Forme ale taxelor vamale si impactul asupra relatiilor Lor Economice internationale

Forme ale taxelor vamale şi impactul lor asupra relaţiilor economice

internaţionale

Coordonator,

Prof. Fîrţescu Bogdan

Forme ale taxelor vamale şi impactul lor asupra relaţiilor economice internaţionale

Cuprins:

1.CONCEPTE PRIVIND TAXELE VAMALE ŞI EVOLUŢIA ACESTORA..........................................................................2

1.1. CONCEPTE GENERALE PRIVIND TAXELE VALAME............................................................................................................21.2.CLASIFICAREA TAXELOR VAMALE................................................................................................................................31.3. FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ STABILIREA NIVELULUI TAXELOR VAMALE................................................................................91.4. EVOLUŢIA TAXELOR VAMALE..................................................................................................................................10

2. IMPACTUL TAXELOR VAMALE ASUPRA RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE........................................12

2.1. UTILIZAREA TAXELOR VAMALE PE PLAN INTERNAŢIONAL...............................................................................................122.2. EFECTE ALE APLICĂRII TAXELOR VAMALE................................................................................................................13

2.2.1. Efecte ale aplicării taxelor vamale în cazul unei ţări mici........................................................................132.2.2. Efecte ale aplicării taxelor vamale în cazul a două ţări mari....................................................................152.2.3. Efectul protecţionist al taxelor vamale....................................................................................................17

3. CONCLUZII..................................................................................................................................................... 18

Bibliografie....................................................................................................................................................... 20

2


1.Concepte privind taxele vamale şi evoluţia acestora

În practica financiară se întâlneşte o diversitate de impozite, atât din punct de vedere al

formei, cât şi al conţinutului.

Impozitele, indiferent de categoria din care fac parte, reprezintă o formă de prelevare a

unei parţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului. Prelevarea

se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi nu dau dreptul plătitorilor de a cere statului

un contraserviciu de valoare egală.

Impozitele întalnite în practica financiară cunosc o mare diversitate, deosebindu-se între

ele din punct de vedere al formei şi al conţinutului. În present există numeroase criterii ştiinţifice

după care se face o clasificare a diferitelor categorii de impozite oferind astfel posibilitatea de a

sesiza mai uşor efectele acestora în plan economic, social şi politic. Ţinând cont de fond şi de

formă, impozitele pot fi împărţite în impozite directe şi indirecte.

Impozitele indirecte sunt percepute cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor

servicii (transport, spectacole, activităţi hoteliere) ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile şi

nu veniturile sau averea ca în cazul impozitelor directe. Formele de manifestare a impozitelor

indirecte sunt: taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale şi diferite taxe.

1.1. Concepte generale privind taxele valameTaxele vamale sunt impozite indirecte care se percep de stat asupra importului, exportului

şi tranzitului de marfuri.

Ca formă a impozitelor indirecte, taxele reprezintă plăţile pe care le fac diferite persoane

fizice şi/sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituţii publice.

Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor şi anume: caracterul obligatoriu,

titlul nerambursabil, urmărirea în caz de neplată. Taxele, faţă de impozite, presupun o

contraprestaţie.

Taxele vamale sunt un impozit indirect ce apare ca urmare a intervenţiei statului în

relaţiile comerciale internaţionale. Această intervenţie a statului in economie se realizează în

două moduri:

3


direct- statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau

exporturilor (este vorba de contingentări), fie prin reglementarea schimburilor. Intervenţia

directă ridică o serie de probleme destul de delicate, deoarece poate perturba relaţiile dintre state

şi poate inregistra efecte negative asupra raporturilor economice interstate.

indirect- intervenţia se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea

schimburilor. Ceea ce se impozitează este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul

tranzacţiei. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevăzută prin legea institutoare

de taxe vamale.

Taxele vamale apar sub forma unui impozit care adaugă la preţul mărfurilor care trec

frontiera vamală a statului o anumită cotă, atunci când are loc o vânzare sau o cumpărare pe plan

intern. Taxele vamale sunt în final suportate de consumator. Acestea se instituie asupra

mărfurilor în momentul în care trec graniţele statului cu ocazia importului, exportului sau

tranzitului.1

1.2.Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale pot fi clasificate după următoarele criterii:

a) După scopul impunerii (sau după nivelul impunerii):

- taxe vamale cu caracter fiscal;

-taxe vamale cu caracter protecţionist.

b) După obiectul impunerii (sau după felul operaţiei de comerţ exterior, sau direcţia

circulaţiei mărfurilor în comerţ exterior):

- taxe vamale de import;

- taxe vamale de export;

- taxe vamale de transit.

