Fraþii Grimm

POVEªTI

Fraþii Grimm

POVEªTI

CENUªÃREASA

Afost odatã un om putred de bogat ºi omuluiãstuia s-a întâmplat sã-i cadã nevasta greubolnavã. ªi când a simþit cã i s-apropie

sfârºitul, femeia ºi-a chemat la cãpãtâi singurul ei copil, ofetiþã, ºi i-a spus:

- Draga mamei, orice þi s-ar întâmpla, catã sã fiiîntotdeauna bunã ºi cu sufletul neîntinat.

Acestea zicând, femeia îºi mai privi o datã copila ºiînchise ochii pentru vecie. Fetiþa se ducea în fiecare zi lacimitir ºi plângea amar la mormântul maicã-sii. Când veniiarna, zãpada se aºternu ca o maramã albã peste mormânt,iar în primãvarã, când razele soarelui o topirã, omul îºi luãaltã nevastã.

Femeia asta de-a doua îºi aduse în casã cele douã fetepe care le avea. Fetele, nu-i vorbã, erau frumoase, dar pe câtde luminos le era chipul, pe atât de întunecat ºi plin derãutate le era sufletul. Pentru fata cea vitregã începurã acurge, de-aci înainte, zile pline de amãrãciune.

- Ce, proasta asta se cade sã stea cu noi în odaie? – obruftuluirã fetele. Cine vrea sã mãnânce n-are decât sãmunceascã! La bucãtãrie cu ea, cã acolo i-e locul!...

Îi luarã straiele ei cele frumoase ºi-o îmbrãcarã c-ovechiturã de rochie cenuºie ºi o încãlþarã cu niºte papuci delemn.

- Ian priviþi la domniþa asta mândrã, ce gãtitã e! –strigarã fetele maºterei, luând-o în râs.

ªi-o duserã în bucãtãrie, într-un alai de batjocuri.Aici o puserã sã roboteascã din greu de dimineaþã ºi

pânã cãdea noaptea: sã se scoale pânã-n ziuã, sã care apã, sãaprindã focul, sã facã de mâncare ºi sã spele rufele. ªi ca ºicum asta n-ar fi fost de ajuns, câte ºi mai câte nu mai puneaula cale cele douã surori haine ca sã-ºi batã joc de ea ºi s-onecãjeascã întruna. Iar când nu mai prididea de câtã treabãavea de fãcut, ele zvârleau lintea ºi mazãrea în cenuºã, detrebuia apoi s-o aleagã bob cu bob.

Seara, fata cãdea frântã de obosealã, cã muncea de sespetea toatã ziulica. Dar cum n-avea un pat unde sã-ºiîntindã oasele trudite, se cuibãrea în cenuºã lângã vatrã ºipânã ºi somnul îi era numai chin ºi amar. ªi fiindcã dinaceastã pricinã era totdeauna plinã de cenuºã ºi murdarã, îiziserã în râs Cenuºãreasa.

Într-o zi, tatãl fetelor se pregãtea sã plece la uniarmaroc ºi mai înainte de a-ºi lua rãmas bun, apucã sã leîntrebe pe cele douã fete vitrege ce daruri voiau sã le aducãde acolo.

- Rochii frumoase – rãspunse una.- Ba mãrgãritare ºi nestemate – zise a doua.- Da’ þie, Cenuºãreaso, ce-þi doreºte inima sã-þi aduc? –

întrebã taicã-sãu, într-un sfârºit.- Cea dintâi rãmuricã ce s-o anina de pãlãria dumitale,

la întoarcerea acasã, pe aia s-o rupi, dragã tatã, ºi sã mi-oaduci.

La iarmaroc, omul avu grijã sã cumpere pentru fetelevitrege rochii frumoase, mãrgãritare ºi nestemate. În drumspre casã, când îi fu sã treacã printr-un desiº, îl atinse ocreangã de alun ºi-i dãdu jos pãlãria de pe cap. Atunci îºiaminti de rugãmintea Cenuºãresei, rupse creanga ºi-o luã cusine. Dupã ce ajunse acasã, dãrui fetelor vitrege ceea ce

- 5 - - 6 -

dorise fiecare, iar Cenuºãresei, creanga de alun. Fata îimulþumi din suflet ºi, cãtre searã, se duse la mormântulmaicã-sii, rãsãdi crenguþa în pãmânt ºi începu sã plângã atâtde amarnic cã lacrimile picurarã pe ramurã ºi-o udarã. ªicrenguþa crescu mare ºi se fãcu o mândreþe de copac. De treiori pe zi se ducea Cenuºãreasa la mormântul maicã-sii ºi defiecare datã zãrea o pãsãricã albã lãsându-se din zbor pecâte-o creangã a alunului. ªi ori de câte ori avea fata vreodorinþã, pãsãrica i-o împlinea ºi-i arunca din pom ce-i pofteainima.

ªi s-a întâmplat ca o datã împãratul sã punã la cale omare petrecere care trebuia sã þinã trei zile încheiate ºi apoftit la ospãþ pe toate fetele frumoase din împãrãþia lui.Pasãmite, împãratul gândea cã-n chipul ãsta fecioru-sãu o sãaibã de unde sã-ºi aleagã mireasa... Când aflarã cã fuseserãºi ele poftite la petrecere, cele douã surori nu-ºi maiîncãpurã în piele de bucurie ºi, chemând-o pe Cenuºãreasã,îi poruncirã:

- Vin’ de ne piaptãnã, auzi? ªi treci de lustruieºte-neºi condurii! Ba încheie-ne ºi catarãmile, cã ne ducem lapetrecerea de la palatul împãratului!

Fata fãcu precum i se poruncise, dar plânse cu lacrimiamare, din pricinã c-ar fi dorit ºi ea sã se ducã la petrecere.ªi fiindcã-i plãcea tare mult sã dãnþuiascã, se rugã demaicã-sa vitregã sã se îndure ºi s-o lase ºi pe ea.

- Ce-mi aud urechile, Cenuºãreaso? – se prefãcu a fiuimitã maºtera. Eºti toatã plinã de praf ºi murdãrie ºi-ncãmai nãzuieºti a te duce la petrecere!... Poftim: n-ai nici orochie mai ca lumea pe tine ºi nici încãlþãri în picioare n-aiºi-ai vrea sã dãnþuieºti?!...

Dar cum fata stãrui cu lacrimi în ochi în rugãmintea ei,maºtera pãru sã se-nduplece ºi-n cele din urmã zise:

- Ia uite ici: am rãsturnat o strachinã de linte încenuºã ºi de eºti în stare ca-n douã ceasuri sã-mi alegi toatãlintea, atunci o sã te îngãdui sã mergi la petrecere!

Cenuºãreasa ieºi în grãdinã pe uºa din dos ºi prinse astriga:

- Blânde porumbiþe ºi voi turturele ºi voi pãsãri alecerului, veniþi cu toatele de-mi ajutaþi s-alegem lintea:

„Bobul bun, ici, în ulcicã, Iar cel rãu în guºulicã...“N-apucã sã sfârºeascã bine vorbele astea ºi numai ce

sosirã-n zbor douã porumbiþe albe ºi intrarã pe fereastrã înbucãtãrie. Dupã aceea se ivirã douã turturele ºi apoi, într-unlung alai, venirã toate zburãtoarele cerului, lopãtând uºureldin aripi. ªi se aºezarã cu toatele în jurul vetrei, fãcându-ºiloc în cenuºã. Porumbiþele clãtinarã din cãpºor ºi începurãsã ciugule ele întâi pic, pic, pic, apoi toate celelalte începurãsã ciugule ºi ele pic, pic, pic, pânã ce aleserã boabele celebune ºi umplurã strachina cu vârf cu ele. Nu trecuse nici unceas de când pãsãrelele se apucaserã de ales lintea ºi acummântuiserã treaba ºi-ºi luarã zborul pe fereastrã afarã. Fataîi duse mamei vitrege strachina ºi se bucura în gândul ei,crezând c-o vor lua ºi pe ea la petrecere. Dar maºtera i-o tãiescurt:

- Nu, fatã, degeaba te þii scai de mine, nu te pot lua cunoi, cã n-ai nici straie frumoase ºi nici sã dãnþuieºti nu ºtii ºitare mi-e teamã c-ai sã fii numai de râsul lumii...

Cenuºãreasa se porni atunci pe plâns ºi dacã vãzu astamaicã-sa vitregã îi zise:

- Ei, hai, dacã pânã-ntr-un ceas eºti în stare sã-mi alegidin cenuºã douã strãchini de linte, sã ºtii cã te iau ºi petine!...

- 7 - - 8 -

Dar în gândul ei maºtera îºi zicea: „Las’ cã n-o sãpoatã sã facã una ca asta, nici în ruptul capului!“

Dupã ce vitrega rãsturnã douã strãchini de linte încenuºã, fata se duse în grãdinã, pe uºa din dos, ºi strigã:

- Blânde porumbiþe ºi voi turturele ºi voi pãsãri alecerului, veniþi cu toatele de-mi ajutaþi s-aleg lintea:

„Bobul bun, ici, în ulcicã,Iar cel rãu în guºulicã...“N-apucã sã sfârºeascã bine vorbele astea ºi numai ce

sosirã-n zbor douã porumbiþe albe ºi intrarã pe fereastrã înbucãtãrie. Dupã aceea se ivirã douã turturele ºi apoi, într-unalai, venirã toate zburãtoarele cerului, lopãtând uºurel dinaripi. ªi se aºezarã cu toatele în jurul vetrei, fãcându-ºi locîn cenuºã. Porumbiþele clãtinarã din cãpºor ºi începurã sãciugule ele întâi: pic, pic, pic, apoi toate celelalte începurãsã ciugule ºi ele pic, pic, pic, pânã ce aleserã boabele celebune ºi umplurã strachina vârf cu ele. Nu trecuse jumãtatede ceas ºi pãsãrelele isprãvirã de ales lintea ºi zburarã iar pefereastrã afarã.

Fata îi duse mamei vitrege strãchinile cu linte ºi sebucura în gândul ei, crezând cã de astã datã o vor lua ºi peea la petrecere. Dar maºtera se împotrivi ºi acum:

- Degeaba te omori cu firea, cã tot n-o sã te iau cu noi!Nu vezi: n-ai nici straie frumoase ºi nici sã dãnþuieºti nu tepricepi... Ce vrei, sã ne fie ruºine cu tine?

Îi întoarse apoi spatele ºi plecã la petrecere cu fetele eicele fudule.

Dupã ce rãmase singurã-singuricã în toatã casa,Cenuºãreasa se duse la mormântul mamei sale ºi, aºezându-sesub alun, grãi:

Alunaº drag, alunaº,Scuturã-te, rogu-te-aº,

ªi mã-mbracã-n strai de-argint – Numai aur ºi argint!Pasãrea cea albã, care se afla în alun, numai ce-i zvârli

de sus o rochie þesutã toatã în aur ºi argint ºi-o pereche deconduri cu alesãturi de mãtase ºi argint.

Cenuºãreasa se îmbrãcã în grabã ºi se duse la petrecere.Dar maºtera ºi cu fetele ei n-avurã cum s-o recunoascã,zicându-ºi cã era pesemne vreo fatã de împãrat de pe alteplaiuri, atât arãta de frumoasã în rochia ei þesutã din fire deaur ºi argint. La Cenuºãreasa nu se gândirã nici o clipã, cãcio credeau acasã, lângã vatrã, alegând lintea din cenuºã.

De cum o zãri pe fatã, feciorul împãratului îi ieºiînainte, o prinse de braþ ºi-o pofti la joc. ªi nici cã mai vrusã dãnþuiascã cu altã fatã. O þinea mereu de mânã ºi cânds-apropia cineva s-o pofteascã la danþ, îi zicea de la obraz:

- Nu se poate, cã dãnþuieºte numai cu mine!Dãnþuirã împreunã ºi, pe la ceasul când se îngânau

noaptea cu zorile, fata vru sã se ducã acasã.- Merg ºi eu cu tine, cã vreau sã-þi þin de urât cât o

dura drumul – îi zise feciorul împãratului.Dar, de drept, el dorea sã afle cât mai degrabã a cui era

mândreþea asta de fatã... Fata-i scãpã însã printre degete caprâsnelul ºi, ajungând acasã tot într-o fugã, se ascunse înporumbar. Feciorul de împãrat aºteptã pânã de veni tatãlfetei ºi-i spuse cã fata cea strãinã, cu care dãnþuise el toatãvremea, se pitulase în porumbar. Moºneagului numai ce-itrecu un gând prin minte: „Ei, drãcia dracului! Nu cumva ofi Cenuºãreasa?!“, dar degeaba se grãbi sã deschidã uºaporumbarului, cã nu zãri pe nimeni înãuntru. Când intrarã cutoþii în casã, o gãsirã pe Cenuºãreasã stând în cenuºã,îmbrãcatã în aceleaºi straie rufoase dintotdeauna. ªi numai

- 9 - - 10 -

lumina slabã de opaiþ care pâlpâia pe cãmin luminaîncãperea.

Pasãmite, Cenuºãreasa se furiºase cu dibãcie afarã dinporumbar, alergase într-un suflet la alun, se dezbrãcase înpripã de straiele cele frumoase ºi le pusese pe mormânt, iarpasãrea cea albã le luase de-acolo, de nu se mai puteadesluºi nimic. Apoi fata se îmbrãcase iar în trenþele eirufoase ºi se aºezã în cenuºã, lângã vatrã.

A doua zi, petrecerea se porni din nou la palatulîmpãrãtesc; ºi, dupã ce pãrinþii ºi surorile ei vitrege plecarãîntr-acolo, Cenuºãreasa se grãbi sã se ducã la alun ºi zise:

Alunaº drag, alunaº,Scuturã-te, rogu-te-aº,ªi mã-mbracã-n strai de-argint – Numa-n aur ºi argint!Atunci pãsãrica îi aruncã o rochie ºi mai frumoasã

decât cea din ajun. ªi când veni fata la petrecere, îmbrãcatãîn mândreþea aceea de rochie, se minunarã toþi defrumuseþea ei nemaivãzutã. Pasãmite feciorul de împãratstãtuse pânã atunci ca pe ghimpi ºi-o tot aºteptase sã vinã...Când o vãzu apãrând, i se luã parcã o greutate de pe inimãºi, ieºindu-i în întâmpinare, o pofti de îndatã la joc. ªiþinând-o de mânã, parcã sã n-o piardã, dãnþui toatã vremeanumai cu ea. Iar de venea s-o pofteascã cineva la joc, el îizicea:

- Nu se poate, cã dãnþuieºte numai cu mine!Când se lãsarã negurile nopþii, fata vru iar sã i se piardã

urma, dar tânãrul crai luã seamã din vreme ºi se furiºã dupãea, ca sã vadã unde se duce. Vezi însã cã fata fãcu ce fãcuºi-i scãpã de sub ochi, strecurându-se în grãdina din dosulcasei, unde crescuse de ani ºi ani un pãr mare ºi frumos,încãrcat cu pere minunate.

Fata se cãþãrã printre crãci, sprintenã ca o veveriþã,ºi feciorul de împãrat îi pierdu urma. Aºteptã el din nou,pânã ce veni tatãl fetei ºi-i zise:

- Fata cea strãinã ºi frumoasã mi-a scãpat iar ºi, dupãcâte îmi dau cu presupusul, s-a ascuns în rãmuriºul pãruluiãstuia.

ªi moºneagului îi trecu din nou prin gând: „Ei, drãcianaibii! Mãre, n-o fi cumva Cenuºãreasa?!...“

Luã o scarã, o priponi de copac ºi urcã pânã-n vârf,cercetând de-a rândul crãcile, dar de gãsit nu gãsi pe nimenitupilat în frunziº.

Când pãrinþii ºi surorile vitrege se reîntoarserã acasã ºiintrarã în bucãtãrie, o gãsirã pe Cenuºãreasã lângã vatrã,stând în cenuºã, ca întotdeauna. Vezi bine cã ºi de data astao luase înaintea lui taicã-sãu ºi, furiºându-se pânã la alunulcel fermecat, lãsase acolo mândreþea de straie ºi seîmbrãcase cu zdrenþele-i ponosite ºi rufoase.

A treia zi, Cenuºãreasa aºteptã pânã ce plecarã din noupãrinþii ºi surorile vitrege ºi-apoi se duse iar la mormântulmaicã-sii ºi-i grãi pomului:

Alunaº drag, alunaº,Scuturã-te, rogu-te-aº,ªi mã-mbracã-n strai de argint – Numa-n aur ºi argint!De data asta, pãsãrica îi aruncã o rochie atât de

frumoasã ºi de strãlucitoare, cum nu s-a mai vãzut alta pelume, iar condurii erau cu totul ºi cu totul din fir de aur.Când se ivi la petrecere îmbrãcatã cu rochia aceea, oaspeþiinu mai ºtiurã ce sã mai zicã, uimiþi de atâta frumuseþenepãmânteanã.

Feciorul de împãrat dãnþui iarãºi numai cu dânsa, ºi devenea vreunul ºi cãuta s-o pofteascã la joc, numai ce-i ziceaaceluia, drept în faþã:

- 11 - - 12 -

- Nu se poate, cã dãnþuieºte numai cu mine!Când sã se iveascã zorile, Cenuºãreasa dãdu iar sã

plece pe nesimþite, dar feciorul de împãrat se luã numaidecâtdupã dânsa. ªi se întâmplã ca zgâtia de fatã sã se strecoarecu atâta dibãcie, cã tânãrul crai îi pierdu ºi de astã datãurma...

Vezi însã cã el pusese la cale un vicleºug, poruncind sãse ungã din vreme treptele cu smoalã. ªi când Cenuºãreasacoborî câteva trepte, condurul din piciorul stâng îi rãmaseagãþat în smoalã. Feciorul de împãrat îl ridicã ºi-n palma luistãtea acum un condur mic ºi drãgãlaº, împletit cu totul ºi cutotul din fir de aur. A doua zi se grãbi la tatãl fetelor ºi,arãtându-i condurul, îi zise:

- Fata pe-al cãrei picior se va potrivi condurul acesta,numai aceea îmi va fi nevastã juruitã ºi de nici o alta, înafarã de ea, n-am nevoie!

Când auzirã spusele tânãrului crai, cele douã fete alemaºterei se bucurarã grozav, fiindcã ºi ele aveau piciorulmicuþ. Cea mai mare se duse cu pantoful în iatac ºi, de faþãcu mamã-sa, dãdu sã-l încalþe. Dar pas de-l încalþã dacãpoþi! Degetul cel mare nu încãpea defel, cã tare mic mai eracondurul!... Dacã vãzu asta maºtera, se întunecã la faþã, darnu pregetã sã-i punã-n mânã un cuþit, zicându-i:

- Ce mai aºtepþi? Taie-þi degetul de la picior, cã o sãfii curând împãrãteasã ºi n-o sã mai trebuie sã umbli pe jos!

Fata îºi retezã degetul ºi cu chiu cu vai încãlþãcondurul. Apoi, abia putând sã-ºi stãpâneascã durerea, seînfãþiºã înaintea tânãrului crai ºi acesta, urcând-o pe cal,lângã el, porni cu ea cãtre casã, socotind-o aleasa inimii lui.Dar vezi cã drumul de înapoiere ducea pe dinainteamormântului ºi când furã sã treacã pe acolo, numai ce auzirãpe cele douã porumbiþe strigând dintre crãcile alunului:

Vai, conduru-i tare mic:Parcã-n cleºte-aºa strânge!ªi-nãuntru-i plin de sânge,Cã tot curge pic cu pic...Nu-i mireasa-adevãratã!Ea-i pe-aproape ºi te-aºteaptã...Atunci feciorul de împãrat cãtã mai cu luare-aminte la

piciorul fetei ºi bãgã de seamã cã sângele curgea din el, fãrãcontenire. Pe loc întoarse calul ºi, ducând fata acasã, le zisepãrinþilor cã aceasta nu-i mireasa cea adevãratã. Apoi maiadãugã c-ar dori sã încerce ºi cealaltã fatã condurul. Fata de-adoua se duse în iatac ºi când dãdu sã încerce condurul, ce sãvezi! Vârful piciorului i se potrivea ca turnat, dar cãlcâiulera prea mare ºi rãmãsese afarã, oricât se strãdui ea. Dacãvãzu maºtera asta, se îngãlbeni de ciudã, dar nu stãtu mult lagânduri ºi, punându-i un cuþit în mânã, o îmboldi:

- Ce te mai canoneºti degeaba! Nu vezi cã aºa nu-i chipsã-l încalþi?... Taie-þi din cãlcâi ºi gata! Cã o sã fii în curândîmpãrãteasã ºi n-o sã mai trebuie sã umbli pe jos!

Fata retezã din cãlcâi ºi, cu chiu, cu vai, abia de putu sãîncalþe condurul. Apoi, stãpânindu-ºi cu greu durerea, seînfãþiºã înaintea fiului de împãrat. Acesta o aburcã pe cal,lângã sine, ºi plecã spre casã. Dar când trecurã prin dreptulalunului, porumbiþele prinserã din nou sã dea zvon:

Vai, conduru-i tare mic:Parcã-n cleºte-aºa o strânge!ªi-nãuntru-i numai sânge,Cã tot curge pic cu pic...Nu-i mireasa-adevãratã!Ea-i pe-aproape ºi te-aºteaptã...

- 13 - - 14 -

Feciorul de împãrat se uitã cu mai multã luare-aminte la piciorul fetei ºi bãgã de seamã cum podideasângele din el, de-i umpluse ciorapul alb, pânã sus.

Întoarse calul ºi, ducând-o pe mireasa cea mincinoasãacasã, o lãsã plocon pãrinþilor ei:

- Nici asta nu-i cea adevãratã! – grãi el cu mânie-n glas.Au nu mai aveþi altã fatã ºi nu vã înduraþi s-o daþi de la voi?

- Nu, nu mai avem alta! – rãspunse tatãl fetelor. Da’,cum sã vã spun... de la nevasta dintâi mai am una, o biatãCenuºãreasã, da’ nici vorbã, nu poate fi ea mireasa!...

Feciorul de împãrat ceru sã-i fie adusã înainte, darmaºtera sãri cu gura, de parc-ar fi fost muºcatã de ºarpe:

- Nu, nu se poate, înãlþimea ta, cã e prea rufoasã! Nuse cuvine sã se arate în lume în halul în care e!

Dar tânãrul crai þinu morþiº s-o vadã ºi stãrui într-atâtcã pânã la urmã trebuirã s-o cheme vrând-nevrând. Veziînsã cã fata avusese grijã sã se spele din vreme pe mâini ºipe obraz ºi când se înfãþiºã feciorului de împãrat se înclinãînainte-i, iar el îi întinse pantoful de aur. Fata se aºezã pe unscãunel, scoase din picior papucul de lemn ce trãgea câtevaocale ºi încãlþã condurul care-i veni ca turnat. ªi când seridicã fata ºi tânãrul crai îi privi chipul, o recunoscu pe datã,cã doar ea era domniþa cu care dãnþuise ºi care-l robise cufrumuseþea-i fãrã pereche. ªi nu-ºi putu stãpâni strigãtul:

- Asta-i mireasa cea adevãratã!Maºtera ºi cele douã fete ale ei încremenirã de spaimã

auzindu-l ce zice ºi ciuda le înveninã într-atât, cã se traserãla faþã ºi se fãcurã galbene ca ºofranul. Dar feciorul deîmpãrat nu le învrednici nici mãcar c-o cãutãturã ºi, luând-ope Cenuºãreasa pe cal, lângã sine, porni cu ea cãtre casã. Înclipa când trecurã prin dreptul alunului, cele douã porumbiþealbe ca neaua prinserã a ciripi, dând zvoanã bucuroase:

Vezi, conduru-i tare mic,Dar de strâns, defel n-o strânge, ªi-nãuntru nu e sânge,Cã n-a curs mãcar un pic!...Ea-i mireasa-adevãratã,Mult doritã ºi visatã!...Dupã ce strigarã vorbele astea îºi luarã amândouã

zborul ºi, rotindu-se, se aºezarã uºurel pe umerii fetei, una ladreapta ºi alta la stânga. ªi au rãmas aºa, pe umeriiCenuºãresei, tot timpul cât s-a prãznuit nunta împãrãteascã.

- 15 - - 16 -

CROITORAªUL CEL ISTEÞ

Afost odatã ca niciodatã o domniþã ºi domniþaasta era atât de fudulã, cã nu-i mai intra nimeniîn voie. ªi de se întâmpla sã vie vreun flãcãu în

peþit, îl punea numaidecât sã-i ghiceascã vreo ghicitoare ºide n-o putea dezlega, îl arunca fãrã milã, batjocorindu-l înfel ºi chip. Trecurã aºa nenumãrate rânduri de peþitori pe lacurtea împãrãteascã ºi-n cele din urmã, vãzând cã n-o scoatecu nici unul la capãt, domniþa porunci sã se dea sfoarã-n þarãcã se va mãrita cu acela care va fi în stare sã-i dezlege oghicitoare ºi cã n-are decât sã pofteascã oricine-o vrea, fie elde neam, fie el om de rând.

Se gândirã mulþi sã-ºi încerce norocul ºi-ntre ei iatã cãs-au nimerit sã fie ºi trei croitori, pe care întâmplarea îiadusese pe acelaºi drum. Când plecaserã în peþit, doi dintreei, care erau mai mãriºori de ani, îºi fãcuserã socotealã cãaºa cum nu dãduserã niciodatã greº cu acul - ºi doar eravorba de împunsãturi iscusite, nu jucãrie! – n-aveau sã deagreº nici acum, când trebuia sã dezlege doar o ghicitoare.Cel de-al treilea îºi dãdu cu ideea cã de aici o sã-i vie ºi luinorocul, cã din altã parte, ºtia el bine, n-avea de unde sã-laºtepte...

Cei doi, vãzând câte parale face, încercarã sã-lpovãþuiascã:

- Mãi flãcãule, mai bine þi-ai vedea de treabã ºi-ai stafrumuºel acasã, cã aºa, fãrã minte cum eºti, tot n-ai s-ajungila nimic!

