e unica lumea laquoadevăratăraquo nu-i decacirct un adaos mincinosldquo bdquoA separa lumea icircntrunalaquoadevăratăraquo şi una laquoaparentăraquo fie icircn felul creştinismului fie icircn felul lui Kant (a unui creştin şiret icircncele din urmă) nu-i decacirct o idee sugerată de deacutecadence ndash un simptom al vieţii icircn declinldquo [17]Virulenţa critică este icircnlocuită cu o luciditate gravă pe măsură ce este inevitabilă concluziabdquoLumea adevărată am lichidat-o Ce lume a mai rămas Cea aparentă poate Dar nu O dată cu lumeaadevărată am lichidat-o şi pe cea aparentăldquo [18]Acest prag reflexiv rămacircne icircntr-o indeterminare ce insinuează icircngrijorarea faţă de ceea ceurmează gravitatea gestului pare a fi icircnsoţită de o aură tragicăTema bdquomorţii lui Dumnezeuldquo capătă la Nietzsche expresii parabolicebdquoNebunul ndash N-aţi auzit de acel nebun care ziua icircn amiaza mare aprinsese un felinar şi alerga prin piaţăstrigacircnd neicircncetat laquoIcircl caut pe Dumnezeu Icircl caut pe Dumnezeuraquo Cum acolo se aflau mulţi care nucredeau icircn Dumnezeu fu icircntacircmpinat cu hohote de racircs Oare s-a pierdut spuse unul S-a rătăcit ca uncopil spune altul Sau stă ascuns Se teme de noi S-a urcat pe o corabie A emigrat ndash racircdeau şi strigaucu toţii Nebunul sări drept icircn mijlocul lor şi icirci străpunse cu privirea laquoUnde a plecat Dumnezeu strigă elAm să vă spun eu Noi l-am ucis ndash voi şi eu Noi toţi suntem ucigaşii luiraquoldquo [19]Tensiunea dramatică a textului nu mizează pe simple efecte spectaculare ci pe zguduireaviscerală a spiritului icircn faţa unui diagnostic bdquomoartea lui Dumnezeuldquo Ceea ce pentru atei esteprilej de umor ieftin angajează la Nietzsche seisme care dislocă falii sufleteşti şi reaşeazăstraturile de conştiinţă Sentimentul vinovăţiei este difuz abia perceptibil icircn schimb devinecopleşitoare spaima faţă de consecinţele bdquomorţii lui Dumnezeuldquo Nietzsche sugerează cu oFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului45luciditate tăioasă gravitatea gestului şi răspunderii omeneşti condiţia tragică pe care trebuie săşi-o asume fiinţa umană atunci cacircnd ocupă locul rămas gol Diagnosticul bdquoDumnezeu a muritldquoeste unul existenţial şi istoric bdquoPropoziţiile speculative ndash notează Gilles Deleuze ndash pun icircn jocideea de Dumnezeu din punctul de vedere al formei sale Dumnezeu nu există sau există tot peatacircta cacirct ideea sa implică sau nu implică contradicţia Icircnsă formula laquoDumnezeu este mortraquo estede o cu totul altă natură ea face să depindă existenţa lui Dumnezeu de o sinteză opereazăsinteza ideii de Dumnezeu cu timpul cu devenirea cu istoria cu omul Această expresie spuneicircn acelaşi timp Dumnezeu a existat şi el este mort şi el va icircnvia Dumnezeu a devenit Om şiOmul a devenit Dumnezeu Formula laquoDumnezeu este mortraquo nu este o propoziţie speculativă ci opropoziţie dramatică propoziţia dramatică prin excelenţăldquo [20] Sub raport cultural filosofic şimoral sentinţa bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo semnifică faptul că temeiurile seculare ale vieţii şicriteriile bdquoadevăruluildquo au dispărut pentru omul contemporan Dumnezeu a icircncetat să maireprezinte principiul icircntemeierilor ultime instanţa absolută a validării structurilor atitudinalvaloriceicircn faţa lumii şi vieţii printr-o neevidentă dar totuşi strictă conexiune orizontulsimbolic se năruie bdquoBineleldquo bdquoAdevărulldquo bdquoFiinţaldquo decad icircn spaţiul relativizărilor bdquoCel mai deseamă eveniment din ultima vreme ndash că laquoDumnezeu a muritraquo iar credinţa icircn Dumnezeul creştina ajuns de necrezut ndash icircncepe deja să-şi arunce primele umbre asupra Europeildquo [21] Nu este icircnsăvorba de umbrele ce icircnsoţesc personajul principal ndash simulacre şi urme icircn care cei captivi şinostalgici caută sprijin mulţumindu-se cu imagini surogat ale simbolului sacru această

accepţiune a bdquoumbreildquo este folosită de Nietzsche pentru a sugera vlăguirea credinţei eroziuneatemporală a unei stări originare prin a cărei palidă invocare oamenii icircşi justifică mediocritateaAcele bdquoumbreldquo pe care le aruncă bdquomoartealdquo lui Dumnezeu asupra Europei se referă tocmai lasfera consecinţelor ndash abia perceptibile ndash ce trebuie deduse cu necesitate dintr-un diagnostichiperlucid bdquoDumnezeu a muritldquo bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo Nietzsche vizează ruptura demodel cultural şi tendinţă seculară bdquoo adacircncă şi veche icircncredere s-a preschimbat icircn icircndoialăldquobdquotoate trebuie să se prăbuşească acum după ce temelia acestei credinţe s-a zdruncinat pentrucă au fost clădite pe ea rezemate pe ea sau icircmpletite cu ea de pildă icircntreaga noastră moralăeuropeanăldquo un bdquoşir lung de dăracircmări distrugeri destrămări răsturnări care ne stau icircn faţăldquovestind rigorile unei bdquologici a spaimeildquo [22] bdquolumea şi coloritul tuturor lucrurilor s-a schimbatldquopentru cei vechi bdquotoate evenimentele străluceau icircntr-altfel căci din ele sclipea un Dumnezeu lafel toate hotăracircrile şi perspectivele unui viitor icircndepărtat pentru că existau oracole şi semnetainice şi se credea icircn prezicerildquo bdquonoi am dat lucrurilor o culoare nouă le pictăm neicircncetat ndash darce putem face noi deocamdată faţă de splendoarea culorilor acelei vechi meşteriţe ndash vreau săspun vechea omenireldquo [23] Nietzsche icircşi mustră contemporanii de reflecţie pentru că cedeazăaparenţelor fiind bdquoicircncă prea stăpacircniţi de primele urmări ale acestui evenimentldquo [24] senzaţiaunei libertăţi icircncurajatoare Iminenta destrămare a tablei de valori este icircntacircmpinată de Nietzschecu un disconfort profetic bdquopacircnă şi noi născuţi dezlegători ai ghicitorilor care aşteptăm deasemenea pe culmile muntoase aşezaţi icircntre azi şi ieri şi icircncrustaţi icircntre contradicţia dintre azi şimacircine noi primii şi prematurii născuţi ai secolului care vine şi cărora umbrele ce urmează săicircnvăluie icircn curacircnd Europa ar fi trebuit de fapt să li se icircnfăţişeze icircncă de pe acum cum se face căicircntacircmpinăm ivirea acestei icircntunecări fără un interes adevărat şi icircn primul racircnd fără grijă şi teamăpentru noildquo [25] De fapt sunt dinamitate chiar temeiurile vieţii şi cunoaşteriibdquoLipsa de sens a suferinţei şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat pacircnă acum omenirea ndash iar idealulascetic icirci oferea un sensldquoGolul de sens şi motivaţie al suferinţei este umplut icircnsă orice suferinţă a fost pusă bdquosub semnulvineildquo Totuşi omul este astfel salvat şi o dată cu icircnlăturarea bdquofără-de-sensldquo-ului voinţa icircnsăşiera salvată icircnsă acestei voinţe idealul ascetic icirci imprimă o direcţie care icircn opinia lui NietzscheProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie46se manifestă potrivnic omenescului vieţii simţurilor fiind bdquoo voinţă de neant o silă de viaţă orăzvrătire icircmpotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii dar este şi rămacircne o voinţăldquo ndash ceea cenu icircnseamnă puţin ştiut fiind că bdquoomul preferă să vrea neantul decacirct să nu vrea delocldquo [26]Postulatul bdquomorţiildquo lui Dumnezeu este icircnsoţit de un diagnostic icircn reflecţia morală bdquoa sositvremea dezastrului pentru toată flecăreala morală a unora despre ceilalţildquo [27] Refuzul

