Finanţarea instituţiilor şcolare în Europa: Mecanisme, metode şi

Educaţie şi Formare

Finanţarea instituţiilor

Mecanisme, metode şicriterii

în Europa

Raport Eurydice

Finanţarea instituţiilor şcolare în Europa:

Mecanisme, metode şi criterii

Raport Eurydice

Educaţie şi Formare

Acest document este publicat de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA, Analiza Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Tineretului).

Publicaţia va fi citată cu titlul: Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2014. Finanţarea instituţiilor şcolare în Europa: Mecanisme, metode şi criterii de finanţare publică. Raport Eurydice. Luxemburg: Publications Office al Uniunii Europene.

ISBN 978-92-9201-598-5

doi:10.2797/90691

Acest document este valabil şi pe Internet (http://eacea.ec.europa.eu/educaţie/eurydice).

Textul a fost finalizat în iunie 2014.

© Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, 2014.

Reproducerea este autorizată cu condiţia menţionării sursei citate.

Traducerea a fost realizată de Mircea Ștefan RACOVICEANU.

Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură Analiza Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Tineretului Avenue du Bourget 1 (BOU2 – Unit A7) B-1049 Brussels Tel. +32 2 299 50 58 Fax +32 2 292 19 71 E-mail: [email protected] Website: http://eacea.ec.europa.eu/educaţie/eurydice/

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/

3

CUPRINS

LISTA FIGURILOR 4

CODURI 5

REZUMAT 7

INTRODUCERE 11

CAPITOLUL 1: AUTORITĂŢI IMPLICATE ÎN FINANŢAREA INSTITUŢIILOR ŞCOLARE 15

CAPITOLUL 2: METODE UTILIZATE PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE RESURSE NECESARE 25

CAPITOLUL 3: CRITERII AVUTE ÎN VEDERE LA DETERMINAREA NIVELULUI RESURSELOR INSTITUŢIILOR ŞCOLARE 33

DIAGRAME NAŢIONALE PRIVIND FLUXURILE FINANCIARE 41 1. Ghid de utilizare 41 2. Diagrame naţionale 41

GLOSAR 99

MULŢUMIRI 101

4

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1: Nivelurile de implicare a autorităţilor publice în transferul de resurse pentru personal didactic, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 15

Figura 1.2: Nivelurile de implicare a autorităţilor publice în transferul de resurse pentru personal nedidactic, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 17

Figura 1.3: Nivelurile de implicare a autorităţilor publice în transferul de resurse pentru cheltuieli operaţionale şi servicii, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 19

Figura 1.4: Nivelurile de implicare a autorităţilor publice în transferul de resurse pentru constituirea capitalului fix, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 20

Figura 1.5: Ţările în care autorităţile intermediare primesc o sumă forfetară sau o subvenţie globală pe care o alocă diferitelor categorii de resurse necesare instituţiilor de învăţământ şcolar (personal, operaţionale şi capital fix) 23

Figura 1.6: Ţările în care autorităţile intermediare îşi folosesc veniturile proprii pentru a oferi finanţare şi a acoperi nevoia de resurse a instituţiilor de învăţământ şcolar (constând în personal didactic, personal nedidactic, necesar de resurse operaţionale şi capital fix) 24

Figura 2.1: Utilizarea formulelor de finanţare pentru determinarea necesarului de resurse privind personalul, bunurile şi serviciile operaţionale, şi capitalul fix în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 25

Figura 2.2: Metode de finanţare utilizate de autorităţile centrale (ministere) pentru calcularea necesarului de resurse alocate pentru sau care contribuie la acoperirea costurilor cu personalul în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 28

Figura 2.3: Metode de finanţare utilizate de autorităţile centrale (ministere) pentru determinarea nivelul resurselor alocate pentru sau care contribuie la acoperirea cheltuielilor cu bunuri şi servicii operaţionale, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 29

Figura 2.4: Metode de finanţare utilizate de autorităţile centrale (ministere) pentru determinarea nivelul resurselor alocate pentru sau care contribuie la acoperirea cheltuielilor cu capitalul, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 30

Figura 3.1: Criteriile bazate pe intrări, luate în considerare la determinarea nivelului resurselor care contribuie la costurile de personal (didactic şi nedidactic) din învăţământul primar şi secundar general, în anul 2013/14 35

Figura 3.2: Caracteristici privind elevii, luate în considerare la determinarea nivelului resurselor care contribuie la acoperirea cheltuielilor de personal (didactic şi nedidactic) din învăţământul primar şi general secundar, 2013/14 37

5

CODURI

Coduri de ţară

EU/EU-27 Uniunea Europeană HU Ungaria

BE Belgia MT Malta

BE fr Belgia – Comunitatea franceză NL Olanda

BE de Belgia – Comunitatea vorbitoare de limba germană AT Austria

BE nl Belgia – Comunitatea flamandă PL Polonia

BG Bulgaria PT Portugalia

CZ Republica Cehă RO România

DK Danemarca SI Slovenia

DE Germania SK Slovacia

EE Estonia FI Finlanda

IE Irlanda SE Suedia

EL Grecia UK Marea Britanie

ES Spania UK-ENG Anglia

FR Franţa UK-WLS Ţara Galilor

HR Croaţia UK-NIR Irlanda de Nord

IT Italia UK-SCT Scoţia

CY Cipru IS Islanda

LV Letonia LI Liechtenstein

LT Lituania NO Norvegia

LU Luxemburg TR Turcia

Coduri statistice : Nu există date disponibile (–) Nu se aplică

7

REZUMAT

Introducere Odată cu declanşarea crizei economice, în 2008, s-a intensificat şi necesitatea cheltuirii cât mai eficiente a banului public. În acest context al finanţelor publice limitate, Comisia Europeană a solicitat statelor membre să protejeze sau să promoveze investiţiile pe termen lung în educaţie (1). Cu toate acestea, circumstanţele economice actuale pot fi privite şi ca o oportunitate de a reflecta asupra elementelor care permit dezvoltarea unor sisteme mai eficiente şi mai sustenabile de finanţare a educaţiei.

În multe cazuri, când statele sunt în căutarea unor modalităţi de implementare a reformelor, acestea caută inspiraţie în reformele aplicate în alte ţări. Prezentul raport oferă un cadru general pentru înţelegerea structurii sistemelor de finanţare a instituţiilor de învăţământ şcolar din sectorului public, în Europa. De asemenea, este prezentată şi o scurtă analiză comparativă a nivelurilor de autoritate implicate, precum şi metodele şi criteriile utilizate în determinarea nivelului resurselor pentru finanţarea educaţiei şcolare. Toate aceste informaţii reprezintă un punct de plecare pentru ca statele să poată dialoga şi să înveţe unele de la altele. Chiar dacă nu este obligatoriu ca reglementările privind finanţarea implementate într-o ţară să funcţioneze şi într-o altă ţară, acestea pot servi totuşi ca inspiraţie pentru implementarea unor reforme, în special pentru ţările care împărtăşesc tradiţii similare în privinţa finanţării şi organizării publice. Totuşi trebuie subliniat, aşa cum se va descrie şi în continuare, faptul că există limitări în privinţa aplicării oricărui model în contexte diferite de cel original.

Prezentul raport prezintă o imagine de ansamblu a varietăţii existente la nivel european în ceea ce priveşte sistemele de finanţare. Aceste sisteme s-au dezvoltat pe parcursul mai multor decenii cu scopul de a răspunde aşteptărilor individuale şi aşteptărilor existente la nivelurile mai largi ale societăţii şi ale economiei. Şi priorităţile sistemelor educaţionale s-au schimbat şi au modificat forma către care au avut tendinţa să evolueze sistemele de finanţare, în dezvoltarea lor. În timp ce complexitatea sistemelor de finanţare nu ar trebui supraevaluată, este totuşi important să recunoaştem particularităţile contextului naţional atunci când ne referim la reformele de politică, deoarece anumite tipuri de reforme pot funcţiona diferit în ţări diferite.

Capitolul 1 analizează categoriile de autorităţi implicate în finanţarea instituţiilor de învăţământ şcolar, şi, mai specific, în ce măsură autorităţile de la nivel local şi regional transferă resurse de la nivel central către şcoli şi dacă acestea contribuie la finanţarea instituţiilor de învăţământ şcolar utilizând veniturile proprii, cum ar fi taxele locale.

Capitolul 2 examinează metodele utilizate de autorităţile de nivel central pentru alocarea fondurilor, concentrându-se pe ipotezele în care acestea fie utilizează o serie de norme comune asupra cărora au convenit (pe baza unei formule de finanţare) sau fac alocările pe baza unei estimări a nevoilor instituţiilor şcolare (aprobare bugetară / determinare discreţionară).

Capitolul 3 examinează criteriile implicate la determinarea volumului alocărilor de resurse. Se analizează atât criteriile de intrare cât şi criteriile de ieţire sau cele care au în vedere performanţa şi rezultatele.

Prezentul raport analizează finanţarea învăţământului primar şi general secundar şi acoperă 27 dintre cele 28 (2) de State Membre ale UE precum şi Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Turcia.

Mai multe tipuri de autorităţi publice sunt implicate în asigurarea surselor de finanţare pentru instituţiile de învăţământ şcolar.

Furnizarea unei imagini generale complete cu privire la procesul de finanţare şi la rolurile specifice pe care le joacă în acest proces diversele tipuri de autorităţi publice implicate reprezintă o sarcină complexă. Pe de-o parte, complexitatea decurge din idiosincraziile peisajului political şi administrativ al fiecărei ţări şi, pe de altă parte, din felul în care responsibilităţile privind finanţarea, în general, cad în sarcina mai multor tipuri de autorităţi, fiind împărţite între acestea. Mai mult decât atât, resursele necesare instituţiilor de învăţământ şcolar pentru a funcţiona în mod eficient sunt de o natură foarte diferită (de exemplu: personal, capital fix şi (1) De exemplu: Analiza anuală a creșterii 2014 {SWD(800) final}. (2) Luxemburgul nu a participat la culegerea datelor pentru acest raport.

FINANŢAREA INSTITUŢIILOR ŞCOLARE ÎN EUROPA: MECANISME, METODE ŞI CRITERII DE FINANŢARE PUBLICĂ

8

bunuri şi servicii operaţionale). Este relativ dificil de explicat de ce diferitele tipuri de autorităţi şi-au asumat responsibilităţi pentru tipuri diferite de resurse şi de ce traseele abordate în acţiunile de finanţare a instituţiilor şcolare variază atât de mult.

În mai mult de 30% dintre ţări, autorităţile de nivel central (ministerele) transferă resursele pentru personalul didactic direct către şcoli (Irlanda, Spania, Croaţia, Cipru, Olanda, Portugalia şi Slovenia), sau plătesc salariile cadrelor didactice (Belgia, Germania, Italia, Ungaria, Malta şi Liechtenstein). În celelalte ţări, ministerele (nivelurile centrale de autoritate) împart responsabilitatea transferului de fonduri şi/sau efectuarea plăţii personalului cu autorităţi de nivel intermediar (3). Aceeaşi situaţie apare şi în ceea ce priveşte personalul nedidactic, dar în acest caz sunt implicate mai degrabă autorităţile de nivel local sau regional, fie independente, fie în asociere cu autorităţile de nivel central (vezi Capitolul 1).

În aproape toate ţările, autorităţile locale poartă responsabilitatea transferului de fonduri sau a achiziţiilor de bunuri şi servicii operaţionale care vor fi livrate direct către instituţiile şcolare. În general, aceste fonduri provin parţial sau integral de la autorităţile de nivel central. Există totuşi şi excepţii. În Croaţia, de exemplu, aceste fonduri provin din taxele sau veniturile proprii ale autorităţilor orăşeneşti sau municipale – în cazul finanţării şcolilor primare şi a instituţiilor de învăţământ secundar inferior, şi din veniturile proprii ale autorităţilor judeţene sau regionale – în cazul finanţării instituţiilor şcolare de învăţământ secundar (vezi Capitolul 1).

În plus, în cele mai multe dintre ţări, şi autorităţile intermediare contribuie la finanţarea instituţiilor de învăţământ din resursele proprii. În multe ţări nord europene (Danemarca, Estonia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie (Scoţia), Islanda şi Norvegia), şi în Bulgaria (pentru şcolile municipale), toate categoriile principale de resurse (personal, bunuri şi servicii operaţionale şi capital) sunt cel puţin parţial finanţate din veniturile proprii ale autorităţilor locale. În toate celelalte cazuri, doar unele dintre categoriile principale de resurse sunt finanţate astfel (vezi Capitolul 1).

Complexitatea metodelor de finanţare Există două aspecte specifice care determină caracterul complex al identificării şi descrierii metodelor de finanţare şi criteriilor utilizate de autorităţile responsabile din educaţie la alocarea resurselor pentru instituţiile de învăţământ şcolar. Acestea sunt: autonomia de care se bucură autorităţile intermediare sau autorităţile de nivel superior, cum ar fi cele de la nivelul landurilor (Länder) în Germania şi al Comunităţile Autonome din Spania, şi complexitatea formulelor de calcul, a variabilelor cheie sau a indicatorilor utilizaţi la nivel european.

Domeniul de aplicare limitat al prezentului raport impune necesitatea unor anumite simplificări. În consecinţă, au fost identificate trei metode elementare de finanţare. Prima este „formula de finanţare“, respectiv alocarea resurselor pe baza unei formule de calcul universal acceptate. Cea de-a doua este „aprobarea bugetară“, adică prezentarea unui buget elaborat de instituţiile de învăţământ şcolar sau de alte autorităţi pentru a fi aprobat de autoritatea direct responsabilă cu finanţarea. Cea de-a treia metodă a fost denumită „Determinarea discreţionară a resurselor“ şi se aplică în cazurile în care autoritatea responsabilă cu finanţarea are libertate completă în determinarea cantităţii de resurse pe care le alocă, soluţionând de la caz la caz estimarea resurselor necesare.

În aproape toate ţările, ministerele de la nivelele centrale/superioare utilizează formule de calcul al finanţării pentru determinarea resurselor care se vor aloca personalului didactic. În jumătate dintre aceste ţări, cu o bună parte dintre ele localizate în nordul Europei, resursele determinate prin această metodă sunt alocate fie ca parte a unei subvenţii globale, utilizată pentru acoperirea a cel puţin o parte dintre categoriile de resurse necesare în domeniul educaţiei, fie ca parte a unei sume forfetare destinate acoperirii resurselor necesare desfăşurării unei game mai variate de servicii, incluzând şi serviciile publice de educaţie. În această ultimă grupă de ţări, şcolile sau autorităţile intermediare care primesc fondurile se bucură de un anumit grad de autonomie în luarea deciziilor privind priorităţile de politică. În celelalte 50% dintre ţări, resursele necesare personalului didactic sunt alocate în mod specific (vezi Capitolul 2).