Dar te pui cu el! Avea inima uºoarã, de parcã i-arfi adus laude cã e cine ºtie ce isteþ, ºi le zise cã, de vreme ce-a clocit în minte gândul ãsta, n-o sã-l lase nici în ruptulcapului ºi cã de gãsit o sã gãseascã într-un fel cum s-o scoatãla capãt. ªi-o porni la drum, plin de voioºie, de parcã toatãlumea era a lui.

Când ajunserã la curtea împãrãteascã, cei trei croitoraºitrimiserã vorbã domniþei cã aºteaptã sã-i punã ºi pe ei laîncercare cât mai degrabã, întrucât ei sunt tocmai oameniipotriviþi s-o dezlege, având o minte atât de subþiricã, c-arputea-o trece cu uºurinþã prin urechea unui ac.

În clipa când se înfãþiºarã înainte-i, domniþa întrebã:- Am douã feluri de pãr în cap: de câte culori or fi?- Pãi dacã-i vorba numai p-atât – se grãbi sã rãspundã

cel mai în vârstã dintre croitori – apoi trebuie sã fie negru ºialb, ca postavul care bate-n culoarea piperului ºi-a sãrii, dese cheamã chiar aºa: sare ºi piper.

Dupã ce-i ascultã rãspunsul, domniþa-i zise:- N-ai ghicit; sã vedem ce spune mijlociul.Al doilea fu încredinþat c-o brodeºte sigur ºi zise:- De nu e nici alb, nici negru, atunci de bunã seamã

cã-i roºu ºi cafeniu, ca surtucul pe care-l poartã taica lasãrbãtori.

- N-ai ghicit nici tu – rãspunse domniþa. Ia sã-l auzimpe prâslea, cã, dupã nas, mi s-ar pãrea cã ºtie el ceva...

Croitoraºul nu luã în seamã batjocura ºi, înaintând fãrãsfialã, grãi:

- Domniþa are pe dup-o ureche un fir de pãr caargintul ºi altul ca aurul ºi astea sunt cele douã feluri de pãr.

Auzindu-l, domniþa se îngãlbeni ca ºofranul ºi fu câtpe-aci sã leºine de spaimã, cãci croitoraºul ghicise ceea ceea credea cã nici un om de pe faþa pãmântului n-ar putea sã

- 17 - - 18 -

ºtie. Totuºi, cercã sã se stãpâneascã ºi, dupã ce-ºi maiveni în fire, zise:

- Dac-ai ghicit, ai ghicit, nu mã pot împotrivi... Darvorba e cã doar cu atât n-o sã mã poþi lua de nevastã ºi secade sã te mai supun la o încercare! Jos în grajd am un urs.Sã dormi la noapte cu el ºi dacã mâine-n zori, când m-oi trezieu, te mai afli în viaþã, sã ºtii cã te iau de bãrbat. Dar în sineaei se gândea aºa: „Las’ cã mã descotorosesc eu de tine,procopsitule, cã din ghearele ursului pânã acum n-a scãpatnimeni cu zile!“

Dar croitoraºul nu se înspãimântã defel, ci, dimpotrivã,grãi cu veselie:

- Ciocul ºi norocul! Cã ãl de îndrãzneºte ºi încearcãînseamnã cã pe jumãtate a ºi câºtigat.

De îndatã ce se lãsã înserarea, îl duserã pe croitoraº îngrajd, unde-ºi avea ursul culcuºul. Cum îl vãzu, dihania vrusã se nãpusteascã asuprã-i ºi sã-i dea una zdravãnã cu laba,de bun venit.

- Hei, mai încet, mai încet, ursule – strigã croitoraºul.Ce te pripeºti aºa? Cã te-oi potoli eu, sã mã pomeneºti!...

ªi ca ºi când n-ar fi avut nici o grijã ºi nu l-ar fi aºteptatnici o primejdie, scoase domol din buzunar niºte nuci ºispãrgându-le între dinþi începu sã le ronþãie miezul. Cândvãzu asta ursul, i se fãcu poftã sã mãnânce nuci. Croitoraºul– care era un piºicher cum nu s-a mai vãzut – bãgã mâna-nbuzunar ºi fãcându-se, pasãmite, cã-ºi uitase cum l-a primitursul, îi întinse un pumn plin, dar nu de nuci, ci de pietre...

Ursul le vârî în gurã la iuþealã, dar nu le putu sparge,oricât încleºtã el din mãsele, ºi se cãzni de-l trecurã zeci desudori.

„Poftim – gândi el despre dânsul – ditamai namila ºi mis-au muiat balamalele, de nu mai pot sparge nici o nucã!“ Iar

croitoraºul îi zise, ca ºi când n-ar fi fost de rangul lui oasemenea treabã:

- Na, sparge-mi ºi nucile mele!... Vai de tine, mãi,ursule – îl înfruntã croitoraºul – ai o gurã cât o ºurã ºi niºtemãsele cât dinþii greblei, da’ degeaba, cã nu eºti în stare sãspargi niºte nuci...

Luã pietrele ºi se prefãcu cã le bagã-n gurã, dar cum eraiute de mânã, le schimbã c-o nucã ºi - trosc! – o sparse întredinþi...

- Ia sã mai încerc ºi eu o datã – zise atunci ursul,înciudat ºi ruºinat în acelaºi timp. Când mã uit la tine cumle spargi, mi se pare cã-i lucru lesne, dar mai adineauri eracât pe-aci sã-mi iasã falca din loc de-atâta caznã.

Croitoraºul îi întinse iar o mânã de pietre ºi ursul crâºcadin mãsele, dând sã le spargã, de sãreau scântei, dar totdegeaba...

Flãcãul nostru nu lua în seamã de era ursul supãrat oriba – cã vesel nu prea cred eu sã fi fost dupã o asemeneaocarã – ºi-ºi vedea de treaba lui.

Mai lãsã el sã treacã un timp ºi dupã aceea îºi scoase oscripcã de sub hainã ºi ºi-o potrivi în bãrbie, sã cânte din eaniþeluº. Când auzi ursul cântecul nu se mai putu stãpâni, deparcã îi ardea jar sub tãlpi, ºi începu sã-i tragã o bãtutã, cãsãrea cojocul pe el, nu altceva. ªi cum îi plãcuse tare multcântecul, îl întrebã pe flãcãu:

- Ia ascultã, bre, e greu sã cânþi la drãcia asta?- Da’ de unde, i-o jucãrie – îi rãspunse croitoraºul. Ia

uitã-te ici: cu stânga plimbi degetele pe coarde, iar cudreapta tragi arcuºul peste ele... ªi dupã aia cânteculizvorãºte singur din scripcã, sã-þi ciuleºti urechile ºi sã-l totauzi: Trai-lai-la-la! Trai-lai-la-la!

- 19 - - 20 -

- Tare mult mi-ar place sã deprind ºi eumeºteºugul ãsta – zise ursul – ca sã nu mai am nevoie de-unscripcar, când mi-o veni chef sã joc, ci sã-mi cânt singur...N-ai vrea sã mã-nveþi?

- Cum sã nu, bucuros – se grãbi sã-i rãspundãcroitoraºul – dar, mai înainte de toate, trebuie sã-mi dauseama de ai îndemânare. ªi îndemânarea asta dupã labe sevede; ia aratã-mi-le! Olio, câta mai unghiile! Trebuie sã þi lemai scurtez niþeluº, cã altfel vatãmi strunele...

De unde aduse o menghinã, nu ºtiu, destul cã-l momipe urs sã-ºi punã labele-n ea ºi strânse ºurubul, cã i seînvineþirã degetele de atâta strâns. Apoi îi spuse ursului,râzându-ºi de el:

- Acu’ aºteaptã pânã ce-oi veni cu o foarfecã, cã doarnu-i zor!...

Ursul începu sã mormãie ºi sã se zvârcoleascã dedurere ºi ciudã, dar croitoraºul nu-l luã în seamã ºi-l lãsã sãmormãie cât i-o plãcea, de parcã n-ar fi fost lângã el sã-laudã. κi potrivi într-un colþ o mânã de paie ºi, culcându-sepe ea, dormi fãrã grijã pânã a doua zi dimineaþa.

Când îl auzi domniþa pe urs mormãind, crezu cãmormãie ºi nu-ºi mai gãseºte astâmpãr de bucurie cã-ifãcuse croitoraºului de petrecanie. A doua zi, în revãrsatulzorilor, se sculã veselã ºi fãrã griji, dar când dãdu sã seapropie de grajd, ce-i vãzurã ochii? Ghiujul de croitoraº sehlizea la ea, teafãr ºi nevãtãmat, de parcã toatã lumea era alui ºi nu l-ar fi ameninþat nicicând vreo primejdie. Acu’,biata domniþã ce putea sã mai zicã?! Apucase de fãgãduiseîn faþa oamenilor c-o sã-l ia de bãrbat ºi n-avea cum sã-ºimai calce cuvântul.

Împãratul dete poruncã sã se aducã o caleaºcã ºidomniþa se urcã în ea, alãturi de croitoraº. Vezi însã cã cei

doi tovarãºi ai croitoraºului erau negri la inimã ºi-lpizmuiau pe flãcãu pentru cã dãduse peste un asemeneanoroc ºi, mai înainte ca alaiul sã porneascã spre bisericã,alergarã în cea mai mare grabã sã desfacã labele ursului dinstrânsoare ºi-l lãsarã slobod.

Ursul abia aºtepta clipa asta; turbat de mânie, o luã lafugã, gâfâind de sforþarea pe care o fãcea, ca sã ajungã dinurmã caleaºca. ªi mormãia atât de grozav, cã domniþa îl auziîncã de departe ºi începu sã þipe îngrozitã:

- Vai de mine ºi de mine, s-a luat ursul dupã noi ºivrea sã te mãnânce!

Dar croitoraºului nostru ce-i veni în gând? Sprintencum era ºi uºor, se lãsã cu capu-n jos ºi întinzând picioareleafarã, prin fereastrã, ºi le împreunã de-ai fi zis cã suntmenghinã. ªi strigã la urs, din goana cailor:

- Uite, vezi menghina? ªterge-o, ori de nu, acu’ îþiprind labele într-însa!...

Când vãzu ursul cum stã treaba, îl apucã un cârcel lainimã ºi-o luã la fugã înapoi de-i sfârâiau cãlcâiele...

Iar croitoraºul nostru se duse în tihnã la bisericã, undese cununã cu domniþa. ªi trãirã fericiþi împreunã, pânã laadânci bãtrâneþi.

Cine nu crede ce vã zisei, sã dea pe loc un pitac, sã-icumpãr o poveste mai adevãratã...

- 21 - - 22 -

FATA MOªULUI CEA CUMINTE ªI HARNICÃ ªI FATA BABEI

CEA HAINÃ ªI URÂTÃ

Afost odatã un moº ºi moºului ãstuia îi murisenevasta, ºi-a mai fost ºi-o femeie bãtrânã, ºifemeii ãsteia îi murise bãrbatul. ªi moºneagul

avea o fatã ºi bãbuþa avea ºi ea o fatã. Fetele se cunoºteaude când erau micºoare ºi totdeauna le vedeaipreumblându-se împreunã. ªi dupã fiece plimbare veneaude braþ la casa vãduvei. ªi iatã cã-ntr-o zi, baba îi spusefetei moºneagului:

- Fatã, hãi, ia ascultã aici: spune-i lui tatã-tãu sã mã iade nevastã, ºi de s-o învoi, o sã te þin ca-n puf ºi-o sã-þi dauîn fiecare dimineaþã numai lapte, ca sã-þi speli feþiºoara, iarde bãut, numai vin dã-l bun, iar fetei mele o sã-i dau apã despãlat ºi apã de bãut.

Fata se duse acasã ºi-i spuse lui taicã-sãu vorbelefemeii. Omul rãmase pe gânduri ºi tot chibzuia:

- Oare ce sã fac? Cã însurãtoarea e ºi desfãtare, dar ºichin!

ªi pentru cã nu se putea hotãrî nici într-un fel, niciîntr-altul, îºi scoase în cele din urmã cizma din picior ºi-ispuse fetei:

- Uite, cizma asta are o gaurã în talpã. Du-te cu ea înpod ºi atârn-o de cuiul cel mare din grindã ºi vezi de toarnãapã în carâmb. Dacã apa nu s-o scurge din cizmã, sã ºtii cã

mã-nsor, iar de n-o þine apa, nu mã mai însor, asta-ihotãrât!

Fata fãcu aºa cum îi spusese taicã-sãu, dar gaura dintalpã se strânse de apã ºi cizma rãmase plinã pânã-nmarginea carâmbului. Dupã ce vãzu cum stã treaba, fata seduse degrabã la taicã-sãu de-i spuse ce s-a întâmplat cu apadin cizmã. Se mirã el de cele ce-i spusese fata ºi, pânã laurmã, se urcã în pod sã se încredinþeze cu ochii lui de-iadevãrat ori ba. ªi vãzând el cã fata-i spusese numaiadevãrul, se duse la vãduvã ºi-o luã de nevastã.

Dis-de-dimineaþã, când se scularã fetele din aºternut,fata unchiaºului gãsi lapte de spãlat ºi vin de bãut, iar fatababei, apã de spãlat ºi apã de bãut. A doua zi însã,amândouã fetele nu gãsirã decât apã de spãlat ºi apã de bãut.ªi aºa a rãmas sã fie în toate zilele de-aici-nainte...

Maºtera o duºmãnea de moarte pe fata moºului ºi, pe zice trecea, nu ºtia ce sã mai scorneascã pentru a o obidi ºi ao face sã se scârbeascã de viaþã.

ªi în acelaºi timp o ºi pizmuia pe fatã, fiindcã erafrumoasã ºi bunã, pe câtã vreme a ei era urâtã ºi hainã lasuflet.

Într-o iarnã, pe vremea când crãpau ºi ouãle corbului deger ºi zãpada se aºternuse atât de înaltã peste dealuri ºi vãicã trebuia sã înoþi prin ea, nu alta, baba fãcu o rochie dehârtie ºi, chemând-o pe fata unchiaºului, îi zise:

- Îmbracã-te cu rochia asta ºi du-te chiar acu’ înpãdure de-mi culege un coºuleþ cu fragi, cã mi s-a fãcutpoftã!

- Doamne, Dumnezeule – spuse fata – dar unde s-aumai pomenit fragi pe timp de iarnã!? Pãmântul e îngheþatbocnã ºi-i atâta zãpadã, cã a acoperit totul... ªi-apoi, cum osã umblu numai în rochia asta de hârtie?! Cã afarã e un ger

- 23 - - 24 -

de-þi taie suflarea ºi te-ngheaþã. ªi-o sã sufle crivãþulprin rochie ºi mi-or sfâºia-o mãrãcinii!

- Cum, îndrãzneºti sã mi te pui împotrivã? – se stropºila ea maºtera. Miºcã-te de aici cât mai iute ºi nu care cumvasã-mi vii fãrã fragi!

Îi dete apoi o fãrâmã de pâine uscatã ºi-i zise:- Asta o sã-þi fie de ajuns pentru toatã ziua ºi încã prea

mult!Dar în sinea ei gândi: „Las’ cã o sã îngheþi tu de frig ºi

o sã mori de foame ºi n-o sã te mai vãd înaintea ochilor!“...Fata n-avu încotro, îmbrãcã rochia de hârtie, luã

coºuleþul ºi porni în pãdure. Cât cuprindeai cu ochiul nu sezãrea decât zãpadã ºi iar zãpadã, ºi nici un firicel de iarbãnu-ºi arãta pe nicãieri sãbiuþa-i verde. Când ajunse fata înpãdure, vãzu o cãsuþã la fereastra cãreia priveau treipitici bãrboºi. Fata le dãdu bineþe ºi bãtu cu sfialã la uºã. Piticii,care o vãzuserã încã de pe drum, rostirã cu toþii-ntr-un glas:

- Intrã, fetiþã, intrã!Fata pãºi pragul, se aºezã pe laviþa de lângã vatrã, ca sã

se încãlzeascã ºi începu sã muºte din codrul de pâine uscatã.- Dã-ne ºi nouã o bucãþicã – o rugarã piticii – cã n-am

luat nimic în gurã pe ziua de azi!- Cu dragã inimã! – le rãspunse fata, rupse în douã

bucata de pâine ºi le dãdu jumãtate.- Ce cauþi în pãdure pe-o vreme câinoasã ca asta,

copilã dragã? – o întrebarã piticii. ªi cum se face cã pe unger ca ãsta de crapã pânã ºi pietrele umbli atât de subþirelîmbrãcatã?!

- Ce-s eu de vinã dacã pe asta mi-a dat-o s-o îmbracmama vitregã!..., zise fata, oftând cu obidã. Mi-a poruncit sãumplu cu fragi coºuleþul de-l vedeþi aici ºi m-a ameninþat cãde nu l-oi putea umple nu mai am ce cãuta acasã!

Dupã ce fata îºi sfârºi bucãþica de pâine, piticii îidãdurã o mãturã ºi-i ziserã:

- Ia du-te de mãturã zãpada de la uºa din dosul casei!Cum ieºi din odaie, piticii începurã sã se sfãtuiascã

între ei:- Ce sã-i dãruim noi fetei, pentru cã a fost cuminte ºi

bunã ºi a împãrþit pâinea cu noi? Primul dintre pitici grãi:- Eu îi menesc sã fie din zi în zi mai frumoasã.Al doilea urmã:- Iar eu, ca de câte ori deschide gura sã rosteascã o

vorbã, sã-i cadã câte-un galben din gurã.Iar al treilea zise:- Iar eu, ca sã vinã un fecior de împãrat ºi s-o ia de

nevastã.Fata fãcu precum îi spuseserã piticii. Mãturã zãpada

din dosul cãsuþei ºi ce credeþi cã-i fu dat sã vadã? O mulþimede fragi îºi arãtau cãpºoarele deasupra zãpezii, toate roºii casângele, de coapte ce erau! Cu inima plinã de bucurie, fatase grãbi sã-ºi umple coºuleþul ºi, dupã ce mulþumi piticilorºi-ºi luã rãmas bun de la fiecare, porni în fugã spre casã sãducã fragii.

Cum intrã pe uºã ºi dãdu bunã seara, numai ce sepomeni cã-i picã un ban de aur din gurã. Povesti apoi cei s-a întâmplat în pãdure ºi de câte ori spunea o vorbã îicãdea câte-un ban de aur, astfel cã-n scurtã vreme se umpluîntreaga odaie.

- Ia te uitã ce nesocotinþã, sã arunci aºa cu banii...? –fãcu sorã-sa vitregã ºi-n sufletul ei era neagrã de pizmã.

ªi pe datã se hotãrî sã plece ºi ea în pãdure. Dar mamã-sacãutã s-o opreascã zicându-i:

- Nu te las, fata mamei, cã mã tem sã nu-mi degeri pedrum de frig, cã suflã crivãþul cum nu s-a mai pomenit.

- 25 - - 26 -

Dar fata nici nu voi sã audã de aºa ceva ºi stãruimorþiº în hotãrârea ei. Dacã vãzu baba cã nu e chip s-oînduplece, îi fãcu o scurteicã bunã, cãptuºitã cu blanã, ºi-ipregãti, sã aibã de drum, pâine cu unt ºi cozonac.

Fata se încotoºmãnã cu blana ºi-o porni apoi sprepãdure. ªi nu se opri decât când ajunse în dreptul cãsuþeipiticilor. Piticii se aflau tot la geam ºi priveau afarã, dar fatanici nu-i luã în seamã ºi nu le dãdu bineþe. ªi intrã buzna peuºã, fãrã s-o pofteascã nimeni. Ajunsã în casã, îºi cãutã unloc lângã vatrã ºi începu sã înfulece cu poftã.

- Dã-ne ºi nouã puþin – o rugarã piticii. Dar fata rãspunse cu gura plinã:- Da’ ºtiþi c-aveþi haz! Abia de-mi ajunge mie; de

unde sã vã mai dau ºi vouã?! Dupã ce sfârºi de mâncat, piticii îi ziserã:- Ia mãtura asta ºi du-te de mãturã zãpada la uºa din

dos!- Cãutaþi-vã pe altul sã vã mãture zãpada, ori de nu,

mãturaþi singuri – le rãspunse fata, mânioasã – cã doar n-amslugãrit la uºa voastrã!...

Stãtu ea o bucatã de vreme pe laviþa de lângã cuptor ºi,vãzând cã piticii n-au de gând sã-i dãruiascã nimic, ieºi peuºã afarã, supãratã foc.

Dupã ce o vãzurã plecatã, piticii începurã sã sesfãtuiascã între ei:

- Ce sã-i menim pentru cã-i atât de pizmaºã ºi hainã lasuflet ºi nu se îndurã sã dea nimãnui nimic?

Primul pitic grãi:- Eu îi menesc sã fie din zi în zi mai urâtã!Cel de-al doilea urmã:- Iar eu, ca de câte ori o rosti o vorbã, sã-i sarã câte-o

broascã din gurã!

Al treilea grãbi sã-i ureze ºi el:- Iar eu, sã-i cadã pe cap atâtea nenorociri ºi sã îndure

atâtea suferinþe câte i se cuvin pentru câinoºenia ei!Fata cãutã ce cãutã prin pãdure ºi, negãsind fragi, porni

mânioasã spre casã. ªi cum pãºi pragul, vru sã-i povesteascãmaicã-sii ce-a vãzut în pãdure, dar n-apucã sã rosteascã ovorbã, cã-i ºi sãri din gurã o broascã. ªi tot aºa, de câte orida sã spunã ceva, lepãda câte-o broascã, cã toatã lumea seferea din calea ei, cuprinsã de scârbã.

Când vãzu ce pacoste a dat peste capul fiicã-sii, baba seînveninã de necaz ºi nu ºtiu ce blestemãþii sã mai scorneascãpentru a o pierde pe fata unchiaºului, care din zi în zi sefãcea tot mai frumoasã. În cele din urmã luã o cãldare ºi opuse pe foc, iar când apa începu sã dea în clocot, aruncãînãuntru mai multe caiere de in, pe care le lãsã sã fiarbãbine. Când socoti c-au fiert de ajuns, i le puse fetei pe umeriºi, dându-i un topor, o trimise la gârlã sã facã o copcã îngheaþã ºi sã înãlbeascã tortul.

Fata se supuse, cã n-avea încotro, ºi, ducându-se lagârlã, începu sã spargã gheaþa cu toporul. ªi cum spãrgea eaaºa, numai ce vede venind o caleaºcã trasã de patru cai albi,în care se afla împãratul. Caleaºca opri drept în faþa ei ºiîmpãratul, scoþându-ºi capul pe fereastrã, o întrebã cublândeþe:

- Fata mea, cine eºti ºi ce faci aici?- Sunt o fatã sãrmanã ºi înãlbesc tortul – rãspunse ea.Împãratului i se fãcu milã de dânsa ºi când vãzu cât e

de frumoasã o întrebã din nou:- N-ai vrea sã vii cu mine?- Ba aº vrea cu dragã inimã! – grãi fata, care nu mai

putea de bucurie cã-n sfârºit avea sã scape de babã ºi de soraei vitregã.

- 27 - - 28 -

Fata se urcã apoi în caleaºcã ºi porni la drum întovãrãºia împãratului. ªi de-ndatã ce sosirã la palat, fãcurãnuntã mare, dupã cum ursiserã piticii din pãdure.

Dupã un an împãrãteasa nãscu un fecior. Când auzimaºtera de norocul care dãduse peste fatã, veni împreunã cufiicã-sa la palatul împãrãtesc, chipurile s-o vadã, cã li-erador.

Dar planul lor era ticluit dinainte ºi, când împãratul ieºidin iatac pentru câtãva vreme, zgripþuroaica o ºi apucã peîmpãrãteasã de cap, iar fiicã-sa de picioare ºi, ridicând-o dinpat, o zvârlirã pe fereastrã în râul care curgea pe lângãzidurile palatului. Fata cea urâtã se grãbi sã se culce în loculîmpãrãtesei ºi baba îi trase aºternutul pânã peste cap, ca sãnu fie cumva recunoscutã. Când se întoarse împãratul ºi vrusã stea de vorbã cu împãrãteasa, baba îl opri zicându-i:

- Dã-i pace, mãria ta, cã acum nãduºeºte ºi nu i-egândul sã stea la taclale!

Împãratul nu bãnui nimic rãu ºi veni a doua zi. Dar decum intrã în vorbã cu nevastã-sa, bãgã de seamã cã la fiecarevorbã de-a ei îi sare câte-o broascã din gurã, pe câtã vreme,înainte, îi sãreau numai bani de aur.

Se minunã el de schimbarea asta ºi-o întrebã pe babãdacã nu ºtie care-i pricina, dar ea îl liniºti spunându-i cã aºali se întâmplã câteodatã lãuzelor; cã totul se trage din pricinafierbinþelii de ieri ºi cã-n scurtã vreme avea sã-i treacã...

Dar peste noapte, ajutorul de bucãtar îºi aruncã privireape fereastrã ºi vãzu cum venea pe gârlã o raþã, înotând de zorºi întrebând cu grai omenesc:

- Ce faci, împãrate luminate?Dormi, ori veghezi pe înnoptate? Vãzând cã cel întrebat nu rãspunde, raþa mai zise:- Dar oaspeþii mei s-au culcat?

ªi atunci ajutorul de bucãtar îi rãspunse:- Dorm de mult, de când s-a înserat!Raþa întrebã apoi:- Da’ copilaºul meu ce mai face?ªi ajutorul de bucãtar rãspunse:- În leagãn de mãtase doarme-n pace!De cum auzi vorbele astea, raþa îºi recãpãtã înfãþiºarea

împãrãtesei, intrã în palat, îi dãdu copilului sã sugã, îipotrivi aºternuturile ºi apoi, prefãcându-se iar în raþã, oporni înot în susul gârlei.

Veni aºa douã nopþi de-a rândul, iar în cea de-a treianoapte îi spuse ajutorului de bucãtar:

- Du-te ºi-i dã de veste împãratului sã ia paloºul ºi sã-lînvârteascã pe prag, de trei ori, deasupra capului meu!

