Fişa disciplinei: Informatică /Informaticsstiinte.uoradea.ro/ro/programe_analitice/bio06_programa_analitica.pdfFişa disciplinei: Informatică /Informatics Codul cursului: UO-ST.B.0101

Fişa disciplinei: Informatică /Informatics

Codul cursului: UO-ST.B.0101 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 4,5 Anul: I, Semestrul: I Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Familiarizarea studenţilor cu noţiuni de bază privind structura unui calculator, dobândirea de cunoştinţe minime necesare pentru utilizarea calculatoarelor în programarea în limbajul Pascal. CONŢINUTUL CURSULUI: Este un curs fundamental, necesar pentru iniţierea în utilizarea şi programarea calculatoarelor. Se face o introducere în: - utilizarea calculatoarelor: descrierea unui calculator, noţiuni despre sistemul de operare MS-DOS şi WINDOWS. - programarea calculatoarelor: programarea în limbajul pseudocod, realizarea unei scheme logice, programarea în limbajul Pascal METODE DE PREDARE: prelegere orală, metode activ-participative MODUL DE EVALUARE: examen scris BIBLIOGRAFIE: 1. ***, Pascal. Programare, ITCI Cluj, 2002 2. V. Creţu, Structuri de date şi tehnici de programare, IPTV, Timişoara, 1986. 3. V. Cristea ş.a., Turbo Pascal 6.0, Ed. Teora, Bucureşti, 1992. 4. L.D. Şerbănaţi ş.a., Programarea sistematicã în limbajele Pascal şi FORTRAN, Ed. Tehnicã, Bucureşti, 1984. 5. Jurcă ş.a., Programarea calculatoarelor, IPTV, Timişoara, 1989.

Fişa disciplinei: Chimie generală / General Chemistry

Codul cursului: UO-ST.B.0102 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 5,5 Anul: I, Semestrul: I Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Corelarea structurii atomilor şi moleculelor cu proprietăţile substanţelor, clasificarea reacţiilor chimice după natura particulelor, clasificarea soluţiilor, caracterizarea acestora şi aplicarea algoritmilor de calcul al concentraţiei, aplicarea algoritmului general de studiere a metalelor şi nemetalelor din sistemul periodic, corelarea substanţelor simple şi compuse anorganice cu întrebuinţările lor, clasificarea compuşilor organici, corelarea structurii compuşilor organici cu proprietăţile şi întrebuinţările lor, prezentarea reacţiilor chimice ale compuşilor organici, descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă. CONŢINUTUL CURSULUI: Structura atomului. Elemente chimice. Sistemul periodic al elementelor. Legături chimice. Reacţii chimice. Soluţii, sisteme coloidale. Studiul elementelor chimice (obţinere, proprietăţi, compuşi). Clasificarea compuşilor organici şi structura lor. Hidrocarburi. Compuşi organici cu funcţiuni simple. CERINŢE: Prezenţa la cursuri de 80% iar la lucrările practice de 100%. SISTEM DE EVALUARE: examen scris – minim nota 5 la fiecare subiect. Nota finală : 80% nota de la examen, 20 % activitatea de la laborator BIBLIOGRAFIE 1. C.D. Neniţescu, Chimie generală; E. D. P. Bucureşti,1972. 2. E. Beral, Mihai Zapan “Chimie anorganică” Ed. Th. 1977 3. A. Fodor, - Manual de lucrări practice . Chimie anorganică. Nemetale, Univ. Oradea, 1997 4. A. Fodor, A. Şuteu - Chimia anorganică. Nemetale, Ed. Univ. Oradea, 2000 5. A. Fodor, A. Şuteu - Chimia anorganică. Metale, Ed. Univ. Oradea, 2000 6.C. D. Nenitescu, Chimie organică: E.D.P. Bucureşti, 1974 7.I. Gănescu, C. Pătroescu, M. Răileanu, S. Florea, A. Ciocioc, Gh. Brǎnzan, Chimia pentru definitivat, E.D.P. Bucureşti, 1989

Fişa disciplinei: Zoologia nevertebratelor / Invertebrate Zoology

Codul cursului: UO-ST.B.0101/0203 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 7 / 3 Anul: I, Semestrul: I Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 / 2 Nr. ore curs: 2 / 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 / 1 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Caracterizarea morfoanatomică a grupelor supraspecifice de animale nevertebrate, cu prezentarea unor specii reprezentative din fiecare grup. Sublinierea criteriilor de clasificare a nevertebratelor, a relaţiilor filogenetice dintre acestea, pentru evidenţierea evoluţiei filogenetice a lumii animale. Cunoaşterea dezvoltării ontogenetice a principalelor grupe de nevertebrate şi corelarea acestora cu filogenia grupului. Cunoaşterea factorilor adaptativi şi a modului de adaptare a diferitelor specii şi grupuri de nevertebrate la felurite moduri de viaţă şi nişe ecologice. Evidenţierea importanţei practice şi ştiinţifice a nevertebratelor. CONŢINUTUL CURSULUI:

Definirea conceptului de animal, sistem viu, categorie taxonomică, caracterizarea mediilor de viaţă ale animalelor, istoricul şi importanţa disciplinei.

Prezentarea caracteristicilor structurale şi a clasificării principalelor categorii taxonomice de protozoare, cu exemplificarea celor mai comuni reprezentanţi. Filogenia şi evoluţia protozoarelor.

Caracterizarea metazoarelor, prezentarea etapelor de dezvoltare ontogenetică a metazoarelor, teorii privind originea metazoarelor. Descrierea principalelor încrengături de metazoare (Spongieri, Cnidari, Platelminte, Nematelminte, Anelide, Moluşte, Artropode şi Echinoderme) cu prezentarea caracteristicilor structurale, funcţionale, a clasificării, ecologiei şi rolului unor specii reprezentative. Originea şi filogenia grupurilor. CERINTE: participarea la minimum 80% din cursuri. Prezenţa 100% la şedinţele de lucrări practice şi recuperarea lucrărilor absentate motivat. EVALUARE: examene semestriale la care este necesară obţinerea notei de trecere (5) pentru promovare şi obţinerea creditelor. Nota finală va fi compusă din 30% parte practică şi 70% parte teoretică. BIBLIOGRAFIE:

1. Crişan, Al., Cupşa, D. 1999. Biologie animală I (Nevertebrate), Ed. Convex, Oradea. 2. Matic, Z., Năstăsescu, M., Pisică, C., Solomon, L., Suciu, M., Tomescu, N. 1983. Zoologia nevertebratelor, Ed. Did şi

Ped. Bucureşti. 3. Radu, V.Gh., Radu, V.V. 1967 / 1972. Zoologia nevertebratelor. Vol. I şi II, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti. 4. Marshall, A.J., Williams, W.D. 1972. Textbook of zoology, Invertebrates, MacMillan Press Ltd. London. 5. Miller, A.S., Harley, P.J. 1992. Zoology, Wm. C. Brown publishers.

Fişa disciplinei: Morfologie şi anatomie vegetală / Plant morphology and anatomy Codul cursului: UO-ST.B.0104 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 7 Anul: I, Semestrul: I Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 6 Nr. ore curs: 3 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 3 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Dezvoltarea capacităţii cognitive, a gândirii creative, a capacităţii de transfer a cunoştinţelor, a capacităţii de investigare experimentală în domeniul Morfologiei şi anatomiei vegetale.

CONŢINUTUL CURSULUI:

Analizarea principalelor aspecte pe care le cuprinde domeniul Morfologiei şi anatomiei vegetale: Citologia, Histologia, Organografia (morfologia şi structura: rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor, florilor, fructelor şi a seminţelor), înmulţirea plantelor şi, toate acestea, diferenţiat – după caz – pe plante inferioare (talofite) şi plante superioare (cormofite).

Descrierea aspectelor reprezentative privind morfologia şi anatomia plantelor şi a organelor, corelând noţiunile de structură cu cele de funcţiune, accentuând aspectele de filogenie cu cele de ontogeneză.

Caracterele generale ale celulelor vegetale, caracteristicile acestora dobândite în decursul diferenţierii şi, legat de aceasta, histogeneza şi organogeneza, în decursul ontogenezei.

Problemele de morfologia şi anatomia organelor prezentate prin exemplificări şi descrieri amănunţite cu referire la rădăcină, tulpină, frunze, flori, fructe şi seminţe, defalcând ceea ce caracterizează organele vegetative de cele generative, cele normale de cele metamorfozate ş.a.m.d. Modificarea structurilor, sub incidenţa factorilor ecofiziologici şi biochimici, respectiv exemple de adaptare la mediu.

Aspectele privind înmulţirea vegetativă. Problemele cu privire la generarea sexuată şi asexuată de descendenţi. Ciclurile de viaţă şi alternanţa de generaţii în lumea vegetală. Morfologia şi anatomia fructului şi a seminţei.

CERINŢE: prezenţa la lucrările practice 100%

SISTEM DE EVALUARE: Examen scris – minim nota 5 la fiecare subiect din biletul de examinare. Nota finală: 70% nota de la examen, 30% nota de la evaluarea activităţii la lucrările practice. BIBLIOGRAFIE 1. Andrei, M. 1978. Anatomia plantelor, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti 2. Ciobanu, I. 1971. Morfologia plantelor, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti 3. Deliu, C. 1993. Morfologia şi anatomia plantelor, Cluj-Napoca. Uz intern 4. Deliu, C. 1999. Morfologia şi anatomia plantelor, Cluj-Napoca. Uz intern, Presa Univ. Cluj 5. Hodişan, I., Hodişan, V. 1980. Curs de anatomia plantelor, Cluj-Napoca. Uz intern 6. Grinţescu, I. 1983. Botanica, Ed. Ştiinţ. Şi Encicl., Bucureşti 7. Haraszty, A. 1995. Növényszervezettan és növényélettan. Tankönyvkiadó, Budapest 8. Jitariu-Şerbănescu, G., Toma, N. 1980. Morfologia şi anatomia plantelor. Edit. Didact. şi Pedag., Bucureşti. 9. Roland, J.C., Roland, F. 1995. Atlas de biologie vegétale. Organisation des plantes à fleurs. Masson, Paris. 10. Tarnavschi, I.T., Şerbănescu-Jitariu, G., Rădulescu-Mitroiu, N., Rădulescu, I. 1981. Practicum de morfologie şi

anatomie vegetală, Bucureşti. 11. Teodoreanu, E. 1978. Îndrumător de lucrări practice de morfologie şi anatomie vegetală., Univ. Babeş-Bolyai Cluj-

Napoca, Facult. de Biol.-Geogr.-Geolog. 12. Toma, C., Rugină, R. 1999. Anatomia plantelor medicinale. Atlas. Ed. Academiei Române, Bucureşti 13. Weier, T.E., Stocking, C.R., Barbour, M.G., Rost, T.L. 1982. Botanny – An Introduction to Plant Biology. Ed. John

Wiley and Sons. Univ. of California, Ed. a VI-a. 14. Zanoschi, V., Toma, N. 1985. Morfologia şi anatomia plantelor cultivate. Edit. Ceres, Bucureşti.

Fişa disciplinei: Citologie generală / General Citology

Codul cursului: UO-ST.B.0105 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 6 Anul: I, Semestrul: I Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 3 Nr. ore curs: 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Însuşirea cunoştinţelor de bază despre structurile şi funcţiile celulelor vegetale şi animale. Formarea unor deprinderi de decelare şi observare a componentelor celualre şi sesizarea rolului lor.


Obiectul citologiei, definiţie, particularităţi, scurt istoric. Metode generale utilizate în citologie. Metode speciale moderne utilizate în cercetarea celulelor. Celula ca sistem de organizare a materiei vii. Celule procariote şi eucariote. Celula bacteriană, celula vegetală, celula animală. Caracteristici structurale. Asemănări şi deosebiri.

Peretele celular. Compoziţia chimică: polizaharidele - celuloza, polizaharidele necelulozice (glucanul, mananul, laminarina, galactanul, caloza, xilanul, arabanul, poliuronidele, chitina, agarul, lignina).Proteine, lipide, acizi organici, săruri minerale şi organice.

Membrama celulară, membrana plasmatică (plasmalema).Caracterizare chimică, lipide , proteine, glucide, substanţe minerale. Ultrastructura plasmalemei. Modele de organizare moleculare a membranelor biologice. Hialoplasma. Proprietăţi fizice, caracterizare chimică, ultrastructura şi organizarea moleculară. Rol fiziologic. Citoscheletul intracelular. Microtubulii : caracterizare generală, compoziţie chimică, biogeneza şi dinamica microtubulilor. Semnificaţie biologică.Microfilamente.

Ribozomii. Caracterizare generală. Compoziţie chimică: proteine ribosomale, ARN ribosomal (ARNr), interacţiunea ARN-proteine, interacţiunea proteină-proteină (cooperativitatea proteinelor), interacţiunea proteinelor ribosomale – ARNm. Biogeneza ribozomilor. Sinteza proteinelor ribosomale. Sinteza ARN-ribosomal.Comparaţie între ribosomii de tip procariot şi eucariot.

Conceptul endomembranic. Membrana reticulului endoplasmatic granular (REG), reticulul endoplasmatic neted (REN), transferul de endomembrane. Reticulul endoplasmatic. Ultrastructură. Compoziţie chimică, dinamică şi biogeneză, funcţiile reticulului endoplasmatic.

