Fotografia Contemporana

Fotografia Contemporana

De la aparitia fotografiei, tendintele si tehnicile s-au modificat in functie de perioadele istorice si inventiile tehnologice. Artistii au imortalizat in imagini diferite ipostaze definitorii, iar pe parcursul anilor au aparut diferite forme de exprimare prin arta fotografica, un domeniu vast si care este in continua miscare si dezvoltare. Mentalitatile ies in evidenta prin modul in care este facuta o fotografie si mai ales prin ceea ce vrea sa reprezinte, cum ar fi portrete, poze care redau tristete, fericire, agonie, extaz, sau un manifest cu referire la razboi, la saracie, violenta, moda, comert,etc..

Cu privire la sec XXI...

Fotografia contemporana imortalizeaza aspectele si schimbarile sec 21, schimbari de inalta amplitudine, in care se pot intrevedea expresii ale unor locuri comune sau particularitati, sperante si dezamagiri, dorinte si obsesii. Luata ca atare, aceasta schimbare este inevitabila si constituie un eveniment indispensabil din cultura noastra moderna, iar in aceasta vreme a incertitudinilor si noutatilor apar aceleasi vechi intrebari: oamenii - cine suntem noi ? unde ne indreptam? Insa raspunsurile fac parte din sfera noului. In acelasi timp, fotografia, care are rolul de a se agata de realitate, s-a schimbat, adoptand noi modele hibride de narare pentru a putea documenta starea actuala a intregii planete. Din punct de vedere tehnic, orice este posibil , era nevoie de timp pentru ca noile modalitati si concepte in ceea ce priveste arta, sa-si dobandeasca potentialul asteptat si sa se instaleze.

Putem clasifica scurt estetica fotografiei in Fotografie a: imaginatiei, emotiei, memoriei, asocierii, senzatiei.

Am ales sa detaliez lucrarile a doi fotografi contemporani (Hellen van Meen, Jean-Pierre Khazem), care s-au bazat pe realizarea portretelor, unul folosindu-se de natural, celalalt de performanta in fotografie prin folosirea unor masti. Tehnica lor de lucru este total diferita, atat prin modul in care fotografiaza, cat si prin prezentarea operelor catre public. Pentru fiecare fotografia reprezinta un mod de afirmare si exprimare.

1

Fotografia Contemporana

Hellen van Meene

"fotografiile nu sunt menite să fie portrete ... de fapt, imi tratez modelele ca pe obiecte, pe care le poti dirija si indruma ... acestea sunt pur si simplu material pentru mine"

Nascuta in 1972 in Alkmaar, Norvegia, Hellen van Meene si-a dezvoltat propriul stil la Academia Gerrit Rietveld din Amsterdam. De la mijlocul aniilor ’90 van Meene atrage atentia pentru fotografiile sale care surprindeau portrete ale fetelor adolescente si ocazional baietlor androgini. Fotografiile ei reflecta o perioada de tranzitie, de la fata la femeie/ de la baiat la barbat, unde se intrazaresc toate elementele pubertatii si mai ales nesiguranta de sine, frustrarea si confuzia, stari tipice adolescentei. Sensibilitatea formala si a iluminatul este partial preluata de la predecesorii ei olandezi, cum ar fi Johannes Vermeer. De asemenea se poate observa o influenta in stilul de lucru preluata de la: Diane Arbus si Rineke Dijkstra. Ca si Dijkstra, van Meene se concentreaza asupra adolescentilor, de cele mai multe ori de la marginea Europei. Vulnerabilitatea omului si demnitatea indrazneata, aratata de oameni de toate varstele pentru a-si compensa limitarile, sunt elemente importante in opera lui Arbus.

Desi la inceput isi alegea modele din orasul natal, in ultimul deceniu a strans o serie de portrete din strainatate, in special din Germania si Japonia. In 2004 a introdus de asemenea si mamele adolescente si viitoarele mame din Rusia, Letonia si Maria Britanie in portofoliul ei de subiecti. Pentru o serie din 2007 (Going My Own Way Home), van Meene face referire la contextul vizual, economic si cultural al personajelor si integreaza formatul panoramic si naturile moarte alaturi de portretele sale pentru a captura locuitorii unei zone sarace din New Orleans, dupa uraganul Katrina.

In imaginile sale fragilitatea, frumusetea si singuratatea, sunt prezentate în culori simple, linistite. Cu exceptia unor mici decoruri van Hellen se bazeaza pe puterea expresiei. Imaginile vorbesc de la sine, fara a mai fi nevoie de o poveste ulterioara sau de explicatii, incat starea fizica si cea emotionala reies la suprafata prin vanatai, coloritul pielii in continua schimbare, cosuri pe fata, tatuaje temporare, etc.

