Florin Tudose Depresia Si Terapia Ei in Practica Medicala Moderna

Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA ŞI TERAPIA EIÎN

PRACTICA MEDICALĂ MODERNĂ

DEPRESIA ŞI TERAPIA EIÎN

PRACTICA MEDICALĂ MODERNĂ

Prof. Dr. Florin TudoseSpitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Prof. Dr. Florin TudoseSpitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti



DEPRESIADEPRESIA– O prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare. Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă.

• Sindromul depresiv are drept componente definitorii– dispoziţia depresivă,– încetinirea proceselor gândirii– lentoare psihomotorie,– serie de simptome auxiliare de expresie somatică.

– O prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare. Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă.

• Sindromul depresiv are drept componente definitorii– dispoziţia depresivă,– încetinirea proceselor gândirii– lentoare psihomotorie,– serie de simptome auxiliare de expresie somatică.


DEPRESIADEPRESIA• Dispoziţia depresivă este trăită ca “tristeţe vitală”

(Schneider K.), pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori.

• Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de monoideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare, vinovăţie, inutilitate, ruină etc.Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive, bolnavul prezentând o incapacitate de actiune autentică (Tatossian A.).

• Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice (hiposau amimie), dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie).

• Dispoziţia depresivă este trăită ca “tristeţe vitală”(Schneider K.), pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori.

• Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de monoideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare, vinovăţie, inutilitate, ruină etc.Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive, bolnavul prezentând o incapacitate de actiune autentică (Tatossian A.).

• Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice (hiposau amimie), dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie).


DEPRESIADEPRESIA• Simptome auxiliare de expresie somatică: se traduc

printr-o tulburare a sentimentelor vitale (a vitalităţii) - astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie şi scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale.

• Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree, greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, dureri difuze în regiunea tractului uro-genital.

• Simptome auxiliare de expresie somatică: se traduc printr-o tulburare a sentimentelor vitale (a vitalităţii) - astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie şi scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale.

• Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree, greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, dureri difuze în regiunea tractului uro-genital.


DEPRESIADEPRESIA• Depresia este cel mai frecvent întâlnit

fenomen psihopatologic în practica psihiatrică şi nu numai în aceasta.

• Kielholz stabileşte o clasificare în care îmbină criteriul nosologic cu cel etiologic. Se descriu astfel:– depresii somatogene: organice, simptomatice;– depresii endogene: schizoafective, bipolare,

unipolare, involuţionale;– depresii psihogene: nevrotice, depresia de

epuizare, reactive.• Se poate descrie o depresie nevrotică şi o

depresie psihotică.

• Depresia este cel mai frecvent întâlnit fenomen psihopatologic în practica psihiatrică şi nu numai în aceasta.

• Kielholz stabileşte o clasificare în care îmbină criteriul nosologic cu cel etiologic. Se descriu astfel:– depresii somatogene: organice, simptomatice;– depresii endogene: schizoafective, bipolare,

unipolare, involuţionale;– depresii psihogene: nevrotice, depresia de

epuizare, reactive.• Se poate descrie o depresie nevrotică şi o

depresie psihotică.


Cerinţe externe şi presiuni

STRESORIFamilia

IndividualiSocialiMediul

FinanciariSlujbă/Şcoală

Cerinţe interne şi presiuniResponsabilităţi

ObligaţiiAuto-critică

Constrângeri fiziologice şipsihologice

PERCEPŢII

Experienţetrăite

Atitudini, Crezuri şiValori

Factori de vulnerabilitate:Predispoziţie geneticăAptitudini adaptative

(coping)Stil de viaţă

Simptome

BOALĂ



PsihotraumaPsihotrauma Eveniment secvenEveniment secvenţţial care impresionează intens persoanaial care impresionează intens persoana

Schimbări existenSchimbări existenţţiale iale semnificativesemnificative

Schimbare care necesită un efort Schimbare care necesită un efort readaptativreadaptativ (responsabili(responsabilitătăţţi, eforturi, noi rei, eforturi, noi reţţele de comunicare)ele de comunicare)

EEşşeculecul NeNeîîndeplinirea unui proiect ndeplinirea unui proiect îîn care subiectul este angajat n care subiectul este angajat (stagnare, interioritate)(stagnare, interioritate)

FrustrareaFrustrarea Nesatisfacerea unor dorinNesatisfacerea unor dorinţţe, e, pulsiunipulsiuni, nevoi sau preten, nevoi sau pretenţţii ii legitime (circumstanlegitime (circumstanţţialăială, p, prelungită sau cronicărelungită sau cronică))

Conflictul interpersonal Conflictul interpersonal trenanttrenant

Stare de tensiune Stare de tensiune şşi conflict constant cu persoane angrenate i conflict constant cu persoane angrenate îîn structuri sociale bine definite (n structuri sociale bine definite (familie, colegifamilie, colegi de muncă de muncă sau de locuinsau de locuinţţăă))

Epuizarea prin Epuizarea prin suprasolicitaresuprasolicitare

Program de muncă excesivProgram de muncă excesiv, , îîn special dacă nu e urmat de n special dacă nu e urmat de satisfacsatisfacţţii (pii (poate fi provocată de un stil particular de viaoate fi provocată de un stil particular de viaţţăă))

Lipsa de perspectivă Lipsa de perspectivă vitalăvitală

SituaSituaţţii nefavorabile din care subiectul nu are nici o ii nefavorabile din care subiectul nu are nici o perspectivă de a ieperspectivă de a ieşşii

Conflictul Conflictul intrapsihicintrapsihic EgodistoniaEgodistonia realizată de sentimentul vinovă realizată de sentimentul vinovăţţiei (poate fi iei (poate fi conconşştient sau tient sau preconpreconşştienttient))

Crizele existenCrizele existenţţiale sau iale sau de conde conşştiintiinţţăă

Perioadele critice se referă la Perioadele critice se referă la personogenezăpersonogeneză şşi ciclurile i ciclurile vievieţţii; apar ii; apar îîn perioadele de bilann perioadele de bilanţţ individualindividual

ÎÎnvănvăţţările patologiceările patologice Mai frecvente Mai frecvente îîn copilărie dar posibile pe tot parcursul vien copilărie dar posibile pe tot parcursul vieţţiiii


DEPRESIADEPRESIA• O prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute,

triste şi ameninţătoare. Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă.

• Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii şi lentoare psihomotorie, la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică.

• Dispoziţia depresivă este trăită ca “tristeţe vitală”, pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori.

• Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de mono-ideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare, vinovăţie, inutilitate, ruină etc. Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive.

• O prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare. Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă.

• Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii şi lentoare psihomotorie, la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică.

• Dispoziţia depresivă este trăită ca “tristeţe vitală”, pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori.

• Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de mono-ideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare, vinovăţie, inutilitate, ruină etc. Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive.


SIMPTOMELE DEPRESIEISIMPTOMELE DEPRESIEI• Lentoarea psihomotorie este caracterizată de

încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice (hipo sau amimie), dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie).


• Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree,greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, durei difuze în regiunea tractului uro-genital.


• Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice (hipo sau amimie), dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie).


• Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree,greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, durei difuze în regiunea tractului uro-genital.



SIMPTOMELE FAZEI DEPRESIVESIMPTOMELE FAZEI DEPRESIVEsentimente de inutilitate, de lipsentimente de inutilitate, de lipsă de speransă de speranţţăă, de neajutorare, de neajutorare

indiferenindiferenţţă faă faţţă de orice ă de orice

sentimentul de vină nejustificatăsentimentul de vină nejustificată

tristetristeţţe prelungităe prelungită, accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau , accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate; iritabilitate; activităactivităţţile agreabile, cile agreabile, contactele sociale, munca sontactele sociale, munca sau sexul care altă au sexul care altă dată dată îîi făceau plăcerei făceau plăcere, nu, nu--i mai trezesc interesuli mai trezesc interesul

imposibilitatea de a se concentra sau de imposibilitatea de a se concentra sau de aa--şşii aminti detaliiaminti detalii

gânduri de moarte, gânduri de moarte, îîncercări de suicidncercări de suicid

pierderea apetitului sau apetit exageratpierderea apetitului sau apetit exagerat

fatigabilitate persistentăfatigabilitate persistentă, letargie, letargie

insomnie sau nevoie crescută de somninsomnie sau nevoie crescută de somn

dureri, constipadureri, constipaţţie sau alte afecie sau alte afecţţiuni somatice cărora nu li se poate iuni somatice cărora nu li se poate determina o cauză obiectivădetermina o cauză obiectivă


CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?

• Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin relatare subiectivă, ori prin observaţie făcută de alţii

• La copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă, şi la adult accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate

• diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile ; simptomele persistă mai mult de 2 luni sunt prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatarea subectului, fie prin observaţii făcute de alţii) ;

• Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin relatare subiectivă, ori prin observaţie făcută de alţii

• La copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă, şi la adult accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate

• diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile ; simptomele persistă mai mult de 2 luni sunt prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatarea subectului, fie prin observaţii făcute de alţii) ;


CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?

• Pierderea interesului (mai puţin considerată de clasici) cel mai important, frecvent, e constant; nu mai are interes:

-pentru studiu, cunoaştere, informare, călătorii;-sub toate aspectele existenţei;-estetic, erotic.