1 D. Moraru, M. Nedelescu, C. Stanescu, O Preda, Fiante Publice, Ed. Economica, Buc., 2007, p. 274-275.4


c) După modul de percepere ( sau de aşezare):

- taxe vamale ad valorem;

- taxe vamale specifice;

- taxe vamale mixte.

d) După modul de stabilire ( sau de fixare de către stat):

- taxe vamale autonome;

- taxe vamale convenţionale;

- taxe vamale preferenţiale;

- taxe de retorsiune.

a) Taxele vamale din această primă categorie se deosebesc după nivelul impunerii; cele

cu caracter fiscal au in general un nivel redus, singurul scop pentru care se percep fiind

obţinerea de venituri pentru bugetul statului; cele cu caracter protecţionist au în general un

nivel ridicat, prin intermediul lor urmărindu-se, în primul rând, reducerea forţei concurenţiale a

mărfurilor importate şi implicit protejarea pieţei interne de concurenţa străină.

b) Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate atunci când acestea

trec graniţele vamale ale ţării importatoare. Ele constituie un principal mijloc de protejare a

produselor naţionale fată de concurenţa străină, contribuind direct la ridicarea preţului mărfurilor

importate şi făcându-le din acest punct de vedere mai puţin competitive în raport cu cele

indigene. Dacă, în principiu, ele sunt plătite de firma importatoare şi sunt suportate de

consumatorul final pentru că ele sunt incluse în preţul de desfacere pe piaţa internă a mărfurilor

importate, în practică, uneori, ele sunt suportate, parţial, de către firma exportatoare care, pentru

contracararea efectului nefavorabil al taxei vamale asupra competitivităţii marfurilor sale, poate

recurge la reduceri ale preţului de ofertare.

Taxele vamale de import au o serie de trăsături caracteristice:

au cea mai largă răspândire pe plan internaţional;

vizează cel mai larg nomenclator al produselor supuse impunerii vamale;

se practică pe perioade lungi de timp;

au în general un nivel mai ridicat decât cele de export şi de tranzit;

5


fac obiectul negocierilor într-un cadru bi sau multilateral.

Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mărfurilor indigene atunci când

acestea sunt exportate. Ele nu au o largă răspândire pe plan internaţional, comparativ cu cele de

import, se percep la un nomenclator redus de produse şi pe perioade limitate de timp. Prin

intermediul lor, pe lângă scopul fiscal, se pot urmări, în general, două obiective şi anume:

fie ridicarea preţului la produsele respective pe piaţa internaţională (cu condiţia ca

statul respectiv să fie un principal exportator şi furnizor pe piaţa internaţională la

produsele vizate);

fie limitarea unor exporturi ( de regulă, produsele neprelucrate – materii prime

industriale sau agricole, care să fie prelucrate în ţară într-o cantitate tot mai mare

şi exportate apoi ca produse manufacturate) pentru a încuraja dezvoltarea

anumitor ramuri industriale pentru care ţările respective dispun de o baza

corespunzătoare de materii prime.

O serie de ţări în curs de dezvoltare au recurs şi recurg destul de frecvent la impunerea

unor taxe vamale de export la unele materii prime (bumbac, lână, piele, minereuri, etc.) sau chiar

semifabricate pentru a incuraja prelucrarea în ţară a unei cantităţi mai mari de astfel de produse şi

a mări exportul de produse manufacturate rezultate din prelucrarea lor în industria naţională.

Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care

tranzacţionează ( traversează) teritoriul vamal al ţării respective. Ele nu au o răspândire prea

largă pe plan internaţional şi, de regulă, atunci când se percep, ele au un nivel scăzut întrucât

statele sunt interesate să încurajeze tranzitul pe teritoriul lor, acesta fiind o impotantă sursă de

venituri (ca urmare a utilizării căilor şi mijloacelor de transport, a porturilor, a depozitelor,

antrepozitelor etc.). Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit este pur fiscal.

c) Taxele vamale ad-valorem se percep de către stat asupra valorii vamale a mărfurilor

importate (sau exportate) şi se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raportează la

valoarea vamală a mărfurilor respective ( ex.: 10% din valoarea vamală a unui automobil, tractor,

locomotive, a unei tone de petrol, cărbune, minereu etc.). Valoarea vamală este exprimată în

monedă naţională a ţării importatoare şi se calculează prin transformarea preţului mărfii

6


importate, exprimat într-o valută străină, în monedă naţională la un curs agregat de Fondul

Monetar Internaţional.

Acestea sunt cele mai vechi taxe cunoscute în istoria comerţului internaţional şi cele mai

răspândite pe plan mondial. Ele prezintă avantajul că sunt mult mai uşor de stabilit ( in

comparaţie cu cele specifice) întrucât presupun doar fixarea unei cote procentuale care se

raportează la valoarea vamală a mărfurilor (pentru grupe întregi de produse) şi nu implică

elaborarea unui tarif vamal detaliat (ca în cazul perceperii taxelor vamale specifice).