2

Fotografia Contemporana

Modele nu sunt manioase sau agitate fata de lumea ostila asa cum o privesc, numai ca in interiorul lor se observa o agitare, ca un secret aproape descoperit al necunoscutului. In linistea camerelor sau in mijlocul gradinii, sunt fete care asteapta momentul metamorfozei, trecerea pragului catre feminitate. Acestea pasesc inocent intr-o lume in care invata sa se exprime si mai ales sa-si afirme sexualitatea.

Acestea par a fi deconectate de la lumea in care traiesc, iar intalnirea dintre fotograf si model pare a fi intamplatoare. Cu toate acestea simpatizezi cu acele fiinte si aproape presupui ca poti sa le atingi, ca poti sa le vorbesti. Dar este doar o imagine de intalnire, iar talentul ei consta tocmai in aceasta capacitate de a face posibila relationarea cu diferite tari si limbi.

Ceea ce apreciez cel mai mult in opera lui Van Meene este ca imaginile desi sunt frumoase, au un element foarte straniu in esenta lor. Ea prezinta femei tinere in ipostaze normale, dar modul in care ea isi plaseaza subiectele si stabileste iluminatul fac ca aceste personaje sa para aproape lipsite de viata, fantome.

Un alt mod prin care van Meene isi plaseaza modelele in afara publicului, este prin privire. Acestea nu se uita diect la camera, ci intr-un punct fix undeva in afara spectrului lentilei. Acest lucru mareste sentimentul lor de a fi deconectate de la lumea in care traim si le face sa para inumane si totodata face ca imaginea sa nu fie una personala.

O alta tehnica folosita in avantajul fotografului este alegerea subiectului: femei tinere cu un ten foarte palid. Aceasta trasatura caracteristica contribuie la imaginea de fantoma lor si la aspectul nenatural, inuman. Mai mult decat atat accentueaza tineretea lor, deoarece pielea lor arata neatinsa de soare sau de orice alt element al lumii dure.

Van Meene isi plaseaza, de obicei, subiectele, intr-o lumina stralucitoare, iar fundalul este estompat in intuneric. Astfel privitorului i se permite o atentie totala asupra personajului, care este elementul central al imaginii.

Opera lui Hellen van Meene sustine modul sau de lucru: unul delicat si intensiv. Van Meene surprinde purgatoriul adolescentei, mai mult cu detasare decat cu simpatie, prin portrete lipsite de viaţă.

3

Fotografia Contemporana

4

Fotografia Contemporana

Jean-Pierre Khazem

„Atunci cand oamenii folosec masti, ei uita de ego-urile lor. Cu masca, iese la ivealea calitatea omului”

Un alt fotograf contemporan axat pe portrete este Jean Pierre Khazem, nascut in 1968 in Paris. In primii ani, fotografiile lui Jean Pierre contineau femei si barbati impodobiti cu masti excentrice ce reprezentau animale, care erau pierduti in propriile lor vieti. Munca sa poate fi descrisa ca o combinatie intre specacol si fotografie, portretele insufletile ale lui Jean Pierre ascund propria identitate in spatele unor layere de piele falsa in proteze sau a chirurgiei estetice. Femeia „perfecta’’ in viziunea sa colinda prin natura sau sta nemiscata in galerie precum un manechin, aratand publicului figura rigida , aproape fara expresie, fina, palida si uneori cu excese de Botox.

Munca lui Khazem este o interactiune complexa si fermecatoare intre sculptura, fotografie si interpretare. Indiferent daca imaginea implica un public live sau nu, modelele sale sunt intotdeauna artisti, fotografiile sale servind pur si simplu pentru a captura interpretarea lor, jocul.

Fata, mijlocul nostru de comunicare non-verbala si inconstienta, ii tradeaza pana si pe cei mai buni actorii. In efortul de a depasi pretextul de joc, de interpretare si pentru a a ajunge la un adevar profund, mastile au devenit un element indispensabil in activitatea lui Khazem. Acestea extind controlul artistului asupra situatiei, inlocuind identitatea

5

Fotografia Contemporana

interpretilor sai cu propriile creatiile, si totodata oferindu-le o mai mare libertate de exprimare si un impuls de a juca dincolo de granitele lor.

Mastile sale variază de la foto-realiste la fantastice, de la sublim la ridicol. Paradoxal, tocmai acele masti realiste par cele mai lipsite de viata, iar cele fantastice sunt cele expresive, probabil si datorita pasiunii noastre pentru abstract si dorintei de a vedea grafica in arta, cat si datorita relatiei, pe care o avem cu totii, cu desenele.

Khazem le indeamna pe modele sa poarte masti finisate pana la extreme, asta dupa ce le manipuleaza fotografic. Uneori acesta le roaga pe modele sa pozeze goale sau fara masca pentru ca opera finala sa iasa mai mult in evidenta. In studiile sale de nuduri feminine, el ofera modelelor masti ce amintesc de papusi de ceara, care, combinate cu cadre pasive, ajuta la dezumanizare, amintindu-ne ca trupul este pur si simplu un vehicul de tranzite - fie pentru sufletul sau pentru ADN, in functie de punctul de vedere al fiecaruia.