• Pierderea plăcerii – corelate cu pierderea interesului:– de a aprecia din punct de vedere gustativ – alimente,

băuturi, – pentru activitatea sexuală– de a călători, de a cunoaşte, nu îl mai bucură nimic,– este indiferent faţă de orice, – hobyurile anterioare nu îi mai fac plăcere, nu îi mai trezesc

interesul

• Pierderea interesului (mai puţin considerată de clasici) cel mai important, frecvent, e constant; nu mai are interes:

-pentru studiu, cunoaştere, informare, călătorii;-sub toate aspectele existenţei;-estetic, erotic.

• Pierderea plăcerii – corelate cu pierderea interesului:– de a aprecia din punct de vedere gustativ – alimente,

băuturi, – pentru activitatea sexuală– de a călători, de a cunoaşte, nu îl mai bucură nimic,– este indiferent faţă de orice, – hobyurile anterioare nu îi mai fac plăcere, nu îi mai trezesc

interesul


CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?• Inapetenţă corelată cu pierderea plăcerii,

pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ţine dietă, ori câştig ponderal (potexista şi situaţii atipice cu apetit exagerat şi creştere ponderală)

• Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; superficializarea somnului (pacienţii depresivi au un somn redus şi superficial, iar această superficialitate le conferă impresia că nu au dormit)

• Tulburări de dinamică sexuală: impotenţă, frigiditate, anorgasmie

• Inapetenţă corelată cu pierderea plăcerii, pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ţine dietă, ori câştig ponderal (potexista şi situaţii atipice cu apetit exagerat şi creştere ponderală)

• Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; superficializarea somnului (pacienţii depresivi au un somn redus şi superficial, iar această superficialitate le conferă impresia că nu au dormit)

• Tulburări de dinamică sexuală: impotenţă, frigiditate, anorgasmie


CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?• Lentoare psihomotorie (mai rar agitaţie psihomotorie) =

bradikinezie, scădere a ritmului, amplitudinii, supleţei mişcărilor motorii, creştere a latenţei răspunsurilor şi reacţiilor motorii aproape în fiecare zi (observabilă de către alţii, nu numai senzaţiile subiective de nelinişte sau de lentoare):

• Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi• Bradipsihie – scăderea ritmului şi fluxului ideativ,

scăderea forţei de reprezentare şi a capacităţilor imaginative - diminuarea capacităţii de a se concentra, de a-şi aminti detalii sau indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie observată de alţii);

• Scăderea elanului vital

• Lentoare psihomotorie (mai rar agitaţie psihomotorie) = bradikinezie, scădere a ritmului, amplitudinii, supleţei mişcărilor motorii, creştere a latenţei răspunsurilor şi reacţiilor motorii aproape în fiecare zi (observabilă de către alţii, nu numai senzaţiile subiective de nelinişte sau de lentoare):

• Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi• Bradipsihie – scăderea ritmului şi fluxului ideativ,

scăderea forţei de reprezentare şi a capacităţilor imaginative - diminuarea capacităţii de a se concentra, de a-şi aminti detalii sau indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie observată de alţii);

• Scăderea elanului vital


CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?

CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI?

• Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranţă , trăiri de neajutorarecare aparţin spectrului depresiv

• Idei delirante de vinovăţie excesivă ori inadecvată (nu numai autoreproş sau culpabilitate în legătură cu faptul de a fi suferind);

• Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau elaborarea un plan anume pentru comiterea suicidului.

• Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranţă , trăiri de neajutorarecare aparţin spectrului depresiv

• Idei delirante de vinovăţie excesivă ori inadecvată (nu numai autoreproş sau culpabilitate în legătură cu faptul de a fi suferind);

• Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau elaborarea un plan anume pentru comiterea suicidului.


DEPRESIADEPRESIA• Depresia de intesitate nevrotică• Depresia de intesitate nevrotică

SimptomeSimptome CircumstanCircumstanţţe de aparie de apariţţieie••stări de tristestări de tristeţţe prelungităe prelungită,,••lipsă de lipsă de iniiniţţiativăiativă,,••intolerantă la frustrareintolerantă la frustrare,,••scăderea apetitului alimentarscăderea apetitului alimentar,,••insomnii,insomnii,••tulburări de dinamică sexualătulburări de dinamică sexuală,,••iritabilitate,iritabilitate,••anxietateaanxietatea

••există pericolul sinucideriiexistă pericolul sinuciderii

••reacreacţţiile de intensitate nevroticăiile de intensitate nevrotică,,••neurastenie,neurastenie,••nevroza depresivănevroza depresivă,,••decompensările personalitădecompensările personalităţţilor ilor psihastenice, isterice, afective,psihastenice, isterice, afective,••stări de epuizarestări de epuizare••depresiile simptomaticedepresiile simptomatice


DEPRESIADEPRESIA• Depresia de intesitate psihotică• Depresia de intesitate psihotică

SimptomeSimptome CircumstanCircumstanţţe de e de apariapariţţieie

••elementele constitutive ale sindromului elementele constitutive ale sindromului depresiv ating intensitatea maximădepresiv ating intensitatea maximă, , modificând personalitatea modificând personalitatea şşi i comportamentul comportamentul îîn sens n sens psihoticpsihotic..••dispozidispoziţţia depresivă este trăită ca un vidia depresivă este trăită ca un vid, , ca o lipsă totală a contactului ca o lipsă totală a contactului şşi i rezonanrezonanţţei afective cu lumea, ei afective cu lumea, ““anestezie anestezie afectivăafectivă””..••bradipsihiebradipsihie şşi sărăcirea coni sărăcirea conţţinutului inutului ideativ,ideativ,••incapacitate de evocare incapacitate de evocare şşi sintezăi sinteză,,••hipoprosexiehipoprosexie..

••PMDPMD••Alte psihoze afectiveAlte psihoze afective••Debutul demenDebutul demenţţelorelor••Schizofrenia afectivăSchizofrenia afectivă••ReacReacţţii ii psihoticepsihotice




••asociaasociaţţiile sunt dificile,iile sunt dificile,••imaginaimaginaţţiaia redusă redusă,,••hipermnezie selectivă hipermnezie selectivă îînsonsoţţită de ită de ruminaruminaţţii.ii.••producproducţţia verbală ia verbală îîncetinităncetinită, a, ajungând jungând uneori până la mutismuneori până la mutism..••scăderea performanscăderea performanţţelor intelectuale,elor intelectuale,••sentimente de sentimente de autodepreciereautodepreciere şşi i durere moralădurere morală••idei de autoacuzare, inutilitateidei de autoacuzare, inutilitate••idei idei suicidaresuicidare şşi trecerea la acti trecerea la act





••stări de stări de derealizarederealizare şşi depersonalizarei depersonalizare••inhibiinhibiţţie profundăie profundă, m, mergând până la ergând până la imposibilitatea de a se deplasa; activitatea imposibilitatea de a se deplasa; activitatea spontană este redusă la minimumspontană este redusă la minimum..••când depresia se când depresia se îînsonsoţţeeşşte de anxietate, te de anxietate, tensiunea psihică insuportabilă se poate tensiunea psihică insuportabilă se poate manifesta printrmanifesta printr--o nelinio nelinişşte motorie, te motorie, agitaagitaţţie, atingând paroxismul ie, atingând paroxismul îîn raptusul n raptusul depresiv, care se depresiv, care se îînsonsoţţeeşşte de acte te de acte impulsive, impulsive, autoauto-- şşi mai rar i mai rar heteroagresiveheteroagresive



DEPRESIA MASCATĂ, DISFORIA• Depresia mascată - termenul se foloseşte de la

sfârşitul anilor ’20 fiind aplicat de Lange depresiilor endogene, cu dominantă copleşitoare a simptomelor fizice. Observaţiile ulterioare au stabilit existenţa lui şi în depresiile psihogene. În 1973 este definit ca “boală depresivă în care simptomele somatice ocupă primul plan sau în care simptomele psihice sunt în planul secund (ca substrat)“

• Disforiile sunt stări dispoziţionale de tip depresiv asociate cu disconfort somatic şi excitabilitate crescută. Agresivitatea şi impulsivitatea subiectului este crescută, determinând uneori un comportament coleros; la acestea se adaugă deseori logoreea şi anxietatea. Se întâlneşte în stările psihopatoide (posttraumatice, postencefalitice, toxice), comiţialitate, stările mixte din psihozele afective.

• Depresia mascată - termenul se foloseşte de la sfârşitul anilor ’20 fiind aplicat de Lange depresiilor endogene, cu dominantă copleşitoare a simptomelor fizice. Observaţiile ulterioare au stabilit existenţa lui şi în depresiile psihogene. În 1973 este definit ca “boală depresivă în care simptomele somatice ocupă primul plan sau în care simptomele psihice sunt în planul secund (ca substrat)“

• Disforiile sunt stări dispoziţionale de tip depresiv asociate cu disconfort somatic şi excitabilitate crescută. Agresivitatea şi impulsivitatea subiectului este crescută, determinând uneori un comportament coleros; la acestea se adaugă deseori logoreea şi anxietatea. Se întâlneşte în stările psihopatoide (posttraumatice, postencefalitice, toxice), comiţialitate, stările mixte din psihozele afective.


DEPRESIA ÎN BOLILE SOMATICEDEPRESIA ÎN BOLILE SOMATICE• Simptome depresive semnificative clinic sunt

decelabile la aproximativ 12% până la 36% dintre pacienţii cu alte afecţiuni nonpsihiatrice. Pe de altă parte cei mai mulţi pacienţi cu o suferinţă somatică nu au depresie.

• Dacă este prezentă o tulburare depresivă atunci aceasta trebuie tratată ca o condiţie independentă (posibil precipitată de vulnerabilitatea biologică sau psihologică a individului) care trebuie separat tratată.

