Frica ascunsa capitolele 1-8

8/14/2019 Frica ascunsa capitolele 1-8

1/28

Capitolul 1

-Buna ziua! Numele meu este Daria Ignat si sunt psihoterapeut. Va rog sa luati loc, iaratunci cand considerati ca sunteti pregatit, sa imi spuneti care este motivul pentru care ati

venit aici.

El s-a uitat pierdut la mine. Parea ca un pusti in prima zi de scoala. Oamenii sunt mereuasa cand intra in cabinet.Probabil au impresia ca ii voi manca.

Era un tip cam pe la 1,75, brunet cu ochii verzi, sub care avea niste cearcane

proeminente. Insomnii?Depresii?Probabil avea putin din toate. Voi afla oricum in curand.M-am uitat mai bine la el. Parul nepieptanat in cadea in bucle usoare pe umeri. Avea o

pereche de blugi tociti si un tricou negru. Parea tipul de rocker dur, desi putin trecut de

perioada adolescentei. Era sarmant, chiar daca aspectul nu era prea ingrijit. Era, cu

siguranta, curat. Doar ca nu parea genul caruia ii place cum arata. Bine, ca tot veni vorba.Fata draguta, umeri lati, inalt, bucle rebele si tot tacamul.

Hei,Daria, concentreaza-te! Nu esti aici sa ii apreciezi felul in care arata, mi-am spus in

gand.

Am respirat usor si mi-am intins mainile pe birou. Aceasta pozitie denota deschidere,care este foarte importanta pentru psihologi.El s-a asezat intr-un colt al canapelei, cu

mainile pe genunchi. Hmm..anxietate.Am hotarat sa actionez, pana nu o ia la fuga.

-Cum va numiti?

-Marius Ciubotaru.Am 26 de ani.

-In regula, domnule Ciubotaru. Vreti sa imi povestiti putin despre viata dumneavoastra?-Viata meanu am asa ceva.

Mai e si filosofic tipul

-Cu ce va ocupati?-Am inceput mai multe facultati dar niciuna nu corepunde cerintelor mele. Am facut

filosofie, jurnalism si politehnicacate un an la fiecare. Nu imi place. Apoi am hotaratca vreau sa fiu actor. Sunt anul 1 la actorie.-Si credeti ca acum va fi diferit?

-Poate. Nu imi place sa nu reusesc ceea ce imi propun.

-Va cred.S-a uitat la mine prelung. Ce, am zis ceva gresit? Probabil e tare frustrant sa nu reusesti

sa duci la bun sfarsit o actiune. Eu am stiut de la inceput ca vreau psihologie, am

terminat-o si am ajuns unul dintre cei mai tineri psihoterapeuti, la cei aproape 25 de ani ai

mei. Macar pe latura asta am stiut ce vreau.-Nu asta e problema mea.

-Va ascult. Care este?

-Am unele dorintemai ciudate.-In ce sens?

-Nu va pot spune.

-In regula. Putem vorbi despre altceva, pana va veti simti pregatit sa imi spuneti care esteproblema ce va framanta. E bine asa?

-Stiti, domnisoarae tare ciudat. Parca am un monstru in mine ca imi dicteaza ce sa fac.

-Ce va spune?

-Sa fac rau. Mult rau. Tuturor celor care m-au ranit in trecut.


2/28

-Si il ascultati?

-Nu mereu.

-Bine. Cine v-a facut rau?-Toata lumea. Lumea ma uraste.

Ahhdiscutia asta o sa fie foarte lungatipul asta are mania persecutiei.Fuck!

-De ce credeti asta?-Pentru ca nimeni nu vrea sa ma faca fericit.

-V-ati gandit ca asta ar putea sa depinda si de dumneavoastra?

-Stiu...nu merit.-Nu am spus asta.

-Sunteti la fel ca mama mea.

Adica batrana?Grasa?De la tara?

-Vreti sa imi vorbiti putin despre mama dvs.?-E o femeie frumoasa.

Huum-am linistit.

-Ar fi meritat sa o iubesc.

Si eu, si eu!Hmm-Nu va iubiti mama?

-Nu iubesc pe nimeni.-Pe dumneavoastra va iubiti?

S-a uitat urat la mine. Ce?

-Cred ca da.

Au urmat cateva secunde tacute si tensionate. Ce om ciudat!! Adica, ma rogimi vinmulti ciudati in cabinet si ceea ce am invatat din psihologie este ca fiecare dintre noi are o

parte ciudata, chiar daca ea este la suprafata sau e ascunsa. Dar tipul asta e chiar ciudat

rau.regele ciudatilor sau ceva de genul.-Domnsioara

-Da?

-Imi este greu sa vorbesc cu o necunoscuta problemele mele.-Este normal acest lucru. De aceea as vrea sa va relaxati. Si ca sa va fie mai usor, as vrea

sa ma tutuiti si sa imi spuneti pe nume.

Fac asta cu majoritatea pacientior anxiosi, pentru a face lucrurile mai simple.-Atunci imi putetipotispune Marius?la per-tu?

-Desigur,Marius. Spune-mi, de ce crezi ca nu iubesti pe nimeni?

-Nu stiu. Eu...de fapt iubesc o fata.

-Da?-E blonda, inalta, e fotomodel. Genul foarte sexy.

Si fara creier, ca toate fotomodelele.

-Da?-Si ea e foarte draguta cu mine. Imi e colega, stii? Doar ca nutresc pentru ea sentimente

ciudate.

-Cum ar fi?-Vreau sa o omor.

Ce?Asta e nebun!

-Poftim?


3/28

-Stiu canu e bine lucrul asta. Dar cu cat ma uit mai mult la ea, cu atat imi doresc mai

mult sa o vad pe jos, zacand intr-o balta de sange, iar pe mine ma vad cu cutitul langa ea.

-Ai spus ca o iubesti.-Asa cred.Nu. Asa e.

-Si atunci de ce vrei sa o omori?

-Vreau sa o scutesc de toata suferinta asta. Viata e nedreapta.Impusca-te, frate!

Ma uitam la el: nimic din limbajul trupului nu il trada. Se purta de parca am fi discutat

despre vreme si nu am gasit niciun comportament nonverbal care sa ma ingrijoreze. Pareaperfect normal.

-Are probleme?am intrebat referindu-ma la fata.

-Nu. Ea spune ca e fericita. Se vede pe fata ei asta.

Si prin alte parti, daca tot a venit vorba.-Dar viata e cruda si la un moment dat tot o sa sufere. Iar pentru ca o iubesc, vreau sa o

scutesc de asta.

Impusca-te de doua ori.

Am ramas intepenita. Ar trebui sa reactione cumva?Sa apas butonul de panica? Sa fiumatura si inteleapta?Nu m-am priceput niciodata la asta.Gandeste, Daria, gandeste

Buun. Recapitulare: am in fata un nebun care simte nevoia sa omoare o tipa frumoasa.Mai mult decat atat, crede ca ii face o favoare.ca o apara..Hmmmschizofrenie?

-Te-am speriat?

-Nu. As vrea sa imi spui mai multe despre ce simti pentru aceasta fata.

-Imi place sa ma uit la ea si sa o ascult vorbind. Dar cel mai mult imi place sa o vadjucand. E incredibila pe scena. Si imi e mila de ea.

-Cum asa?

-Vreau ca ea sa fie fericita mereu, dar stiu ca asta nu se poate. Asa ca mai bine ca viata eisa se termine cand ea este implininta, inainte de a cunoaste nefericirea.

A tacut. Iar eu inca vad in ceata. Bun...ce-a fost asta?

-Ai vrea sa stai de vorba cu o colega de-a mea data viitoare?De la psihiatrie. Dar nu trebuie ca el sa stie neaparat.

-Dar mie imi place sa vorbesc cu tine. De abia m-am obisnuit.

-In regula. Dar as vrea sa fii mai concis.-Imi imaginez asaseara, frig. Ea merge pe B-dul Magheru, se duce la repetitii pentru

modelling. Eu merg in spatele ei, apoi ma apropii usor de ea. Ea se sperie si se intoarce

tipand. Apoi vede ca sunt doar eu si spuneMarius, m-ai sepriat Eu ii spun Scuze,

Amalia. Ma ofer sa o conduc pana la Romana si ea accepta. O iau de brat si mergem.Apoi, cand trecem printr-o zona intunecoasa si pustie, scot cutitul meu cu lama neagra si

i-l infig in inima. O sa aib o moarte rapida si foarte putin dureroasa. O sa fie bine.

Simteam cum incep sa transpir si in niciun caz el nu trebuia sa vada asta. In niciun caz.Am scos o foaie speciala pentru retete din sertarul biroului si i-am prescris un

distonocalm. Asta o sa il adoarma si o sa ma faca si pe mine sa dorm bine la noapte, cu

gandul ca nu va omori pe nimeni.-Uite, ia asta! Si as vrea sa revii maine, daca se poate.

-Desigur. Voi veni. La ce ora?

-La 15:30 e bine.

-Da.


4/28

Am notata programarea in agenda.

-Ne vedem maine.

-La revedere, Daria. Simultumesc.A iesit din cabinet si am rasuflat usurata. Nu mai bine ma faceam profesoara?

Am sunat-o pe prietena mea, Ilinca. Ea a studiat mai mult psiho-patologia si se pricepe

mai bine la nebuni din astia.-Buna, Daria! Ce mai faci?

-Am un nebun care vrea sa omoare o tipa frumoasa.

A inceput sa rada. Da, ce sa spun, amuzant-Trimite-l la mine. E genul de nebunbun?

-Foarte.

-Schizofrenie.

-Nu stiu. Asta vreau sa imi spui tu.-Pare violent?

-Ai ratat incputul?Vrea sa omoare pe cineva. Cred ca asta inseamna ca e violent.

-Eu pun pariu pe paranoia. Nu o sa actioneze.

-Asa cred si eu.Sa sun la politie?-Pentru un tip care isi imagineaza lucruri?Fii serioasa.

-Ai dreptate.Merci.-N-ai pentru ce. Dai o cafea sambata?

-De abia astept.

-Te pup.