Ajutorul de împãrat alergã ºi-i spuse împãratului tot cevãzuse ºi auzise. Împãratul scoase paloºul din teacã ºi,oprindu-se în prag, îl învârti de trei ori deasupra raþei. ªi laa treia învârtiturã, numai ce vãzu cã se preface raþa iarãºi înîmpãrãteasã: ºi era voinicã, sãnãtoasã ºi plinã de voioºie caatunci când o vãzuse ultima oarã. Când auzi haina demaºterã cã s-au schimbat lucrurile ºi cã împãrãteasa ceaadevãratã e din nou în palat, se grãbi sã-i spunã fiicã-sii:

- Hai s-o ºtergem de-aici cât mai e timp, pânã ce nupune împãratul slujitorii sã ne prindã ºi sã ne pedepseascã!

ªi chiar în noaptea aceea reuºirã sã se strecoare dinpalat ºi, mergând pe drumuri lãturalnice, ieºirã din oraº ºitrecurã de hotarele împãrãþiei. Dar pe oriunde treceau oricãutau sã facã popas, oamenii le întorceau cu scârbã spatele,ºi nu e de mirare: cã de cum dãdea fata cea urâtã sã spunã ovorbã, îi ºi sãrea câte-o broascã din gurã. ªi tot aºa se fãcucã nimeni nu se mai îndurã de ele sã le ajute în vreun fel. ªipe drept cuvânt gândeau oamenii în sinea lor: „Numai peste

- 29 - - 30 -

un om rãu la suflet ºi câinos din cale afarã poate sã cadãaºa pacoste!“

Rãtãcirã ele aºa din loc în loc, din þarã-n þarã, ca niºtepribegi fãrã cãpãtâi, ºi nimeni nu voia sã audã de ele ºi sã ledea adãpost.

Iar împãrãteasa cea tânãrã trãi de aci înainte în bucurieºi fericire împreunã cu împãratul ºi feciorul lor.

PRINÞUL FERMECAT

Afost odatã ca niciodatã, a fost un împãrat careavea mai multe fete ºi toate erau frumoase caniºte zâne. Dar cea mai micã era atât de

frumoasã, cã pânã ºi soarele, care vãzuse atâtea, se opreaîn loc, uitându-se la dânsa ºi minunãndu-se de atâtafrumuseþe.

La o micã depãrtare de palatul împãrãtesc se întindea opãdure adâncã ºi întunecoasã, iar în pãdure, la umbra unuitei bãtrân, se putea vedea o fântânã. În zilele cu prea marezãduf, cea mai micã dintre fetele împãratului se ducea înpãdure ºi se aºeza pe ghizdurile fântânii rãcoroase. Stãteaaºa fãrã sã facã nimic ºi când o prindea urâtul scoteadintr-un buzunar o minge de aur; o arunca în sus, o prindeadin zbor în cãuºul palmelor ºi-apoi o arunca iar. Ãsta erajocul care-i bucura cel mai mult inima.

S-a întâmplat însã odatã ca mingea sã-i scape dinpalme ºi cãzând pe pãmânt sã se ducã de-a rostogolul de-adreptul în fântânã. Fata de împãrat o urmãri cu privirea, darmingea pieri de parcã n-ar fi fost ºi fântâna era tare adâncã,

atât de adâncã, de nu-i putea zãri fundul!... Se porniatunci domniþa pe plâns ºi plânse în hohote, neputând în niciun chip sã-ºi ostoiascã amãrãciunea. ªi cum se jelea ea,numai ce aude cã-i strigã cineva din apropiere:

- Ce þi s-a întâmplat, domniþã, de ce te boceºti aºa?...Plângi cã s-ar muia ºi pietrele de mila ta!

Fata cãtã în jur, sã afle cine anume îi vorbeºte, ºi vãzuun broscoi ce taman atunci scosese din apã capul lãtãreþ ºibuburos ºi privea la ea cu niºte ochi cât cepele!

- Ah, tu erai, moº Bãlãcilã! – se mirã ea. Iaca, plângcã mi-a cãzut mingea de aur în fântânã.

- ªterge-þi lacrimile ºi nu mai plânge – o mângâiebroscoiul – cã-mi stã în putinþã sã te ajut. Dar vorba e:ce-mi dai tu dacã-þi aduc din apã jucãria?

- Orice doreºti, dragul meu broscoi; rochiile mele,pietrele nestemate, mãrgãritarele, chiar ºi coroana de aur, pecare o port pe cap, de-o pofteºti cumva!

Broscoiul o ascultã pe gânduri, apoi grãi:- Nu-mi trebuie nici rochiile, nici mãrgãritarele, nici

pietrele nestemate, nici coroana ta de aur, dar dacã ai începesã mã iubeºti, dacã ai îngãdui sã-þi fiu prieten ºi tovar㺠dejoacã, sã stau lângã tine, la mãsuþa ta, sã mãnânc din talerultãu de aur, sã beau din cupa ta ºi sã dorm în pãtuceanul tãu,dacã-mi fãgãduieºti toate astea, acu’ mã cobor în fântânãºi-þi aduc mingea.

- Îþi fãgãduiesc, îþi fãgãduiesc tot ce vrei, numai sã-miaduci mingea!

Dar în aceeaºi vreme, fata îºi zicea în sinea ei: „Ce totîndrugã nerodul ãsta de broscoi! Cã doar i-e sortit sã sebãlãceascã în apã cu cei de-o fiinþã cu el ºi sã orãcãie într-una;cum poate unul ca el sã lege prietenie cu oamenii?!...“

Cum o auzi pe domniþã fãgãduindu-i tot ce dorea,

- 31 - - 32 -

broscoiul se dãdu afund în fântânã ºi, cât ai bate dinpalme, ieºi iar deasupra apei, cu mingea de aur în gurã, ºi-ozvârli în iarbã. Fata de împãrat sã sarã în sus de bucurie, nualtceva, când îºi revãzu jucãria ei dragã. O ridicã ºi, fãrã sã-i spunã broscoiului un singur cuvânt, o luã la fugã.

- Stai, stai, nu fugi! – strigã în urma ei broscoiul.Ia-mã ºi pe mine, cã nu pot s-alerg atât de repede!

Dar în zadar orãcãia broscoiul cât îl þineau puterile, cãfata de împãrat nu se sinchisea de el ºi, cu cât se apropia maimult de casã, cu atât fugea mai tare. κi uitase cu desãvârºirede bietul moº Bãlãcilã, iar acesta, neavând încotro, seînapoie ºi se lãsã din nou sã cadã în fundul fântânii.

A doua zi, domniþa nici nu apucase bine sã se aºeze lamasã împreunã cu împãratul ºi cu toþi curtenii ºi nici nuîncepuse sã ia o bucãturã din talerul ei de aur, cã ºi auzideodatã niºte paºi, lipãind afarã, pe scara de marmurã... ªipaºii fãceau: „plici-pleosc, plici-pleosc!“ Ascultã ea unrãstimp ºi numai ce se pomeni c-o bãtaie în uºã ºi desluºi unglas strigând:

- Fatã de împãrat, tu cea mai micã dintre domniþe, vinode-mi deschide uºa!

Domniþa alergã într-un suflet la uºã sã vadã cine era ºi,când o întredeschise, se ºi trezi cu broscoiul în faþa ei. Trântirepede uºa ºi, luând-o la fugã înapoi, se aºezã din nou lamasã, tremurând toatã de spaimã. Împãratul bãgã de seamãcã fetei îi bãtea tare inima, mai-mai sã-i spargã coºulpieptului, ºi-o întrebã:

- De ce te-ai îngrozit aºa, copilã dragã? Au nu cumvaai zãrit la uºã un zmeu, care a venit sã te rãpeascã?

- Da’ de unde, tatã, n-am vãzut nici un zmeu – rãspunsefata, cu silã în glas. La uºã e un broscoi buburos!...

- Un broscoi? ªi ce vrea broscoiul ãsta de la tine?

- Nu îndrãznesc tatã a-þi spune cum afost!... Ieri, pe când mã jucam lângã fântâna din pãdure, mi-a cãzut mingea de aur în apã. ªi fiindcã plângeam dupã eade nu mai puteam, a ieºit din fântânã un broscoi ºi pocitaniaasta, cum a fãcut, cum n-a fãcut, mi-a scos mingea tocmaide la fund. Iar mai înainte îmi ceruse sã-i fãgãduiesc cã dacãmi-o aduce mingea o sã legãm prietenie ºi o sã fim tovarãºide joacã. Atâta m-a bãtut la cap, cã i-am fãgãduit, ce era sãfac! Dar nu mi-a trecut nici o clipã prin minte cã broscoiulºi-ar putea face veacul ºi altundeva decât în apã!... ªi-acumstã proþap afarã ºi þine morþiº sã vinã la mine!

În timpul ãsta, broscoiul bãtea cu înverºunare la uºã ºistriga:

- Hai, deschide uºa,Fatã de-mpãrat!Ai uitat cuvântulCare mi l-ai datIeri, când la fântânãMi te-am ajutat?Hai, deschide uºa, fatã de-mpãrat!Auzind acestea, împãratul grãi:- Acu’, dac-ai apucat sã fãgãduieºti, þine-þi fãgãduiala.

Du-te de-i deschide!Fata se duse sã-i deschidã uºa ºi broscoiul sãri pe datã

pragul în sala împãrãteascã; ºi se þinu scai dupã domniþãpânã ce ajunse în dreapta scaunului ei. Acolo se opri ºi, cândfata dãdu sã se-aºeze, glasul broscoiului se-auzi poruncitor:

- Da’ pe mine cui mã laºi? Ia-mã lângã tine!Se codi ea ce se codi, se fãcu a nu fi auzit, dar împãratul

îi porunci sã îndeplineascã voia broscoiului. Cum se vãzubroscoiul pe scaun, gata ceru sã-l urce ºi pe masã... ªi dintr-osãriturã se pofti singur între blide. ªi ceru de-acolo:

- 33 - - 34 -

- Ia trage talerul mai aproape, sã mâncãm amândoidin el!

Biata copilã se vãzu silitã sã facã aºa cum îi porunceabroscoiul, cu toate cã îi era scârbã ºi n-avea nici o tragere deinimã. Broscoiul mâncã cu mare poftã, dar fetei de împãrati se opreau bucãturile în gât ºi nu se atinse aproape de nimic.La urmã, broscoiul zise:

- M-am ospãtat cum se cuvine, dar mã simt ostenit, rãu.Du-mã în odãiþa ta ºi vezi de înfaºã pãtuceanul cuaºternuturi de mãtase, ca sã ne culcãm.

Domniþa începu sã plângã: tare se mai temea debroscoi! De fricã ºi de silã, nu-i venea nici sã-l atingã,c-avea o piele umedã ºi rece ca gheaþa...

ªi gând te gândeºti cã de-aici înainte trebuia sã doarmã cuel în pãtuceanul ei curat ºi frumos... Parcã ar fi vrut sã seîmpotriveascã, dar împãratul se mânie ºi-i spuse:

- Când te-ai aflat la ananghie, þi-a plãcut sã te bucuri deajutorul broscoiului! Iar acum crezi cã se cade sã-ldispreþuieºti, nu-i aºa?!... Nu-þi mai face plãcere tovãrãºialui!

Nemaiavând încotro, domniþa apucã broscoiul cu douãdegete ºi, ducându-l cu ea sus, îl zvârli într-un ungher aliatacului. Dar când dãdu sã se întindã ºi ea în pat, broscoiulþopãi pânã aproape de marginea patului ºi-i strigã de-acolo:

- N-ai auzit cã-s ostenit rãu? Vreau sã dorm ºi eu la felde bine ca ºi tine; ia-mã sus în pat cã, de nu, te spunîmpãratului!

Domniþa se fãcu foc ºi parã când îl auzi cum oameninþã; îl ridicã de jos, de unde se oþãra la ea, ºi, izbindu-lcu toatã puterea de perete, strigã:

- Na ce þi-a trebuit, broscoi buburos! Acu’ ai ºi tuliniºte, am ºi eu...

ªi ce sã vezi? De îndatã ce cãzu jos, broscoiul seprefãcu într-un fecior de împãrat, cã þi-era mai mare dragulsã te uiþi la el: chipeº la înfãþiºare, cu privirea ochilor blândãºi c-un farmec în ei cum nu se mai poate...

Împãratul îºi dãdu cu mare bucurie încuviinþarea catânãrul crai s-o ia de nevastã pe fiicã-sa. Iar acesta îi povestidomniþei cum fusese blestemat de o vrãjitoare rea sã se prefacãîn broascã ºi cã nimãnui, în afarã de dânsa, nu i-ar fi stat înputinþã sã-l scape de sub povara cea grea a blestemului.

Apoi luarã hotãrârea ca a doua zi sã porneascãîmpreunã spre împãrãþia feciorului de împãrat. Maipovestirã ei ce mai povestirã ºi-apoi se culcarã. Când setrezirã din somn, în revãrsatul zorilor, bãgarã de seamã cã lapoartã îi aºtepta o caleaºcã trasã de opt cai albi, împodobiþicu panaºe albe de struþi ºi având hamuri cu totul ºi cu totulde aur. Iar în spatele caleºtii ºedea Heinrich, slugacredincioasã a feciorului de împãrat. Într-atât se întristasesluga asta credincioasã cã stãpânul sãu fusese prefãcut înbroascã, încât umblase nãuc câtãva vreme ºi de teamã ca nucumva sã-i plesneascã inima de durere ºi-o strânsese încercuri de fier.

Caleaºca aºtepta la scara palatului sã-i ducã pe tânãrulcrai ºi pe aleasa inimii lui în împãrãþia pãrinteascã. Heinrichcel credincios, care pregãtise totul dupã cum cerea cuviinþa,îi ajutã pe amândoi sã urce în caleaºcã, iar dupã aceea se suiºi el în locul din spate. ªi inima-i tresãlta de bucurie cã-ifusese dat sã-ºi revadã stãpânul. Merserã ei o bucatã bunã dedrum ºi numai ce auzi feciorul de împãrat o trosniturãînapoia lui de parcã s-ar fi rupt ceva. ªi cum nu-ºi putu daseama ce poate fi, îi strigã slujitorului sãu:

- Heinrich, auzi trosnitura?Nu cumva s-a rupt trãsura?

- 35 - - 36 -

Iar Heinrich se grãbi sã rãspundã: - Fii, stãpâne, liniºtit,Ia, un cerc, ici, a plesnit,Ce-mi þinea inima strânsSã nu mor de-atâta plâns;Cã un biet broscoi eraiªi sub vrajã grea zãceai...ªi se auzi trosnind încã o datã, ºi apoi iar o datã... Iar

feciorul de împãrat din nou crezu cã trosneºte caleaºca ºi cã-igata sã se rupã. Dar nu caleaºca se rupea, ci cele douãcercuri de fier care se desprindeau din jurul inimii luiHeinrich cel credincios, care nu mai putea de bucurie cãstãpânul sãu scãpase de sub urgia blestemului ºi cã era acumfericit cu aleasa inimii lui.

PRICHINDEL

Afost odatã un þãran sãrac ºi þãranul ãsta sta într-o searã în faþa vetrei ºi dregea focul alãturi denevasta lui care torcea. ªi-n tãcerea ce se

aºternuse în odaie se auzi deodatã glasul bãrbatului:- Ce rãu e cã n-avem ºi noi copii! Casa noastrã e atât

de pustie ºi de tristã, pe câtã vreme în casele altora e numaiforfotã ºi veselie...

- Asta aºa-i – rãspunse femeia, oftând. De-am aveamãcar unul singur ºi chiar de-ar fi micuþ cât degetul cel marede la mânã ºi încã aº fi mulþumitã ºi l-aº iubi din toatã inima.

La câtãva vreme dupã aceea, se întâmplã cã femeiarãmase grea ºi, dupã ºapte luni, dãdu naºtere unui prunc.Copilul, cum sã vã spun, avea înfãþiºare omeneascã la fel caorice copil, numai cã era tare mic, cât un deget... Dar altfelera bine fãcut, ca un voinic de-o ºchioapã.

Pãrinþii nu-ºi mai încãpeau în piele de bucurie ºi-ºiziceau mereu:

- S-a nimerit s-avem un copil taman dupã cum ne-a fostdorinþa; flãcãul ãsta o sã fie bucuria vieþii noastre ºi ne-o fidrag mai mult decât orice pe lume!

ªi din pricinã cã era aºa micuþ de staturã îi ziserãPrichindel. Copilaºul nu ducea lipsã de nimic, dar cu toatecã i se dãdea sã mãnânce din belºug, nu crescu deloc, nici unpiculeþ, ci rãmase ca-n ceasul când s-a nãscut. Dar dupã cum

- 37 - - 38 -

cãta la toate cu ochiºorii lui vioi ºi neastâmpãraþi, sevedea cât colo cã era isteþ nevoie mare ºi pe ce punea mânaîi ieºea din plin, fiind cuminte ºi îndemânatic la toate.

Într-o zi, taicã-sãu tocmai se pregãtea sã se ducã înpãdure sã taie niºte lemne. ªi cum ascuþea securea, nu ºtiucum zise el, mai mult pentru sine:

- Eh, bine-ar fi fost de-aº fi avut pe cineva care sã vinãcu cãruþa dupã mine!

- De asta nu-þi fie grijã, taicã – strigã Prichindel –cã-þi aduc eu cãruþa. ªi sã ºtii cã la vremea hotãrâtã sunt cuea în pãdure.

Auzindu-l ce zice, þãranul începu sã râdã.- Ei drãcie, dau cum ar fi cu putinþã o treabã ca asta?!

– se mirã el. Cã doar eºti prea micºor ca sã poþi þinehãþurile...

- Pãi asta nu-i nici o piedicã, taicã. Mama o sã-miînhame calul, iar eu o sã mã vâr în urechea lui ºi de-acolo osã-i poruncesc tot timpul încotro s-o ia.

- Dacã zici tu aºa, aºa sã fie! – se învoi taicã-sãu. Odatã om putea încerca...

Când socoti c-ar fi tocmai timpul potrivit pentruplecare, femeia înhãmã calul la cãruþã ºi-l aºezã pePrichindel în urechea acestuia. ªi bãiatul prinse a strigaîntruna, îndemnând bidiviul: „Hi, hi, murgule!“, ca s-o ianumai încotro trebuia.

ªi calul se îndemna la drum ºi gonea întins spre pãdure,de parcã ar fi fost condus de un vizitiu priceput.

Dupã câtãva vreme, Prichindel ajunse cu cãruþa lamarginea pãdurii. În clipa când fu sã coteascã la capãtulunei cãrãrui ºi-n timp ce striga din toþi rãrunchii: „Hi, hi,murgule!“ îi ieºirã în cale doi strãini.

- Mãi, ce-o mai fi ºi asta!... strigã unul din ei,mirându-se straºnic. Ia te uitã: cãruþa merge singurã, darcineva trebuie cã mânã calul, numai cã de vãzut nu se vedenimeni... Unde o fi cãruþaºul, naiba sã-l ia?!

- Sã ºtii cã ãsta nu-i lucru curat! – rãspunse celãlalt. Iahai sã ne luãm dupã cãruþã, sã vedem unde are sã seopreascã.

Cãruþa se afundã în pãdure ºi se opri într-un luminiº,taman pe locul unde era stivuitã o grãmadã de lemne tãiate.ªi de cum îl zãri pe taicã-sãu, Prichindel îi strigã:

- Vezi, tatã, c-am venit cu cãruþa, dupã cum ne-a fostvorba? Acu’ vino de mã dã jos!

Tatã-sãu apucã cu mâna stângã calul de cãpãstru, întimp ce cu dreapta îl scoase pe Prichindel din urecheacalului. Flãcãul se aºezã vesel pe un pai, sã se maihodineascã niþeluº. Când îl vãzurã pe Prichindel, cei doistrãini rãmaserã încremeniþi de uimire ºi nu mai ºtiurã ce sãspunã. Dar într-un târziu îºi venirã în fire ºi unul dintre ei îlluã pe celãlalt deoparte ºi-i ºopti la ureche:

- Ascultã, frãþioare, ºtii tu cum ne-am pricopsi cuprichindelul ãsta, de l-am arãta mulþimii pe la bâlciuri, întârgurile mari?... Hai sã vedem de nu-l putem cumpãra, cãbunã afacere ar fi...

Se îndreptarã apoi spre tatãl bãiatului ºi, intrând învorbã cu el, îi ziserã:

- Ia ascultã, omule, n-ai vrea sã ne vinzi nouãprichindelul ãsta? ªi sã n-ai nici o grijã, c-o s-o ducã maibine ca acasã.

- Nici prin gând nu-mi trece – rãspunse þãranul – cãdoar un singur copil am ºi mi-e drag ca sufletul. Nu-l daupentru tot aurul din lume!

- 39 - - 40 -

În aceastã vreme, auzind spusele drumeþilor,Prichindel se urcã în pripã pe cutele hainelor lui taicã-sãu,pânã ce-i ajunse pe umeri ºi-i ºopti la ureche:

- Vinde-mã, tãtucã, ºi nu-þi fie teamã, cã mã întorc eudegrabã înapoi!

Taicã-sãu ascultã de flãcãu, cã-l ºtia isteþ, ºi, vânzându-lcelor doi strãini, luã pãrãluþe bune pe el.

- Unde vrei sã ºezi, ca sã-þi fie mai la îndemânã? – îlîntrebarã ei, dupã ce se încheie târgul.

- Aºezaþi-mã pe pãlãria unuia din voi, da’ aºa, maiînspre margine, cã acolo am loc destul sã mã preumblu ºi-osã privesc la locurile pe unde treceam, fãrã teamã c-am sãpic jos.

Îi fãcurã pe plac omuleþului ºi, dupã ce Prichindel îºiluã rãmas bun de la taicã-sãu, pornirã la drum. Merserã eiaºa pânã începu a se lãsa amurgul ºi, dupã o vreme, numaice-l auzirã pe Prichindel cã le strigã cât îl þineauputerile:

- Daþi-mã jos, daþi-mã jos degrabã, cã m-au apucatnevoile!

- Ba rãmâi colo sus unde eºti ºi fã-þi treaba liniºtit –rãspunse omul pe pãlãria cãruia ºedea. Nu te sinchisi de fel,cã n-am sã mã supãr pentru un fleac ca ãsta; doar seîntâmplã ca ºi pãsãrile cerului sã scape câte ceva pe pãlãriamea, ºi ce, mã supãr de asta?!...

- Nu, nu vreau! – strigã Prichindel. ªtiu eu singur cese cade ºi ce nu. Daþi-mã repede jos!

Omul îºi scoase pãlãria ºi-l lãsã pe Prichindel pe unogor, la marginea cãrãrii ce tãia câmpul. Prichindel începusã sarã printre brazde ºi sã se preumble printre bulgãrii depãmânt, despicaþi de tãiºul plugului . ªi deodatã , pe

nesimþite, se strecurã într-o gaurã de ºoarece, pe care odibuise de cum fusese dat jos.

- Noapte bunã, boierilor! – le aruncã Prichindel înbãtaie de joc... ªi mai duceþi-vã acasã ºi fãrã mine...

Dupã ce-o ºtersese, îºi mai râdea ºi de ei! Cei doipiºicheri erau cãtrãniþi rãu ºi alergarã într-acolo, într-unsuflet. Vârârã un bãþ în gaura de ºoarece ca sã dea de el;scotocirã-ncoace, scotocirã-ncolo, dar truda le fu zadarnicã.Prichindel se vâra tot mai afund ºi cum între timp seîntunecase de-a binelea, oamenii trebuirã sã se lase pãgubaºiºi sã-ºi caute de drum. ªi rãmaserã cu punga goalã, dar cusufletul plin de obidã...

Când Prichindel bãgã de seamã c-au plecat, ieºi îndatãafarã din ascunzãtoare.

„Mare primejdie te paºte de mergi pe ogor pe întune-cimea asta! – îºi zise el. Lesne îþi poþi frânge gâtul în vreohârtoapã...“

Dar, spre norocul lui, în drum dãdu peste o gãoace demelc.

- Slavã þie, Doamne, cã am unde sã mân peste noaptefãrã nici o grijã! – strigã el, bucuros, ºi se cuibãri în gãoace.

Când era aproape sã-l fure somnul, numai ce auzi doioameni trecând pe acolo. ªi unul din ei zicea:

- Cum am putea face noi ca sã punem mâna pe baniiºi argintãria popii, cã-i putred de bogat?

- Las’ cã te-nvãþ eu cum! – îi rãspunse Prichindel,întrerupându-l din vorbire.

- Ce fu ºi asta, frate-miu? – strigã speriat unul dinhoþi. Parcã am auzit pe cineva vorbind!...

Hoþii se oprirã pe loc ºi ascultarã cu luare-aminte.Atunci Prichindel grãi iarãºi:

- Luaþi-mã cu voi ºi n-o sã vã parã rãu, c-o sã vã ajut.

- 41 - - 42 -

- Da’ unde eºti, mã, omule?- Cãutaþi cu atenþie pe jos – rãspunse Prichindel – da’

numai înspre partea de unde mi se aude glasul.În cele din urmã cei doi hoþi dãdurã peste voinicelul

nostru ºi-l ridicarã în sus.- Bine, mã, nichipercea, te lauzi tu c-ai putea sã ne-ajuþi

pe noi! Pãi în ce chip anume?- Ba nu mã laud deloc! ªi uite cum am sã fac: o sã mã

strecor printre gratiile de fier, în cãmara popii, ºi-apoi o sãvã dau de-acolo tot ce-o sã vã pofteascã inima.

- Aferim! – încuviinþarã cu bucurie hoþii. ªi acu’ haila treabã, sã te vedem ce poþi!...

Când ajunserã ei la casa popii, Prichindel se strecurã încãmarã ºi începu sã strige cât îl þinea gura:

- Mã, vreþi sã vã dau tot ce e pe-aici?Hoþii se înspãimântarã rãu ºi cãutarã sã-l domoleascã:- Ci vorbeºte, bre, mai încetiºor, nu cumva sã trezeºti

pe cineva!Dar Prichindel se prefãcu cã nu-i înþelesese ºi începu sã

strige cu ºi mai multã tãrie:- Ce vreþi, mã? Vreþi tot ce e pe-aici?Bucãtãreasa, care se odihnea în odaia de alãturi, auzind

tot ce spusese flãcãul, se ridicã în capul oaselor ºi ascultãmai departe cu luare-aminte.