Cu toate acestea, taxele vamale ad-valorem prezintă şi unele inconveniente datorate în

special sensibilităţii lor la oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor pe pieţele internaţionale de

mărfuri. În cazul scăderii preţurilor la mărfurile importate, prin perceperea taxelor vamale ad-

valorem se reduce volumul încasărilor din taxele vamale percepute, iar efectul protecţionist al

acestora scade. Practica arată însă că acest inconvenient poate fi depăşit prin perceperea

temporară a unor taxe vamale suplimentare la produsele ale căror preţuri au scăzut, sau prin

perceperea, alături de taxa vamală ad-valorem, şi a unor taxe vamale specifice ( tot temporar).

Un alt inconvenient al acestui gen de taxe vamale rezultă din faptul că el poate deschide

calea unui câmp larg de abuzuri. De pildă, adeseori mărfurile imporatate nu sunt facturate la

preţul real de cumpărare, ci la un preţ mai redus ( prin inţelegerea între firma importatoare şi cea

exportatoare) pentru a se plăti o taxă vamală mai mică. Există remedii şi pentru înlăturarea

acestui inconvenient.

Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor

importate ( sau exportate), (bucată, tonă, metru cub, metru pătrat, vagon etc.) şi se stabilesc sub

forma unei cifre ( sume) absolute în moneda ţării respective ( de exemplu: 1000 unităţi monetare

– lei, dolari, DM, franci francezi, lire sterline etc.) pentru o tonă de petrol, grâu, porumb, pentru

un tractor de 50 CP, un automobil marca Ford etc.).

Parcticarea taxelor vamale specifice este foarte greoaie şi complexă întrucât presupune

existenţa unui tarif vamal foarte detaliat, care trebuie să fie mereu completat şi revizuit pe

masură ce apar noi tipuri de produse ce intră în circuitul pieţei internaţionale (de exemplu: nu

este suficient să se înscrie în tariful vamal poziţia “ tractoare” pentru ca impunerea vamală

specific să oblige la stabilirea unei taxe vamale diferită pentru fiecare tip de tractor). Acesta este

7


dezavantajul principal pentru care acest gen de taxe vamale nu au o largă răspândire pe plan

internaţional.

Cu toate acestea, taxele vamale specifice prezintă şi unele avantaje ( în raport cu cele ad-

valorem) şi anume: ele înlătură posibilitatea frustrării statului de drepturile legate de vamă

întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsură fizică a mărfii importate; totodată,

volumul încasărilor la bugetul statului din perceperea acestor taxe nu este influenţat de oscilaţiile

conjucturale ale preţurilor, ci numai de volumul fizic al importurilor.

Datorită nivelului ei fix, pe o anumita perioadă de timp, taxa vamală specifică determină

o încărcare vamală diferită a marfurilor (tabelul nr. 1) importate în condiţiile oscilaţiei preţurilor

pe piaţa internaţională la produsele respective. Ca urmare, folosirea taxelor vamale specifice

prezintă avantajul, faţă de cele ad-valorem, că au un efect protecţionist mai ridicat când preţurile

la produsele importate scad şi invers.

a)T.V.ad-valorem 10% din val.

vamală

Preţul 100 USD 50 USD 200 USD

T.V. încasată 10 USD 5USD 20 USD

Încasarea vamală 10% 10% 10%

Valoarea vamală 110 USD 55 USD 220 USD

b) T.V. specifică 10$/t, buc.

Preţul 100 USD 50 USD 200 USD

T.V. încasată 10 USD 10 USD 10 USD

Încărcarea vamală 10% 20 % 5%

Valoarea vamală 110 USD 60 USD 210 USD

Tabel 1. : Încărcarea vamală a mărfurilor prin perceperea celor două tipuri de taxe vamale ( ad-

valorem şi specifice).

8


Luând în considerare avantajele şi dezavantajele folosirii celor două forme de percepere a

taxelor vamale ( ad-valorem şi specifice) tot mai frecvent, indeosebi în ţările dezvoltate, o tot

mai largă răspândire au început să capete sistemele mixte de percepere a acestora.

Taxele vamale mixte se percep atunci când taxele vamale ad-valorem nu sunt destul de

eficace ca mijloc de protecţie; în aceste cazuri, pe lângă taxa vamală ad-valorem se mai percepe,

temporar, şi o taxă vamală specifică atunci când preţurile înregistrează importante scăderi.

d) După modul de stabilire sau fixare de către stat, taxele vamale se împart în 4 categorii:

autonome ( sau generale), convenţionale ( sau contractuale), preferenţiale ( sau de favoare), de

retorsiune ( sau de răspuns), acestea din urmă îmbrăcând două forme (taxe anti-dumping şi taxe

compensatorii).