Aparatul Golgi. Ultrastructură. Compoziţie chimică, dinamică şi biogeneză. Rol fiziologic. Sistemul lizozomal. Polimorfismul structural al populaţiei lizozomale. Complementul enzimatic lizozomal. Rol fiziologic. Biogeneză. Vacuomul. Microcorpii: peroxizomii şi glicoxizomii. Caracterizare morfologică, compoziţie chimică. Originea şi evoluţia. Semnificaţie biologică. Organitele de conversie energetică. Mitocondriile. Plastidele. Nucleul – învelişul nuclear, ultrastructură şi organizare moleculară. Carioplasma. Nucleolul. Cromonemata (cromatina).

Diviziunea celulară. Diviziunea amitotică (diviziunea directă), haplomitoza, diviziunea mitotică (cariocinetică), ciclul mitotic: interfaza, diviziunea propriu-zisă (profaza, metafaza, anafaza, telofaza). Ciclul meiotic (meioza I, meioza II).

CERINŢE: prezenţa la lucrările practice 100%

SISTEM DE EVALUARE: Examen scris – minim nota 5 la fiecare subiect din biletul de examinare. Nota finală: 70% nota de la examen, 30% nota la evaluarea activităţii la lucrările practice. BIBLIOGRAFIE 1. Benga, Gh. 1997. Lucrări practice de biologie celulară şi moleculară, Ed. Carpatica Cluj-Napoca 2. Crăciun, C, Florea, A., Dragoş, N, Ardelean, A. 1999. Introduction to Cell and Molecular Biology, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca. 3. Deliu, C. 1999. Morfologia şi anatomia plantelor, Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca 4. Frank, R., Moldovan, A. 1974. Celula vegetală şi animală, Întreprinderea Poligrafică Bucureştii Noi, Bucureşti. 5. Mixich, F. 1997. Biologie celulară şi moleculară, Ed. Sitech 6. Toma, N., Anghel, I. 1985. Citologie vegetală, Ed. Univ. Bucureşti 7. Anghel, I., Toma, N., Brezeanu, A. 1981. Practicum de citologie generală, Ed. Univ. Bucureşti.

Fişa disciplinei: Colectarea şi conservarea materialului biologic / Collecting and Conservation of Biological Materials Codul cursului: UO-ST.B.0108 Tipul disciplinei: FACULTATIVĂ Nr. credite: 2 Anul: I, Semestrul: I Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 2 Nr. ore curs: 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 1 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Însuşirea cunoştinţelor despre tipurile de materiale didactice, a importanţei acestora, a modului de organizare a laboratorului şcolar sau a unei colecţii ştiinţifice. Cunoaşterea modalităţilor de conservare şi preparare a principalelor grupe de plante şi animale. Întocmirea preparatelor anatomice. Descrierea modului de determinare, verificare şi reparare a materialului didactic. CONŢINUTUL CURSULUI:

Tipuri de materiale didactice. Importanţa materialului didactic. Organizarea laboratorului de biologie şi a colecţiilor ştiinţifice.

Metode de conservare şi preparare a plantelor. Ierbarul. Tipuri de ierbare. Păstrarea ierbarului. Colecţii de plante preparate prin alte mijloace. Uscarea plantelor în nisip. Conservarea plantelor în lichid. Prepararea

prin macerare. Colecţii speciale: colecţii de alge, de ciuperci cu pălărie, de licheni, de muşchi, de fructe, de seminţe, de esenţe

lemnoase, etc). Colecţii de nevertebrate. Preparate microscopice, preparate în lichide, preparate uscate. Colecţii de cochilii şi valve de

scoici. Insectarul.. Organizarea colecţiilor de insecte, păstrarea şi întreţinerea insectarelor, tematica insectarelor. Colecţii de vertebrate. Preparate în lichid şi uscate de peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Tehnica împăierii.

Mumificarea mamiferelor mici. Prepararea scheletelor, a colecţiilor osteologice, a colecţiilor de carapace de broaşte ţestoase, a craniilor de mamifere. Colecţii de piei de păsări, aripi şi pene de păsări, colecţii de cuiburi şi ouă, colecţii de piei de mamifere. Colecţii de preparate anatomice. Preparate în lichid, preparate glicerinate, preparate uscate. Determinarea, verificarea şi repararea materialului didactic. Alte categorii de materiale didactice. Colecţii de tablouri, de planşe, filme, diafilme, diapozitive, fotografii, folii.

Colecţii de diorame. CERINŢE: Recuperarea orelor de lucrări practice absentate. Notă de promovare la examenul practic şi teoretic. SISTEM DE EVALUARE: Verificare din partea practică pe parcursul semestrului. Examen oral din partea teoretică. Nota finală pentru promovare (minimum 5) şi obţinerea creditelor, este reprezentată 50 % de rezultatul examenului practic şi 50 % de rezultatul examenului teoretic. BIBLIOGRAFIE: 1. Handrea, I. 1969. Materialul didactic de ştiinţe naturale şi agricultură, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti. 2. Handrea, I. 1957. Muzeul şcolar, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti 3. Kiss, B., Tomescu, N. 1967. Zoologia nevertebratelor. Lucrări practice, Litografia Univ. “Babeş-Bolyai”, Cluj-

Napoca 4. Pisică, C., Moglan, I., Cojocaru, I. 2000. Zoologia nevertebratelor. Lucrări practice de laborator. Vol. I. – Ed. Univ.

“Al. I. Cuza”, Iaşi. 5. Stănoiu, I., Bobârnac, B., Copăcescu, S. 1979. Fluturi din România, Ed. Scrisul Românesc, Craiova.

Fişa disciplinei: Botanică sistematică / Systematic Botany

Codul cursului: UO-ST.B.0201 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 7 Anul: I, Semestrul: II Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 6 Nr. ore curs: 3 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 3 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Formarea unor competenţe specifice privind: • recunoaşterea caracterelor principalelor unităţi taxonomice; • conştientizarea importanţei ştiinţifice, economice şi practice a plantelor; • analiza şi determinarea de specii folosind bibliografia actuală. CONŢINUTUL CURSULUI Cursul demonstrează unitatea şi diversitatea lumii vegetale, filogenia şi sistemul actual de clasificare a plantelor. De asemenea, se reliefează legătura indisolubilă dintre evoluţia plantelor în timp şi spaţiu şi schimbarea factorilor ecologici, într-un proces dinamic de corelaţii adaptative şi selective. Principalele unităţi taxonomice sunt exemplificate cu specii importante din punct de vedere ştiinţific şi economic. CERINŢE: prezenţa la lucrările de laborator 100 %; prezenţa la curs în proporţie de 80%; promovarea evaluării pe parcurs pentru partea practică. SISTEM DE EVALUARE: Examen scris - minimum nota 5 pentru promovarea examenului. Nota finală: 70% nota de la examenul scris, 30% nota de la examenul de evaluare pe parcurs pentru partea practică. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie, Al. 1977,1979. Flora R.S.România-determinator, I,II, Edit. Acad. R.S.R. 2. Cheers,G. 1999. Botanique. Enciyclopédie de botanique et d'horticulture, Edit. Konemann, Koln 3. Ciocârlan,V. 1988,1990. Flora ilustrată a României, I,II, Edit. Ceres, Bucureşti. 4. Cristea,V. 1983. Practicum de Botanică sistematică, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. 5. Luttge,U., Kluge,M., Bauer,G. 1992. Botanique, TEC&DOC, Londres, Paris, New York. 6. Margulis, L., Schwartz, K. V., Dolan, M. 1994. The Five Kingdoms of Life, Harper Collins College Publishers, New

York. 7. Pârvu,M. 2003. Botanică sistematică I, Edit. Gloria, Cluj-Napoca. 8. Pârvu,M. 1999. Atlas micologic, Edit. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca. 9. Pop,I. şi colab. 1983. Botanică sistematică, Edit. Did. Ped. Bucureşti. 10. Purves,W., Orians,G.H. 1987. Life The Science of Biology, ed. a II-a, Sinauer Ass.Inc.Publ., Massachusetts. 11. Raven,P., Evert,R., Eichhorn,S. 1992. Biology of Plants, ed. a V-a, Worth Publishers , New York. XXX, 1993, Encyclopédie Larousse de la Nature, Edit. Larousse, Paris.

Fişa disciplinei: Biochimie structurală /


OBIECTIVE: Formarea deprinderilor practice a studenţilor în laboratoarele de biochimie şi formarea unei baze teoretice solide. CONŢINUTUL CURSULUI:

Noţiuni introductive (definiţie, apariţia biochimiei ca ştiinţă); Materia vie (caracteristici fundamentale, compoziţia chimica); Glucide (monoglucide, ozide, proprietati chimice si biologice); Lipide (lipide simple, lipide complexe, proprietati chimice si biologice); Protide (Aminoacizi naturali, Peptide, Holoproteide, Heteroproteide, proprietati chimice si biologice); Biocatalizatori (Enzime, Vitamine, Hormoni) ; Acizi nucleici (definitie, clasificare, importanta), Componentele acizilor nucleici, Structura AND si ARN. CERINŢE: Prezenta la cursuri de 80% iar la lucrările practice de 100% SISTEM DE EVALUARE: Colocviu

BIBLIOGRAFIE 1. DUMITRU I.F. - Biochimie, Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980 2. NEAMTU G - Biochimie vegetala, Editura Ceres, Bucuresti, 1981 3. GARBAN Z - Tratat elementar de biochimie, Editura Mitron, Timisoara, 1996 4. DUMITRU I.F. – Lucrări practice de biochimie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967 5. NUŢĂ GH., BUŞNEAG C – Investigaţii biochimice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti ,1977

Fişa disciplinei: Microbiologie / Microbiology

Codul cursului: UO-ST.B.0204/0305 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 3 / 6 Anul: I, Semestrul: II / III Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 2 / 4 Nr. ore curs: 1 / 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 1 / 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: • Însuşirea de către studenţi a principalelor noţiuni privind microorganismele permiţându-le să le folosească pentru cercetarea multiplelor aspecte derivate din rolul deosebit de important pe care microorganismele îl au în natură; • Familiarizarea studenţilor cu practica microbiologică, aceştia însuşindu-şi tehnici specifice, metode de analiză ce duc la îmbogăţirea cunoştiinţelor practice, legate de studierea microorganismelor. CONŢINUTUL CURSULUI:

Obiectul microbiologiei. Morfologia şi anatomia bacteriilor. Structura şi ultrastructura celulei bacteriene. Caracteristicile unor grupuri particulare de bacterii. Chimia-fizică a bacteriilor. Nutriţia bacteriilor. Respiraţia bacteriilor. Creşterea şi multiplicarea bacteriilor. Acţiunea factorilor fizici şi chimici asupra bacteriilor. Conceptul de bacterie. Principii de sistematică şi taxonomie a bacteriilor. Originea şi evoluţia microorganismelor. Noţiuni de ecologie microbiană. CERINŢE: - participarea la minimum 80% din cursuri. - prezenţa 100% la şedinţele de lucrări practice şi recuperarea lucrărilor absentate motivat. SISTEM DE EVALUARE: - examen scris la care este necesară obţinerea notei de trecere (5) pentru promovare şi obţinerea creditelor. BIBLIOGRAFIE: 1. Drăgan-Bularda, M. 2000. Lucrări practice de microbiologie generală, Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. 2. Ivanof, A., Ciupe, M., Sască, C., Vancea, D. 1982. Microbiologie, Ed. Did. Şi Ped., Bucureşti 3. Ivanof, A., Ciupe, M., Sască, C., Vancea, D. 1983. Lucrări practice de microbiologie, Litografia I.M.F., Cluj-Napoca. 4. Kiss, S. 1980. Microbiologie generală, vol. I-II, Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca 5. Vaida, T. 1992. Microbiologie-ghid practic, Univ. din Oradea. 6. Zarnea, G. 1993-1990. Tratat de microbiologie generală, vol. I-IV, Ed. Acad. Bucureşti

Fişa disciplinei: Histo-embriologie animală / Animal Histoembriology


OBIECTIVE: Prezentarea proceselor de creştere şi diferenţiere celulară şi constituirea principalelor tipuri de ţesuturi animale cu originea lor embrionară. Evidenţierea modului de organizare, structurii, caracteristicilor, funcţiilor şi importanţei principalelor tipuri de ţesuturi animale. Evidenţierea rolului şi a importanţei cunoaşterii dezvoltării embrionare, a embriologiei, în ansamblul ştiinţelor biologice, a evenimentelor esenţiale ce au loc în cursul primei perioade a dezvoltării prenatale sau preeclozionale. Prezentarea celor mai recente achiziţii ştiinţifice şi evidenţierea mecanismelor moleculare ce stau la baza desfăşurării principalelor etape ale embriogenezei. CONŢINUTUL CURSULUI: Descrierea, caracterizarea structurală, evidenţierea locului şi rolului principalelor tipuri de ţesuturi animale: ţesuturile epiteliale, conjunctive, musculare, nervoase, sângele.

Descrierea la nivel macroscopic, microscopic şi molecular a principalelor momente ale perioadei de embriogeneză în cursul dezvoltării prenatale : gametogeneza, fecundaţia, segmentaţia, gastrulaţia, neurulaţia şi anexele embrionare la principalele grupe de vertebrate. CERINŢE: prezenţa la lucrări de laborator 80%, caiete de laborator cu desene şi scheme. SISTEM DE EVALUARE: Colocviu la sfârşit de semestru. Nota finală (minimum 5) : 80% nota din cunoştinţele de curs, 20% nota de la colocviu laborator. BIBLIOGRAFIE: 1. Anghelescu, V. 1983. Embriologie normală şi patologică, Ed. Academiei, Bucureşti 2. Diculescu, I. Onicescu, D. 1987. Histologie Medicală, Ed. Medicală,Bucureşti 3. Gherman, I. 1993. Compendiu de Histologie, Ed. ALL, Bucureşti 4. Gilbert, S.F. 1994. Developmental Biology, 4-th edition, Sinauer Press, Massachusetts 5. Ranga, V. 1993. Tratat de anatomia omului, vol.I,Ed. Medicală, Bucureşti 6. Ross, H.M. Romrell, J.L. 1995. Histology, a text and atlas, Williams and Wilkins, Baltimore, London.