Când îl auzirã rãcnind, pe hoþi îi cuprinse iar frica ºi,luându-ºi picioarele la spinare, fugirã o bunã bucatã dedrum, pe unde se nimeri. Dar în cele din urmã prinserã iarinimã ºi-ºi ziserã cã omuleþul e un ghiduº ºi cã-i placepesemne sã glumeascã în felul ãsta. Se întoarserã ºi-i ºoptirãprintre dinþi:

- Hai, lasã-te de ºotii ºi aruncã afarã ceva de pe-acolo!Atunci Prichindel începu sã strige din rãsputeri:

- Vã dau tot ce e pe-aici, da’ întindeþi numaimâinile!

Bucãtãreasa, care trãgea cu urechea, desluºi de dataasta fiecare cuvinþel ºi, sãrind din pat, dãdu buzna încãmarã. Auzind lipãit de paºi, hoþii o luarã la sãnãtoasa deparcã i-ar fi gonit Scaraoþchi din urmã.

Slujnica nu se dumerea defel ce se întâmplase, ºi cumorbecãia ºi nu desluºea nimic din pricina întunericului, segrãbi sã aducã din camera ei o lumânare aprinsã. Când veniîndãrãt cu lumina, Prichindel se furiºã în ºurã, fãrã ca femeiasã-l fi putut zãri. Biata slugã se culcã din nou, socotind cãpoate a visat cu ochii deschiºi...

Prichindel urcã pe grãmezile de fân ºi-ºi cãutã un locpotrivit pentru culcuº. Gândea sã-ºi odihneascã oasele,cuibãrit în pãtuceanul ãsta moale, pânã-n revãrsatul zorilor,ºi-apoi sã se reîntoarcã acasã, la pãrinþii lui. Dar vezi cã i-afost hãrãzit sã mai pãtimeascã ºi sã mai treacã prinnenumãrate belele, cã multe necazuri ºi nenorociri trebuie sãîntâmpine omul pe lumea asta... Cum se crãpã de ziuã,slujnica se sculã sã dea de mâncare la vite. Mai întâi intrã înºurã, de unde luã un braþ de fân, ºi se nimeri ca tocmai înfânul acela sã-ºi fi aflat Prichindel culcuºul. Dar flãcãiaºulnostru era atât de adâncit în somn încât nu prinse de veste ºinu se trezi decât când fu în gura unei vaci, care-l înghiþise odatã cu fânul.

- Ah, Doamne – se minunã el – cum de ajunsei înmoara asta!?

Dar îºi dãdu numaidecât seama unde se aflã ºi se feri cugrijã, sã nu-l macine vaca între mãsele. Dar în cele din urmãse pomeni alunecând în pântecele vacii.

„Ce întuneric e în încãperea asta! Pesemne cã a uitat sãfacã ferestre – îºi zise Prichindel - ºi d-aia n-are pe unde

- 43 - - 44 -

pãtrunde soarele... ªi barem de-aº avea la îndemânãvreo lumânare, dar de unde sã-þi faci rost pe aici de aºaceva!...“

De altfel adãpostul nu-i era câtuºi de puþin pe plac ºiceea ce îl supãra ºi mai mult era fânul care venea în grãmezi,sporind necontenit, astfel cã locul cu pricina se strâmtoradin ce în ce mai mult. De fricã, Prichindel începu sã strigecât îl þinea gura:

- Nu-mi mai daþi fân! Nu-mi mai daþi fân!În clipa aceea slujnica tocmai mulgea vaca ºi auzind

glas de om ºi nevãzând pe nimeni ºi fiindcã recunoscuse cãera tot glasul care o trezise din somn peste noapte, seînspãimântã într-atât cã alunecã de pe scãunel ºi rãsturnãlaptele, care se risipi pe jos. Alergã ea apoi în fugã lastãpânul sãu ºi-i zise, abia trãgându-ºi sufletul:

- Vãleu, pãrinte, vaca noastrã vorbeºte!- Pesemne cã þi-ai pierdut minþile, femeie!..., o

înfruntã popa. Totuºi se duse în grajd, sã vadã ce s-o fipetrecând pe acolo.

Dar de îndatã ce ajunse în prag, Prichindel începu sãstrige din nou:

- Nu-mi mai daþi fân! Nu-mi mai daþi fân!Popa încremeni de spaimã ºi, crezând c-a intrat

necuratul în vacã, porunci sã fie tãiatã numaidecât. Dupã ce-otãiarã, slugile aruncarã burta vacii la gunoi. ªi Prichindelizbuti cu mare greutate sã-ºi facã drum de ieºire, ca sã scapede acolo. Dar abia îºi scoase capul la luminã, cã o altãnenorocire se abãtu asupra lui. Un lup hãmesit de foame,care se furiºase prin ogradã în cãutarea unei bucãturi, zãritocmai atunci ceea ce cãuta ºi înghiþi pe datã toatã burta,dintr-o hãpãiturã. Dar Prichindel nu-ºi pierdu curajul.

„Poate c-o fi vreo fãpturã de înþeles lupul ãsta!...“– gândi el. ªi din bezna în care se afla, începu sã strige dintoate puterile:

- Dragã lupuºorule, ºtiu eu un loc unde ai putea gãsi unospãþ pe cinste, sã te-nfrupþi numai cu bunãtãþi!

- Aºa?!... ªi unde e locul cu pricina? – întrebã lupul.- În cutare ºi cutare loc – îi desluºi pe îndelete glasul.

ªi n-ai alta de fãcut decât sã te vâri în cãmarã printr-o bortãdin perete. O sã dai acolo peste ce nici nu gândeºti: cârnaþi,slãninã ºi cozonaci ºi totul din belºug, sã mãnânci cât îþipofteºte inima!

Dar lupul de unde era sã ºtie cã Prichindel gândea sã-lducã tocmai la casa tatãlui sãu?! Nu se lãsã mult rugat ºi oporni în goanã într-acolo. Peste noapte se strecurã prin bortãîn cãmarã ºi începu sã înfulece bucuros din toate bunãtãþile.Dupã ce se sãturã, vru sã-ºi ia tãlpãºiþa tot pe unde venise,dar de mult ce se ghiftuise, i se umflase burduhanul, încâtnu-i mai fu cu putinþã sã iasã prin bortã.

Pe asta îºi bizuise ºi Prichindel socoteala, din capullocului, ºi începu de îndatã sã facã o larmã straºnicã dinburta lupului, þipând ºi urlând cât îl þineau puterile.

- Da’ mai astâmpãrã-te ºi taci o datã, c-ai sã scolilumea din somn! – se rãsti la el lupul.

- Ce-mi pasã, de s-or trezi! – rãspunse flãcãul. Deospãtat tu te-ai ospãtat pe îndestulate, acum e rândul meu sãpetrec, ºi petrec dupã cum mi-e voia!...

ªi începu iar sã strige cât îl lua gura.În vremea asta, de atâta zarvã, pãrinþii lui Prichindel se

trezirã din somn ºi alergarã spre cãmara de unde veneaglasul. Se uitarã înãuntru printr-o crãpãturã ºi, când vãzurãlupul, deterã fuga de luarã omul, toporul, iar femeia, coasa.

- 45 - - 46 -

- Rãmâi tu în urmã! – zise bãrbatul cãtrenevastã-sa în clipa când se pregãtea sã intre pe uºã. Dacã numoare, dupã ce l-oi izbi eu în moalele capului cu toporul,înfige ºi tu coasa în el ºi cautã de-i spintecã burta.

Auzind glasul lui taicã-sãu, Prichindel începu sã strige:- Taicã dragã, eu sunt aici, în burta lupului!- Slavã Domnului cã ne-am regãsit copilul, cã ne e

mai drag decât sufletul!..., rosti omul, nemaiîncãpându-ºi înpiele de bucurie.

Apoi îi spuse femeii sã lase coasa deoparte, ca nucumva sã-l vatãme pe Prichindel ºi, ridicând toporul, îl izbipe lup drept în moalele capului, de cãzu acesta trãsnit lapãmânt. Dupã aceea aduserã un cuþit ºi-o foarfecã ºi,spintecându-i burta, îl scoaserã de acolo pe fiul lor cel iubit.

- De-ai ºti cât de mult þi-am dus grija! – zise taicã-sãu.

- Mult mi-a fost dat sã mai colind ºi eu prin lume, da’acu’, slavã Domnului, pot rãsufla în voie, cã mi-e îngãduitsã vãd iarãºi lumina zilei!

- Da’ pe unde-ai tot umblat, dragu’ tatii?- Mai bine întreabã-mã pe unde n-am fost... Ah, tatã,

am nimerit mai întâi într-o gaurã de ºoareci, apoi înpântecele unei vaci ºi-n cele din urmã am ajuns în burtalupului. Dar de-acu’ rãmân pentru totdeauna cu voi.

- Iar noi n-o sã te mai vindem nici pentru toatebogãþiile din lume! – ziserã pãrinþii lui Prichindel ºi prinserãsã-l sãrute ºi sã-l drãgãleascã.

Îl ospãtarã apoi cu ce aveau ei mai bun în casã ºi-ifãcurã îmbrãcãminte nouã, cã cea veche se ponosise de câto purtase pe drumurile cele lungi ºi grele.

ALBÃ-CA-ZÃPADA

Cicã într-o iarnã, pe când zãpada cãdea dinînaltul nemãrginit al cerului în fulgi mari ºipufoºi, o împãrãteasã sta într-un jilþ ºi cosea

lângã o fereastrã cu pervazul negru, de abanos. ªi cum coseaea aºa, aruncându-ºi din când în când privirile la ninsoareace se cernea de sus, se întâmplã sã se înþepe cu acul în degetºi trei picãturi de sânge cãzurã în zãpadã. Roºul sângeluiarãta atât de frumos pe albul zãpezii, cã împãrãteasa rãmaseîncântatã ºi gândi în sinea ei: „Ce n-aº da sã am un copil albca zãpada, roºu ca sângele ºi cu pãrul negru ca abanosul!“

Trecu timpul, dar nu prea multiºor, ºi împãrãteasanãscu o fetiþã albã ca zãpada, roºie ca sângele ºi cu pãr negruca abanosul. ªi-i dãdurã numele de Albã-ca-Zãpada... Dupãce o aduse însã pe lume, împãrãteasa muri.

Cum trecu anul, împãratul îºi luã altã soþie. Femeia astaera cadrã de frumoasã, dar nespus de trufaºã ºi mândrã ºin-ar fi îngãduit nici în ruptul capului s-o întreacã alta înfrumuseþe. Avea o oglindã fermecatã ºi ori de câte ori seprivea într-însa nu uita s-o întrebe:

- Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã?ªi oglinda-i rãspundea:- Mãria ta eºti cea mai frumoasã din întreaga þarã!Împãrãteasa zâmbea fericitã, fiindcã ºtia cã oglinda

grãieºte numai adevãrul.

- 47 - - 48 -

Vezi, însã, cã Albã-ca-Zãpada creºtea ºi se fãceape zi ce trecea tot mai frumoasã; ºi când împlini ºapte ani,era o minunãþie de fatã frumoasã ca lumina zilei. ªifrumuseþea împãrãtesei începu a pãli înaintea ei.

ªi într-o bunã zi, când împãrãteasa întrebã oglinda:- Oglinjoarã din perete, oglinjoarã,Cine e cea mai frumoasã din þarã?Oglinda-i rãspunse:- Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã,Dar Albã-ca-Zãpada e mult, mult mai frumoasã!La auzul acestor vorbe, împãrãteasa se înspãimântã

grozav ºi, de pizmã ºi ciudã, o datã se îngãlbeni ºi se înverzi,de ziceai cã-i moartea. Din clipa aceea, ori de câte ori ozãrea pe Albã-ca-Zãpada simþea cã-i plesneºte fierea deciudã: ºi azi aºa, mâine aºa, pânã ce începu s-o urascã demoarte. Pizma ºi ciuda creºteau în inima ei ca buruiana cearea ºi se cuibãriserã atât de adânc, cã împãrãteasa nu-ºi maigãsea pace nici ziua, nici noaptea. În cele din urmã chemãun vânãtor ºi-i porunci:

- Ia fata asta ºi du-o în adâncul pãdurii, cã nu rabd s-omai vãd în faþa ochilor! Omoar-o ºi drept mãrturie cã mi-aiîndeplinit porunca sã-mi aduci plãmânii ºi ficatulnetrebnicei!

Vânãtorul nu ieºi din vorbele împãrãtesei ºi se afundãcu Albã-ca-Zãpada în pãdure; dar când scoase jungherul dela brâu ºi se pregãtea sã-i strãpungã inima nevinovatã,sãrmana copilã începu sã plângã în hohote ºi sã se roage:

- Vânãtorule drag, cruþã-mi viaþa ºi-þi fãgãduiesc c-osã-mi pierd urma în sãlbãticia asta de codru ºi n-o sã mã maiîntorc niciodatã acasã!

ªi pentru cã Albã-ca-Zãpada era atât de frumoasã,vânãtorului i se fãcu milã de ea ºi-i spuse:

- Dacã-i aºa, fugi de te ascunde, fetiþãdragã, unde nu calcã picior de om! Iar în sinea lui gândea:„Biata de tine, pânã la urmã tot or sã te sfâºie fiarelesãlbatice!...“

Totuºi, parcã i se luase o piatrã de pe inimã cã nutrebuie sã-ºi mânjeascã mâinile cu sânge nevinovat. ªi cumtocmai trecea pe acolo în fugã un pui de mistreþ, îl înjunghieºi, scoþându-i plãmânii ºi ficatul, le duse împãrãtesei dreptmãrturie cã i-a împlinit în totul dorinþa.

Împãrãteasa îi porunci bucãtarului sã le gãteascã deîndatã, cu sare ºi tot felul de mirodenii, ºi atât de neagrã erala suflet, cã nu se dãdu îndãrãt sã le mãnânce, încredinþatãfiind cã mãnâncã plãmânii ºi ficatul fetiþei.

Biata copilã rãmãsese singurã-singuricã în pãdurea ceanesfârºitã ºi era atât de înfricoºatã, cã privea la mulþimeafrunzelor de pe copaci ca ºi când de-acolo ar fi putut sã seiveascã vreo primejdie ºi nu ºtia în ce chip ºi-ar putea gãsiscãparea... Într-un sfârºit începu sã alerge ºi gonea într-una peste bolovani colþuroºi ºi printre mãrãcini, iar fiarelesãlbatice treceau în fugã pe dinaintea ei, dar nu-i fãceau niciun rãu. Alergã ea aºa, cât o mai þinurã picioarele, ºi-n geanaamurgului dãdu cu ochii de o cãsuþã ºi intrã înãuntru sã seodihneascã.

În cãsuþã, toate lucrurile erau mititele dar atât degingaºe ºi sclipind de curãþenie, cã þi-era mai mare dragul sãle priveºti. Pe o mãsuþã acoperitã cu o faþã de masã albã eraurânduite ºapte talere mici ºi lângã fiecare taler se afla câte olinguriþã, o furculiþã, un cuþitaº ºi-o cupã cât un degetar. Iarde-a lungul unui perete se înºirau ºapte pãtuceane, aºternutecu cearºafuri albe ca neaua.

Cum era tare flãmândã ºi însetatã, Albã-ca-Zãpadaciuguli câte un pic din fiecare taler, ciupi câte-o fãrâmiþã de

- 49 - - 50 -

pâine ºi sorbi din fiecare cupã câte-o înghiþiturã de vin,fiindcã nu voia sã ia toatã mâncarea numai de la unul singur.ªi fiindcã se simþea grozav de obositã, dãdu sã se culceîntr-un pãtuþ, dar nici unul nu i se potrivea: unul era prealung, altul prea scurt ºi abia ultimul pãtuþ se nimeri sã fie pemãsura ei. Fata se culcã în el ºi adormi.

Când se întunecã de-a binelea, sosirã ºi stãpâniicãsuþei. Erau cei ºapte pitici, care sfredeleau munþii,scormonind în mãruntaiele lor pentru a scoate la luminã totsoiul de metale. Ei aprinserã cele ºapte lumânãrele ºi deîndatã ce se fãcu luminã în cãsuþã îºi dãdurã seama cã cinevastrãin cotrobãise peste tot, fiindcã lucrurile nu se mai aflaula locul lor, aºa cum le lãsaserã la plecare. ªi atunci primulpitic zise:

- Cine a stat pe scãunelul meu?Al doilea urmã:- Cine a mâncat din talerul meu?Al treilea:- Cine a muºcat din pâiniºoara mea?Al patrulea:- Cine a luat din legumele mele?Al cincilea:- Cine a umblat cu furculiþa mea?Al ºaselea:- Cine a tãiat cu cuþitaºul meu?Al ºaptelea întrebã ºi el:- Cine a bãut din cupa mea?Primul pitic cãtã în jur mai cu luare-aminte ºi pe datã

vãzu o micã adânciturã în pãtucul lui.- Cine s-a culcat în pãtuþul meu?! – se minunã el.Ceilalþi alergarã într-o goanã la pãtuceanurile lor ºi

începurã sã strige care mai de care:

- ªi-n pãtuþul meu a stat cineva!Dar când cel de-al ºaptelea se apropie de pãtucul sãu,

dete cu ochii de Albã-ca-Zãpada, care stãtea în el adâncitã însomn. Îi chemã pe ceilalþi ºi cu toþii venirã în grabã, scoþândstrigãte de uimire. Apoi îndreptarã spre Albã-ca-Zãpadalumina celor ºapte lumânãrele ºi rãmaserã s-o priveascã.

- Doamne, Dumnezeule – apucarã ei sã strige – tarefrumoasã mai e copila asta!

ªi atât de bucuroºi erau, cã nu se îndurarã s-o trezeascã,ci o lãsarã sã doarmã mai departe în pãtuþ. Iar cel de-alºaptelea pitic dormi câte un ceas în patul fiecãruia ºi aºatrecu noaptea.

Când se luminã de zi, Albã-ca-Zãpada deschiseîncetinel ochii ºi, vãzându-i pe cei ºapte pitici, se sperie rãu.Dar ei se arãtarã prietenoºi ºi începurã s-o întrebe cublândeþe:

- Cum te cheamã, fetiþo?- Albã-ca-Zãpada! – rãspunse ea.- ªi cum se face cã ai ajuns în cãsuþa noastrã? – o mai

întrebarã ei.Atunci Albã-ca-Zãpada le povesti din fir-a-pãr totul:

cum maicã-sa vitregã a pus s-o omoare, dar vânãtorul seîndurase de ea ºi-i lãsase viaþa ºi cum gonise toatã ziulicaprin pãdure, pânã ce dãduse peste cãsuþa lor. Dupã ce oascultarã fãrã sã scape vreun cuvinþel din istorisirea ei,piticii îi ziserã:

- Dacã te învoieºti sã vezi de gospodãria noastrã, sãgãteºti, sã faci paturile, sã coºi, sã speli, sã împleteºti ºi sãþii totul în bunã rânduialã ºi curãþenie, apoi poþi rãmâne lanoi ºi n-o sã duci lipsã de nimic.

- Da, primesc cu dragã inimã! – rãspunse Albã-ca-Zãpada ºi de atunci rãmase la ei.

- 51 - - 52 -

Ea îngrijea acum de toate treburile casei ºi-nfiecare dimineaþã piticii plecau în munþi sã scoatã aur ºi totsoiul de alte metale ºi, când se întorceau seara acasã, gãseaumâncarea gata, aburind pe cuptor. Peste zi, fata rãmâneasingurã-singuricã ºi din aceastã pricinã piticii cei buniavuseserã mereu grijã s-o povãþuiascã:

- Pãzeºte-te de maºterã, cã n-o sã-i fie greu defel sãafle cã eºti la noi! ªi cine ºtie ce pune iar la cale! Nu cumvasã laºi pe cineva sã intre în casã!

Iar împãrãteasa, fiind încredinþatã cã mâncase plãmâniiºi ficatul fiicei ei vitrege, se credea iarãºi cea mai frumoasãfemeie de pe lume. ªi într-o zi, apropiindu-se de oglindã, oîntrebã:

- Oglinjoarã din perete, oglinjoarã,Cine e cea mai frumoasã din þarã?Atunci oglinda îi rãspunse:- Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã,Dar colo, ascunsã-n munþi,Stã Albã-ca-Zãpada, la cei pitici cãrunþi, ªi-i mult mai frumoasã!...Împãrãteasa se sperie din cale-afarã, fiindcã ºtia prea

bine cã oglinda nu minte. ªi-ºi dãdu pe datã seama cãvânãtorul o înºelase ºi cã Albã-ca-Zãpada era încã în viaþã.

Începu ea atunci sã se frãmânte ºi sã chibzuiascã în cechip ar putea s-o piardã din nou, cãci atâta vreme cât nu eracea mai frumoasã din toatã împãrãþia pizma îi chinuiasufletul fãrã rãgaz ºi n-avea clipã de liniºte. În cele dinurmã nãscoci ceva: îºi vopsi faþa ºi se îmbrãcã întocmai cao bãtrânã neguþãtoreasã, cã nimeni n-ar mai fi putut s-orecunoascã.

Schimbatã astfel la înfãþiºare, o porni peste cei ºaptemunþi ºi într-un sfârºit se pomeni în faþa cãscioarei celor

ºapte pitici. Bãtu la uºã ºi strigã din toatã puterea:- De vânzare marfã frumoasã, de vânzare!Albã-ca-Zãpada îºi aruncã o privire pe geam ºi întrebã:- Bunã ziua, tuºicã dragã, da’ ce ai matale de vânzare?- Marfã bunã ºi frumoasã! – se grãbi sã-i rãspundã

neguþãtoreasa. Cingãtori de toate culorile.ªi vicleana scoase una, împletitã din mãtase bãlþatã.„Se vede cât de colo cã-i o femeie de treabã – gândi

fata – aºa cã n-am de ce sã n-o las înãuntru! Cã doar n-o fifoc...“ Trase zãvorul, o pofti sã intre ºi-i cumpãrãcingãtoarea cea frumoasã.

- Vai ce pocit þi-ai pus-o, fetiþo! Ia apropie-te, sã tegãtesc eu cu ea, aºa cum se cuvine! – o îmbie cu blândeþefemeia.

Albã-ca-Zãpada n-avea de unde sã bãnuiascã c-arpaºte-o vreo primejdie ºi o lãsã sã-i punã cingãtoarea. Darbãbuºca o încinse repede cu ea ºi-o strânse atât de tare, cãfetei i se tãie rãsuflarea ºi cãzu jos ca moartã.

- Ei, de-acum n-o sã mai fii tu cea mai frumoasã! –hohoti împãrãteasa ºi o ºterse repede pe uºã.

Nu mai trecu mult ºi, spre searã, venirã acasã cei ºaptepitici. ªi cum se mai speriarã, bieþii de ei, când o gãsirã peiubita lor Albã-ca-Zãpada zãcând la pãmânt, fãrã simþire, deparcã-ar fi fost moartã! O ridicarã de jos ºi, vãzând cât destrâns îi era mijlocul, tãiarã în douã cingãtoarea. Fata prinsea rãsufla iar ºi încetul cu încetul îºi reveni în simþiri. Lepovesti ea piticilor toate câte s-au întâmplat ºi aceºtia îiatraserã din nou luarea-aminte:

- Neguþãtoreasa ceea nu era alta decât haina deîmpãrãteasã. Fereºte-te, barem de-acu’ încolo, fatã dragã, ºinu mai lãsa pe nimeni sã intre când nu suntem noi acasã!

ªi tare multã dreptate aveau, cã femeia cea neagrã la

- 53 - - 54 -

inimã nici nu aºteptã sã treacã bine pragul palatului ºise duse glonþ la oglindã ºi-o întrebã:

- Oglinjoarã din perete, oglinjoarã,Cine e cea mai frumoasã din þarã?Iar oglinda pe datã îi rãspunse:- Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã,Dar colo, ascunsã-n munþi,Stã Albã-ca-Zãpada, la cei pitici cãrunþi,ªi-i mult, mult mai frumoasã!...Împãrãteasa rãmase ca stana de piatrã când auzi asta ºi

simþi cã-i nãvãleºte tot sângele-n cap, ca un vârtej, de câtãspaimã ºi mânie clocotea în ea. Va sã zicã, tot nu scãpase deAlbã-ca-Zãpada, tot vie era netrebnica asta!... „Ei bine, dedata asta m-oi strãdui sã nãscocesc ceva fãrã de greº, casã-þi viu de-a binelea de hac!“ ªi cum la farmece ºi vrãji n-o întrecea nimeni, haina de împãrãteasã meºteri un piepteneotrãvit.

Dupã aceea îºi schimbã hainele ºi luã înfãþiºarea uneibãbuþe gârbovite de ani. ªi iarãºi o porni peste cei ºaptemunþi, la cei ºapte pitici cãrunþi. Ajungând ea la cãsuþa lor,ciocãni în uºã ºi strigã:

- Marfã bunã de vânzare, marfã bunã!Albã-ca-Zãpada cãtã afarã pe geam ºi spuse:- Vezi-þi de drum, femeie, cã n-am voie sã las pe

nimeni înãuntru!- Da’ de privit cred cã ai voie sã priveºti, nu-i aºa?...ªi scoþând pieptenele cel otrãvit, îl tot plimbã pe sub

ochii fetei. Atât de mult îi plãcuse pieptenul, cã Albã-ca-Zãpada se lãsã amãgitã ºi deschise uºa. Dupã ce se învoirãdin preþ, bãtrâna o momi cu cele mai dulci vorbe:

- Ia vino încoa’ la baba, sã te pieptene, ca sã fii ºi tu odatã pieptãnatã ca lumea!...

Biata Albã-ca-Zãpada nu se gândi la nimic rãu ºi selãsã pieptãnatã. Dar de-abia îi trecu bãbuºca pieptenele prinpãr, cã otrava ºi începu sã lucreze prin toate mãdularele,arãtându-ºi puterea ucigãtoare ºi biata copilã cãzu jos, fãrãviaþã.

- Acu’ s-a sfârºit cu tine, frumoasa frumoaselor!...,rânji la ea femeia cea hainã ºi-n timp ce se grãbea sã seîndepãrteze de acele locuri sufletul ei negru clocotea de-obucurie drãceascã.