Taxele vamale autonome (generale) sunt stabilite de către stat în mod independent şi nu

pe baza unor convenţii bi sau multilaterale încheiate cu alte state. De regulă, aceste taxe se

percep asupra mărfurilor care provin din ţările cu care statul respectiv nu are încheiate acorduri

comerciale şi nu se aplică în relaţiile cu aceste state clauza naţiunii celei mai favorabile. Altfel

spus, aceste taxe se aplică în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate şi de aici

decurg două trăsături caracteristice ale acestora: au un nivel foarte ridicat ( fiind deseori

prohibitive) şi nu fac obiectul negocierilor, constituind o puternică barieră în calea schimburilor

comerciale dintre state.

Taxele vamale convenţionale (contractuale) se stabilesc de către stat prin înţelegerea

cu alte state, conform clauzelor convenite prin acordurile bi sau multilaterale încheiate. Ca regulă

generală, aceste taxe se percep asupra mărfurilor provenind din ţările care îşi acordă reciproc

clauza naţiunii celei mai favorizate. Deci, ele se aplică în regimul clauzei naţiunii celei mai

favorizate şi de aici decurg două trăsături caracteristice: sunt mult mai reduse decât cele

autonome şi, în general, fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul Acordului General pentru

Tarife şi Comerţ (respectiv OMC).

Taxele vamale preferenţiale ( de favoare) sunt taxe foarte reduse ca nivel ( uneori chiar

zero) şi care se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite ţări şi nu se

extind asupra mărfurilor provenind din celelalte ţări. Ele reflectă un regim de favoare ce se

stabileşte între anumite ţări şi care nu se extinde asupra celorlalte state, fiind o derogare de la

9


clauza naţiunii celei mai favorizate. Aranjamentele preferenţiale ( reciproce sau nereciproce) au

proliferat în perioada postbelică ( exemplu: grupările economice intergraţioniste, S.G.P.,

G.G.P.C., protocoale preferenţiale, convenţii preferenţiale etc.).

Taxele vamale de retorsiune ( de răspuns) se aplică de către stat ca represalii si ca

răspuns la politica comercială neloială a altor state (politica de dumping şi politica de

subvenţionare a exporturilor). Aceste taxe îmbracă două forme: taxe anti-dumping şi taxe

compensatorii şi se percep ca taxe vamale suplimentare , peste taxele vamale în vigoare. Ele au

un nivel prestabilit în sensul că nu pot depăşi marja de dumping ( adică diferenţa dintre preţul

internaţional şi preţul de dumping- mai redus- cu care s-a încercat penetrarea pe o anumită piaţă),

iar cele compensatorii nu pot depăşi nivelul subvenţiei de export (sau al primei directe de

export).

Ele au ca obiectiv anihilarea efectelor negative pe care le produc cele două politici

neloiale , dar nu se pot percepe decât numai după ce s-a declanşat o procedură de anchetă prin

care să se facă dovada că a avut loc o astfel de politică neloială care a produs un prejudiciu .

Dacă se face această dovadă se poate lua masura de răspuns în spiritul celor două coduri de

conduit negociate (şi renegociate) în cadrul GATT: codul antidumping şi codul privind

subvenţiile de export si taxele compensatorii.

Ca urmare a acestor trăsături caracteristice, aceste taxe de retorsiune au o dublă natură:

tarifară şi netarifară.2

1.3. Factori ce influenţează stabilirea nivelului taxelor vamaleUnul dintre scopurile principale urmărite de introducerea taxelor vamale şi stabilirea lor

la un anumit nivel este atenuarea decalajului de competitivitate . Din punct de vedere economic,

la stabilirea nivelului taxei vamale se are în vedere nivelul diferenţelor existente între costul şi ,

respectiv, preţul unui anumit produs pe piaţa externă şi internă. În măsura în care corectează

aceste diferenţe, taxele vamale pot îndeplini selectiv sau succesiv funcţiile de :

egalizare a nivelurilor de preţ;

protecţia unor ramuri economice naţionale prioritare;

2 N. Suta (coord.), Comert international si politici comerciale contemporane, Ed. Efficient, Buc., 2000, p.104-10910


prohibirea importului anumitor produse in funcţie de interesele economiei

naţionale.