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

aparentă şi o altă realitate (absolută nedemonstrabilă) Icircl apreciază de pildă pe Heraclit icircnmăsura icircn care acesta consideră că fiinţa este o ficţiune goalăbdquoLumea laquoaparentăraquo e unica lumea laquoadevăratăraquo nu-i decacirct un adaos mincinosldquo bdquoA separa lumea icircntrunalaquoadevăratăraquo şi una laquoaparentăraquo fie icircn felul creştinismului fie icircn felul lui Kant (a unui creştin şiret icircncele din urmă) nu-i decacirct o idee sugerată de deacutecadence ndash un simptom al vieţii icircn declinldquo [17]Virulenţa critică este icircnlocuită cu o luciditate gravă pe măsură ce este inevitabilă concluziabdquoLumea adevărată am lichidat-o Ce lume a mai rămas Cea aparentă poate Dar nu O dată cu lumeaadevărată am lichidat-o şi pe cea aparentăldquo [18]Acest prag reflexiv rămacircne icircntr-o indeterminare ce insinuează icircngrijorarea faţă de ceea ceurmează gravitatea gestului pare a fi icircnsoţită de o aură tragicăTema bdquomorţii lui Dumnezeuldquo capătă la Nietzsche expresii parabolicebdquoNebunul ndash N-aţi auzit de acel nebun care ziua icircn amiaza mare aprinsese un felinar şi alerga prin piaţăstrigacircnd neicircncetat laquoIcircl caut pe Dumnezeu Icircl caut pe Dumnezeuraquo Cum acolo se aflau mulţi care nucredeau icircn Dumnezeu fu icircntacircmpinat cu hohote de racircs Oare s-a pierdut spuse unul S-a rătăcit ca uncopil spune altul Sau stă ascuns Se teme de noi S-a urcat pe o corabie A emigrat ndash racircdeau şi strigaucu toţii Nebunul sări drept icircn mijlocul lor şi icirci străpunse cu privirea laquoUnde a plecat Dumnezeu strigă elAm să vă spun eu Noi l-am ucis ndash voi şi eu Noi toţi suntem ucigaşii luiraquoldquo [19]Tensiunea dramatică a textului nu mizează pe simple efecte spectaculare ci pe zguduireaviscerală a spiritului icircn faţa unui diagnostic bdquomoartea lui Dumnezeuldquo Ceea ce pentru atei esteprilej de umor ieftin angajează la Nietzsche seisme care dislocă falii sufleteşti şi reaşeazăstraturile de conştiinţă Sentimentul vinovăţiei este difuz abia perceptibil icircn schimb devinecopleşitoare spaima faţă de consecinţele bdquomorţii lui Dumnezeuldquo Nietzsche sugerează cu oFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului45luciditate tăioasă gravitatea gestului şi răspunderii omeneşti condiţia tragică pe care trebuie săşi-o asume fiinţa umană atunci cacircnd ocupă locul rămas gol Diagnosticul bdquoDumnezeu a muritldquoeste unul existenţial şi istoric bdquoPropoziţiile speculative ndash notează Gilles Deleuze ndash pun icircn jocideea de Dumnezeu din punctul de vedere al formei sale Dumnezeu nu există sau există tot peatacircta cacirct ideea sa implică sau nu implică contradicţia Icircnsă formula laquoDumnezeu este mortraquo estede o cu totul altă natură ea face să depindă existenţa lui Dumnezeu de o sinteză opereazăsinteza ideii de Dumnezeu cu timpul cu devenirea cu istoria cu omul Această expresie spuneicircn acelaşi timp Dumnezeu a existat şi el este mort şi el va icircnvia Dumnezeu a devenit Om şiOmul a devenit Dumnezeu Formula laquoDumnezeu este mortraquo nu este o propoziţie speculativă ci opropoziţie dramatică propoziţia dramatică prin excelenţăldquo [20] Sub raport cultural filosofic şimoral sentinţa bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo semnifică faptul că temeiurile seculare ale vieţii şicriteriile bdquoadevăruluildquo au dispărut pentru omul contemporan Dumnezeu a icircncetat să maireprezinte principiul icircntemeierilor ultime instanţa absolută a validării structurilor atitudinalvaloriceicircn faţa lumii şi vieţii printr-o neevidentă dar totuşi strictă conexiune orizontulsimbolic se năruie bdquoBineleldquo bdquoAdevărulldquo bdquoFiinţaldquo decad icircn spaţiul relativizărilor bdquoCel mai deseamă eveniment din ultima vreme ndash că laquoDumnezeu a muritraquo iar credinţa icircn Dumnezeul creştina ajuns de necrezut ndash icircncepe deja să-şi arunce primele umbre asupra Europeildquo [21] Nu este icircnsăvorba de umbrele ce icircnsoţesc personajul principal ndash simulacre şi urme icircn care cei captivi şinostalgici caută sprijin mulţumindu-se cu imagini surogat ale simbolului sacru această

accepţiune a bdquoumbreildquo este folosită de Nietzsche pentru a sugera vlăguirea credinţei eroziuneatemporală a unei stări originare prin a cărei palidă invocare oamenii icircşi justifică mediocritateaAcele bdquoumbreldquo pe care le aruncă bdquomoartealdquo lui Dumnezeu asupra Europei se referă tocmai lasfera consecinţelor ndash abia perceptibile ndash ce trebuie deduse cu necesitate dintr-un diagnostichiperlucid bdquoDumnezeu a muritldquo bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo Nietzsche vizează ruptura demodel cultural şi tendinţă seculară bdquoo adacircncă şi veche icircncredere s-a preschimbat icircn icircndoialăldquobdquotoate trebuie să se prăbuşească acum după ce temelia acestei credinţe s-a zdruncinat pentrucă au fost clădite pe ea rezemate pe ea sau icircmpletite cu ea de pildă icircntreaga noastră moralăeuropeanăldquo un bdquoşir lung de dăracircmări distrugeri destrămări răsturnări care ne stau icircn faţăldquovestind rigorile unei bdquologici a spaimeildquo [22] bdquolumea şi coloritul tuturor lucrurilor s-a schimbatldquopentru cei vechi bdquotoate evenimentele străluceau icircntr-altfel căci din ele sclipea un Dumnezeu lafel toate hotăracircrile şi perspectivele unui viitor icircndepărtat pentru că existau oracole şi semnetainice şi se credea icircn prezicerildquo bdquonoi am dat lucrurilor o culoare nouă le pictăm neicircncetat ndash darce putem face noi deocamdată faţă de splendoarea culorilor acelei vechi meşteriţe ndash vreau săspun vechea omenireldquo [23] Nietzsche icircşi mustră contemporanii de reflecţie pentru că cedeazăaparenţelor fiind bdquoicircncă prea stăpacircniţi de primele urmări ale acestui evenimentldquo [24] senzaţiaunei libertăţi icircncurajatoare Iminenta destrămare a tablei de valori este icircntacircmpinată de Nietzschecu un disconfort profetic bdquopacircnă şi noi născuţi dezlegători ai ghicitorilor care aşteptăm deasemenea pe culmile muntoase aşezaţi icircntre azi şi ieri şi icircncrustaţi icircntre contradicţia dintre azi şimacircine noi primii şi prematurii născuţi ai secolului care vine şi cărora umbrele ce urmează săicircnvăluie icircn curacircnd Europa ar fi trebuit de fapt să li se icircnfăţişeze icircncă de pe acum cum se face căicircntacircmpinăm ivirea acestei icircntunecări fără un interes adevărat şi icircn primul racircnd fără grijă şi teamăpentru noildquo [25] De fapt sunt dinamitate chiar temeiurile vieţii şi cunoaşteriibdquoLipsa de sens a suferinţei şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat pacircnă acum omenirea ndash iar idealulascetic icirci oferea un sensldquoGolul de sens şi motivaţie al suferinţei este umplut icircnsă orice suferinţă a fost pusă bdquosub semnulvineildquo Totuşi omul este astfel salvat şi o dată cu icircnlăturarea bdquofără-de-sensldquo-ului voinţa icircnsăşiera salvată icircnsă acestei voinţe idealul ascetic icirci imprimă o direcţie care icircn opinia lui NietzscheProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie46se manifestă potrivnic omenescului vieţii simţurilor fiind bdquoo voinţă de neant o silă de viaţă orăzvrătire icircmpotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii dar este şi rămacircne o voinţăldquo ndash ceea cenu icircnseamnă puţin ştiut fiind că bdquoomul preferă să vrea neantul decacirct să nu vrea delocldquo [26]Postulatul bdquomorţiildquo lui Dumnezeu este icircnsoţit de un diagnostic icircn reflecţia morală bdquoa sositvremea dezastrului pentru toată flecăreala morală a unora despre ceilalţildquo [27] Refuzul