Fişa disciplinei: Practică de teren / Field Practical Period

Codul cursului: UO-ST.B.0207/0406 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 2 / 3 Anul: I, Semestrul: II / IV Nr. de săptămâni: 2 Nr. ore/săptămână: 30 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Formarea unor deprinderi privind colectarea, conservarea, identificarea şi clasificarea pe teren a

organismelor vegetale şi animale. CONŢINUTUL CURSULUI: Cap. I. Prezentarea principalelor instrumente utilizate; tehnica şi modul de colectare a probelor biologice. Cap.II. Tehnici de colectare şi conservare utilizate în cercetarea pe teren. Cap. III. Factorii de biotop cu importanţă în stabilirea locului de colectare. Interrelaţia floră-faună-biotop ca element ce

defineşte diversitatea biologică a unei regiuni. Cap. IV Prezentarea unor elemente dintr-un ecosistem forestier. Capitolul V. Studierea influenţei pe care o au factorii de mediu modificaţi din zonele de lizieră comparativ cu pădurea

propriu-zisă. Modificările care apar în componenţa florei şi faunei locale. Colectarea de material biologic pentru herbar şi insectar.

Capitolul VI. Realizarea de studii biologice într-un ecosistem de pajişte. Capitolul VII. Ecosistemele acvatice şi palustre dintr-un bazin hidrografic. Elementele de floră şi faună caracteristice,

adaptări la mediul de viaţă. Prezentarea factorilor abiotici determinanţi într-un ecosistm acvatic. Capitolul VIII. Întocmirea unor scurte referate pe baza observaţiilor proprii realizate în activitatea de teren. CERINŢE: Participarea integrală la lucrările de teren cu întocmirea herbarului şi insectarului propriu. Notă de promovare

(minimum 5) la colocviul de practică. SISTEM DE EVALUARE: Colocviu. Se ţine seama de modul în care s-a întocmit herbarul şi insectarul. BIBLIOGRAFIE: 1. Chiriac, E., Udrescu, M. 1965. Ghidul naturalistului în lumea apelor dulci, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti. 2. Beldie, Al. 1981. Flora României, Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. I şi II. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 3. *** Volume de Fauna României , nevertebrate şi vertebrate.

Fişa disciplinei: Biochimie metabolism /

Codul cursului: UO-ST.B.0302 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 6 Anul: II, Semestrul: III Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Formarea deprinderilor practice a studenţilor în laboratoarele de biochimie şi formarea unei baze teoretice solide.

CONŢINUTUL CURSULUI: Se prezintă ca noţiuni introductive o definiţie a metabolismului, a notiunilor de anabolism, catabolism, metabolism

intermediar si bazal. Se face o scurtă prezentare a biochimiei digestiei şi absorbţiei glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Capitolul metabolismul glucidic prezintă anabolismul glucidic (glicogenogeneza, gluconeogeneza) şi catabolismul glucidic (glicogenoliza anaerobă şi aerobă),procese biochimice care insotesc contractie musculară, fermentaţiile alcoolica, butirica, propionica, bilantul energetic al glicolizei, reglarea metabolismului glucidic.

În capitolul oxidarea biologica se prezinta transportul gazelor respiratorii, eliberarea energiei in organism, catena respiratorie, compusi macroergici. Capitolul fotosinteza prezinta mecanismul de producere o glucozei si oxigenului cu ajutorul energiei luminoase in plante.

Metabolismul protidic prezinta aspecte legate de anabolismul protidic (biosinteza aminoacizilor si a proteinelor) si catabolismul protidic(hidroliza proteinelor si degradarea aminoacizilor), produsii finali azotati ai metabolismului protidic, ureogeneza, tulburari ale metabolismului protidic.se face si o scurta prezentare a metabolismului protidic la plante.

Metabolismul lipidic prezinta anabolismul lipidic (biosinteza lipidelor) si catabolismul lipidic (degradarea glicerinei, beta oxidarea acizilor graşi), corpii cetonici.

Metabolismul acizilor nucleici prezintă biosinteza pentozelor a bazelor pirimidinice si purinice si a nucleotidelor, precum si catabolismul acizilor nucleici. Metabolismul cromoproteidelor prezintă biosinteza porfirinelor a hemului si a hemoglobinei si catabolismulcromoproteidelor. CERINŢE: Prezenta la cursuri de 80% iar la lucrarile practice de 100% SISTEM DE EVALUARE: Colocviu BIBLIOGRAFIE: 1. DUMITRU I.F. - Biochimie, Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti 1980 2. NEAMTU G - Biochimie vegetala, Editura Ceres, Bucuresti, 1981 3. GARBAN Z - Tratat elementar de biochimie, Editura Mitron, Timisoara, 1996

Fişa disciplinei: Genetică generală / General Genetics

Codul cursului: UO-ST.B.0303/0402 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 6 / 6 Anul: II, Semestrul: III / IV Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 / 4 Nr. ore curs: 2 / 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 / 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Reliefarea importanţei studiului geneticii pentru activitatea de cercetare, dar şi pentru cea didactică.

Evidenţierea noilor descoperiri de genetică generală şi moleculară ce stau la baza explicării variabilităţii şi eredităţii lumii vii. Deprinderea de către studenţi a unor metode de laborator pentru identificarea cromozomilor, acizilor nucleici şi genelor, şi de utilizare a lor în transformarea genetică a plantelor şi animalelor, în ameliorarea calităţilor lor. Formarea unor priceperi şi deprinderi de analiză genetică şi de transformare a vieţuitoarelor prin metode genetice şi biotehnologice.


Definiţia, scurt istoric şi metode de studiu ale geneticii. Natura informaţiei genetice. Organizarea moleculară a materialului genetic. Structura acidului dezoxiribonucleic (ADN) şi acidului ribonucleic (ARN). Tipuri de ARN. Biosinteza replicativă a ADN –ului la virusuri şi controlul biosintezei replicative.

Transmiterea informaţiei genetice la nivel celular. Sinteza acidului ribonucleic (ARN). Exprimarea materialului genetic. Controlul cantitativ al exprimării materialului genetic.

Gena, subunitate de organizare şi funcţionare a materialului genetic. Gene extranucleare. Transmiterea genelor la urmaşi. Transmiterea intermediară şi parţial dominantă. Transmiterea monogenică în cazul înlănţuirii genelor şi recombinarea genetică. Crossing-over-ul. Transmiterea monogenică în condiţiile influenţei mediului asupra capacităţii de expresie a genelor (penetranţa, expresivitatea, reversia dominanţei).

Abateri reale de la raporturile mendeliene de segregare. Transmiterea ereditară în cazul interacţiunii dintre genele nealele. Transmiterea poligenică. Ingineria genetică. Hibridarea şi cibridarea celulară. Clonarea organismului. Mutaţia – sursă a variabilităţii genetice. Recombinarea genetică – sursă a variabilităţii genetice. Recombinarea genetică la procariote. Recombinarea genetică la eucariote. Determinismul genetic a sexelor. Organisme transgenice. Terapia genică.

CERINŢE: Prezenţa la curs în proporţie de minim 80%, iar la lucrările practice de 100%. Sunt permise 3 absenţe motivate

la lucrările practice, dar care vor fi recuperate în ultima săptămână de curs.

SISTEM DE EVALUARE: Examen scris. La activitatea de laborator verificarea se va face pe parcurs, fiind necesară obţinerea unei medii minime a verificărilor de 5 (cinci). Nota finală va fi compusă din 80% nota de la examen şi 20% nota de la lucrările practice.

BIBLIOGRAFIE: 1. Anghel, I. Şi colab. 1988. Practicum de biologie, Universitatea Bucureşti. 2. Burcă, S., Tomulescu, I. 1996. Lucrări practice de genetică, Tipografia Universităţii din Oradea. 3. Burcă, S. 2001. Sinteze de genetică. Editura Universităţii Oradea 4. Burcă, S. 2002. Exerciţii şi probleme de genetică. Ed. Univ. Oradea 5. Burcă, S. 2004. Curs de genetică, Vol I şi II. Ed. Univ. Oradea 6. Coman, N. 1991-1996. Genetica, vol.I şi II, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj – Napoca. 7. Coman, N., Crăciunaş, C., Dordea, M., Andraş, C. 2000. Genetica, metode practice de abordare, Ed. Presa Universitară

Clujeană, Cluj – Napoca. 8. Coman, N., Dordea, M. 1991. Lucrări practice de genetică, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj – Napoca. 9. Crăciun, T. 1992. Geniul genetic şi ameliorarea plantelor, Editura Ceres, Bucureşti. 10. Freifelder, D. 1989. Microbial genetics, University of California 11. Hartl, L.D., Freifelder, D., Snyder, A.L. 1992. Basic genetics, Jones and Bartlett Publishers University of Minnesota. 12. Isvoranu, M. 1988. Elemente de biologie şi genetică umană, Ed. Medicală, Bucureşti. 13. Raicu, P. 1991. Genetica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 14. Raicu, P. 1999. Genetica generală şi umană, Ed. Humanitas, Bucureşti

Fişa disciplinei: Zoologia vertebratelor / Vertebrate Zoology

Codul cursului: UO-ST.B.0304/0401 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 6 / 4 Anul: II, Semestrul: III / IV Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 / 2 Nr. ore curs: 2 / 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 / 1 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Dezvoltarea cunoştinţelor legate de speciile de animale vertebrate şi a modului în care acestea s-au adaptat la diferite medii de viaţă. Creşterea capacităţii de interpretare a problemelor de sistematică şi filogenie, având ca mijloace studiul morfologiei şi al diversităţii diferitelor grupuri sistematice de vertebrate. CONŢINUTUL CURSULUI:

Partea introductivă: - prezentarea generală a animalelor cuprinse în grupul cordate şi a principalelor criterii care stau la baza clasificării acestora. Caracterele taxonomice care delimitează principale clase de vertebrate sunt prezentate în sensul evoluţiei lor adaptative. Relaţia dintre organism şi mediul său de viaţă face obiectul discuţiei asupra modalităţii de formare a speciilor. Noţiunea de specie în lumea vertebratelor are uneori o componentă subiectivă şi de aceea sunt întâmpinate dificultăţi în privinţa delimitării precise a acestora.

Partea generală: - cuprinde o scurtă prezentare grupurilor de cordate primitive. Coarda dorsală este principala structură internă prin a cărei evoluţie se oferă posibilitatea diversificării întregului grup de vertebrate. Vertebratele propriu-zise deţin cel mai dezvoltat stadiu al evoluţiei coardei dorsale.

Partea specială: - cuprinde gruparea vertebratelor propriu-zise în cadrul subîncrengăturilor Agnate şi Gnatostome se face pe baza prezenţei fălcilor care reprezintă o achiziţie anatomică importantă. Este prezentată pe scurt clasa Ciclostomi din subîncrengătura Agnate, la care sunt amintite şi particularităţile biologice ale unor specii.

Conţinutul cursului continuă cu descrierea morfologică a animalelor vertebrate din supraclasele şi clasele de vertebrate Gnatostome: Supraclasa Peşti: Clasele: Selacieni, Osteopterigieni, Dipnoi, Crossopterigieni. Supraclasa Tetrapode: Clasele Amfibieni, Reptile, Păsări, Mamifere.

Caracterele morfologice sunt analizate în sensul adaptării speciilor din principalele grupe de vertebrate în raport cu mediul lor de viaţă. Transformările dobândite în decursul filogeniei au afectat structurile anatomice mai puţin specializate şi de aceea evoluţia a înregistrat paşi mai importanţi în cadrul grupelor de vertebrate mai puţin specializate. Acest proces finalizat prin formarea unui număr mare de specii înrudite este numit radiaţie adaptativă a speciilor de vertebrate. CERINŢE: Recuperarea orelor de lucrări practice absentate. Notă de promovare (minimum 5) la examenul practic şi

teoretic. SISTEM DE EVALUARE: Examen scris şi verificarea pe parcurs a cunoştinţelor de la lucrările practice (cunoaşterea

speciilor). BIBLIOGRAFIE: 1. Bănărescu, P., 1964. Pisces Osteichthyes. Fauna R. P. R. vol. XIII. Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti. 2. Feider, Z., Grossu, Al., Gyurko, Şt., Pop, V. 1967. Zoologia vertebratelor, E.D.P. Bucureşti. 3. Grasse, P. 1965-1975. Traite de Zoologie: Anatomie, systemattique, biologie: Tome XII Vertebres: Embriologie, Tome

XIII Agnathes et poissons, Tome XIV Fasc.I. Amphibiens, Tome XIV Fasc.II.Reptiles, Tome XV Oiseaux, Tome XVI et XVII Mamiferes. Editura Masson, Paris.

4. Ionescu, V. 1968. Vertebratele din România, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti. 5. Mişcalencu, D., Mailat-Mişcalencu, Fl. 1978. Anatomia comparată a vertebratelor, E.D.P.,Bucureşti.

