SOARELE

MERC

UR

VEN

US

PĂ

MÂ

NT

MA

RT

E

Luna

Centu

ra d

e a

ste

roiz

i

CeresComete

JU

PIT

ER

SA

TU

RN

UR

AN

US

NE

PT

UN

Eris

Makemake

Centu

ra K

uip

er

SISTEMUL SOLAR

CLUSTERUL PHOENIX

SOARELE - este o stea cu vârsta de circa 4,65 miliarde ani. Este o sferă de plasmă foarte fierbinte, cu o masă de 750 de ori mai mare decât a tuturor planetelor din Sistemul Solar la un loc.Caracteristici:! Distanţa medie faţă de Pământ: 149,6 milioane km;

0 0! Temperatura la suprafaţă: 5500 C; temperatura nucleului: 15 milioane C;! Diametrul la Ecuator: 1,4 milioane km;! Perioadă de rotaţie: polară - 34 zile terestre; ecuatorială - 25 zile terestre;

30! Masa (Pământ = 1): 333.000 sau 1,989 x 10 kg;! Structura: 1- nucleul (se produc reacţii nucleare); 2-zona radiativă (energia se propagă sub formă de fotoni); 3-zona convectivă (energia este transportată de celulele de convecţie); 4 - fotosfera (suprafaţa vizibilă a Soarelui); 5 - cromosfera (strat neregulat al atmosferei de deasupra fotosferei): ! Compoziţia: hidrogen (94%) şi heliu (6%).

Mercur - planeta cea mai apropiată de Soare, fiind a şaptea planetă ca mărime a Sistemului Solar. Este cea mai bogată planetă în fier.Caracteristici: - 57,9 milioane km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă între 430°C (ziua) şi -180°C (noaptea); - 4875 km diametru;- volum (Pământ=1) de 0,056; - perioada de rotaţie de 59 zile terestre; - perioada de revoluţie de 88 zile terestre; - masă (Pământ=1) de 0,055; - gravitaţia la Ecuator (Pământ=1) de 0,38.

Venus - a doua planetă de la Soare, cea mai apropiată planetă de Pământ. Este o planetă uscată, cu vulcanism activ, acoperită de o atmosferă densă. Caracteristici: - 108,2 milioane km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă de 464°C; - 12.104 km diametru; - volum (Pământ=1) de 0,86; - perioada de rotaţie de 283 zile terestre; - perioada de revoluţie de 224,7 zile terestre; - masă (Pământ=1) de 0,82; - gravitaţia la Ecuator (Pământ=1) de 0,9.

Pământul - a treia planetă de la Soare şi cea mai mare planetă telurică a Sistemului Solar. Atmosfera bogată în oxigen şi prezenţa apei permite existenţa vieţii. Caracteristici: - 149,5 milioane km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă de 15°C; - 12.756 km diametru; - volum (Pământ=1) de 1; - 1 satelit (Luna); - perioada de rotaţie de 23,93 ore; - perioada de revoluţie de 365,26 zile ; - masă (Pământ=1) de 1;- gravitaţia la Ecuator (Pământ=1) de 1.

Luna - este singurul satelit al Pământului, gravitând în jurul acestuia de-a lungul unei orbite eliptice. Structura internă alcătuită dintr-un nucleu (posibil de metal), înconjurat de o manta şi de o scoarţă, alcătuite din roci asemănătoare celor terestre. Atmosfera foarte subţire şi cu densitate foarte mică. Caracteristici: - 384.400 km distanţa medie faţă de Pământ; - temperatura la suprafaţă este cuprinsă între -150°C şi 120°C; - 3.476 km diametru; - volum (Pământ=1) de 0,02; - perioada de rotaţie de 27,32 zile terestre; - masă (Pământ=1) de 0,012; - gravitaţia (Pământ=1) de 0,165.

Marte - planeta telurică cea mai îndepărtată de Soare. Numită şi planeta roşie, are forme de relief variate, cum ar fi canioanele foarte adânci şi cei mai înalţi vulcani din Sistemul Solar. Caracteristici: - 227,9 milioane km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă este cuprinsă între -125°C şi 25°C; - 6.780 km diametru; - volum (Pământ=1) de 0,15; - 2 sateliţi; - perioada de rotaţie de 24,63 ore; - perioada de revoluţie de 687 zile terestre ; - masă (Pământ=1) de 0,11;- gravitaţia la Ecuator (Pământ=1) de 0,38.