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

accepţiune a bdquoumbreildquo este folosită de Nietzsche pentru a sugera vlăguirea credinţei eroziuneatemporală a unei stări originare prin a cărei palidă invocare oamenii icircşi justifică mediocritateaAcele bdquoumbreldquo pe care le aruncă bdquomoartealdquo lui Dumnezeu asupra Europei se referă tocmai lasfera consecinţelor ndash abia perceptibile ndash ce trebuie deduse cu necesitate dintr-un diagnostichiperlucid bdquoDumnezeu a muritldquo bdquoDumnezeu rămacircne mortldquo Nietzsche vizează ruptura demodel cultural şi tendinţă seculară bdquoo adacircncă şi veche icircncredere s-a preschimbat icircn icircndoialăldquobdquotoate trebuie să se prăbuşească acum după ce temelia acestei credinţe s-a zdruncinat pentrucă au fost clădite pe ea rezemate pe ea sau icircmpletite cu ea de pildă icircntreaga noastră moralăeuropeanăldquo un bdquoşir lung de dăracircmări distrugeri destrămări răsturnări care ne stau icircn faţăldquovestind rigorile unei bdquologici a spaimeildquo [22] bdquolumea şi coloritul tuturor lucrurilor s-a schimbatldquopentru cei vechi bdquotoate evenimentele străluceau icircntr-altfel căci din ele sclipea un Dumnezeu lafel toate hotăracircrile şi perspectivele unui viitor icircndepărtat pentru că existau oracole şi semnetainice şi se credea icircn prezicerildquo bdquonoi am dat lucrurilor o culoare nouă le pictăm neicircncetat ndash darce putem face noi deocamdată faţă de splendoarea culorilor acelei vechi meşteriţe ndash vreau săspun vechea omenireldquo [23] Nietzsche icircşi mustră contemporanii de reflecţie pentru că cedeazăaparenţelor fiind bdquoicircncă prea stăpacircniţi de primele urmări ale acestui evenimentldquo [24] senzaţiaunei libertăţi icircncurajatoare Iminenta destrămare a tablei de valori este icircntacircmpinată de Nietzschecu un disconfort profetic bdquopacircnă şi noi născuţi dezlegători ai ghicitorilor care aşteptăm deasemenea pe culmile muntoase aşezaţi icircntre azi şi ieri şi icircncrustaţi icircntre contradicţia dintre azi şimacircine noi primii şi prematurii născuţi ai secolului care vine şi cărora umbrele ce urmează săicircnvăluie icircn curacircnd Europa ar fi trebuit de fapt să li se icircnfăţişeze icircncă de pe acum cum se face căicircntacircmpinăm ivirea acestei icircntunecări fără un interes adevărat şi icircn primul racircnd fără grijă şi teamăpentru noildquo [25] De fapt sunt dinamitate chiar temeiurile vieţii şi cunoaşteriibdquoLipsa de sens a suferinţei şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat pacircnă acum omenirea ndash iar idealulascetic icirci oferea un sensldquoGolul de sens şi motivaţie al suferinţei este umplut icircnsă orice suferinţă a fost pusă bdquosub semnulvineildquo Totuşi omul este astfel salvat şi o dată cu icircnlăturarea bdquofără-de-sensldquo-ului voinţa icircnsăşiera salvată icircnsă acestei voinţe idealul ascetic icirci imprimă o direcţie care icircn opinia lui NietzscheProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie46se manifestă potrivnic omenescului vieţii simţurilor fiind bdquoo voinţă de neant o silă de viaţă orăzvrătire icircmpotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii dar este şi rămacircne o voinţăldquo ndash ceea cenu icircnseamnă puţin ştiut fiind că bdquoomul preferă să vrea neantul decacirct să nu vrea delocldquo [26]Postulatul bdquomorţiildquo lui Dumnezeu este icircnsoţit de un diagnostic icircn reflecţia morală bdquoa sositvremea dezastrului pentru toată flecăreala morală a unora despre ceilalţildquo [27] Refuzul

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

spiritului metafizic este evident bdquoacei gacircnditori icircn mintea cărora toate stelele urmează traiectoriiciclice nu sunt cei mai profunzi cel ce priveşte icircnlăuntrul său ca icircntr-un uriaş Univers şi poartăicircn el Căi Lactee ştie şi cacirct de neregulate sunt toate aceste căi ndash ele duc pacircnă icircn haosul şi labirintulexistenţeildquo [28] iar bdquovaloarea vieţii nu poate fi estimatăldquo [30] Icircntr-un alt plan se obţine oautonomie a umanului icircnsă destul de problematică bdquocel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece seţine cu atacirct mai stracircns de credinţa moralăldquo icircnsă observă Nietzsche credinţa icircntr-o salvare ademnităţii umane prin valorile morale curente are un temei metafizic şi prin urmare bdquoorice felde postulare morală a valorilor () sfacircrşeşte cu nihilismulldquo bdquoIcircn religie ndash precizează Nietzsche ndashlipseşte constracircngerea de a ne privi pe noi icircnşine drept creatori de valorildquo [30] Prin extensieafirmaţia este valabilă pentru orice icircntemeiere metafizică a moralei Icircnsă omul actual nu are icircncăo conştiinţă lucidă de sine ca subiect axiologic de aceea bdquonu suntem nici atacirct de macircndri nici atacirctde fericiţi cum am putea fildquo [31]

1048590 Genealogie şi perspectivism Nietzsche năruie ambiţiile gacircndirii metafizice prin desconspirareaunor conţinuturi şi funcţii latente care sunt dincolo şi dincoace de intenţiile pur spiritualerevendicate Metoda genealogică decodifică originea valorilor şi valoarea surselor valorizăriiEste de fapt o procedură critică ce demitizează idealitatea şi spiritualitatea pură pe care şi lerevendică proiecţiile axiologice Icircn acelaşi timp realităţile concrete ndash inclusiv şi mai ales celeumane ndash sunt icircnţelese ca fiind constituite din raporturi ierarhice mai mult sau mai complexe deforţe ndash din care unele sunt active iar altele reactive Aşa cum sintetizează G Deleuze icircnconcepţia lui Nietzschebdquoun fenomen nu este o aparenţă nici chiar o apariţie ci un semn un simptom care icircşi găseşte sensul icircntr-oforţă actuală Filosofia este icircn icircntregime o simptomatologie şi o semiologie Ştiinţele sunt un sistemsimptomatologic şi semiologic Dualităţii metafizice a aparenţei şi esenţei şi de asemenea relaţieiştiinţifice de la efect la cauză Nietzsche substituie corelaţia fenomenului şi sensului Orice forţă esteaproprierea dominaţia exploatarea unei cantităţi de realitateldquo [32]Obiectele valorile actele şamd sunt deci expresia unei forţe care se raportează la o altă forţăfiind sub acest aspect o Voinţă (de putere) Icircn acest punct trebuie observat că deşi Nietzschenăruie prin interpretare genealogică miturile metafizicii europene icircnsăşi construcţia sa teoreticăpoate fi calificată drept metafizică M Heidegger consideră că icircn meditaţiile nietzscheene esteevident un răspuns la problema ce priveşte constituţia şi modalitatea existentului (fiinţării)Astfel privind şi vizacircnd existentul icircn ansamblu Nietzsche oferă două răspunsuri bdquope de o parteexistentul icircn totalitatea sa este Voinţă de putere şi pe de altă parte existentul este EternaRevenire (Reicircntoarcere ndash nn) a Aceluiaşildquo [33] Cele două noţiuni sunt interdependente vizacircndsimultan constituţia deci fiinţa şi esenţa a ceea ce fiinţează cacirct şi modalitatea de a fiinţarespectiv consistenţa devenirii icircn prezenţăNietzsche respinge orice concepţie ndash religioasă filosofică morală ndash care operează dedublarea

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

lumii icircntr-un strat al esenţei şi pe de altă parte lumea şi viaţa ca aparenţe lipsite de valoareEfortul său constă icircn a depăşi dualităţile metafizice spre a restitui adevărata valoare a concretuluişi vieţii nemijlocitebdquoOricare ar fi poziţia filosofică pe care ne-am plasa azi trebuie să recunoaştem că indiferent cum amprivi-o falsitatea lumii icircn care ne icircnchipuim că trăim este lucrul cel mai cert şi mai stabil pe care icircl poateFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului47sesiza ochiul nostru găsim temeiuri peste temeiuri care icircncearcă să ne seducă la presupunerea că icircnlaquoesenţa lucrurilorraquo există un principiu amăgitorldquo [34]Evident neicircncrederea icircn gacircndire pierderea inocenţei icircn faţa lumii are consecinţe adacircnciinoculacircnd bdquodatoria de a fi neicircncrezător de a privi duşmănos din toate abisurile bănuielilorldquoIcircmpotrivirea faţă de ideea de a fi icircnşelaţi sedimentează propriile certitudinibdquoideea că adevărul are o valoare mai mare decacirct aparenţa este o simplă prejudecată morală şi nimic maimult este chiar cea mai puţin dovedită ipoteză din cacircte există pe pămacircnt Să recunoaştem totuşi cevaviaţa nu ar fi deloc posibilă fără o perspectivă de evaluări şi de aparenţe iar dacă am vrea să suprimămtotalmente laquolumea aparentăraquo laolaltă cu icircnflăcărarea şi nerozia virtuoasă a anumitor filosofipresupunacircnd că voi aţi putea s-o faceţi ndash n-ar mai rămacircne nimic din laquoadevărulraquo vostruldquo [35]Demistificarea acestor obişnuinţe de gacircndire este desfăşurată prin insinuarea unor presiunidinspre instinctul de autoconservare ndash generic spus ndash care icircşi fac simţită prezenţa icircn ordineaspirituluibdquoOrice filosofie care pune pacea mai presus decacirct războiul orice etică ce icircnţelege negativ ideea defericire orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate o stare definitivă de vreun fel oarecare oriceaspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături un dincolo un icircn afară un deasupra permiticircntrebarea dacă nu cumva boala a fost aceea care l-a inspirat pe filosof Marcarea inconştientă anecesităţilor filosofice sub mantia obiectivului a idealului a spiritualităţii pure merge icircnfricoşător dedeparte şi m-am icircntrebat adesea dacă de o manieră generală filosofia nu a fost cumva pacircnă acum doar ointerpretare a trupului şi o icircnţelegere greşită a acestuialdquoIcircn infrastructura judecăţilor de valoare se află ascunse presiuni şi trebuinţe vitale aşa icircncacirctdiferitele maniere de a concepe laquovaloarea existenţeiraquo sunt icircn primul racircnd bdquosimptome aleanumitor trupurildquo dar un posibil bdquomedic filosofldquo ar putea să expliciteze psihologic modul icircn carebdquoicircn toate filosofările nici n-a fost vorba pacircnă acum despre laquoadevărraquo ci despre altceva să spunemdespre viitor sănătate creştere putere viaţăldquo [36]