• Nu este corectă atitudinea unor medici care consideră că este bine să trateze în primul rând şi/sau numai tulburarea somatică şi, apoi “după rezolvarea acesteia“ să orienteze bolnavul către un pshihiatru.

• Depresia trebuie şi ea căutată şi investigată; astfel că nu se recomandă realizarea unui diagnostic prin excludere.

• Simptome depresive semnificative clinic sunt decelabile la aproximativ 12% până la 36% dintre pacienţii cu alte afecţiuni nonpsihiatrice. Pe de altă parte cei mai mulţi pacienţi cu o suferinţă somatică nu au depresie.

• Dacă este prezentă o tulburare depresivă atunci aceasta trebuie tratată ca o condiţie independentă (posibil precipitată de vulnerabilitatea biologică sau psihologică a individului) care trebuie separat tratată.

• Nu este corectă atitudinea unor medici care consideră că este bine să trateze în primul rând şi/sau numai tulburarea somatică şi, apoi “după rezolvarea acesteia“ să orienteze bolnavul către un pshihiatru.

• Depresia trebuie şi ea căutată şi investigată; astfel că nu se recomandă realizarea unui diagnostic prin excludere.


DEPRESIA ÎN BOLILE SOMATICEDEPRESIA ÎN BOLILE SOMATICE• Atunci când o tulburare depresivă apare împreună cu o

suferinţă somatică, sunt câteva explicaţii posibile:– Suferinţa medicală generală provoacă în mod biologic

depresie, de exemplu hipotiroidia determină depresie;– Suferinţa somatică declanşează depresia la persoane

vulnerabile genetic pentru depresie; exemplu boala Cushing poate precipita un episod depresiv major;

– Suferinţa somatică produce psihologic depresia; de exemplu un pacient cu cancer devine depresiv în mod reactiv, ca o reacţie la prognostic, la durere şi invaliditate;

– Suferinţa somatică şi depresia nu sunt corelate, sunt independente.

Este important ca practicianul să facă aceste diferenţe

• Atunci când o tulburare depresivă apare împreună cu o suferinţă somatică, sunt câteva explicaţii posibile:

– Suferinţa medicală generală provoacă în mod biologic depresie, de exemplu hipotiroidia determină depresie;

– Suferinţa somatică declanşează depresia la persoane vulnerabile genetic pentru depresie; exemplu boala Cushing poate precipita un episod depresiv major;

– Suferinţa somatică produce psihologic depresia; de exemplu un pacient cu cancer devine depresiv în mod reactiv, ca o reacţie la prognostic, la durere şi invaliditate;

– Suferinţa somatică şi depresia nu sunt corelate, sunt independente.

Este important ca practicianul să facă aceste diferenţe


Frecvenţa depresieiFrecvenFrecvenţţa a depresieidepresiei15% - 24% prevalenţa depresiei în timpul vieţii11% prevalenţa anuală a depresieireprezintă aproximativ 10% dintre toate cauzele care necesită un consult medicalreprezintă 20% dintre tulburările cronice de orice tip50% din populaţie acuză prezenţa cel puţin a unui simptom care sugerează o stare depresivă persistentă care se întinde pe mai mult de două săptămâni.

(Von Korff M, Shapiro S, Burke JD)

15% - 24% prevalenţa depresiei în timpul vieţii11% prevalenţa anuală a depresieireprezintă aproximativ 10% dintre toate cauzele care necesită un consult medicalreprezintă 20% dintre tulburările cronice de orice tip50% din populaţie acuză prezenţa cel puţin a unui simptom care sugerează o stare depresivă persistentă care se întinde pe mai mult de două săptămâni.

(Von Korff M, Shapiro S, Burke JD)


Intensitatea depresieiIntensitatea depresiei

De Carvalho V, Cohen D, 1995

35,58

21,15

43,27

100

0102030405060708090

100

Procent

Depresie majora

Distimie

Depresie minora

Total


Severitatea depresieiSeveritateaSeveritatea depresieidepresiei• Potenţial crescut de suicid şi dezinserţie

socială (familie, serviciu, etc)

• Modificări ale comportamentului şi ale stilului de viaţă

• Incapacitate de muncă cel puţin la fel de severă ca în cazul altor afecţiuni croniceinvalidante (boli osteoarticulare sau diabet)

• Acompaniază sau complică tulburăriorganice (comorbiditate crescută)

• Potenţial crescut de suicid şi dezinserţiesocială (familie, serviciu, etc)

• Modificări ale comportamentului şi ale stilului de viaţă

• Incapacitate de muncă cel puţin la fel de severă ca în cazul altor afecţiuni croniceinvalidante (boli osteoarticulare sau diabet)

• Acompaniază sau complică tulburăriorganice (comorbiditate crescută)


Depresie şi comorbiditateDepresie şi comorbiditate

Tulburarea psihiatrică cel mai des întâlnită în asistenţa medicală primară şi la nivelul populaţiei.O comorbiditate ridicată, care este în mod substanţial mult mai des întâlnită decât se aşteaptă, pe baza ratelor de prevalenţă.O serie de consecinţe subliniază relevanţa clinică a comorbidităţii acestei tulburări:

mai multe disabilităţi psihosociale,un risc mai mare în ceea ce priveşte sinuciderea sau tentativa de sinucidere,o vindecare clinică şi un răspuns terapeutic mai slabe.

Recunoaşterea comorbidităţii este esenţială pentru îmbunătăţirea tratamentelor.

Maier W, Falkai P - 1999

Tulburarea psihiatrică cel mai des întâlnită în asistenţa medicală primară şi la nivelul populaţiei.O comorbiditate ridicată, care este în mod substanţial mult mai des întâlnită decât se aşteaptă, pe baza ratelor de prevalenţă.O serie de consecinţe subliniază relevanţa clinică a comorbidităţii acestei tulburări:

mai multe disabilităţi psihosociale,un risc mai mare în ceea ce priveşte sinuciderea sau tentativa de sinucidere,o vindecare clinică şi un răspuns terapeutic mai slabe.

Recunoaşterea comorbidităţii este esenţială pentru îmbunătăţirea tratamentelor.

Maier W, Falkai P - 1999


Consecinţe (I)Consecinţe (I)• Risc crescut de suicid

-11% dintre pacienţii cu tulburare afectivă majoră-18% dintre pacienţii cu distimie-21% dintre pacienţii cu depresie recurentă

• 2/3 din totalul suicidurilor sunt comise de pacienţi cu tulburare depresivă

• Principalele cauze de deces în Statele Unite în 1997:o 31% - bolile cardiovasculareo 23% - boli maligneo 7% - boli cerebrovasculareo 1.3% - suicid

• Risc crescut de suicid-11% dintre pacienţii cu tulburare afectivă majoră-18% dintre pacienţii cu distimie-21% dintre pacienţii cu depresie recurentă

• 2/3 din totalul suicidurilor sunt comise de pacienţi cu tulburare depresivă

• Principalele cauze de deces în Statele Unite în 1997:o 31% - bolile cardiovasculareo 23% - boli maligneo 7% - boli cerebrovasculareo 1.3% - suicid


Consecinţe (II)ConsecinConsecinţţe (II)e (II)• potenţial debilitant mai mare decât al altor boli

cronice

• depresia asociată altor suferinţe somatice, creşte considerabil timpul de vindecare şi recuperare

• consecinţe nefaste asupra dezvoltării copiilordin familiile cu mebrii suferind de tulburaredepresivă

• potenţial debilitant mai mare decât al altor bolicronice

• depresia asociată altor suferinţe somatice, creşte considerabil timpul de vindecare şi recuperare

• consecinţe nefaste asupra dezvoltării copiilordin familiile cu mebrii suferind de tulburaredepresivă


Consecinţe (III)Consecinţe (III)• Mai multe dizabilităţi decât în cazul diabetului

zaharat, hipertensiunii arteriale, bolilor coronariene şi artritei

• Suferinţă somatică mai mare şi mai îndelungată decât în cazul anginei, bronşitei şi emfizemuluipulmonar

• Mai multe zile de repaus la pat decât în cazulartritei sau diabetului

• Mai multe dizabilităţi decât în cazul diabetuluizaharat, hipertensiunii arteriale, bolilor coronariene şi artritei

• Suferinţă somatică mai mare şi mai îndelungată decât în cazul anginei, bronşitei şi emfizemuluipulmonar

• Mai multe zile de repaus la pat decât în cazulartritei sau diabetului


Ce se poate face?CeCe se se poatepoate face?face?Ce se poate face?Ce se poate face?• Înţelegerea naturii depresiei şi a factorilor de risc

permite o limitare a impactului bolii

• Educarea populaţiei şi a medicului de medicinăgenerală în scopul recunoaşterii şi diagnosticăriitimpurii a depresiei

• Utilizarea conjugată a psihoterapiei şi farmacoterapiei• Continuarea tratamentului pentru o perioadă suficient

de lungă şi în doze corespunzătoare pentru a prevenirecăderile

• Înţelegerea naturii depresiei şi a factorilor de riscpermite o limitare a impactului bolii

• Educarea populaţiei şi a medicului de medicinăgenerală în scopul recunoaşterii şi diagnosticăriitimpurii a depresiei

• Utilizarea conjugată a psihoterapiei şi farmacoterapiei• Continuarea tratamentului pentru o perioadă suficient

de lungă şi în doze corespunzătoare pentru a prevenirecăderile


Tratamentul depresiei:Care este realitatea?

Tratamentul depresiei:Care este realitatea?