(3) Prin „autorităţi intermediare“, ne referim la autorităţi locale, autorităţi regionale şi diviziuni administrative ale autorităţilor

centrale.

REZUMAT

9

Formule de finanţare sunt utilizate, de asemenea, de către autorităţile de nivel superior pentru stabilirea nivelului de resurse necesare acoperirii bunurilor şi serviciilor operaţionale, în majoritatea ţărilor. În schimb, finanţarea pentru bunurile care reprezintă capitalul fix depinde mai frecvent de ministerele responsabile cărora, în unele cazuri, şcolile sau autorităţile intermediare responsabile le prezintă spre aprobare un buget pentru acest tip de cheltuieli (vezi Capitolul 2).

Atât formulele de finanţare cât şi determinarea discreţionară a resurselor prezintă şi avantaje şi dezavantaje. În cazul în care se aplică o formulă, variabilele utilizate trebuie alese cu grijă. Este posibil ca, în cazul în care variabilele se referă numai la numărul de elevi, de exemplu (finanţare per capita), acesta să reprezinte modul cel mai transparent de alocare a resurselor. Cu toate acestea, este importantă şi introducerea unor alte variabile în ecuaţie, cum ar fi caracteristicile socio-economice, deoarece acestea permit direcţionarea resurselor către punctele în care este cea mai mare nevoie de ele. De exemplu, în zonele defavorizate din punct de vedere social, ar putea fi nevoie de finanţare suplimentară pentru a garanta un tratament echitabil pentru elevii care locuiesc în zone diferite. În prezent, cele mai multe ţări utilizează aceste tipuri de criterii în momentul alocării fondurilor.

O gamă largă de criterii bazate pe intrări pentru determinarea nivelul de resurse alocate pentru personal Analiza, deşi limitată, a criteriilor utilizate de autorităţile responsabile cu alocarea resurselor necesare instituţiilor de învăţământ şcolar poate oferi şi unele elemente interesante. În multe ţări, este o practică foarte comună ca autorităţile superioare şi intermediare din domeniul educaţiei să utilizeze variabile de intrare la determinarea nivelului resurselor care urmează să fie alocate pentru personal. Această categorie de resurse are cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor din educaţie în Europa. Variabilele de intrare se concentrează pe nevoile reale ale şcolilor şi pe costurile reale suportate de acestea.

În unele ţări, autorităţile din domeniul educaţiei utilizează un număr limitat de variabile referitoare la numărul existent al angajaţilor sau al elevilor, de obicei ponderate în funcţie de nivelul educaţional sau de anul şcolar (ăn care sunt înmatriculaţi elevii, de exemplu). Cu toate acestea, în majoritatea ţărilor, autorităţile responsabile cu finanţarea iau în considerare o gamă mai largă de variabile de intrare, care permit o mai bună evaluare a necesităţilor instituţiilor şcolare. Aceste variabile se referă la criterii precum istoricul socio-economic, lingvistic sau etnic al elevilor, diversele categorii de nevoi speciale pe care aceştia le pot avea, precum şi diferenţele geografice şi demografice între şcoli (vezi Capitolul 3).

În cadrul învăţământului superior, în ultimii ani, au fost recomandate finanţările având la bază rezultatele şi performanţa acdemică (4). Acest tip de recomandare nu a fost emis şi în contextul finanţării instituţiilor de învăţământ şcolar. Totuşi, există două ţări (Olanda şi Anglia, din Marea Britanie) în care autorităţile centrale utilizează criteriile de performanţă pentru determinarea nivelului subvenţiilor globale care acoperă cheltuielile cu personalul şi resursele operaţionale. În ambele cazuri, aceste criterii sunt menite să reducă abandonul şcolar timpuriu (vezi Capitolul 3).

Există două tipuri de finanţări bazate pe rezultate: finanţarea prin care se acordă stimulente pentru rezultatele bune sau finanţarea prin care se penalizează rezultatele slabe. Dacă se intenţionează utilizarea finanţării bazate pe performanţă, aceasta poate conduce către efecte secundare nedorite. De exemplu, în cazul în care şcolile sunt recompensate pentru rezultate bune, aceasta ar putea determina creşterea calităţii în şcolile care funcţionează deja la un nivel calitativ ridicat, în timp ce şcolile aflate în medii defavorizate pot considera că este mai dificil să atingă nivelul de calitate solicitat. Prin urmare, tipul criteriilor de ieşire trebuie analizat cu atenţie dacă urmează să se introducă finanţarea bazată pe performanţe. La alegerea tipului indicatorilor de intrare şi de ieşire, o modalitate de evaluare a rezultatelor poate consta mai degrabă în estimarea progresului realizat de instituţia şcolară şi analiza evoluţiei rezultatelor de la un an la altul, şi nu prin compararea rezultatelor absolute, între şcoli, deoarece performanţa şcolilor din diferite zone geografice poate varia adesea într-o foarte mare măsură.

(4) European Economy Occasional Papers 70, octombrie 2010, cu privire la eficienţa şi eficacitatea cheltuielilor publice în

învăţământul terţiar în UE, raport comun de Comitetul pentru politică economică (calitatea finanţelor publice) şi Direcţia generală pentru afaceri economice şi financiare.


10

Următoarele etape ale cercetării privind sistemele de finanţare şcolară Prezentul raport oferă informaţii descriptive şi o comparaţie limitată între ţări, cu privire la nivelurile de autoritate, metodele şi criteriile utilizate la alocarea resurselor pentru instituţiile de învăţământ şcolar. Acesta constituie baza unor investigaţii ulterioare, care sunt necesare unei înţelegeri mai complete a sistemelor de finanţare în Europa, dacă se doreşte acest lucru.

Domeniul de aplicare a raportului nu a permis ca valoarea fondurilor să fie cuantificată, fie la sursă, fie pe măsură ce acestea trec de la un nivel de autoritate la altul, înainte de a ajunge în şcoli, astfel încât nu există nicio indicaţie privind ponderea fondurilor transferate de fiecare nivel de autoritate sau în privinţa sumelor care ajung în cele din urmă în şcoli. O condiţie prealabilă pentru derularea mai multor activităţi de cercetare în acest domeniu ar fi, aşadar, analiza datelor cantitative cu privire la procentul din totalul fondurilor alocate de fiecare nivel de autoritate, astfel încât să poată fi analizată legătura dintre politicile de finanţare şi procentul din fondurile transferate.

Este, de asemenea, nevoie de mai multe informaţii cu privire la criteriile aplicate la alocarea de fonduri sau de resurse, nu numai în ceea ce priveşte tipul de variabile incluse, dar şi în ceea ce priveşte coeficienţii de ponderare aplicaţi. Informaţii mai detaliate în acest domeniu ar permite o înţelegere mai profundă a modului în care se pune accentul în finanţarea instituţiilor de învăţământ şcolar şi al măsurii în care sunt luate în considerare caracteristicile individuale ale elevilor şi şcolilor.

11

INTRODUCERE

Finanţarea educaţiei şcolare face obiectul a numeroase dezbateri în Europa de astăzi. Restricţiile cu privire la limitarea cheltuielilor publice ca urmare a crizei financiare şi economice au ridicat întrebări cu privire la modul în care sistemele de educaţie pot continua să răspundă provocărilor economice şi sociale care le revin în acest moment. Factorii de decizie de la nivel naţional şi european, precum şi experţii care activează în domeniul educaţiei caută modalităţi prin care să se asigure că şcolile dispun de o suficiente fonduri pentru finanţare concomitent cu încurajarea utilizării eficiente a resurselor publice. Din aceste motive, finanţarea învăţământului a fost accelerată şi înscrisă pe primele locuri, atât în agendele privind cercetarea cât şi în cele care se adresează politicilor.

Argumentele raportului: contextul strategic În 2000, Strategia de la Lisabona a recunoscut în mod clar rolul fundamental al educaţiei şi formării în dezvoltarea socială şi economică a Europei. În ultimul deceniu, legătura dintre capacitatea ţărilor europene de a investi în capitalul uman, prin sistemele de educaţie şi formare, şi capacitatea lor de a promova niveluri ridicate ale sustenabilităţii şi ale creşterii durabile, bazate pe cunoaştere, dar şi coeziune socială, a fost subliniată în mod repetat, în mai multe documente importante de politică a UE. De exemplu, Rezoluţia Consiliului privind educaţia şi formarea ca factori esenţiali ai Strategiei de la Lisabona (2007) a subliniat „contribuţia educaţiei şi formării profesionale nu numai în ceea ce priveşte promovarea ocupării forţei de muncă, a competitivităţii şi a inovării, ci şi ca factor important de susţinere a coeziunii sociale, a cetăţeniei active şi împlinirii personale“ (5).

Criza financiară şi economică din 2008 a dat un nou impuls politicii privind acţiunile şi iniţiativele referitoare la finanţarea învăţământului şi în special acelora care promovează eficienţa. Ca urmare a crizei, sectorul serviciilor publice din Europa s-a confruntat cu provocări semnificative fiind ţinta unor presiuni foarte mari. Bugetele pentru educaţie, de exemplu, au fost reduse în mai multe ţări europene, în special în cele cu un mare deficit public (6). În aceste condiţii, necesitatea de a obţine rezultate mai bune cu mai puţine resurse a fost evidenţiat mai mult ca oricând. Situaţia financiară în Europa de azi poate fi privită ca o oportunitate de a reflecta asupra modului în care sistemele de finanţare pentru educaţie trebuie construite pe o bază mai eficientă şi mai durabilă. Comunicatul Comisiei Europene pe tema „Regândirea educaţiei: Investiţii în competenţe pentru rezultate socio-economice mai bune (2012)“ denunţă cu claritate această dublă provocare cu care se confruntă ţările europene: în primul rând să se „acorde prioritate investiţiilor publice din sectorul educaţiei şi al formării profesionale”, deoarece „reprezintă un element cheie pentru creşterea productivităţii şi al creşterii economice” şi, în al doilea rând, „să se identifice modalităţi mai eficiente de utilizare a resurselor financiare disponibile, ceea ce ar putea conduce la reforme structurale în special în sistemele educaţionale“ (7).

În contextul Strategiei Europa 2020 (strategia UE de creştere economică pentru deceniul în curs), investiţiile în educaţie sunt considerate o prioritate esenţială. Acest aspect necesită acţiuni politice şi iniţiative întreprinse de autorităţile publice, în special de cele responsabile pentru educaţie. Provocarea constă în elaborarea şi adoptarea unor politici de investiţii inteligente pentru a sprijini dezvoltarea capitalului uman, pentru îmbunătăţirea capacităţii de inserţie profesională şi, dintr-o perspectivă mai generală, pentru promovarea creşterii economice şi a incluziunii sociale. În această privinţă, în Concluziile Consiliului privind investiţiile în educaţie şi formare profesională, ca reacţie la „Regândirea educaţiei: Investiţii în competenţe pentru rezultate socio-economice mai bune” şi în „Analiza anuală a creşterii 2013”, statele membre sunt (5) Rezoluţia Consiliului privind educaţia şi formarea ca factori esenţiali ai Strategiei de la Lisabona, JO C 300, 12.12.2007,

p. 1. [pdf], disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:300:0001:0002:EN:PDF (accesat la 13 ianuarie 2014].

(6) EACEA/Eurydice, 2013. Finanţarea educaţiei în Europa 2000-2012. Impactul crizei economice. [pdf] Bruxelles: Eurydice. Disponibil la adresa: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/147EN.pdf (accesat la 16 ianuarie 2014].

(7) Comisia Europeană, 2012. Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor. Regândirea educaţiei: Investiţii în competenţe pentru rezultate socio-economice mai bune” (COM (2012) 699 final) [pe internet], disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1389776578033&uri=CELEX:52012DC0669 (accesat la 16 ianuarie 2014].


12

invitate să acorde prioritate, iar acolo unde este posibil, să consolideze investiţiile în educaţie şi formare profesională, să lucreze activ pentru creşterea eficienţei acestor categorii de cheltuieli şi să stimuleze dezbaterile naţionale privind mecanismele de finanţare sustenabilă şi echilibrată, care să implice cât mai multe părţi interesate“ (8).

Deşi obiectivele sunt comune tuturor ţărilor europene, măsurile necesare pentru atingerea acestora trebuie să fie specifice fiecărei ţări. Circumstanţele particulare din fiecare ţară trebuie să fie luate în considerare având în vedere provocările specifice cu care se confruntă fiecare ţară şi mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a le răspunde. În acest scop, prezentul raport Eurydice este destinat promovării unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri asupra modului în care resursele financiare sau de altă natură sunt alocate instituţiilor de învăţământ şcolar din fiecare ţară, care sunt autorităţile sau organismele care poartă responsabilitatea alocării resurselor şi care sunt metodele utilizate în determinarea nivelului acestor resurse. Raportul oferă informaţii specifice de bază privind fiecare ţară şi o descriere comparativă a structurii generale a sistemelor de finanţare a şcolilor. Aceste informaţii vor constitui un punct de plecare pentru orice tip de reflecţie asupra reformelor structurale necesare pentru a crea sisteme de finanţare mai eficiente şi mai echitabile în distribuirea resurselor.

Principalele aspecte abordate Principalele întrebări cărora prezentul raport caută să le răspundă sunt:

• Care sunt autorităţile din domeniul educaţiei şi/sau administrativ responsabile pentru finanţarea învăţământului şcolar şi în ce măsură autorităţile locale şi regionale contribuie la finanţarea educaţiei şcolare din propriile lor venituri, cum ar fi impozitele locale?

• Există autorităţi responsabile cu finanţarea diferite în funcţie de tipul de resurse (personal, bunuri sub formă de capital, bunuri şi servicii operaţionale) sau diferenţiate pe niveluri educaţionale?

• Atunci când se stabileşte cuantumul resurselor pentru şcoli, autorităţile sau organismele responsabile convin de comun acord asupra utilizării unei formule calculate pe baza unor criterii predefinite sau fondurile/resursele se alocă pe baza unei estimări a nevoilor?

• Metodele sau criteriile utilizate la determinarea nivelului de finanţare sau a resurselor necesare instituţiilor de învăţământ şcolar se modifică în funcţie de tipul resursei alocate?