1048590 Presupoziţii icircn interpretarea vieţii Gacircndirea lui Nietzsche ndash ca filosofie a vieţii ndash seicircntemeiază pe anumite presupoziţii cosmologice şi biologice Nietzsche operează o mereuneexplicitată substituire a cacircmpurilor semantice proprii termenilor laquoviaţăraquo (Leben) şi laquoexistenţăraquo(Dasein Existenz) bdquodoctrinarii scopului existenţeildquo ndash a căror obsesie icircntemeietoare justificativăeste luată icircn răspăr ndash bdquolucrează icircn interesul specieildquo bdquopropulsează viaţa speciei propulsacircndcredinţa icircn viaţăldquo [37] instinctul vieţii izbucneşte ca bdquoraţiune şi patimă a spirituluildquo aşa icircncacirctbdquodatorită apariţiei mereu reicircnnoite a acestor icircnvăţători despre scopul existenţei natura umanăs-a modificat icircn general ndash ea are acum o nevoie icircn plus tocmai nevoia că icircntotdeauna să aparăasemenea icircnvăţători şi icircnvăţături despre laquoscopraquo Omul a devenit treptat un a n i m a l f a n t a s ti c ce trebuie să creadă să ştie de ce există specia sa nu poate prospera fără o icircncredereperiodică icircn viaţă Fără credinţă icircn raţiunea din viaţăldquo [38]Un prim strat al presupoziţiilor vizează tot ceea ce există pur şi simplu icircnainte deşi concomitent

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

cu ordinea umanului pe de o parte lumea Universul (die Welt das All) ca materie inertă sauplină de forţă icircnsă indiferentă icircntrucacirct este lipsită de laquoscopraquo (Zweck) laquovaloriraquo (Werte) saulaquosensraquo (Sinn) bdquosă ne ferim să gacircndim că lumea este o făptură vieldquo bdquosă ne ferim să credem căUniversul ar fi o maşinărie cu siguranţă că n-a fost clădit icircn vederea unui singur scopldquo bdquoordineaastrală icircn care trăim este o excepţie această ordine precum şi durata considerabilă de care a avutnevoie a făcut la racircndul ei posibilă excepţia excepţiilor formarea organiculuildquo iar icircn raport cuacest nivel bdquocaracterul general al lumii este haos pentru veşnicie nu icircn sensul absenţeinecesităţii ci al absenţei ordinii structurii formei frumuseţii icircnţelepciunii şi cum se mainumesc estetismele noastre omeneştildquo nici una din sentinţele noastre estetice sau morale asuprauniversului nu sunt legitime mai mult bdquosă ne ferim să spunem că icircn natură există legi ExistăProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie48doar necesităţi aici nu există nimeni care comandă nimeni care se supune nimeni care icircncalcăldquoşi icircntrucacirct nu există scopuri termenul icircnsuşi de laquoicircntacircmplareraquo nu are sens o altă consecinţă bdquosăne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii Viaţa este numai varietate a morţii o varietatefoarte rarăldquo [39] Nietzsche aspiră către o laquodedivinizareraquo a naturii pentru a bdquone icircnfrăţildquo cu oasemenea natură căreia i se sfacircşie vălul antropomorfic Icircn acord cu presupoziţia indiferenţeiconstitutive Universului icircn care ne situăm se află o anume indiferenţă faţă de sens şi valoareproprie speciilor animale icircn care se integrează şi stricta fiinţarea biologică a omuluibdquoNaturaldquo are o bdquomăreţie risipitoare şi indiferentă măreţie care ne revoltă dar ne şi impresioneazăprin nobleţea eildquo [40] Totuşi fiinţele organice se caracterizează prin instinctul vieţii Icircnsăşibdquodesfăşurarea ideilor şi concluziilor logice icircn creierul nostru actual corespunde unui proces şiunei lupte a instinctelor care icircn sine sunt toate foarte ilogice şi nedrepteldquo pentru simplul motivcă bdquoicircn sine fiecare grad superior de prudenţă icircn concluzionare orice tendinţă scepticăreprezintă deja un mare pericol pentru viaţă Nici o fiinţă vie nu s-ar putea conserva dacăinstinctul opus de a afirma mai degrabă decacirct a amacircna judecarea de a icircnşela şi de inventa maidegrabă decacirct a aştepta de a aproba mai degrabă decacirct de a nega de a judeca mai degrabă decacirctde a fi drept ndash n-ar fi fost extrem de puternic dezvoltatldquo [41] Disciplinarea limitarea şi corecţiareciprocă a instinctelor se află la icircnsăşi temelia gacircndirii ştiinţifice atunci cacircnd acestea aucunoscut expansiuni izolate bdquoacţionau ca otrăvuri de pildă instinctul icircndoielii instinctultemporizator instinctul colecţionar instinctul dizolvantldquo icircnsă prin integrare devin bdquofuncţii aleunei singure forţe organizatoare sălăşluind icircntr-un singur omldquo [42] Consideracircnd că metoda deabordare a unor asemenea chestiuni trebuie să dovedească icircn esenţă o economie de principiiNietzsche postulează bdquofiinţa vie năzuieşte icircnainte de toate să dea curs liber puterii sale ndash viaţaea icircnsăşi este voinţă de putereldquo Aşadar laquovoinţa de putereraquo este privită ca forţa organicăfundamentală care tinde să-şi răspacircndească energiile bdquoinstinctul de conservare fiind doar oconsecinţă indirectă una dintre cele mai frecvente ale eildquo [43] la fel ca şi bdquoinstinctul păstrării

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

specieildquo [44] Spre deosebire de consecinţele sale mediate şi deci mai atenuat organice laquovoinţade putereraquo este calificată de Nietzsche drept bdquoinstinctul cel mai puternic şi mai legat deviaţăldquo[45]