-Si eu.Am scos fisa si am inceput sa o completez. Nume, prenume,

varsta.hmmm..comportamente. Autoinculpare, anxietate, dramatizare. Diagnostic:

tendinte catre paranoia.Am inchis registrul si am iesit sa fumez o tigare. O alta zi obisnuita. Era mai simplu de

lucrat cu adolescenti care beau si se drogheaza sau se cearta cu parintii, ori cu sotii super-

geloase pe sotii ei care nu au gresit cu nimic in afara de faptul ca exista. Dar voi lua acestpacient ca pe o noua provocare. Daca nu ma descurc, il trimit la psihiatrie. Dar trebuie sa

vad daca pot face asta. Am tras un fum din tigare si am inceput sa ma relaxez. De asta imi

place meseria mea: nu am timp sa ma plictisesc.

Capitolul 2

A doua zi, mi-am permis sa dorm ceva mai mult avand in vedere ca aveam doar doua

intalniri de psihoterapie, dupa pranz. Prima, la ora 13:30 cu o pustoaica de 17 ani, foarte

timida si cu mult prea multe probleme existentiale. A doua, la 15:30, cu tipul sexy darprea paranoic dupa gustuile mele. Prea paranoic si desprins de realitate, oricare ar fi ea.

Mi-ar fi placut sa fie si Ilinca acolo. Psihopatologia ma depasea si as fi vrut sa nu ma simt

atat de intimidata sau socata de confesiunile tipuluiMarius. Mda.whateverMi-am turnat cafeaua in cana si mi-am aruncat doua felii in toster, sa se prajeasca.Am

luat o gura mare si revitalizanta de cafea, in timp ce asteptam sa se prajeasca painea.Si

tocmai cand m-am hotarat ca imi place linistea, painea a sarit cu zgomot din prajitor si

telefonul meu a inceput sa sune. Fuck!


5/28

Sa raspund?Sa nu raspundto be or not to bema uit la ecran: Mama is calling. Nuuu.

Nu raspund. Am lasat telefonul sa sune si am luat feliile de paine, le-am uns cu unt si

dulceata si am inceput sa mananc. Telefonul s-a oprit din sunat, pentru a incepe din nou.Mi-am aminit de pacienta mea de astazi, careia ii tot spuneam ca ar trebui sa aibe o relatie

mai buna cu mama ei. Lupul moralist? Probabil

-Alo?-Daria, ce faci, de ce nu raspunzi la telefon?

-Buna dimineata, mama. Acum m-am trezit si mancam.

-Ce faci astazi?-Ma duc la cabinet.

Ce fac in fiecare zi. Aproape

-In seara asta, sora ta are concert intr-un club. Vii sa o vezi?

Ah, dasora mea mai mica si infinit mai buna decat mine, cantareata talentata careoracaie ca un porc la taiere in diferite localuri. Nu ca ar castiga si bani din asta, ca doar

un lucru bun avem si noi: parinti bogati. Mie mi-au deschis cabinetul, ei ii aranjeaza

spectacolele si nu m-as mira sa ii plateasca si fanii. Exagerez.

-In ce club?-Nu mai stiu cum ii spune, cred ca e ceva cu un coiot sau ceva.

-Coyot caffe?-Asa, da. Deci sa inteleg ca vii?

-Sara nu mi-a spus nimic despre concertul din seara asta.

-Eh, sora ta e foarte ocupata, dar iti spun eu. Doar nu ai nevoie de invitatie speciala.

Ba da. In scris, in dublu exemplar.-Sigur ca nu. O sa incerc sa vin, daca nu sunt foarte ocupata.

-Fa un efort, Daria, scumpo! Conteaza enorm pentru sora ta sa fii acolo.

Desiguro sa fie atat de plina de ea incat nici nu o sa ma observe.-O sa incerc, mama!

Mi-am indesat in gura si ultima bucata de paine prajita in timp ce ii spuneam mamei La

revedere. Da, am macat toata conversatia. Ce? Imi era foame si in plus i-am zis ca deabia m-am trezit.

Mi-am aprins o tigare si am luat guri mici din cafea.Mmmmelixirul vietii.

Am terminat micul dejun, intrebandu-ma daca o sa arunce cineva cu rosii stricate in Saradiseara. Razand in sinea mea, am mers in dormitor sa ma imbrac. Daca la inceput ma

suparau tare tinutele office, obligatorii in orele pe care le petreceam la cabinet, acum imi

erau simpatice si chiar incercam sa imi fac un stil am meu, adaugand ceva vesel.

Am imbracat o camasa alba, simpla si o fusta neagra, apoi am adaugat un sirag demargele rosii impreuna cu o curea asortata. Niste cercei si am terminat. Ah, da, si

cizmele.Negre, simple si foarte incomode. Macar sunt sexy si imi mai adauga 3 cm la cei

1,63 ai mei.M-am mai invartit o jumatate de ora in baie, cu placa de indreptat parul intr-o mana si

spuma de par in cealalta. Banuiam ca ziua in care voi ramane cheala din cauza folosirii

lor in exces se apropie. Partea buna e ca am vazut niste peruci foarte dragute la mall.Buun, sunt gata.

Am chemat un taxi.

-10 minute, mi-a spus tanti de la dispecerat.


6/28

La naiba! As fi putut sa merg pe jos, nu as fi facut mai mult de 30 de minute. Dar sunt

prea comoda din fire, asa ca mi-am aprins o tigare si am asteptat sa treaca cele 10 minute.

Cand am implinit 18 ani, tata a fost incantat sa imi plateasca scoala de soferi si sa imi iamasina. Dupa ce am lovit-o de 7 ori, a hotarat ca nu e de mine. Ar fi putut si el macar, sa

imi angajeze un sofer. Unii taximetristi sunt libidinosi, iar altii miros urat. O sa il mai bat

la cap o vreme sa imi angajeze sofer, poate cedeaza in final.Mi-am luat paltonul si am coborat in cele din urma in fata blocului sa astept taxiul. Slava

Domnului, a venit dupa un minut.Deja inghetasem. Nu imi place iarna absolut deloc, iar

partea proasta e ca de abia a inceput.-Iancului, intersectia cu Dimitrov, i-am spus soferului.

Am facut 45 de minute pe drum. Aglomeratie idioata de dimineata, pranz si seara! O

urasc. Daca as fi avut masina mea si soferul meu, as putea sa ma descalt de tocurile astea,

sa imi pun picioarele pe bancheta, sa imi aprind o tigare si sa fac ce vrea al meu posterior.HA! E jenant sa ai un tata putred de bogat si sa trebuiasca sa mergi cu taxiul.

Mi-am scos din geanata agenda ca sa veific tot ce am de facut in urmartoarele zile.

Mda, cumparaturi in weekend, ceva de mancarefaptul ca locuiesc singura are si

dezavantaje. Degeaba vine menajera o data pe saptamana, daca sunt nevoita sa imi gatescsingura. Ma inclin in fata celui care a inventat semipreparatele si livrarea de mancare la

domiciliu. Si ii multumesc mamei natura ca nu depun prea multe kg de la aceste genuride mancare.

Am platit taximetristului suma datorata si am coborat. Cabinetul se afla intr-o cladire care

gazduia mai multe birouri: al meu, un cabinet de stomatologie si o fima de contabilitate.Am spus Neata portarului si am intrat. Miruna, secretara mea, o studenta in anul I la

psihologie, aranja fisele clientilor atunci cand am intrat. Imi amintea de mine la varsta ei:

plina de viata, cu idei filosofice si visuri marete. Vorba aceea, fuse si se duse. E bine safii foarte tanar si sa crezi ca tot ce zboara se mananca. Sa crezi ca poti schimba lumea, ca

ii poti modela pe cei din jur, ca te poti schimba pe tine.

Ii poti schimba doar pe cei care nu au un rol semnificativ in viata ta: clientii. Vin sipleaca, iar atunci cand pleaca sunt multumiti. Tu ramai la fel. Mereu.

Cand eram in facultate, colegii mei se intreceau in bancuri despre psihologi. Cel mai tare

mi-a placut cel despre directorul unui spital de nebuni. Diferenta intre el si pacienti esteca pacientii se fac bine si pleaca. Adevarat.

Asa cum la casa cizmarului o sa gasesti numai cizme rupte si vai de ele, iar in cea a unui

electrician, toate instalatiile electrice sunt stricate, asa vei gasi si in mintea unui psiholog,

daca stai sa cauti, o gramada de dileme. Dar nu le cauta nimeni. Iar meseria mea ma facesa traiesc intr-o mascarada continua, obligata sa mimez o stare de fericire care nu exista.

Si o mimez asa de bine ca ma cred si eu de cele mai multe ori.

Eu si cu mine ne certam des. Eu spun ca ar trebui sa dau naibii tot si sa plec intr-ovacanta. Iar celalalt eu imi spune ca sunt o persoana rationala si nu pot face asta.

-Cafea? A intrebat Miruna si m-a trezit din visare.

-Te rog.Am luat cana si am iesit pe hol sa fumez.

-Tigare?am intrebat-o.

Ea a zambit cu subinteles si m-a urmat.


7/28

M-am asezat pe scaun, cu cana de cafea sprijinita de genunchi. Partea buna, atunci cand

esti psiholog, este ca oamenii iti spun problemele lor si asta te face sa te simti mai bine.

Pe mine, cel putin. Pentru ca problemele lor sunt mai grave decat ale mele si imi aducaminte ca intotdeauna e posibil mai rau de atat. Iar analizandu-i pe ei, imi dau seama ca

eu stau chiar bine. Sunt ok.

Bineinteles ca fiecare om are impresia ca problemele lui sunt mai grave si mai ales maiimportante decat ale oricui. E o chestie fireasca. Dar vazand oameni care chiar sunt

ingropati in ele, ma simt mai bine.

De exemplu, pustoaica asta, Andreea. Cea pe care o astept acum. Are 17 ani, este foartetimida, nu poate sa vorbeasca in public deloc si nici sa lege o relatie solida cu cineva, fie

ea de prietenie sau altceva.

Problema ei isi are inceputul undeva in jurul varstei de 4 ani. Atunci s-a intamplat ceva

cu ea si parintii ei, nu stiu inca ce. Evita sa vorbeasca despre perioada aia din copilaria eisi asta ma duce cu gandul la ce e mai rau.

Faptul ca la fiecare sedinta mai aflu cate ceva, face meseria mea interesanta, pentru ca nu

ma plictisesc.

Andreea e venit, pret de 2 tigari si o cana de cafea mai tarziu. Am invitat-o in cabinet si aluat loc pe canapea. Apoi a inceput sa povesteasca.

Capitolul 3

-Astazi ma simt foarte rauSerios?La fel si data trecuta, acum doua dati si..hmmmmda

-Simt ca nimeni nu ma vrea.