• Sunt stabilite criterii de finanţare bazate pe indicatori de intrare sau pe baza unor indicatori de performanţă? Acestea includ şi alte criterii precum discrepanţele socio-economice sau localizarea geografică a şcolilor (în zonele rurale sau în centrul oraşelor)?

Domeniul de aplicare a raportului şi a surselor de informaţii Raportul prezintă o imagine de ansamblu privind principalele fluxuri financiare şi principalele metode de determinare a nivelului resurselor necesare pentru finanţarea învăţământului şcolar. Resursele în cauză se împart în două mari categorii, în principal, cele necesare acoperirii costurilor cu personalul, bunurile şi serviciile operaţionale şi bunurile sub formă de capital. Raportul se limitează la aspectele legate de distribuirea fondurilor publice şi a resurselor pentru şcolile publice de către autorităţile publice. Alocările ad-hoc de fonduri, precum şi finanţările specifice sau pe perioadă limitată, realizate prin intermediul anumitor programe de educaţie sunt excluse din domeniul de aplicare. Raportul nu îşi propune să cuantifice resursele alocate.

(8) Concluziile Consiliului privind investiţiile în educaţie şi formare profesională, ca reacţie la „Regândirea educaţiei: Investiţii în

competenţe pentru rezultate socio-economice mai bune” şi „Analiza anuală a creşterii 2013”, JO C 64, 5.03.2013, p. 5. [pdf], disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2013:064:0005:0008:EN:PDF (accesat la 13 ianuarie 2014].

INTRODUCERE

13

În domeniul de aplicare a raportului intră doar şcolile din sectorul public şi şcolile particulare subvenţionate din Belgia, Irlanda, Olanda şi Marea Britanie (Anglia) (academiile) (9).

Şcolile de nivel primar şi secundar general (inferior şi superior) fac obiectul acestui raport. Cu toate acestea, au fost excluse colegiile care asigură formarea continuă din Marea Britanie, prin care se asigură calificări generale la nivelul învăţământului secundar superior (10).

Anul de referinţă pentru datele din raport este 2013/14 (11). Raportul acoperă toate Statele Membre ale UE (12) (cu excepţia Luxemburgului), precum şi Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Turcia.

Informaţiile au fost colectate prin intermediul chestionarelor completate de experţii naţionali şi/sau reprezentantul naţional al Reţelei Eurydice. Documentele oficiale, emise de către autorităţile centrale/de nivel superior din domeniul educaţiei, constituie sursele principale de informaţii.

Structura raportului Raportul este alcătuit din trei părţi distincte: o scurtă analiză comparativă, diagrame naţionale şi un glosar.

Scurta analiză comparativă are trei capitole care:

1. Oferă o scurtă prezentare generală a autorităţilor din domeniul educaţiei şi a altor organisme implicate în finanţarea educaţiei şcolare, cu un accent special asupra autorităţilor locale şi regionale.

2. Oferă informaţii de bază privind metodele de finanţare utilizate de către autorităţile din domeniul educaţiei, mai ales la nivel central, pentru a determina nivelul global de resurse destinate instituţiilor şcolare.

3. Analizează criteriile utilizate de către autorităţile din domeniul educaţiei pentru a determina cuantumul fondurilor care urmează să fie alocate.

Glosarul defineşte toţi termenii specifici utilizaţi în raport, în timp ce diagramele naţionale ilustrează fluxurile de resurse, în numerar şi în natură, destinate finanţării învăţământului general, primar şi secundar. Acestea prezintă autorităţile din domeniul educaţiei sau organismele de nivel central, regional, local şi instituţional (nivelul şcolii) care sunt implicate în finanţarea şcolilor. Resursele instituţilor de învăţământ şcolar sunt împărţite în cinci categorii:

1. Personal didactic

2. Personal nedidactic

3. Bunuri şi servicii operaţionale

4. Resurse de capital (bunuri mobile şi imobile)

5. Resurse specifice şi alte resurse

Este disponibil un ghid al diagramelor naţionale.

(9) Raportul se referă la şcolile publice din toate ţările. Şcolile private nu sunt incluse aici, cu excepţia şcolilor particulare

subvenţionate dintr-un număr mic de ţări, deoarece în aceste şcoli învaţă un număr mare de elevi şi anume: Belgia, Irlanda, Olanda şi Marea Britanie (Anglia). Şcolile particulare subvenţionate sunt acele şcoli în care peste jumătate din finanţarea lor de bază provine din bugetul public.

(10) Obiectivul colegiilor de formare continuă includ şi furnizarea cursurilor de învăţământ profesional, iar mecanismele lor de finanţare diferă în mod semnificativ de cele ale sectorului general de educaţie şcolară.

(11) În cazul Poloniei, anul de referinţă este 2013. (12) Luxemburg nu a participat la colectarea de date pentru prezentul raport.

15

CAPITOLUL 1: AUTORITĂŢILE IMPLICATE ÎN FINANŢAREA

INSTITUŢ I ILOR ŞCOLARE

Acest capitol analizează diferitele niveluri de autoritate publică implicată în transferul de fonduri către şcoli, concentrându-se în special asupra rolului autorităţilor de nivel intermediar. Pentru prezentul raport, nivelurile de autoritate au fost împărţite în centrale, mediu/intermediare şi instituţionale (la nivelul şcolii). Nivelul central se referă la ministerele de cel mai înalt nivel sau la nivelul superior de administrare (în majoritatea cazurilor acest aspect se prezintă la nivel naţional) (13)). Autorităţile de nivel mediu sau intermediar pot include administraţii regionale sau locale, precum şi comitetele şcolare locale care operează în cadrul autorităţilor municipale şi care au responsabilităţi cu privire la finanţarea şcolilor (aşa cum se întâmplă, de exemplu, în Cipru), şi diviziunile administrative ale autorităţilor de nivel central (ca, de exemplu, în Franţa).

Acest capitol abordează trei aspecte principale. În primul rând, se urmăreşte să se identifice publicul sau alte autorităţi din învăţământ implicate în transferul de resurse pentru şcoli. Transferurile pot implica unul sau mai multe niveluri ale administraţiei, dar fiecare nivel privit independent nu are neapărat capacitate de decizie cu privire la cuantumul resurselor care va fi transferat mai departe. În unele cazuri, resursele financiare sunt transferate pentru a acoperi plata personalului, a bunurilor şi serviciilor operaţionale sau a bunurilor de capital. În altele, sunt prevăzute resurse concrete. Alocarea depinde de categoria de resurse.

Resursele financiare pot fi transferate sub forma unor sume forfetare, a unor granturi sau sub formă de subvenţie globală alocată unui anumit scop. În timp ce, în prima secţiune nu este formulată o distincţie între acestea, în cea de-a doua secţiune se analizează în mod specific modul în care sunt utilizate subvenţiile globale şi sumele forfetare de către autorităţile „intermediare” care furnizează resurse şcolilor (pentru acoperirea cheltuielilor de personal, a bunurilor şi serviciilor operaţionale sau a bunurilor sub formă de capital). Ultima chestiune analizată este aceea privind măsura în care este comun pentru autorităţile regionale sau locale să îşi folosească veniturile proprii pentru finanţarea şcolilor. „Veniturile proprii” definesc aici impozitele sau alte fonduri colectate de autorităţile locale sau regionale.

În peste 30% dintre ţări, transferul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic implică doar autorităţile de nivel central

Cheltuielile cu personalul reprezintă mai mult de 70 % din totalul anual al cheltuielilor pentru educaţie în UE–27 şi reprezintă, de asemenea, cea mai mare parte a cheltuielilor şcolilor publice. După cum era de aşteptat, cheltuielile cu personalul didactic absoarb cea mai mare cantitate de resurse din acest domeniu (14). După cum se arată în harta de mai jos (vezi Figura 1.1), autorităţile de nivel central sau superior din învăţământ sunt implicate în transferul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic în toate ţările cu excepţia Islandei (în învăţământul primar şi secundar inferior). De fapt, în mai mult de o treime dintre ţări, acesta este singurul nivel de autoritate implicat în furnizarea de resurse pentru această categorie de personal.

În Europa de Nord, transferul de resurse de personal didactic implică atât autorităţile centrale/de nivel superior cât şi autorităţile de nivel intermediar. În Finlanda, Suedia şi Marea Britanie (Ţara Galilor şi Scoţia), de la nivelul cel mai înalt de autoritate se transferă o sumă forfetară către nivelul intermediar, care este destinată finanţării unei game mai largi de servicii publice, nu numai a educaţiei. Într-un număr mic de ţări (Republica Cehă, Franţa, Grecia, Austria şi Turcia), transferul de resurse pentru personalul didactic implică atât administraţiile naţionale (de nivel superior) cât şi autorităţile regionale (de nivel intermediar). În România, ministerele centrale, autorităţile regionale şi locale sunt implicate în transferul de resurse pentru personalul didactic. În sfârşit, în comparaţie cu alte categorii de resurse, transferurile pentru personalul didactic implică mai puţine organisme, iar fondurile sunt de obicei primite de şcoli şi de cadrele didactice pe o cale mai directă.

(13) Nivelul superior de autoritate cu responsabilitate în domeniul educaţiei dintr-o anumită ţară este situat de obicei la nivel

naţional (de stat). Cu toate acestea, în Belgia, Germania, Spania şi în Marea Britanie, „regiunile” (Communautés, Länder, Comunidades Autónomas, respectiv, autoritățile regionale) sunt responsabile pentru toate sau pentru majoritatea domeniilor legate de educaţie şi, prin urmare, sunt considerate ca fiind nivelul cel mai înalt de autoritate.

(14) A se vedea EACEA/Eurydice, 2012. Date cheie privind educaţia în Europa, p. 94. [pdf] Bruxelles: Eurydice. Disponibil la adresa: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice%20/documents/key_data_series/134EN.pdf (accesat la 31 ianuarie 2014].


16

Figura 1.1: Niveluri de autoritate publică implicată în transferul de resurse pentru personal didactic, învăţământ primar şi general secundar, 2013/14

Nivel central/superior

Nivel local

Nivel regional

Nu există date disponibile

Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii În cazul în care există diferenţe între nivelurile educaţionale, notele de mai jos le explică, specificând nivelurile care sunt reprezentate pe hartă. Diagramele privind fluxurile financiare prezintă informaţii suplimentare cu privire la organismele implicate în transferul de fonduri către şcoli şi pot fi utilizate împreună cu informaţiile furnizate în analiza comparativă pentru obţinerea unei imagini mai complete a sistemului de finanţare din fiecare ţară. Autorităţile de nivel superior responsabile cu învăţământul într-o ţară sunt situate de obicei la nivel naţional (de stat). Cu toate acestea, în Belgia, Germania, Spania şi Marea Britanie, „regiunile” (Communautés, Länder, Comunidades Autónomas, respectiv, autorităţile regionale) sunt responsabile pentru toate sau pentru majoritatea domeniilor legate de educaţie şi, prin urmare, sunt considerate ca fiind nivelul cel mai înalt de autoritate.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Bulgaria: Harta prezintă situaţia şcolilor municipale. Danemarca şi Islanda: Harta prezintă situaţia şcolilor primare şi gimnaziale (instituţii de învăţământ secundar inferior). Pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior sunt implicate doar autorităţile de nivel central/superior. Spania: Harta prezintă autorităţile de nivel superior: administraţia publică centrală şi departamentele cu responsabilităţi în educaţie ale Comunităţilor autonome. Slovacia şi Norvegia: Harta prezintă situaţia şcolilor primare şi a instituţiilor de învăţământ secundar inferior. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru personalul didactic implică autorităţile de la nivel central şi regional. Suedia: Autorităţile de nivel superior/central transferă o sumă forfetară către autorităţile municipale. Această sumă forfetară este foarte mică în comparaţie cu bugetul propriu al municipalităţilor. Autorităţile municipale oferă şcolilor resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic şi nedidactic, al bunurilor şi serviciilor operaţionale şi al unei părţi din bunurile de capital. Marea Britanie (Anglia/Irlanda de Nord): Harta prezintă situaţia pentru Maintained schools (şcoli primare şi secundare subvenţionate) din Anglia, a şcolilor controlate şi a şcolilor subvenţionate, primare şi secundare, catolice din Irlanda de Nord. În academii (Anglia), în şcolile de tip voluntary grammar schools şi în şcolile subvenţionate integrate (Irlanda de Nord), transferul de resurse pentru personalul didactic implică doar autorităţile centrale/de nivel superior.

În mai mult de jumătate dintre ţări, transferul de resurse pentru personalul nedidactic implică două sau trei niveluri de autoritate Aşa cum s-a arătat mai sus, în transferul de resurse privind acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic, în mai mult de o treime din ţări, sunt implicate doar autotităţi de nivel central/superior. Pentru cea mai mare parte a acestor ţări, situaţia este similară şi în ceea ce priveşte personalul nedidactic, şi anume, în Belgia, Irlanda, Spania, Croaţia, Italia, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia şi Liechtenstein (vezi Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale pentru diferenţele dintre nivelurile educaţionale).

În multe ţări, atât în ceea ce priveşte personalul didactic cât şi pe cel nedidactic, ministerele de nivel superior împart responsabilitatea transferului de fonduri şi/sau a acoperirii cheltuielilor cu personalul cu autorităţile locale, cu autorităţile regionale sau cu diviziunile administrative ale autorităţilor de nivel superior. Cu toate acestea, pentru personalul nedidactic este mult mai uzuală implicarea autorităţilor locale şi regionale, fie pe cont propriu sau prin intermediul autorităţilor centrale/de nivel superior. În Ungaria, autorităţile centrale/de nivel superior plătesc direct salariile cadrelor didactice şi ale altor angajaţi prin intermediul unei agenţii de stat – „Klebelsberg

CAPITOLUL 1: AUTORITĂȚI IMPLICATE ÎN FINANȚAREA INSTITUȚIILOR ȘCOLARE

17

Institution Maintenance Centre“.personal Personalul auxiliar este finanţat în acelaşi mod, dar unele fonduri privind acoperirea cheltuielilor pentru aceşti angajaţi provin de la autorităţile municipale (în cazul în care municipalitatea are o populaţie de peste 3 000 de locuitori).