Munca lui Jean Pierre predomina mai mult ca o exagerare a frumusetii si a perfectiunii sau a unei anumite trasaturi. In spatele sau se afla o intreaga echipa si colaborari cu specialisti in cauciuc cu silicon, creatori de peruci din par natural sau firme ce creeaza ochi falsi. Toate acestea contribuie la rezultatul final. Frumusetea in viziunea lui refuza orice notiune de identitate sau redare a emotiilor, feminitatea este redusa la o „constructie exacta” sau „tabula rasa”. Aceasta miscare puternica din partea artistului poate fi privita ca un manifest legat de felul in care a ajuns lumea fotografiei comerciale si a modei, o lume aproape fara sens, o lume prin intermediul careia artistul a reusit sa se afirme.

Recent, munca lui Jean Pierre include o serie de portrete cum ar fi First Ladies (2004): Nancy Regan, Lady Bird, Pat Nixon, Betty Ford, Rosalyn Carter, Barbara Bush si Laura Bush. Fiecare este inconjurata de peretii Biroului Oval, numai ca poarta o masca, o expresie fada, exacta din punct de vedere chirurgical, privirea unei sotii tip „trofeu”, care de fapt este nesemnificativa, ca un vas gol.

Prin utilizarea mastilor, Khazem scoate in evidenta acesta fatada in timp ce coreleaza in mod indirect, filtrarea si constructia, ce au loc in procesul fotografic. El este preocupat de persoana publica pe care aceste femei o proiecteaza, in timpul in care sotii lor au fost presedinti, si nu de incapsularea chipului lor intr-un sens biografic. Concentrandu-se pe impresii, mai degrabă decat pe realitate, face utilizarea mastilor sale geniala. Invita – chiar face necesara - prezentarea si confruntarea cu o realitate care nu a existat niciodata.

6

Fotografia Contemporana

Jean-Pierre Khazem priveste masca precum cel mai potrivit raspuns al crizei de identitate al sec XXI, cu care ne confruntam toti.

7

Fotografia Contemporana

Diferentele dintre cei doi fotografi sunt conceptuale si prin modul in care ei lucreaza, insa fiecare reuseste sa redea cu exactitate ceea ce doreste ca lumea sa observe. Ambii redau o stare de spirit sau o situatie actuala, Hellen foloseste resursele naturale, iar Jean Pierre duce la extrem ceea ce firmele de cosmetice si revistele de frumusete arata publicului.

Hellen foloseste o anumita paleta de personaje, reda acea perioada care a marcat-o, animtirile proprii ale pubertatii, ea nu foloseste modele cunoscute, ci fete normale cu particularitati dominante de caracter. Hellen si-a creat o paleta de feţe reprezentative. Ea foloseste cat mai mult lumina naturala care se asterne pe fetele modelelor si capteaza imaginile cu un Rolleiflex 6x6. Cel mai des in fotografiile ei intalnim imagini arhetip ale pubertatii, adolescenti in ipostaze care contribuie la metamorfoza pentru ingrijoratoarea notiune a faptului ca acesti tineri isi vor pierde inocenta.

Un exemplu semnificativ al fotografului contemporan Hellen van Meene este o fata blonda, Riga (Latvia-2004), care pozeaza intr-o stare de spirit destul de comuna pentru un adolescent, de negare, aceea cu mainile aporoape incrucisate, acoperindu-si sanul care este la vedere. Fata priveste catre lumina aproape inghetata a unui inceput de primavara. Rujul rosu de pe buzele ei si privirea distanta reflecta faptul ca tanjeste dupa ceva nou, un teritoriu necunoscut. Modelul este extrem de sincer si natural in ceea ce priveste pozitia si expresia fetei si de aceasta poza este semnificativa si vorbeste de la sine.

8

Fotografia Contemporana

Un exemplu care reflecta munca lui Jean Pierrea Khazem este imaginea enigmaticei Mona Lisa pe care acesta si-o aproprie si o modifica sculptural intr-o serie de fotografii denumite Mona Lisa Live (2003). Strania asemanare a modelului cu trasaturile pictate ale Giocondei si puternica lumina ce se asterne pe fata reusesc sa distraga atentia de la nuditate si de la trasaturile si prezenta corpului, care reprezinta un „robot” neclintit. Postura statueasca si linistita reflecta calculele si modificarile fotografice, care din nou o scot din lumea celor vii si o duc intr-o stare de visare, a unei lumi fantastice hiper reale.

9

Fotografia Contemporana

Bibliografie:

Jeffrey, Ian, The Photography Book, Phaidon, 2009

Grosenick, Uta, Seelig, Thomas,  Photo Art (the new world of photography), Thames&Hudson, 2008

Miller, Katie, Photography for the 21st Century, Delmar Cengage Learning, 2007

10

Fotografia Contemporana

www.lensculture.com

hellenvanmeene.com

www.guggenheim.org

www.photonet.org.uk

nytimes.com

www.andrewgrahamdixon.com

11