-De ce crezi asta?-Pentru ca nimanui nu ii pasa de problemele mele.

-Care sunt problemele tale, Andreea?

S-a gandit circa doua minute si a spus:-Tu stii.

-Eu? In niciun caz.

-Vin aici de trei luni. Trebuie sa fi aflat ce am.-Nicidecum.

-Cum?Nu ai aflat inca?

-Nu.

-De ce?-Pentru ca tu nu ma lasi sa aflu.

A oftat. E si asta un fel de a-mi da dreptate.

M-am ridicat de pe la birou si m-am dus in spatele canapelei pe care statea. Mi-am lasatgreutatea de pe un picioar pe altul, gandindu-ma cu ce sa incep.

-Povesteste-mi ceva frumos din copilaria ta.

A inceput sa se gandeasca. Mult. Foarte mult. Prea mult. Nu e bine.In final, a vorbit.

-Cand aveam 5 ani, am gasit pe strada o pisica.

-Da?


8/28

-Era foarte mica si initial am crezut ca este gri la culoare. Statea pe roata unei masini. Am

luat-o in casa si i-am dat lapte. A fost asa draguta cand a terminat de mancat, era alba pe

la mustati.A facut o pauza si a oftat. Ceva ma facea sa cred ca asta nu e o amintire vesela. Oamenii

nu ofteaza atunci cand isi amintesc o intamplare fericita.

-I-am facut baie si atunci mi-am dat seama ca era alba cu putin maro, nu cenusie cumcredeam eu. Era doar foarte murdara. Era atat de mica, incat statea confortabil in palma

mea.

-Asa-Asta e amintirea fericita.

-Ce s-a intamplat cu pisica?

-A dat-o tata. E alegic.

-Deci nu e o intamplare atat de fericita.-In ansamblu, nu. Dar momentele alea in care credeam ca o pot pastra au fost frumoase.

-Stiai ca tatal tau e alegic?

-Da.

-Si atunci de ce ai mai luat pisica de pe strada?-Nu stiu. Eram mica, nu ma gandeam la chestiile astea.

O, ba da. Si inca cum. 5 ani.perioada complexului lui Oedip. Si era asa de puterniccomplexul asta incat a vrut sa isi pedepseasca tatal, luand pisica acasa. Intrebarea ar fi: ce

i-a facut tatal ei, incat sa vrea pedepsirea lui atat de aspra?

-Bine, Andreea, am spus.Acum, imi poti spune o amintire trista din copilaria ta?

S-a gandit mult mai mult decat la cea vesela si in final a spus:-Nu imi amintesc. Nu cred ca am amintiri triste.

Oho, si inca cum. Doar ca nu a stiut pe care sa o aleaga dintre ele.

Am revenit la birou si m-am asezat.-Andreeaprima data cand ai venit aici, te-am intrebat care este motoivul pentru care ai

venit, iti amintesti?

-Da.-Si tu ce ai spus?

-Ca nu imi place de mine pentru ca sunt prea timida, imi e greu sa vorbesc in public si nu

prea am prieteni.Buuun.aceleasi cuvinte sau pe aproape. Niste cuvinte invatate pe dinafara. Un om nu

spune de doua ori acelas lucru, decat daca l-a memorat mecanic.

-Vrei sa iti completezi afirmatia?

-Cum?-Ai ceva de adaugat sau de modificat?

-Nu.

-In regula.Spune-mi, cum te mai intelegi cu mama ta.-Bine.

La naiba, fata asta nu vrea sa spuna niciodata nimic. Eu nu pot sa o trag de limba si asa o

sa ne lungim pana la pastele cailor cu sedintele.-S-a schimbat ceva in relatia voastra?

-Nu cred. Dar nu-mi mai pasa.

-Cum asa?

-Cred ca daca nu imi pasa de nimic o sa fie mai bine.


9/28

-Cineva nou in viata ta?

-De unde stii?

Greu de crezut, dar am avut si eu 17 ani. Si mie se parea ca daca cineva sufera desindromul miserupism, adica, omului nu ii pasa de nimic, e foarte cool si nicio

problema nu il poate atinge. Iar cand o fata ca Andreea cunoaste un asemenea tip, poate

sa isi schimbe comportamentul si chiar convingerile dupa ale lui.Nu i-am raspuns la intrebare, doar am zambit.

-Sambata am fost la ziua verisoarei mele.

-Asa-Era acolo un coleg de-al eimi-a placut felul in care privea el viata

-Cum?

-Asadetasat.

Bingo! Merit un premiu Nobel pentru anticipatie. Miserupismul este inca la moda.-Adica nu ii pasa de nimic?

-Exact.

-Si crezi ca este un mod bun de abordare?

-100%-Ok.

-Nu imi dai dreptate?-Nu spun nici ca da, nici ca nu. Este decizia ta. Si daca iti gasesti un mod de viata care sa

iti fie compatibil, nu inseamna ca este bun sau rau, ci doar ca este al tau. Dar sa fie cu

adevarat al tau. Iar daca tie iti e bine cu el, e perfect.

-Nu crezi ca lui ii e bine cum e?-Nu stiu. Dar ar trebui sa ii fie.

S-a uitat la ceas. Off, iar s-a plictisit de mine. Mai sunt 10 minute din sedinta, dar mai

bine o las sa plece. Nu vreau sa se simta incomod.-Te grabesti undeva?am intrebat-o zambind.

-Vreau sa ma duc in mall sa imi caut cateva hainute.

Oh, da, terapie prin shopping. Asta e un mod de a spune: am si alte probleme decat celepe care ti le spun sau las sa se vada, iar de nervi ma duc sa sparg toti banii lu taticu.

-Cred ca am terminat pe ziua de azi. Ne vedem saptamana viitoare?

-La aceeasi ora, se poate?-Desigur.

Mi-am trecut in agenda data si ora urmatoarei sedinte.

-Ma duc sa vad acum ce fac cu tata.

-Pai ce vrei sa faci cu el?-Trebuie sa il conving sa ma lase sa plec in excursie. Si el nu vrea deloc.

-De ce nu este de acord?

-Zice ca acolo sunt multi baieti sieetataA zambit si s-a indreptat spre usa.

-La revedere!

-La revedere.Deci asta e problematata si baietii. Ori tatal e paranoic, orihei, uite si motivul pentru

care pustoaica ii sparge banii lu taticu. Pedepsire la greu.

Bun, avem de a face cu un tata posesiv. Si fiica lui vine la mine ca o floare, ma vrajeste

toata sedinta, si la final imi arunca galusca: sa vad ce fac cu tata.


10/28

Pai fetito, asta era problema. Si tu mi-o spui de abia la plecare. Ha! Acum eu sunt

frustrata.

Am iesit din birou, sa fumez o tigare. Miruna mi s-a alaturat.-Are pitici multi fata asta?

-Toti avem.

Uite, asta chiar n-am chef sa fac: sa vorbesc despre pacientii mei cu secretara.-Care e problema ei?

-Exista doua feluri de clienti: cei care vin la psiholog si cei care sunt adusi. Diferenta

dintre ei este ca primii constientizeaza ca e ceva in neregula si vor sa schimbe. Ceilaltinu.

-Si ea din ce categorie face parte?

-Buna intrebare. Nu m-am prins.

Iar tu nu te-ai prins ca te-am ocolit de la subiect si ai uitat ca nu asta ma intrebasei. Ha!Am terminat tigarea, mi-am luat paltonul si am iesit sa iau pranzul. Pizza Hut, te iubesc!

Dupa pranz, m-am intors la birou si l-am asteptat pe Marius.

Ma intrebam daca va mai veni. Era cumva ciudata toata situatia asta si mi-am dat seamaca pentru prima data, am simtit ca ceva ma depaseste. Si nu are legatura cu faptul ca e un

tip bun.din toate punctele de vedere. Dar starile lui sunt atat de schimbatoare, incat masperie. In secunda unu mi se pare un ciudat paranoic, iar in secunda doi pare atat de lucid

incat ma apuca tremuratul numai cand ma gandesc. Bineinteles ca nu o sa omoare pe

nimeni. E foarte probabil ca fata aia sa nici nu existe, decat in imaginatia lui. Dar tot imi

da fiori.Usa biroului s-a deschis, iar eu m-am trezit din contemplare. In usa statea Marius, un

Marius mai aranjat si mai zambitor decat cel pe care l-am vazut data trecuta.

-Buna ziua!-Buna. Ia loc, te rog.

-Multumesc.

-Ce mai faci? Cum te simti astazi?-Minunat.

I-am zambit incurcata. Asta ce vrea sa insemne?

-Am decis ca viata nu e asa rea. Nici dracu nu e asa negru. Iar eu sunt increzator.-Ma bucur foarte mult sa aud asta.

Mda, sa iti fac cunostiinta cu Andreea, poate ii insufli din energia ta.

-S-a intamplat ceva deosebit? Am intrebat.

-Mi-am dat seama ca oricine merita o sansa, chiar si eu.Si Iuliana. Stii, colega mea.Da, blonda, sexy, vroiai sa o omori, imi amintesc.

-Da?

-Ea merita o sansa si merita sa fie fericita. Cu mine. M-am gandit sa fac o incercare.-Foarte bine.

-In seara asta, la ora 21:30, va avea o prezentare. Ea va lua metroul de la Piata Unirii,

pana la Universitate. Apoi va merge pe jos pana pe strada Edgar Quinet, unde locuieste,ca sa isi schimbe hainele si sa se pregateasca. Cand va merge la prezentare probabil va

lua un taxi. Se va intoarce dupa miezul noptii, iar eu o voi astepta in fata blocului.

-De unde stii toate aceste amanunte?

Stupoare. Am nevoie de aer!


11/28

-Unele mi le-a spus chiar ea, iar altele le-am aflat din ceea ce a vorbit la telefon.

-Si nu crezi ca ar fi mai bine sa vorbiti atunci cand sunteti la facultate?S-ar putea sa se

simta acostata.-Nu. Acolo e foarte multa lume si ma inhiba. Mai bine o astept la noapte, cu un buchet de

trandafiri si ii voi marturisi sentiementele.

-Ok.dar spune-mi cevamai ai aceleindemnuri fata de ea pe care le aveai datatrecuta?

Sa stiu daca sa sun sau nu la politie.

-Sigur ca nu. Eram deprimat, asta e tot.Daam fost si eu deprimata dar nu am vrut sa omor pe nimenisau ma rog, aproape pe

nimeni. Macar acel el avea si o vina

-Dar trebuie sa iti spun ceva, a spus foindu-se.