După cum se poate observa mai sus, în Figura 1.1, autorităţile regionale şi centrale/de nivel superior sunt singurele două niveluri de autoritate implicate în transferul de resurse pentru personalul didactic în Republica Cehă, Franţa, Grecia, Austria şi Turcia. În Republica Cehă şi Turcia, situaţia este similară şi pentru personalul nedidactic. În Franţa (pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar, licee) şi Grecia, transferul de resurse pentru plata personalului nedidactic implică trei niveluri diferite de autoritate. În Franţa, transferul de resurse destinate plăţii personalul administrativ din învăţământul secundar implică Ministerul Educaţiei şi serviciile sale descentralizate de pe întreg teritoriul statului — Direcţia regională de stat pentru educaţie şi Biroul regional administrativ de stat pentru educaţie. Pentru plata personalului tehnic, Ministerul de Interne transferă resurse către Departamente (pentru personalul din învăţământul secundar inferior) şi către regiuni (pentru personalul din instituţiile de învăţământ secundar superior). Aceste autorităţi plătesc apoi direct personalul tehnic. În Grecia, finanţarea personalului nedidactic implică, de asemenea, trei niveluri diferite de autoritate şi anume: două ministere (Ministerul Educaţiei şi Cultelor şi Ministerul de Interne), direcţiile de educaţie, ca autorităţi descentralizate din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cultelor, şi autorităţile municipale.

Prin comparaţie, în Austria (şcoli primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen), finanţarea finanţarea personalului nedidactic este diferită de finanţarea personalului didactic şi implică doar autorităţile municipale.

Figura 1.2: Niveluri ale autorităţii publice implicate în transferul de resurse pentru personalul nedidactic, învăţământ primar şi general secundar, 2013/14

Nivel central

Nivel local

Nivel regional


Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru o definiţie a termenului de „personal nedidactic“, vezi Glosarul. În cazul în care există diferenţe între nivelurile educaţionale, notele de mai jos le explică specificând care dintre acestea sunt reprezentate pe hartă. Diagramele care ilustrează fluxurile financiare prezintă informaţii suplimentare cu privire la organismele implicate în transferul de fonduri către şcoli şi pot fi utilizate împreună cu informaţiile din analiza comparativă pentru o imagine mai completă a sistemului de finanţare din fiecare ţară. Autoritatea de nivel superior responsabilă cu învăţământul dintr-o anumită ţară este situată de obicei la nivel naţional (de stat). Cu toate acestea, în Belgia, Germania, Spania şi Marea Britanie, „regiunile” (Communautés, Länder, Comunidades Autónomas, respectiv, administraţiile descentralizate) sunt responsabile pentru majoritatea sau pentru toate domeniile legate de educaţie şi, prin urmare, sunt considerate ca fiind nivelul cel mai înalt de autoritate.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia: Harta prezintă situaţia din şcolile publice şi private din toate cele trei comunităţi, a şcolilor subvenţionate din cadrul Comunităţii germanofone, a şcolilor subvenţionate şi private din Comunităţile flamandă şi franceză. În transferul de resurse privind personalul nedidactic din şcolile publice subvenţionate situate în Comunităţile flamandă şi franceză, sunt implicate autorităţile de nivel central/superior şi autorităţile municipale/regionale. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Danemarca şi Islanda: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale (instituţiile de învăţământ secundar inferior).


18

Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior sunt implicate doar autorităţile de nivel central/superior. Spania: Harta prezintă atât autorităţile de nivel superior: Administraţia publică centrală şi Departamentele de învăţământ din cadrul Comunităţilor autonome. Se prezintă situaţia pentru instituţiile de învăţământ secundar. Pentru şcolile primare, responsabilitatea cade în sarcina autorităţilor centrale/de nivel superior şi a administraţiilor locale. Franţa: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile gimnaziale (instituţii şcolare de învăţământ secundar inferior), Departamentul este autoritatea locală responsabilă. Pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior (licee), responsabilitatea cade în sarcina autorităţilor regionale. În cazul şcolilor primare, sunt implicate atât autorităţi de nivel central/superior cât şi autorităţile municipale. Austria: Harta prezintă situaţia pentru şcoli primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen. Pentru allgemeinbildende höhere Schule, transferul de resurse pentru personalul nedidactic implică autorităţile de nivel central/superior şi autorităţile regionale. Portugalia: Şcolile plătesc personalul didactic şi parţial personalul nedidactic, prin transferul de fonduri primite de la Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei. În unele cazuri, personalul nedidactic este plătit de şcoală din fonduri transferate de autorităţile municipale (provenind atât din fondurile proprii cât şi din fondurile primite din partea ministerului). Slovacia şi Norvegia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi pentru instituţiile de învăţământ secundar inferior. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru personalul nedidactic implică autorităţile de nivel central/superior, cât şi autorităţile regionale. Suedia: Autorităţile de nivel central/superior transferă o sumă forfetară către autorităţile municipale. Suma forfetară este foarte mică în comparaţie cu buget propriu al municipalităţilor. Autorităţile municipale oferă şcolilor resurse care acoperă plata personalului didactic şi nedidactic, bunurile şi serviciile operaţionale, precum şi unele bunuri de capital. Marea Britanie (Anglia/Irlanda de Nord): Harta prezintă situaţia pentru şcolile subvenţionate (Anglia), a şcolilor controlate şi a şcolilor subvenţionate catolice (Irlanda de Nord). În academii (Anglia), în şcolile de tip voluntary grammar schools şi în şcolile subvenţionate integrate (Irlanda de Nord), transferul de resurse pentru personalul nedidactic implică doar autorităţile centrale/de nivel superior. Liechtenstein: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile primare, responsabilitatea cade în sarcina autorităţilor centrale/de nivel superior şi a administraţiilor locale.

În majoritatea ţărilor, transferul resurselor destinate acoperirii cheltuielilor operaţionale şi a bunurilor reprezentând capitalul implică două sau trei niveluri de autoritate Bunurile şi serviciile operaţionale sunt cele care se utilizează pe parcursul unui anumit exerciţiu financiar, adică sunt bunurile şi serviciile utilizate pentru furnizarea serviciilor educaţionale zilnice, cum ar fi materialele didactice şi articole de papetărie, electricitatea, lucrările de reparaţii şi activităţile de întreţinere de mică anvergura. De asemenea, sunt incluse aici şi cheltuielile minore privind echipamentele, fără a se depăşi însă un anumit prag valoric al costurilor acestora.

Transferul sau alocarea fondurilor pentru bunurile operaţionale implică adesea o autoritate de nivel superior celor implicate cu alocarea resurselor pentru personalul didactic şi nedidactic. De obicei, fondurile provin de la autorităţile de nivel central/superior, dar sunt adesea transferate către autorităţile regionale şi/sau locale înainte de a ajunge în şcoli. În plus, în unele ţări, autorităţile regionale sau locale utilizează şi veniturile fiscale locale pentru a finanţa nu doar bunuri operaţionale ci şi de alte categorii de resurse (vezi Figura 1.6).

În peste două treimi dintre ţări, finanţarea bunurilor şi serviciilor operaţionale implică atât autorităţile centrale/de nivel superior, precum şi autorităţile municipale. În trei ţări (Republica Cehă (pentru şcolile primare şi instituţiile de învăţământ secundar inferior), Franţa (pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar) şi România), în acest tip de transfer de fonduri sunt implicate trei niveluri diferite de autoritate.

În şase ţări (Belgia, Irlanda, Spania (pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar), Malta, Olanda şi Liechtenstein (pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar)), transferul de fonduri către şcoli pentru finanţarea bunurilor şi servicii operaţionale implică numai autorităţile centrale/ de nivel superior. Pe de altă parte, în Austria (pentru şcoli primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen), Croaţia şi Islanda, doar autorităţile locale sunt implicate în transferul de fonduri pentru aceste tipuri de resurse necesare şcolilor primare şi gimnaziale (vezi Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale).

În cazurile în care sunt implicate două sau trei niveluri de autoritate, se aplică diferite modele de distribuţie. De exemplu, fie sunt implicate toate nivelurile de autoritate indicate pe hartă în transferul de resurse pentru toate categoriile de bunuri şi servicii operaţionale, fie diferitele niveluri de autoritate poartă responsabilitatea finanţării unor categorii diferite de bunuri şi servicii operaţionale. În acest din urmă caz, în majoritatea ţărilor, elementele mai importante precum materialele didactice şi manualele sunt de obicei finanţate de la nivel central, în timp ce elementele de importanţă mai redusă precum furnizarea de articole de papetărie sunt finanţate de către celelalte niveluri de autoritate. Cu toate acestea, în aproximativ jumătate dintre ţări, distribuirea responsabilităţilor pentru finanţarea diferitelor tipuri de bunuri şi servicii operaţionale este foarte variată. De exemplu, în Cipru şi Slovenia (pentru şcolile primare şi gimnaziale), resursele legate direct de predare, precum materiale pedagogice, sunt alocate direct şcolilor fără implicarea niciunei autorităţi regionale sau locale. Alte tipuri de cheltuieli, însă, cum ar fi întreţinerea clădirilor, implică şi autorităţile locale. Unele tipuri de cheltuieli operaţionale nu implică nicio finanţare din partea autorităţilor centrale/de


19

nivel superior. În Lituania, de exemplu, taxele locale sunt utilizate doar pentru acoperirea costurilor de întreţinere iar, în România, impozitele şi taxele de la nivel local sunt utilizate pentru acoperirea costurilor cu materiale didactice, fără finanţare suplimentară de la nivelurile centrale/superioare.

Figura 1.3: Niveluri de autoritate publică implicate în transferul de resurse pentru cheltuieli operaţionale şi servicii, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14

Nivel central

Nivel local

Nivel regional


Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru o definiţie a „bunurilor şi serviciilor operaţionale“, a se vedea Glosarul. În cazul în care există diferenţe între nivelurile educaţionale, notele de mai jos le explică specificând care dintre acestea sunt reprezentate pe hartă. Diagramele care ilustrează fluxurile financiare prezintă informaţii suplimentare cu privire la organismele implicate în transferul de fonduri către şcoli şi pot fi utilizate împreună cu informaţiile din analiza comparativă pentru o imagine mai completă a sistemului de finanţare din fiecare ţară. Autoritatea de nivel superior responsabilă cu învăţământul dintr-o anumită ţară este situată de obicei la nivel naţional (de stat). Cu toate acestea, în Belgia, Germania, Spania şi Marea Britanie, „regiunile” (Communautés, Länder, Comunidades Autónomas, respectiv, administraţiile descentralizate) sunt responsabile pentru majoritatea sau pentru toate domeniile legate de educaţie şi, prin urmare, sunt considerate ca fiind nivelul cel mai înalt de autoritate.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia: Harta prezintă situaţia şcolilor comunale şi a şcolilor subvenţionate private din toate cele trei Comunităţi. Pentru toate şcolile publice subvenţionate din cele trei Comunităţi, transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale implică autorităţile centrale/de nivel superior şi autorităţile locale. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Republica Cehă: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale (învăţământ secundar inferior). Pentru instituţiile de învăţământ liceal general şi pentru şcolile secundare generale multianuale, transferul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile operaţionale implică autorităţile centrale/de nivel superior şi autorităţile de nivel regional. Danemarca, Slovenia, Islanda şi Turcia: Harta prezintă şcolile primare şi gimnaziale. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale presupune doar implicarea autorităţilor centrale/de nivel superior. Germania: Pentru unele categorii de cheltuieli curente (de exemplu, material didactic şi transport şcolar), organismele care se ocupă cu administrarea instituţiilor şcolare pot primi rambursarea cheltuielilor efectuate sau alocarea unor sume forfetare din bugetul disponibil la nivel de Land. Irlanda: Harta prezintă situaţia din şcolile primare şi din aproximativ două treimi din licee (aproximativ 500). Pentru aproximativ o treime din licee, fondurile trec prin Comitetele privind educaţia şi formarea. Spania: Harta include autorităţile de nivel superior, administraţia publică centrală şi Departamentele privind educaţia din cadrul Comunităţilor autonome. Se prezintă situaţia pentru licee. Pentru şcolile primare, transferul de resurse pentru bunuri şi serviciile operaţionale implică autorităţile centrale/de nivel superior şi administraţiile locale. Franţa: Harta prezintă situaţia pentru licee. Pentru şcolile gimnaziale, autoritatea locală o reprezintă Département-ul. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, responsabilitatea cade în sarcina autorităţilor regionale. Pentru şcolile primare, transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale implică autorităţile centrale/de nivel superior şi autorităţile locale. Croaţia: Harta prezintă instituţiile de învăţământului secundar inferior şi superior. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale implică doar autorităţile de la nivel regional. Austria: Harta prezintă şcolile primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen. Pentru allgemeinbildende Höhere Schule, transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale implică autorităţile centrale/de nivel superior şi autorităţile regionale. Slovacia şi Norvegia: Harta prezintă şcolile primare şi gimnaziale. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale implică autorităţile centrale/de nivel superior şi autorităţile regionale. Suedia: Autorităţile centrale/de nivel superior transferă o sumă forfetară către municipalităţi. Această sumă forfetară este foarte


20

mică în comparaţie cu bugetul propriu al autorităţilor municipale. Municipalităţile oferă şcolilor resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic şi nedidactic, bunurile şi serviciile operaţionale, precum şi a unora dintre bunurile achiziţionate sub formă de capital. Marea Britanie (Anglia/Irlanda de Nord): Harta prezintă situaţia pentru şcolile subvenţionate (Anglia), a şcolilor controlate şi a şcolilor subvenţionate catolice (Irlanda de Nord). În academii (Anglia), în şcolile de tip voluntary grammar schools şi în şcolile subvenţionate integrate (Irlanda de Nord), transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale implică doar autorităţile centrale/de nivel superior. Liechtenstein: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile primare, responsabilitatea transferului de resurse pentru bunuri şi servicii operaţionale cade în sarcina autorităţilor centrale/de nivel superior şi a administraţiilor locale.

Ca şi în cazul bunurilor şi serviciilor operaţionale, finanţarea achiziţiilor de bunuri care formează capitalul instituţiilor de învăţământ şcolar implică, de obicei, două niveluri de autoritate, şi anume nivelul central/superior şi nivelul regional sau local. Cu toate acestea, există şi excepţii: în finanţarea bunurilor de capital din cinci ţări sunt implicate trei niveluri de autoritate: Franţa (pentru licee), Austria (pentru şcoli primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen), Italia, Polonia şi România.