• Dintre toţi pacienţii cu depresie 1/2 nu se prezintă deloc la medic

• Dintre pacienţii cu depresie care suntinvestigaţi medical, 1/2 rămân nediagnosticaţi

• Dintre pacienţii diagnosticaţi, 1/2 rămân netrataţi

• Dintre pacienţii trataţi, numai 1/4 sunt trataţi corespunzător

• Dintre toţi pacienţii cu depresie 1/2 nu se prezintă deloc la medic

• Dintre pacienţii cu depresie care suntinvestigaţi medical, 1/2 rămân nediagnosticaţi

• Dintre pacienţii diagnosticaţi, 1/2 rămân netrataţi

• Dintre pacienţii trataţi, numai 1/4 sunt trataţi corespunzător


Tratamentul depresiei:o realitate îngrijorătoare!Tratamentul depresiei:

o realitate îngrijorătoare!

0

20

40

60

80

100Depresivi

Prezentaţi la doctor

Diagnosticaţi

Trataţi

Trataţi corect


De ce această realitate?De ce această realitate?• Ignoranţa (pacient, medicul de medicină generală)

• Sărăcia şi consecinţele ei

• Stigma (sondaj MB 1991 - 64% dintre intervievaţi se simt stânjeniţi să consulte medicul referitor la afecţiunea psihică de care suferă)

• Comorbiditatea crescută

• Eşecul frecvent al tratamentului aplicat

• Ignoranţa (pacient, medicul de medicină generală)

• Sărăcia şi consecinţele ei

• Stigma (sondaj MB 1991 - 64% dintre intervievaţi se simt stânjeniţi să consulte medicul referitor la afecţiunea psihică de care suferă)

• Comorbiditatea crescută

• Eşecul frecvent al tratamentului aplicat


DepresiaLa ce ne aşteptăm?

DepresiaLa ce ne aşteptăm?

• prevalenţei din cauza modificărilordemografice

• prevalenţei prin expunerea crescută la factoride risc

• Conform OMS: în 2020 patologia psihiatrică va fi principala problemă de sănătate a omenirii

• În cadrul patologiei psihiatrice, depresia estecea mai frecventă tulburare mintală majoră

• prevalenţei din cauza modificărilordemografice

• prevalenţei prin expunerea crescută la factoride risc

• Conform OMS: în 2020 patologia psihiatrică va fi principala problemă de sănătate a omenirii

• În cadrul patologiei psihiatrice, depresia estecea mai frecventă tulburare mintală majoră


TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDULTENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL

• - depresia de intensitate psihotică este una din cauzele cele mai frecvente ale comportamentului suicidar. Ea apare fie ca o descărcare a tensiunii psihice insuportabile, fie ca o soluţie univocă în faţa eşecului existenţial aparent, generat de trăirea ideilor delirante depresive. Deseori disimulată, pregătită minuţios, trecerea la act este hotărâtă, violentă, solitară, demostrând autenticitatea dorinţei de autodistrugere (defenestrare, spâzurare, înec).

• Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (Durkheim E).

• Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care înglobează suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar. Substituirea probabilului şi posibilului cu neantul, cu nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este o opţiune, ci mai degrabă negarea totală a posibilităţii de a alege.

• - depresia de intensitate psihotică este una din cauzele cele mai frecvente ale comportamentului suicidar. Ea apare fie ca o descărcare a tensiunii psihice insuportabile, fie ca o soluţie univocă în faţa eşecului existenţial aparent, generat de trăirea ideilor delirante depresive. Deseori disimulată, pregătită minuţios, trecerea la act este hotărâtă, violentă, solitară, demostrând autenticitatea dorinţei de autodistrugere (defenestrare, spâzurare, înec).

• Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (Durkheim E).

• Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care înglobează suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar. Substituirea probabilului şi posibilului cu neantul, cu nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este o opţiune, ci mai degrabă negarea totală a posibilităţii de a alege.



• Tentativele suicidare sunt aparent sinucideri ratatedin motive tehnice (mijloace de sinucidere inadecvatesau fortuite, intervenţia unor persoane străine). Datele statistice arată însă că există diferenţesemnificative în ceea ce priveşte vârsta şi sexul celorcare nu reuşesc.

• Tentativa suicidară pare a avea cel mai adeseasemnificaţia unei nevoi crescute de afecţiune şi atenţie din partea anturajului, faţă de care subiectulse simte izolat, subestimat, respins. Tentativa de sinucidere poate fi repetată.

• Sindromul presuicidar a fost descris de Ringel cafiind caracterizat prin restrângerea câmpului de conştiinţă şi afectivităţii şi înclinaţia către fantasmelesuicidului. Mulţi autori susţin dificultatea punerii înevidenţă a sindromului presuicidar, unii atribuindu-lunei predispoziţii de ordin caracterial.

• Tentativele suicidare sunt aparent sinucideri ratatedin motive tehnice (mijloace de sinucidere inadecvatesau fortuite, intervenţia unor persoane străine). Datele statistice arată însă că există diferenţesemnificative în ceea ce priveşte vârsta şi sexul celorcare nu reuşesc.

• Tentativa suicidară pare a avea cel mai adeseasemnificaţia unei nevoi crescute de afecţiune şi atenţie din partea anturajului, faţă de care subiectulse simte izolat, subestimat, respins. Tentativa de sinucidere poate fi repetată.

• Sindromul presuicidar a fost descris de Ringel cafiind caracterizat prin restrângerea câmpului de conştiinţă şi afectivităţii şi înclinaţia către fantasmelesuicidului. Mulţi autori susţin dificultatea punerii înevidenţă a sindromului presuicidar, unii atribuindu-lunei predispoziţii de ordin caracterial.



• Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid.

• Principalele coordonate care anunţă precipitarea suicidului ar fi:

– Evenimente de viaţă defavorabile, mai ales dacă sunt trataţi umilitor

– Rupturi recente, divorţ, eşec sentimental– Şomaj, schimbări sau conflict profesional– Pierderea unei persoane apropiate– Afecţiuni somatice cronice– Abuz de alcool– Izolare socială

• Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid.

• Principalele coordonate care anunţă precipitarea suicidului ar fi:

– Evenimente de viaţă defavorabile, mai ales dacă sunt trataţi umilitor

– Rupturi recente, divorţ, eşec sentimental– Şomaj, schimbări sau conflict profesional– Pierderea unei persoane apropiate– Afecţiuni somatice cronice– Abuz de alcool– Izolare socială


ALTE CIRCUMSTANŢE SUICIDARE

ALTE CIRCUMSTANŢE SUICIDARE

• Conduitele pseudosuicidare (falsele suiciduri). Dindefiniţia suicidului citată de noi, rezultă că se consideră ca atare acest act, atunci când subiectul îi evaluează consecinţele. Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul stărilorconfuzionale (care sunt accidentale), sinucidereahalucinatorie imperativă din stările crepusculareepileptice, şi cea din stările demenţiale.

• Echivalentele suicidare, din care menţionăm automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului şi aşa-numitele sinucideri cronice (alcoolismul şi toxicomaniile), ele asemănându-se prin caracterul simbolic prin tendinţa la autodistrugere cu comportamentul suicidar, dar realizând o deturnare, de ultim moment, de la explicitarea pentru sine şi pentru ceilalţi a actului.

• Conduitele pseudosuicidare (falsele suiciduri). Dindefiniţia suicidului citată de noi, rezultă că se consideră ca atare acest act, atunci când subiectul îi evaluează consecinţele. Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul stărilorconfuzionale (care sunt accidentale), sinucidereahalucinatorie imperativă din stările crepusculareepileptice, şi cea din stările demenţiale.

• Echivalentele suicidare, din care menţionăm automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului şi aşa-numitele sinucideri cronice (alcoolismul şi toxicomaniile), ele asemănându-se prin caracterul simbolic prin tendinţa la autodistrugere cu comportamentul suicidar, dar realizând o deturnare, de ultim moment, de la explicitarea pentru sine şi pentru ceilalţi a actului.


MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICIDMITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID

MitMit RealitateRealitateOameniiOamenii care care vorbescvorbescdespredespre suicidsuicid nu nu comitcomit suicidsuicid

ÎÎntrentre 60% 60% şşi 80% i 80% dintredintre persoanelepersoanele care au care au comiscomissuicidsuicid au au comunicatcomunicat intenintenţţiaia lorlor dindin timptimp..

SuicidulSuicidul şşi i tentativatentativade de suicidsuicid suntsunt îînnaceeaaceeaşşii clasclasă de ă de comportamentcomportament

UniiUnii oamenioameni îîncearcncearcă să se ă să se sinucidsinucidăă, , îînn timptimp ce ce ceilalceilalţţii pot face pot face gesturigesturi suicidaresuicidare care care suntsunt chemchemări ări îînn ajutorajutor, , sausau îîncercncercări de a ări de a comunicacomunica câtcât de de adâncadâncă ă (mare) este (mare) este disperareadisperarea lorlor. Pot fi . Pot fi diferitediferitemotivamotivaţţiiii, , dardar comportamentulcomportamentul care care sugereazsugerează ă suicidulsuicidul realreal trebuietrebuie privitprivit seriosserios..

NumaiNumai persoanelepersoanelefoartefoarte deprimatedeprimatecomitcomit suicidsuicid

MulMulţţii oamenioameni care care comitcomit suicidsuicid suntsunt depresividepresivi, , dardarfoartefoarte mulmulţţii depresividepresivi nu au nu au suficientsuficientă ă energieenergie să să comitcomită ă suicidulsuicidul şşi i îîll comitcomit cândcând se se simtsimt mai bine. mai bine. DeDeşşii multitudineamultitudinea deciziilordeciziilor de de comiterecomitere a a suiciduluisuicidului poatepoate releva releva stresulstresul sausau depresiadepresia, , mulmulţţiioamenioameni, , îînaintenainte de a comite de a comite actulactul suicidalsuicidal par mai par mai pupuţţinin depresividepresivi. .


MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICIDMITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID

MitMit RealitateRealitateCelelalteCelelalte religiireligii suntsuntmai mai predispusepredispuse să să comitcomită ă suicidulsuicidul decâtdecâtcatoliciicatolicii

EvidenEvidenţţaa care care privepriveşştete aceastaceastă ă afirmaafirmaţţieieeste este mixtmixtăă, , dardar nu nu apareapare a fi o a fi o diferendiferenţţă a ă a rateiratei îînn acesteaceste grupurigrupuri religioasereligioase

Rata Rata suiciduluisuicidului este este mai mare mai mare îînn lunilelunileploioaseploioase decâtdecât îînn celeceleîînsoritensorite

TotuTotuşşii este este evidentevident că rata că rata suiciduluisuicidului poatepoatecrecreşştete cândcând vine vine primprimăvara ăvara ..

TentativaTentativa de de suicidsuicideste un este un comportamentcomportamentfamilialfamilial

FactorulFactorul de de suicidsuicid ““aleargaleargăă”” îînn familiefamilie, , este este probabilprobabil un un factorfactor dual el dual el avândavând cacabazbază un ă un factorfactor geneticgenetic de de depresiedepresie, , şşi i depresiadepresia este este cauzatoarecauzatoare de de suicidsuicid..


Virginia Wolf 1882-1941


Franz Kafka 1883-1924


Serghei Esenin 1895-1925



Ernst Hemingway 1899-1961

http://images.google.com/imgres?imgurl=home.fm.vse.cz/~petru-el.stu/HEMING.jpg&imgrefurl=http://home.fm.vse.cz/~petru-el.stu/oblben.htm&h=221&w=200&prev=/images%3Fq%3Dernst%2Bhemingway%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26lr%3D%26ie%3DUTF-8%26oe%3DUTF-8


ANTIDEPRESIVELEANTIDEPRESIVELE

• Aproximativ 80% din pacienţii suferinzi de depresie majoră, boală bipolară sau alte forme de boală răspund foarte bine la tratament.

• Tratamentul general include anumite forme de psihoterapie şi adesea medicaţie care ameliorează simptomele depresiei.

• Deoarece pacienţii cu depresie prezintă adeseori recăderi, psihiatrii prescriu medicaţie antidepresivă pe o perioadă de 6 luni sau mai mult, până când simptomele dispar.

• Aproximativ 80% din pacienţii suferinzi de depresie majoră, boală bipolară sau alte forme de boală răspund foarte bine la tratament.

• Tratamentul general include anumite forme de psihoterapie şi adesea medicaţie care ameliorează simptomele depresiei.

• Deoarece pacienţii cu depresie prezintă adeseori recăderi, psihiatrii prescriu medicaţie antidepresivă pe o perioadă de 6 luni sau mai mult, până când simptomele dispar.


ISTORIA TIMOLEPTICELORISTORIA TIMOLEPTICELOR• Era terapiei timoleptice moderne a fost deschisă în 1957,

de introducerea imipraminei de către R.Kuhn, ca terapie efectivă a depresiei.

• Cu trei ani înainte, au fost semnalate efectele antidepresive ale unui inhibitor de monoaninooxidază(MAO), iproniazida care era folosită în tratamentul tuberculozei pulmonare, care a fost introdusă ca anidepresiv sub numele de marsilid.

• Pe parcursul următorilor ani, acestea au fost urmate de multe preparate similare şi mai târziu de tetraciclice şi alte substanţe diferite chimic.

• Prima generaţie de inhibitori MAO a fost urmată de aşa numiţii inhibitori reversibili de MAO. Prin inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei s-a obţinut o reducere considerabilă a efectelor indezirabile anticolinergice. În prezent se folosesc peste 40 de antidepresive din cele mai diferite clase.

• Era terapiei timoleptice moderne a fost deschisă în 1957, de introducerea imipraminei de către R.Kuhn, ca terapie efectivă a depresiei.

• Cu trei ani înainte, au fost semnalate efectele antidepresive ale unui inhibitor de monoaninooxidază(MAO), iproniazida care era folosită în tratamentul tuberculozei pulmonare, care a fost introdusă ca anidepresiv sub numele de marsilid.

• Pe parcursul următorilor ani, acestea au fost urmate de multe preparate similare şi mai târziu de tetraciclice şi alte substanţe diferite chimic.

• Prima generaţie de inhibitori MAO a fost urmată de aşa numiţii inhibitori reversibili de MAO. Prin inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei s-a obţinut o reducere considerabilă a efectelor indezirabile anticolinergice. În prezent se folosesc peste 40 de antidepresive din cele mai diferite clase.


ISTORIA TIMOLEPTICELORISTORIA TIMOLEPTICELOR• Noile progresele în cercetarea psihofarmacologică a

antidepresivelor sunt caracterizate în special de îmbunătăţirea toleranţei şi lărgirea spectrului asupra unui cât mai mare număr de tulburări depresive.

• Elementul pivot al mecanismului de acţiune al antidepresivelor, pare să fie sistemul central serotoninergic, care are un rol semnificativ în controlul vigilităţii, stabilităţii emoţionale, analizei, controlului impulsiunilor şi comportamentului social.

• Noile cunoştinţe asupra modului în care funcţionează creierul au permis cercetătorilor din domeniul psihiatriei să producă medicamente capabile să modifice modul în care creierul produce, stochează şi eliberează aceşti neurotransmiţători, ameliorând simptomele depresiei.

• Noile progresele în cercetarea psihofarmacologică a antidepresivelor sunt caracterizate în special de îmbunătăţirea toleranţei şi lărgirea spectrului asupra unui cât mai mare număr de tulburări depresive.

• Elementul pivot al mecanismului de acţiune al antidepresivelor, pare să fie sistemul central serotoninergic, care are un rol semnificativ în controlul vigilităţii, stabilităţii emoţionale, analizei, controlului impulsiunilor şi comportamentului social.

• Noile cunoştinţe asupra modului în care funcţionează creierul au permis cercetătorilor din domeniul psihiatriei să producă medicamente capabile să modifice modul în care creierul produce, stochează şi eliberează aceşti neurotransmiţători, ameliorând simptomele depresiei.


Farmacologia terapiei antidepresiveFarmacologia terapiei antidepresive

Aproape toate antidepresivele acţionează în unele aspecte ale sistemelor sertononiniceşi /sau norepinefrinice

În general, antidepresivele au o eficacitate similară dar se disting prin siguranţa lor şi profilul efectelor adverse

Multe efecte adverse ale antidepresivelor pot fi legate de acţiunea variatelor sisteme de neurotransmiţători.

Aproape toate antidepresivele acţionează în unele aspecte ale sistemelor sertononiniceşi /sau norepinefrinice

În general, antidepresivele au o eficacitate similară dar se disting prin siguranţa lor şi profilul efectelor adverse

Multe efecte adverse ale antidepresivelor pot fi legate de acţiunea variatelor sisteme de neurotransmiţători.


Mecanismele de acţiune ale antidepresivelor

Mecanismele de acţiune ale antidepresivelor

Tratamentul psihofarmacologic are la bază principiul restaurării unor niveluri normale de neurotrasmiţători. Acest lucru se realizează prin: blocarea recaptării neurotrasmiţătorului în terminaţia nervoasăinhibiţia degradării neurotransmiţătoruluireducerea stimulării la nivelul receptorului

Tratamentul psihofarmacologic are la bază principiul restaurării unor niveluri normale de neurotrasmiţători. Acest lucru se realizează prin: blocarea recaptării neurotrasmiţătorului în terminaţia nervoasăinhibiţia degradării neurotransmiţătoruluireducerea stimulării la nivelul receptorului


Terminaţiapresinaptică a nervului

Mitocondria (conţine monoaminooxidază)

Vezicule sinaptice

Autoreceptori şi efectori

Neurotransmiţători

Efectori

Neuron postsinaptic

Componentele sinapsei

Pompă recaptatoare


Modele psihofarmacologice în depresieModele psihofarmacologice în depresie

LOC DE DESFĂŞURARE

MECANISME CORECTARE EFECTELE MEDICAŢIEI

Deficit de sinteză Îmbunătăţirea aportului de precursori şi a sintezei de neuromediatori

Defect de eliberare

Exces de recaptare

Inhibiţia recaptării

Intrasinaptic Exces al activităţii MAO-A / MAO-B

Inhibiţia enzimei MAO TIMOANALEPTIC

Anomalii ale receptorilor: număr, sensibilitate, alterări structurale

Creşterea sensibilităţii receptorilor

Anomalii de membrană Stabilizatori de membrane

Alterarea efectorului sau a căilor de transmitere a semnalului

Corectarea mesagerilor secunzi

TIMOLEPTICPostsinaptic

TIMOLEPTICPresinaptic


Localizarea receptorilor serotoniniciPresinaptic Postsinaptic

Locaţie necunoscută


Sinapsa norepinefrinică şi receptorii

Presinaptic

Postsinaptic

Sinapsa


5-HT2 antagonişti / Inhibiţia recaptării


Tipuri de antidepresive:Tipuri de antidepresive:

• 3 clase de medicamente sunt folosite ca antidepresive: antidepresivele heterociclice (triciclice), agenţii serotoninspecifici şi alţi agenţi antidepresivi. A patra clasă de medicamente – sărurile minerale de litiu – se utilizează mai ales în boala bipolară.