Taxele vamale operează deci asupra decalajului de competitivitate comercială a

produselor de origini diferite, care în mod firesc nu este acelaşi la un produs sau altul. Taxele

vamale pot îndeplini o funcţie prohibitivă deşi au un nivel redus, când diferenţa de

competitivitate este în favoarea produselor indigene, sau pot îndeplini numai o funcţie de

echilibrare a preţului, deşi au un nivel ridicat în cazul în care diferenţa de competitivitate este net

în favoarea produselor provenite din import. Aceasta evidenţiază caracterul complex al rolului şi

funcţiilor taxelor vamale de import în comerţul internaţional, necesitatea cunoaşterii nu numai a

nivelului, ci şi a efectivelor şi incidenţelor asupra competitivităţii mărfurilor.

În stabilirea nivelului taxelor vamale nu pot fi ignorate anumite restricţii de natură

bugetară (respectiv necesitatea asigurării unui anumit nivel al încasărilor bugetare) sau factorii de

natură politică ( cum ar fi tipul de regim politic, orientarea politică a guvernanţilor, stimularea

sau restrângerea relaţiilor comerciale cu anumite state). Raportul dintre cererea şi oferta de

protecţie constituie, de asemenea, un element de luat in calcul în stabilirea nivelului taxei

vamale.

1.4. Evoluţia taxelor vamaleÎn 1947, la propunerea SUA, Consiliul Economic şi Social al ONU a desfăşurat

primele negocieri tarifare cu privire la reducerea taxelor vamale şi atenuarea unor restricţii din

calea comerţului internaţional, negocieri ale căror rezultate au fost înscrise în tratatul multilateral

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ care constituie baza juridică a concesiilor tarifare

asupra cărora s-a căzut de acord precum şi a regulilor care reglementează relaţiile comerciale

dintre state.

Prin apariţia acestui acord a apărut o nouă etapă în politica comercială internaţională,

prin generalizarea sistemului de preferinţe vamale. De la 1 Ianuarie 1995 GATT se numeşte

Organizaţia Mondială a Comerţului.

O altă caracteristică a relaţiilor comerciale internaţionale o reprezintă apariţia şi

lărgirea proceselor de integrare economică . În relaţiile comerciale ale ţărilor care fac parte din

11


grupări comerciale şi economice se aplică facilităţi mari cum ar fi scutirea totală de taxe vamale

în cadrul CEE ( ce se constituie într-o uniune vamală) sau scutite de taxe vamale pentru

produsele industriale din ţările Asociaţiei Europene a Liberului Schimb ( o zona de comerţ liber).

CEE a devenit uniune vamală de la 1 Iulie 1957 când taxele vamale în comerţul

intracomunitar au fost suprimate şi s-a constituit faţă de terţe ţări un tarif vamal comun.

AELS s-a constituit prin Convenţia de la Stockholm în 1960 şi legalizează crearea

unei zone a liberului schimb între 7 ţări capitaliste dezvoltate , numai pentru mărfurile industriale

la care se desfiinţează taxele vamale.

Şi în ţările în curs de dezvoltare s-au realizat uniuni vamale, zone de comerţ liber şi

aranjamente preferenţiale.

Piaţa Comună a Americii Centrale, constituită în anii 1958-1960 , cuprinde ţările

Americii Centrale şi a eliminat treptat taxele vamale până în 1966.

Asociaţia Latino-Americană a Liberului Schimb a luat fiinţă în 1960 prin Tratatul de

la Monte Video, urmărind desfiinţarea taxelor vamale interne şi reducerea treptată a acestora

între ţările membre.

Piaţa Comună a Ţărilor Arabe a început să funcţioneze în 1965 având ca obiectiv

principal asigurarea comerţului liber, transportul de tranzit şi mişcarea forţei de muncă în

interiorul grupării, introducerea unui tarif extern comun, coordonarea politicii valutare şi a

sistemului de impozite.

Sistemul de preferinţe vamale nereciproce şi nediscriminatorii în favoarea ţărilor în

curs de dezvoltare aprobat în cadrul UNCTAD în Octombrie 1970 şi pus în aplicare în 1971 a

consacrat principiul tratamentului preferenţial în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare. Acest

sistem permite scutirea completă a taxelor vamale sau reducerea acestor taxe la exporturi în ţările

dezvoltate a produselor provenind din ţările în curs de dezvoltare.

12


2. Impactul taxelor vamale asupra relaţiilor economice internaţionale

2.1. Utilizarea taxelor vamale pe plan internaţionalTaxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul

formării veniturilor statului. Din punct de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este acordată în

special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera

( export, import sau tranzit), perceperea ei fiind avantajoasă pentru un stat, întrucât, ca impozit

fiscal, taxa vamală majorează veniturile bugetare. Taxa vamală devine pe parcursul evoluţiei

sale, dintr-un instrument fiscal, un mijloc complex de politică comercială, unul din cele mai

utilizate instrumente pentru protejarea economiei naţionale. Valenţele taxei vamale ca instrument

de politică comercială se conturează o data cu dezvoltarea industrei şi interesului statului de a

proteja economia proprie de concurenţa străină. Astfel, apare protecţionismul vamal, cu taxe

mari la produse manufacturate şi taxe mici la materiile prime, încurajându-se astfel importul de

materii prime şi dezvoltarea noilor industrii.