6. Stepen, A., Miller, J., Harley, F. 1992. Zoology, Wm. C.Brown Publishers, Dubuque,.IA. 7. Stugren, B., Coroiu, I. 1994. Sistematica filogenetică, anatomia comparată şi zoogeografia vertebratelor, vol. I-II, curs

litografiat, Univ.”Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. 8. Teodoreanu, M., Matic, Z. 1966. Lucrări practice de zoologia vertebratelor, E.D.P. Bucureşti.

Fişa disciplinei: Modelarea proceselor biologice pe calculator / Modeling Biology Codul cursului: UO-ST.B.0308 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 2 Anul: II, Semestrul: III Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 2 Nr. ore curs: 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 1 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Însuşirea principiilor modelării (statisticii) biologice. Utilizarea în practică a metodelor de modelare biologică. Îndrumare în realizarea unor proiecte ştiinţifice personale, bazate pe modelare biologică. CONŢINUTUL CURSULUI:

Prezentarea principiilor şi rolului modelării biologie şi a evoluţiei acesteia la nivelul statisticii computerizate. Prezentarea etapelor realizării unor cercetări biologice. Planificarea studiilor biologice. Prepararea datelor experimentale, fazele de colectare. Modul de realizare a bazelor de date computerizate. Prelucrarea datelor. Prezentarea unor software-re statistice, utilizate în modelarea biologică. Reprezentări grafice computerizate. Prezentarea modurilor de realizarea publicaţiilor ştiinţifice. Modelarea biologică în disciplinele biologice particulare. Relaţiile între spaţiul fizic şi resursele ecologice pentru specii. Biodiversitatea - indici de diversitate. Variabile dependente şi independente. Prezentarea utilizării multivariate a metodelor statistice în studiile biologice. CERINŢE: Recuperarea orelor de lucrări practice absentate. Notă de promovare (minimum 5) la examenul practic şi

teoretic. SISTEM DE EVALUARE: Nota finală pentru promovare şi obţinerea creditelor, este reprezentată în 50 % de rezultatul

examenului practic şi în 50 % de rezultatul examenului teoretic. BIBLIOGRAFIE: 1. Bortz, J. 1999. Statistik für Sozialwissenschaftler. Heidelberg (5. Aufl.). 2. Cornish Bowden, A. 1999. Basic Mathematics for Biochemists. Oxford Univ. Press 2nd. Ed. 3. Ennos, R. 1999. Statistical and Data Handling Skills in Biology. Longman. 4. Foster, P.C. 1998. Easy Mathematics for Biologists. Taylor and Francis. 5. Grossman, S., Tuner, J.E. 1974. Mathematics for the Biological Sciences. Macmillan. 6. Kala, R. 2002. Statystyka dla przyrodników. WAR Pozna n. 7. Koronacki, J., Mielniczuk, J. 2001. Statystyka dla studentów kierunków technicznych i przyrodniczych. WNT,

Warszawa. 8. Kreyszig, E. 1977. Statistische Methoden und ihre Anwendungen. Vandenhoeck und Rupprecht (7th Ed.). 9. Lomnicki, A. 1999. Wprowadzenie do Statystiki dla Przyrodników. PWN Warszawa. 10. Martin, J. 1972. Podstawy Matematyki i Statystyki. Warszawa. 11. Portenier, C., Gromes, W. 2003. Mathematik für Biologen und Humanbiologen. Script. Marburg. 12. Scheiner, S.M., Gurevitch, J. (eds.) 2001. Design and Analysis of Ecological Experiments. Oxford Univ. Press (2nd.

Ed.). 13. Zar, J.H. 1984. Biostatistical Analysis. Prentice Hall, 2nd. Ed. 14. ***Science Magazine special feature. 2004. Mathematics in biology. Science 303. Napiórkowski K. 2001. Mate-

matyka. http://info.fuw.edu.pl/~ajduk/FUW/matnkf/matematyka01_nkf.pdf

Fişa disciplinei: Biologie celulară şi moleculară / Cell and molecular biology Codul cursului: UO-ST.B.0403 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 5 Anul: II, Semestrul: IV Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: 1.Pe baza cunoştinţelor anterioare (citologie) cu privire la ultrastructura celulei,vor fi prezentate mecanismele moleculare prin care diferitele organite celulare îşi îndeplinesc rolul şi funcţiile specifice în cadrul celulei.

2. Folosind cunoştinţele anterioare de biochimie vor fi evidenţiate traseele intracelulare ale diferitelor etape din procesele de sinteză şi de degradare metabolică din interiorul unei celule, precum şi a mecanismelor de control la nivel molecular a metabolismului celular. 3. Prin prezentarea interrelaţiilor funcţionale dintre organitele celulare, a interrelaţiilor celulă – celulă, celulă – matricea extracelulară, se urmăreşte evidenţierea contribuţiei fiecărui organit celular la funcţionarea celulei ca un întreg. CONŢINUTUL CURSULUI : - Comunicarea celulară: transportul prin membrane; semnalizarea celulară - Citoscheletul şi motilitatea celulară. - Funcţiile şi biogeneza sistemului de endomembrane,(reticulul endoplasmic, complexul Golgi) - Organitele implicate în conversia energiei: organizarea structural-funcţională a mitocondriei şi cloroplastului. - Nucleul – centrul de control al activităţii celulare. - Matricea extracelulară- structură şi funcţii. - Dezvoltarea, diferenţierea şi moartea celulară programată. CERINŢE: Prezenţa la 80% din cursuri, prezenţa integrală la lucrările de laborator, notă de promovare (minimum 5) la examenul practic. SISTEMUL DE EVALUARE : Examen scris, nota finală: 80% nota de la examenul din noţiunile de curs, 20% nota de la colocviul de practică BIBLIOGRAFIE: 1. Alberts, B.,Bray, D., Lewis, J., Raff, M., Roberts, K., Watson, J.D. 1989. Molecular Biology of the Cell, 2-th edition,

Garland Press, New York. 2. Benga, G. 1985. Biologie celulară şi moleculară. Ed. Dacia, Cluj-Napoca 3. Crăciun, C., Florea, A., Dragoş, N., Ardelean, A. 1999. Introduction to cell and molecular biology. Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca 4. Cruce, M. 1999. Biologie celuară şi moleculară, Ed. Aius, Craiova 5. Darnell, J., Lodish, H., Baltimore, D. 1990. Molecular cell Biology, 2-th edition, Sci. Amer. Books, New York. 6. Mixich, F. 1997. Biologie celulară şi moleculară, Ed. Sitech

Fişa disciplinei: Anatomia şi igeina omului / Human Anatomy and Hygiene

Codul cursului: UO-ST.B.0404 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 6 Anul: II, Semestrul: IV Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 6 Nr. ore curs: 3 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 3 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Prezentarea omului din punct de vedere biologic, descrierea structurilor anatomice din perspectivă dinamică, ca rezultat al evoluţiei. Cursul îşi propune prezentarea noţiunilor despre structura şi alcătuirea organismului uman, cunoaşterea nivelelor organizatorice ale acestuia şi a noţiunilor de igienă.


Poziţia omului în lumea vie. Evoluţia omului. Organizarea corpului uman, nivele de organizare. Aparatul locomotor, unităţile componenteale acestuia: sistemul osos, sistemul articular sistemul mucular,

elementele componente ale acestora, valoare funcţională, conotaţii evolutive. Biomecanica organismului uman. Sistemul nervos, importanţă, evoluţie, organizare, raporturi, relaţii. Unităţile componente, descrierea acestora.

Analizatorii, clasificare, importanţă, structură, tratarea fiecărui anlizator. Glandele endocrine, relaţia cu sistemul nervos, clasificare, desciere. Aparatul digestiv, alcătuire, localizare, raporturi, organele componente, structura acestora. Aparatul respirator, localizare raporturi, organe componente, descrierea acestora Aparatul circulator, inima, vasele de sânge, organe imune. Aparatul reproducător masculin şi feminin, organe componente, descriere.

CERINŢE: Însuşirea principalelor elemente de anatomie umană. Notă de promovare la examen (minimum 5). Efectuarea lucrărilor practice conform programei sau recuperarea acestora atunci când este cazul. SISTEM DE EVALUARE: Examen oral, teoretic şi practic în aceiaşi dată. Cunoştinţele teoretice şi practice au valoare

egală. BIBLIOGRAFIE: 1. Albu, I., Radu, G. 1998. Anatomie topografică. Ed. All, Bucureşti. 2. Benson, H.J., Talaro, K.P., 1993. Human Anatomy, Laboratory textbook. Wm. C. Brown Comunications Inc.,

Dubuque, U.S.A.

3. Gray, H. 1994. Anatomy Descriptive and Surgical. Promotional Reprint, Company Ltd., London. 4. Ifrim, M., Niculescu, Gh., Bareliuc, N., Cerbulescu, B. 1985. Atlas de anatomie umană. Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti. 5. Ifrim, M., Niculescu, Gh. 1988. Compendiu de anatomie. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 6. McMinn, R.M.H., Hutchings, R.T. 1988. A colour atlas of Human Anatomy. Second edition, Wolfe Medical

Publications Ltd., London. 7. Mişcălencu, D., Mailat-Mişcălencu, F. 1892. Anatomia comparată a vertebratelor. Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti. 8. Oros, I. 1986. Tehnica pentru lucrări practice de anatomia şi fiziologia omului, Universitatea din Cluj-Napoca,

Facultatea de Biologie, Geografie şi Geologie, pentru uzul studenţilor. 9. Papilian, V. 1973. Anatomia omului, vol. 1 Aparatul locomotor, vol. 2 Sphlanhnologia, ediţia a 5 – a, Ed. Did. şi

Pedag., Bucureşti. 10. Ranga, V., Dumitriu, R. 1993. Atlas de anatomia omului. Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti. 11. Robacki, R. 1985. Anatomia funcţională a omului. Ed. “Scrisul Românesc”, Craiova. 12. Stoica, M., Mihăilescu, I. 1981. Îndrumător de lucrări practice de anatomie şi fiziologie animală. Ed. Did. şi Pedag.,

Bucureşti.

Fişa disciplinei: Anatomie Comparată / Comparative Anatomy


OBIECTIVE: Dezvoltarea cunoştinţelor asupra organizării interne la principalele grupe sistematice de vertebrate bazată pe studiul comparativ la nivel anatomic. Consolidarea cunoştinţelor referitoare la structura scheletului şi a principalelor sisteme anatomice în raport cu adaptările la mediul de viaţă al vertebratelor. CONŢINUTUL CURSULUI:

Partea introductivă: - cuprinde prezentarea sumară a principalelor caractere anatomice care deosebesc speciile aparţinând diferitelor clase de vertebrate. Relaţia directă dintre complexitatea unei structuri anatomice şi rolul îndeplinit este adusă în discuţie pe baza unor exemple de specii larg răspândite.

Partea generală: - cuprinde o scurtă prezentare a componentelor scheletului membrelor, a sistemelor respirator, circulator şi excretor, precum şi a principalelor direcţii de evoluţie în seria vertebratelor. Procesul adaptării speciilor la viaţa terestră este urmărit pe baza adaptării la mediul de viaţă a diferitelor specii, începând de la peşti şi până la mamifere.

Partea specială: - prezintă comparativ structura membrelor şi a adaptărilor de la nivel respirator, circulator şi a organelor de simţ în seria vertebratelor. Studiul diferitelor structuri anatomice se realizează pe baza relaţiei formă-funcţie în adaptare. La reprezentanţii clasei peşti osoşi sunt descrise modalităţile de locomoţie acvatică, alături de structura aparatului circulator, respirator şi a principalelor organe de simţ. Trecerea vertebratelor la viaţa în mediul terestru este prezentată comparativ la reprezentanţii tetrapodelor. Originea acvatică a formelor terestre este cel mai bine observată la amfibieni, unde sunt descrise şi primele adaptări la viaţa şi locomoţia terestră. Grupurile reptile, păsări şi mamifere sunt analizate comparativ pe baza adaptării lor suplimentare la locomoţie şi reproducere terestră. Consecinţele vieţii terestre sunt prezentate şi sub aspectul dezvoltării sistemului nervos şi a organelor de simţ. Adaptarea la nivelul aparatului excretor este prezentată în raport cu metabolismul diferit al vertebratelor poikiloterme faţă de cele homeoterme. CERINŢE: Recuperarea orelor de lucrări practice absentate. Notă de promovare (minimum 5) la examenul practic şi teoretic. SISTEM DE EVALUARE: Colocviu la finalul semestrului. BIBLIOGRAFIE: 1. Bănărescu, P. 1964. Pisces Osteichthyes. Fauna R. P. R. vol. XIII. Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti. 2. Feider, Z., Grossu, Al., Gyurko, Şt., Pop, V. 1967. Zoologia vertebratelor, E.D.P. Bucureşti. 3. Grasse, P., 1965-1975, Traite de Zoologie: Anatomie, systemattique, biologie: Tome XII Vertebres: Embriologie, Tome

XIII Agnathes et poissons, Tome XIV Fasc.I. Amphibiens, Tome XIV Fasc.II.Reptiles, Tome XV Oiseaux, Tome XVI et XVII Mamiferes. Editura Masson, Paris.