Jupiter - este cea mai mare planetă a Sistemului Solar şi cu masa de circa 2,5 ori mai mare decât ale celorlalte şapte planete la un loc. Este o planetă gazoasă şi are cel mai mare număr de sateliţi. Caracteristici: - 778,3 milioane km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă este de -110°C; - 142.984 km diametru; - volum (Pământ=1) de 1321; - 63 de sateliţi; - perioada de rotaţie de 9,93 ore; - perioada de revoluţie de 11,86 ani tereştri; - masă (Pământ=1) de 318;- gravitaţia (Pământ=1) de 2,53.

Saturn - este a şasea planetă de la Soare şi a doua ca mărime din Sistemul Solar. Este o sferă de lichid şi gaz, formată predominant din hidrogen. Este înconjurată de inele şi numeroşi sateliţi. Caracteristici: - 1,43 miliarde km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă este de -140°C; - 120.536 km diametru; - volum (Pământ=1) de 763,59; - 34 de sateliţi; - perioada de rotaţie de 10,66 ore; - perioada de revoluţie de 29,46 ani tereştri; - masă (Pământ=1) de 95;- gravitaţia (Pământ=1) de 1,07.

Uranus - este a treia planetă ca mărime a Sistemului Solar, alcătuită din gheaţă şi gaz. Este lipsită de forme de relief, are un sistem de inele subţiri şi numeroşi sateliţi. Caracteristici: - 2,87 miliarde km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă este de -214°C; - 51.118 km diametru; - volum (Pământ=1) de 63,1; - 27 de sateliţi; - perioada de rotaţie de 17,24 ore; - perioada de revoluţie de 84 ani tereştri; - masă (Pământ=1) de 14,5;- gravitaţia (Pământ=1) de 0,89.

Neptun - este cea mai îndepărtată planetă faţă de Soare şi cea mai rece dintre cele patru planete gigante de gaz. Este înconjurată de un sistem de inele cu densitate mică a materiei şi de sateliţi.Caracteristici: - 4,5 miliarde km distanţa medie faţă de Soare; - temperatura la suprafaţă este de -200°C; - 49.532 km diametru; - volum (Pământ=1) de 57,74; - 13 sateliţi; - perioada de rotaţie de 16,11 ore; - perioada de revoluţie de 164,9 ani tereştri; - masă (Pământ=1) de 17,1;- gravitaţia (Pământ=1) de 1,13.

Planete pitice - în Sistemul Solar există trei planete pitice: Pluto, Eris şi Ceres. Pluto este cea mai cunoscută, ea fiind clasificată ca a noua planetă a Sistemului Solar între 1930 şi 2006. Pluto se află la 5,9 miliarde km faţă de Soare, fiind alcătuit din piatră şi gheaţă şi având un diametru de 2.304 km. Eris este cea mai mare planetă pitică cunoscută, cu un diametru de aproximativ 3000 km. Se află la o distanţă estimată de 16 miliarde km faţă de Soare. Ceres se află mult mai aproape de Soare, fiind plasat în Centura Principală de asteroizi şi are un diametru de 960 km.

Centura Kuiper - este un disc aplatizat de obiecte cosmice asemănătoare cometelor, care se extinde de la 6 la 12 miliarde km de Soare. Cel mai mare obiect descoperit până acum în Centura Kuiper are un diametru de peste 1000 km, însă majoritatea au diametrul sub 100 km. Quaoar este un obiect descoperit în anul 2002 în Centura Kuiper şi are un diametru de 1250 km. Mişcarea de revoluţie durează 288 de ani.

Norul Oort - este un rezervor sferic de comete cu perioadă lungă, care le înlocuiesc pe cele distruse în Sistemul Solar interior. După formarea planetelor gigant, cometele rămase au format un nor sferic uriaş, cu raza de circa 1,6 miliarde ani lumină. Se estimează că norul conţine peste 1 trilion de comete, cu o masă totală de câteva ori mai mare decât a Pământului. Unele comete scapă din nor, iar altele sunt împinse în Sistemul Solar interior, unde devin vizibile şi încep să se dezintegreze.