-Da?-Nu voi mai veni la terapie.

Ura, am scapat de nebun!

-Este alegerea ta, insa iti recomand sa continui. S-ar putea sa iti fie utila si in plus as vrea

sa imi povestesti despre relatia ta cu Iuliana.-Crezi ca vom avea o relatie?

-Daca nu veti avea, nu trebuie sa disperi.-Sigur ca nu. Intrebam doar. Dar nu cred ca voi mai veni. Ma simt bine si impacat cu

mine acum.

-Cum doresti.

S-a ridicat de pe canapea, desi nu se terminase ora de sedinta.-A fost o placere sa te cunosc, Daria si mi-ai fost de un real folos.

Chiar asa? Sau tipul mai e si sarcastic dupa ce ca e nebun?

-Placerea a fost de partea mea.N-as prea crede.

-La revedere si numai bine!

-La revedere!Si a plecat. O, Doamne, ce experienta! E genul de experienta dupa care as bea o Tequila.

Sau poate doua

Si avand in vedere ca scumpa mea surioasa isi sustine recitalul de oracaituri, pardon,cantat diseara, pot sa ma duc si sa simulez ca o ascult in timp ce beau o tarie. Perfect!

Impac si capra, si varza.

Am luat telefonul si am sunat la o firma de taxi. Ma duc acasa mai intai, sa ma pregatesc.

-Buna ziua, vreau si eu o masina pe Dimitrov.

Capitolul 4

Avand in fata o seara cu posibila aroma de tequila si un dressing plin cu tot felul de

haine, habar nu aveam cu ce sa ma imbrac. Ce noroc au oamenii saraci, ca doar o singuratinuta de un singur gen au si stiu exact ca pe ea o vor imbraca.Alta, de unde?

Am rascolit printre haine demult uitate, cumparate din exces de zel si de a caror existenta

nici nu imi mai aminteam. Am optat in final pentru o rochita neagra, mulata pe corp, din


12/28

lanita si niste cizme cu toc cui, nu foarte mare. O curea ca sa imi accentueze talia si

unde mi-am pus eu oare margelele alea?

Dupa mai multe zeci de minute si o serie de injuraturi, eram gata.Am facut comanda la taxi si mi-am aprins o tigare. Desi nu mi-as fi dorit, am inceput sa

meditez la viata mea: sunt singurapentru ca asa mi-am dorit. Am vrut sa locuiesc

singura si nu regret asta. Desi uneori e sinistru sa nu te astepte nimeni acasa. Nici macarun catel. Poate o sa imi cumpar unul. Dar trebuie sa il scot la plimbaremai bine nu.

Poate o pisica. Dar pisicile sunt stricatoare si daca imi zgarie canapeaua de piele o omor

cu mana mea. Un papagalaia transmit multe boli. Mai bine singura. Mi-am dorit mereusa fiu independenta, sa nu dau socoteala nimanui de nimic. Asta a fost si principalul

motiv pentru care m-am despartit de fostul iubit: devenise prea posesiv, trebuia sa ii dau

raportul unde sunt, ce fac si mai ales cu cine sunt. Si uneori de ce sunt si alte prostii

pictisitor. Nici macar nu imi lipseste asta. Nu imi lipseste nici el. Ilinca se astepta ca eu saintru in depresie dupa despartire, dar eu m-am trezit asa de bine dispusa in dimineata aia.

Stiind ca pot face absolut ce vreau si nimeni nu ma va mai intreba de ce fac cutare lucru

si nici nu imi va mai spune sa nu il fac. Independenta maxima! Si independenta am ramas

de aproape un an. Poate independenta mea ar trebui totusi sa ia o pauzapoate amnorocul sa gasesc pe cineva la fel ca mine, caruia nu ii place sa fie intrebat prea multe. Sa

avem o relatie nu prea stransa, mai mult de tip fiziologic decat sentimental. Mda, si undeo sa il gasesc?La party-line?

Am terminat tigarea si am coborat. Taxiul ajunsese deja.

-Buna seara!

Soferul a dat din cap plictisit si a asteptat sa ma urc.-Calea Victoriei, numarul 50. La coyote caf.

Drumul a fost scurt de data asta. Cateva semafoare, dar nicio coloana. Si am ajuns sa

iubesc traficul de seara: asa de liber.Proprietarii unor magazine sau terase au inceput sa decoreze cu beculete de Craciun. Hei,

oameni buni, e de abia jumatatea lunii noiembrie! Whatever.

Am ajuns. Fum, galagie si cam atat. Exact cum mi-a prescris mie doctorul.M-am asezat la bar. Nu stiam unde sunt ai mei, dar probabil erau in culise, incurajand-o

pe surioara. N-am chef sa ii vad, deci nici nu ii caut. Sa ma gaseasca ei pe mine.

-Buna seara! Va pot oferi ceva?Ia uite ce barman dragut.

-Un shat de tequila.

A zambit si s-a dus sa imi aduca bautura.

M-am uitat in jur: un local dragut, cativa rockeri intr-un colt, restul oameni de toatefelurile. O sa o huiduiasca pe micuta Sarasaracuta. De ce nu mi-e mila de ea?

S-a intors barmanul si mi-a pus paharul pe masa, impreuna cu sarea.

Fara nicio ceremonie, mi-am pus sare pe mana,am lins-o, am dat lichidul arzator pestecap si am muscat din bucata de lamaie.

Mmm.simt cum imi incalzeste sufletul.

Mi-am apins o tigare si am comandat o cola. Asta imi aduce aminte de un banc auzit prinliceu, despre o tipa care ii spune barmanului in mod repetat Marman, un vischi ca ma

arde pe piept iar ala i-a raspuns in final Nu se zice marman, se zice barman, nu se zice

vischi, se zice wisky, si va arde pe piept ca va tineti sanii in scrumiera!

Am zambit, ca prostu, de ce isi aduce aminte.


13/28

Am vazut-o pe mama, in partea cealalta a barului si m-am injurat in gand ca m-am uitat

in directia aia. Chiar cand ma simteam si eu bine

A inceput sa isi faca loc prin multime, venind spre mine.-Daria!

Mda, eu

-Ce mai faci, draga mea?-Bine. Am venit, am spus dand din umeri.

-Ce ma bucur ca ai venit! Sara trebuie sa urce pe scena in cateva clipe.

Sara, Saratotul se invarte in jurul ei.-Tu ce mai faci, cum o mai duci?

-Bine.

Mi-a zambit si s-a uitat nelinistita in partea cealalta a camerei.

-Trebuie sa plec, vorbim mai incolo.Sau nu.

Doi tipi s-au asezat langa mine la bar, au comandat cate o bere si au inceput sa vorbeasca

intre ei.Unul dintre ei era profesor si povestea despre elevii lui de clasa a 4-a. Plictisitor.

Pana sa imi ghidez eu atentia catre altcineva mai interesant, luminile din dreptul scenei s-au aprins, iar un tip inalt si bine facut, care era detinatorul barului a urcat pe scena.

-Buna seara, oameni buni! Bine ati venit la Coyote caf! In seara asta avem doi invitaticare sunt oarecum incepatori in ale cantatului.Genurile pe care s-au axat sunt pop-rock.

Haideti sa o incurajam pe prima invitata: Sandra!

Cateva aplauze si sormea a urcat pe scena.

A stat sa isi potriveasca microfonul si a zambit increzatoare. Apoi a inceput sa cante omelodie noua, ceva cu dragostea pierduta in pustiu. Cel care ii scrie versurile e gay, deci

are mereu sursa de insipatie in suferinta.

M-am uitat in jur: mama si tata se asezasera la masa cea mai apropiata de scena, sa isisustina odrasla. Pe mine nu s-au deranjat sa ma cheme. Ce frumos din partea lor. Am mai

cerut un shat de tequila.

Sare, lichidul arzator, lamaie.as putea sa ma obisnuiesc cu asta.Tipii de langa mine vorbeau incet:

-Ia uite-o si pe asta, a zis profesorul.

-Ia ascult-o. Cu cine crezi ca a facut muzica? Cu portarul sau cu femeia de serviciu?Am ras incet si s-au uitat la mine.

-E praf nu-i asa? A intrebat unul din ei.

-Dap. Nu stiu ce cauta aici.

Am ras toti trei de rautatea noastra.-Inca o tequila? A intrebat profesorul.Fac cinste.

-Te rog.

Dupa patru shaturi si o gramada de critici rautacioase la adresa soramii am hotarat catrebuie sa ajung acasa, in patul meu, caci daca mai beau s-ar putea sa ajung in patul

altuia. Profesorul nu era prea rau, dar eu am inca principii. Principii pe care inca un shat

sau maxim doua s-ar putea sa ma faca sa le uit.Am plecat inainte ca surioara sa isi termine recitalul, scarbita de mine si de atata tequila.

Barmanul a fost dragut sa imi comande un taxi. Nu cred ca eram prea coerenta, iar totul

in jurul meu imi parea mai colorat decat sunt sigura ca era de fapt. Cand m-am ridicat de


14/28

pe scaun, lumea nu era numai prea colorata, ci se si invartea foarte tare. Am reusit totusi

sa ajung afara, iar frigul noptii de noiembrie m-a izbit si m-a trezit brusc la realitate.

Ajunsa acasa, m-a intampinat linistea si intunericul apartamentului meu, iar in timp ceimi scoteam cizmele, grabita sa ajung la toaleta am hotarat ca imi tremuie neaparat un

animal de companie. Pacat ca nu i-am luat numarul de telefon profesorului.

Mi-am petrecut noaptea stand cu tact aplecata asupra vasului de toaleta. Dupa ce ameliminat tot alcoolul din corp, mi-am facut o cafea si pentru ca se facuse deja dimineata

am sunat la birou sa ii spun Mirunei sa contramandeze toate intalnirile de psihoterapie

pentru ca ma simt rau. Si cat de rauin plus, cred ca mai bine o psiholoaga absenta decatuna mahmura.

Am tras cheia din usa, pentru ca trebuia sa vina doamna care face curat si m-am intins in

pat, unde am adormit instantaneu.

M-am trezit sase ore mai tarziu, cu o durere crunta de cap.Menajera venise si plecase. Facuse curat, iar mirosul de detergent de parchet mi-a facut

greata. Pe masa din bucatarie am gasit ziarul de astazi.