4. Ionescu, V. 1968. Vertebratele din România, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti. 5. Mişcalencu, D., Mailat-Mişcalencu, Fl. 1978. Anatomia comparată a vertebratelor, E.D.P.,Bucureşti. 6. Stepen, A., Miller, J., Harley, F. 1992. Zoology, Wm. C.Brown Publishers, Dubuque,.IA. 7. Stugren, B., Coroiu, I. 1994. Sistematica filogenetică, anatomia comparată şi zoogeografia vertebratelor, vol. I-II, curs

litografiat, Univ.”Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. 8. Teodoreanu, M., Matic, Z. 1966. Lucrări practice de zoologia vertebratelor, E.D.P. Bucureşti.

Fişa disciplinei: Fitopatologie / Phitapatology


OBIECTIVE: Descrierea simptomelor prin care se manifestă bolile plantelor; cercetarea şi stabilirea cauzelor bolilor; studiul modului de acţiune al agentului patogen şi fazele succesive ale procesului parazitar; prezentarea modului de răspândire a agenţilor fitopatogeni; indicarea măsurilor de combatere preventivă şi curativă a bolilor plantelor. CONŢINUTUL CURSULUI:

Cursul prezintă principalele grupe de agenţi fitopatogeni (viroze, bacterioze, micoze şi antofitoze). Sunt prezentate de asemenea însuşirile generale ale agenţilor patogeni şi factorii care influenţează aceste însuşiri, precum şi etapele procesului parazitar, rezistenţa plantelor la agenţii patogeni şi măsurile de combatere a bolilor plantelor. CERINŢE: Prezenţa la curs în proporţie de 80%; prezenţa la lucrările practice în proporţie de 100%.

SISTEM DE EVALUARE: examen scris – minim nota 5 la fiecare subiect din biletul de examen. Nota finală: 70% nota de la examen, 30% nota de la evaluarea activităţii la lucrările practice.

BIBLIOGRAFIE

1. Bartók, K. 2004. A növénykórtan alapjai, Ed. Ábel, Cluj-Napoca. 2. Negru, A., Bechet, M. 1956. Atlas fitopatologic, Litografia Învăţământului Cluj, Cluj-Napoca. 3. Pârvu, M. 1996. Fitopatologie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 4. Pârvu, M. 1999. Atlas micologic, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 5. Pârvu, M., 2000. Botanică sistematică, Ed. Gloria, Cluj-Napoca. 6. Pârvu, M. 2000, Ghid practic de fitopatologie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 7. Săvulescu, O. 1967. Patologie vegetală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 8. Săvulescu, O., Eliade, E. 1965. Lucrări practice de fitopatologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 9. Zarnea, G. 1983. Tratat de microbiologie vegetală, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti.

Fişa disciplinei: Plante medicinale / Medical Plants

Codul cursului: UO-ST.B.0408 Tipul disciplinei: OPŢIONALĂ Nr. credite: 3 Anul: II, Semestrul: IV Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 2 Nr. ore curs: 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 1 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Cursul îşi propune familiarizarea studenţilor cu principalele cunoştinţe teoretice şi practice cu privire la plantele medicinale utilizate ca surse de medicament, reprezentând o alternativă la terapia medicamentoasă (ştiinţifică) devenită clasică, intervenind astfel în serviciul societăţii umane.

CONŢINUTUL CURSULUI: Datorită poziţiei sale geografice şi condiţiilor pedoclimatice, România deţine o floră ce se situează printre cele mai caracteristice şi variate ale continentului european; aici îşi dau întâlnire specii de plante specifice nu numai Europei, ci şi Asiei, iar prin aclimatizări spontane şi dirijate întâlnim în flora actuală şi de cultură specii de origine din America şi chiar din Africa. Acest fapt explică existenţa la noi a aproape 4000 de specii de plante spontane şi de cultură, dintre care 8-10% sunt folosite în medicina noastră ştiinţifică şi cea tradiţională. Studiile analitice efectuate în ultimul jumătate de secol au demonstrat că plantele noastre medicinale au un conţinut ridicat de principii active, adică în substanţe răspunzătoare de activitatea lor terapeutică. Prezentul curs doreşte să familiarizeze studenţii cu principalele plante medicinale în scopul utilizării lor în terapeutică. Se are în vedere explicarea şi prezentarea formelor farmaceutice care se pot prepara din diferite organe ale plantelor medicinale. Se vor prezenta acţiunile farmacodinamice ale principalelor grupe de principii active, urmând ca apoi să se descrie principalele plante medicinale, pentru fiecare dintre acestea, urmărindu-se atingerea aspectelor privind recunoaşterea în natură, privind principiile active existente în organele plantelor folosite în terapeutică, acţiunea farmacodinamică, utilizările terapeutice, modalităţile de preparare şi administrare, precum şi perioada de recoltare.

Sub raport ştiinţific şi în special terapeutic – după unele experienţe triste cu medicamente de sinteză insuficient experimentate – după tendinţa abuzului de medicamente, a automedicaţiei şi a poluări organismului cu produse artificiale, caracteristică a epocii în care trăim, o revenire la produsele naturale se consideră binevenită. Ca atare, scopul final al prezentului curs, se regăseşte în îndreptarea atenţiei studenţilor spre terapia realizată cu plante medicinale, ca alternativă la utilizarea medicamentelor sintetice.

CERINŢE: prezenţa la lucrările practice de 100%.

SISTEM DE EVALUARE: examen scris – minim nota 5 la fiecare subiect din biletul de examen. Nota finală: 70% nota de la examenul teoretic, 30% nota de la evaluarea activităţii la lucrările practice.

BIBLIOGRAFIE 1. Alexan, M., Bojor, O., Crăciun, F. 1992. Flora medicinala a României, vol. I şi II, Ed. Ceres., Bucureşti 2. Bojor, O. 1969. Plante medicinale, Ed. Medicala, Bucureşti. 3. Coiciu, Ed., Raez, G. 1962. Plante medicinale si aromatice, Ed. Acad. R.S.R.. 4. Craciun, F., Bojor, O., Alexan, M. 1977. Farmacia Naturii, vol. I si II, Ed. Ceres, Bucureşti. 5. Ghisa, E. 1966. Botanica sistematica, Ed. did. si ped., Bucuresti. 6. x x x x 1994. Les plantes Medicinales, Encyclopedie pratique, Selection du Reader’s Digest, The Herb Society’s

Complete Medicinal Herbal 7. x x x x 1993. F.R. X, ed. Medicală, Bucureşti; 8. Laza, A. Racz, G., 1975. Plante medicinale si aromatice, Ed. Ceres, Bucureşti. 9. Racz, G. si colab. 1970. Plante medicinale si aromatice, Ed. Ceres, Bucureşti. 10. Radu, A. 1974. Botanica farmaceutica, Ed. Did. si Ped., Bucureşti. 11. Tămaş, M. 1999. Botanica farmaceutica, Sistematica-Cormobionta, vol. III, Ed. Medicala Universitara „Iuliu

Haţieganu”, Cluj-Napoca.

Fişa disciplinei: Fiziologia vegetală / Plant Phisiology

Codul cursului: UO-ST.B.0501/0601 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 5 / 6 Anul: III, Semestrul: V / VI Nr. de săptămâni: 14 / 12 Nr. ore/săptămână: 4 / 4 Nr. ore curs: 2 / 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 / 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Dobândirea unor priceperi de studio al proceselor fiziologice şi de aplicare a lor în practică. Formarea şi consolidarea la studenţi a unor cunoştiinţe legate funcţiilor diferitelor organe ale plantelor. Sesizarea relaţiilor strânse dintre procesele fiziologice şi condiţiile de mediu.


Se are în vedere analizarea factorilor interni şi externi optimi desfăşurării proceselor de germinaţie, creştere şi dezvoltare, de îndeplinire a proceselor de absorbţie şi transport a apei în plante, a proceselor de nutriţie (fotoautotrofă sau chemotrofă, mixotrofă ori heterotrofă), de respiraţie, eliminarea apei din plante (evapotranspiraţia şi gutaţia), propagarea plantelor, mişcarea, fiziologia organelor post-recoltă etc.

Noţiunile de fitofiziologie vor fi corelate cu cele de morfologie, anatomie, biochimie, ecologie, filogenie, genetică şi biotehnologie.

Se va insista asupra efectelor mediului natural sau poluat asupra diferitelor fenomene fiziologice şi a modului în care unele dereglări fiziologice pot fi înlăturate sau ameliorate, precum şi asupra factorilor care trebuia avuţi în vedere la depoluarea cu marcofite ori la transplantarea şi reconstrucţii ecologică a unor zone.

Rolul fitohormonilor în creştere şi în dezvoltare, precum şi aspectele legate de efectele acestora în viaţa plantelor sau asupra culturilor vegetale – naturale sau „in vitro” – vor constitui probleme majore analizate din punct de vedere teoretic, cu implicaţiile practice ale unor astfel de cunoştinţe.

Fiziologia organelor post-recoltă, în funcţie de condiţiile de mediu şi de stadiul fiziologic în care acestea au fost recoltate, vor constitui un ultim capitol, împreună cu aspectele legate de implicaţiile practice pe care le ridică.

CERINŢE: prezenţa la lucrările practice 100%, prezenţa la cursuri 80%.

SISTEME DE EVALUARE: examen scris – minim nota 5, la fiecare subiect din biletul de examinare. Nota finală: 70% nota de la examenul teoretic şi 30% nota rezultată din evaluarea activităţii desfăşurate de student la lucrările practice. BIBLIOGRAFIE 1. Bandici, Gh.E. 1998. Fiziologia plantelor, Ed.Univ. din Oradea 2. Boldor, O., Trifu, M., Raianu, O. 1983. Fiziologia plantelor – Lucrări practice. Ed. Did. şi Ped., Bucureşti 3. Burzo, I. şi colab. 1996. Curs de fiziologia plantelor, Univ. de Şt. Agronomice Bucureşti 4. Cupcea, E. şi colab. 1965. Lucrări practice de fiziologia plantelor. Ed. Did. şi Ped., Bucureşti 5. Larcher, W. 1995. Physiological plant Ecology. Ed. Springer-Verlag, New York 6. Libbert, E. 1997. Lehrbuch der Pflanzezphysiologie. VEB Gustav Fischer Verlag, Jena 7. Mohr, H. Schopfer, P., 1995. Plant Physiology. Springer Verlag, Heidelberg 8. Milică, C.I. colab., 1977. Fiziologie vegetală. Ed. Did. şi Ped. Bucureşti 9. Pop, E. Suciu, T., 1968. Ghid pentru lucrări practice de Fiziologia Plantelor, Institutul Agr. Cluj-Napoca 10. Taiz, L., Zeiger, E. 2002. Plant Physiology, Sinaner Associates, Inc. Publishers, Sunderland, Massachusetts, U.S.A.

11. Toma, L.D., Robu, T. 2000. Fiziologie vegetală, Ed. “I. Ionescu de la Brad”. Iaşi 12. Toma, D., 2000. Fiziologie vegetală, Ed. “I. Ionescu de la Brad”. Iaşi 13. Voican, V. şi colab. 1992. Lucrări practice de Fiziologia Plantelor, Institutul Agr. „Nicolae Bălcescu”, Bucureşti

Fişa disciplinei: Fiziologia animalelor şi a omului / Animal and Human Physiology Codul cursului: UO-ST.B.0502/0602 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 5 / 6 Anul: III, Semestrul: VI Nr. de săptămâni: 14 / 12 Nr. ore/săptămână: 4 / 4 Nr. ore curs: 2 / 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 / 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Cursul îşi propune familiarizarea studenţilor cu noţiunile de fiziologie animală, înţelegerea funcţionării organismului uman în comparaţie cu modul de funcţionare a organismului altor taxoni animali, urmărirea evoluţiei filogenetice a diferitelor procese fiziologice. CONŢINUTUL CURSULUI Obiectul de studiu al fiziologiei. Metodele de studiu a funcţionării organismelor animale. Fiziologia sistemului nervos, arcul şi actul reflex, fiziologia etajelor sistemului nervos, particularităţi funcţionale ale sistemului nervos la diverşi taxoni animali. Fiziologia analizatorilor, caracteristici funcţionale generale ale analizatorilor, descrierea modului de funcţionare a diverşilor analizatori. Fiziologia sistemului muscular, contracţia musculară, locomoţia în lumea animală Funcţionarea sistemului endocrin, raporturile sale cu sistemul nervos, fiziologia glandelor endocrine. Proprietăţile şi funcţiile sângelui, parametri fiziologici ai acestuia, fiziologia inimii, circulaţia sanguină. Fiziologia respiraţiei, tipuri de respiraţie la animale, respiraţia pulmonară, etapele acesteia, reglarea respiraţiei. Digestia şi absorbţia, etape, procese mecanice şi biochimice, legate de digestie şi absorbţie. Fiziologia excreţiei, evoluţia filogenetică a acestei funcţiei, etapele excreţiei la vertebrate, reglarea excreţiei.