Dar, spre norocul fetei, înserarea coborî curând ºi ceiºapte pitici sosirã acasã. De îndatã ce-o vãzurã pe Albã-ca-Zãpada zãcând fãrã viaþã bãnuirã cã maºtera trebuie sã fi pusiar ceva la cale ºi, cercetând copila cu grijã, dãdurã pestepieptenele cel otrãvit. Cum i-l smulserã din pãr, Albã-ca-Zãpada îºi reveni în fire, ca ºi când ar fi dormit numainiþeluº ºi prinse a le povesti cele întâmplate. Dimineaþapiticii o sfãtuirã din nou sã fie cu ochii în patru ºi sã nu maideschidã nimãnui uºa, fie ce-o fi, ºi apoi se duserã latreburile lor.

În ãst timp, împãrãteasa ajunsese la palatul ei ºiaºezându-se în faþa oglinzii se grãbi s-o întrebe:

- Oglinjoarã din perete, oglinjoarã,Cine e cea mai frumoasã din þarã?ªi oglinda îi rãspunse ca ºi altãdatã:- Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã,Dar acolo, ascunsã-n munþi,Stã Albã-ca-Zãpada, la cei pitici cãrunþi,ªi-i mult, mult mai frumoasã!...Auzindu-i spusele, împãrãteasa începu sã tremure toatã

ºi sã clocoteascã de mânie. „Netrebnica asta trebuie sãmoarã, chiar de-ar fi sã plãtesc moartea ei cu preþul vieþiimele!“ Se strecurã apoi într-o odãiþã dosnicã, în care nu

- 55 - - 56 -

cãlca picior de om, ºi amestecã de ici, amestecã de colo,pânã ce plãmãdi un mãr otrãvit. La înfãþiºare mãrul eranespus de frumos; alb ca spuma, pe-o parte, ºi rumen pe alta,cã oricine l-ar fi vãzut i se trezea numaidecât pofta sã-lmãnânce. Dar cine ar fi apucat sã muºte numai o datã din elzile multe nu mai avea ºi cãdea mort pe loc. Dupã ce sfârºide meºteºugit mãrul, împãrãteasa îºi boi faþa ºi se îmbrãcãîn straie de þãrancã. ªi schimbatã astfel trecu peste cei ºaptemunþi, grãbindu-se sã ajungã la cãscioara celor ºapte pitici.Aci bãtu la uºã, dar Albã-ca-Zãpada scoase capul pefereastrã ºi spuse:

- Nu pot lãsa pe nimeni sã intre, cã nu-mi dau voiepiticii!

- Altã pagubã sã n-am! – rãspunse þãranca. SlavãDomnului, gãsesc eu muºterii pentru merele mele! Da’ pânãuna alta, hai de ia ºi tu unul, cã nu-i pe bani!...

- Nici nu mã gândesc sã-l iau – rãspunse Albã-ca-Zãpada – n-am voie sã primesc nimic!

- Ce, te temi sã nu mori cumva otrãvitã?..., strecurã eacu viclenie întrebarea. Fii pe pace, copiliþo!... Iaca, tai mãrulîn douã: bucata asta rumenã mãnânc-o tu, iar pe cealaltã oimânca-o eu.

Dar vezi cã mãrul era cu meºteºug fãcut, cã numaipartea cea rumenã era otrãvitã.

Albã-ca-Zãpada râvnea de nu mai putea sã guste o datãdin mãr ºi când o vãzu pe þãrancã muºcând din el nu maiputu rãbda ºi întinzând mâna pe fereastrã luã jumãtatea ceaînveninatã. Dar n-apucã sã-nghitã decât o îmbucãturã cã ºicãzu jos, fãrã suflare. Împãrãteasa îi aruncã priviri ca defiarã ºi, beatã de bucurie, strigã printre hohote de râs:

- Albã-ca-Zãpada, roºie ca sângele ºi neagrã caabanosul, de-acu’ piticii n-or mai putea sã te învie!...

Plecã de acolo cât putu de repede ºi când ajunse lapalat întrebã iar oglinda:

- Oglinjoarã din perete, oglinjoarã,Cine e cea mai frumoasã din þarã?ªi deodatã auzi vorbele dupã care tânjise atât:- Mãria ta e cea mai frumoasã din întreaga þarã!Abia acum îºi gãsi liniºtea inima ei cea pizmaºã, pe cât

poate fi liniºtitã o inimã pizmaºã...În faptul serii, când piticii se întoarserã acasã o gãsirã

pe Albã-ca-Zãpada zãcând pe jos fãrã pic de suflare. Eramoartã ca toþi morþii. O ridicarã, cãutând sã vadã dacã nugãsesc vreun lucru înveninat, îi desfãcurã cingãtoarea, opieptãnarã, o spãlarã cu apã ºi cu vin, dar totul fu zadarnic.Copila cea dragã era moartã ca toþi morþii ºi moartãrãmase!... Atunci o aºezarã pe o nãsãlie ºi, strângându-setoþi ºapte în jurul ei, plânserã amar ºi-o jelirã trei zileîncheiate. Vrurã dupã aceea s-o îngroape, dar fata arãta atâtde frumoasã de parcã s-ar fi aflat doar în somn ºi-n obrajiavea aceiaºi bujori roºii dintotdeauna, aºa cã piticii nu seîndurarã s-o coboare în pãmânt.

- Nu, în adâncul cel negru al pãmântului nu o putemcoborî. Ar fi mare pãcat!..., grãirã care mai de care ºi,aºternându-se pe muncã, îi fãcurã un sicriu de cleºtar, ca sãpoatã fi vãzutã de oriunde te-ai uita la ea.

O culcarã apoi înãuntru ºi deasupra îi scriserã numelecu slove de aur, precum ºi cã a fost fiicã de împãrat. Apoiurcarã sicriul pe-un vârf de munte, de-l aºezarã acolo, ºi defiecare datã rãmânea câte unul de veghe. Vietãþile pãduriiîncepurã a veni ºi ele s-o jeleascã; mai întâi se arãtã o buhã,apoi un corb ºi-n urma acestora o hulubiþã. ªi aºa rãmaseAlbã-ca-Zãpada multã, multã vreme în sicriul ei de cleºtar ºinimic nu-i ºtirbea din negrãita-i frumuseþe. Pãrea cã-i vie ºi

- 57 - - 58 -

doarme, cã era tot aºa de albã ca zãpada, de roºie casângele ºi cu pãrul negru ca abanosul.

ªi s-a întâmplat ca un fecior de crai sã se rãtãceascã înpãdurea aceea ºi, dând peste cãsuþa piticilor, sã le cearãgãzduire peste noapte. A doua zi, când o porni la drum, vãzusicriul din creºtetul muntelui ºi pe frumoasa Albã-ca-Zãpada, ºi citi cu nesaþ ce sta scris deasupra, cu slove de aur.ªi cum privea vrãjit ºi nu se putea desprinde de locul acela,începu a-i ruga pe pitici:

- Daþi-mi mie sicriul ºi-o sã vã dau în schimb tot cev-o pofti inima!

Dar piticii îi rãspunserã:- Nu þi-l dãm nici pentru tot aurul din lume.Dacã vãzu aºa, feciorul de împãrat îi rugã cu ºi mai

multã stãruinþã ºi ardoare:- Atunci înduraþi-vã ºi mi-l dãruiþi, cã de când i-am

zãrit chipul nu mai pot trãi fãrã s-o vãd pe Albã-ca-Zãpada.ªi v-asigur c-o voi cinsti mereu ºi-o voi pãzi ca pe fãpturacare mi-e cea mai scumpã pe lume!

Auzindu-l cu cât foc vorbea, inimoºii pitici se îndurarãde el ºi-i dãruirã sicriul. Feciorul de împãrat îºi chemãslugile ºi le porunci sã ia coºciugul pe umeri ºi sã-l urmeze.ªi cum mergeau ei aºa, se întâmplã ca unul dintre slujitori sãse poticneascã de-o buturugã ºi, din pricina zdruncinãturii,bucãþica de mãr pe care o înghiþise Albã-ca-Zãpada îi sãriafarã din gâtlej. O clipitã, doar atât sã fi trecut, ºi domniþadeschise ochii, ridicã uºurel capacul sicriului ºi se sculã încapul oaselor. ªi era din nou vie de parcã s-ar fi trezit tocmaiatunci din somn.

- Vai, Doamne, unde mã aflu? – strigã ea nedumeritã.Cu ochii râzând de bucurie, feciorul de împãrat se

apropie de dânsa ºi-i spuse:

- Cu mine eºti, cu mine!...ªi-i povesti toate câte s-au întâmplat. Iar la sfârºit

adause:- Îmi eºti mai dragã decât orice pe lumea asta ºi de

te-ai învoi sã mã însoþeºti la curtea tatãlui meu bine-ar fi, cãard de dorinþa sã-mi fii soþie.

Albã-ca-Zãpada ce era sã mai spunã, cã ºi ei îi cãzusedrag...

Porni împreunã cu el ºi fãcurã o nuntã de se dusevestea, cu mare alai ºi voioºie.

La nuntã o poftirã ºi pe maºtera cea hainã, cã de, tot osocoteau un fel de rudã... Dupã ce s-a gãtit ea cu veºmintelecele mai de preþ, s-a apropiat de oglindã ºi a întrebat-o:

- Oglinjoarã, oglinjoarã,Cine e cea mai frumoasã din þarã?ªi oglinda pe datã i-a rãspuns:- Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã,Dar tânãra domniþã e mult, mult mai frumoasã!Atunci drãcoaica de femeie începu sã blesteme de

ciudã ºi sã urle ca scoasã din minþi ºi deodatã simþi cã i seface fricã, dar o fricã atât de îngrozitoare, cã nu ºtia ce sãmai facã ºi-ncotro s-o mai apuce. La început se codi sãmeargã la nuntã, dar cum nu-ºi gãsea o clipã de liniºte,gândi cã trebuie neapãrat s-o vadã pe tânãra împãrãteasã.

ªi de cum pãºi în sala tronului, dãdu ochii cu Albã-ca-Zãpada ºi, recunoscând-o, înlemni de spaimã ºi rãmaseþeapãnã ca o momâie.

Spaima pusese stãpânire pe toatã fãptura ei; din pricinaasta, împãrãteasa se urâþea vãzând cu ochii. ªi atât depocitã se fãcu cã nici ea singurã nu mai cuteza sã sepriveascã în oglindã.

- 59 - - 60 -

κi luã lumea în cap ºi o þinu tot într-o goanã, pânãse pierdu în adâncul pãdurii sãlbatice, ca sã-ºi ascundã acolourâþenia. ªi de atunci, nici unui om nu-i mai fu dat s-o vadãºi nimeni nu mai ºtiu ceva despre soarta ei.

Iar Albã-ca-Zãpada trãi în bucurie ºi fericire împreunãcu tânãrul împãrat ºi, dacã n-or fi murit, cu siguranþã cã maitrãiesc ºi-n zilele noastre...

SCUFIÞA ROªIE

Afost odatã o fetiþã zglobie ºi drãgãlaºã, pe careo iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragãdecât oricui îi era ea bunicii, care nu ºtia ce

daruri sã-i mai facã. Odatã, bunica îi dãrui o scufiþã decatifea roºie ºi pentru cã-i ºedea tare bine fetiþei ºi nici numai voia sã poarte altceva pe cap, o numirã de atunci ScufiþaRoºie.

Într-o zi, maicã-sa îi zise :- Scufiþã Roºie, ia bagã-n coºuleþ bucata asta de

cozonac ºi sticla asta cu vin ºi du-le bunicii, cã e bolnavã ºislãbitã ºi bunãtãþile astea o sã-i ajute sã-ºi mai vinã înputeri. Da’ vezi de pleacã mai înainte de-a se lãsa zãpuºealaºi cautã de mergi frumos ºi sã nu te abaþi din drum; altfel,cine ºtie, de alergi, ai putea sã cazi ºi sã spargi sticla ºiatunci bunicuþa cu ce o sã se mai aleagã? Iar când o fi sã intriîn casã, nu uita sã-i dai bunicii „bunã dimineaþa“ ºi vezi sãnu înceapã a-þi umbla ochii prin toate ungherele!...

- Aºa am sã fac!, îi fãgãdui Scufiþa Roºie ºi-ºi luãrãmas bun la plecare.

Bunica locuia în pãdure, cam la vreo jumãtate de ceasdepãrtare de sat. ªi de cum intrã Scufiþa Roºie în rariºteacodrului, numai ce-i ieºi înainte lupul. Dar Scufiþa Roºie nuºtia ce lighioanã rea e lupul ºi nu se temu defel când îl vãzu.

- Bunã ziua, Scufiþã Roºie!, îi zise el.- Mulþumesc frumos, lupule.- Încotro aºa de dimineaþã, Scufiþã Roºie?- Ia, pânã la bunicuþa!- ªi ce duci acolo, sub ºorþ ?- Cozonac ºi vin. Mama a fãcut ieri cozonac ºi-i duc

niþeluº ºi bunicii, care-i bolnavã ºi slãbitã, sã mãnânce ºi ea,ca sã-ºi mai vinã în puteri.

- Da’ unde ºade bunicã-ta, Scufiþã Roºie ?- Colo în pãdure, la vreun sfert de ceas ºi mai bine de

aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai ºi dat de casa ei, iarceva mai la vale e aluniºul, pe care doar îl ºtii!, îi rãspunseScufiþa Roºie.

Lupul îºi zise în sinea lui: „Fragedã-i fetiþa asta! Ce maiîmbucãturã pe cinste ar fi, zãu aºa! Cu mult mai gustoasãdecât baba! Da’ e vorba cã trebuie sã fiu ºiret ºi sã ticluiescîn aºa fel lucrurile ca sã pun mâna pe amândouã“...

Mai merse lupul o bucatã de drum alãturi de ScufiþaRoºie ºi apoi începu sã-i spunã cu glas mieros:

- Scufiþã Roºie, ia te uitã ce flori frumoase strãlucesc înjurul tãu! ªi tu nici nu le iei în seamã mãcar... ªi mie mi separe cã n-auzi nici ce dulce cântã pãsãrelele!... Atât deserioasã pãºeºti pe drum, de parcã te-ai duce la ºcoalã. ªi eatât de plãcut sã hoinãreºti ºi sã zburzi prin pãdure; e atâtaveselie!...

- 61 - - 62 -

Scufiþa Roºie ridicã privirea ºi când vãzu cumjucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privimai cu luare-aminte la florile frumoase care creºteaupretutindeni, îºi spuse în sinea ei:

„Mare bucurie i-aº face bunicii dacã i-aº duce ºi-unbuchet de flori proaspete! E atât de dimineaþã, cã nu mi-eteamã c-am sã întârzii !“ Se abãtu deci din drum ºi o luã prinpãdure, ca sã culeagã flori. Rupea de ici una, de dincolo alta,dar îndatã i se pãrea cã puþin mai încolo îi zâmbeºte o floareºi mai ochioasã; alerga într-acolo ºi, tot culegând margareteºi clopoþei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. Înãst timp însã, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii ºibãtu la uºã:

- Cine-i acolo ?- Eu sunt, Scufiþa Roºie, ºi-þi aduc cozonac ºi-o sticlã

cu vin. Dar deschide uºa, bunicuþo!- Apasã pe clanþã ºi intrã!, rãspunse bunica, cã eu mã

simt slãbitã ºi nu mã pot da jos din pat.Lupul apãsã pe clanþã, deschise uºa, se repezi glonþ

spre patul bunicii ºi, fãrã sã scoatã o vorbã, o înghiþi. Seîmbrãcã apoi cu hainele ei, îºi puse pe cap scufiþa, se culcãîn pat ºi trase perdelele.

În vremea asta, Scufiþa Roºie culesese atâtea flori, cãabia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo pânã colo,deodatã îºi aminti de bunica ºi porni degrabã spre cãscioaradin pãdure. ªi nu micã îi fu mirarea când vãzu uºa data deperete.

De îndatã ce intrã în odaie, o cuprinse neliniºtea; totuli se pãrea atât de ciudat, încât îºi spuse: „Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e aºa de fricã ?... Cã doar altãdatã mãsimþeam atât de bine la bunicuþa !“

ªi fãrã sã mai aºtepte, strigã:

- Bunã dimineaþa !Dar nu primi nici un rãspuns.Scufiþa Roºie se apropie atunci de pat ºi dãdu perdelele

la o parte. Bunicuþa stãtea întinsã în pat, cu scufia trasã pesteochi, ºi avea o înfãþiºare atât de ciudatã, încât fetiþa întrebã:

- Vai, bunicuþo, da’ de ce ai urechi atât de mari ?- Ca sã te pot auzi mai bine.- Vai, bunicuþo, da’ de ce ai ochi atât de mari ?- Ca sã te pot vedea mai bine.- Vai, bunicuþo, da’ de ce ai mâini atât de mari ?- Ca sã te pot apuca mai bine.- Da’, bunicuþo, de ce ai o coºcogeamite gura ?- Ca sã te pot înghiþi mai bine.N-apucã sã sfârºeascã ultimul cuvânt, cã ºi sãri jos din

pat ºi-o înghiþi pe biata Scufiþa Roºie.Dupã ce-ºi potoli foamea, lupul se culcã din nou în pat

ºi, prinzându-l somnul, adormi ºi începu sã sforãie de secutremurau pereþii. ªi se întâmplã ca tocmai atunci sã treacãprin faþa casei un vânãtor. Auzi el horcãiturile ºi-ºi spuse:„Bre, da’ tare mai sforãie bãtrâna ! Nu cumva i-o fi rãu?“Intrã în casã ºi, când se apropie de pat, îl vãzu pe lup tolãnitacolo.

- Ei drãcie, nu-mi închipuiam c-o sã te gãsesc aici,ticãlos bãtrân!, izbucni vânãtorul. De când te caut!

κi potrivi puºca ºi voi sã tragã, dar în clipa aceea îitrecu prin minte: „Dar dacã lupul a înghiþit-o pe bãtrânã ?Poate c-aº mai putea s-o scap!“ Aºa cã nu mai trase, ci,luând o foarfecã, începu sã taie burta lupului adormit. Abiaapucase sã facã vreo douã-trei tãieturi, cã se ºi vãzustrãlucind scufiþa cea roºie a fetiþei ºi când mai fãcu otãieturã, fetiþa sãri afarã ºi strigã:

- 63 - - 64 -

- Vai, ce spaimã am tras! Ce întuneric era în burtalupului! Dupã aceea au scos-o afarã ºi pe bunicã. Era încã înviaþã, dar abia mai rãsufla. Scufiþa Roºie adunã în grabãniºte pietroaie ºi toþi trei umplurã cu ele burta lupului.

Când se trezi, lupul voi s-o ia la sãnãtoasa, darpietroaiele atârnau atât de greu, cã dihania se prãbuºi lapãmânt ºi dãdu ortul popii.

Cei trei nu-ºi mai încãpeau în piele de bucurie.Bunicuþa mâncã cozonacul ºi bãu vinul pe care-1 adusefetiþa ºi pe datã se înzdrãveni. Iar Scufiþa Roºie gândi însinea ei, parcã mustrându-se: „De-aci înainte n-o sã mã maiabat niciodatã din drum când oi merge singurã prin pãdure,ci o sã ascult de poveþele mamei!“

CÃSUÞA DIN PÃDURE

Afost odatã un tãietor de lemne tare nevoiaº, ºitãietorul ãsta trãia cu nevasta ºi cele trei fetiþeale lor într-un bordei, la marginea unui codru

unde arareori cãlca picior de om. ªi într-o dimineaþã, înaintede-a pleca la lucru, ca de obicei, tãietorul îi spuse nevestei:

- Când s-o face de amiaz’, trimite-mi pe fata cea mareîn pãdure, cu merinde, cã altminteri n-o sã pot mântui lucrul.ªi ca nu cumva sã se rãtãceascã - mai adãugã el - o sã iau cumine punga asta de mei ºi o sã presar boabele pe tot drumul.

De îndatã ce vãzu soarele strãlucind sus pe cer,deasupra pãdurii, fata cea mare porni la drum cu o oalã plinãcu ciorbã. Dar vrãbiile de câmp ºi de pãdure, ciocârliile,

cintezoii, mierlele ºi ereþii ciuguliserã de mult boabelede mei. Aºa cã fata nu mai putu sã dea de urma drumului. Oporni atunci la întâmplare ºi merse ea aºa, pânã ce amurgi ºise întunecã de-a binelea. Copacii foºneau în întunericulnopþii, bufniþele scoteau tot soiul de þipete ºi pe fatã începus-o prindã frica. Deodatã zãri în depãrtare o razã de luminãscânteind printre pomi.

„Acolo trebuie cã e vreo aºezare de oameni - gândi ea;ºi-mi spune inima cã nu m-or lãsa pe seama fiarelor ºi s-orîndura sã-mi dea adãpost peste noapte...“ ªi se îndreptã,încrezãtoare, spre lumina aceea. Curând se afla în faþa uneicãsuþe cu ferestrele luminate. Bãtu la uºã ºi un glas aspru îirãspunse dinãuntru: „Intrã!“ Fata pãºi în tinda întunecoasã ºibãtu la uºa odãiþei. „Dar intrã o datã!“, strigã acelaºi glasaspru.

ªi când deschise uºa, fata vãzu ºezând la o masã unbãtrân alb ca neaua, împovãrat de ani. Moºneagul îºi þineaobrazul sprijinit în mâini ºi barba lui albã se revãrsa pestetãblia mesei, pânã aproape de pãmânt. Lângã vatrã seodihneau trei fãpturi : o gãinuºã, un cocoºel ºi o vacãbãlþatã. Fata îi povesti bãtrânului toate câte i se întâmplaserãºi-l rugã sã-i dea adãpost peste noapte. Bãtrânul se întoarseatunci cãtre cele trei fãpturi ºi le zise:

Gãinuºa mea bãlaie,Cocoºel cu mândre straie,ªi tu, vaca mea bãlþatã,Rãspundeþi fetei pe datã!...„Ducs!“, rãspunserã ele ºi, pesemne, în limba lor, asta

înseamnã „Sã-i facem pe voie!“, cãci bãtrânul vorbi maideparte:

- La noi o sã gãseºti câte nu gândeºti ºi toate din plin;du-te afarã la vatrã ºi pregãteºte-ne ceva pentru cinã !

- 65 - - 66 -

În bucãtãrie, fata gãsi atâtea, c-ar fi avut cu ce sãîndestuleze o omenire întreagã. Se apucã ea de gãti omâncare sã-þi lingi degetele, nu alta, dar la cele trei fãpturinu se gândi defel. Aduse dupã aceea la masã o strachinãplinã vârf cu bucate, se aºezã lângã bãtrânul cel coliliu ºimâncã pânã ce-ºi potoli foamea. Dupã ce se sãturã de-abinelea, îl întrebã pe bãtrân:

- Ei, acu’ îs obositã; unde gãsesc un pat sã mã culc?Cele trei fãpturi rãspunserã într-un glas:

Cu el ai mâncat,Cu el ai bãut,Dar gândul la noi nu þi-a fost.Catã-þi dar singurã loc de-adãpost!...Atunci bãtrânul grãi:- Urcã treptele astea ºi o sã dai de-o odaie cu douã

paturi; scuturã-le bine ºi aºterne pe el cearºafuri curate, cãviu ºi eu îndatã sã mã culc.

Fata urcã treptele ºi dupã ce scuturã paturile ºi leprimeni se întinse într-unul, fãrã sã-l mai aºtepte pe bãtrân.Dupã puþin veni ºi bãtrânul cel alb ca neaua. ªi când vãzu cãfata e cufundatã într-un somn adânc, deschise o uºiþã înpodea ºi-i dãdu drumul în pivniþã.

Seara, târziu, tãietorul de lemne se întoarse acasã ºi-oluã la rost pe nevastã-sa cã l-a lãsat sã flãmânzeascã toatãziua.

- Nu-s vinovatã cu nimica - rãspunse femeia. Fata aplecat cu prânzul, aºa cum ne-am înþeles, dar pesemne cãs-o fi rãtãcit; mâine o sã se înapoieze acasã, n-ai grijã !...

A doua zi, tãietorul se sculã înainte de revãrsatulzorilor ºi când fu sã plece îi spuse nevesti-sii sã-i trimitãmâncarea cu fata cea mijlocie.

- O sã iau cu mine o pungã cu linte - o liniºti el;boabele de linte sunt mai mari decât cele de mei, aºa cã fatao sã le poatã vedea mai uºor ºi n-o sã mai rãtãceascã drumul,ca soru-sa.

Când veni vremea prânzului, fata cea mijlocie porni ºiea cu mâncarea în pãdure, dar nu gãsi pe drum nici urmã delinte. Ca ºi-n ajun, o ciuguliserã pãsãrile codrului, de nu mairãmãsese mãcar un bob. Fata rãtãci în pãdure, pânã se-nnoptã, ºi nimeri ºi ea la cãsuþa bãtrânului. Acesta o pofti sãintre înãuntru ºi, de cum pãºi pragul, fata îl rugã pe unchiaºsã-i dea ceva de mâncare ºi s-o adãposteascã peste noapte.

Bãtrânul cu barba albã se adresã din nou celor treifãpturi:

Gãinuºa mea bãlaie,Cocoºel cu mândre straie,ªi tu, vaca mea bãlþatã,Rãspundeþi fetei pe datã !...Cele trei fãpturi rãspunserã iarãºi „Ducs!“ ºi toate se

petrecurã ca ºi cu o searã înainte: fata gãti niºte bucate sã-þilingi degetele, nu alta; mâncã ºi bãu cu bãtrânul, dupã poftainimii, dar nu se îngriji câtuºi de puþin de animale. Cândîntrebã unde ar putea sã-ºi gãseascã un culcuº pentru noapte,ele îi strigarã drept rãspuns:

- Cu el ai mâncat,Cu el ai bãut,Dar gândul la noi nu þi-a fost.Catã-þi dar singurã loc de-adãpost!...De îndatã ce fata adormi, intrã ºi bãtrânul în odaie; o

privi cu luare-aminte, clãtinã din cap ºi, deschizând uºiþa ceatainicã, o lãsã ºi pe ea sã cadã în pivniþã.