Mi-l lasa de fiecare data, nu stiu de ce. De obicei il aruncam direct, dar astazi m-am

hotarat sa il rasfoiesc in timp ce imi beau cafeaua.Ca si stirile de la ora cinci, era plin de crime, violuri si traficanti de doguri, combinate cu

politica si fotbal. O pierdere totala de timp!Mi-a atras atentia o stire mica de pe ultima pagina:

Crima cu sange rece in centrul Bucurestiului

Am continuat sa citesc:In noaptea de 23 noiembrie 2009 a avut loc o crima chiar in centrul Bucurestiului, pe

strada Edgar Quinet.Victima, pe nume Amalia Dragan, studenta la facultatea de actoriesi fotomodel, se intorcea acasa in jurul orei 12 noaptea. Crima a avut loc chiar in fata

imobilului in care fata locuia.Ea a fost injunghiata mortal in abdomen, de cinci ori.

Criminalul este inca liber, dar politia ne asigura ca sunt pe urmele lui. Familia si colegii

o plang pe Amalia, care a incetat din viata la numai 22 de ani

Cana cu cafea mi-a cazut din mana si s-a spart cu zgomot. Lichidul fierbinte mi s-a varsatpe picioare, arzandu-ma. Senzatia de voma m-a cuprins mai acut si pentru o secunda am

vazut negru in fata ochilor.

Nu puteam sa gandesc limpede. Doar o fraza imi suna la nesfarsit in cap, cantata de ovoce monotona:

In seara asta, la ora 21:30, va avea o prezentare. Ea va lua metroul de la Piata Unirii,

pana la Universitate. Apoi va merge pe jos pana pe strada Edgar Quinet, unde

locuieste, ca sa isi schimbe hainele si sa se pregateasca. Cand va merge la prezentare

probabil va lua un taxi. Se va intoarce dupa miezul noptii, iar eu o voi astepta in fata

blocului.

Capitolul 5

-Domnule, nu intelegeti, am spus obosita si frustrata!

Chiar nu intelegeau?

-Domnisoara, dumneavoastra sunteti cea care nu intelege. V-am spus ca totul este in

regula, criminalul a fost prins..


15/28

Ma aflam la sectia de politie si incercam sa le explic politistilor ca Marius a omorat-o pe

Amalia. Iar ei imi spuneau ca au prins criminalul. Mi l-au aratat chiar in poza. Nu era el.

Era altcineva. Prinsesera un om nevinovat.-Dar nu este el, am insistat.

-Domnisoara, calmati-va, va rog. Totul este foarte clar: a fost o crima pasionala, fostul

iubit al victimei a recunoscut totul. A omorat-o pentru ca era gelos, a recunoscut si va fipedepsit. Punct.

-Darpacientul meuel a spustotul

-Domnisoara, am auzit povestea.Nu conta, trebuia sa repet, trebuia sa inteleaga. Politistul asta chiar e dobitoc sau ce?Nu

intelege ca Marius a omorat-o?

-Dar nu intelegetiel mi-a spus ce are de gand, mi-a dat detalii.

-Probabil este o coincidenta. Asa cum ati spus, este paranoic. Cel mai probabil nici nu afost acolo.

-Da, dartotul se leaga.

-Domnisoara, va rog frumosam multa treaba.

-Dar-Omul e nebun, tratati-l! Cat despre Amalia Dragan, a fost o crima pasionala, criminalul a

fost prins, a recunoscut si va fi condamnat.-Dar

-Va multumesc domnisoara, un coleg de-al meu va va conduce spre iesire.

-Dar

-La revedere!Cum se poate intampla asa ceva? Cum e posibil sa fi fost atat de oarba? Atat de

superficiala.iar asta a costat-o viata pe biata fatapentru ca a fost Marius, stiu asta.

Polititii sunt niste idiotisi tipul ala care a marturisitce-o fi cu el? De unde a aparut?Stateam in fata sectiei de politie. Buimaca, mahmura, ametita, obosita si frustrata. Cum

am citit anuntul m-am imbracat si am venit la sectie. Dupa ce am terminat de povestit,

politistul mi-a spus ca povestea mea este doar o coincidenta si ca ei au prins dejacriminalul, care si-a recunoscut vinasi nu era Marius. Iar eu am facut tot ce mi-a stat in

putinta ca sa ii conving pe politisti ca au gresit.dar degeaba.

Ce-i de facut?Telefonul meu a inceput sa sune, il auzeam ca prin vis. In cele din urma l-am scos din

buzunar si m-am uitat sa vad cine suna: Ilinca.

-Alo?

-Buna, Daria, ce faci?-Nu chiar asa grozav.

-Tocmai am citit ziarul. Mi-am amintit de tipul tau care vroia sa omoare o blonda.

-A omorat-o-Ce?Pe Amalia Dragan?

-Da.

-De ce crezi ca a fost el?-Sunt convinsa ca el a fost. Acum am plecat de la politie. Dar nu ma cred. Spun ca au

gasit deja criminalul si nu e el. Nu stiu ce sa fac.

-Dar esti sigura ca a fost el?

-Da.


16/28

-De ce esti atat de sigura?

-Ilinca, stiu ce mi-a spus el ca nu are cum sa fie o coincidenta.

-Linisteste-te. Vrei sa bem o cafea?-Te rog.

-Hai in Alsy Caf. In cat timp poti sa ajungi?

-Nu stiudoua ore.-Perfect. Ne vedem acolo.

-Ok.

-Te pup, pa.-Pa!

Am mers pe jos pana acasa, ceea ce a insemnat destul de mult pentru mine. Dar avand in

vedere ca eram in blugi si tenesi, mi-am permis. Am mers pur si simplu pe strada,

haotica, privind in jur cu teama, simtindu-ma in continuare neinteleasa. Lumea enedreapta. Inca nu pot realiza ca s-a intamplat asta. Am lasat sa se intample asta, iar pe

mine nimeni nu ma crede ca asa stau lucrurile de fapt

Am ajuns acasa ca prin vis, fara sa vad sau sa aud nimic in jurul meu. Parca paseam prin

viata altuia, nu puteam sa constientizez nimic.In ora care a urmat, mi-am facut un dus si m-am aranjat putin. Senzatia de vis nu m-a

parasit. Am iesit din casa si am pornit tot pe jos, pana pe Bulevardul Unirii, unde se aflacafeneaua Alsy Caf. Am mers pe Calea Calarasilor, trecand detasata pe langa fosta mea

universitate, Hyperion, pana am ajuns la magazinul Unirea. Inca 10 minute de mers si am

ajuns la cafenea.Ilinca era deja acolo, ma astepta. S-a ridicat si m-a imbratisat.

-Arati jalnic, mi-a spus in maniera ei sincera si simplista pe care o iubeam. Era un fel deDr. House in varianta feminina.

-Asa ma si simt.

-Stai jos. Chiar asa de mult te-a afectat chestia asta?-Cum naibii sa nu ma afecteze? Puteam sa impiedic asta!

-Daria, darte rog nu ma injura pentru ca spun asta, dardaca este doar o coincidenta

nefericita?-Dar daca nu este?

-Vrei sa imi povestesti tot?

Si i-am povestit: cum a venit Marius prima data in cabinet si mi-a spus despre dorinta luide a o omori pe Amalia, cum l-am crezut paranoic, apoi a revenit parand complet

normalcum mi-a spus ca stia unde va fi Amalia seara trecuta si cum avea el de gand sa

o astepte cu un buchet de trandafiri pentru a-si destainui sentimentele.

-Dumnezeule mare-Da, asa ziceam si eu. Deci, ce crezi? Am intrebat-o.

Vroiam cu ardoare sa ma inteleaga, sa imi dea dreptate si sa imi fie alaturi.

-Nu stiu, Dariachiar nu stiu. Vreau sa cred ca e o coincidenta. Ma sperie chestia asta.-Si pe mine. Si ce ma fac daca revine la cabinet?

-Vorbeste cu cei de la Paza. Sa nu il lase sa intre.

-Asa voi face.-Dar ce au spus cei de la Politie?

-Asta nu pot sa inteleg: ei au spus ca cel care a omorat-o pe fata este fostul ei iubit, ca a

fost o crima pasionala. El s-a dus la sectie si a martuisit crima.

-Dar..


17/28

-Ilinca, asta nu se poate. E ceva putred la mijloc.

Am ramas amandoua tacute pentru o vreme.

-Chiar crezi ca e o coincidenta?am intrebat in final.-Ar putea fi. Nu stiu ce sa credasta e mai mult decat ciudat.

-Mi-e frica.

-Linisteste-te. Daria, tu esti puternica. Lasa lucrurile sa se linisteasca, apoi vom vedea cese va mai intampla, bine?

-Bine.

Telefonul Ilincai a inceput sa sune, iar ea a raspuns.Dupa 5 minute de conversatie in care predomina da, ok, bine si desigur a inchis

si s-a uitat trista la mine.

-Ce e?am intrebat.

-Trebuie sa plec. Imi pare rau. O fetita bolnava de epilepsie a facut o criza si au dus-o laspiatal, si-a revenit, dar nu vrea sa vorbeasca cu nimeni. Trebuie sa ma duc acolo, sa vad

despre ce e vorba.

-Nicio problema, inteleg.

-Vrei sa vii cu mine?-Nu. Vreau sa dorm, am spus.

-Asa e, ai dreptate. Du-te si odihneste-te. Ai nevoie de asta. Vorbim maine, bine?-Ok.

-Vrei sa te astept pana iti comanzi un taxi, sa plecam impreuna?

-Nu, e ok. O sa stau sa imi termin cafeau, apoi plec.

-Bine. Ai grija de tine.-Merci.

M-a pupat pe obraz si s-a grabit spre iesire.

Asta era meseria Ilincai. Stiam ca asa este dar nu putea sa nu imi fie putin ciuda.Am mai stat o jumatate de ora in cafenea, am savurat cafeaua si am fumat cateva tigari.

Visam la patul meu si la momentul in care voi putea sa dorm. Si daca nu voi putea, sunt

destul de sigura ca in sertarul al doilea am o folie de Extraveral.Am achitat nota si am iesit in frigul de afara.

Urasc luna noiembrie!

Mi-am strans paltonul si mai tare pe langa mine si am pornit inspre casa. Se intunecase siera chiar frig, dar inca mai aveam pofta aceea ciudata sa merg pe jos.

Asa ca asta am facut. Puteam merge o vreme, pana cand ma plitisesc, inghet, sau reusesc

sa imi pun ordine in ganduri, apoi sa iau un taxi de pe drum.