1048590 Nevoia de comunicare Conştiinţa este stadiul ultim icircn dezvoltarea organicului şi tocmai deaceea partea bdquocea mai nefinisată şi mai puţin puternică a acestuialdquo sursă a nenumărate eroribdquoDacă liantul conservator al instinctelor n-ar fi infinit mai puternic dacă n-ar sluji ca regulator alicircntregului omenirea ar trebui să piară din cauza judecăţilor absurde şi a visărilor cu ochii deschişi dincauza supreficialităţii şi credulităţii sale icircntr-un cuvacircnt din cauza conştiinţei sale sau mai curacircnd fărăea omenirea n-ar mai fi existat de mult O funcţie icircnainte de a fi dezvoltată şi maturizată reprezintă unpericol pentru organism este cu atacirct mai bine dacă icircn acest răstimp ea va fi straşnic tiranizată Iarconştiinţa este tiranizată zdravăn ndash şi nu cel mai puţin de către macircndria de a o avea Se crede că aici s-arafla miezul omului ceea ce rămacircne ceea ce este etern ultim originarldquo [46]Supraevaluarea conştiinţei este benefică tocmai pentru că icirci icircmpiedică evoluţia prea rapidăPresupoziţia nietzscheană consideră căbdquofineţea şi tăria conştiinţei se află icircntotdeauna icircn raport cu capacitatea de comunicare a omului (sau aanimalului) iar capacitatea de comunicare la racircndul ei se află icircn raport cu nevoia de comunicareldquo bdquodefapt conştiinţa s-a dezvoltat numai sub presiunea nevoii de comunicareldquo [47]Reţeaua de comunicaţii icircntre oameni suplineşte nevoia de ajutor şi protecţie individualăDezvoltarea vorbirii şi evoluţia conştiinţei de sine a raţiunii sunt concomitente Nevoia decomunicare este investigată de Nietzsche icircn cadrele unei posibile semiotici icircntrucacirctFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului49bdquonu numai vorbirea slujeşte drept punte de la om la om ci şi privirea apăsarea gesturile conştientizareaimpresiilor propriilor simţuri capacitatea de a le putea stabili şi scoate oarecum icircn afara noastră aevoluat icircn măsura icircn care a crescut nevoia de a transmite şi altora prin semne Omul inventator de semneeste icircn acelaşi timp omul care devine din ce icircn ce mai conştient de el icircnsuşi omul a icircnvăţat abia ca animalsocial să devină conştient de sine ndash o face şi acum o face tot mai mult După cum se vede ideea mea estecă o conştiinţă nu face parte de fapt din existenţa individuală a omului ci mai curacircnd din ceea ce este icircn elspirit social şi de turmă că prin urmare conştiinţa se dezvoltă mai subtil numai icircn raport cu utilitatea eipentru comunitate şi turmă şi că deci fiecare din noi icircn pofida bunăvoinţei de a se icircnţelege pe sine cacirct maiindividual cu putinţă de laquoa se cunoaşte pe sineraquo va conştientiza icircntotdeauna numai nonindividualul dinel laquomediaraquo lui că icircnsuşi gacircndul nostru ndash prin caracterul conştiinţei prin laquogeniul specieiraquo care icirclstăpacircneşte ndash este mereu oarecum votat icircn majoritate şi reicircntors la perspectiva turmeildquoAşadar deşi actele noastre sunt personale şi unice conştientizarea lor le relevă o altă faţetăPerspectivismul (sau fenomenalismul) nietzscheean dezvăluie că bdquonatura conştiinţei animalevrea ca lumea pe care o putem conştientiza să fie doar o lume a suprafeţei şi semnelor o lumegeneralizată şi vulgarizată că tot ceea ce devine conştient devine tocmai de aceea anost icircngustrelativ neghiob general semn icircnsemnul turmei că orice conştientizare este legată de o mare şiadacircncă pervertire falsificare superficializare şi generalizare La urma urmei creştereaconştiinţei este o primejdie iar cine trăieşte printre europenii conştienţi ştie că este chiar oboalăldquo A gacircndi problema icircn termenii raportului şi opoziţiei dintre subiect şi obiect icircnseamnă arămacircne captivi icircn ecuaţii metafizice ce rămacircn icircn bdquocapcanele gramaticii (metafizica poporului)ldquodacă se aduce icircn discuţie cumva opoziţia dintre bdquolucrul icircn sineldquo şi bdquoaparenţăldquo este o naivitateicircntrucacirct bdquonu cunoaştem nici pe departe destul spre a putea deosebildquo Nietzsche consideră maionest să acceptăm că bdquonu avem de fapt nici un organ pentru laquocunoaştereraquo pentru laquoadevărraquolaquoştimraquo (sau credem sau ne icircnchipuim) tocmai atacirct cacirct ar putea fi folosit icircn interesul turmeiomeneşti al speciei şi icircnsuşi ceea ce este numit aici laquofolosraquo este la urma urmei tot numai o

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

credinţă o icircnchipuire poate acea neghiobie nefastă de pe urma căreia vom pieri icircntr-o bunăzildquo[48]

1048590 Critica metafizicii Icircn legătură cu speculaţia metafizică tradiţională Nietzsche face o precizarede principiu bdquoorice idealism filosofic a fost pacircnă acum ceva ca o boală unde nu era ndash ca icircn cazullui Platon ndash prudenţa unei sănătăţi de fier teama de simţuri covacircrşitoare icircnţelepciunea unuiicircnţelept discipol al lui Socrateldquo Vechea teamă că simţurile ademenesc ndash fiind deci unpermanent pericol pentru viaţa icircn[tru] idee ndash indică faptul că bdquolaquoceara icircn urechiraquo era pe vremeaaceea aproape o condiţie a filosofăriildquo icircntrucacirct proteja de muzica de sirenă a vieţii Modernii detipul lui Spinozza practică bdquoun soi de vampirismldquo tocmai prin creditul raţiunii pure lipsite deinimă Icircnclinaţia contemporană de a gacircndi invers ndash bdquocă ideile ar fi ademenitoare maiprimejdioase decacirct simţurileldquo ndash este la fel de unilaterală şi greşită icircntrucacirct omite tocmai evidenţacă ideile ndash bdquoicircn pofida aparenţei lor reci şi anemiceldquo ndash bdquoau trăit icircntotdeauna din laquosacircngeleraquofilosofuluildquo Din acest unghi constată şi respinge platitudinea viziunilor de tipul celei a luiHerbert Spencer care nici nu ajung la adevăratele mari probleme sfacircrşind ndash icircn prelungirea unuimaterialism naiv alimentat de ştiinţă ndash cu bdquocea mai săracă ca sens dintre toate interpretărileposibile ale lumiildquo bdquoo lume esenţialmente mecanică ar fi o lume esenţialmente lipsită de sensldquoor sugerează Nietzsche bdquonu trebuie să se dorească dezgolirea caracterului plin de nenumărateicircnţelesurildquo [49] ale existenţeiIcircn calitatea noastră de căutători ai cunoaşterii trebuie să practicăm răsturnarea perspectivelorprin care se obţine bdquoposibilitatea de a stăpacircni propriul pro şi contra de a le afişa şi retrage astfelicircncacirct tocmai diversitatea perspectivelor şi a interpretării afectelor să poată fi folosită pentrucunoaştereldquo [50]Prof univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie50Cunoaşterea ştiinţifică actuală este instrumentală natura este prinsă icircn corsete conceptualenumai pentru a fi stăpacircnită tocmai de aceea Nietzsche exilează ştiinţa la rubrica bdquometodeldquoneavacircnd acces la ceea ce ţine de bdquoscopulldquo şi de bdquovoinţaldquo omului Şi dacă bdquotrebuie să ne impunemidealul nostru despre omldquo ndash iar icircn acest sens ştiinţa nu ne poate fi de prea mare folos ndash estenecesară o reevaluare a valorilor icircntemeiată de o critică a metafizicii tradiţionalebdquoFilosofii ndash subliniază Nietzsche ndash au o părere foarte proastă despre aparenţe incertitudini dureremoarte trupesc simţuri destin şi lipsa de libertate zădărnicie Mai icircntacirci ei cred icircn cunoaşterea absolută2) icircn cunoaşterea de dragul cunoaşterii 3) icircn virtute şi fericire 4) icircn posibilitatea de a cunoaşte acţiunileumane Ei se lasă conduşi de instinctive ierarhizări de valori icircn care se reflectă situaţii culturale maivechi (şi mai primejdioase)ldquoIcircnsă observă polemic Nietzschebdquoforţele motrice şi judecăţile de valoare se află mult dincolo de suprafaţa lucrurilor ceea ce iese la ivealăeste efectulldquo [51]Căutacircnd adevărul de fapt omul gacircndeşte posibilitatea unui univers care bdquonu se contrazice nuicircnşală nu se schimbă un univers veritabil ndash un univers icircn care nu se suferă de contradicţiiamăgiri instabilitate ndash cauze ale suferinţei Omul nu se icircndoieşte că există un univers care este

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

aşa cum trebuie să fie şi ar voi să-şi croiască drum spre elldquo acest univers este o ficţiune un trucpsihologic un postulat afectiv din nevoi vitale iar bdquovoinţa de adevărldquo indică tocmai o bdquoneputinţăa voinţei de a crealdquobdquoLimita capacităţii de a te dispensa de existenţa unui sens existent icircn lucruri de a suporta viaţa icircntr-olume fără sens constituie o unitate de măsură a forţei de a voi şi asta pentru că icircn acest fel devenim noiicircnşine organizatorii unui mic fragment al universuluildquo [52]Nietzsche demitizează aparatul conceptual din metafizica tradiţională propunacircnd o nouăinterpretare a raporturilor dintre energiile vieţii şi scopurile umane bdquoAm icircnvăţat să deosebesccauza acţionării icircn general de cauza acţionării icircn cutare fel icircn cutare direcţie icircn cutare scopPrimul fel de cauză este o cantitate de forţă adunată care aşteaptă să fie folosită icircntr-un feloarecare şi icircntr-un scop oarecare pe cacircnd al doilea fel de cauze comparat cu această forţă esteceva cu totul neicircnsemnat de cele mai multe ori o mică icircntacircmplare icircn urma căreia aceastăcantitate de forţă se laquodeclanşeazăraquo icircntr-un singur şi anumit mod ndash chibritul icircn raport cu butoiulde pulbere Eu număr printre aceste mici icircntacircmplări şi chibrituri toate aşa-zisele laquoscopuriraquo deasemenea şi pe cele mult mai aşa-zisele laquovocaţiiraquo ele sunt relative oarecum arbitrare aproapeindiferente icircn comparaţie cu uriaşa cantitate de forţă care stăruie după cum am spus să fiefolosită icircn vreun fel Lucrurile sunt văzute icircndeobşte altfel suntem obişnuiţi să vedem forţapropulsoare icircn ţel (scop vocaţie şi aşa mai departe) conform unei greşeli străvechi dar ţelul estenumai forţa diriguitoare aici s-a confundat cacircrmaciul cu aburii Şi nici măcar icircntotdeaunacacircrmaciul forţa diriguitoare Nu este oare destul de des laquoscopulraquo laquoţelulraquo numai un pretextdecorativ o ulterioară orbire de sine a vanităţii care nu vrea să admită că vanul urmează curentulicircn care a ajuns din icircntacircmplare Că laquovrearaquo să ajungă acolo pentru că trebuie să ajungă acolo Căare desigur o direcţie dar nici un cacircrmaci Mai este icircncă nevoie de o critică a ideii delaquoscopraquoldquo[53]