Există, cu toate acestea, câteva ţări (Belgia, Irlanda, Spania (instituţii şcolare de învăţământ secundar), Malta şi Liechtenstein (instituţii şcolare de învăţământ secundar)) în cazul cărora autoritatea centrală/de nivel superior este exclusiv responsabilă pentru finanţarea bunurilor de capital. Cu excepţia Olandei, acesta este acelaşi grup de ţări care oferă şi o responsabilitate exclusivă autorităţilor centrale/de nivel superior pentru finanţarea bunurilor şi serviciilor operaţionale.

Din nou, ca şi în cazul bunurilor operaţionale, există unele diferenţe în modul de finanţare a diverselor tipuri de cheltuieli de capital. În general, investiţiile importante de capital, cum ar fi construcţia de clădiri sau achiziţionarea de terenuri, este mai centralizată decât achiziţionarea de echipamente destinate predării (vezi secţiunea Diagrame), cu două excepţii. În Austria (pentru şcolile primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen) finanţarea construcţiilor de clădiri şcolare provine din veniturile regionale şi locale, iar autorităţile de nivel central/superior livrează manualele şcolare direct către instituţiile de învăţământ. În Croaţia, construcţia şi renovarea şcolilor este finanţată fie din taxele regionale (în cazul instituţiilor de învăţământ secundar superior), fie din cele locale (în cazul instituţiilor de învăţământ primar şi secundar inferior), iar cheltuielile legate de achiziţionarea TIC şi a altor echipamente de predare este finanţată atât de la bugetul central cât şi din bugetele locale.

Figura 1.4: Niveluri ale autorităţii publice implicate în transferul de resurse pentru achiziţionarea bunurilor sub formă de capital, în învăţământul primar şi general secundar, în 2013/14

Nivel central

Nivel local

Nivel regional


Sursa: Eurydice.


21

Observaţii şi explicaţii Pentru o definiţie a termenului „bunuri sub formă de capital“, a se vedea Glosarul. În cazul în care există diferenţe între nivelurile educaţionale, notele de mai jos le explică specificând care dintre acestea sunt reprezentate pe hartă. Diagramele care ilustrează fluxurile financiare prezintă informaţii suplimentare cu privire la organismele implicate în transferul de fonduri către şcoli şi pot fi utilizate împreună cu informaţiile din analiza comparativă pentru o imagine mai completă a sistemului de finanţare din fiecare ţară. Autoritatea de nivel superior responsabilă cu învăţământul dintr-o anumită ţară este situată de obicei la nivel naţional (de stat). Cu toate acestea, în Belgia, Germania, Spania şi Marea Britanie, „regiunile” (Communautés, Länder, Comunidades Autónomas, respectiv, administraţiile descentralizate) sunt responsabile pentru majoritatea sau pentru toate domeniile legate de educaţie şi, prin urmare, sunt considerate ca fiind nivelul cel mai înalt de autoritate.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia: Harta prezintă situaţia şcolilor private din comunitate şi pe cea a şcolilor subvenţionate din toate cele trei Comunităţi. În toate şcolile publice subvenţionate din toate cele trei comunităţi, transferul de resurse pentru bunurile de capital implică autorităţile centrale şi pe cele locale. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Republica Cehă: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. În general, pentru instituţiile de învăţământ secundar superior şi pentru cele de învăţământ secundar general multianuale, transferul de resurse pentru bunurile de capital implică autorităţile centrale/de nivel superior, cât şi pe cele de la nivel regional. Danemarca, Slovenia, Islanda şi Turcia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru bunurile de capital implică doar ministerul. Germania: Organismul de administrare a instituţiilor şcolare (Schulträger) finanţează bunurile de capital, dar în majoritatea landurilor, autorităţile locale pot beneficia de sprijin financiar din partea landului pentru lucrările de construcţii, achiziţionarea de clădiri, lucrări de renovare etc. Spania: Harta include atât autorităţile de nivel superior: Administraţia publică centrală şi departamentele de educaţie ale Comunităţilor Autonome. Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile primare, transferul de resurse pentru bunurile de capital implică autorităţile de nivel central/superior precum şi administraţia locală. Franţa: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile gimnaziale, Departamentul reprezintă autoritatea responsabilă de la nivelul local. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, regiunea este autoritatea implicată. Pentru şcolile primare, transferul de resurse pentru bunurile de capital implică autorităţile de la nivelurile municipale şi pe cele de nivel central. Croaţia, Norvegia şi Slovacia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, transferul de resurse pentru bunurile de capital implică autorităţile de nivel central/superior precum şi pe cele de la nivel regional. Austria: Harta prezintă situaţia, pentru şcolile primare şi pentru Hauptschulen şi Neue Mittelschulen. Pentru allgemeinbildende höhere Schule, transferul de resurse pentru achiziţionarea bunurilor sub formă de capital implică doar autorităţile de nivel central/superior. Suedia: Achiziţionarea bunurilor de capital cade în responsabilitatea directă a autorităţilor municipale (deşi o mică parte provine de la autorităţile de nivel central/superior sub forma unei sume forfetare). Marea Britanie (Anglia/Irlanda de Nord): Harta prezintă situaţia pentru şcolile subvenţionate (Anglia), a şcolilor controlate şi a şcolilor subvenţionate catolice (Irlanda de Nord). În academii (Anglia), în şcolile de tip voluntary grammar schools şi în şcolile subvenţionate integrate (Irlanda de Nord), transferul de resurse pentru achiziţionarea bunurilor sub formă de capital implică doar autorităţile centrale/de nivel superior. Liechtenstein: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile primare, responsabilitatea transferului de resurse pentru achiziţionarea bunurilor sub formă de capital cade în sarcina autorităţilor centrale/de nivel superior şi a administraţiilor locale.

Pentru a rezuma, transferul de fonduri pentru personalul didactic este domeniul care implică mai multe niveluri de autoritate, cu fonduri transferate de la nivelul central/superior direct către instituţiile şcolare în 30% dintre ţări. În celelalte ţări, ministerele de la nivelul superior împart responsabilitatea pentru transferul de fonduri şi/sau pe cea privind salarizarea personalului cu autorităţile locale (în special în ţările nordice), sau cu autorităţile regionale sau cu diviziunile administrative ale autorităţilor de nivel superior. Situaţia este similară pentru salarizarea personalului nedidactic, dar se întâlneşte mult mai frecvent cazul în care sunt implicate autorităţile locale şi regionale, fie independent, fie împărţind responsabilitatea cu autorităţile centrale. Transferul de resurse pentru bunurile şi serviciile operaţionale şi pentru achiziţionarea de bunuri sub formă de capital implică deseori două sau trei niveluri de autoritate. Prin urmare, se poate afirma că, în general, pentru toate categoriile de resurse importante (personal, bunuri şi servicii operaţionale şi bunuri de capital) este implicat mai mult de un singur nivel de autoritate în transferul de resurse către şcoli.

Cu toate acestea, în câteva ţări, doar autorităţile centrale/de nivel superior sunt implicate în transferul de resurse către şcoli, pentru toate categoriile de resurse (personal, bunuri şi servicii operaţionale şi bunuri de capital) şi anume, Belgia (pentru şcolile comunitare şi pentru unităţile şcolare subvenţionate private), Irlanda, Spania (vezi Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale pentru aceste trei ţări) şi Malta. În Olanda, toate categoriile de resurse cu excepţia bunurile de capital implică doar autorităţile de nivel superior. În Germania, transferul de resurse pentru personal nedidactic, bunuri şi servicii operaţionale şi bunuri de capital se face prin intermediul organelor administrative ale şcolii (Schulträger), iar în Islanda (pentru şcolile primare şi secundare), autoritatea municipală este responsabilă pentru transferul de resurse pentru bunurile operaţionale şi de personal.


22

În aproximativ jumătate dintre ţări, o autoritate intermediară primeşte o subvenţie globală sau o sumă forfetară pe care le repartizează pentru diversele categorii de resurse

Autorităţile intermediare, după cum sugerează şi denumirea, se situează într-o poziţie „intermediară” în cadrul lanţului de finanţare a instituţiilor şcolare. În general, acestea primesc fondurile de la nivelul central/superior, dar este de asemenea posibil, aşa cum se întâmplă în multe ţări, ca ele să contribuie şi cu venituri proprii prin colectarea de impozite locale, de exemplu. În plus, uneori, autorităţile intermediare au competenţa de a decide în privinţa sumei care urmează să fie alocată pentru diferitele categorii de resurse (prin defalcarea subvenţiei globale sau a sumei forfetare). Cu toate acestea, în unele ţări, rolul acestora poate fi limitat la cel a transferului fondurilor pe care le primesc. În prezentul raport, termenul de „autoritate intermediară“ nu implică niciun fel de competenţe, ci serveşte doar la descrierea poziţiei acestor autorităţi într-o ipostază situată între autorităţile centrale/de nivel superior şi şcoală.

Responsabilităţile autorităţilor intermediare depind, de asemenea, şi de mecanismele sau tehnicile utilizate pentru alocarea resurselor. Capitolele 2 şi 3 vor analiza mai detaliat chestiuni cum ar fi metodele şi criteriile de finanţare. Deşi autonomia instituţiilor şcolare nu este analizată în prezentul raport, este important să se observe faptul că şi autorităţile regionale sau locale pot acorda deseori autonomie şcolilor în luarea deciziilor privind alocarea resurselor.

În sensul prezentului raport, o „subvenţie globală“ este definită ca fiind suma fondurilor puse la dispoziţie de autorităţile intermediare şi care este destinată acoperirii a cel puţin două dintre cele trei categorii de resurse menţionate (personal, bunuri şi servicii operaţionale şi bunuri de capital). O „sumă forfetară” este definită ca fiind valoarea fondurilor alocate autorităţilor locale sau regionale şi care are destinaţia de a acoperi o varietate mai largă de servicii, inclusiv pe cele privind educaţia publică. Autorităţile intermediare determină suma ce urmează să fie alocată educaţiei, ţinând seama de necesităţile celorlalte categorii de servicii publice, precum şi orice alte limite prevăzute sau reglementate prin legislaţie.

În cazul subvenţiilor globale, suma alocată pentru educaţie se determină, de obicei, de către autorităţile centrale/de nivel superior, iar autorităţile intermediare pot lua decizii doar cu privire la repartizarea fondurilor între diferite tipuri de resurse. Deşi autorităţile intermediare pot avea mai multă libertate în cazul alocării de fonduri dintr-o sumă forfetară, acestea trebuie totuşi să păstreze un echilibru între cererile primite dinspre domeniul educaţiei şi cererile concurente provenind dinspre alte categorii de servicii publice. Cu toate acestea, în practică de multe ori, autorităţile intermediare nu dispun de o autonomie deplină în luarea deciziilor privind suma care trebuie alocată învăţământului.

Există, de asemenea, diferenţe între ţări în ceea ce priveşte destinaţia subvenţiei globale sau a sumei forfetare, în sensul acoperirii tuturor categoriilor de resurse sau a existenţei unor restricţii pentru anumite categorii. În cazul în care fondurile sunt destinate acoperirii tuturor categoriilor de resurse, autorităţile intermediare pot avea mai multă autonomie în luarea deciziilor de direcţionare a resurselor, dar din nou, acest lucru depinde de condiţiile concrete şi de criteriile pe care acestea sunt obligate să le aplice în distribuirea resurselor (vezi Capitolele 2 şi 3).

În aproximativ 25% dintre ţări, în special în Europa de Nord, autorităţile regionale sau locale primesc o sumă forfetară din partea autorităţilor centrale/de nivel superior, pe care o distribuie ulterior. Cu toate acestea, există diferenţe, uneori chiar în aceeaşi ţară, cu privire la modul în care se realizează acest lucru. În Finlanda, de exemplu, o mare parte din finanţarea şcolilor se alocă autorităţilor municipale sub forma unei sume forfetare. Cu toate acestea, depinde de autoritatea municipală, dacă alocă un buget instituţiilor şcolare, care au apoi deplină libertate în gestionarea fondurilor pentru a răspunde propriilor priorităţi.

În Grecia, autorităţile municipale distribuie subvenţia globală primită pe categorii şi alocă fonduri pentru personalul nedidactic şi bunurile operaţionale. În Cipru, comisia de învăţământ responsabilă pentru toate şcolile la nivelul unei municipalităţi primeşte o subvenţie globală din partea Ministerului Educaţiei şi Culturii, pe care o distribuie ulterior pentru acoperirea tuturor categoriilor de resurse necesare, cu excepţia celei privind personalul didactic.


23

În aproximativ jumătate dintre ţări, fondurile pentru diferitele categorii de resurse sunt fie alocate explicit (de exemplu, în Italia şi Letonia) pentru o anumită resursă, fie autorităţile locale sau regionale transferă subvenţiile globale direct către şcoli fără defalcarea acestora (ca, de exemplu, în Estonia).

Figura 1.5: Ţări în care autorităţile intermediare primesc o sumă forfetară sau o subvenţie globală pe care o alocă diferitelor categorii de resurse (personal, bunuri şi servicii operaţionale şi bunuri de capital)

Subvenţie globală destinată acoperirii diferitelor categorii de resurse

Sumă forfetară destinată acoperirii diferitelor categorii de resurse


Nu există subvenţii globale sau sume forfetare destinate acoperirii diferitelor categorii de resurse

Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru definiţia termenilor „sumă forfetară“ şi „subvenţie globală“, a se vedea Glosarul. În cazul în care există diferenţe între nivelurile de educaţie, observaţiile de mai jos explică variaţiile şi precizează nivelurile care sunt indicate pe hartă.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia: Harta prezintă situaţia şcolilor subvenţionate şi private din Comunităţi. Pentru şcolile publice subvenţionate, organismul coordonator responsabil este o autoritate de nivel local, respectiv, municipalitate, provincie sau oraş. Pentru unităţile şcolare publice subvenţionate, autorităţile municipale primesc şi distribuie o subvenţie globală şi o alocă acoperirii diferitelor categorii de resurse. Pentru şcolile subvenţionate private, „organismul coordonator responsabil” este o persoană fizică sau un organism de drept privat, care conduce una sau mai multe şcoli. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Danemarca: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Nu există autorităţi intermediare implicate în finanţarea instituţiilor şcolare de învăţământ secundar superior. Grecia: Subvenţia globală se distribuie de către autorităţile municipale. Portugalia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Se asigură o subvenţie globală de către Ministerul de Finanţe care este direcţionată către autorităţile municipale şi este destinată acoperirii necesarului de resurse operaţionale şi de capital ale şcolilor primare. Slovenia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Autorităţile locale nu finanţează instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior. Suedia: Suma forfetară acordată de guvern autorităţilor municipale este foarte mic în comparaţie cu bugetul propriu al acestora. Marea Britanie (Anglia/Irlanda de Nord): Harta prezintă situaţia pentru şcolile subvenţionate (Anglia), a şcolilor controlate şi a şcolilor subvenţionate catolice (Irlanda de Nord). Nu există autorităţi intermediare implicate în finanţarea academiilor (Anglia) şi a şcolilor de tip voluntary grammar schools şi a şcolilor subvenţionate integrate (Irlanda de Nord) Islanda: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Nu există autorităţi intermediare implicate în finanţarea instituţiilor de învăţământ secundar superior. Liechtenstein: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Nu există nicio subvenţie globală ca să fie transferată către şcolile primare.