Vantul batea cu putere si ma usturau obrajii din cauza lui. Parul imi flutura in voie sisimteam cum mi se umplu ochii de lacrimide la vant. Doar de la vant. Saunu

Vina m-a cuprins din nou si am continuat in a ma simti goaznic. Cum am permis sa ma

intample asta? Corpul a inceput sa imi tremure; poate era frigul, sau erau sentimentelemele de vinovatie, sau ambele.

In spate meu s-a auzit un zgomot si m-am intors sa vad ce e. Nimic. Pustiu.Am grabit pasul. Gandurile nu imi dadeau pace: oare de cat timp o urmarea Marius pe

Amalia?Oare ea banuia ceva? Oare de cum reusise sa afle atatea despre ea?

Ajunsa la capatul puterilor, am vazut un taxi la marginea drumului si m-am urcat in el.

-Sunteti liber?


18/28

-Da.

-La Piata Muncii, va rog.

Capitolul 6

Am atipit la un moment dat, iar cand m-am trezit eram aproape de casa.Am continuat sa ma uit pe geam, fara sa ma gandesc la ceva anume. Nu voiam sa ma

gandesc. Uitandu-ma in oglinda retrovizoare, am vazut in spatele nostru un taxi care a

mers mult timp pe acelas drum. Apoi s-a oprit pe margine.Am ajuns in fata blocului, am platit si am coborat. Lessie, catelusa maidaneza a blocului,

statea in fata scarii. Am mangaiat-o si am plecat mai departe. Nu am apucat sa fac doi

pasi, si ea a inceput sa maraie suparata la ceva din spatele meu. M-am intors, speriata, dar

nu era nimeni.-Ce e, Lessie, ce s-a intamplat?

S-a uitat la mine si a dat din coada. Probabil a vazut o pisica

Mi-am cautat cheile in geanta si le-am gasit in final.

Simteam ca nu ma mai pot tine pe picioare de oboseala.Dormisem putin, bausem mult,avusesem parte de cea mai groaznica zi.

Am ajuns in interiorul apartamentului pe care il gaseam din ce in ce mai pustiu sineprimitor. Am aprins toate luminile din casa si am dat drumul la apa in cada, cu gandul

sa imi fac o baie fierbinte si relaxanta.

Intre timp, am dat drumul si la televizor si la calculator. Probabil as fi dat drumul si la

cuptorul cu microunde si la masina de spalat, daca nu as fi crezut ca sunt destul de dusadaca fac asta.

Am intrat in apa calda si m-a cuprins o senzatie plauta de relaxarela naiba cu toate, la

naiba cu viata mea.Am aplicat nou-inventata terapie de a nu ma gandi la absolut nimic, si ma simteam chiar

bine, cand a sunat interfonul.

M-am gandit ca este Ilinca si ca a terminat treaba la spital apoi a venit sa vada cum masimt.

Am iesit din cada si m-am infasurat intr-un prosop, pornind spre usa, unde era montat

interfoul.-DA?am intrebat.

Liniste.

-Alo?

Nimic.Am inchis, apoi mi-am cautat telefonul. Nu aveam niciun apel de la Ilinca, dar totusi

continuam sa cred ca este ea. Cine altcineva ar putea fi? Si daca este ea, de ce nu

vorbeste?Ilinca nu a raspuns la telefon.

M-am intors in cada, gandindu-ma cine ar putea fi. Si tocmai cand eram sigura ca a fost

cineva care gresise apartamentul, a sunat din nou. Si din nou am iesit sa vad cine e. Dedata asta am uitam de prosop, in curiozitatea si iritarea mea.

-DA, am spus hotarata.

Lessie latra frenetic, vizibil suparata de ceva si intaratata.

-DA!! Am spus peste latraturile ei.


19/28

Liniste. Bine, dar Lessie nu putea sa ma sune la interfon, trebuia sa fie cinevauman.

M-am gandit sa iau ceva pe mine si sa cobor sa vad cine e, dar mi-am amintit imediat de

toate filmele alea de groaza in care tipa aude un zgomot si se duce ca proasta sa vada cinesau ce a provocat zgomotul respectiv, in loc sa stea la locul ei. Iar asta ii este fatal, caci

criminalul

CRIMINAUL!!Am ramas cu gura deschisa, complet dezbracata cum eram si uda, ca veni vorba,

sprijinita de peretele pe care era interfonul.Criminalul?

Nu, sunt paranoica, o sa innebunesc.Nu, nu, nu, nu.

Deci nuDaria, revino-ti!!! E doar imaginatia ta!!mi-am spus.

Dar totusi am verificat ca usa sa fie bine incuiata, am tras si zavorul e siguranta pe care

nu il puneam niciodata pentru ca mi se parea inutil.M-am infasurat in prosop pentru ca incepuse sa imi fie frig si am mers la ferestre sa trag

jaluzelele. A stins toate luminile din casa, in afara de cea de la baie si m-am intors la usa

de la intrare, sa mai verific o data daca era incuiata. Apoi m-am rezemat de perete si am

asteptat. Nu stiu ce asteptam.Dupa 30 de minute de asteptare mi-am dat seama ca nu am ce sa astept, pentru ca oricine

ar fi fost jos, nu avea cum sa intre in bloc pentru ca eu nu i-am deschis.M-am intors in cada, unde apa se racise si nu mi-a mai fost de niciun folos. M-am

imbracat suparata si complet furioasa pe mine pentru ca sunt o fraiera sperioasa si am

mers in bucatarie sa imi fac un ceai.

Desi eram sigura ca sentimentele mele de frica tin de trauma evenientelor recente si ca nuam motive de ingrijorare, tot nu am aprins lumina la bucatarie, ci doar becul chior de la

hota. Am facut ceaiul si am stat la masa cat timp l-amm baut. Am sarit ca arsa, darmand

scaunul, atunci cand a sunat telefonul.Era Ilinca.

-Buna, Daria, ce faci?

-Bine.-Scuze pentru in seara asta, ca te-am lasat la cafenea.

-Nicio problema, stai linistita.

-Nu am putut sa raspund mai devreme, aveam treaba.-Ahok.

Deci nu a fost ea la interfon.

-Esti bine?

-Da.Nu i-am mai spus nimic, nici despre persoana misterioasa de la interfon care m-a speriat,

nici despre faptul ca nu sunt deloc bine. Nu stiu de ce. Poate pentru ca mi-era teama sa nu

par mai nebuna decat am parut deja sau decat sunt de fapt. Poate imi era frica sa nu macompatimeasca sau sa ma trimita intr-o vacanta prelungita la Balaceanca. Sau poate

pentru ca mi se parea ca va suna ciudat sa spun chestia asta si nu isi are locul in alta parte

decat in capul meu.-Ma duc maine la mama si as putea sa trec pe la tine dupa aia, avand in vedere ca e

aproape. Adica, daca vrei.

-Ar fi super.

-Atunci, ne vedem dupa pranz.


20/28

-Sigur, te astept.

-A, si ai face bine sa dormi acum.

-Da, sefa.-Te pup.

-Si eu.

-Pa!-Pa.

M-am dus in dormitor si m-am uitat fara tragere de inima la pat. Am inceput prin a-l

aranja, apoi mi-am pus hainele in dressing sau in cosul de rufe, dupa caz. Am terminatprin a-mi face curat in cd-uri si cand am ajuns la conluzia ca o sa adorm in picioare, m-

am bagat in pat, unde am adormit pe loc.

Dar nu a fost o noapte linistita: am visat ca Lessie era la mine acasa, se plimba prin

apartament lasand urme de noroi peste tot. Apoi, visul a continuat cu tipul din bar,profesorul, care cauta ceva in casa mea, ceva ce pierduse. Apoi a venit la mine si a spus:

Te-am gasit!

M-am trezit tipand si am aprins repede lumina. Eram transpirata si foarte speriata. Initial

am incercat sa uit visul, dar el reaparea in mintea mea orice as fi facut, asa ca m-amhotarat sa il analizez. M-am dus in bucatarie, am facut niste ciocolata calda si mi-am

aprins o tigare. Ceasul arata 3 noaptea. Asta inseamna ca am dormit patru ore, dar masimteam de parca le alergasem, nu le dormisem. Eram mult, mult mai obosita decat

atunci cand am adormit.

Inima inca imi batea cu putere si mainile imi tremurau usor. Visul ma speriase groaznic si

nici realitatea nu era departe de a ma speria. Analizand ceea ce am visat, am facut olegatura intre Lessie si persoana care a sunat la interfon in aceasta seara, apoi intre

profesor si o prezenta masculina care imi dadea fiori. Si era in casa mea!! Apoi, ca si cum

mi s-ar fi aprins un bec deasupra capului, mi-am dat seama ce ma speriase atat de tare:profesorul avea vocea lui Marius!

Oh, Dumnezeule.o sa pot sa trec vreodata peste chestia asta?

Mi-am stins tigarea si m-am dus exact la sertarul in care aveam unele medicamente, amluat doua pastile de Extraveral, apoi am mers la bar, am ales niste Garone cu care le-am

inghitit si m-am asezat in pat, uitandu-ma fix la o anume pata de vopsea de pe tavan,

asteptand sa adorm.

Interfonul a sunat din nou, iar eu doar m-am intors pe partea cealalta, ghemuindu-ma mai

bine in patura. S-a oprit dupa ce a sunat de foarte multe ori, apoi a inceput din nou. Nici

nu imi pasa. S-a oprit dupa o lunga perioada, apoi a inceput sa sune telefonul. La naiba!M-am ridicat furioasa si am raspuns.

-Daria, unde esti?

Era Ilinca.-Acasa

-De ce nu raspunzi la interfon?

-Dormeam.-Aaa..ahh..scuzevrei sa vin alta data?

-Nu, nuiti deschid acum.

Am inchis telefonul si m-am dus la interfon sa deschid. M-am uitat la ceas: 16:30. Uau

asta da, somn..traiasca Extraveralul!


21/28

Am descuiat toate lacatele pe care le pusesem cu o seara inainte, in nebunia mea. Iinca a

intrat pe usa si m-a masurat incruntata.

-Ce?Am intrebat.

-Nimic, a spus zambind.

-Intra. Vrei sa fac o cafea?-Ar fi grozav.

Am lasat-o pe hol sa isi dea jos paltonul si cizmele si m-am dus spre bucatarie.