1048590 Voinţa de putere şi morala Nietzsche acordă patosului distanţei o valoare de principiu icircnevoluţia umanităţii icircnrădăcinat icircn deosebirile dintre clase acest principiu capătă o dimensiunefundamentală pentru chiar evoluţia speciei icircntrucacirct bdquofără patosul acesta n-ar putea lua naşterenici celălalt patos mai tainic dorinţa de a realiza noi şi noi distanţări icircn interiorul sufletuluiicircnsuşi de a produce stări din ce icircn ce mai elevate mai rare mai icircndepărtate mai ample maicuprinzătoare adică tocmai icircnălţarea tipului laquoOmraquo permanenta laquodepăşire de sine a omuluiraquoFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului51ca să dăm unei formule morale un sens supramoralldquo Nu este vorba de alimentarea unei iluziiumanitariste ci de constatarea unui adevăr crud bdquotoate icircnălţările tipului laquoOmraquo au fost şi vor fişi de acum icircnainte opera unei societăţi aristocratice a unei societăţi care crede icircntr-o lungăscară a ierarhiei şi a diferenţelor valorice dintre un om şi celălalt şi care icircntr-un sens sau altulare nevoie de sclavagismldquo [54]Discursul nietzscheean se mişcă pe un registru problematic de maximă anvergură antropologică

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

Tocmai de aceea ni se pare că afirmaţiile sale de principiu nu pot fi reduse la o simplă evaluaremorală ci impun o decodificare metamorală Prin urmare este vizată dincolo de practicarea ndashmediocră sau nobilă ndash a unei matrici comportamentale icircnsăşi posibilitatea sau mai bine zisşansa forţării limitelor de sus ale omenescului Nietzsche icircnsuşi este suficient de explicit icircn acestsensbdquoa te abţine reciproc de la practicarea ofensei a violenţei a jafului a recunoaşte voinţa semenului cafiind egală cu a ta acestea pot deveni icircntr-un sens general reguli de bună cuviinţă icircntre indivizi icircn caz căexistă condiţiile necesare pentru aceasta (şi anume o reală asemănare a puterilor şi criteriile indivizilorprecum şi apartenenţa lor comună la unul şi acelaşi corp social) Icircnsă din momentul icircn care s-ar icircncercaextinderea acestui principiu mergacircndu-se chiar pacircnă la considerarea ei ca principiu fundamental alsocietăţii ea s-ar arăta pe dată icircn adevărata ei lumină aceea de voinţă de negare a vieţii de principiu aldescompunerii şi decăderiildquoDincolo de evaluări morale pro sau contra bdquoviaţa este tocmai voinţa de putereldquo şi icircn consecinţăbdquolaquoexploatarearaquo aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive ea aparţine esenţeivieţii ca funcţiune organică fundamentală ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zisăcea care e icircnsăşi voinţa de a trăildquo [55] Nu este vorba de voinţă ca simplă vrere ci de tendinţaobscură a energiilor vieţii Voinţa de putere nu trebuie redusă la accepţiunile sale psihologice sauantropomorfice ci se referă la forţele de afirmare ce constituie viaţa icircnsăşi icircn straturile sale celemai adacircnci Valorile sunt indicii [icircn]semne simptome ale acestor energii expresia şi sensul lorpresupun travaliul interpretativbdquoIcircn fapt toate tablele de valori toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologică aunevoie icircn primul racircnd de clarificare şi de interpretare fiziologică icircnaintea celei psihologice iar toatelaolaltă aşteaptă o critică din partea ştiinţei medicaleldquoAstfel printre altele Nietzsche consideră din unghiul acestui principiu că imaginea bdquobineluildquo şia ceea ce este bdquobunldquo nu emană de la cei cărora li s-a făcut bdquobineleldquo ci mai degrabă cei bdquobunildquo ndashadică nobili distinşi puternici şi bine intenţionaţi ndash s-au receptat pe ei icircnşişi ca fiind buni iarfaptele lor ca fiind bune De altfel Nietzsche are icircn vedere dubla origine a binelui (şi a ceea ceeste considerat bdquobunldquo) după cum este vorba de cei ce posedă autentică voinţă de putere sau lapolul opus oamenii resentimentuluibdquoSensul oricărei culturi ar fi să transforme animalul de pradă laquoomraquo icircntr-un animal icircmblacircnzit şi civilizaticircntr-un animal laquodomesticraquoldquo icircn consecinţă bdquotoate acele instincte de reacţie şi resentiment prin care raselenobile icircmpreună cu idealurile lor au sfacircrşit prin a fi umilite şi icircnvinse ar trebui considerate dreptadevăratele instrumente ale culturii ceea ce nu ar icircnsemna icircnsă că purtătorii acestora ar reprezenta eiicircnşişi icircn acelaşi timp culturaldquoci dimpotrivă ei bdquoreprezintă regresul umanităţiildquo icircntrucacirct ndash se icircntreabă Nietzsche ndashbdquoce generează astăzi sila noastră faţă de laquoomraquoldquo şi răspunde bdquoNu teama ci mai curacircnd faptul că icircn omnu mai există nimic care să ne inspire teamă faptul că vermina laquoomraquo se află icircn frunte şi mişună că laquoomuldomesticitraquo iremediabil mediocru şi onest a şi icircnvăţat să se simtă scop şi culme sens al istoriei laquoomsuperiorraquoldquo[56]Cei mai slabi ndash respectiv cei care icircncă de la icircnceput sunt nefericiţi şi deja icircnvinşi ndash bdquosubmineazăcel mai adacircnc viaţa printre oamenildquo bdquopun sub semnul icircntrebării şi otrăvesc primejdios icircncredereaProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

52noastră icircn viaţă icircn om icircn noi icircnşineldquo Dispreţul de sine şi resentimentul iau masca virtuţiimorale rodind bdquoicircntruchipări ale mustrăriildquo şi bdquoavertismenteldquo bdquoca şi cum sănătatea robusteţeaputerea macircndria sentimentul de putere ar avea icircn sine vicii pentru care va trebui să ispăşeştiodatăldquo ca şi cum ar fi o ruşine să fii fericitNietzsche avertizează bdquon-ar putea exista icircnsă o greşeală mai mare şi mai nefastă decacirct aceea caoamenii fericiţi reuşiţi puternici la trup şi la suflet să icircnceapă să se icircndoiască de dreptul lor lafericireldquo Numai cei puternici şi sănătoşi sunt bdquozălogul viitoruluildquo bdquorăspunzători de viitorulomeniriildquo şi de aceea trebuia să se apere ei icircnşişi ndash prin refuzul bolnavilor culturii prinsingurătate şi patosul distanţei ndash bdquoicircmpotriva celor două crunte molime care ne pacircndesc icircn moddeosebit ndash icircmpotriva dezgustului adacircnc faţă de om icircmpotriva milei adacircnci faţă de omldquo [57]