În peste două treimi dintre ţări, autorităţile locale şi regionale contribuie la finanţarea educaţiei şcolare din propriile venituri „Veniturile proprii” ale autorităţile locale sau regionale, se referă, în cele mai multe cazuri, la taxele colectate de autorităţile respective de la populaţie şi de la agenţii economici. Taxele locale sunt, de asemenea, utilizate şi în alte scopuri decât cele legate direct de educaţie, astfel încât volumul fondurilor care ajung să finanţeze acest domeniu depinde foarte adesea de nevoile celorlalte servicii publice, precum şi de priorităţile politice ale autorităţii locale sau regionale respective. Un element variabil de la ţară la ţară îl reprezintă utilizarea acestui tip de venituri pentru acoperirea tuturor categoriilor de resurse sau a unor categorii speciale de resurse necesare în domeniul educaţiei.


24

Autorităţile regionale sau locale îşi utilizează propriile venituri pentru finanţare şcolilor în 27 de ţări. În ţările nordice, în Bulgaria (şcolile municipale), Estonia şi Marea Britanie (Scoţia), acest tip de venituri este utilizat pentru acoperirea tuturor categoriilor de resurse. În 17 ţări, utilizarea acestora este limitată doar la acoperirea unor anumite categorii de resurse. De exemplu, în Lituania şi România, veniturile locale/regionale sunt utilizate pentru acoperirea necesarului de bunuri şi servicii operaţionale şi a bunurilor de capital. În Polonia, deşi autorităţile locale au libertatea de a-şi aloca veniturile proprii după cum consideră adecvat, acestea se utilizează în principal pentru finanţarea personalului didactic (sub formă de venituri salariale), a bunurilor de capital (ca şi cofinanţare atunci când candidează pentru solicitarea unor subvenţii specifice) şi a transportului. În Croaţia şi în Olanda, veniturile proprii ale autorităţilor intermediare sunt utilizate pentru finanţarea bunurilor de capital. În sfârşit, deşi în aproape toate ţările autorităţile intermediare îşi folosesc veniturile proprii pentru finanţarea a unui tip de resursă, cel puţin, doar aproximativ jumătate din aceste ţări le utilizează pentru finanţarea personalului didactic.

Figura 1.6: Countries în which autorităţi intermediare use their own revenue to provide finanţare pentru school resurse (personal didactic, personal nedidactic, operational şi capital fix)

Veniturile proprii sunt utilizate numai pentru unele categorii de resurse

Veniturile proprii sunt utilizate pentru toate categoriile de resurse


Veniturile proprii nu sunt utilizate pentru finanţarea instituţiilor şcolare

Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii „Venituri proprii“ înseamnă taxe sau alte venituri colectate de autorităţile locale sau regionale cu scopul de a finanţa serviciile publice. În cazul în care există diferenţe între nivelurile de educaţie, notele de mai jos explică variaţiile şi precizează nivelurile care sunt reprezentate pe hartă.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia (BE fr): Harta prezintă situaţia şcolilor subvenţionate şi private din Comunitate. Pentru şcolile publice subvenţionate, autorităţile locale îşi utilizează veniturile proprii pentru personalul tehnic şi auxiliar, bunurile operaţionale şi bunurile de capital. Belgia (BE de): Harta prezintă situaţia şcolilor din Comunitate şi a şcolilor particulare subvenţionate. Pentru şcolile publice subvenţionate, autorităţile municipale îşi utilizează propriile venituri pentru acioperirea necesarului de bunuri operaţionale şi bunuri de capital. Belgia (BE nl): Harta prezintă situaţia şcolilor din Comunitate şi a şcolilor private subvenţionate. Pentru şcolile publice subvenţionate autorităţile municipale pot utiliza propriile resurse pentru acoperirea a aproximativ 30 – 40% din necesarul resurselor de capital. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Danemarca şi Islanda: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Veniturile proprii nu sunt utilizate pentru finanţarea instituţiilor şcolare de învăţământ secundar superior. Spania: Harta prezintă situaţia pentru instituţii şcolare de învăţământ secundar. Autorităţile locale pot finanţa şcolile primare din veniturile proprii. Comunităţile Autonome colectează taxe proprii, care au destinaţia de a acoperi „Fondul de garantare a serviciilor de bază” din administraţia publică centrală, ceea ce reprezintă o sumă forfetară destinată tuturor serviciilor publice. Aceasta este apoi redistribuită către Comunităţile Autonome care pot utiliza fondurile pentru educaţie sau alte servicii publice. Slovenia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile primare şi gimnaziale. Autorităţile locale nu finanţează instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior. Marea Britanie (Anglia): Informaţiile din figură se aplică numai pentru şcolile subvenţionate. Autorităţile intermediare (LAS) nu au niciun rol în finanţarea academiilor. Marea Britanie (Scoţia): Este responsabilitatea fiecărei autorităţi locale să aloce resursele financiare totale de care dispune pentru acoperirea necesarului de resurse din acest domeniu (sume forfetare şi impozite pe venit şi alte venituri), în funcţie de nevoile şi priorităţile locale.

25

CAPITOLUL 2: METODE UTILIZATE PENTRU DETERMINAREA NECESARULUI DE RESURSE

Una dintre provocările cu care se confruntă autorităţile din domeniul educaţiei este aceea a alocării resurselor în funcţie de nevoile şcolilor şi realizarea acesteia într-o manieră echitabilă şi eficientă. Prezenta secţiune stabileşte cadrul pentru identificarea metodelor utilizate de către autorităţile din domeniul educaţiei la determinarea necesarului de resurse care vor fi distribuite instituţiilor şcolare. De asemenea, se va analiza dacă există o relaţie între tipul de resurse alocate (pentru personalul didactic, bunuri şi servicii operaţionale sau bunuri de capital) şi metoda de alocare utilizată. Se va examina, de asemenea, dacă metodele diferă în funcţie de nivelul de autoritate implicat (central, regional sau local).

Pot fi identificate două modele principale. Primul utilizează o procedură convenită pe baza unor criterii predefinite pentru stabilirea cuantumului exact al resurselor pe care ar trebui să le primească şcolile. În schimb, celălalt model utilizat frecvent se bazează pe o estimare a nevoilor la nivelul instituţiilor şcolare, care poate să ia în considerare dar fără un grad impus de obligativitate, o serie de criterii predefinite. Din perspectiva celui de-al doilea model, autorităţile responsabile din domeniul educaţiei au o autonomie mai mare în luarea deciziilor privind nivelul resurselor care urmează să fie alocate.

În cadrul acestor două modele, pot fi identificate trei metode de finanţare.

1. Formula de finanţare este asociată de obicei cu primul model. Aceasta utilizează criterii definite şi aplică acestor criterii o regulă generală asupra căreia părţile au convenit pentru a stabili cuantumul resurselor la care are dreptul fiecare şcoală.

2. Aprobarea bugetară este o metodă asociată de obicei cu cel de-al doilea model. Aceasta implică alocarea de resurse pentru autorităţi/şcoli în conformitate cu un buget întocmit de aceştia şi pe care l-au supus aprobării autorităţilor publice responsabile.

3. Determinarea discreţionară a resurselor este, de asemenea, asociată cu cel de-al doilea model. În cadrul acestui sistem, cuantumul resurselor se determină de către autoritatea responsabilă. Nivelul resurselor este stabilit fără a fi nevoie de aprobarea vreunei alte autorităţi, ceea ce înseamnă că nu există o formulă de finanţare pe baza căreia să se calculeze sumele ce vor fi alocate şi că estimarea nevoilor şi acoperirea acestora se face conform unei analize de la caz la caz.

Analiza următoare se bazează pe fluxurile financiare indicate în diagramele naţionale, care nu cuantifică şi contribuţia financiară reală a autorităţilor responsabile pentru acoperirea cheltuielilor de personal, a cheltuielilor curente sau a celor leagte de capital. Prin urmare, acest capitol descrie metodele utilizate pentru determinarea nivelului resurselor, indiferent dacă sumele alocate sunt mari sau mici. Tipurile de finanţare examinate se referă la subvenţiile alocate pentru o anumită resursă, la subvenţiile globale (destinate finanţării a mai mult de o categorie de resurse) şi la sumele forfetare (destinate finanţării unei game mai largi de servicii publice).

În cinci sisteme educaţionale, toate autorităţile responsabile din domeniu utilizează doar formule de finanţare pentru determinarea nivelului resurselor necesare pentru personal, cheltuieli curente şi de capital În Bulgaria (pentru şcolile municipale), atât Ministerul de Finanţe cât şi Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei atribuie o subvenţie globală consiliilor municipale sau autorităţilor locale, utilizând o formulă de finanţare. Aceste consilii/autorităţi fie furnizează bunurile către şcoli pe cont propriu, fie transferă fondurile către autorităţile şcolare, utilizând de asemenea o formulă de finanţare. În Spania, guvernul spaniol alocă o sumă forfetară ministerelor din fiecare Comunitate Autonomă, pe baza unei formule convenite pentru determinarea valorii fondurilor necesare. Ministerele responsabile pentru Comunităţile Autonome folosesc, de asemenea, o formulă convenită pe baza căreia acordă fonduri şcolilor. În ambele ţări, formula utilizată de autorităţile intermediare poate varia de la o autoritate la alta.

Ministerul pentru Educaţiei şi Muncii din Malta oferă şcolilor două tipuri de subvenţii – unul care se alocă pentru acoperirea cheltuielilor de personal şi celălalt pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital. Subvenţiile sunt calculate pe baza unei formule de finanţare.


26

Figura 2.1: Utilizarea unor formule de finanţare pentru determinarea nivelului de resurse necesar pentru personal, bunuri şi servicii operaţionale şi bunuri de capital în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14

Toate autorităţile responsabile din domeniul educaţiei utilizează doar formule de finanţare

Toate autorităţile responsabile din domeniul educaţiei nu utilizează numai formule de finanţare

Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Această hartă arată dacă o formulă de finanţare este utilizată de toate autorităţile/organismele responsabile cu stabilirea nivelului resurselor alocate pentru acoperirea cheltuielilor de personal, a costurilor şi serviciilor operaţionale şi a bunurilor de capital din domeniul educaţiei. În cazul în care decizia revine autorităţilor/organismelor locale şi regionale este semnalată metoda cel mai des utilizată. Pentru o definiţie a termenilor „bunuri sub formă de capital“, „bunuri şi servicii operaţionale“, „formulă de finanţare“, a se vedea Glosarul. Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcoli municipale.

De asemenea, şi în Finlanda şi în Norvegia, ministerele responsabile aplică în mod sistematic o formulă de finanţare pentru stabilirea sumelor forfetare acordate autorităţilor municipale în scopul finanţării nu doar a educaţiei, ci şi a altor servicii publice. La rândul lor, multe autorităţi municipale folosesc o formulă de finanţare pentru alocarea fondurilor către şcoli din suma forfetară pe care o primesc la care se adaugă sume provenind din taxele pe care le colectează. Formula poate varia de la o autoritate municipală la alta.

Cele mai frecvente metode de determinare a necesarului de personal, resurse curente şi de capital sunt fie de tip aprobare bugetară, fie se alocă discreţionar în trei ţări Aprobarea bugetară este metoda pe utilizată în Grecia de ministerele responsabile pentru distribuirea resurselor către autorităţile intermediare implicate în finanţarea instituţiilor şcolare. Autorităţile municipale estimează apoi nevoile şcolilor şi le pun la dispoziţie resursele adecvate (de exemplu, prin utilizarea metodei de determinare discreţionară a resurselor). În plus, agenţiile guvernamentale care primesc finanţare din partea ministerelor responsabile, furnizează bunuri şi servicii către instituţiile şcolare. Centrul DIOFANTOS (Institutul de presă şi tehnologie informatică) tipăreşte manuale şi le distribuie în şcoli, în timp ce Ktiriakes Ypodomes S.A. (Infrastructura clădirilor S.A.) achiziţionează alte tipuri de bunuri de capital şi servicii (de exemplu, echipamente, servicii de reparaţii şi întreţinere, spaţii şi construcţia unor clădiri noi).

Şi în Ungaria, o agenţie de stat, Klebelsberg (Centrul instituţiilor de mentenanţă) primeşte subvenţii de la Ministerul Resurselor Umane pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul, a unor bunuri şi servicii operaţionale, precum şi pentru plata directă a unora dintre costurile de capital. Districtele şcolare (unităţi locale ale Klebelsberg) au responsabilitatea intervenţiei financiare în mai multe şcoli şi îşi prezintă bugetele spre a fi aprobate de către Klebelsberg.

CAPITOLUL 2 : METODE UTIL IZATE PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI RESURSELOR NECESARE

27

În Portugalia, ministerele responsabile nu utilizează o formulă stabilită de comun acord pentru determinarea nivelului de finanţare a autorităţilor municipale, a unor grupuri şcolare sau a unor instituţii şcolare individuale. Fondurile pentru acoperirea costurilor de capital tind să fie stabilite în mod liber de către ministerele responsabile, de la caz la caz, fără a se face referire la formule sau criterii predefinite. Autorităţile municipale, grupurile şcolare sau instituţiile şcolare individuale îşi prezintă bugetele proprii cu cheltuielile pentru personal nedidactic şi costuri operaţionale spre aprobare de către ministerele responsabile.

În 28 de sisteme de învăţământ, ministerele de nivel central/superior utilizează o formulă de finanţare pentru determinarea nivelul de resurse privind personalul didactic În întreaga Europă, în cadrul ministerelor de nivel superior/central, modalitatea cea mai des întâlnită de stabilire a nivelului resurselor pentru personalul didactic este aceea a utilizării unei formule de finanţare. Cele 28 de sisteme educaţionale care utilizează acestă metodă pot fi împărţite în două mari categorii: în prima categorie intră acele sisteme în care fondurile pentru personalul didactic fac parte dintr-o sumă forfetară sau dintr-o subvenţie globală acordată fie unei autorităţi şcolare, fie unei alte autorităţi intermediare; în cea de-a doua categorie intră acele sisteme în care ministerele fie alocă organismelor sau autorităţilor competente o subvenţie rezervată acoperirii costurilor privind personalul didactic, fie plata personalului didactic se efectuează direct de către ministere. Ţările din nordul Europei fac parte, de obicei, din prima categorie. Numărul ţărilor din fiecare categorie este egal.