- 67 - - 68 -

A treia zi dimineaþa, tãietorul de lemne îi spusenevesti-sii:

- Astãzi sã-mi trimiþi mâncarea cu fata cea micã;ascultãtoare ºi cuminte cum o ºtiu, sunt sigur c-o s-o þinãnumai pe drumul drept, nu ca surorile ei, care nu pot sã steao clipã locului, de parc-ar fi niºte zvãpãiaþi de bondari!...

Dar nevastã-sa nici nu voi sã audã:- Vrei sã-mi pierd ºi copilul cel mai drag ?- Fii fãrã grijã - îi rãspunse el; fata n-o sã se rãtãceascã,

cãci e cuminte ºi deºteaptã. Dar vorba ceea: „Paza bunãtrece primejdia rea“, aºa cã tot am sã iau niºte mazãre, s-opresar pe drum; boabele de mazãre sunt mai mari decât celede linte ºi-i vor arãta calea adevãratã.

Dar când mezina ajunse în pãdure, nu gãsi nici mãcarun bob de mazãre, cãci porumbeii îºi umpluserã de multguºile cu ele, aºa cã nici ea nu mai ºtiu încotro s-o apuce.Rãtãcea de colo-colo ºi nu-ºi gãsea o clipã de liniºte,gândindu-se cã bietul taicã-sãu o sã flãmânzeascã dinpricina ei ºi cã maica-sa o sã se tânguie amarnic dacã s-oîntâmpla ca nici ea sã nu se mai întoarcã acasã.

Când se înnopta de-a binelea, numai ce zãri ºi ealuminiþa scânteind printre pomi ºi, luându-se dupã ea,ajunse la cãsuþa din pãdure. Se rugã frumos de bãtrân sã-idea adãpost peste noapte ºi omul cu barba albã se adresã ºide astã datã celor trei fãpturi:

Gãinuºa mea bãlaie,Cocoºel cu mândre straie,ªi tu, vaca mea bãlþatã,Rãspundeþi fetei pe datã !...„Ducs!“, rãspunserã ele. Atunci fata se apropie de vatra

lângã care stãteau animalele ºi le dezmierdã drãgãstos;

mângâie gãinuºa ºi cocoºelul, netezindu-le penelelucioase, iar pe vaca cea bãlþatã o scãrpinã între coarne.

ªi dupã ce, ascultând de îndemnul bãtrânului, gãti ociorbã straºnicã ºi aduse castronul pe masã, îºi zise: „Oarese cade ca eu sã mã îndestulez cu de toate, iar bieteleanimale sã nu capete nimic? Cã doar în casa asta gãseºti câtenu gândeºti, ºi toate din plin. Nu s-ar cuveni ca mai întâi sãmã îngrijesc de animale?“ Ieºi afarã, dupã orz, ºi-l presãrãpe dinaintea gãinuºei ºi a cocoºelului, iar pentru vacã aduseun braþ bun de fân aromat.

- Mâncaþi cu plãcere, dragele mele animale - le îmbiefata - ºi dacã vi-e sete, o sã vã aduc ºi apã proaspãtã.

Aduse apoi o gãleatã plinã cu apã ºi gãinuºa ºicocoºelul se cocoþarã îndatã pe marginea gãleþii; îºiafundarã ciocurile în apã ºi cât ai clipi îºi ridicarã capuldrept în sus, aºa cum beau pãsãrile, iar vaca cea bãlþatã traseºi ea o înghiþiturã zdravãnã. Dupã ce animalele se sãturarã,fata se aºezã la masã lângã bãtrân ºi mâncã ceea ce-i lãsaseel. Dupã puþinã vreme, gãinuºa ºi cocoºelul îºi vârârãcãpºorul sub aripi ºi vaca cea bãlþatã începu sã clipeascã dinochi, semn cã-i era somn. Atunci fetiþa întrebã:

- N-ar fi timpul sã mergem la culcare ?Omul cu barba albã se adresã ºi de astã datã celor trei

fãpturi:Gãinuºa mea bãlaie,Cocoºel cu mândre straie,ªi tu, vaca mea bãlþatã,Rãspundeþi fetei pe datã !...ªi ele rãspunserã „Ducs!“Apoi, cãtre fetiþã:Cu noi ai mâncat,Setea ne-ai astâmpãrat

- 69 - - 70 -

ªi te-ai îngrijit cu drag de fiecare,Somn uºor! E timpul de culcare...Fata urcã treptele, scuturã bine pernele ºi abia isprãvi

de întins aºternutul proaspãt, cã ºi veni bãtrânul; se lungi înpat ºi barba lui cea albã îi ajungea pânã la cãlcâie. Fata seurcã în patul celãlalt ºi adormi pe datã.

Dormi ea liniºtitã, pânã pe la miezul nopþii, când se iscãîn casã o asemenea hãrmãlaie, cã fata se trezi deodatã dinsomn. Pârâia ºi scârþâia prin toate ungherele; uºa sedeschidea cu zgomot ºi se izbea de perete, grinzile trosneauca ºi cum ar fi fost smulse din încheieturi, iar treptele pãreaucã sunt gata-gata sã se prãbuºeascã. În cele din urmã se auzio bubuiturã asurzitoare ca ºi când s-ar fi nãruit întregacoperiºul. Dupã ce zgomotele se potolirã, ºi cum nu i seîntâmplase nimic, fata continuã sã stea liniºtitã în patul ei ºiadormi din nou.

Dar când se trezi a doua zi, soarele rãsãrise de mult ºice-i vãzurã ochii ? Se afla într-o salã mare ºi-n jurul ei toatese scãldau într-o strãlucire nemaivãzutã; pereþii erauzugrãviþi cu flori de aur, pe un câmp de mãtase verde, iarpatul era de fildeº ºi plapuma de catifea purpurie. Foarteaproape de ea, pe un scaun, se afla o pereche de pantofibrodaþi cu mãrgãritare. Fetei i se pãru cã totul e un vis, dartrei servitori îmbrãcaþi în straie bogate intrarã în iatac ºi oîntrebarã ce le porunceºte.

- Cãutaþi-vã de treabã - rãspunse fata. Mã scol îndatã,sã-i gãtesc bãtrânului o ciorbã ºi, dupã aia, o sã-mi saturgãinuºa cea frumoasã, cocoºelul cel frumuºel ºi frumoasavacã bãlþatã.

Fata gândea cã bãtrânul trebuie sã se fi sculat de mult,dar când aruncã o privire spre patul lui moºneagul dispãruseºi-n locul moºneagului în pat se afla un strãin. Îl privi mai

cu luare-aminte ºi-ºi dãdu seama cã e tânãr ºi frumos.Tocmai atunci se trezi ºi flãcãul ºi, ridicându-se în capuloaselor, zise:

- Sunt fecior de împãrat ºi am fost blestemat de-ovrãjitoare afurisitã sã trãiesc în pãdurea asta, sub chipul unuiom bãtrân, albit de ani. Nimãnui nu i s-a îngãduit sã mãînsoþeascã, în afarã de cei trei servitori, care au luat unulînfãþiºare de gãinuºã, altul de cocoºel ºi altul de vacã bãlþatã.ªi-mi era dat sã zac sub puterea blestemului pânã ce s-ar fiivit o fatã cu inimã atât de bunã, încât bunãtatea ei sã sereverse nu numai asupra oamenilor, ci ºi asupraanimalelor... Þie þi-a fost hãrãzit aceasta ºi-n miez de noaptene-ai izbãvit de cruntul blestem. ªi casa cea veche dinpãdure s-a prefãcut iarãºi în palatul meu împãrãtesc...

Dupã ce se scularã, feciorul de împãrat porunci celortrei servitori sã se gãteascã de drum, pentru a da de urmatãietorului de lemne ºi a nevestei sale ºi sã-i pofteascã lanuntã.

- Dar unde sunt cele douã surori ale mele?, întrebã fata.- Le-am încuiat în pivniþã ºi mâine dimineaþã vor fi

duse în adâncul pãdurii, la un cãrbunar, ca sã-l slujeascãpânã ce s-or face mai bune ºi nu vor mai lãsa sãflãmânzeascã bietele animale.

- 71 - - 72 -

POMUL CU MERELE DE AUR

Afost odatã o femeie ºi femeia asta avea trei fete.Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru cã aveaun singur ochi ºi era aºezat ochiul acesta

tocmai în mijlocul frunþii; pe cea mijlocie o chema Doi-ochi, pentru cã avea doi ochi, iar pe cea mai micã, Trei-ochi, cel de-al treilea fiind aºezat tot în mijlocul frunþii. ªifiindcã Doi-ochi nu se deosebea la înfãþiºare de ceilalþioameni, surorile ºi maicã-sa nu o puteau suferi ºi mereu oocãrau:

- Tu, cu cei doi ochi ai tãi, parcã eºti mai pricopsitãdecât lumea de rând?! Se vede cât de colo cã nu faci partedin neamul nostru!...

O þineau numai în zdrenþe pe biata fatã ºi nu-i dãdeausã mãnânce decât resturile care cãdeau de la masa lor. ªi oride câte ori le rãsãrea în cale, sãreau la ea s-o îmbrânceascãºi-i amãrau viaþa la orice prilej.

ªi prilejuri d-astea, slavã Domnului, gãseau destule!...Într-una din zile, trebuind sã meargã cu capra la pãscut, Doi-ochi rãmase tare flãmândã, cãci duºmancele de surori îipuseserã-n traistã mâncare pe sponci. ªi fiindcã o chinuiagrozav foamea, se aºezã la o margine de drum ºi începu aplânge. ªi plânse, ºi plânse, pânã ce se adunarã din lacrimileei douã pârâiaºe. Cum se tânguia ea aºa, numai ce ridicã odatã capul din pãmânt ºi ce-i vãzurã ochii ?... Lângã dânsastãtea o femeie, care o întrebã cu blândeþe:

- Doi-ochi, de ce plângi aºa de amarnic ? ªi Doi-ochi rãspunse suspinând:

- Cum sã nu plâng dacã maicã-mea ºi surorile mele mãprigonesc fãrã încetare ? Din pricinã cã am doi ochi, ca toatãlumea, mã azvârlã dintr-un colþ într-altul, mã îmbracã numaiîn zdrenþe ºi-mi dau sã mãnânc doar firimiturile rãmase dela masa lor. ªtii, azi mi-au dat atât de puþinã mâncare, cãsunt moartã de foame!...

Atunci femeia, care, pasãmite, era o zânã, grai:- Dacã doar asta þi-e durerea, ºterge-þi lacrimile ºi nu

mai plânge, cã o sã te-nvãþ eu cum sã-þi potoleºti foamea.Uite, n-ai decât sã-i spui caprei:

Caprã, behãie,Masã, pune-te!ªi-o masã rânduitã cu tot dichisul o sã þi se punã

dinainte, încãrcatã cu cele mai alese bucate ºi-o sã poþimânca dupã pofta inimii. Iar dupã ce te-oi sãtura, spune-idoar atât caprei:

Caprã, behãie,Masã, ridicã-te !ªi masa o sã disparã ca ºi cum n-ar fi fost.Dupã ce grãi aceste cuvinte, zâna îºi vãzu de drum.

Rãmasã singurã, Doi-ochi gândi în sinea ei: „N-am încotro;prea sunt lihnitã de foame ca sã încerc altã datã ce m-apovãþuit. Mai ºtii, poate cã cele spuse de femeia aceea se vordovedi adevãrate“. ªi strigã cãtre caprã:

Caprã, behãie,Masã, pune-te!N-apucã bine sã sfârºeascã ce-avea de zis ºi numai ce i

se puse dinainte o masã aºternutã cu o faþã albã ca zãpada;iar pe masã, rânduite cum se cuvenea, o farfurie, un cuþit, ofurculiþã ºi o lingurã - toate numai din argint. Cât despre

- 73 - - 74 -

mâncãrurile care se înºirau pe masã, ce sã vã mai spun,erau dintre cele mai alese ºi abureau de parcã ar fi fost luatechiar atunci de pe vatrã.

Fata mâncã din toate cu poftã, cãci flãmânzise de ajuns.Dupã ce se sãturã de-a binelea, grãi cãtre caprã, aºa cum oînvãþase zâna:

Caprã, behãie,Masã, ridicã-te !ªi masa dispãru pe datã ca ºi cum n-ar fi fost.„Ãsta-i un lucru minunat!, gândi Doi-ochi. De-acuma

s-a sfârºit cu foamea!“ªi biata fatã era veselã ºi zburda de fericire.Seara, când se întoarse cu capra de la pãºune, gãsi pe

masã, într-o strãchioarã de pãmânt, bruma de mâncare pecare i-o lãsaserã surorile cele haine. Dar Doi-ochi nici nu seatinse de ea.

A doua zi porni din nou cu capra la pãscut ºi laînapoiere lãsã neatinse în strachinã firimiturile pe care i lepuseserã surorile.

Prima ºi a doua oarã surorile nu observarã nimic. Darcum mâncarea rãmânea mereu neatinsã în strachinã, greu nule fu sã bage de seamã asta. Se minunarã ele de aºa treabã ºiîncepurã a-ºi destãinui gândurile:

- Cu Doi-ochi nu-i lucru curat. Înainte venea sã seplângã cã nu-i ajunge cât îi dãdeam ºi mânca de nu mairãmânea nici o picãturã, iar acuma nu se mai atinge denimic. Pesemne c-a gãsit vreun alt mijloc ca sã-ºi astâmperefoamea.

Ca sã afle adevãrul, hotãrârã ca Un-ochi s-o însoþeascãpe Doi-ochi când s-o duce a doua zi cu capra la pãºune. Nuera treabã uºoarã, cãci trebuia sã bage bine de seamã ce sepetrece acolo, dacã nu cumva vreun strãin îi aduce de

mâncare fetei.A doua zi, când Doi-ochi fu gata s-o porneascã la

câmp, Un-ochi se apropie de dânsa ºi-i spuse:- Azi merg ºi eu cu tine ! Vreau sã vãd dacã pãzeºti

capra bine ºi dacã o hrãneºti aºa cum se cuvine.Dar Doi-ochi ghici îndatã cam ce fel de gânduri nutrea

Un-ochi, cã venea numai ca s-o iscodeascã. Mânã capra peunde era iarba mai înaltã ºi mai grasã ºi o lãsã sã pascã învoie.

Apoi spuse cãtre Un-ochi:- Hai sã ne aºezãm puþintel pe iarbã! ªtiu un cântec, o

minune... N-ai vrea sã-l auzi?Un-ochi se învoi bucuroasã, cãci drumul cel lung, pe

arºiþa soarelui, o cam obosise. Se lãsã uºurel în iarbã ºi Doi-ochi începu sã-i cânte la ureche:

Un-ochi, eºti treazã, oare?Un-ochi, dormi, oare?Cântã ea aºa, într-una, pânã ce Un-ochi închise ochiul

ºi adormi. Dacã vãzu fata cã soru-sa dormea buºtean, nu semai temu c-ar putea sã vadã ce se întâmplã. Chemã decicapra ºi-i spuse:

- Caprã, behãie,Masã, pune-te !ªi se aºezã dinaintea mesei, de mâncã ºi bãu pânã ce se

sãturã. Apoi strigã din nou :- Caprã, behãie,Masã, ridicã-te!ªi masa dispãru pe datã ca ºi cum n-ar fi fost. Spre

searã o trezi pe Un-ochi din somn ºi-o cam luã în râs:- Ei, surioarã, parcã ziceai cã vrei sã îngrijeºti de caprã

ºi, când colo, ai tras tot timpul la aghioase, de m-ai speriat!Dacã nu eram eu aici, cine ºtie pe unde s-ar fi rãtãcit hoinara

- 75 - - 76 -

asta! ªi ar fi trebuit s-o cauþi în toatã lumea... Da’ acu’scoalã, cã-i timpul s-o pornim spre casã!

Au ajuns ele acasã ºi Doi-ochi nu s-a atins de strachinaei; iar Un-ochi stãtea ca mutã ºi nu-i putu povesti de felmaicã-sii din ce pricinã capsomana de Doi-ochi nu voia sãia mãcar o îmbucãturã.

- M-a prins somnul pe câmp ºi-am adormit, aºa cã nuºtiu!..., cercã Un-ochi sã se dezvinovãþeascã.

A doua zi, baba o chemã pe Trei-ochi ºi-i spuse:- Azi o sã mergi tu la pãºune împreunã cu Doi-ochi.

Da’ vezi de bagã bine de seamã tot ce se petrece pe acolo,cã nu se poate sã nu fie cineva care-i aduce pe ascuns demâncat ºi de bãut.

Trei-ochi o cãutã pe soru-sa ºi-i spuse:- Mâine o sã merg cu tine ºi eu; vreau sã vãd dacã

îngrijeºti bine capra ºi dacã o hrãneºti aºa cum se cuvine.Dar fata pricepu ce gânduri nutrea Trei-ochi, cã venea

numai ca s-o iscodeascã. Mânã capra pe unde era iarba maiînaltã ºi mai grasã ºi apoi grãi cãtre soru-sa:

- Hai sã ne aºezãm puþintel pe iarbã ! ªtiu eu un cântec,o minune!... N-ai vrea sã-l auzi?

Trei-ochi se învoi ºi ea bucuroasã, cãci drumul cellung, pe arºiþa soarelui, o cam moleºise. Se lãsã uºurel îniarbã ºi Doi-ochi începu sã-i cânte la ureche:

Trei-ochi, eºti treazã, oare?Dar în loc sã continue cântecul:Trei-ochi, dormi, oare?Cântã din neatenþie:Doi-ochi, dormi, oare?ªi cântã aºa, mereu:Trei-ochi, eºti treazã, oare?Doi-ochi, dormi, oare?

ªi începu s-o cuprindã somnul pe Trei-ochi, pânãcând cei doi ochi îi adormirã de-a binelea; dar cel de-altreilea, pe care cântecul nu-l putuse vrãji, rãmase treaz. Darcum era vicleanã, Trei-ochi închise ºi ochiul al treilea, casa parã cã-i ºi el cuprins de somn.

Din când în când însã trãgea câte-o ocheadã ºi prindeacu privirea tot ce se petrecea în jur.

Iar Doi-ochi, fiind încredinþatã cã Trei-ochi doarme înlege, strigã:

Caprã, behãie,Masã, pune-te!ªi dupã ce mâncã ºi bãu dupã pofta inimii, porunci

mesei sã disparã, cu tot ce avea pe dânsa:Caprã, behãie,Masã, ridicã-te!Dar vezi cã Trei-ochi vãzuse totul, hoþomana... Cãtre

searã, Doi-ochi se apropie de locul unde dormea soru-sa ºi,trezind-o, o cam luã în râs:

- Ei, surioarã, da’ ºtii c-ai dormit, nu glumã ! Straºnicte mai pricepi sã paºti capra!... Hai, scoalã, cã-i timpul s-opornim spre casã!

Ajunserã ele acasã ºi Doi-ochi iar lãsã mâncareaneatinsã în strachinã. Dar de data asta nu-i mai merse, cãciTrei-ochi îi dezvãlui mamã-sii totul:

- Acum am aflat de ce nu vrea fudula asta sã se maiatingã de mâncarea noastrã ! Pe câmp, cum îi spune caprei:

Caprã, behãie,Masã, pune-te!Cât ai clipi, i se ºi aºterne dinainte o masã încãrcatã cu

tot felul de mâncãri alese, dar ºtii, niºte bunãtãþi din care nune-am ospãtat noi niciodatã!... ªi dupã ce se saturã, numaice-o auzi cã spune:

- 77 - - 78 -

Caprã, behãie,Masã, ridicã-te !ªi masa dispare de parcã nici n-ar fi fost. Le-am vãzut

pe toate astea cum te vãd ºi cum mã vezi. Nu-i vorbã, aîncercat ea sã mã adoarmã cu cântecul ei, dar noroc cãochiul din frunte mi-a rãmas treaz.

Auzind cele ce-i spune Trei-ochi, scorpia de babã seumplu de fiere ºi strigã:

- Cum, golanca asta sã mãnânce mai bine decât noi?!Lasã, c-o sã-i treacã ei pofta!

Se repezi furioasã în bucãtãrie, apucã un cuþit ºi-lînfipse în inima caprei, astfel cã nevinovatul dobitoc îºidãdu pe loc duhul.

Când Doi-ochi vãzu capra þeapãnã ºi fãrã suflare, ocuprinse jalea ºi, nemairãbdând sã stea în casã, o porni înneºtire pe câmp. Dupã ce obosi de atâta umblet, se aºezã lao margine de drum ºi începu sã plângã cu lacrimi amare. ªideodatã, zâna fu din nou lângã ea ºi-o întrebã cu blândeþe:

- Doi-ochi, de ce plângi iarãºi?- Cum sã nu plâng - suspinã Doi-ochi - dacã mama mi-

a omorât capra? În fiecare zi o rugam frumos, aºa cum mãînvãþaseºi matale, ºi-mi aºternea numai bunãtãþi pe masã, demâncam pe îndestulate. Dar acu’, totul s-a sfârºit: iar o sãrabd de foame ºi-or sã mã nãpãdeascã necazurile!

Zâna însã o îmbãrbãtã:- Nu te necãji, Doi-ochi, ci mai bine ascultã de sfatul pe

care þi-l dau, cã e un sfat bun. Roagã-te de surorile tale sã-þidea mãruntaiele caprei ºi, de cum le-oi avea, îngroapã-le înpãmânt, dinaintea uºii. De-i face aºa cum îþi spun, n-o sã-þiparã rãu.

ªi pieri parcã luatã de vânt.

Doi-ochi alergã îndatã acasã ºi le rugã pe celedouã surori:

- Dragi surioare, daþi-mi ºi mie ceva de la caprã. Cãdoar nu cer cine ºtie ce, ºi m-aº mulþumi ºi cu mãruntaiele.

Surorile se pornirã pe râs:- Dacã e vorba numai de-atâta, ia-le !Doi-ochi luã mãruntaiele ºi când se lãsã noaptea le

îngropã pe ascuns dinaintea uºii, aºa cum o povãþuise zâna.A doua zi când se trezirã cu toatele ºi dãdurã sã iasã pe

uºã, ce sã vezi ? Drept în faþa lor se înãlþa o minunãþie depom, cu frunzele de argint ºi încãrcat cu poame de aur! ªiera mãrul ãsta aºa de frumos, cã nu cred sã-i fi gãsit perechepe lume. Fetele cãscau ochii de mirare ºi se minunau cumde-a putut creºte peste noapte un asemenea pom. DarDoi-ochi pricepu cã mãrul rãsãrise din mãruntaiele caprei,cãci el crescuse tocmai pe locul unde ea le îngropase.

Dupã ce li se mai potoli mirarea, baba o îndemnã peUn-ochi:

- Urcã-te în pom, fata mea, ºi culege niºte mere ! Un-ochi se urcã în pom, dar cum dãdea sã apuce un mãr de aur,crengile îi scãpau din mâini de parcã le-ar fi gonit vreunduh. Încercã ea de mai multe ori, dar de fiecare datã pãþea lafel. ªi deºi se cãznise din rãsputeri ºi se înverºunase, nu putuculege nici un mãr.

Vãzând cã Un-ochi se trudeºte degeaba, maicã-sa ostrigã pe fata cea mijlocie:

- Trei-ochi, ia urcã-te tu în pom, cã soru-ta nu-i bunã denimic ! Cu cei trei ochi ai tãi o sã vezi mai bine merele decâtUn-ochi.

Un-ochi se dãdu jos din pom ºi se urcã soru-sa. Dar niciea nu se dovedi mai îndemânaticã. De-ar fi stat printre

- 79 - - 80 -

crengi o veºnicie, tot n-ar fi reuºit sã apuce un mãr, cãde îndatã ce întindea mâna merele se dãdeau la o parte.

Pânã la urmã, baba îºi pierdu rãbdarea ºi, cum erasupãratã foc, se urcã ºi ea în pom. Dar o pãþi la fel ca ºi celedouã fiice ale sale: când credea c-a pus mâna pe-un mãr,mãrul numai ce-i scãpa printre degete, de rãmânea cumâinile-n gol... ªi aºa se fãcu cã n-a putut culege niciunul...

Atunci Doi-ochi spuse:- Ia sã încerc ºi eu, poate c-oi izbuti. Dar surorile o

înfruntarã:- Te-ai gãsit tocmai tu!... Ce ispravã ai putea face cu ãi

doi ochi ai tãi ?Fata nu luã însã seama la vorbele lor ºi se urcã în pom.

ªi de cum ajunse sus, merele de aur nu se mai traserãîndãrãt, ci-i veneau la îndemânã, numai bine sã le culeagã.ªi aºa adunã Doi-ochi o poalã plinã. Maicã-sa i le luã îndatãºi se înfurie la gândul cã numai nevolnica de Doi-ochiizbutise sã culeagã merele, în timp ce ea ºi cele douã fiiceale sale nu putuserã face nici o ispravã. ªi-n loc sã-imulþumeascã cu toatele, prinserã ºi mai mare urã pe dânsa ºiîncepurã a o prigoni ºi mai mult.

Într-o zi, cum stãteau tustrele în jurul pomului, seîntâmplã sã treacã pe-acolo cãlare un tânãr ce pãrea a fi deneam. Zãrindu-l de departe, cele douã surori strigarã:

- Doi-ochi, ascunde-te repede, sã nu ne faci cumva casade ocarã!

ªi apucând în grabã un butoi gol ce se afla lângã pom,îl rãsturnarã peste Doi-ochi ºi mai tupilarã sub el ºi merelede aur pe care tocmai le culesese fata.

Cãlãreþul se apropie de poarta ºi ce sã vã spun! Era unvoinic de flãcãu, tare mândru la chip! Opri calul ºi, parca

fermecat, rãmase cu ochii aþintiþi la minunãþia de pomcu frunzele de argint ºi poame de aur.

- Al cui o fi pomul ãsta nemaivãzut?, întrebã el pe celedouã surori. Cã de mi-ar dãrui ºi mie o creangã, i-aº da oricemi-ar cere în schimb. Cele douã surori îl încredinþarã cãpomul e al lor ºi se arãtarã bucuroase sã-i poatã îndeplinidorinþa. Dar oricât se strãduirã sã rupã o creangã, totul fuzadarnic: crengile cu poame se trãgeau tot mereu înapoi, denu fu chip sã apuce nici una din ele barem o crenguþã.