Metabolismul plastic şi energetic. Termoreglarea, echilibrul termic. CERINŢE: Recuperarea orelor de lucrări practice absentate. Notă de promovare (minimum 5) la examenul practic şi teoretic. SISTEM DE EVALUARE: Nota finală pentru promovare şi obţinerea creditelor, este reprezentată 30 % de rezultatul examenului practic şi 70 % de rezultatul examenului teoretic. BIBLIOGRAFIE:

1. Ardelen, G., Roşioru, C. 1996. Integrarea şi coordonararea organismului animal, Ed. Univ. Baia-Mare 2. Baciu, I. 1997. Fiziologie, E. D. P., Bucureşti 3. Benetato, Gr. 1962. Elemente de fiziologie normală şi patologică, Ed. Medicală, Bucureşti 4. Voiculescu, I. C., Petricu, I. C. 1971. Anatomia şi fiziologia omului, ed. Medicală, Bucureşti 5. Pop, M. 1993. Fiziologie generală, Ed. Univ Oradea 6. Pora, A. E., Roşca, I.D. 1961. Curs de fiziologia animalelor şi omului, E. D. P., Bucureşti 7. Pora, A. E. 1981. Homeostazia Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti 8. Roşca, I. D. 1977. Fiziologia animalelor, E. D. P., Bucureşti 9. Ruch, T., Fulton, J. 1963. Fiziologie medicală şi biofizică, Ed. Medicală, Bucureşti 10. Strungaru, Gh., Pop, M., Hefco, V. 1983. Fiziologia animală, E. D. P., Bucureşti 11. Oros, I. 1986. Tehnica pentru lucrări practice de anatomia şi fiziologia omului, Universitatea din Cluj-Napoca,

Facultatea de Biologie, Geografie şi Geologie, pentru uzul studenţilor 12. Ranga, V., Theodorescu, E.I. 1970. Anatomia şi fiziologia omului, ed. Medicală, Bucureşti 13. Stoica, M., Mihăilescu, I., 1981. Îndrumător de lucrări practice de anatomie şi fiziologoie animală, ed. Did. şi

Pedag., Bucureşti 14. Roşioru, C., Sevcencu, C., Gherghel, P. 1995. Lucrări practice de fiziologie animală, Macro productions 1994

Fişa disciplinei: Biotehnologie / Bitehnology

Codul cursului: UO-ST.B.0503 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 5 Anul: III, Semestrul: V Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Cursul îşi propune familiarizarea studenţilor cu principalele cunoştinţe teoretice şi practice cu privire la Biotehnologie, ramură ştiinţifică modernă care utilizează variatele forme de viaţă, naturale sau create prin proceduri biotehnologice, în serviciul societăţii umane.

CONŢINUTUL CURSULUI: Are în vedere accentuarea aspectelor referitoare la trecerea de la demonstraţiile de laborator, la aplicarea acestora

în industrie şi dezvoltarea bioingineriei şi a bioindustriilor, utilizând capacitatea de biosinteză şi de bioproducţie a microorganismelor, a culturilor de organe, ţesuturi sau de protoplaşti, ori a enzimelor, în scopuri industriale, pentru producerea şi comercializarea: enzimelor, antibioticelor, aminoacizilor, a acizilor organici, a proteinelor celulare, a preparatelor de diagnostic medical, ale unor vaccinuri, interferoni sau hormoni, a unor biopesticide şi bioinsecticide, a valorificării resurselor sărace, naturale, în exploatările petrolifere şi mineralogice, şi - nu în ultimul rând - în clonare, în obţinerea de hibrizi prin tehnici de inginerie genetică şi selecţii operate “in vitro”. Toate aceste practici sunt strâns legate de industria fermentativă, de problemele legate de sterilizare şi dezinfecţie, de igienă a muncii, dar şi de condiţionarea, stocarea şi valorificarea agenţilor biologici, pe de o parte, şi a biopreparatelor, pe de altă parte, în scopul comercializării lor. În consecinţă, impactul biotehnologiilor în societatea modernă este uriaş, încă greu de estimat, fiind o ramură multidisciplinară în progres exploziv. Un rol major revine Biotehnologiilor vegetale care privesc valorificarea celulelor şi ţesuturilor plantelor în micropropagare dar şi în variate ramuri productive. CERINŢE: prezenţa la lucrările practice de 100% SISTEM DE EVALUARE: examen scris – minim nota 5 la fiecare subiect din biletul de examen. Nota finală: 70% nota de la examenul teoretic, 30% nota de la evaluarea activităţii la lucrările practice. BIBLIOGRAFIE 1. Acatrinei, Gh., Acatrinei, L. 1998. Biotehnologia plantelor, Ed. CERMI, Iaşi. 2. Cachiţă, C.D., Raicu, P., Badea, E. 1984. Culturile de celule vegetale – aplicaţii în agricultură. Ed. Ceres, Bucureşti. 3. Cachiţă, C.D. 1987. Metode “in vitro” la plantele de cultură. Baze teoretice şi practice. Ed. Ceres, Bucureşti 4. Cachiţă, C.D., Sand, C. 2001. Biotehnologie vegetală vol. I Baze teoretice şi practice. Ed. Mira Design, Sibiu. 5. Cachiţă, C.D., Deliu, C., Rakosy, T.L., Ardelean, A. 2004. Tratat de biotehnologie vegetală. Vol. I, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca. 6. Nicu, M.D., Duţă, M. 1997. Bazele teoretice ale Bioingineriei şi Biotehnologiei. Ed. Garamond, Bucureşti. 7. Raicu, P.1990. Biotehnologii moderne. Ed. Tehnică, Bucureşti. 8. Săsărman, E., Jurcoane, Ş. 2000. Microbiologie industrială, Ed. Mirton, Timişoara. 9. Sasson, Al. 1988. Biotehnologiile: sfidare şi promisiuni. Ed. Tehnică, Bucureşti. 10. Sasson, Al. 1993. Biotehnologii şi dezvoltare. Ed. Tehnică, Bucureşti. 11. Scriban, R. 1993. Biotehnologie. Ed. IV-a, Ed. Tec-Doc, Londres, Paris, New York. 12. Soran, V., Rakosy, T.L., Ardelean, A. 1993. Elemente de biotehnologie. Ed. Mirton, Timişoara. 13. Viesturs, U., Šmite, I., Žilěviča, A. 1991. Biotehnologie – agenţi biotehnologici, tehnologii, aparatură. Ed., Bucureşti.

Fişa disciplinei: Ecologie generală / General Ecology

Codul cursului: UO-ST.B.0504/0604 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 3 / 5 Anul: III, Semestrul: V / VI Nr. de săptămâni: 14 / 12 Nr. ore/săptămână: 2 / 4 Nr. ore curs: 1 / 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 1 / 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Însuşirea principalelor noţiuni cu care operează ecologia, înţelegerea proceselor ecologice ce au loc la nivel de individ, populaţie, biocenoză şi ecosistem. Dobândirea unor cunoştinţe privind omul şi influenţele sale asupra ecosistemelor. Conştientizarea importanţei cunoaşterii legislaţiei ecologice, a eticii ecologice, a protecţiei mediului şi semnificaţiei restaurării ecologice. Capacitatea de a folosi metodele de statistică ecologică în prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale. CONŢINUTUL CURSULUI:

Definiţia ecologiei, obiective. Concepţia sistemică, teoria sistemelor, însuşirile şi ierarhizarea sistemelor biologice. Mediul înconjurător, definiţie, componente. Elementele mediului în biotop. Factorii limitativi de mediu. Ecologia populaţiei, statica şi dinamica populaţiei. Ecosistemul structură, funcţii, echilibrul ecologic, nişa ecologică, industrii ecologice, productivitatea primară şi secundară a ecosistemelor. Dinamica ecosistemelor. Biosfera structură, dinamică, funcţii. Noţiuni de ecologie terestră. Influenţele umane în biosferă. Restaurarea ecologică, protecţia naturii, etica şi legislaţia ecologică. CERINŢE: participarea la minimum 80% din cursuri. Prezenţa 100% la şedinţele de lucrări practice şi recuperarea lucrărilor absentate motivat.

SISTEM DE EVALUARE: examene semestriale la care este necesară obţinerea notei de trecere (minimum 5) pentru promovare şi obţinerea creditelor. Verificarea cunoştinţelor practice prin întocmirea unui proiect în care se oferă studenţilor date brute, se specifică cerinţele de prelucrare a lor şi se urmăreşte modul de rezolvare şi interpretare a rezultatelor.

BIBLIOGRAFIE: 1. Begon, M., Harper J.L., Townsend, T.R. 1996. Ecology: Individuals, Populations and Communities - 3-rd ed. Sinauer

Associates Inc. Publishers Sunderland, Massachusetts 2. Botnariuc, N., Vădineanu, A. 1981. Ecologie, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti 3. Butcher, S.S., Charlson, R.J., Orians, G.H., Wolfe, G.V. 1994. Global biogeochemical cycles, Academic Press,

Harcourt Brace & Company Publishers, London. 4. Cockburn, A. 1992. Evolutionary ecology. Blackwell Scientific Publications 5. Kormondy, E. 1996. Concepts of Ecology ed. IV, Prentice Hall Upper Saddle River, New Jersey 6. Lewis, T., Taylor, L.R. 1967. Introduction to experimental ecology, Academic Press, London 7. Lixandru, B., Petroman, I. 1995. Elemente de ecologie factorială, Ed. Mirton, Timişoara 8. Mohan, Gh., Ardelean, A. 1993. Ecologie şi protecţia mediului, manual preparator, Ed. “Scaiul”, Bucureşti.

Fişa disciplinei: Genetică umană / Human Genetics

Codul cursului: UO-ST.B.0505 Tipul disciplinei: OPŢIONALĂ Nr. credite: 6 Anul: III, Semestrul: V Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Cursul îşi propune familiarizarea studenţilor cu termenii geneticii umane, a importanţei pe care aceasta o are pe plan medical şi social. De asemenea, cursul îsi propune dobândirea de cunoştinţe de către studenţi în aria normalului şi patologicului în dezvoltarea umană. Se urmăreşte familiarizarea studenţilor cu cele mai noi descoperiri ale geneticii moleculare cu impact în diagnosticarea maladiilor genetice. Se vor dezvolta la studenţi priceperi şi deprinderi în utilizarea aparaturii specifice laboratorului de genetică umană. CONŢINUTUL CURSULUI: 1. Obiectul de studiu al geneticii umane. Importanţa cunoaşterii rolului medical şi clinic. Impactul medico – social al

patologiei genetice. 2. Ereditatea monogenică. 3. Ereditatea poligenică şi multifactorială. 4. Noţiuni de genetică a populaţiilor 5. Cariotipul uman normal şi cel patologic. 6. Determinismul şi diferenţierea sexuală. Anomalii ale sexualizării. 7. Genomul uman. 8. Metode de studiu în genetica umană. 9. Diagnosticul ADN. 10. Definiţia şi clasificarea bolilor genetice. 11. Diagnosticul bolilor genetice: principii generale. 12. Dismorfismele izolate şi multiple. 13. Diagnosticul prenatal. 14. Profilaxia şi tratamentul bolilor genetice. Sfatul genetic. CERINŢE: Prezenţa la curs în proporţie de minim 80%, iar la lucrările practice de 100%. SISTEM DE EVALUARE: Colocviu scris (cu subiecte individuale prin tragere le sorţi). Obţinerea notei minime 5 (cinci) la fiecare subiect de pe biletul de examen. Activitatea de laborator va fi realizată prin verificări pe parcurs la care nota minimă trebuie să fie 5 (cinci). Nota finală va fi reprezentată de 80% nota de la examenul scris şi 20% nota de la activităţile de laborator. BIBLIOGRAFIE: 1. Anghel, I. şi colab. 1988. Practicum de biologie, Universitatea Bucureşti. 2. Bembea, M. 2001. Genetică medicală şi clinică, Ed.Universităţii din Oradea. 3. Burcă, S., Tomulescu, I. 1996. Lucrări practice de genetică, Tipografia Universităţii din Oradea. 4. Coman, N., Dordea, M. 1991. Lucrări practice de genetică, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj – Napoca. 5. Crăciun, T. 1992. Geniul genetic şi ameliorarea plantelor, Editura Ceres, Bucureşti. 6. Isvoranu, M. 1988. Elemente de biologie şi genetică umană, Ed. Medicală, Bucureşti. 7. Maximilian, C., Ioan, D.M. 1986. Genetica medicală, Ed. Medicală, Bucureşti. 8. Raicu, P., 1999. Genetica generală şi umană, Ed. Humanitas, Bucureşti. 9. Tomulescu, I.M. 2004. Genetică vol.I; Editura Universităţii din Oradea. 10. Tomulescu, I.M. 2004. Retardul mintal şi boli genetice asociate acestuia în judeţul Bihor; Editura Universităţii din

Oradea. 11. Tomulescu, I.M. 2004. Genetică umană, lucrări practice; Editura Universităţii din Oradea.