1048590 Morală şi ascetism Umanitatea vlăguită devitalizată icircşi caută alinarea icircnprin credinţa icircntr-unDumnezeu căruia icirci atribuie doar funcţii compensatorii bdquoInvenţia propriu-zisă a icircntemeietorilorde religii constă icircn primul racircnd icircn stabilirea unui anume fel de viaţă şi de obiceiuri zilnice careacţionează ca disciplina voluntatis alungacircnd icircn acelaşi timp plictiseala icircn al doilea racircnd icircninterpretarea acestei vieţi interpretare icircn virtutea căreia ea să pară icircnvăluită de lumina celor maiicircnalte valori astfel icircncacirct să devină de aici icircnainte un bun pentru care lupţi şi eventual icircţi daiviaţaldquo Cel de-al doilea aspect este cel mai important icircntrucacirct modelul de viaţă icircndeobşte estedeja practicat de anumite colectivităţi fără icircnsă a exista şi conştiinţa valorii pe care o arebdquoPentru a fi icircntemeietor de religie este nevoie de infaibilitate psihologică icircn cunoaşterea uneianumite categorii medii de suflete ce nu şi-au descoperit icircncă omogenitatea El este cel care lereuneşte şi icircn această privinţă icircntemeierea unei religii rămacircne icircntotdeauna o lungă sărbătoare acunoaşteriildquo [58] Icircn prelungire adevăratul ascetism se constituie şi se instituie ca disciplină şitonifiere a voinţei Pentru practicanţii ascetismului bdquoaceastă viaţă (icircmpreună cu tot ceea ce estelegată laquonaturăraquo laquolumeraquo icircntreaga sferă a devenirii şi efemerului) este pusă de ei icircn relaţie cu oexistenţă total diferită care icirci este contrarie şi pe care o exclude dacă nu se icircntoarce icircmpotriva eiicircnseşi nu se neagă pe sine icircn acest caz cazul unei vieţi ascetice viaţa slujeşte drept punte sprecealaltă existenţăldquo Prin urmare bdquoo viaţă ascetică este o contrazicere a sinelui aici domneşte unresentiment fără seamăn acela al instinctului şi voinţei de putere nesatisfăcute care ar vrea săstăpacircnească nu ceva din viaţă ci viaţa icircnsăşi să se icircnstăpacircnească asupra celor mai adacircnci maiputernice şi fundamentale condiţii ale ei aici se icircncearcă folosirea puterii pentru a astupaizvoarele puteriildquo Icircnsă această atitudine duşmănoasă vieţii creşte şi rodeşte tocmai pentru căexprimă un interes al vieţii icircnseşibdquoIdealul ascetic izvorăşte din instinctele de protejare şi vindecare ale unei vieţi degenerescente careicircncearcă să se menţină prin toate mijloacele şi luptă pentru existenţa sa este sensul unei parţiale reţinerişi oboseli fiziologice icircmpotriva cărora cele mai profunde instincte rămase intacte luptă neicircncetat cu noimijloace şi invenţii Idealul ascetic este un asemenea mijloc situaţia este deci absolut inversă decacirct credadmiratorii acestui ideal ndash viaţa se luptă icircn el şi prin el cu moartea şi icircmpotriva morţii idealul ascetic esteo dibăcie icircn menţinerea vieţiildquoAutoconstracircngerile ascetice incarnează tocmai puterea dorinţei de a fi altfel lucrarea ascetului

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

creează condiţii mai prielnice pentru laquoa fi aiciraquo şi laquoa fi omraquo bdquoacest preot ascet acest aparentduşman al vieţii acest negator ndash tocmai el face parte din marile forţe conservatoare şiafirmatoare ale vieţiildquoOmul este prin excelenţă bdquoanimalul bolnavldquo bdquomarele experimentator cu sine icircnsuşildquo veşnicbdquonemulţumitulldquo cu o bdquociudă pe sineldquo şi icircn consecinţă bdquomaestru al distrugerii alautodistrugeriildquo bdquocu cacirct starea bolnăvicioasă a omului este mai normală ndash şi nu putem tăgăduiFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului53această normalitate ndash cu atacirct mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufletească şitrupeascăldquo acele situaţii icircn care omul icircşi asumă omenescul la modul grav şi puternicPotrivit lui Nietzsche icircntr-o umanitate bolnavă nevoia de medici şi infirmieri care sunt ei icircnşişibolnavi se icircncarnează exemplar icircn preotul ascet acesta este bdquomacircntuitorul predestinat păstor şiapărător al turmei bolnaveldquo bdquoicircmpotriva celor sănătoşi fără-ndoială şi icircmpotriva invidiei faţă decei sănătoşi el trebuie să fie duşmanul firesc şi dispreţuitorul a tot ce icircnseamnă sănătate şi putereprimitivă furtunoasă nezăgăzuită dură brutală icircn felul animalelor de pradăldquo prin urmaredispreţuieşte mai curacircnd decacirct urăşte purtacircnd un război mai curacircnd al vicleniei decacirct alviolenţei mijloacele folosite anestezierea generală a sensibilităţii a capacităţii de suferinţă pecale hipnotică deci icircnăbuşirea oricărui sentiment al vieţii activitatea mecanică a căreiregularitate mediocră procură mici bucurii ca leac icircmpotriva deprimării laquoiubirea aproapeluiraquo ndashca sursă a fericirii laquominimei superiorităţiraquo organizarea de turmă prin care individul se ridicăadesea deasupra necazurilor personale deasupra aversiunii de sine avacircnd sentimentul de putereal comunităţii exagerarea simţămacircntului vinovăţiei prin care bolnavul devine păcătos iarpăcătoşenia este văzută drept cauză a suferinţei şamdTotuşi bdquoidealul ascetic are un ţel ndash acesta este destul de general pentru ca măsurate cu el toatecelelalte interese ale existenţei omeneşti să pară meschine şi icircnguste icircn urmărirea acestui ţel elfoloseşte neicircnduplecat timpurile popoarele oamenii nu admite o altă interpretare un alt scop elrăstoarnă neagă afirmă confirmă doar icircn sensul interpretării sale (ndashşi a existat oare vreodată unsistem de interpretare mai bine gacircndit pacircnă la capăt) el nu se supune nici unei puteri crezacircndmai curacircnd icircn privilegiile sale faţă de orice putere icircn distanţa categorică pe care i-o suferă rangulsău faţă de orice putere icircncredinţat că nu există putere pe lume care să nu trebuiască să capetemai icircntacirci de la el un sens un drept la existenţă o valoare ndash ca instrument al operei sale ca mijlocşi cale spre ţelul său ţelul unicldquoŞtiinţa modernă nu este icircn opinia lui Nietzsche decacirct forma cea mai recentă şi mai nobilă demanifestare a idealului ascetic icircn măsura icircn care rămacircne bdquoun refugiu pentru toate soiurile denemulţumiri de neicircncrederi de viermi rozători de despectio sui şi conştiinţe icircncărcate ndash ea esteicircnsăşi neliniştea lipsei de ideal suferinţa pricinuită de absenţa marii iubiri frustrarea cauzată deo cumpătare impusăldquo [59]

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

1048590 Imoralitatea moralei publice Aprecierea şi ierarhia acţiunilor corespund unor trebuinţe şicriterii comunitare de aceea bdquoprin morală individul e instruit să devină o funcţie a turmei şi să-şiatribuie valoarea numai ca funcţieldquo bdquomoralitatea este instinctul de turmă individualldquo [60] icircntimp ce firile nobile sunt nechibzuite urmacircnd nu doar avantajul şi scopul ci pasiuneadezinteresul O societate bine organizată adoarme pasiunile ndash dacă nu cumva le extirpă icircnsă maitotdeauna icircn spatele vituţilor sunt energii inconştiente impulsuri obscure şamd care icircşiurmează caleaMoralitatea este ndash icircn esenţa ei ndash o chestiune a interiorităţii manipulabilă icircnsă de cătreprinconvenţiile morale practicate de o colectivitate dată Virtuţile sunt apreciate nu din punctul devedere ale efectelor pe care le au pentru cel care le posedă ci din unghiul afectelor (de admiraţiestimă laudă etc) pe care le declanşează utilitatea practicării lor pentru ceilalţi Excesulnecompensat de tendinţe contrare face ca hărnicia obedienţa castitatea pietatea dreptatea etcsă fie dăunătoare posesorilor lor iar la limită devin handicapuri adaptative icircntrucacirct se atrofiazăpreocuparea propriei protecţiiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofie54bdquoEducaţia procedează icircn general aşa printr-o serie de atracţii şi avantaje ea icircncearcă să determine laindivid un mod de a gacircndi şi de a acţiona care devenit obicei icircnclinaţie şi pasiune să domnească icircn el şiasupra lui icircmpotriva ultimului său avantaj dar spre laquobinele generalraquo spre utilitatea publicăldquo [61]Nihilismul nietzscheean vizează cu predilecţie pe de o parte tendinţele de a transforma valorilemorale icircn proteze existenţiale şi pe de altă parte predispoziţiile exprese sau tacite de simulare apersonalizării acestor valori Pledoaria lui Nietzsche are ca obiect tocmai modelarea de sine aindividualităţii puternice Lipsa de putere şi voinţa vlăguită nu pot fi suplinite de nici o valoaremorală Morala nu poate fi redusă la repertoriul imperativelor şi la matricea normativă ci trebuiesă se icircntemeieze pe o critică lucidă a icircnseşi aprecierii morale devenind astfel o problemăasumată personal ndash cu tot cortegiul dificultăţilor şi dezvăluirilor ce decurg de aici

1048590 Moralele resentimentului Ceea ce convenţiile morale exilează din sfera admisibiluluiconstituie surse de energii creatoare bdquoCel care a icircnţeles natura umană şi cum s-au produs valorileei cele mai icircnalte se icircngrozeşte de oameni şi fuge de orice fel de acţiune este urmarea evaluărilormoştenite Că omul este rău din fire asta mă consolează garantează existenţa forţeildquoValorizarea aristocratică păcătuieşte icircmpotriva realităţii dispreţuind pe nedrept dinnecunoaştere mediul omului comun dar această falsificare este şi rămacircne cu mult mainevinovată decacirct ura nemărturisită şi răzbunarea neputinciosuluiAristocratul trăieşte cu o anume francheţe a gesturilor şi cu o icircncredere şi sinceritate faţă de sineicircnsuşibdquoOmul resentimentului nu este nici sincer nici naiv nici franc şi loial faţă de sine icircnsuşi Sufletul săupriveşte cruciş spiritul său icircndrăgeşte ascunzişurile cărările şiretlicului şi uşile dosnice icirci place tot ceeace este ascuns ca o lume a sa ca siguranţă a sa el se pricepe să păstreze tăcerea să nu uite să aştepte să