Atunci flãcãul le zise :- Mare minune ºi asta ! V-aþi lãudat c-ar fi pomul

vostru ºi, când colo, nu sunteþi în stare sã rupeþi mãcaro creangã din el!...

Dar ele nu ºi nu, o þineau întruna cã pomul ar fi al lor.Doi-ochi auzise totul ºi, înciudatã cã surorile ei nu spuneauadevãrul, ridicã butoiul ºi dãdu drumul la câteva mere, carese oprirã tocmai la picioarele flãcãului. Când le vãzu,rãmase cu ochii la ele, uimit, ºi întrebã de unde veneaumerele. ªi cum n-avurã încotro, surorile trebuirã sãmãrturiseascã, spãºite, cã mai au o sorã, dar cã pe sora astaa lor nu o puteau lãsa sã se înfãþiºeze dinaintea flãcãului,cãci nu avea decât doi ochi, ca toþi oamenii de rând...Cãlãreþul nu luã seamã la vorbele lor ºi, cum voia s-o vadã,strigã:

- Doi-ochi, unde eºti? Ia vino încoace!Atunci Doi-ochi ieºi fãrã teamã de sub butoi ºi

cãlãreþul, fermecat de-o asemenea frumuseþe nepãmânteanã,îi vorbi cu toatã cãldura:

- Îmi spune inima cã tu ai sã poþi rupe o creangã dinpom!

- De bunã seamã c-am sã pot - rãspunse Doi-ochi - cãdoar e pomul meu.

- 81 - - 82 -

Se urcã în pom ºi fãrã nici un pic de ostenealãrupse o creangã cu frunze subþirele de argint ºi poame de aurºi-o întinse flãcãului.

- Cu ce te-aº putea rãsplãti?, întrebã el.- Vai de mine, sãrmana ! De dimineaþa ºi pânã seara

trebuie sã rabd de foame ºi de sete ºi-mi duc viaþa numai înamar ºi suferinþã. De te-ai îndura sã mã iei cu tine ºi sã mãmântui de chinul acesta, altceva nu mi-ar mai trebui!...

Flãcãul se aplecã spre ea ºi, ridicând-o uºurel, ca pe-odulce povarã, o aºezã lângã el pe ºa ºi-o aduse acasã, lapalatul lui. Acolo porunci sã i se dea cele mai frumoaseveºminte ºi sã fie ospãtatã dupã pofta inimii. ªi fiindcã oîndrãgise nespus, o luã de nevastã. ªi prãznuirã o nuntã cumare alai ºi veselie.

Dacã vãzurã surorile cã flãcãul cel frumos o ia peDoi-ochi cu el, începurã s-o pizmuiascã ºi mai mult pentrunorocul care dãduse peste ea.

Dar de la o vreme parcã începu sã li se ogoiascãinima... ªi prinserã a gândi ele în sinea lor: „Barem tot ebine cã ne-a rãmas un lucru de preþ; pomul cel minunat eaici ºi, cu toate cã niciodatã n-o sã-i putem culege roadele,o sã i se ducã faima atât de departe, cã o mulþime de oameni,de prin toate colþurile lumii, vor veni sã-l priveascã ºi sã-llaude ! ªi, cine ºtie, poate c-o sã ne surâdã iar norocul!“ Darºi aceastã speranþã se spulberã ca un vis. A doua zidimineaþã, ia pomul de unde nu-i! Pierise ca fumul... ªi odatã cu el pierise ºi nãdejdea... ªi chiar în aceeaºi zi, privindpe fereastrã, Doi-ochi vãzu minunãþia de pom cu frunzele deargint în faþa iatacului ei... Ce alta ar fi putut sã-i bucure maimult sufletul ?! Pomul îºi urmase stãpâna.

Trãi Doi-ochi ani mulþi, în bucurie ºi fericire, ºi aproapecã uitase câte avusese de pãtimit de pe urma celor douã

surori haine. Dar iatã cã într-o bunã zi douã femeisãrmane bãturã la poarta castelului, cerând de pomanã.ªi privindu-le mai cu luare-aminte, Doi-ochi recunoscu încele douã cerºetoare pe surorile ei. Sãrãciserã într-atât, cãajunseserã sã meargã din poartã-n poartã, cerând sã fiemiluite mãcar c-un codru de pâine.

Doi-ochi le primi cu bucurie ºi se îngriji ca de acumîncolo sã nu mai ducã lipsã de nimic. Iar cele douã surorihaine, vãzând atâta bunãtate din partea ei, se cãirã amarnicpentru rãul pe care i-l fãcuserã în tinereþe.

LUPUL ªI CEI ªAPTE IEZI

Afost odatã o caprã bãtrânã ºi capra asta aveaºapte iezi, pe care-i iubea aºa cum numai omamã îºi iubeºte copiii. Într-o zi, trebuind sã

plece în pãdure ca sã le aducã de-ale gurii, capra strânse înjurul ei pe cei ºapte iezi ºi le grãi astfel:

- Dragii mei copilaºi, eu trebuie sã plec în pãdure. Înlipsa mea, cãutaþi de fiþi cuminþi ºi, mai cu seamã, feriþi-vãde lup. Cã de-ar izbuti sã intre pacostea asta de fiarã în casã,pe toþi v-ar înghiþi ºi n-ar mai rãmâne nici mãcar un osciordin voi!... Diavolul ãsta de lup ºtie sã se arate adesea subchipul unei alte vietãþi, dar pe voi n-o sã vã-nºele, suntsigurã, fiindcã o sã-l puteþi dibãci de-ndatã dupã glasul celdogit ºi gros ºi dupã labele cele negre.

Iezii luarã aminte la cele spuse de caprã ºi-i rãspunserã:- Poþi pleca fãrã grijã, mãicuþã dragã, c-om ºti noi sã ne

pãzim de lup!

- 83 - - 84 -

Capra behãi a mulþumire ºi o porni liniºtitã ladrum. Nu trecu multã vreme, ºi numai ce bãtu cineva la uºã,strigând:

- Dragi copilaºi, deschideþi uºa, cã sunt eu, mamavoastrã. ªi-am adus pentru fiecare câte ceva bun.

Dar iezii îl recunoscurã pe lup, dupã glasul lui gros ºidogit, ºi rãspunserã:

- Nu deschidem, cã tu nu eºti mama noastrã! Glasulmãicuþei e subþire ºi blând, pe când al tãu e gros ºi dogit. Nune poþi înºela:

Tu eºti lupul!Auzind el acestea, o întinse spre dugheana unui

neguþãtor ºi cumpãrã de-acolo o bucatã mare de cretã. Fãcuhap!, o înghiþi ºi glasul i se subþie, pasãmite, chiar pe loc.Apoi grãbi sã se reîntoarcã la cãsuþa caprei ºi, cioc, cioc,bãtu din nou la uºã.

ªi c-un glas subþirel, strigã;- Dragi copilaºi, deschideþi uºa, cã sunt eu, mama

voastrã. ªi-am adus pentru fiecare câte ceva bun.Iezii era cât pe-aci sã deschidã, dar vezi cã lupul se

dãdu repede de gol... Cum nu mai avea rãbdare, se proptisecu labele de pervazul ferestrei, cãutând sã priveascãînãuntru. ªi de cum îi zãrirã labele cele negre, ieziirãspunserã-n cor:

- Nu deschidem, cã mama noastrã nu are labe negre caale tale. Nu ne poþi înºela: tu eºti lupul!

Vãzând el ºi de data asta cã nu-i poate amãgi, pe datãalergã la brutar ºi-i spuse :

- M-am înþepat la piciorul ãsta ºi te-aº ruga sã mi-l ungicu puþinã cocã.

ªi dupã ce brutarul îi unse laba cu cocã, lupul alergãîntr-un suflet la morar ºi-l rugã ºi pe el:

- Þi-aº rãmâne îndatorat dac-ai presãra niþicã fãinãalbã peste piciorul asta!

Morarul mirosi cã jupânul lup vrea sã umble cu ºoalda,cã se pregãteºte sã întindã vreo cursa cuiva, ºi se împotrivicât putu.

Dar cumãtrul lup îºi rânji colþii ºi se rãsti la el:- Dacã nu-mi faci pe voie, sã ºtii ca te sfâºii! ªi

morarul, ca un om fricos ce era, se grãbi sã-i presare laba cufãinã, numai sã-ºi scape pielea. Cã vezi, aºa sunt uniioameni... Blestematul de lup îºi luã picioarele la spinare ºise înfiinþã a treia oarã la cãsuþa caprei. Bãtu la uºã, cioc,cioc, ºi strigã subþirel:

- Dragi copilaºi, deschideþi uºa, cã sunt eu, mamavoastrã! ªi-am adus pentru fiecare câte ceva bun. Dar ieziise grãbirã sã-i rãspundã:

- Aratã-ne mai întâi laba ca sã vedem de eºti într-adevãrmãicuþa noastrã ºi apoi þi-om deschide.

Hoþomanul de lup ridicã laba pânã la fereastrã ºi cândvãzurã iezii cã-i albã, nu se mai îndoi nici unul ºi, tranc,traserã ivãrul de la uºã. ªi ce sã vezi, în prag îºi rânjea colþiilupul!

Iezii încremenirã de spaimã ºi dãdurã sã se ascundãcare încotro. Unul sãri, þuºt, sub masã, al doilea se tupilã înpat, al treilea se vârî în vatrã, al patrulea se furiºã înbucãtãrie, al cincilea intrã în dulap, al ºaselea se piti sublighean ºi al ºaptelea se adãposti tocmai în cutiapendulei.

Lupul îi dibãci însã care pe unde se ascunsese ºi cum n-avea vreme de pierdut, îi înºfãcã pe rând. ªi aºa se fãcu deapucarã cu toþii drumul gâtlejului... Numai pe iedul cel mic,care se ascunsese în cutia pendulei, nu fu chip sã-l gãseascã.Dupã ce-ºi umflã burdihanul, lupul ieºi alene din casã, se

- 85 - - 86 -

întinse pe covorul de iarbã verde, la umbra unui copac,ºi adormi buºtean.

Trecu ce trecu, dar nu prea mult, ºi mama caprã seîntoarse din pãdure. ªi mai-mai sã-ºi iasã din minþi de ce-ivãzurã ochii... Uºa se hâþâna datã în lãturi ºi toatã casa eravraiºte. Scaunele, bãncile, masa zãceau rãsturnate; perneleºi plapuma fuseserã smulse de pe pat, iar din lighean nu maiaveai ce alege. Cât despre iezi, nici urmã. Strigã capra pefiecare, pe nume, dar nimeni nu rãspunse. Când dãdu sã-lstrige ºi pe prâslea, desluºi de undeva un glas înãbuºit:

- Mãicuþã dragã, eu sunt aici, în cutia pendulei!Capra îl scoase de acolo pe iedul cel mic ºi el prinse a-i

povesti cum i-a înºelat lupul ºi cum i-a înºfãcat apoi pe ceiºase frãþiori mai mari ºi le-a dat drumul pe gâtlej... Acu’ numai trebuie sã vã spun eu cât i-a plâns biata caprã, cã vãînchipuiþi singuri!...

Ca sã-ºi mai ogoiascã durerea, capra ieºi din casã ºiiedul cel mic, ca umbra, dupã ea. ªi ducându-se ei spregrãdinã, îl zãrirã pe lup sub un copac, dormind ºi sforãind detremurau crengile.

Capra cãta la el, cercetându-l din toate pãrþile, ºirãmase ca nãucã... Pasãmite, bãgase de seamã cã-nburduhanul lui cel umflat se miºca ºi se zvârcolea ceva.

„Doamne, Dumnezeule - gândi capra - oare n-or mai fitrãind bieþii mei copilaºi, pe care i-a înghiþit tâlharul delup?“

Îl trimise pe prâslea fuguþa acasã, sã aducã foarfecã, acºi aþã, ºi, fâ⺺!, tãie burdihanul lupului! N-apucase bine sãfacã o tãieturã, cã un ied ºi scoase capul afarã. ªi-n timp cetãia mai departe, iezii începurã sã sarã afarã, unul dupã altul.ªi erau vii ºi nevãtãmaþi toþi ºase; în lãcomia ei, dihania îiînghiþise aºa întregi cum erau, fãrã a-i mai mesteca. ªi þin-te

bucurie ! Prinserã a o îmbrãþiºa pe mãicuþa lor dragã,sãltând într-un picior ca un croitoraº când e ginericã. Darbãtrâna îi potoli, îndemnându-i sã vadã de-un lucru ce nusuferea amânare:

- Mai bine v-aþi grãbi sã aduceþi niºte bolovani, ca sãumplem cu ei burdihanul nelegiuitului ãsta de lup, cât maizace toropit de somn!

Iezii începurã a cãra la repezealã bolovani ºi îndesarãîn burdihanul dihaniei cât de mulþi încãpurã. Apoi bãtrâna îicusu repede burta la loc ºi miºca acul cu atâta iscusinþã, cãlupul nici mãcar nu apucã sã simtã ceva.

Dupã ce se sãturã el bine de somn, se ridicã anevoie înpicioare ºi cum bolovanii din burtã îi pricinuiau o setegrozavã, porni cãtre o fântânã, cu gândul sã-ºi potoleascãsetea.

Dar cum începu sã umble, zdronca-zdronca, prinserã ase izbi ºi bolovanii în burdihan. ªi parcã presimþind cã lamijloc nu-i lucru curat, începu sã strige:

Ce tot sare-ncolo-ncoace,Prin stomac, ºi nu-mi dã pace?Iezii sar. Asta aºa e!Sau, cumva, or fi pietroaie?!...ªi când ajunse la fântânã ºi se plecã sã bea apã,

bolovanii cei grei îl traserã la fund. Cei ºapte iezi vãzuserãde departe toatã întâmplarea ºi, venind tot într-o goanã,strigau cât îi lua gura:

Lupul a crãpat! Lupul a crãpat!ªi de bucurie, începurã a juca împrejurul fântânii,

împreunã cu maica lor, capra cea bãtrânã.

- 87 - - 88 -

MUZICANÞII DIN BREMA

Afost odatã un om ºi omul ãsta avea un mãgar,care de ani ºi ani tot cãrase la moarã saci cugrãunþe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se

împuþinaserã puterile ºi nu mai era bun de nici o treabã. Deaceea, stãpânul lui se gândi într-una din zile cã n-ar mai aveanici un rost sã strice pe el bunãtate de nutreþ.

Mãgarul pricepu însã cã nu-l aºteaptã vremuri preabune ºi, fãrã sã mai adaste, îºi luã tãlpãºiþa spre oraºulBrema. Nu ºtiu de unde-i venise-n gând cã acolo s-ar puteaface muzicant al oraºului. Dupã ce merse el o bucatã devreme, iatã cã dãdu peste un ogar care zãcea întins pe-omargine a drumului, rãsuflând din greu de parcã ar fi fãcutocolul pãmântului.

- Ce gâfâi aºa, mã, Apucã-l-în-Colþi?, îl întrebãmãgarul.

- Vai de pãcatele mele - rãspunse câinele - pentru cãsunt bãtrân ºi slãbesc din zi în zi tot mai mult ºi pentru cã lavânãtoare nu mã mai dovedesc bun de nici o ispravã,stãpânul meu ºi-a pus în gând sã-mi facã de petrecanie, ºiatunci mi-am luat repede tãlpãºiþa. Dar vorba e cu ce-o sã-mi câºtig eu pâinea de-aci înainte?

- ªtii ceva - îi spuse mãgarul - eu mã duc la Brema sãmã fac muzicant. Hai cu mine, cã s-o mai gãsi ºi pentrudomnia ta un loc în taraf! Eu o sã cânt din lãutã, iar tu o sãbaþi la toba mare.

Câinelui îi plãcu propunerea, cum era sã nu-i placã!, ºi plecarã împreunã mai departe. Merserã ei aºa pânã ceîntâlnirã în drum o pisicã. ªi-avea pisica asta o mutrãjalnicã, de parcã tot îi ningea ºi-i ploua!...

- Ei, Linge-Barbã, de ce-mi eºti atât de tristã? Cine þi-a stricat socotelile?, o întrebã mãgarul.

- Cui i-ar arde sã fie vesel, când i-a ajuns funia la par?,rãspunse pisica. Pentru cã anii bãtrâneþii m-au cam adus deºale ºi mi s-au tocit colþii ºi pentru cã-mi place mai mult sãmã tolãnesc dupã cuptor ºi sã torc decât sã alerg dupãºoareci, stãpâna mea a vrut sã mã înece. Am fugit eu de-acasã la timp, nu e vorbã, dar stau, ºi mã socotesc: încotros-o apuc acum?

- Hai cu noi la Brema, cã la serenade nu te-ntrecenimeni ºi cu siguranþã c-o sã-þi gãseºti ºi tu un loc în tarafuloraºului.

Pisica socoti cã sfatul ãsta nu-i rãu deloc ºi se alãturãcelorlalþi doi. ªi-au tot mers cei trei fugari, au tot mers ºitrecând ei prin faþa unei curþi au vãzut cocoþat pe-o poartã uncocoº care striga „cucurigu“ din toatã puterea rãrunchilor.

- Ce þi s-a-ntâmplat de strigi aºa, mãi, cocoºule? îlîntrebã mãgarul. Astâmpãrã-te o datã, cã împuiezi urechileoamenilor !...

- Dau ºi eu de veste c-o sã fie vreme frumoasã, dar lace bun !..., spuse cu tristeþe cocoºul. Mâine-i duminicã ºi nevin oaspeþi. Dar vezi cã stãpânã-mea nu se mai aratãmilostivã faþã de mine; i-a spus bucãtãresei c-ar pofti sã mãmãnânce la masã, în ciorbã, aºa cã în seara asta o sã mãscurteze de cap... Acu’nþelegi de ce strig aºa? Strig ºi eu câtmai pot, cât mai sunt în viaþã...

- Pãi bine, Creastã-Roºie, sã te necãjeºti matale pentruatât!..., îl dojeni mãgarul. Hai mai bine cu noi, la Brema. Cã

- 89 - - 90 -

oriunde ai merge, ceva mai bun decât moartea tot o sãafli... Ai un glas care te unge ºi de te-ai învoi sã cântãmîmpreunã, ne-o asculta lumea cu gura cãscatã, zãu aºa !...

Cocoºul gãsi cã propunerea urecheatului e cât se poatede nimeritã ºi tuspatru o pornirã la drum. Merserã ei câtmerserã, dar cum nu puturã ajunge la Brema într-o singurãzi, se vãzurã siliþi sã înnopteze într-o pãdure. Mãgarul ºicâinele îºi fãcurã culcuºul sub un copac mare, iar cocoºul ºipisica se cãþãrarã în rãmuriºul bogat. Dar cocoºul nu fumulþumit de culcuº ºi zbura mai sus, pânã-n vârfulcopacului, unde se simþea mai la adãpost. Înainte de a apucasã adoarmã, îºi mai roti o datã privirea în jur ºi deodatã i sepãru cã zãreºte în depãrtare o luminiþã.

Atunci le strigã tovarãºilor sãi cã nu prea departe deacolo trebuie sã fie o casã, cãci se zãreºte o luminã.

- Hai s-o întindem chiar acu’ într-acolo - spuse cuhotãrâre mãgarul - cã adãpostul ãsta nu prea e de soi!

Câinele era la fel de zorit; gândea cã, de-ar gãsi peacolo niscaiva oase sau vreo bucãþicã de carne, i-ar prindetare bine.

Pornirã deci spre locul unde se vedea luminiþa ºi-ncurând o vãzurã scânteind ºi mai puternic; ºi din ce seapropiau, lumina se fãcea tot mai mare; în cele din urmãajunserã la casa unor tâlhari, care era luminatã ca ziua.Mãgarul, ca fiind cel mai înalt dintre ei, se apropie defereastrã ºi privi înãuntru.

- Ce vezi acolo, mãi, Urechilã?, îl întrebã cocoºul.- Ce vãd? Apãi vãd o masã încãrcatã cu mâncãri ºi

bãuturi alese ºi niºte tâlhari care stau în jurul ei ºi se înfruptãde zor.

- Aºa ceva ne-ar prinde bine ºi nouã!, zise cocoºul.

- Mai încape vorbã? Numai de ne-am vedeaîn locul lor!, spuse mãgarul, privind cu jind cum înfulecautâlharii.

Chibzuirã ei în ce chip ar putea sã-i punã pe tâlharipe goanã ºi, în cele din urmã, gãsirã ce aveau de fãcut.Mãgarul îºi ridicã picioarele dinainte ºi le propti de margi-nea ferestrei, câinele sãri pe spinarea mãgarului, pisica secãþãra pe spatele câinelui, iar la urmã cocoºul îºi desfãcuaripile ºi, zburând, se aºezã pe capul pisicii. ªi aºa cum erauorânduiþi, ca la un semn, pornirã cu toþii sã cânte, fiecare peviersul lui: mãgarul rãgea, câinele lãtra, pisica mieuna ºicocoºul cucuriga. Dupã ce fãcurã o cântare în toatã regula,se nãpustirã prin fereastrã în odaie, de zãngãnirã toategeamurile ºi se fãcurã þãndãri.

De spaimã, tâlharii sãrirã-n sus ca niºte apucaþi ºicrezând cã niscaiva stafii au nãvãlit în casã, fugirã îngroziþiîn pãdure. Iar cei patru tovaraºi se aºezarã la masã ºi, luândfiecare din ce mai rãmãsese, se ghiftuirã de parcã i-ar fiaºteptat un post de patru sãptãmâni.

Dupã ce s-au ospãtat în lege, cei patru muzicanþistinserã luminile ºi-ºi aleserã culcuºul, fiecare dupã poftainimii ºi dupã cum îi era firea.

Mãgarul se culcã pe un maldãr de gunoi, câinele sefãcu covrig dupã uºã, pisica se tolãni pe cuptor, lângã spuzacaldã, iar cocoºul se cocoþã pe o grindã de sub bagdadie. ªicum veneau de la drum lung ºi erau osteniþi, adormirãrepede.

Dupã ce trecu miezul nopþii, tâlharii vãzurã de departecã-n casã nu mai arde nici o luminã ºi cã totul pãreacufundat în tãcere. Atunci cãpetenia le zise:

- Mi se pare cã ne-am cam speriat de pomanã !... S-arcuveni sã ne ruºinãm c-am fost aºa de slabi de înger!

- 91 - - 92 -

ªi trimise pe unul de-ai lor sã cerceteze ce se maiîntâmpla pe acasã. Iscoada nu desluºi nimic care sã-l punãpe gânduri; casa pãrea cufundatã în cea mai deplinã liniºteºi, fãrã nici o grijã, intrã în bucãtãrie ºi voi sã aprindã olumânare. Dând de ochii scânteietori ai pisicii, îi luã dreptcãrbuni aprinºi ºi apropie de ei un bãþ de chibrit, ca sã-laprindã. Dar pisica nu înþelese de glumã; îi sãri în obraz ºiîncepu sã-1 zgârie ºi sã-l scuipe. Tâlharul trase o sperieturãzdravãnã ºi dãdu sã iasã afarã prin uºa din dos. Dar nu scãpãcu una-cu douã. Câinele, care sta lungit dupã uºã, se repezila el ºi-l muºcã de picior. O luã atunci la goanã prin curte ºi,când trecu pe lângã maldãrul de gunoi, îi arse mãgarul ocopitã, de vãzu stele verzi. Iar cocoºul, trezit de hãrmãlaiade-afarã, începu sã strige de pe grindã: „cucurigu,cucuriiguu!“... Atunci tâlharul îºi luã picioarele la spinare ºinu se opri decât în faþa cãpeteniei tâlharilor, cãreia îi înºirãtoate grozãviile prin câte trecuse.

- Vai de viaþa noastrã!... În casã s-a cuibãrit o coþofanãafurisitã, care mi-a zgâriat tot obrazul cu niºte gheare lungiºi ascuþite; iar la uºã, cine crezi cã stãtea?, unul cu un cuþit,pe care mi l-a înfipt în picior!... Socoteam c-am scãpat!Da’ þi-ai gãsit sã scapi aºa uºor! în ogradã, o namilã neagrãm-a pocnit cu o mãciucã, iar sus, cocoþat pe acoperiº, staînsuºi judecãtorul ºi tot striga „Aduceþi-mi-l încoace petâlhar ! Aduceþi-mi-l!“... Dacã am vãzut cã aºa stã treaba,am fugit de-mi sfârâiau cãlcâiele...

Din seara aceea, tâlharii n-au mai cutezat sã se apropiede casã, iar cei patru muzicanþi din Brema s-au simþit atât debine acolo, cã nu s-au mai îndurat sã plece ºi toate câtele-aþi auzit mi le-a spus ºi mie, chiar adineauri, un fârtatde-al meu. ªi cred cã nu ºi-a rãcit gura degeaba...

FRUMOASA ADORMITÃ

Afost odatã, în vremurile de demult, a fost unîmpãrat ºi-o împãrãteasã, ºi cum nu se îndurasesoarta sã le hãrãzeascã un urmaº, nu trecea zi

în care sã nu se tânguie amândoi: „Cât de goalã ne e casa ºice fericiþi am fi de-am avea ºi noi un copil!“ Dar coconul celmult dorit se lãsa aºteptat de multã vreme...

ªi iatã cã-ntr-un sfârºit, pe când împãrãteasa se scãldaîn apa unui râu, o broascã sãri din unde pe prundiºul maluluiºi-i grãi astfel:

- Aflã, Mãria ta, cã-þi va fi îndeplinitã dorinþa; cãcipânã a nu trece anul, vei aduce pe lume o fetiþã.

ªi se împlini întocmai ceea ce spusese broasca;împãrãteasa nãscu o fetiþã, ºi atâta era de frumoasã fetiþa, cãîmpãratul nu-ºi mai încãpea în piele de bucurie. Cum voiasã se împãrtãºeascã ºi alþii din bucuria lui, Mãria sa dãdu omare petrecere, la care pofti nu numai rudele, prietenii ºicunoscuþii, ci ºi ursitoarele, ca sã le câºtige toatã bunãvoinþaºi grija faþã de soarta copilei.