Undeva la mijlocul drumului, am simtit o usoara greata, picioarele mi s-au inmuiat siurechile au inceput sa imi vajaie. In clipa urmatoare am vazut o ceata in fata ochilor, apoi

negru total si am simtit cum ma prabusesc.

Capitolul 7

Am simtit un miros intepator si m-am strambat. Mi-a trebuit o secunda ca sa imi dau

seama ce s-a intamplat. Lesinasem.

Ma aflam intinsa pe jos in hol, iar Ilinca statea alaturi, vanturand o vata cu otet la nasulmeu.

-Ia-o de aici sau o va vomit! Am spus cu vocea chinuita.A lasat vata si m-a ajutat sa ma ridic. Ma durea umarul stang si capul, probabil acolo

unde m-am lovit cand am cazut.

Ilinca m-a lasat stand in sezut si s-a dus la baie, de unde a revenit un minut mai tarziu, cu

un prosop ud pe care l-a asezat pe locul din cap care ma durea.-Daria, ce ai patit? A spus ea ingrijorata si pe un ton care semana cu al mamei atunci cand

faceam o gafa in copilarie.

-Pai, cred ca am lesinat un picS-a uitat urat la mine.

-Chiar atat te-a afectat chestia asta?

-Azi-noapte a sunat ceva la mine la interfon de doua ori si nu a vorbit nimic.-Crezi ca ai motive sa iti fie frica?

-Nu, dar pe moment m-am panicat.

M-a ajutat sa ma ridic de pe jos, dar m-a luat iarasi ameteala. De data asta am reusit sa numai cad si nici nu mi-am pierdut cunostiinta.

-Daria, tu ai mancat ceva?

-Pai.astazi nu. De fapt, nici ierisi cred ca nici.la naiba, am uitat!

-Cum poti sa uiti sa mananci? Te joci cu sanatatea ta. Mananca ceva imediat!-Bine bine, asa voi face. Dar nu stiu daca am mancare in frigider.

Ilinca si-a dat ochii peste cap si a scos telefonul din buzunar, sunand sa comande o pizza.

O jumatate de ora mai tarziu, ma aflam pe canapeaua din sufragerie, mancand pizza siband cola. Ilinca statea pe jos, langa canapea si se uita la mine ca la o bomba care e pe

cale sa explodeze.

-Nu te mai comporta de parca as fi o muribunda, bine?am spus in timp ce mestecam si amsperat ca sunt coerenta.

-Nu ai grija de tine si asta nu imi place.

-Bine, bine, am sarit calul putin, dar sunt bine.

Ea s-a uitat stramb la mine.


22/28

-Sunt bine, ok?

-Bine, a spus si a oftat.

Am ramas uitandu-ne una la alta. Parea ca asteapta ceva de la mine, si cum nu am spusnimic, m-a intrebat:

-Crezi ca era Marius?

Numai numele lui m-a facut sa tremur.-Poftim?

-Ai spus ca a sunat aseara cineva la tine la interfon.

-Aaa, nuIlinca, tu crezi asta?-Atunci de ce te-ai speriat?

-Nu stiu.dar nu avea cum sa fie. Nu stie unde stau sau chestii din astea si nici nu are de

unde sa afle. Atunci eram inca marcata de tot ce s-a intamplat si nu mai gandeam

limpede, dar acum, gandind logic, imi dau seama ca e imposibil.-Bine.

-Tu ce crezi?

-Cred ca ai nevoie de o vacanta. Si desigur ca nu avea cum sa fie el.

Am zambit.-Multumesc.

-Pentru?a intrebat ea.-Tot

-Eh, pentru asta sunt prietenii. Mai ai nevoie de ceva?

-De faptvreau un catel.

-Un caine?-Da. Adevarul e ca ma simt cam singura, as avea nevoie de ceva companie.

-Eu ma gandeam la un alt gen de catelusa spus ea si a inceput sa rada.

-Ilinca, Ilincamerge si ala, dar nu il gasesc la pet-shop.S-a uitat la mine cu o spranceana ridicata.

-Stii pe cineva?

-De fapt, un amic de-al lui Cristi s-a intors de curand in tara.-Amicul iubitului prietenei celei mai bune? Am intrebat razand. Suna bine.

-E politist tipul.

-Oh, nu! Urasc politistii, de cand m-au dat afara din sectie crezand ca sunt nebuna.-Hai mai, nu-i cataloga.

-Bine

-Deci, sa stabilesc o intalnire in patru, sa va fac cunostiinta?

-De ce nu?Am terminat de mancat si am dat cutia la o parte.M-am uitat zambind la Ilinca.

-Doamna doctor, ma lasi sa fumez o tigare?

-Sa inteleg ca tigari ai, dar mancare nu.-Bineinteles.

Ne-am dus in bucatarie si ne-am aprins cate o tigare. Ilinca era as in a critica fumatul, dar

si in a-l practica.-Si cum ramane cu catelul meu?am intrebat.

-Ti-am zis, vorbesc cu Cristi si stabilim o intalnire.

-Nu, maicatelul adevarat. Vii cu mine la pet-shop sa imi iau unul?

-Tu chiar vrei un caine?


23/28

-Da.

-Caine-caine? Din ala cu patru labe, care latra si musca?

-Nu, Ilinca, unul cu doua capete. Sau cu trei, sa fie ruda cu Cerberus*.-Stii ca un caine presupune responsabilitati.

-Si ma apara de hoti, am zis incantata. Cand mergem sa il luam?

-Te astept sa te imbraci.Mi-am stins tigarea si am mers in dormitor, unde am luat prima pereche de blugi pe care

am vazut-o, o bluza cu maneca lunga si o pereche de tenesi. Mi-am verificat portofelul,

nu prea plin, m-am pieptanat in fuga si m-am intors in bucatarie.-Asta da, timp record, a spus Ilinca zambind.

-M-ai cronimetrat?

-Trei minute si 10 secunde.

-Hai, sa mergem. Esti cu masina?-Nu.

Slava Domnului! Nu era o conducatoare auto mai buna decat mine, dar avea mult curaj.

Am comandat un taxi si am iesit sa il asteptam.

-Afi Palas Cotroceni, a spus Ilinca soferului.-Asta e mallul ala nou? am intrebat-o.

-Daria, scumpo, ai ramas in urma cu trendurile si asta e foarte trist. Mai lasa naibii muncaaia.

-Nu-i asa? Si maine o iau de la capat

Si-a dat ochii peste cap si nu a mai spus nimic.

-Tu vorbesti? Credeam ca esti mai ocupata decat mine. Am tachinat-o eu.-Sunt, si tot imi gasesc timp sa ma plimb prin malluri si sa aflu ce mai e nou. Dar tuse

ridica un ditamai mallul in Bucuresti si habar nu ai.

-EhAm ajuns in fata mallului care era intr-adevarmare, am platit taxiul si am intrat

inauntru. Se parea ca am ratat mai mult decat ultimul trend.

Am mers sa scot bani de pe card, apoi direct la pet-shop.-Si..ce rasa ai vrea?m-a intrebat Ilinca.

Nu ma gandisem la asta. Si nici acum nu ma prea puteam gandi, eram ocupata sa inghet

de frica uitandu-ma la un piton dintr-un acvariu.-Daria.uite ce hamsteri dragalasi au.

-Aia sunt pranzul pitonului, am spus eu cu umorul negru caracteristic.

Ilinca mi-a dat un cot. Au!

-Glumeato! Mi-a zis ea strambandu-se la mine.-Buna ziua, va putem ajuta cu ceva?a spus vanzatorul amabil.

-As vrea un catelinca nu stiu ce rasa..dar vreau sa fie ascultator.

Avusesem un pekinez cand eram mica si stiam ca au foarte multa pesonalitate. Numai decate ori ca muscase si puteam spune ca avea o personalitate solida. Dar eu vroiam un

catel care sa ma asculte si cu care sa nu am probleme.

-Talie mica sau talie mare? A spus vanzatorul.-Pai

Ilinca s-a uitat la mine mirata.

-Talie micacred.A spus ea.

-Dasaumedie.


24/28

-Eu va recomand un Beagle. Este un caine plin de energie, vioi, prietenos, curajos, inteligent,vigilent, cu o fire independenta. Este foarte iubitor cu stapanul, ii plac copiii.-Dar cu strainii cum este?am intrebat.Mi se parea totusi cam prea iubitor.-Doamna, orice caine, oricat ar fi el de iubitor, simte ca are un teritoriu de aparat si nu o sa fieprea iubitor cu strainii.

-Asta e bine.-Vreti sa il vedeti?-Da.Vanzatorul a deschis una dintre custi si a luat de acolo o chestie foarte mica, cafenie cu petemaro cu niste urechi foarte lungi. Mi l-a pus in brate, iar potaia s-a intins sa ma linga pe barbie.Avea niste ochisori asa de frumosi si o limba calda care m-a topit.-Il iau, am spus.El parca a simtit si m-a mai lins o data pe barbie.Dupa ce am cumparat o gramada de chestii precum cusca pentru el, mancare, lesa si alte ogramada de lucruri despre care vanzatorul ne-a convns ca are neaparata nevoie catelul, ampornit spre casa, cu o gramada de pungi voluminoase, printre care si cusca cu potaia careia nuprea ii placea sa stea acolo.-Ce potaie simpatica! A spus Ilinca zambind. Ce nume ii pui?-Nu stiu. Potaie?-Hai, mai-AaaRingo**.-Ce pe cainele politist?-Da.-Dragut. Ce faci, Ringo?a spus Ilinca privind spre cusca in care se afla catelul.

*Cerberus- caine mitologic cu 3 capete, despre care legenda spune ca pazea portile Lumii deDincolo**Ringo- Cainele politist al lui Traian Tandin, din romanul Adio, Ringo (scris de Traian Tandin)

Capitolul 8

Am intrat in casa, fericita ca e pentru ultima data cand o gasesc pustie. De acum incolo

ma va astepta Ringo si asta va fi tare placut.

Dupa ce am pus toate lucrurile noi la locul lor sau le-am gasit un loc, am scot micutapotaie din cusca si am mers pe canapea cu ea. L-am asezat in bratele mele si l-am

mangaiat, iar el dadea din coada vioi si din cand in cand se intindea sa ma linga pe barbie.

L-am lasat pe canapea si am mers sa imi fac un dus.Cand eram in cada, mi s-a parut ca aud un zgomot in casa, apoi un altul.

Am lasat dusul deoparte cu o mana tremuranda, am luat prospul in care m-am infasurat

neindemanatic si m-am dus sa vad ce e.