• Benzodiazepinele sunt folosite la pacienţii cu depresie care au şi fenomene de anxietate.

• Medicaţia antidepresivă dă pacienţilor şansa de a beneficia de terapia medicamentoasă, ceea ce-i face capabili de a se ocupa de problemele psihologice care pot constitui parte integrantă a depresiei lor.

• 3 clase de medicamente sunt folosite ca antidepresive: antidepresivele heterociclice (triciclice), agenţii serotoninspecifici şi alţi agenţi antidepresivi. A patra clasă de medicamente – sărurile minerale de litiu – se utilizează mai ales în boala bipolară.

• Benzodiazepinele sunt folosite la pacienţii cu depresie care au şi fenomene de anxietate.

• Medicaţia antidepresivă dă pacienţilor şansa de a beneficia de terapia medicamentoasă, ceea ce-i face capabili de a se ocupa de problemele psihologice care pot constitui parte integrantă a depresiei lor.


CUM SE CLASIFICĂ ANTIDEPRESIVELE?CUM SE CLASIFICĂ ANTIDEPRESIVELE?

• Antidepresivele sunt frecvent clasificate ca medicamente de prima sau a doua generaţie. Clasificarea se bazează în parte pe data introducerii lor în utilizarea clinică şi, în parte, pe structura lor clinică şi mecanisme de acţiune.

• Astfel, prima generaţie de medicamente include cele mai multe dintre antidepresivele triciclice (ex.: amitriptilina) respectiv cele cu structură chimică apropiată imipraminei şi inhibitorii neselectivi ai monoaminoxidazei (MAO) cu modificări structurale ale iproniazidului.

• A doua generaţie de antidepresive a fost larg dezvoltată în ultimii 15 ani şi cunoaşte un înalt grad de selectivitate pentru noradrenalină, serotonină sau dopamină.

• În plus, alte noi medicamente cu proprtietăţi antidepresive au fost dezvoltate, medicamente ce au selectivitate pentrusistemul GABA-ergic sau care acţionează prin modularea activităţii unuia din subtipurile de receptori ai serotoninei.

• Antidepresivele sunt frecvent clasificate ca medicamente de prima sau a doua generaţie. Clasificarea se bazează în parte pe data introducerii lor în utilizarea clinică şi, în parte, pe structura lor clinică şi mecanisme de acţiune.

• Astfel, prima generaţie de medicamente include cele mai multe dintre antidepresivele triciclice (ex.: amitriptilina) respectiv cele cu structură chimică apropiată imipraminei şi inhibitorii neselectivi ai monoaminoxidazei (MAO) cu modificări structurale ale iproniazidului.

• A doua generaţie de antidepresive a fost larg dezvoltată în ultimii 15 ani şi cunoaşte un înalt grad de selectivitate pentru noradrenalină, serotonină sau dopamină.

• În plus, alte noi medicamente cu proprtietăţi antidepresive au fost dezvoltate, medicamente ce au selectivitate pentrusistemul GABA-ergic sau care acţionează prin modularea activităţii unuia din subtipurile de receptori ai serotoninei.


Antidepresivele heterocicliceAntidepresivele heterociclice• Acest grup cuprinde amitriptilina, amoxapina,

desipramina, doxepinul, imipramina, maprotilina, nortriptilina, protriptilina şi trimipraminul.

• Aproximativ 80% din pacienţii cu depresie răspund pozitiv la acest tip de medicaţie.

• La începutul tratamentului, antidepresivele heterociclice pot determina o serie de efecte neplăcute ca: vedere înceţoşată, constipaţie, ameţeală în ortostatism, gură uscată, retenţie de urină, confuzie.

• Un mic procent dintre pacienţi pot avea alte efecte secundare ca de exemplu transpiraţie, tahicardie, hipotensiune, reacţii alergice cutanate, fotosensibilitate.

• Acest grup cuprinde amitriptilina, amoxapina, desipramina, doxepinul, imipramina, maprotilina, nortriptilina, protriptilina şi trimipraminul.

• Aproximativ 80% din pacienţii cu depresie răspund pozitiv la acest tip de medicaţie.

• La începutul tratamentului, antidepresivele heterociclice pot determina o serie de efecte neplăcute ca: vedere înceţoşată, constipaţie, ameţeală în ortostatism, gură uscată, retenţie de urină, confuzie.

• Un mic procent dintre pacienţi pot avea alte efecte secundare ca de exemplu transpiraţie, tahicardie, hipotensiune, reacţii alergice cutanate, fotosensibilitate.


Antidepresivele heterocicliceAntidepresivele heterociclice• Aceste efecte secundare pot fi înlăturate prin

sugestii practice ca de exemplu includerea fibrelor de celuloză în dietă, ingestia de lichide, ridicarea lentă din clinostatism.

• Efectele neplăcute dispar în majoritatea cazurilor după primele săptămâni, când se instalează efectele terapeutice ale medicamentelor.

• Pe măsură ce efectele secundare diminuă vor predomina efectele terapeutice.

• Treptat dispare insomnia şi energia revine.• Sentimentele de disperare, neajutorare, tristeţe

dispar, iar autoevaluarea personală devine mai optimistă.

• Aceste efecte secundare pot fi înlăturate prin sugestii practice ca de exemplu includerea fibrelor de celuloză în dietă, ingestia de lichide, ridicarea lentă din clinostatism.

• Efectele neplăcute dispar în majoritatea cazurilor după primele săptămâni, când se instalează efectele terapeutice ale medicamentelor.

• Pe măsură ce efectele secundare diminuă vor predomina efectele terapeutice.

• Treptat dispare insomnia şi energia revine.• Sentimentele de disperare, neajutorare, tristeţe

dispar, iar autoevaluarea personală devine mai optimistă.


Agenţii serotonin specificiAgenţii serotonin specifici• Agenţii serotoninergici specifici ca, de exemplu,

fluoxetin şi sertralin reprezintă cea mai nouă clasă de medicamente pentru depresie.

• Aceste medicamente nu au efecte secundare în raport cu sistemul cardiovascular şi, de aceea, sunt utile pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace.

• Ele au în general mai puţine efecte secundare decât alte antidepresive.

• În primele zile pacienţii pot fi anxioşi sau nervoşi, pot avea tulburări de somn, crampe gastrice, greţuri, rash cutanat şi rareori somnolenţă. În extrem de rare cazuri pot dezvolta un acces.

• Agenţii serotoninergici specifici ca, de exemplu, fluoxetin şi sertralin reprezintă cea mai nouă clasă de medicamente pentru depresie.

• Aceste medicamente nu au efecte secundare în raport cu sistemul cardiovascular şi, de aceea, sunt utile pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace.

• Ele au în general mai puţine efecte secundare decât alte antidepresive.

• În primele zile pacienţii pot fi anxioşi sau nervoşi, pot avea tulburări de somn, crampe gastrice, greţuri, rash cutanat şi rareori somnolenţă. În extrem de rare cazuri pot dezvolta un acces.


Alţi agenţi antidepresiviAlţi agenţi antidepresivi• În ultimul deceniu au fost dezvoltaţi o serie de agenţi

antidepresivi care acţionează în mod specific la nivelul diferitelor etape ale neurotransmiterii. Dintre aceştia, inhibitorii de monoaminoxidază reversibili, inhibitorii recaptării noradrenalinei şi serotoninei. Scopul declarat al psihofarmacologilor este găsirea acelor care să aibă un maxim de eficacitate şi specificitate, şi un minim de efecte secundare.

• SSRI – inhibitor al recaptării de serotonină• NaRI– inhibitor al recaptării de noradrenalină• SNRI– inhibitor al recaptării de serotonină şi noradrenalină• SARI– inhibitor al recaptării de adrenalină şi serotonină• NDRI–inhibitor al recaptării de noradrenalină şi dopamină• NaSSA-antagonist al receptorilor α2 adrenergici

• În ultimul deceniu au fost dezvoltaţi o serie de agenţi antidepresivi care acţionează în mod specific la nivelul diferitelor etape ale neurotransmiterii. Dintre aceştia, inhibitorii de monoaminoxidază reversibili, inhibitorii recaptării noradrenalinei şi serotoninei. Scopul declarat al psihofarmacologilor este găsirea acelor care să aibă un maxim de eficacitate şi specificitate, şi un minim de efecte secundare.