Asteroizii - sunt resturile unei planete telurice care, dacă s-ar fi format, ar fi fost de patru ori mai mare decât Pământul. Au aspectul unor obiecte uscate şi prăfoase, de dimensiuni prea mici pentru a avea propria atmosferă. Majoritatea asteroizilor sunt concentraţi în Centura Principală, aflată între planetele Marte şi Jupiter, la o distanţă faţă de Soare de 2,8 ori mai mare decât Pământul. Au dimensiuni şi forme neregulate, fiind într-o permanentă mişcare pe orbite în acelaşi sens, dar care uneori se intersectează, rezultând ciocniri între aceştia.

Cometele - sunt corpuri cosmice alcătuite dintr-un nucleu mic înconjurat de un nor luminos (coamă) de praf şi gaz, cu diametrul de circa 100.000 km. Ele se deplasează în lungul unor orbite. Cometele cu perioadă scurtă se rotesc pe orbite în jurul Soarelui, în aceeaşi direcţie cu planetele, majoritatea având perioade de revoluţie de circa 7 ani.. Cometele cu perioadă intermediară şi cu perioadă lungă au perioade de revoluţie mai mari de 20 de ani. Majoritatea cometelor se apropie de Soare, unde dezvoltă coame şi cozi, putând fi observate uşor.

Meteorii şi meteoriţii - sunt corpuri cosmice de dimensiuni mici, alcătuite din rocă (pietroşi), din rocă şi metale (petroferoşi) şi din metale (feroşi). Provin, în cele mai multe cazuri, din distrugerea în urma unor coliziuni ale cometelor sau asteroizilor. Dacă meteorii nu sunt distruşi complet de atmosferă şi cad pe sol, se numesc meteoriţi. Atunci când meteoriţii sunt de dimensiuni mari şi foarte mari, la locul impactului cu suprafaţa planetei se formează cratere. Un crater de impact la nivelul suprafeţei terestre cu un diametru mai mare de 20 km, se formează o dată la 500.000 ani.

SISTEMUL SOLAR - este spaţiul în care se exercită forţa gravitaţională a Soarelui, o stea galbenă obişnuită, care străluceşte constant de aproape 5 miliarde de ani. După Soare, ca importanţă în Sistemul Solar sunt planetele - corpuri cereşti care nu au lumină proprie, dar reflectă o parte din cea pe care o primesc de la steaua în jurul căreia gravitează de-a lungul unor orbite, frecvent eliptice. Planetele pot fi telurice, gazoase sau îngheţate. Majoritatea planetelor au sateliţi care orbitează în jurul lor. Tot în Sistemul Solar există un număr foarte mare de bucăţi de rocă şi gheaţă (cometele), de dimensiuni variabile care se mişcă de asemenea în jurul Soarelui pe traiectorii proprii. Tot în acest spaţiu al Sistemului Solar se mişcă particule minuscule - de la fragmente de atomi expulzaţi de Soare, la particule de praf şi gheaţă lăsate în urmă de comete.

UNIVERSUL (Cosmosul) - reprezintă un spaţiu presupus a fi infinit, cu materie aflată în diferite forme şi stadii de organizare şi evoluţie. Întreaga structură a Universului este guvernată de forţa gravitaţiei (Newton, 1666), care se manifestă între oricare două particule sau corpuri cu masă de repaus diferită de zero.

Sunt utilizate trei noţiuni pentru a defini Universul:

! Universul observabil - desfăşurat până la circa 13 miliarde a.l.* depărtare de Pământ [*1 an lumină (a.l.) = 9,5 mii de miliarde de kilometri ]! Universul fizic - îl încorporează pe primul, un spaţiu în care prezenţa structurilor şi corpurilor cosmice se deduce din influenţele exercitate la nivelul Universului observabil. ! Universul total - cu desfăşurare necunoscută şi a cărui cunoaştere se face în baza relaţiilor matematice speciale şi a ideilor filozofice

FORMAREA UNIVERSULUI ŞI A SISTEMULUI SOLARÎn urmă cu 14 - 13 miliarde ani

-9 - A avut loc Marea Explozie (Big Bang-ul) a Universului mic, fierbinte şi dens. Într-o nanosecundă (10secunde) de la acest moment Universul a atins un diametru de sute de milioane de kilometri.