O dată cu apariţia primelor ţări industrializate, protecţionismul devine agresiv. Îmbrăcâd

forma unor ţări liber-scimbiste, în condiţiile în care introducerea taxelor fusese generalizată la

aria tuturor ţărilor, ţările industrializate promovează idea comerţului cu taxe mici sau a unui

comerţ liber , pentru a putea fi competitive în orice ţară datorită costurilor de producţie mici şi în

lipsa taxelor vamale. Deşi politica de comerţ liber este normal susţinută de state, evidenţiindu-se

meritele ecesteia pentru maximizarea producţiei mondiale, statele gasesc permanent motivaţii

suficiente pentru introducerea taxelor vamale, pentru punerea în functiune a unei politici tarifare

proprii, manifestată şi prin functionarea unui tarif vamal naţional.

În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecţie al statului, în perioada postbelică se

conturează unele tendinţe majore:

tendinţe de utilizare a taxelor vamale pentru punerea în paractică a principiului

nediscriminării, exprimat prin clauza naţiunii celei mai favorizate , principiu ce se aplică în

13


parctică în mod neconvenţional şi care cunoaşte o largă utilizare o dată cu apariţia G.A.T.T.

( asăazi O.M.C.);

tendinţa de reducere a nivelului taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii celei

mai favorizate între ţările member ale G.A.T.T. ca urmare a desfăşurării unui şir de negocieri

tarifare multilaterale în cadrul acestui accord;

tendinţe de reducere în general a semnificaţieie nivelului taxei vamale, ţinând

seama de faptul că trecerea generalizată în ţările cu economie de piaţă la sistemul cursurilor

valutare fluctuante este de natură să reducă sau să urce nivelul impunerii prin intermediul taxei

vamale la importul produselor în ţara respectivă în fucţie de situaţia de dezvoltare sau de

devalorizare a monedei ţărilor în cauză.3

2.2. Efecte ale aplicării taxelor vamale.Printr-o taxă vamală se influenţează diversele mărimi ale economiei unei ţări, şi anume

nu doar în ţara importatoare, ci şi în cea exportatoare.

2.2.1. Efecte ale aplicării taxelor vamale în cazul unei ţări mici

Sa începem consideraţiile cu o ţară mică, aflată în faţa unor preţuri mondiale date . Ne

limităm la produsul stofă şi presupunem că producţia de stofă este integrată pe verticală la intern

şi în străinătate. Ca atare, se neglijează efectele unei creşteri a taxelor vamale asupra ramurilor

furnizoare. Nu există diferenţe de preferinţe pentru stofa produsă la intern sau importat, adică

solicitanţii tratează stofa comercializată independent de ţara de provenienţă ca bun omogen.

Figura 1 prezintă curba internă a ofertei şi cererii pentru stofă a unei ţări, să zicem Italia,

şi curba ofertei mondiale. Ofertanţii de pe piaţa mondială sunt consideraţi ca perfect elastici faţă

de preţ. Funcţia ofertei lor este orizontală, adică Italia poate cumpăra o cantiatate oricât de mare

de pe piaţa mondială la preţul mondial dat (small country assumption). În condiţii de liber

schimb, preţul intern pentru stofă este egal cu preţul mondial Pm. Industria natională (din Italia)

contribuie cu PmC (=OG) unităţi de stofă , iar CF(=GK) unităţi se importă de pe piaţa mondilă.

Consumul total în Italia se ridică deci la PmF (=OK) unităţi.

3 M. Belu, C. Joldeş, L. Marinoş, Sistemul vamal, Ed. Economică, Buc. 200314


Cererea natională Oferta natională

Preţ

Pn

R A B Oferta mondială cu taxa vamală

C F

Pm D E Oferta mondială

O

G H J K

Figura 1. Efectul unei taxe vamale în cazul unei ţări mici

Să considerăm că Iatlia introduce o taxă vamală de import de RPm. O taxă vamală

nominală sau ad valorem exprimă incărcarea vamală în raport cu preţul, în exemplul de fată

RPm / PmO. În continuare ne vom referi exclusive la taxe vamale nominale.

În mod normal se deosebesc urmatoarele cinci efecte ale impunerii vamale:

efecte asupra consumului;

efecte asupra producţiei;

efecte asupra venitului, mai exact asupra încasărilor statului;

efecte de redistribuire;

efecte asupra bunăstării.