În Polonia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie (Ţara Galilor şi Scoţia) şi Norvegia, autorităţile locale, care dispun de o autonomie considerabilă în ceea ce priveşte administrarea serviciilor publice – inclusiv în ceea ce priveşte educaţia, acordă o sumă forfetară pe baza unei formule de finanţare. Această sumă forfetară, care poate fi o sumă mică în unele ţări, este utilizată pentru cumpărarea sau pentru alocarea resurselor necesare bunei funcţionări a serviciilor publice din domeniul lor de competenţă.

În Bulgaria (pentru şcolile municipale), Ministerul Finanţelor alocă o subvenţie globală consiliilor municipale şi autorităţilor locale care, la rândul lor, alocă o altă subvenţie globală instituţiilor şcolare, pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic. În Estonia, subvenţia globală se alocă administraţiilor locale pentru acoperirea cheltuielilor cu personalului şi a cheltuielilor de capital, precum şi a unei părţi din cheltuielile cu bunuri şi servicii operaţionale. În Lituania, Ministerul Educaţiei prevede subvenţionarea autorităţilor municipale. Aceste subvenţii sunt apoi alocate şcolilor, pentru a-şi plăti direct personalul didactic, şi achiziţionării unor manuale şi a altor resurse legate de activitatea de predare. În Olanda, Agenţia Executivă pentru Educaţie, primeşte finanţare de la Ministerul Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei şi alocă subvenţii globale autorităţilor şcolare destinate să acopere cheltuielile cu personalul şi cheltuielile curente. În România, Ministerul Finanţelor Publice prevede o subvenţie globală alocată Direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, care se transferă apoi către Inspectoratele Şcolare Judeţene. Aceasta este, la rândul său, transferată apoi către consiliile locale şi, în final, către organele de administraţie a instituţiilor şcolare. Această subvenţie este utilizată pentru a acoperi salariile personalului, formarea la locul de muncă şi o parte a cheltuielilor operaţionale şi de capital. Şi în Marea Marea Britanie (Anglia şi Irlanda de Nord) ministerele responsabile distribuie către autorităţile locale o subvenţie globală destinată acoperirii tuturor categoriilor de resurse, cu excepţia bunurilor de capital; aceasta se aplică doar şcolilor subvenţionate din Anglia şi şcolilor controlate şi şcolilor subvenţionate catolice din Irlanda de Nord. În Danemarca şi Slovenia, ministerele responsabile alocă o subvenţie globală directorilor/consiliilor şcolare din instituţiile de învăţământ secundar superior, pentru acoperirea tuturor categoriilor de resurse, în cazul Danemarcei, şi acoperirea cheltuielilor de personal şi a bunurilor şi serviciilor operaţionale, în cazul Sloveniei.

În cazurile în care nu se foloseşte o procedură comună pentru stabilirea nivelului de resurse necesare acoperirii cheltuielilor cu personalul didactic, în toate ţările, cu excepţia Danemarcei, autorităţile competente acordă subvenţii prevăzute în acest scop (pentru şcolile primare şi în instituţiile de învăţământ secundar inferior). În Danemarca, fondurile destinate acestui scop sunt parte dintr-o sumă forfetară alocate autorităţilor municipale.

Cadrele didactice sunt plătite direct de către ministerul responsabil în opt sisteme de învăţământ. În toate ţările, cu excepţia Ungariei şi Portugaliei, este utilizată o formulă de finanţare pentru stabilirea nivelului resurselor necesare acoperirii acestei categorii de cheltuieli.


28

Figura 2.2: Metodele de finanţare utilizate de ministere, la nivel superior/central, pentru calcularea cuantumului resurselor sau a contribuţiilor necesare acoperirii costurilor cu personalul didactic, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14

"

Sume forfetare sau subvenţii globale determinate pe baza unei formule de finanţare

Granturi alocate pentru acoperirea costurilor cu personalul didactic determinate pe baza unei formule de finanţare

Sume forfetare sau subvenţii globale determinate pe baza unor alte metode

Granturi alocate pentru acoperirea costurilor cu personalul didactic determinate pe baza unor alte metode

Personalul didactic este plătit direct de către ministerul de resort

Nu există nicio implicare a ministerelor de nivel central/superior în acest domeniu


Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru o definiţie a termenilor „personal didactic“, „subvenţie globală“, „sumă forfetară“, „formulă de finanţare“, a se vedea Glosarul. Această figură oferă informaţii privind:

• metoda utilizată de către ministerele de nivel central/superior pentru a stabili nivelul de finanţare necesar acoperirii, parţiale sau integrale a costurilor de personal didactic;

• tipul de finanţare acordat – sumă forfetară, subvenţie globală sau finanţare alocată pe categorii de personal. Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Danemarca: Harta prezintă situaţia în şcolile primare şi în instituţiile de învăţământ secundar inferior. Pentru şcolile de nivel secundar superior, Ministerul Educaţiei utilizează o formulă de finanţare şi distribuie fondurile sub forma unor granturi determinate de nivelul activităţilor (taximetru) completate de subvenţii de bază, fonduri direcţionate către cercetare şi dezvoltare şi modele de acorduri multianuale. Fondurile sunt, în general, furnizate ca parte a unei subvenţii globale. Germania: Formule de finanţare sunt utilizate pentru estimarea costurilor de personal. Aceste costuri preconizate devin parte a proiectului de buget la nivel de Land. Spania: Comunităţile Autonome primesc o sumă forfetară din partea guvernului central. Slovenia: Harta prezintă situaţia pentru şcolile din învăţământul obligatoriu. Pentru şcolile de nivel secundar superior, Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sporturilor prevede o subvenţionare globală pentru acoperirea costurilor de personal şi a celor curente, utilizând o formulă pentru determinarea valorii subvenţiei globale. Suedia: Autorităţile centrale responsabile cu educaţia nu au practic nicio implicare în finanţarea personalului didactic, întrucât suma forfetară alocată contribuie foarte puţin la subvenţionarea bugetelor municipale. Islanda: Bugetul alocat personalului din învăţământul primar şi secundar inferior provine din taxele proprii ale autorităţilor municipale. Pentru şcolile de nivel secundar superior, se acordă directorilor/consiliilor şcolare o subvenţie globală, ce acoperă în special cheltuielile de personal didactic, de către Ministerul Educaţiei care utilizează o formulă de finanţare pentru a stabili valoarea subvenţiei globale.

În majoritatea ţărilor, ministerele de nivel central/superior utilizează o formulă de finanţare în vederea stabilirii nivelului de resurse necesare acoperirii cheltuielilor pentru bunuri şi servicii operaţionale Ca şi în cazul personalului didactic, formula de finanţare este metoda cea mai frecvent utilizată de ministerele responsabile la determinarea nivelului resurselor necesare acoperirii cheltuielilor pentru bunuri şi servicii operaţionale, indiferent de tipul de finanţare (subvenţii sau sume forfetare) şi de gradul de acoperire, integrală sau doar parţială, a costurilor implicate. Doar trei ţări utilizează o metodă diferită de aceea folosită în mod curent pentru determinarea nivelului de resurse operaţionale. În Belgia (Comunitatea germanofonă), nu se utilizează o formulă pentru calcularea


29

resurselor necesare acoperirii bunurilor şi serviciilor operaţionale pentru şcolile comunitare. Acelaşi lucru este valabil şi în Republica Cehă, în ceea ce priveşte cea mai mare parte a finanţării prevăzute pentru bunuri şi servicii operaţionale, însă bugetele alocate pentru materiale didactice şi dezvoltare şcolară sunt stabilite pe baza unei formule. În Turcia este utilizată o formulă de finanţare pentru stabilirea nivelului de alocare a acestui tip de resurse. În Germania, landurile nu sunt implicate în stabilirea nivelului resurselor dedicate bunurilor şi serviciilor operaţionale. În Croaţia şi Austria (Volksschulen, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen), bunurile şi serviciile operaţionale sunt finanţate doar din resurse care provin din venituri locale, în timp ce pentru personalul didactic acestea se determină de autoritatea competentă de nivel central/superior, utilizând o formulă de finanţare.

Figura 2.3: Metode de finanţare utilizate de ministerele de nivel central/superior pentru stabilirea nivelului resurselor sau contribuţiilor alocate acoperirii cheltuielilor cu bunuri şi servicii operaţionale, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14


Subvenţii alocate acoperirii cheltuielilor operaţionale, determinate pe baza unei formule de finanţare

Sume forfetare sau subvenţii globale determinate prin alte metode

Subvenţii alocate acoperirii cheltuielilor operaţionale, determinate prin alte metode



Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru o definiţie a termenilor „bunuri şi servicii operaţionale“, „subvenţie globală“, „sumă forfetară“, „formulă de finanţare“, a se vedea Glosarul. Această figură oferă informaţii privind:

• Mecanismul utilizat de ministerele de nivel superior pentru determinarea cuantumului finanţării necesare pentru acoperirea, integrală sau parţială, a cheltuielilor operaţionale;

• Tipul de finanţare acordată – sumă forfetară, subvenţie globală sau grant alocat pentru bunurile şi serviciile operaţionale.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia (BE de): Informaţiile se referă la şcolile din comunitate, cu excepţia fondurilor dedicate scopurilor didactice. Resursele pentru bunuri şi servicii operaţionale sunt determinate printr-o formulă, în cazul şcolilor private şi publice subvenţionate. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Republica Cehă: Formula este utilizată pentru a determina doar o mică parte din suma alocată bunurilor şi serviciilor operaţionale (pentru materiale didactice şi dezvoltare şcolară). Danemarca: Harta prezintă situaţia la nivel primar şi secundar inferior. Pentru şcolile de nivel secundar superior, Ministerul Educaţiei utilizează o formulă de finanţare şi alocă fonduri sub formă de subvenţii determinate de nivelul activităţilor (taximetru) completate de subvenţii de bază, fonduri direcţionate către cercetare şi dezvoltare şi modele de acorduri multianuale. Fondurile provin, în general, din subvenţii globale. Spania: Comunităţile Autonome primesc o sumă forfetară din partea guvernului central. Croaţia: În funcţie de nivelul educaţional al şcolii, doar taxele locale (provenind fie la nivel de oraşe/municiu sau judeţ), sunt utilizate pentru a finanţa cheltuielile curente. Cipru: În plus faţă de subvenţia alocată cheltuielilor curente, se utilizează şi fondurile alocate comitetelor şcolare, sub formă de subvenţie globală, pentru acoperirea unei părţi a costurilor aferente bunurilor şi serviciilor operaţionale. Austria: Harta prezintă situaţia pentru Volksschulen, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen al căror buget pentru cheltuieli curente provine din veniturile proprii ale autorităţilor municipale. În ceea ce priveşte allgemeinbildende höhere Schulen, the Ministerul Federal al Educaţiei şi Femeilor utilizează o formulă de finanţare pentru a stabili valoarea subvenţiei pe care o distribuie către Consiliile Regionale din Domeniul Educaţiei. Slovenia: Harta prezintă situaţia şcolilor din învăţământul obligatoriu. Pentru şcolile de nivel secundar superior, Ministerul


30

Educaţiei, Ştiinţei şi Sporturilor prevede o subvenţionare globală pentru acoperirea costurilor de personal şi a cheltuielilor curente, folosind o formulă de finanţare pentru determinarea acesteia. Suedia: Autorităţile centrale responsabile cu educaţia nu au practic nicio implicare în finanţarea bunurilor şi serviciilor operaţionale deoarece suma forfetară alocată are contribuţie foarte mică la bugetele pentru educaţie ale municipalităţilor. Islanda: Harta prezintă situaţia la nivelul instituţiilor de învăţământ primar şi secundar inferior, unde bugetul pentru bunuri şi servicii operaţionale provine doar din impozitele proprii aplicate de autorităţile municipale. Pentru şcolile de nivel secundar superior, Ministerul Educaţiei acordă o subvenţie pentru acoperirea costurilor operaţionale, acesta având libertatea de a stabili şi nivelul resurselor ce se vor aloca. Liechtenstein: Instituţii şcolare de învăţământ secundar pot, de asemenea, solicita resurse suplimentare pentru bunuri operaţionale, în funcţie de nevoi.

În majoritatea ţărilor, ministerele de nivel central/superior determină nivelul resurselor necesare acoperirii cheltuielilor de capital pe baza unui calcul de estimare a nevoilor În majoritatea ţărilor se utilizează o abordare de la caz la caz pentru stabilirea nivelului necesar de resurse pentru acoperirea cheltuielilor de capital. De obicei, pentru a determina nivelul resurselor ce urmează a fi acordate, ministerele responsabile din întreaga Europă, estimează nevoile instituţiilor şcolare sau pe cele ale autorităţilor intermediare cărora le alocă fondurile. Cu alte cuvinte, spre deosebire de celelalte două tipuri majore de cheltuieli, ministerele responsabile iau mult mai frecvent decizii discreţionare în ceea ce priveşte acoperirea cheltuielilor de capital, iar în unele cazuri, şcolile sau autorităţile intermediare le prezintă acestora spre aprobare un buget privind necesarul de cheltuieli de capital.