Fişa disciplinei: Genetica populaţiilor / Populational Genetics

Codul cursului: UO-ST.B.0506 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 6 Anul: III, Semestrul: V Nr. de săptămâni: 14 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Cursul îşi propune familiarizarea studenţilor cu termenii geneticii populaţiilor şi a importanţei pe care aceasta o are. De asemenea, cursul îşi propune dobândirea de cunoştinţe de către studenţi în legătură cu populaţia naturală, coeziunea genetică a populaţiilor (ceea ce implică relaţiile dintre genele alele şi nealele). Totodată, studenţii vor putea să afle importanţa variaţiilor ereditare şi tipul acestora în populaţie, precum şi factorii care le influenţează. Studenţii se vor familiariza, de asemenea, cu termenul de polimorfism genetic şi vor putea să-şi dezvolte deprinderile de a sesiza importanţa acestuia şi a diferitelor tipuri de adaptări ale organismelor apărute în cursul evoluţiei. CONŢINUTUL CURSULUI: 1. Noţiuni introductive în genetica populaţională. 2. Consideraţii generale cu privire la populaţia naturală. 3. Coeziunea genetică a populaţiilor naturale. 4. Variaţiile ereditare şi factorii determinanţi. 5. Polimorfismul genetic. 6. Dinamica populaţiilor. Modelul panmictic. 7. Dinamica populaţiilor. Abateri de la modelul panmictic. 8. Fluctuaţia şi echilibrul populaţiilor naturale . 9. Melanismul industrial: genetica acestuia. 10. Procesul de adaptare a organismelor. 11. Selecţia naturală. 12. Izolarea şi speciaţia. 13. Speciaţia simpatrică sau ecologică. 14. Elemente de genetică cantitativă. CERINŢE: Prezenţa la curs în proporţie de minim 80%, iar la lucrările practice de 100%. SISTEM DE EVALUARE: Colocviu oral (cu subiecte individuale prin tragere le sorţi). Obţinerea notei minime 5 (cinci) la fiecare subiect de pe biletul de examen. Activitatea de laborator va fi realizată prin verificări pe parcurs la care nota minimă trebuie să fie 5 (cinci). Nota finală va fi reprezentată de 80% nota de la examenul oral şi 20% nota de la activităţile de laborator. BIBLIOGRAFIE: 1. Bembea, M. 1994. Cercetări clinice şi genetice în izolate din judeţul Bihor, Teză de doctorat, Universitatea Carol

Davila, Iaşi. 2. Burcă, S., Tomulescu, I. 1996. Lucrări practice de genetică, Tipografia Universităţii din Oradea. 3. Coman, N. 1991-1996. Genetica, vol.I şi II, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj – Napoca. 4. Coman, N. 2003. Genetica, vol.I şi II, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj – Napoca. 5. Coman, N., Crăciunaş, C., Dordea, M., Andraş, C. 2000. Genetica, metode practice de abordare, Ed. Presa Universitară

Clujeană, Cluj – Napoca. 6. Coman, N., Dordea, M. 1991. Lucrări practice de genetică, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca 7. Crăciun, T. 1992. Geniul genetic şi ameliorarea plantelor, Editura Ceres, Bucureşti. 8. Cristea, M.D. 1991. Genetica ecologică şi evoluţia, Editura Ceres, Bucureşti. 9. Gavrilă, L. (coordonator) 2000. Genomica, Editura Enciclopedică, Bucureşti. 10. Popescu-Vifor,Ş. 1990. Genetica populaţiilor de animale domestice; Editura Ceres, Bucureşti. 11. Raicu, P. 1991. Genetica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 12. Raicu, P. 1999. Genetica generală şi umană, Ed. Humanitas, Bucureşti.

Fişa disciplinei: Fitosociologie / Phytosociology


OBIECTIVE:

• Recunoaşterea şi înţelegerea principale caractere ale fitocenozei;

• Interpretarea modalităţilor de transpunere grafică a caracterelor fitocenozei; • Conştientizarea noţiunii de asociaţie vegetală – unitatea cenotaxonomică de bază în studiile de vegetaţie; • Analiza proceselor succesionale la nivelul vegetaţiei; • Conştientizarea importanţei ştiinţifice, practice şi economice a zonării şi etajării vegetaţiei la nivelul ţării noastre.

CONŢINUTUL CURSULUI Cursul prezintă caracterele structurale, calitative şi cantitative, precum şi pe cele funcţionale ale fitocenozei – individul de asociaţie şi obiectul nemijlocit de studiu al vegetaţiei, privită ca parte integrată a sistemelor de organizare ierarhic superioare. În cadrul cursului sunt prezentate, de asemenea, unităţile cenotaxonomice, insistându-se asupra asociaţiei vegetale – unitatea cenotaxonomică de bază în studiul covorului vegetal. Evoluţia covorului vegetal este prezentată în cadrul capitolului privind succesiunea. Sunt prezentate relaţiile care se stabilesc între comunităţile vegetale şi factorii ecologici, în principal cei climatici şi edafici, şi care duc la delimitatrea unor zone şi etaje de vegetaţie. CERINŢE: Prezenţa la cursuri în proporţie de 80%.

Prezenţa la lucrările de laborator în proporţie de 100 %. SISTEMUL DE EVALUARE: Examen scris - minimum nota 5 pentru promovarea examenului. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Borza, Al., Boşcaiu, N. 1965. Introducere în studiul covorului vegetal, Ed. Acad., Bucureşti. 2. Cristea, V. 1991. Fitosociologie şi vegetaţia României – îndrumător de lucrări practice, Univ. “Babeş – Bolyai” , Cluj-

Napoca. 3. Cristea, V. 1993. Fitosociologie şi vegetaţia României, Univ. “Babeş – Bolyai” , Cluj- Napoca. 4. Cristea, V., Gafta, D., Pedrotti, F., 2004. Fitosociologie, Edit. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca. 5. Frontier, S., Pichod-Viale, D., 1993. Ecosystemes: structure, fonctionnement, evolution, 2-eme edition, Ed. Massan,

Paris-Milan- Barcelone. 6. Giurescu, C-tin., 1975. Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi, Edit. Ceres, Bucureşti. 7. Ivan, D., 1979. Fitocenologie şi vegetaţia R.S.R., Ed. Did. Ped., Bucureşti. 8. Kent, M., Coker, P., 1992. Vegetation description and analysis – a practical approch, John Wiley and Sons. 9. Ozenda, P. 2000. Les végètaux dans la biosphere, Dion Editeurs, Paris. 10. Pop, I. 1977. Biogeografie ecologică, vol I, Ed. Dacia, Cluj – Napoca. 11. Smith, R.L. 1996. Ecology and field biology, fifth edition, Harper Collins College Publisher.

Fişa disciplinei: Conservarea biodiversităţii / Biodiversity Conservation


OBIECTIVE: • conştientizarea impactului activităţii umane asupra mediului înconjurător; • analiza efectelor poluării şi ale supraexploatării asupra ecosistemelor; • cunoaşterea unor specii rare, relictare şi endemice şi a particularităţilor ecosistemelor care le conservă. CONŢINUTUL CURSULUI În cadrul cursul sunt prezentate principalele noţiuni utilizate în cadrul activităţilor eco-protective, precum şi semnificaţia acestor activităţi. Sunt prezentate parcurile naţionale şi cele naturale, o parte din rezervaţiile ştiinţifice şi naturale, monumentele naturii din ţara noastră. Se insistă asupra noţiunii de biodiversitate şi modalităţile de conservare a biodiversităţii. CERINŢE: prezenţa la cursuri în proporţie de 80%,

prezenţa la lucrările de laborator în proporţie de 100 % . SISTEM DE EVALUARE: Examen scris - minimum nota 5 pentru promovarea examenului. BIBLIOGRAFIE: 1. Cristea, V., Denaeyer, S., Herremans, J.P., Goia, I. 1996. Ocrotirea naturii şi protecţia mediului în România, Edit. Cluj

University Press, Cluj-Napoca. 2. Cristea, V., Denaeyer, S. 2004. De la biodiversitate la OGM – uri?, Ed. Eikon, Cluj-Napoca. 3. Deléage, J.P. 1991. Histoire de l'écologie, Edition la Découverte, Paris. 4. Frontier, S., Pichod-Vial, D. 1993. Ecosystème: structure, functionnement, évolution, Edit. Masson, Paris.

5. Giurescu, C-tin. 1975. Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi, Edit. Ceres, Bucureşti. 6. Jelev, I. 1999. Managementul mediului înconjurător, Edit. Univ. Oradea. 7. Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M. 1993. Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Edit. Scaiul,

Bucureşti. 8. Opriş, T. 1990. Plante unice în peisajul românesc, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.

Fişa disciplinei: Biogeografie / Biogeography


OBIECTIVE: Prezentarea unor principii de biogeografie, evidenţierea influenţei factorilor de mediu asupra răspândirii

unor specii sau complexe floristice şi faunistice, însuşirea noţiunii de areal şi a factorilor care condiţionează evoluţia acestuia.


Arealul: definiţie, tipuri de areale, formarea şi mărimea arelelor, evoluţia arelelor, bariere. Specia din perspectiva biogeografiei, specii endemice, relicte, etc. Conceptul de vicariere. Complexe şi faunistice şi floristice. Evoluţia spaţială şi temporală a arealelor şi complexelor floristice şi faunistice. Implicaţiile biogeografice ale glaciaţiunilor cuaternare. Valenţa ecologică a speciilor şi implicaţia biogeografică a acesteia. Zonarea biogeografică a pământului, regiuni, subregiuni şi caracterizarea lor

CERINŢE: Recuperarea orelor de lucrări practice absentate. Notă de promovare (minimum 5) la examenul practic şi teoretic. SISTEM DE EVALUARE: Nota finală pentru promovare şi obţinerea creditelor, este reprezentată 30 % de rezultatul examenului practic şi 70 % de rezultatul examenului teoretic. BIBLIOGRAFIE: 1. Barton, N.H., Hewitt, G.M. 1985. Analysis of hibrid zones. Ann. Rev. Ecol. Syst. 16, 113 – 148. 2. Bănărescu, P., Boşcaiu, N. 1973. Biogeografie, perspectivă genetică şi istorică. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti. 3. Bobrinschi, N.A. 1953. Zoogeografia. Ed. Agro - Silvică de Stat, Bucureşti. 4. Călinescu, R., Bunescu, A., Nardin-Pătroescu, M. 1972. Biogeografie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 5. Drugescu, C. 1994. Zoogeografia României. Ed. All, Bucureşti. 6. Hewitt, G.M. 1996. Some genetic consequences of ice ages, and their role in divergence and speciation. Biological

Journal of the Linnean Society, London, 58, 247 – 276. 7. Hewitt, G.M. 1999. Post-glacial re-colonization of European biota. Biological Journal of the Linnean Society, 68, 87 –

112. In “Molecular genetics in animal ecology”, edited by P. A. Racey, P. J. Bacon, J. F. Dallas, S. B. Piertney. 8. Hewitt, G.M. 2000. The genetic legacy of the Quaternary ice ages. Nature, vol 405, 22, Macmillan Magazines Ltd., 907

– 913. 9. Hewitt, G.M. 2001. Speciation, hybrid zones and phylogeography – or seeing genes in space and time. Molecular

Ecology, 10, 537 – 549. 10. Pop, I. 1977. Biogeografie ecologică. Vol. I., Ed. Dacia, Cluj – Napoca. 11. Pop, I. 1979. Biogeografie ecologică. Vol. II., Ed. Dacia, Cluj – Napoca 12. Stugren, B. 1957. Noi contribuţii la problema originii faunei herpetologice din R.P.R. în lumina glaciaţiunilor – Bul.

Şt. Secţia de biol. şi Ştiinţe Agricole, Seria Zool 9, 1, 35 – 47. 13. Stugren, B., Coroiu, I. 1994. Sistematica filogenetică, Anatomia Comparată şi Zoogeografia Vertebratelor, curs

litografiat, Universitatea Babeş-Boliay, Cluj-Napoca. Vol. 1, 1 - 273, Vol. 2

Fişa disciplinei: Herpetologie / Herpetology


OBIECTIVE: Însuşirea de către studenţi a principalelor elemente de morfologie, ecologie şi răspândire geografică a amfibienilor şi reptilelor. Prezentarea metodelor de studiu folosite în studiul herpetofaunei. Conştientizarea statutului herpetofaunei, a gradului de periclitare, şi a necesităţii educaţiei privind ocotirea acesteia.

CONŢINUTUL CURSULUI: Prezentarea caracteristicilor anatomice, fiziologie şi ecologie ale Amfibienilor şi Reptilelor. Descrirea evoluţiei grupelor şi sublinierea poziţiei Reptilelor ca nod filogenetic pentru grupele ulterioare de Tetrapode. Statutul herpetofaunei, ca Vertebrate ameninaţate de om, atât direct cât şi indirect. Măsuri de protecţie necesare pentru ocrotirea herpetofaunei. CERINŢE: Însuşirea principalelor elemente legate de morfologia, ecologia, evoluţia şi protecţia herpetofaunei. Notă de

promovare la examen. Efectuarea lucrărilor practice conform programei, sau recuperarea acestora atunci când este cazul.

SISTEM DE EVALUARE: Examen oral, teoretic şi practic la finalul activităţii. Activitatea practică va fi verificată şi pe

parcursul lucrărilor de laborator. Nota finală va cuprinde o componentă teoretică şi o parte practică, vizând însuşirea unor deprinderi de specialitate.

BIBLIOGRAFIE: 1. Cogălniceanu, D. 1991. A preliminary report on the geographical distribution of amphibians in Romania. Rev. Rom.,

Biol.-Biol., Anim., tome 36, 1 2. Cogălniceanu, D. 1997. Practicum de ecologie a Amfibienilor – metode şi tehnici în studiul ecologiei Amfibienilor. Ed.

Universităţii din Bucureşti, 3. Cogălniceanu, D., Aioanei, F., Bogdan, M. 2000. Amfibienii din România, Determinator. Ed. Ars Docendi, Bucureşti. 4. Dély, O.Gy. 1967. Kétéltűek – Amphibia. Magyarország állatvilága. Akadémiai Könyvkiadás, XX. Kötet. 5. Dély, O.Gy. 1978. Hullok – Reptilia, Fauna Hungariae, 20 (4), Akademiai Kiado, Budapest. 6. Fuhn, I. 1960. “Fauna R.P.R.”, vol. XIV, fascicola I, Amphibia. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti 7. Fuhn, I. 1964. Situaţia actuală a faunei noastre de Amfibieni şi Reptile şi ocrotirea ei. Ocrotirea Naturii, 8/2, Bucureşti 8. Fuhn, I. Vancea, Şt. 1961. “Fauna R.P.R.”, vol. XIV, Fascicola II, Reptilia. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti. 9. Gasc, J.P., Cabela, A., Crnobrnja–Isailovic, J., Dolmen, D., Grossenbacher, K., Haffner, P., Lescure, J., Martens, H.,

Martinez-Rica, J.P., Maurin, H., Oliveira, M.E., Sofianidou, T.S., Veith, M., Zuiderwijk, A., 1997. Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris,

10. Schreiber, E. 1912. Herpetologica Europaea. Jena, 11. Tarashchuk, V.J. 1959. Zemnovodny ta plazuni. Fauna Ukrainy 7, Akad. Nauk. Ukr. SSR, Kijev.