12 - 10 miliarde ani - A avut loc formarea primelor galaxii. Gravitaţia a determinat acumularea atomilor de gaz, iar de-a lungul a sute de milioane de ani s-au format nori de hidrogen şi heliu aflaţi în rotaţie. Aceştia s-au grupat, formând primele galaxii, iar în interiorul acestora, primele stele. A avut loc prin acelaşi proces şi formarea galaxiei Calea Lactee, galaxie ce va găzdui ulterior Sistemul Solar.

4,65 miliarde ani - Prin condensarea unei nebuloase (nor de praf şi gaz) aflate în unul din braţele galaxiei Calea Lactee a luat naştere Sistemul Solar, materia concentrându-se spre interiorul nebuloasei, unde a luat naştere proto-Soarele, dar şi în zone situate spre marginile acesteia unde s-au format planetele. Sistemul planetar nou format, aflat în faza incipientă a evoluţiei, începe să se rotească în jurul astrului central, căpătând forma unui disc.

4,6 miliarde ani - În urma procesului de acreţie a planetoizilor dar şi a altor particule şi elemente existente în Sistemul Solar au luat naştere planetele, printre care şi Pământul. Primele patru planete (Mercur, Venus, Pământul şi Marte) din apropierea Soarelui sunt alcătuite din roci (planete telurice), următoarele patru planete (Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun) fiind alcătuite predominant din elemente uşoare şi au dimensiuni foarte mari (planete gigant).

Galaxiile - sisteme cosmice în componenţa cărora intră diferite structuri şi corpuri subordonate (sisteme solare, nebuloase gazoase, pulberi, atomi şi particule elementare), putând concentra până la 1000 miliarde de stele. Există în Universul observabil peste 100 miliarde galaxii.

Grupuri de galaxii (Clustere) - grupează până la câteva zeci de galaxii. De exemplu, galaxia Calea Lactee, împreună cu galaxiile Andromeda şi Triunghiul, alături de alte 20 de galaxii pitice formează Grupul Local.

Roiuri de galaxii (Superclustere) - au în componenţă sute, chiar mii de galaxii. Pot atinge diametrul de câteva milioane de ani lumină.

Superroiuri de galaxii - sunt formate din câteva zeci de roiuri de galaxii, atingând un diametru de circa 60 milioane ani lumină.

Roiuri de stele - grupuri de stele (sute, mii, sute de mii) între care există forţe de atracţie şi care au origine, vârstă şi compoziţie chimică apropiată. Se remarcă un nucleu cu densitate mare de stele înconjurat de o zonă cu stele mai puţine. Diametrul poate atinge 150 pc*. [*1 pc (parsec) - corespunde cu 3,2615 ani lumină].

Stelele - sunt corpuri cereşti gazoase, sferice, cu temperaturi mari şi lumină proprie. În ele este concentrată cea mai mare parte a materiei din Univers.

Materia interstelară - este reprezentată de gazele, pulberile şi particulele subatomice care populează spaţiul dintre stele.

GALAXIA CALEA LACTEE - reprezintă o aglomeraţie imensă de stele, gaz şi praf, în formă de spirală. Soarele şi sistemul său de planete se află la jumătatea distanţei dintre centrul şi periferia galaxie, la marginea unuia dintre braţele spiralei.

În Calea Lactee se găsesc stele din fiecare etapă de formare, de la nori imenşi de material interstelar din care se vor forma stele, la găuri negre, stele neutronice şi pitice albe.

Cea mai mare parte din masa vizibilă a Căii Lactee este formată din material stelar, dar circa 90% din masa ei totală este formată din “materie neagră”, a cărei natură nu a fost încă explicată.

Poster realizat de: Conf. univ. dr. Marian ENE

Bibliografie selectivă 1. Rees Martin (2008), Universul - ghid vizual complet, Grupul Editorial RAO, Bucureşti 2. Ene Marian (2012), Geomorfologie tectono-structurală, Editura Universitară, Bucureşti 3. Ielenicz Mihai (2000), Geografie generală. Geografie fizică, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti 4. Ielenicz Mihai, Comănescu Laura (2005), Geografie fizică generală. Bazele geografiei fizice, Editura

Universitară, Bucureşti 5. Ielenicz Mihai, Nedelea Alexandru (2009), Dicţionar de geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti 6. Posea Grigore, Armaş Iuliana (1998), Geografie fizică generală. Terra - cămin al omenirii şi Sistemul

Solar, Editura Enciclopedică, Bucureşti