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

se ascundă să se umilească Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfacircrşi icircn mod necesar prina fi mai prudentă decacirct orice rasă aristocratică şi va preamări prudenţa icircntr-o cu totul altă măsurăanume ca o condiţie existenţială de prim ordin icircn timp ce la aristocraţi prudenţa capătă uşor o aură finăde lux şi rafinamentldquoNobilul icircşi concepe noţiunea fundamentală de bdquobunldquo icircn mod spontan pornind de la sine icircnsuşicreacircndu-şi abia mai tacircrziu o imagine despre bdquorăuldquo Icircn schimb omul resentimentului decreteazămai icircntacirci ca bdquorăuldquo ceea ce nu poate icircnvinge icircnlătura depăşi concura adică exact ceea ce moralaaristocratică consideră a fi bdquobunldquo aşadar cel nobil puternic stăpacircnitor este icircnţeles prin ochiulotrăvit al resentimentului totuşi observă Nietzsche există un fapt care nu poate fi contestatoamenii nobili şi puternici sunt ţinuţi sever icircn fracircu prin obiceiuri veneraţie tradiţie recunoştinţăprin supraveghere reciprocă şi invidie manifestacircndu-se icircntre ei ingenios icircn ceea ce priveşterespectul stăpacircnirea de sine delicateţea fidelitatea macircndria şi prietenia dar icircn afara cercului lortrăiesc din plin bucuria eliberării de orice constracircngere socială bdquose reicircntorc la nevinovăţiaconştiinţei de fiarăldquo bdquoicircn străfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil să nu recunoştifiaraldquo iar bdquoacest fond de bestialitate ascunsă are nevoie din cacircnd icircn cacircnd de descărcare animalultrebuie să reapară să se reicircntoarcă icircn sălbăticieldquo icircndrăzneala nebunească absurdă bruscăneprevăzutul şi neverosimilul acţiunilor indiferenţa şi dispreţul pentru securitate trup viaţătihnă voioşia şi plăcerea adacircncă pentru distrugere voluptăţile biruinţei şi cruzimii sunt doarcacircteva din caracteristicile prin care aristocraţiile au lăsat icircn sufletul victimelor imagineabdquobarbaruluildquobdquoFaptul că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu miră pe nimeni numai că nu există nici unmotiv pentru a le lua păsărilor de pradă icircn nume de rău că răpesc mieluşeildquoIcircn acest context Nietzsche face o precizare de principiu icircn privinţa Voinţei de putereFriedrich Nietzsche critica metafizicii şi criza sensului55bdquoA cere forţei să nu se manifeste ca forţă să nu fie voinţă-de-a-zdrobi voinţă-de-a-supune voinţă-de-astăpacircninici sete de vrăjmaşi de piedici şi biruinţe este la fel de iraţional ca şi a-i cere slăbiciunii să semanifeste ca forţă O cantitate de putere reprezintă aceeaşi cantitate de instincte de voinţă de acţiune ndashmai mult nu este nimic altceva decacirct tocmai acest instinct voinţă acţiune icircn sine ce poate apărea icircntraltfelnumai datorită seducţiei limbajului (şi erorilor fundamentale ale raţiunii icircncremenite icircn el) caregreşeşte icircnţelegacircnd orice acţiune ca fiind condiţionată de existenţa unei cauze a unui laquosubiectraquoldquoNu există un substrat al acţiunii şi deci nu se poate separa efectul de cauză aşa cum nu se poatedespărţi fulgerul de lumina saCredinţa icircn faptul că puternicul are libertatea de a fi slab şi pasărea de pradă de a fi miel nu poatesă aparţină decacirct oamenilor slabi care prin resentiment gacircndesc icircn favoarea lor reproşacircndu-icelui puternic tocmai vina de a fi puternic neputinţa este astfel icircnveşmacircntată cu o prudenţă falsăşi ia forma bdquovirtuţii tăcute ce ştie să renunţe şi să aştepte ca şi cum icircnsăşi slăbiciunea celui slab ndashfirea sa acţiunile sale icircntreaga sa realitate unică inevitabilă de neşters ndash ar fi o săvacircrşire debună voie ceva voit ales o icircnfăptuire un merit Acest soi de om are nevoie de credinţa icircntr-unsubiect oarecare de libera alegere dintr-un instinct de autoconservare de afirmare de sine icircncare orice minciună este icircndeobşte sfinţită Subiectul (sau ca să vorbim mai popular sufletul) a

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374

rămas poate de aceea pacircnă acum cea mai nezdruncinată dogmă de credinţă de pe pămacircnt fiindcăa permis majorităţii muritorilor celor slabi şi oprimaţilor de orice fel acea sublimă icircnşelare desine anume de a icircnţelege slăbiciunea icircnsăşi ca libertate şi felul lor echivoc de a fi ndash cameritldquo[63]

1048590 Supraomul Icircn măsura icircn care uniformizează valoarea oamenilor morala este imorală şi neagăviaţa Nietzsche deconstruieşte valorile metafizicii tradiţionale ndash dezvăluind bdquomarea şcoală acalomnieildquo bdquouniversul aparent şi universul născocit ndash iată opoziţia Ultimul se numea pacircnă acumlaquouniversul realraquo laquoadevărulraquo laquoDumnezeuraquo Acesta este universul care trebuie demontatldquo pentrua prefigura bdquoo nouă ordine a valorilorldquo [64]Icircn opinia lui Nietzsche aprecierea morală a valorii unui om operează numai cu criterii socialeinsul este comparat cu alţi oameni iar actele sale sunt judecate icircn funcţie de folosul comunitarIcircn acest fel evaluarea devine obtuză icircntrucacirct bdquovaloarea unui om icircn sine este subapreciatăaproape trecută cu vederea aproape contestată Este o rămăşiţă a teleologiei naive valoareaomului raportată numai la oamenildquo Or bdquoomul unei specii superioareldquo se afirmă pe sine icircnpropria-i singurătate refuzacircndu-şi etaloanele mediocrităţii menirea sa fiind tocmai aceea de abdquomenţine vie icircncrederea icircn omldquo [65] fără icircnsă a fi vorba de proiectarea unui imperativ bdquoOmulaşa cum ar trebui să fie asta sună tot atacirct de fad ca şi cum ai spune laquoun copac aşa cum artrebui să fieraquoldquo[66]Punctul de vedere nietzscheean susţine printre altele o concluzie bdquoomul real reprezintă ovaloare mult mai icircnaltă decacirct omul laquodezirabilraquo dintr-unul sau altul din idealurile cunoscuteldquo[67] Icircn bdquoAşa grăit-a Zarathustraldquo Nietzsche constată bdquosinistră-i existenţa omenească şi pururifără sens fatalităţii icirci ajunge o paiaţăldquo şi anunţă profetic bdquoam să-i icircnvăţ pe oameni care e sensulexistenţei lor adică Supraomul fulgerundashacestui nor icircntunecat care este omulldquo [68] Atunci cacircndtrece de la parabolă la confesiune devine icircnsă mult mai sugestivbdquoPentru mine este o consolare să ştiu că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane există oumanitate mai icircnaltă mai luminoasă a cărei dimensiune va fi una foarte redusă (ndashcăci tot ce se distingeeste prin icircnsăşi esenţa sa un lucru rar) apariţii acestei umanităţi nu fiindcă eşti mai dotat sau maivirtuos sau mai eroic sau mai afectuos decacirct acei oameni de acolo de jos ci fiindcă eşti mai rece mailucid mai perspicace mai icircnsingurat pentru că suporţi singurătatea o preferi o cultivi ca formă defericire ca privilegiu ca o condiţie a existenţei pentru că printre nori şi fulgere trăieşti ca printre ai tăiProf univ dr Vasile Macoviciuc ndash Filosofiela fel icircnsă şi sub razele de soare printre picăturile de rouă fulgii de zăpadă şi orice ar veni icircn modnecesar din icircnălţimi şi care atunci cacircnd se mişcă se mişcă veşnic numai icircn direcţia de sus icircn josldquo [69]Critica dualităţilor metafizice şi reevaluarea tuturor valorilor icircntemeiază la Nietzsche nostalgiaunui proiect al ultraomenescului Supraomul ca model de autenticitate şi exigenţă metaumanăprin care se anulează mediocritatea omului actualLectură obligatorie1 Friedrich Nietzsche Ştiinţa voioasă sect3 4 109 126 152 343 372 373 374