Fişa disciplinei: Evoluţionism /Evolutionism

Codul cursului: UO-ST.B.0603 Tipul disciplinei: OBLIGATORIE Nr. credite: 4 Anul: III, Semestrul: VI Nr. de săptămâni: 12 Nr. ore/săptămână: 4 Nr. ore curs: 2 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 2 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Dobândirea de către studenţi a unor cunoştinţe în domeniile interdisciplinare: suport pentru formarea unei concepţii corecte despre originea şi evoluţia lumii vii. Dezvoltarea capacităţii de a interpreta pe principii evoluţioniste dovezile directe şi indirecte ale evoluţiei. Formarea unor priceperi şi deprinderi de a interpreta fenomenele lumii vii, ipotezele şi teoriile emise în timp pe baza unor criterii şi argumente ştiinţifice. CERINŢE: Prezenţa la orele de laborator în proporţie de 100%. Prezenţa la orele de curs în proporţie de 80%. SISTEM DE EVALUARE: Examen scris. Nota de promovare minimum 5. CONŢINUTUL CURSULUI

1. Obiectul de studiu şi metode de cercetare în evoluţionism. 2. Creaţie sau evoluţie? 3. Esenţa vieţii; originea şi evoluţia sa. 4. Dinamica ideii de evoluţie. 5. Factorii darwinişti ai evoluţiei. 6. Evoluţionismul extraştiinţific. 7. Teoria sintetică a evoluţiei. 8. Teoria neutralistă a evoluţiei. 9. Teoria sinergică a evoluţiei. 10. Dovezi ale evoluţiei. 11. Rolul selecţiei în evoluţie. 12. Specia şi speciaţia. 13. Evoluţia în condiţii de mediu anormale. 14. Originea şi evoluţia speciei umane.

BIBLIOGRAFIE 1. Drăghici, I. 1972. Esenţa vieţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 2. Botnariuc, N. 1979. Biologie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 3. Tudose, I. 1981. Biologie generală. (Originea, organizarea şi evoluţia materiei vii), Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iaşi, 4. Ceapoiu, N. 1988. Evoluţia biologică. Microevoluţia şi macroevoluţia. Editura Academiei Române, Bucureşti. 5. Mohan, G., Neacşu, P. 1992. Teorii, legi, ipoteze şi concepţii în bilogie. Editura Scaiul, Bucureşti 6. Botnariuc, N. 1992. Evoluţionismul în impas?, Editura Academiei, Bucureşti. 7. Buican, D. 1994. Revoluţia evoluţiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 8. Mustaţă, Gh., Mustaţă, M. 2000. Origine şi evoluţie. I. Idei şi teorii privind evoluţia. II. Originea şi evoluţia vieţii.

Editura Universităţii ”Al. I. Cuza”, Iaşi 9. Mustaţă, Gh., Mustaţă, M. 2000. Originea şi evoluţia omului. Editura Universităţii ”Al. I. Cuza”, Iaşi 10 Burcă, S. 2001. Sinteze de biologie, Ed. Universităţii Oradea 11. Ştefănescu, G. 2003. Bioevoluţie. Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Fişa disciplinei: Hidrobiologie / Hidrobiology


OBIECTIVE: Dezvoltarea cunoştinţelor referitoare la particularităţile vieţii în mediul acvatic şi a modului de convieţuire dintre diferitele categorii de organisme acvatice. Însuşirea unor aspecte teoretice şi practice legate de transformările mediului acvatic datorate activităţilor umane. CONŢINUTUL CURSULUI:

Cursul realizează o prezentare de ansamblu a structurii comunităţilor de organisme acvatice şi a relaţiilor dintre acestea şi mediul acvatic. Noţiunea de hidrobiont este definită din punct de vedere al adaptării speciilor acvatice în comparaţie cu cele din mediul terestru. Definirea limnologiei, potamologiei, freatologiei, şi oceanologiei ca discipline integrate în hidrobiologie prezintă orizontul lărgit al acestei discipline.

În conţinut sunt tratate următoarele: apa ca mediu de viaţă diferit de cel terestru; proprietăţile fizice şi chimice naturale ale apei; circuitul apei în natură; producţia şi productivitatea ecosistemelor acvatice; teoria limitării naturale a producţiei biologice şi a factorilor limitativi ai dezvoltării organismelor acvatice.

Aspectele practice ale hidrobiologiei sunt redate prin abordarea următoarelor aspecte: asocierea organismelor acvatice în comunităţi funcţionale; relaţiile trofice dezvoltate în cadrul ecosistemelor acvatice dulcicole de tipul râurilor şi al lacurilor; biocenoze acvatice şi particularităţi ale acestora în râuri; circuitul de materie şi energie în bazinele acvatice-lanţurile şi reţelele trofice.

Aspectele privind biologia apelor impurificate şi studiul modificărilor comunităţilor de organisme acvatice sunt prezentate pe baza exemplelor oferite de starea unor râuri afectate de activităţile umane. CERINŢE: Prezenţa la orele de laborator în proporţie de 100%. Prezenţa la orele de curs în proporţie de 80%. SISTEM DE EVALUARE: Colocviu la finalul semestrului, care cuprinde examinarea cunoştinţelor teoretice şi a celor practice dobândite la laborator. Nota minimă de tercere 5. BIBLIOGRAFIE: 1. Antonescu, C.S. 1963. Biologia apelor , E.D.P., Bucureşti. 2. Chiriac, E., Udrescu, M.1965. Ghidul naturalistului în lumea apelor dulci, Ed.Ştiinţif., Bucureşti. 3. Diaconescu, M., Ligia-Cucu, M. 1994. Chimia sanitară a mediului, Ed.Ştiinţif., Buc. 4. Gyurko, Şt. 1982. Bazele ecologice ale productivităţii bazinelor acvatice, “Probleme moderne de ecologie”, Ed. Şt.şi

Enciclopedică, Bucureşti, p:261-276. 5. Tomescu, N., Gabos, M. 1989. Curs de Hidrobiologie, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Fişa disciplinei: Combaterea integrată a dăunătorilor / Integrated Control


OBIECTIVE: Cunoaşterea principalelor metode de prognoză, avertizare şi combatere a celor mai importanţi şi mai frecvent întîlniţi dăunători. Cunoaşterea principalelor caracteristici ale dăunătorilor, a modului lor de atac şi a ciclurilor lor vitale.

CONŢINUTUL CURSULUI: Prezentarea istoricului disciplinei, a înrudirii cu alte discipline, a obiectului şi importanţei sale. Caracterizarea generală a grupelor sistematice de dăunători (nematode, gasteropode, acarieni, insecte).

Descrierea principalelor specii de dăunători la culturile de cereale, plante tehnice, legminoase, culturi furajere, floricole, de plante medicinale, pomi fructiferi, viţă de vie şi arbuşti fructiferi. Descrierea ciclurilor vitale, a perioadelor şi modalităţuilor de atac ale dăunătorilor respectivi. Descrierea principalelor măsuri de estimare numerică a dăunătorilor, prognoză, avertizare şi combatere a speciilor dăunătoare de insecte descrise în capitolele precedente. CERINTE: participarea la minimum 80% din cursuri. Prezenţa 100% la şedinţele de lucrări practice şi recuperarea lucrărilor absentate motivat. EVALUARE: examen, la care este necesară obţinerea notei de trecere (minimum 5) pentru promovare şi obţinerea creditelor. Verificarea cunoştinţelor practice pe parcursul semestrului. BIBLIOGRAFIE: 1. Crişan, Al., Mureşan, D. 1999. Clasa Insecte – Manual de Entomologie generală, Ed. Presa Universitară Clujeană,

Cluj-Napoca. 2. Ionescu, M., Lăcătuşu, M. 1971. Entomologie, Ed. Did şi Ped., Bucureşti, 1971. 3. Oltean, I., Porca, M., Ghizdavu, I. 2004. Entomologie generală, Editura Digital Data Cluj-Napoca. 4. Ghizdavu, I., Perju, T. 1986. Îndrumător de lucrări practice de Entomologie Horticolă, Tipo Agronomia, Cluj-Napoca. 5. Radu, V.Gh., Radu, V.V. 1972. Zoologia nevertebratelor, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, vol. II. 6. Roşca, I. 2001. Entomologie generală, Editura Sylvi. 7. Săvescu, Al. (sub red) 1982. Tratat de zoologie agricolă. Dăunătorii plantelor cultivate. Vol II., Insecta (Collembola,

Orthoptera, Blattodea, Dermaptera, Izoptera, Thysanoptera, Homoptera, Heteroptera), Ed. Acad R.S.R., Bucureşti, 1982.

8. Tudor, I. 1968. Entomologie forestieră, Ed. Did Ped., Bucureşti.

Fişa disciplinei: Microbiologia solului / Soil Microbiology


OBIECTIVE: Cursul îşi propune însuşirea de către studenţi a principalelor noţiuni privind microorganismele din sol, permiţându-le să le folosească pentru cercetarea multiplelor aspecte derivate din rolul deosebit de important pe care microorganismele din sol îl au în natură. CONŢINUTUL CURSULUI: Obiectul microbiologiei solului. Populaţia microbiană a solului. Microorganismele din sol şi ciclul carbonului. Microorganismele din sol şi ciclul azotului. Microorganismele din sol şi ciclul fosforului. Microorganismele din sol şi ciclul sulfului. Microorganismele din sol şi ciclul fierului. Transformările microbiene ale altor elemente în sol. Relaţiile ecologice ale microorganismelor din sol. CERINŢE: Participarea la minimum 80% din cursuri. Prezenţa 100% la şedinţele de lucrări practice şi recuperarea lucrărilor absentate motivat. SISTEM DE EVALUARE: Examen scris la care este necesar obţinerea notei de trecere (minimum 5) pentru promovare şi obţinerea creditelor. BIBLIOGRAFIE: 1. Alexander, M. 1994. Biodegradation and bioremediation. Acad. Press., Boston 2. Drăgan-Bularda, M. 2000. Lucrări practice de microbiologie generală, Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. 3. Drăgan-Bularda, M., Kiss, S. 1986. Microbiologia solului. Univ. Cluj-Napoca 4. Eliade, G., Ghinea, L., Stefanic, G. 1983. Bazele biologice ale fertilităţii solului. Edit. Ceres, Bucureşti. 5. Papacostea, P. 1976. Biologia solului, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Fişa disciplinei: Imunologie / Imunology

Codul cursului: UO-ST.B.0608 Tipul disciplinei: OPŢIONALĂ Nr. credite: 3 Anul: III, Semestrul: VI Nr. de săptămâni: 12 Nr. ore/săptămână: 2 Nr. ore curs: 1 Nr. ore seminar: 0 Nr. lucrări practice: 1 Domeniul: Biologie Specializarea: Biologie

OBIECTIVE: Însuşirea principalelor aspecte privind rolul componentelor structurale celulare şi umorale ale sistemului imun, recunoaşterea imunologică şi mecanismele efectoare ale răspunsului imun, cooperarea celulară în răspunsul imun şi mecanismul de reglare a răspunsului imun. CONŢINUTUL CURSULUI: Definiţie şi forme de imunitate. Componentele structurale celulare şi umorale ale sistemului imun. Caracteristici ale răspunsului imun. Imunoglobulinele. Sistemul complement. Structuri moleculare de membrană cu rol imunologic. Cooperarea celulară în răspunsul imun. Mecanisme de reglare a răspunsului imun. Citokinele. Răspunsul imun faţă de agenţi infecţioşi. Hipersensibilitate.

CERINŢE: Participarea la minimum 80% din cursuri. Prezenţa 100% la şedinţele de lucrări practice şi recuperarea lucrărilor absentate motivat. SISTEM DE EVALUARE: Examen scris la care este necesar obţinerea notei de trecere (minimum 5) pentru promovare şi obţinerea creditelor. BIBLIOGRAFIE: 1. Berceanu, S., Păunescu, E. 1992. Biologia şi patologia sistemului imun, Ed. Acad. Rom., Bucureşti. 2. Kathlenn, B., Ross, D. 1998. Essentials for the small laboratory and physician's office, Year Book Medical Publishers. 3. Moraru, I. 1984. Imunologie, Ed. Medicală, Bucureşti. 4. Olinescu, A. 1995. Imunologie, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti. 5. Vaida, T. 2002. Diagnosticul microbiologic şi imunologic în laboratorul clinic, Ed. Univ. Oradea. 6. Vaida, T., Cristea, V. 1996. Elemente de Imunologie, Ed. „V. Goldiş”, Arad. 7. Zarnea, G. 1990. Tratat de microbiologie, vol. IV, Imunobiologie, Ed. Acad. Rom., Bucureşti.

Documents

Fişa disciplinei: Informatică /Informaticsstiinte.uoradea.ro/ro/programe_analitice/bio06_programa_analitica.pdfFişa disciplinei: Informatică /Informatics Codul cursului: UO-ST.B.0101