Efectele asupra consumului se manifestă în exemplul nostru într-o reducere a consumului

de stofă de la OK la OJ, ca urmare a creşterii preţului datorită aplicării taxei vamale. Faptul că

protecţia vamală permite industriei textile să-si extindă producţia de la OG la OH este denumit

efect asupra producţiei. Prin efect asupra venitului se întelege modificarea încasărilor statului din

taxele vamale. În starea de autarhie neexistând taxe vamale, nu se înregistrau nici încasări ale

15


statului în acest domeniu. Prin taxă vamală PRm, multiplicată cu cantitatea importată AB, statul

încasează o sumă egală cu aria ABED. În continuare are loc o redistribuire în favoarea

producătorilor. Ca urmare a creşterii preţului intern, renta consumatorilor scade cu suma

corespunzătoare ariei RBFPm, iar renta producătorilor creşte cu suma corespunzătoare ariei

RACPm care înainte era o parte a rentei consumatorilor. Pe lăngă aceste modificări se mai

constata că o parte a rentei consumatorilor, corespunzatoare ariei BEF, se pierde în mod absolut

(dead weight loss) .În fine, apar costuri de producţie marginale, corespunzătoare ariei ADC, ca

urmare a scăderii eficienţei producţiei. Aceste ultime două efecte reprezintă pierderile de

bunăstare apărute ca urmare a introducerii taxei vamale.

Amplitudinea fiecărui efect al taxelor vamale depinde de nivelul taxei vamale şi de

elasticitatea faţă de preţ a curbelor din figura1 alte înclinaţii şi urmărind modificările

corespunzătoare ale ariilor la care am făcut anterior referire.

2.2.2. Efecte ale aplicării taxelor vamale în cazul a două ţări mari

În figura 2 sunt prezentate curbele cererii şi ofertei Italiei şi Franţei, ai căror producători

şi consumatori, luaţi în totalitate, pot exercita un efect asupra preţului mondial. Atât timp cât

ambele ţări sunt în stare de autarhie, preţurile de echilibru pentru stofă este superior celui

corespunzător din Franţa. În condiţii de liber schimb, dacă facem abstracţie de costurile de

transport, în cele două ţări se va practica acelaşi preţ. Întrucât acesta reprezintă un preţ de

echilibru, cantităţile comercializate de cele două ţări trebuie să coincidă. Această condiţie este

îndeplinită în figura 2. La preţul mondial în vigoare de POI (= P’OF), Italia aplică importului de

stofă provenită din Franţa o taxă vamală echivalentă cu RS, de unde rezultă că preţul italian al

stofei creşte la ROI şi cel francez scade la S’OF

Preţ Cererea Italia Oferta Italia Preţ stofă

stofă Oferta Franţa

16


Cererea Franţa

R A B R’

G H J K

P C D E F P’

S

S’ L M

O

Italia Stofă Franţa Stofă

Figura 2. Efectele unei taxe vamale de import ( două ţări mari)

.

Dacă aceste preţuri descriu un echilibru, cantităţile exportate trebuie să corespundă celor

importate; aşadar segmental AB trebuie să fie egal cu segmental LM. Prin introducerea unei taxe

vamale se modifică preţul stofei în ambele ţări. Taxa vamală nominală este aici RS/SOI.

Efectele asupra consumului, producţiei şi repartiţiei sunt definite ca mai înainte.

În privinţa efectului asupra venitului, rezultatul aplicării taxei vamale provine din două

surse, simbolizate prin ariile ABDE şi HJML. Ele rezultă , pe de o parte , din înmulţirea cantităţii

importate AB cu creşterea preţului RP pentru consumatorii italieni, pe de altă parte, prin

înmulţirea cantităţii exportate LM cu scăderea preţului P’S’ pentru producătorii francezi. Cu alte

cuvinte, o ţară poate, prin aplicarea unei taxe vamale, sa perceapă impozit de la partenerul

comercial.4

2.2.3. Efectul protecţionist al taxelor vamale

Scopurile în care se instituie taxele vamale sunt, în principal, de ordin fiscal şi

protecţionist. Scopul fiscal se concretizează în procurarea de venituri pentru bugetul de stat.

4 N. Sută (coord.), Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Ed. Eficient, Buc., 2000

17


Aceste venituri sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai ridicate nivelurile taxelor vamale şi

cantităţile comercializate.

Scopul protecţionist al taxelor vamale prevalează ca importanţă şi se materializează în

protejarea economiei naţionale sub diferite aspecte ca:

sporirea competitivităţii unor ramuri şi sectoare de activitate, aflate în situaţie de

inferioritate comparative sub aspectul preţului, faţă de străinatate;

protecţia unor categorii sociale, prin redistribuirea veniturilor în favoarea lor ( pe

calea bugetului prin acordarea de prime, subvenţii etc. sau a susţinerii unor preţuri de vânzare

mai ridicate la produsele lor, la adăpostul taxelor vamale);

creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă şi apărarea nivelului înalt al

salariilor;

îmbunătăţirea raportului de schimb şi a situaţiei balanţei comerciale şi de plăţi.