Atunci mi-am adus aminte ca am uitat sa incui usa. Am ramas in locul in care eram,impietrita de groaza. Imi era frica sa ma misc, dar nici sa stau acolo nu parea o idee prea

buna. Inghitind in gol, am inceput sa fac cate un pas catre sufragerie.

Am ajuns acolo, dar nu se vedea si nici nu se mai auzea nimic. Nici macarRingo?Lanaiba, probabil el a facut zgomotul. Nu mai era pe canapea.

Cu pasi hotarati, am inceput sa il caut.

-Ringo! Ringo!El nici macar nu stie ca il cheama asa. Esti desteapta, Daria!


25/28

Am mers spre bucatarie si trecand pe langa usa de la intrare, m-am gandit ca ar fi o idee

buna sa o incuicu toate lacatele, lucru pe care l-am si facut.

Apoi am repornit in cautarea cainelui.Cand eram in bucatarie, am auzit un zgomot din baie. Dar e imposibilde acolo am venit

eu. Nu avea cum sa fie acolo, l-as fi vazut.

Am alergat catre baie, alunecand pe covorasul din fata usii. Am reusit sa ma redresez inultimul moment si sa nu cad.

In cele din urma l-am gasit: era in fata usii de la baie, rozand de zor la una din cizmele

mele cu toc. Una dintre cizmele mele de firma cu toc.-Ringo!

Imi venea sa ii dau cu ea in cap.

I-am luat cizma si am aruncat-o in dresing. M-am dus sa inchid usa, sa nu mai ia si

altceva de acolo si m-am oprit cu 2 mm in fata unei surprize urat mirositoare in care erasa calc.

-La dracu! am tipat enervata si catelul a fugit din calea mea.

Am luat o tona de servetele cu care am sters surpriza si m-am intors in cele din urma la

dus, dupa ce am mai veriicat de doua ori usa de la intrare sa fie incuiata si am bagatpotaia in cusca ei.

Oare chiar putea un catel atat de mic sa faca atata zgomot?Se pare ca da, caci nu am mai auzit nimic pe durata dusului, decat maraielile lui de

nemultumire ca l-am bagat in cusca.

Terminand dusul, m-am imbracat si am mers sa fumez o tigare in bucatarie, hotarata sa

nu fac un obicei din dusurile cu pauze, si nici din temerile nefondate si comportamenteleobsesiv-compulsive legate de zavorarea usii de la intrare.

Dupa ce am terminat tigarea m-am hotarat ca ar fi o idee buna sa dorm, avand in vedere

ca a doua zi o luam de la capat cu munca. Si pentru ca maraielile catelului erau din ce ince mai enervante si nu dadea semne sa se potoleasca, l-am luat cu mine in pat.

Asta se pare ca l-a multumit, pentru ca a tacut si s-a culcusit la pieptul meu, facandu-ma

si pe mine sa ma linistesc si sa adorm...

M-am trezit cu jumatate de ora inainte sa sune alarma de la telefon si asta mi-a dat o

senzatie de bine.Ringo nu mai era langa mine si m-am speriat, crezand ca m-am asezat peel. Apoi l-am zarit in partea cealalta a patului si m-am linistit. M-am dus sa imi fac o

cafea si sa ii pregatesc si lui ceva de mancare.

Imi timp ce imi beam cafeaua, m-am speriat de zgomotul pe care il faceau labele lui pe

gresie, cand venea in bucatarie.Trebuie sa ma obisnuiesc cu prezenta lui in casa. Ce naibii, l-am luat sa ma apere si sa nu

mai fiu singura, nu ca sa ma sperie si mai rau.

L-am asteptat sa termine de mancat si apoi am mers in dormitor sa-mi aleg hainele pentrumunca: pantaloni negri, o camasa verde simpatica si sacoucizme, nu cele roase de

Ringo, cateva accesorii si bineinteles, momentul meu de frumusete, cu placa de par intr-o

mana si tubul cu fixativ in cealalta.Putin machiaj si gata.Pentru ca am fost gata inainte de ora obisnuita de plecare, am profitat de timp ca sa ma

joc cu micuta potaie si m-am gandit mult daca sa il bag in cusca sau sa ii las casa la

dispozitie pentru a roade si a inmiresma aerul cat pofteste.


26/28

La naiba, e caine, nu hamster! L-am dus in sufragerie, dar am inchis celelalte usi. O

camera ar trebui sa ii ajunga.

-Sa fii cuminte! I-am spus inainte sa plec.El a dat din coada si a latrat de doua ori. Asta ar trebui sa insemne bine?

Sunt nebuna daca am impresia ca un caine poate sa imi raspunda.

Am comandat un taxi si am iesit.Ma gandeam oarecum cu groaza ca si-ar putea face aparitia Marius la cabinet, dar nu am

lasat asta sa imi afecteze hotararea si curajul.

Am ajuns la birou, unde am gasit-o pe Miruna facand ordine in dosarele unor clienti maivechi.

-Neata!am spus cand am intrat.

-Neata, Daria! Ce faci, te simti mai bine?

-Da, multumesc?Oare ce scuza am inventat eu cand am lipsit?Am spus sa sunt racita?Oare ar trebui sa

vorbesc mai ragusita?Whatever

Mi-am lasat geanta si paltonul si am iesit sa fumez. Miruna m-a urmat, iar eu am profitat

de ocazie pentru a o intreba ce programari am pentru ziua respectiva si ce s-a maiintamplat cat timp am lipsit.

-Astazi este programata Andreea, iar dupa pranz Ionut.Andreea, draga de ea cu multiplele ei probleme adolescentine. Iar Ionutel este o alta

poveste. Un tip de 25 de ani care are probleme cu alcoolul si drogurile. El vine la mine cu

pauze, in momentele de luciditate. Apoi iese cu prietenii, se afunda in alcool si iarba, iar

cand se treeste se simte atat de vinovat incat mai vine la o sedinta.Ziua asta se anunta a fi interesanta..

Am pus-o pe Andreea sa imi spuna programarile de pe parcursul intregii saptamani, de

frica sa nu apara si Marius in program. Dar nu era. Si asta nu putea fi decat un lucru bun.Andreea a venit cu 20 de minute intarziere, chiar in timp ce ma gandeam ca nu o mai

astept si ies sa fac niste cumparaturi pentru acasa, caci nu strica niste mancare in figider.

Plus ca daca mai vine Ilinca la mine si iarasi nu am niciun fel de mancare, o sa creada casunt subnutrita si o sa ma puna la ingrasat.

Ar fi fost o idee buna sa merg la cumparaturidaca nu ar fi venit Andreea.

Dar dat fiind ca a ajuns in cele din urma, am tras aer in piept si m-am pregatit pentru oora de confesiuni plictisitoare.

-Ce mai faci?am intrebat-o.

-Bine.

Bine?Si atunci de ce naibii mai vii la mine?Ca de obicei, fata asta nu are de gand sa spuna nimic si eu iarasi trebuie sa o trag de

limba. Oare ce imi povestise ultima data?Aaafaza cu taticu si cu excrusia. Tatal e

posesiv si nu o lasa in excursie pentru ca ii e teama ca nu sara pe ea vreun mascul feroce.Huh, ce memorie buna am.

-Cum te mai impaci cu tatal tau?

-Bine.Hai nu, pe bune.

A inceput sa dea din picioare si sa isi frece mainile. Agitata?Dadeci ceva nu e bine.

Sau ma rog, mai multe lucruri nu sunt bine. A doua varianta e mai plauzibila.

-Ti-a dat voie sa pleci in excursie?


27/28

-Painu.

-Ti-a spus si motivul?

-Ca sunt prea mica.-Si tu cum ai reactionat?

-Pai

Am asteptatsi-am asteptat..si n-a spus nimic.-Andreea?

-Eu nu am vrut sa ma cert cu el, dar...i-am spus ca e un tata rau si ca toate colegele mele

vor merge in excursie. Pe ele le lasa parintii.-Si el ce a spus?

-Ca nu il intereseaza ce fac ceilalti parinti si ca el stie ce e mai bine pentru minesi o

gramada de alte prostii.

-Ati reusit sa ajungeti la o intelegere?-Nu. Acum nici macar nu mai vobim. Deloc.

-Si nu vrei sa faci intr-un fel sa gasesti o cale de mijloc?

-Eu vreau sa il conving sa nu mai fie asa dur, dar

-Asta nu e o cale de mijloc, asta e ceea ce iti doresti tu.Ea s-a uitat la mine cu ochi de pisica plouata si nu a mai spus nimic.

Simteam ca ceva nu se potriveste si nu e bine. E adevarat ca majoritatea tatilor sunt stricticu fetele lor, dar comportamentul Andreei, ceea ce spune si mai ales ceea ce nu spune-

limbajul nonverbal- toate astea ma fac sa cred ca problema e mult mai grava, iar mie imi

scapa ceva.

Deja ma simteam foarte obosita. Poate ar fi trebuit sa rezolv problema mea inainte saincerc sa le rezolv pe ale altora. Poate Ilinca avea dreptate si aveam nevoie de o vacanta.

Miruna a ciocanit la usa.

-Da! Am spus.Salvata de secretara! Da, Doamne, sa fie ceva important si sa nu mai pot continua

sedinta!

-Da, Mriuna!-Imi cer scuze, Dariate cheama cineva la telefon. I-am spus ca esti ocupata, dar a

insistat.

M-am ridicat si am pornit spre receptie.-Vin imediat, i-am spus Andreei, fericita ca am un moment de respiro.

M-am dus la birou si am ridicat receptorul.

-Alo?

Nu se auzea nimic.-Alo?!?!

Nimic.

-Daria Ignat. Spuneti.Liniste.

-Alo?!?!

A inceput sa sune ocupat. Persoana de la celalalt capat nu vroia sa vorbeasca cu mine.Dar atunci de ce ma ceruse la telefon cu atata insistenta?

-Ce s-a intamplat?a intrebat Miruna.

-Nu era nimeni.

-Cum asa?


28/28

-Nu a vorbit nimeni, apoi a inceput sa sune ocupat.

-Poate s-a pierdut semnalul. Mai asteapta putin, poate suna din nou.

Am stat 5 minute, dar nu a mai sunat.-Miruna, dar cine era?

-Nu stiu, nu s-a prezentat.

-Era femeie sau barbat?am intrebat avand deja un gol in stomac.-Barbat, a raspus ea.

Documents

Frica ascunsa capitolele 1-8