• SSRI – inhibitor al recaptării de serotonină• NaRI– inhibitor al recaptării de noradrenalină• SNRI– inhibitor al recaptării de serotonină şi noradrenalină• SARI– inhibitor al recaptării de adrenalină şi serotonină• NDRI–inhibitor al recaptării de noradrenalină şi dopamină• NaSSA-antagonist al receptorilor α2 adrenergici


NOI MEDICAMENTE ANTIDEPRESIVENOI MEDICAMENTE ANTIDEPRESIVE

DCI ClasaFluoxetina SSRIFluvoxamina SSRI

Sertralina SSRICitalopram SSRI

Paroxetina SSRI

Reboxetina NaRIVenlafaxin SNRINefazodon SARI

Bupropion NDRIMirtazapin NaSSA


FOLOSIREA ANTIDEPRESIVELORFOLOSIREA ANTIDEPRESIVELOR

TULBURARE SAU BOALĂ

CIRCUMSTANŢE SPECIFICE

DepresieDepresie majorăDepresie psihoticăDepresie bipolarăDepresie secundarăDepresie atipicăDepresie sezonierăDepresia postpartumDistimieMelancoliePseudodemenţăPrevenţia recăderilor depresive

Tulburarea afectivă



Tulburări de panicăTulburări obsesiv-compulsiveFobia socialăTulburare de anxietate generalizatăTulburare de stres posttraumatic (PTSD)Bulimia nervoasăObezitateaGreaţa din chimioterapieInsomniaNarcolepsiaApneea din somnMigrenaDureri faciale atipiceDurerea cronicăNeuropatia diabetică

Durerea

Tulburări de somn

Tulburări alimentare

Tulburări anxioase



ToxicomaniiAlcoolismRenunţarea la fumatPersonalitatea borderlineBoli neurologiceEnurezisDeficitul de atenţieSindromul premenstrual disforicUlcerul pepticPruritul (urticaria)Ejacularea prematură

Diverse


Efectele adverse ale antidepresivelorEfectele adverse ale antidepresivelor

• Efectele anticolinergice• Cele mai întâlnite efecte adverse ale antidepresivelor

triciclice sunt cele ce rezultă din activitatea anticolinergică. – uscarea mucoaselor (asociate ocazional cu adenite sublinguale), – tulburarea vederii ca rezultat al midriazei şi cicloplegiei,– creşterea tensiunii intraoculare,– hipertermie,– constipaţie,– ocluzie intestinală adinamică,– retenţie urinară şi dilataţie a tractului urinar. – reducerea tonusului sfincterului esofago-gastric – provocarea herniei hiatale la indivizi susceptibili sau exacerbarea

la indivizii cu hernie hiatală existentă.• Efectele anticolinergice sunt mult mai frecvente la

pacienţii în vârstă.

• Efectele anticolinergice• Cele mai întâlnite efecte adverse ale antidepresivelor

triciclice sunt cele ce rezultă din activitatea anticolinergică. – uscarea mucoaselor (asociate ocazional cu adenite sublinguale), – tulburarea vederii ca rezultat al midriazei şi cicloplegiei,– creşterea tensiunii intraoculare,– hipertermie,– constipaţie,– ocluzie intestinală adinamică,– retenţie urinară şi dilataţie a tractului urinar. – reducerea tonusului sfincterului esofago-gastric – provocarea herniei hiatale la indivizi susceptibili sau exacerbarea

la indivizii cu hernie hiatală existentă.• Efectele anticolinergice sunt mult mai frecvente la

pacienţii în vârstă.



Efecte asupra sistemului nervos.• Efectele neuromusculare şi reacţiile adverse ale SNC apar în mod

frecvent.• Somnolenţa este cea mai frecventă reacţie adversă la

antidepresivele triciclice. • Letargia, oboseala şi starea de slăbiciune. • Agitaţie, anxietate, ruminaţii obsesive, îngrijorare, insomnie.• La pacienţii vârstnici cele mai întâlnite stări sunt confuzia, tulburare

a concentrării, dezorientarea, iluziile, halucinaţiile.• Copiii cărora li s-au administrat antidepresive triciclice pentru

enurezisul funcţional pot dezvolta stări precum somnolenţa, anxietate, instabilitate emoţională, nervozitate şi tulburări de ritm de somn.

• Chiar dacă efectele diferă de la un pacient la altul, efectele sedative sunt de obicei accentuate cu amitriptilină sau doxepin şi cel mai puţin cu maprotilină.

Efecte asupra sistemului nervos.• Efectele neuromusculare şi reacţiile adverse ale SNC apar în mod

frecvent.• Somnolenţa este cea mai frecventă reacţie adversă la

antidepresivele triciclice. • Letargia, oboseala şi starea de slăbiciune. • Agitaţie, anxietate, ruminaţii obsesive, îngrijorare, insomnie.• La pacienţii vârstnici cele mai întâlnite stări sunt confuzia, tulburare

a concentrării, dezorientarea, iluziile, halucinaţiile.• Copiii cărora li s-au administrat antidepresive triciclice pentru

enurezisul funcţional pot dezvolta stări precum somnolenţa, anxietate, instabilitate emoţională, nervozitate şi tulburări de ritm de somn.

• Chiar dacă efectele diferă de la un pacient la altul, efectele sedative sunt de obicei accentuate cu amitriptilină sau doxepin şi cel mai puţin cu maprotilină.



Efecte asupra sistemului nervos• Poate apărea o exacerbare a depresiei, hipomanie, panică, ostilitate

supărătoare, anxietate sau euforie.• Exacerbarea psihozelor la pacienţi cu schizofrenie sau simptome

paranoide.• Pacienţii cu tulburare bipolară pot vira spre faza maniacală.• Astfel de manifestări pot fi tratate prin diminuarea dozei de

antidepresive triciclice sau prin administrarea unei medicaţii antipsihotice

• Se pot înregistra dereglări ale ritmurilor EEG şi ocazional crizeepileptice. Crizele epileptice sunt mai frecvente la copii decât la adulţi.

• Simptomele extrapiramidale pot apărea la pacienţii ce au primit antidepresive triciclice.

• La pacienţii tineri cât şi la cei vârstnici poate persista un tremor aproape insesizabil iar sindromul parkinsonian este foarte întâlnit la pacienţii vârstnici cărora li s-au administrat doze ridicate.

• Alte efecte extrapiramidale ce pot apărea, sunt: rigiditatea, akatisia, distonia, crizele oculogire, opistotonusul, disartria şi disfagia.

• La pacienţii aflaţi sub antidepresive triciclice au fost înregistrate de asemenea neuropatie periferică, vertij, tinitus, disartrie, parestezii, încoordonare motorie, ataxie.

Efecte asupra sistemului nervos• Poate apărea o exacerbare a depresiei, hipomanie, panică, ostilitate

supărătoare, anxietate sau euforie.• Exacerbarea psihozelor la pacienţi cu schizofrenie sau simptome

paranoide.• Pacienţii cu tulburare bipolară pot vira spre faza maniacală.• Astfel de manifestări pot fi tratate prin diminuarea dozei de

antidepresive triciclice sau prin administrarea unei medicaţii antipsihotice

• Se pot înregistra dereglări ale ritmurilor EEG şi ocazional crizeepileptice. Crizele epileptice sunt mai frecvente la copii decât la adulţi.

• Simptomele extrapiramidale pot apărea la pacienţii ce au primit antidepresive triciclice.

• La pacienţii tineri cât şi la cei vârstnici poate persista un tremor aproape insesizabil iar sindromul parkinsonian este foarte întâlnit la pacienţii vârstnici cărora li s-au administrat doze ridicate.

• Alte efecte extrapiramidale ce pot apărea, sunt: rigiditatea, akatisia, distonia, crizele oculogire, opistotonusul, disartria şi disfagia.

• La pacienţii aflaţi sub antidepresive triciclice au fost înregistrate de asemenea neuropatie periferică, vertij, tinitus, disartrie, parestezii, încoordonare motorie, ataxie.


Efectele adverse ale antidepresivelorEfectele adverse ale antidepresivelorEfecte cardiovasculare

• Hipotensiunea posturală,• Unde T anormale (aplatizare a undei T) şi la alterarea altor semne ECG,

propagarea blocurilor atrioventriculare şi de ram,• Diferite aritmii: tahicardie ventriculară, bradicardie, fibrilaţie

ventriculară, complexe ventriculare premature şi extrasistole ventriculare,

• Sincopă, colaps, exitus subit,• Hipertensiune,• Tromboze şi tromboflebite,• Accident ischemic cerebral,• Insuficienţă cardiacă congestivă. • Pacienţii cu o boli cardiovasculare preexistente sunt deosebit de

sensibili la cardiotoxicitatea medicaţiei.• În timpul intervenţiilor chirurgicale asupra pacienţilor cărora li s-au

administrat antidepresive triciclice, au apărut episoade hipertensive. Astfel că se impune întreruperea medicaţiei cu câteva zile înainte de intervenţia programată.

Efecte cardiovasculare• Hipotensiunea posturală,• Unde T anormale (aplatizare a undei T) şi la alterarea altor semne ECG,

propagarea blocurilor atrioventriculare şi de ram,• Diferite aritmii: tahicardie ventriculară, bradicardie, fibrilaţie

ventriculară, complexe ventriculare premature şi extrasistole ventriculare,

• Sincopă, colaps, exitus subit,• Hipertensiune,• Tromboze şi tromboflebite,• Accident ischemic cerebral,• Insuficienţă cardiacă congestivă. • Pacienţii cu o boli cardiovasculare preexistente sunt deosebit de

sensibili la cardiotoxicitatea medicaţiei.• În timpul intervenţiilor chirurgicale asupra pacienţilor cărora li s-au

administrat antidepresive triciclice, au apărut episoade hipertensive. Astfel că se impune întreruperea medicaţiei cu câteva zile înainte de intervenţia programată.



Efecte hematologice• Arareori s-a înregistrat agranulocitoze, trombocitopenie, eozinopenie,

leucopenie şi purpură. La toţi pacienţii care dezvoltă simptome de discrazie sanguină cum ar fi febră şi dureri de gât, trebuie analizată formula leucocitară diferenţiată.

• Medicaţia antidepresivă triciclică trebuie întreruptă dacă apare neutropenia.Efecte hepatice• Creşterile transaminazelor, modificările de concentraţie a fosfatazei alcaline,

sunt efecte ce apar în timpul terapiei cu antidepresive triciclice.• Creşterea valorilor la testarea funcţiei hepatice ne indică necesitatea repetării

testelor. Dacă apar creşteri accentuate, medicaţia trebuie întreruptă. Icterul şi hepatita devin reversibile ca urmare a întreruperii medicaţiei dar trebuie să menţionăm că s-au înregistrat decese generate de hepatite toxice care au survenit atunci când s-a continuat administrarea de antidepresive triciclice.