Efectul protecţionist al taxei vamale se propagă în economie prin mecanismul preţurilor.

În măsura în care, taxa vamală majorează preţul produsului comercializat, importurile sunt

descurajate şi frânate. Dacă majorarea de preţ este atât de mare, încât să atragă scăderea cererii

şi, dacă exportatorul este interesat să-şi păstreze poziţia pe piaţă, acesta va accepta o numită

reducere a preţului sau de export. El preia astfel o parte din povara fiscală.

Cuantumul taxei nepreluat în sarcina exportatorului majorează preţul intern al

produsului importat. Acest fapt măreşte competitivitatea produselor autohtone similare,

permitând desfăşurarea sau chiar lărgirea activităţii economice în ramura respectivă. Efectele de

lărgire a producţiei şi de creştere a gradului de utilizare a forţei de muncă sunt cu atât mai

intense, cu cât scumpirea preţului intern de import este suficient de mare pentru a permite în

condiţii de competitivitate urcarea şi a preţului autohton. Acest fapt antrenează producţia internă

a ramurii respective, ca şi a sectoarelor cu care ea se află în relaţii în amonte.

Efectul negativ pe care consumatorul îl suportă iniţial prin scumpirea preţului intern

poate fi mai mult decât compensate, prin procurarea unor noi locuri de muncă, respectiv a unor

noi surse de venit.

Pentru ca taxele vamale să-şi îndeplinească rolul de instrument de protecţie şi

dezvoltare a economiei naţionale este necesară o diferenţiere judicioasă a nivelului lor, în timp,

18


pe mărfuri şi grupe de mărfuri. Produsele pentru care aplicarea de taxe vamale se justifică sunt

acelea a căror productivitate efectivă sau potenţială se situează peste nivelul mediu al

productivităţii sociale.

În ce priveşte nivelul taxei vamale, acesta trebuie să compenseze decalajul dintre

preţul intern mai ridicat al produsului indigen şi cel mai scăzut al produsului importat. În timp,

mărimea taxei se va diminua pe măsură ce activitatea respectivă îşi va spori competitivitatea sub

aspectul preţului, al calităţii etc.

De remarcat însă, că realizarea efectului protecţionist este în mare măsură

condiţionată şi de comportamentul cumpărătorului, respectiv de elesticitatea – preţ a cererii,

pentru produsele autohtone şi din import. Dacă din motive extraeconomice (obisnuinţa, gusturi,

publicitate, snobism etc.) consumatorul manifestă reţinere faţă de produsele autohtone,

preferându-le pe cele străine, sistemul de protecţie este neeficient, chiar dacă el compensează

handicapul de preţ al mărfii indigene.5

3. ConcluziiTaxele vamale sunt impoxite indirect percepute de către stat asupra mărfurilor atuci când

acestea trec graniţele vamale ale ţării respective. Deci, taxele vamale sunt un instrument de

politica comercială de natură fiscală, constituind o sursă de venit la bugetul statului, cu o

incidenţă directă asupra preţului produselor care fac obiectul comerţului exterior.

În pofida reducerilor repetate ale nivelului taxelor vamale care au avut loc în cadrul

G.A.T.T., prin intermediul negocierilor tarifare multilaterale, taxele vamale rămân încă un

important instrument de protecţie a economiilor naţionale. Ele continuă să deţină un rol insemnat

în domeniul concurenţei internaţionale pe pieţele de mărfuri, astfel încât încadrarea la importul

unui produs dintr-o anumită grupă de taxe vamale este de natură sa hotărască adesea realizarea

sau nerealizarea tranzacţiei sau să constituie un element important al contabilităţii acesteia.

5 Spiridon Pralea, Politici şi reglementări in comerţul internaţional, Ed. Fundaţiei Academice “ Gh. Zane”, Iaşi, 1999.

19


Bibliografie

20


1. D. Moraru, M. Nedelescu, C. Stănescu, O Preda, Finanţe Publice, Ed. Economică, Buc., 2007

2. N. Sută (coord.), Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Ed. Eficient, Buc., 2000

3. M. Belu, C. Joldeş, L. Marinoş, Sistemul vamal, Ed. Economică, Buc. 2003.

4. O. Rujan, I. Pârgaru, Economie internatională,Ed. Economica, Buc. , 2004.

5. Spiridon Pralea, Politici şi reglementări in comerţul internaţional, Ed. Fundaţiei Academice “ Gh. Zane”, Iaşi, 1999.

21

Documents

Forme ale taxelor vamale si impactul asupra relatiilor Lor Economice internationale