În toatã þara aceea erau treisprezece ursitoare, darpentru cã împãratul nu avea decât douãsprezece talere de aurîn care sã le serveascã bucatele, una din ele nu fu poftitã laospãþ. Petrecerea se prãznui cu mare strãlucire ºi, când fu sãse încheie, ursitoarele înzestrarã copila cu cele mai alesedaruri: una îi hãrãzi sã se bucure de virtute, a doua, defrumuseþe, a treia, de bogãþie ºi aºa, pe rând, ursitoarele îidãruirã tot ce-ºi poate dori omul pe lumea asta. În clipa când

- 93 - - 94 -

cea de-a unsprezecea ursitoare tocmai îºi sfârºea urarea,numai ce intrã valvârtej cea de-a treisprezecea. Pasãmite,venise sã se rãzbune pentru cã nu fusese poftitã ºi ea laserbare. ªi, fãrã ca mãcar sã arunce cuiva vreo privire, rosticu un glas tunãtor:

- Când va împlini fata cincisprezece ani, sã se-nþepe c-un fus ºi sã moarã!

Apoi nu mai spuse nici un cuvânt ºi, întorcând spatelela cei de faþã, pãrãsi sala tronului. Toþi încremeniserã despaimã, dar cea de-a douãsprezecea ursitoare, care nu-irostise încã urarea, se apropie de leagãn ºi, fiindcã nu-i staîn putinþã sã ridice blestemul, ci doar sã-l mai îndulceascã,glãsui aºa:

- Dar sã nu fie moartã, ci sã cadã într-un somn adânc,care sã þinã o sutã de ani!

Împãratul, care dorea din tot sufletul s-o fereascã peiubita sa copilã de nãpasta blestemului, dãdu poruncã sã sepunã pe foc toate fusele din împãrãþie.

În ãst timp, fetiþa creºtea ºi darurile cu care oînzestraserã ursitoarele îºi arãtau roadele cu prisosinþã: eraatât de frumoasã, de cuminte, de prietenoasã ºi de înþeleaptã,cã oricine o vedea o îndrãgea pe datã.

Se întâmplã însã ca tocmai în ziua în care domniþaîmplinea cincisprezece ani împãratul ºi împãrãteasa sã fieduºi de-acasã ºi fata sã rãmânã singurã în palat. Ca sã-itreacã de urât, luã la rând încãperile; zãbovi ea prin tot felulde sãli ºi odãi ºi colindã aºa, dupã pofta inimii, ceasuri întregi,pânã ce ajunse ºi la un turn vechi. Urcã scara îngustã ºiîntortocheatã ce ducea sus ºi se pomeni în dreptul unei uºimicuþe. În broascã era vârâtã o cheie ruginitã ºi când orãsuci, uºa sãri în lãturi ºi fetei îi fu dat sã vadã într-o

cãmãruþã o femeie bãtrânã, bãtrânã, care sta ºi torcea cusârguinþã un fuior de in.

- Bunã ziua, bãtrânico, spuse domniþa, da’ ce faciaici ?

- Iaca, torc ºi eu!, rãspunse bãtrâna, dând din cap.- Da’ ce naiba-i aia de se rãsuceºte aºa de repede?,

întrebã fata ºi, luând fusul în mânã, încercã ºi ea sã toarcã.Dar de-abia-l atinse, cã se ºi împlini blestemul

ursitoarei ºi domniþa se înþepã la un deget.În clipa în care simþi înþepãtura, fata cãzu pe patul care

se afla acolo ºi se cufundã într-un somn adînc. ªi somnulãsta cuprinse întreg palatul: împãratul ºi împãrãteasa, caretocmai atunci se întorseserã acasã ºi intraserã în salatronului, adormirã pe loc ºi o datã cu ei adormi întreagacurte. Adormirã ºi caii în grajd, ºi câinii prin cotloanelecurþii, ºi hulubii pe acoperiº, ºi muºtele pe pereþi; ba chiar ºifocul care ardea în vatrã îºi potoli vãpaia ºi se stinse cu totul.Friptura încetã de-a mai sfârâi, iar bucãtarul, care tocmai sepregãtea sã-ºi apuce de chicã ucenicul, fiindcã fãcuse oboroboaþã, îi dãdu drumul ºi adormi ºi el. Chiar ºi vântul îºiopri suflarea ºi nici o frunzuliþã nu se mai miºcã în copaciidin preajma palatului.

ªi ce sã vezi: de jur-împrejurul palatului începu sãcreascã un tufiº de mãrãcini, ca un gard viu ! An de an,mãrãciniºul se înãlþa tot mai mult ºi, în cele din urmã,cuprinse toþi pereþii, pânã la cãpriori, ba se mai întinse ºi pedeasupra, de nu mai puteai vedea palatul defel, nici chiarsteagul de pe acoperiº.

A mers vestea-n lume despre frumoasa adormitã, cãciaºa o numeau toþi pe tânãra domniþã; ºi la câte-un rãstimp segãsea câte-un fiu de crai care încerca sã strãbatã prin tufiºulde mãrãcini ºi sã pãtrundã pânã la palat.

- 95 - - 96 -

Dar de rãzbit n-a rãzbit nici unul, din pricinã cãmãrãcinii se prindeau laolaltã ca ºi când ar fi avut niºtemâini ghimpoase ºi nu-i lãsau sã înainteze mãcar un pas.

Dupã amar de ani, prin acele meleaguri iatã cã mai veniun fecior de împãrat. ªi întâlnindu-se el cu un bãtrân, acesta-i povesti despre gardul de mãrãcini care împrejmuia palatulde amar de ani... ªi-i mai zise cã-n palat o fiicã de crai,frumoasã cum nu se mai aflã alta pe lume, dormea somnadânc, de vreo sutã de ani. ªi cã tot de atunci dorm ºiîmpãratul ºi împãrãteasa ºi toþi curtenii... ªi mai ºtiabãtrânul, de la bunicu-sãu, cã se perindaserã pe-acolo mulþifeciori de împãrat care încercaserã sã rãzbeascã la palat printufãriºul de mãrãcini, dar cã toþi s-au pierdut fãrã urmã,agãþaþi printre spini, murind de-o moarte cumplitã.

Atunci tânãrul îi vorbi cu semeþie:- Mie nu mi-e teamã defel ºi aflã c-am sã mã duc s-

o vãd pe frumoasa adormitã, chiar de-ar fi sã-mi pierdviaþa!

ªi oricât încercã bãtrânul cel omenos sã-l abatã peflãcãu de la acest gând, nu izbuti, cãci acesta eraneînduplecat în hotãrârea lui.

Se nimeri însã cã tocmai atunci se împlineau cei o sutãde ani ºi sosise ziua în care frumoasa adormitã trebuia sã sedeºtepte din somnul ei lung. Când feciorul de împãrat seapropie de tufãriºul de mãrãcini, mai-mai nu-i veni sã-ºicreadã ochilor, cãci mãrãcinii se prefãcuserã pe datã înpuzderie de flori mari ºi frumoase, ce se dãdeau la o partedin faþa lui, lãsându-1 sã treacã nevãtãmat. ªi dupã ce treceael, cãrarea se strângea din nou ºi florile se preschimbauiarãºi într-un zid ghimpos, de nestrãbãtut. În curtea palatuluivãzu o mulþime de cai ºi niºte ogari care dormeau pelespezile de piatrã. Pe acoperiº, hulubii dormeau cu

cãpºoarele vârâte sub aripi... De-ndatã ce intrã înpalat, vãzu acelaºi lucru: muºtele dormeau pe pereþi, iar înbucãtãrie bucãtarul þinea mâna întinsã, ca ºi cum ar fi vrutsã apuce de chicã pe ajutorul sãu, în timp ce o slujnicãºedea pe-un scãunel, având în faþã o gãinã neagrã, pe careabia apucase s-o jumuleascã de câteva pene, cu o sutã deani în urmã.

ªi feciorul de crai merse mai departe, pânã ce ajunse însala tronului. Aici îi gãsi pe toþi curtenii dormind un somnca de plumb iar mai în fund, sus, pe tron, dormeau împãratulºi împãrãteasa. Colindã el mereu alte ºi alte încãperi, fãrã sãse opreascã mãcar o clipã. ªi tot palatul era cufundat într-otãcere aºa de adâncã, cã-þi puteai auzi rãsuflarea. În cele dinurmã, flãcãul ajunse în turn ºi deschise uºa cãmãruþei în caredormea tânãra domniþã. ªi era atât de frumoasã în somnul ei,cã feciorul de împãrat nu-ºi mai putu lua ochii de la ea ºi,aplecându-se, o sãrutã.

Dar de îndatã ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormitãclipi din gene, deschise ochii ºi-l privi cu drag. Coborârãapoi amândoi din turn ºi, ca la un semn, împãratul ºiîmpãrãteasa se trezirã ºi ei ºi tot atunci se trezirã toþicurtenii. Se priveau unii pe alþii, miraþi, ºi mai-mai cã nu levenea sã-ºi creadã ochilor. Caii din curte se ridicarã ºiîncepurã sã-ºi scuture coama; ogarii sãrirã sprinten în sus,dând vesel din coadã ºi gudurându-se; hulubii de peacoperiº scoaserã cãpºoarele de sub aripi ºi, rotindu-ºiprivirile în zare, îºi luarã zborul spre câmpie; muºteleîncepurã sã se miºte pe pereþi bâzâind întruna; focul dinbucãtãrie se dezmorþi ºi-ºi înteþi vâlvãtaia; mâncarea de peplitã porni sã clocoteascã; friptura prinse iar sã sfârâie;bucãtarul trase o palmã zdravãnã ucenicului sãu, care prinsesã þipe ca din gurã de ºarpe; iar slujnica se apucã de jumulit

- 97 - - 98 -

gãina ºi n-o mai lãsã din mânã pânã nu-i smulse toatepenele...

Apoi se prãznui cu mare strãlucire ºi alai nuntafeciorului de împãrat cu frumoasa adormitã ºi amândoitrãirã fericiþi pânã la sfârºitul zilelor.

GÂSCA DE AUR

Afost odatã un om ºi omul ãsta avea trei feciori.Pe cel mai mic dintre ei îl porecliserã Prostilãºi-l luau în râs ºi-l umpleau de ocãri ori de câte

ori aveau prilejul. Într-o bunã zi, cel mai mare dintre fraþivru sã se ducã în pãdure sã taie lemne ºi, mai înainte de apleca, maicã-sa îi puse-n traistã un cozonac bine rumenit ºitare gustos ºi-o sticlã cu vin, ca sã aibã cu ce-ºi potolifoamea ºi setea. ªi de cum ajunse în pãdure, flãcãul nostruse ºi întâlni cu un omuleþ bãtrân ºi tare cãrunt. Dupã ce-idãdu bineþe, omuleþul prinse a se ruga de el:

- Mãi, bãiete, dã-mi ºi mie o bucatã din cozonacul tãuºi lasã-mã sã sorb o înghiþiturã de vin, cã nu mai pot defoame ºi sete ºi mã simt sleit!

Vezi însã cã flãcãul se þinea cã-i deºtept ºi se rãsti laomuleþ:

- Da’ ºtii cã n-ai pretenþii mari!... Pãi dacã þi-oi da dincozonacul ºi din vinul meu, mie ce-mi mai rãmâne? Vezi-þide drum ºi nu mai supãra oamenii cerºind!...

ªi lãsându-l în plata Domnului pe omuleþ, îºi vãzude drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina ºi se apucãimediat de lucru. Dar în timp ce se cãznea sã doboare uncopac, loviturile cãdeau anapoda; ºi, ca un fãcut, îi scãpãsecurea din mânã ºi nimeri cu tãiºul în braþ, de trebui s-oporneascã din nou spre casã sã-ºi lege rana. Vezi cãpãtãrania asta i se trãsese de la omuleþul cel cãrunt.

Când fu sã plece în pãdure cel de-al doilea fecior,maicã-sa îi puse-n traistã, ca ºi celuilalt, un cozonac gustosºi-o sticlã cu vin. Omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt îndatã îi ieºiîn cale ºi-i ceru ºi lui o bucatã de cozonac ºi o înghiþiturã devin. Dar mijlociul se rãsti la el, ca ºi fratele sãu mai mare:

- Ei, asta-i bunã !... Pãi dacã þi-oi da ºi þie, n-o sã-mimai rãmânã nici pe-o mãsea, aºa cã vezi-þi de drum ºi nu maisupãra degeaba oamenii!

ªi lãsându-l în plata Domnului pe omuleþ, nici cã semai sinchisi de el ºi-ºi vãzu de drum mai departe.

Dar pedeapsa nu întârzie sã vinã: dupã ce izbi de câtevaori cu securea în trunchiul unui copac, se vãtãmã aºa de rãula un picior, cã trebui sã fie dus acasã.

Vãzând ce se întâmplase cu fraþii sãi, Prostilã îºi puseseîn gând sã încerce ºi el. ªi începu a se ruga de taicã-sãu:

- Taicã, lasã-mã ºi pe mine o datã sã mã duc în pãdurela tãiat lemne!

ªi taicã-sãu îi rãspunse:- N-ai vãzut cât au pãtimit fraþii tãi de pe urma asta?

Lasã-te pãgubaº, bãiete, cã n-ai tu cap pentru astfel detreburi!...

Dar Prostilã nu ºi nu, cã el vrea sã se ducã. Stãrui atâta,cã pânã la urmã taicã-su trebui sã încuviinþeze:

- Ei, atunci du-te! Cã de câte-i pãtimi, poate c-o sã-þivinã ºi þie mintea la cap!

- 99 - - 100 -

Maicã-sa îi dãdu ºi lui un cozonac, dar vezi cãfusese plãmãdit numai cu apã ºi copt în spuzã! ªi-i maipuse-n traistã ºi-o sticlã cu bere înãcritã... Când ajunseprâslea în pãdure, se întâlni ºi el cu omuleþul cel bãtrân ºicãrunt. Dupã ce-i dãdu bineþe, moºneagul prinse a se ruga deel:

- Mãi, flãcãiaº, mãi, dã-mi ºi mie o bucatã din cozonacultãu ºi lasã-mã sã sorb o înghiþiturã de vin din sticla ta, cã numai pot de foame ºi de sete!

Prostilã luã aminte la vorbele omuleþului ºi-i rãspunsecu blândeþe:

- Moºnegelule dragã, n-am în traistã decât un cozonaccopt în spuzã ºi-o sticlã cu bere acrã, da’ daca-þi sunt pe placbucatele astea, n-ai decât sã te-aºezi colea, lângã mine, sã neospãtãm împreunã. Se aºezarã ei pe iarbã ºi când scoaseProstilã merindele din traistã, o datã-mi fãcu niºte ochi - ºicum sã nu facã! - dacã vãzu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parcã ar fi fost plãmãdit numai cu ouã, ºi dacãbãgã de seamã cã berea se preschimbase în vinul cel mai desoi!... Mâncarã ei ºi bãurã pânã ce se sãturarã ºi la sfârºitomuleþul zise:

- Fiindcã mi-ai dovedit cã ai inimã bunã ºi din puþinultãu eºti gata sã împarþi bucuros cu alþii, sã ºtii c-am sã te facfericit! Uite, vezi copacul cel bãtrân de colo? Apucã-te dedoboarã-l ºi vei gãsi ceva la rãdãcina lui.

Acestea zicând, omuleþul îºi luã rãmas bun ºi-ºi vãzude drum. Prostilã doborî copacul ºi gãsi la rãdãcina lui ogâscã cu penele numai ºi numai de aur. O luã sub braþ ºi seîndreptã spre hanul unde gândea sã rãmâie peste noapte.Hangiul avea trei fete, care, de îndatã ce vãzurã gâsca, nu-ºimai aflarã locul de curioase ce erau. Ardeau de nerãbdarevoind sã afle cât mai degrabã ce ºart are pasãrea asta

minunatã ºi de ce soi o fi. ªi ar fi dat tustrele oricenumai sã se aleagã fiecare cu câte-o panã de aur!

Fata cea mare privea la gâscã cu jind ºi-ºi zicea în sineaei:

„Las’ cã gãsesc eu un prilej sã pot smulge o panã!“ ªicând Prostilã ieºi afarã pentru o clipã, fata îºi luã inima-ndinþi ºi apucã gâsca de-o aripã. Dar vezi, drãcie: degetele îirãmaserã prinse de pene!...

Puþin dupã aceea veni ºi cea mijlocie, cu gândul sãsmulgã ºi ea o panã de aur. Dar abia se atinse de soru-sa, cãºi rãmase agãþatã de ea.

Când o vãzurã venind ºi pe cea de-a treia, care nutreaºi ea acelaºi gând, cele douã surori mai mari strigarã la ea:

- Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu teapropia!...

Dar fata nu pricepu defel de ce-i tot strigau suro-rile eisã nu se apropie de gâscã ºi gândea în sinea ei: „Dacã ele s-au putut duce, de ce nu m-aº duce ºi eu ?“ ºi se repezi spregâscã.

Dar abia o atinse pe una din surorile ei, cã ºi rãmaseagãþatã de ea. Astfel, câteºitrele trebuirã sã-ºi petreacãnoaptea alãturi de zburãtoarea cu pene de aur.

A doua zi, Prostilã îºi luã gâsca la subsuoarã ºi-o porniîntins la drum, fãrã sã se sinchiseascã de cele trei fete careerau agãþate de ea. ªi bietele fiice ale hangiului trebuia s-oþinã tot într-o fugã dupã Prostilã, fie c-o lua la dreapta, fiec-o lua la stânga, oriîncotro îl duceau picioarele... Cândajunserã în mijlocul unei câmpii, numai ce se întâlnirã c-unpopã care tocmai trecea ºi el pe acolo. Zãrind popa oasemenea blestemãþie, începu sã strige ca din gurã de ºarpe:

- Necuviincioaselor, nu vã e ruºine sã vã þineþi scaidupã un flãcãu? Oare se cuvine sã faceþi una ca asta?!...

- 101 - - 102 -

ªi dupã ce le muºtrului în lege, o apucã pe cea maimicã de mânã, cu gândul s-o opreascã. Dar de îndatã ce-oatinse, rãmase ºi el agãþat ºi, de voie, de nevoie, trebui sãalerge ºi el în rând cu câteºitrele. Merserã ei ce merserã, darnu prea mult, ºi iatã cã-n calea lor se ivi dascãlul, care seminunã grozav când îl vãzu pe popã alergând cât îl þineaupicioarele în urma a trei fete...

- Ei, pãrinte, da’ încotro grãbeºti aºa tare?!..., îi strigãel. Nu cumva sã te iei cu altele ºi sã uiþi cã mai avem azi unbotez !...

Acestea zicând, se repezi la popã ºi dãdu sã-l tragã demânecã, dar rãmase ºi el agãþat...

Cum alergau ei aºa toþi cinci, agãþaþi unul de altul deparcã ar fi fost înºiraþi pe-o sfoarã, numai ce le trecurã pedinainte doi þãrani, care veneau de pe câmp, cu sapele peumeri. Popa îi strigã încã de departe, rugându-i sã-i scape peel ºi pe dascãl de pacostea asta. Dar de-ndatã ce-l atinserãþãranii pe dascãl, rãmaserã ºi ei agãþaþi. Ei, comedie mare;ºapte inºi se înºirau acum dupã Prostilã, care zorea cu gâscala subsuoarã!... Merserã ei ce mai merserã ºi-ntr-un sfârºitajunserã într-o cetate mare, unde domnea un împãrat careavea o fiicã, numai bunã de mãritat. ªi era fiica împãratuluiatât de sanchie ºi de ursuzã din fire, cã nimeni pânã atuncin-o putuse face sã râdã. Din aceastã pricinã, împãratuldãduse o pravilã în care sta scris cã acela care o va face pedomniþã sã râdã o va lua de nevastã.

Auzind acestea, Prostilã se înfãþiºã înaintea fetei, cugâsca la subsuoarã ºi cu tot alaiul cel nãstruºnic dupã el. ªicând îi vãzu domniþa pe toþi ºapte alergând în urma luiProstilã, de parcã ar fi fost înºiraþi pe-o sfoarã, o datãizbucni într-un hohot de râs ºi cu atâta poftã râse, cã nu-imai fu chip sã se opreascã. ªi dacã vãzu Prostilã cã

împlinise porunca împãratului, cutezã sã-i cearã fata denevastã, precum sta scris în pravilã. Numai cã împãratuluinu prea îi era pe plac ginerele ºi nãscocea fel ºi fel dechichiþe ca sã scape de el. Pânã la urmã îi zise cã i-o va da denevastã pe fie-sa numai atunci când i-o aduce pe cineva caresã fie în stare sã bea tot vinul care ar încãpea într-o pivniþã.

Prostilã se gândi cã numai omuleþul cel cãrunt dinpãdure i-ar putea veni în ajutor cu-n sfat de folos. Porni deciîntr-acolo ºi când ajunse zãri un om care ºedea jos, taman pelocul unde doborâse copacul, ºi pãrea sã fie tare amãrât.Prostilã îl întrebã ce tot are pe inimã de stã cãtrãnit ºi omulrãspunse:

- Cum aº putea sã fiu altfel dacã mã chinuieºte oamarnicã de sete ºi n-am cu ce-o stinge?! Iar de apã, cât o fiea de rece, nu mã pot atinge, cã nu-mi prieºte defel! E dreptca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce înseamnã opicãturã la setea care mã frige pe mine ? E taman cât opicãturã de apã pe o piatrã înfierbântatã, zãu aºa!

- Pãi dacã-i numai asta, atunci aflã cã mi-e în putinþãsã-þi astâmpãr setea - îi zise Prostilã. Hai, frãþioare, cu mineºi o sã bei pânã n-o sã mai poþi !...

Îl duse apoi în pivniþa împãratului ºi omul nostru seînfipse lângã butoaiele cele mari ºi, luându-le la rând, bãu destinse, pânã ce începurã a-l durea ºalele, nu alta... Nici nutrecuse bine ziua ºi secase vinul din toate butoaiele.

Prostilã se duse la curte ºi-i ceru din nou împãratuluisã-i dea fata de nevastã. Dar þi-ai gãsit sã i-o dea!... ªedeacãtrãnit toatã vremea ºi nu se putea hotãrî în ruptul capuluisã-ºi mãrite odrasla dupã un neisprãvit ca ãsta, cãruia toatãlumea îi zicea Prostilã. ªi ca sã scape de el, îl mai puse la oîncercare. Cicã trebuia sã gãseascã un om care sã fie-n staresã mãnânce un munte de pâine... Prostilã nu stãtu multã

- 103 - - 104 -

vreme pe gânduri, ci porni imediat la drum. Cândajunse în pãdure, în acelaºi loc unde doborâse copacul, zãriun om cu o mutrã tare necãjitã, care-ºi tot strângea cureauapeste burtã, vãicãrindu-se întruna:

- Vai de mãiculiþa mea, am înfulecat un cuptor întregde pâine, da’ ce-mi poate ajunge doar un cuptoraº când suntlihnit de foame?!... Prin burtã-mi fluierã vântul ºitrebuie sã-mi strâng tot mereu cureaua ca sã nu cad de-a-npicioarelea!...

Auzind acestea, Prostilã se bucurã tare mult ºi-i zise: - Mã, frate-miu, hai de te scoalã ºi vino cu mine, c-o

sã-þi dau sã mãnânci pânã te-i ghiftui!...Ajunserã ei în cetatea împãrãteascã ºi ce sã vezi acolo:

din fãina care fusese strânsã în întreaga împãrãþie, împãratuldãduse poruncã sã se facã un munte uriaº de pâine.

Pãdureþul cel hãmesit de foame se aºezã la poalelemuntelui de pâine ºi începu sã înfulece din el, de parcã sebãteau turcii la gura lui. Într-o singurã zi n-avu ce alege dinmuntele de pâine; ºi când se lãsã seara, nu mai rãmãsese dinel nici mãcar o fãrâmiþã...

Dacã vãzu asta Prostilã, îi ceru pentru a treia oarãîmpãratului sã-i dea fata de nevastã, dar acesta cãutã ºi deastã datã sã umble cu fofârlica, doar-doar o scãpa de el.

ªi, în cuvinte mieroase, îl îndemnã sã-i aducã la curte ocorabie care sã fie aºa de nãzdrãvanã, încât sã pluteascã ºipe apã, ºi pe uscat.

- Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului- îi mai zise el, voind sã dea vorbelor un anume înþeles - sãºtii cã nu voi mai avea nici o pricinã de împotrivire ºi þi-oida fata de nevastã, pe loc.

Prostilã porni iar în pãdure spre locul cu pricina ºi aiciîl gãsi pe omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt pe care-l ospãtase din

puþinele lui bucate. ªi bãtrânul, ascultându-i pãsul, îigrãi astfel:

- Am mâncat ºi am bãut ºi acu’ o sã-þi dau ºi corabia!Acestea toate þi s-au cuvenit pe drept, fiindcã n-am pututsã-þi uit bunãtatea ºi mila pe care mi-ai arãtat-o la nevoie.

ªi omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt îi dãrui corabianãzdrãvanã, care, pasãmite, plutea ºi pe apã, ºi pe uscat. Înclipa când Prostilã i-o aduse peºcheº împãratului, acesta numai avu ce sã zicã - vezi bine cã i se duseserã pe apasâmbetei toate ºiretlicurile - ºi-i dãdu fata de nevastã.

ªi se fãcu o nuntã ca-n poveºti; iar dupã moarteaîmpãratului, Prostilã urcã în scaunul domnesc ºi trãi înfericire, pânã la adânci bãtrâneþi, alãturi de nevasta lui.

- 105 - - 106 -

SUMAR

CenuºãreasaCroitoraºul cel isteþFata moºului cea cuminte ºi harnicã ºi fata babei cea hainã ºi urâtã Prinþul fermecat Prichindel Albã-ca-Zãpada Scufiþa Roºie Cãsuþa din pãdure Pomul cu merele de aur Lupul ºi cei ºapte iezi Muzicanþii din Brema Frumoasa adormitã Gâsca de aur