Reacţii de sensibilitate• Manifestările alergice au inclus erupţiile şi eritemul, urticaria, pruritul,

eozinofilie, edemul (generalizat sau doar facial sau lingual), febra medicamentoasă şi fotosensibilitatea.

• Pacienţii care manifestă fotosensibilitate trebuie să evite expunerea la soare.

Efecte hematologice• Arareori s-a înregistrat agranulocitoze, trombocitopenie, eozinopenie,

leucopenie şi purpură. La toţi pacienţii care dezvoltă simptome de discrazie sanguină cum ar fi febră şi dureri de gât, trebuie analizată formula leucocitară diferenţiată.

• Medicaţia antidepresivă triciclică trebuie întreruptă dacă apare neutropenia.Efecte hepatice• Creşterile transaminazelor, modificările de concentraţie a fosfatazei alcaline,

sunt efecte ce apar în timpul terapiei cu antidepresive triciclice.• Creşterea valorilor la testarea funcţiei hepatice ne indică necesitatea repetării

testelor. Dacă apar creşteri accentuate, medicaţia trebuie întreruptă. Icterul şi hepatita devin reversibile ca urmare a întreruperii medicaţiei dar trebuie să menţionăm că s-au înregistrat decese generate de hepatite toxice care au survenit atunci când s-a continuat administrarea de antidepresive triciclice.

Reacţii de sensibilitate• Manifestările alergice au inclus erupţiile şi eritemul, urticaria, pruritul,

eozinofilie, edemul (generalizat sau doar facial sau lingual), febra medicamentoasă şi fotosensibilitatea.

• Pacienţii care manifestă fotosensibilitate trebuie să evite expunerea la soare.


Alte efecte adverseAlte efecte adverse• La pacienţii aflaţi sub medicaţie antidepresivă triciclică au fost

înregistrate efecte adverse gastrointestinale cum ar fi anorexia, greaţa şi vomismentele, diareea, crampele abdominale, creşterea enzimelor pancreatice, dureri epigastrice, stomatitele, gustul caracteristic şi colorarea neagră a limbii.

• Efectele de ordin endocrin ce au apărut la pacienţii cărora li s-au administrat antidepresive triciclice includ accentuarea sau diminuarea libidoului, impotenţă, inflamarea testiculară, ejaculare dureroasă, ginecomastie la bărbaţi, galactoreea la femei, sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic şi creşterea/scăderea concentraţiei la glucoză în sânge.

• În mod paradoxal, au fost înregistrate congestie nazală, urinare frecventă şi somnambulism. Mai mult, unii pacienţi au manifestat durere de cap, alopecie, frisoane, diaforeză, inflamarea parotidei, accentuarea apetitului şi aport sau pierdere de greutate.

• La pacienţii aflaţi sub medicaţie antidepresivă triciclică au fost înregistrate efecte adverse gastrointestinale cum ar fi anorexia, greaţa şi vomismentele, diareea, crampele abdominale, creşterea enzimelor pancreatice, dureri epigastrice, stomatitele, gustul caracteristic şi colorarea neagră a limbii.

• Efectele de ordin endocrin ce au apărut la pacienţii cărora li s-au administrat antidepresive triciclice includ accentuarea sau diminuarea libidoului, impotenţă, inflamarea testiculară, ejaculare dureroasă, ginecomastie la bărbaţi, galactoreea la femei, sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic şi creşterea/scăderea concentraţiei la glucoză în sânge.

• În mod paradoxal, au fost înregistrate congestie nazală, urinare frecventă şi somnambulism. Mai mult, unii pacienţi au manifestat durere de cap, alopecie, frisoane, diaforeză, inflamarea parotidei, accentuarea apetitului şi aport sau pierdere de greutate.


ANTIDEPRESIVUL IDEALANTIDEPRESIVUL IDEAL

Eficace în toate formele de depresieRapid

Are toate formele de administrareFără efecte adverse

Doză unicăIeftin

MonoterapieNu dă toleranţă

Raportul doză eficace /doză periculoasă foarte micFără efecte teratogene

Fără interferenţePoate fi administrat la fel de bine în ambulator şi în spital


0

2

4

6

8

10

12

Eficace întoate formelede depresie

Rapid Are toateform ele de

administrare

Fără efecteadverse

Doză unică Ieftin Monoterapie Nu dătoleranţă

Raportul dozăeficace /dozăpericuloasăfoarte m ic

Fărăinterferenţe

Poate fiadm inistrat lafel de bine înam bulator ş i

în spital

ImipraminaFluoxetina


0

2

4

6

8

10

12

Eficace întoate

formele dedepresie

Rapid Are toateform ele de

adm inistrare

Fără efecteadverse

Doză unică Ieftin Monoterapie Nu dătoleranţă

Raportuldoză eficace

/dozăpericuloasăfoarte m ic

Fărăinterferenţe

Poate fiadm inistrat

la fel de bineîn ambulatorş i în spital

FluoxetinaSertralina


Faceţidiagnosticul

Alegeţi şi începeţitratamentul

Monitorizarea trat fazei acute1-2 săpt.

Evaluarea răspunsuluidupă 6 săpt.Foarte bun

Continuă trat

încă 6 săpt.

Ineficien

t

Schimbă

sau creşt

e

tratam.Mediu

Continuă tratamentulcu ajustarea

dozelorMonitorizare

la 1-2 săptămâniEvaluarea răspunsului

după 12 săptămâniREMISIUNECOMPLETĂ

Trament de întreţinere4-9 luni

Foarte bun

Continuă trat

încă 6 săpt.

Consult psihiatric

Schimbareatratamentului


TRATAMENTELE CONTRA DEPRESIEITRATAMENTELE CONTRA DEPRESIEI

• Există numeroase opţiuni terapeutice la ora actuală şi cea mai mare parte a depresivilor pot fi rapid şi eficient trataţi. Tratamentul trebuie făcut cu consecvenţă şi un timp suficient de important pentru ca simpotmele să nu reapară. Alegerea tratamentului trebuie să fie individualizată, iar tratamentul antidepresiv nu va fi niciodată luat la întâmplare sau la recomandarea unor nespecialişti.

• Uneori tratamentul antidepresiv trebuie asociat cu psihoterapie adică o metodă terapeutică care reînvaţă pacientul să evite anumite greşeli comportamentale pe care le face în mod frecvent. Cu cât tratamentul depresiei este mai precoce adică boala se află mai la început cu atât şansele de succes sunt mai mari iar durata tratamentului mai redusă.

• Există numeroase opţiuni terapeutice la ora actuală şi cea mai mare parte a depresivilor pot fi rapid şi eficient trataţi. Tratamentul trebuie făcut cu consecvenţă şi un timp suficient de important pentru ca simpotmele să nu reapară. Alegerea tratamentului trebuie să fie individualizată, iar tratamentul antidepresiv nu va fi niciodată luat la întâmplare sau la recomandarea unor nespecialişti.

• Uneori tratamentul antidepresiv trebuie asociat cu psihoterapie adică o metodă terapeutică care reînvaţă pacientul să evite anumite greşeli comportamentale pe care le face în mod frecvent. Cu cât tratamentul depresiei este mai precoce adică boala se află mai la început cu atât şansele de succes sunt mai mari iar durata tratamentului mai redusă.


MĂSURI SUPLIMENTARE DE PREVENIRE A DEPRESIEI


• Deşi nu există “regimuri alimentare”antidepresive este bine de ştiut că mesele echilibrate, bogate în hidraţi de carbon, fructe, legume, consumul moderat de proteine şi evitarea atât cât se poate a grăsimilor ajută la păstrarea unei bune dispoziţii şi a unei afectivităţi echilibrate. De asemenea, este important să existe o hidratare normală (1,5-2,5 litri lichid pe zi).

• Deşi există multă reclamă în ceea ce priveşte megavitaminele, medicinele alternative, “bioenergia”, nu există nici o dovadă că acestea ar avea vreun rol în tratamentul depresiei.

• Deşi nu există “regimuri alimentare”antidepresive este bine de ştiut că mesele echilibrate, bogate în hidraţi de carbon, fructe, legume, consumul moderat de proteine şi evitarea atât cât se poate a grăsimilor ajută la păstrarea unei bune dispoziţii şi a unei afectivităţi echilibrate. De asemenea, este important să existe o hidratare normală (1,5-2,5 litri lichid pe zi).

• Deşi există multă reclamă în ceea ce priveşte megavitaminele, medicinele alternative, “bioenergia”, nu există nici o dovadă că acestea ar avea vreun rol în tratamentul depresiei.




• Mersul pe jos, sportul, dansul, reduc anxietatea, scad nivelul de stres şi previn depresia. Privitul excesiv la televizor, fixarea excesivă de ecranul calculatorului şi comunicarea exagerată prin telefon sunt factori care favorizează depresia.

• Utilizarea hobby-urilor şi satisfacerea unor mici plăceri zilnice sau săptămânale au un rol foarte important în reducerea stresului şi în tratamentul depresiei. De asemenea, reducerea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice este întotdeauna salutară.

• Mersul pe jos, sportul, dansul, reduc anxietatea, scad nivelul de stres şi previn depresia. Privitul excesiv la televizor, fixarea excesivă de ecranul calculatorului şi comunicarea exagerată prin telefon sunt factori care favorizează depresia.

• Utilizarea hobby-urilor şi satisfacerea unor mici plăceri zilnice sau săptămânale au un rol foarte important în reducerea stresului şi în tratamentul depresiei. De asemenea, reducerea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice este întotdeauna salutară.

Documents

Florin Tudose Depresia Si Terapia Ei in Practica Medicala Moderna