Figura 2.4: Metode de finanţare utilizate de ministerele de nivel central/superior pentru determinarea nivelului de resurse sau a contribuţiilor alocate pentru acoperirea cheltuielilor de capital, în învăţământul primar şi general secundar, 2013/14


Finanţări prevăzute pentru acoperirea costurilor de capital determinate pe baza unei formule de finanţare

Sume forfetare sau subvenţii globale determinate pe baza unor alte metode

Finanţări prevăzute pentru acoperirea costurilor de capital determinate pe baza unor alte metode



Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru o definiţie a termenilor „cheltuieli de capital“, „subvenţie globală“, „sumă forfetară“, „formulă de finanţare“, „determinarea discreţionară a resurselor“ şi „aprobare bugetară“, consultaţi Glosarul. Această figură oferă informaţii privind:

• Mecanismul utilizat de ministerele de nivel central/superior pentru a stabili nivelul de finanţare necesar acoperirii, parţiale sau integrale, a cheltuielilor cu bunurile de capital;

• Tipul de finanţare – sume forfetară, subvenţie globală sau subvenţii alocate pentru bunurile de capital.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Danemarca: Harta prezintă situaţia din şcolile primare şi din instituţiile de învăţământ secundar inferior. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, Ministerul Educaţiei utilizează o formulă de finanţare pentru a calcula nivelul subvenţiilor pe baza nivelului activităţilor depuse (taximetru) la care se adaugă alte subvenţii de bază, fonduri direcţionate către cercetare şi dezvoltare, precum şi subvenţiile care provind din acordurile multianuale. În general, fondurile sunt furnizate ca parte a unor subvenţii globale. Germania: În majoritatea landurilor, autorităţile locale pot beneficia de sprijin financiar (de exemplu, subvenţii ocazionale sau cu


31

alocare unică) din partea autorităţilor de nivel central (Land) pentru lucrări de construcţie, achiziţionarea de clădiri, renovări etc. Spania: Comunităţile Autonome primesc o sumă forfetară din partea guvernului central. Italia: Ca efect direct al Legii 104/2013, adoptată în toamna anului 2013, guvernele locale şi regionale, sub supravegherea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a Ministerului Educaţiei, pot avea acces mai uşor la împrumuturi pe termen lung, în vederea menţinerii, renovării şi îmbunătăţirii siguranţei clădirilor instituţiilor şcolare sau pentru construirea unor noi clădiri, cu condiţia ca acestea să fi iniţiat un proces de analiză a cheltuielilor. Cipru: În plus faţă de subvenţia alocată acoperirii costurilor de capital, se mai utilizează şi fondurile alocate comitetelor şcolare sub formă de subvenţii globale pentru acoperirea unora dintre aceste costuri. Letonia: Costurile de capital se finanţează din impozitele locale. Austria: Harta prezintă situaţia pentru Volksschulen, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen în cazul cărora sursa de finanţare a costurilor de capital o constituie venitul landurilor şi al autorităţilor municipale. În ceea ce priveşte allgemeinbildende Höhere Schulen, Ministerul Federal al Învăţământului şi Femeii estimează cantitatea de resurse necesare pentru acoperirea cheltuielilor de capital (construirea, renovarea şcolilor). Pentru toţi elevii, Ministerul Federal al Familiei şi Tineretului furnizează gratuit manualele şcolare necesare. Suedia: Autorităţile centrale care au responsabilitate în domeniul educaţiei nu se implică practic deloc în finanţarea bunurilor de capital, deoarece suma forfetară pe care o alocă acestei categorii de resurse reprezintă o contribuţie financiară foarte mică la bugetul alocat educaţiei de către autorităţile municipale. Marea Marea Britanie (Anglia): Academiile au acces la finanţare suplimentară a bunurilor de capital, prin Fondul de Mentenanţă a Capitalului Academiilor care se alocă pe baza unei determinări discreţionare. Marea Britanie (Scoţia): Unele fonduri alocate acoperirii cheltuielilor de capital (reconstrucţie şi renovare) sunt, de asemenea, disponibile şi prin intermediul depunerii de candidaturi la competiţia „Şcolile Scoţiei pentru viitor”. Islanda: Harta prezintă situaţia din şcolile primare şi gimnaziale. Ministerul Educaţiei are libertatea de a stabili nivelul resurselor care vor fi alocate fiecărei şcoli din sistemul de învăţământ secundar superior, pentru acoperirea bunurilor de capital, fără a utiliza o formulă convenită de comun acord. Liechtenstein: Harta prezintă situaţia la nivelul învăţământului secundar. Pentru nivelul primar, cheltuielile de capital se finanţează din impozitele locale pe venituri şi active. În plus, guvernul stabileşte o sumă forfetară pentru autorităţile municipale, pe baza unei formule convenite de comun acord, sumă care este parţial utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de capital.

Deoarece activele fixe (bunurile imobiliare) pot varia considerabil de la o instituţie şcolară la alta, estimarea nevoilor de resurse în funcţie de particularităţile fiecărui caz ar putea reprezenta un mod mai flexibil şi mai eficient pentru garantarea faptului că toate şcolile dispun de o infrastructură elementară, pe baza căreia pot să funcţioneze în mod eficient, în condiţii de siguranţă. De exemplu, luarea în calcul a stării reale a edificiilor şcolare la estimarea alocării bugetare ar putea da autorităţilor responsabile o mai mare flexibilitate în a oferi tuturor şcolilor standarde comparabile privind securitatea, condiţiile sanitare şi a condiţiilor generale de funcţionare.

În Danemarca (pentru instituţiile de învăţământ primar şi secundar inferior), autorităţile municipale primesc subvenţii pentru acoperirea cheltuielilor cu bunurile de capital din partea Ministerului Educaţiei, pe lângă suma forfetară care li se alocă din partea Ministerului Afacerilor Economice şi de Interne în scopul finanţării cheltuielilor de capital necesare tuturor serviciilor publice.

În Letonia, bunurile de capital sunt finanţate numai din taxele locale, iar în Austria (Volksschulen, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen), acestea sunt finanţate prin venituri provenind de la landuri şi de la autorităţile municipale. În Germania, în majoritatea landurilor, autorităţile locale pot beneficia de sprijin financiar (de exemplu, subvenţii ocazionale sau unice) din partea autorităţilor centrale (Länder) pentru lucrări de construcţie, achiziţionarea de clădiri, renovarea edificiilor şcolare etc.

Atunci când se pune problema alocării de resurse pentru construirea de şcoli noi sunt utilizate programe specifice de finanţare. Este cazul, de exemplu, în Belgia, (Comunităţile flamandă şi germanofonă) şi în Marea Marea Britanie (Anglia şi Ţara Galilor).

În Belgia (comunitatea germanofonă), în decembrie 2010, a fost lansat un proiect de parteneriat public-privat (PPP) care prevede renovarea şi construcţia a 8 instituţii de învăţământ (şcoli comunitare) şi menţinerea acestor şcoli pentru următorii 25 de ani. În prezent, şcolile noi sunt în construcţie. În Comunitatea flamandă din Belgia, există, de asemenea, o sursă de finanţare alternativă pentru acoperirea cheltuielilor necesare infrastructurii şcolare: printr-o întreprindere participativă DBFM (care asigură proiectarea, construcţia, finanţarea, mentenanţa). Acesta este un parteneriat public-privat, care poartă responsabilitatea construirii a aproximativ 200 de şcoli, şi anume Societatea Publică cu Răspundere Limitată denumită „DBFM – şcolile de mâine”. Guvernul flamand deţine o cotă de 25 % + 1 din acţiunile societăţii „DBFM – şcolile de mâine”.

În Marea Marea Britanie (Ţara Galilor), programul „21st Century Schools Capital“ este un program strategic pe termen lung, care prevede investiţii de capital cu scopul reconstrucţiei şi renovării instituţiilor de învăţământ şcolar, astfel încât fiecare şcoală să se prezinte la standardele unei instituţii din secolului al 21-


32

lea (15). Acesta este un plan de colaborare între guvernul galez, Asociaţia autorităţilor guvernamentale locale din Ţara Galilor şi autorităţile locale. Planul de investiţii trebuie să fie aliniat cu propunerile strategice privind reorganizarea şcolară şi cu planul post-16 transformation (care prevede planificarea şi alocarea structurilor educaţionale pentru elevi cu vârste între 16 – 19 ani). Punerea în aplicare a planului ar implica modificări semnificative în alocarea finanţărilor privind capitalul fix, cu o distanţare de calculul pe bază de formulă şi adoptarea unui proces bazat pe un plan strategic de investiţii, direcţionat către acoperirea nevoilor.

Determinarea discreţionară a resurselor bugetare şi aprobarea bugetară reprezintă metodele de finanţare cele mai frecvent utilizate de către autorităţile intermediare Aşa cum se prezintă în mod clar în Capitolul 1, în marea majoritate a ţărilor, autorităţile intermediare (la nivel local sau regional) joacă un rol important în finanţarea şcolilor. Acestea transferă autorităţilor de la nivel şcolar resursele care le-au fost alocate de către ministerele responsabile, achiziţionează în nume propriu anumite bunuri sau servicii pentru şcoală şi, în unele ţări, utilizează o parte din propriile venituri fiscale pentru finanţarea parţială a învăţământul şcolar.

Deşi metodele utilizate în procesul de distribuire a fondurilor către şcoli pot varia între diferitele tipuri de autorităţi intermediare, se pare că cel mai frecvent este ca aceste autorităţi, fie să-şi utilizeze propria capacitate de evaluare în stabilirea cuantumului fondurilor care vor fi transferate, fie ca alocarea să se bazeze pe costurile şi bugetele prezentate spre aprobare de către autorităţile şcolare.

(15) http://21stcenturyschools.org/?lang=en

http://21stcenturyschools.org/?lang=en

33

CAPITOLUL 3: CRITERIILE AVUTE ÎN VEDERE LA DETERMINAREA NIVELULUI DE RESURSE NECESARE ŞCOLILOR

Acest capitol vine în completarea capitolului precedent continuând să exploreze modul în care autorităţile din domeniul educaţiei încearcă să distribuie resursele între autorităţile intermediare şi şcoli, în conformitate cu nevoile şcolilor şi într-o manieră echitabilă şi eficientă. După ce, în Capitolul al 2-lea au fost analizate metodele utilizate pentru alocarea resurselor, prezentul capitol se concentrează pe criteriile luate în considerare de diferitele autorităţi implicate în finanţarea instituţiilor şcolare (vezi Capitolul 1) pentru stabilirea cuantumului resurselor care trebuie alocate direct fiecărei şcoli. De asemenea, acesta analizează criteriile luate în considerare de autorităţile centrale în momentul stabilirii nivelului fondurilor transferate către autorităţile intermediare, care se adaugă la totalul resurselor furnizate şcolilor. Aceste transferuri includ subvenţii alocate acoperirii unei anumite categorii de resurse, subvenţii globale şi sume forfetare. În acest sens, au fost avute în vedere doar criteriile legate de educaţie. Indicatorii cu caracter general, utilizaţi pentru determinarea valorii sumelor forfetare acordate autorităţilor municipale, cum ar fi numărul de locuitori dintr-o zonă, nu intră în domeniul de aplicare a prezentului capitol.

Prezentul capitol se limitează la situaţiile în care autorităţile responsabile folosesc metode de finanţare bazate pe criterii comune, convenite la nivel central/superior. Aşadar, analiza se concentrează în mare măsură asupra formulelor bazate pe anumite variabile date, precum numărul de elevi, şi în care fiecărui elev I se asociază o anumită valoare, care poate fi o valoare monetară sau o unitate de resurse (umane sau materiale). Cu toate acestea, se mai utilizează şi alte metode de finanţare pentru a stabili valoarea exactă a resurselor necesare fiecărei şcoli sau autorităţi intermediare, metode bazate pe variabile definite la nivel central, dar fără formule definite la nivel central. Nu fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol discuţiile privind alocarea de resurse în mod discreţionar de către autorităţile responsabile, care pot decide diferit, de la caz la caz, în funcţie de nevoile estimate de şcoli sau autorităţi intermediare. Ca şi în alte cazuri, aspectele legate de bunurile de capital (vezi Capitolul 2), nu se discută aici.

Mai întâi sunt analizate criteriile luate în considerare pentru determinarea cuantumului resurselor de personal, urmând ca apoi să fie sunt examinate cele utilizate pentru determinarea resurselor operaţionale. Prezentul capitol oferă o imagine de ansamblu, pentru fiecare categorie de resurse, privind aspecte legate de utilizarea sau nu a unui singur set de criterii măsurabile, de către autorităţile responsabile. Sunt prezentate apoi informaţii cu privire la unele dintre aceste criterii, cu un accent special pe caracteristicile specifice ale şcolilor sau ale elevilor care pot influenţa nivelul fondurilor alocate şcolilor sau autorităţilor intermediare. Acest capitol prezintă, de asemenea, şi cazurile mai puţin frecvente în care, în finanţarea instituţiilor şcolare, se ţine seama de criterii bazate pe performanţe.

În marea majoritate a ţărilor, nivelul resurselor necesare acoperirii cheltuielilor cu personalul se bazează pe criterii definite de autorităţile de nivel central/superior În toate ţările, autorităţile centrale/de nivel superior utilizează un set de criterii măsurabile cu scopul de a defini cantitatea de resursece vor fi alocate şcolilor sau autorităţilor intermediare pentru acoperirea cheltuielilor privind personalul. Cu toate acestea, în Germania şi Spania, criteriile utilizate pentru stabilirea nivelului de resurse pentru personal sunt stabilite de cele 16 landuri şi de cele 17 Comunităţi Autonome, iar aceste criterii nu sunt analizate aici.

În mai puţin de jumătate dintre sistemele de învăţământ, în cazurile în care autorităţile determină cuantumul fondurilor alocate pentru acoperirea cheltuielilor de personal (prin subvenţii globale sau alte tipuri de finanţări destinate cheltuielilor de personal), este utilizat un singur set de criterii pe care îl stabileşte ministerul de nivel central/superior. Această situaţie se prezintă în Belgia (în Comunităţile franceză şi flamandă pentru unităţile şcolare publice, subvenţionate), Republica Cehă, Grecia, Austria, Slovacia, Marea Marea Britanie (Irlanda de Nord) şi în Turcia. Prin comparaţie, în 13 alte sisteme de învăţământ (16), autorităţile intermediare au libertatea de a alege criteriile pe care le aplică şi, prin urmare, aceste criterii nu (16) Bulgaria (şcolile municipale), Danemarca, Estonia, Franţa, Letonia, Lituania, Polonia, România, Finlanda, Suedia şi Marea

Britanie (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia).

FINANŢAREA INSTITUŢI ILOR ŞCOLARE ÎN EUROPA: MECANISME, METODE ŞI CRITERII DE FINANŢARE PUBLICĂ

34

sunt analizate în prezentul capitol. Merită menţionat faptul că în Marea Britanie (Anglia şi Ţara Galilor), autorităţile locale se bucură doar de o autonomie parţială.

În Anglia, fiecare autoritate locală îşi poate alege, dintr-o listă de 12 factori stabiliţi la nivel central, modalitatea prin care intenţionează să-şi dezvolte propriile formule de repartizare a veniturilor în vederea alocării către şcoli a fondurilor (care acoperă cheltuielile de personal şi resursele operaţionale). Există şi doi factori obligatorii – un drept de bază pentru fiecare elev şi includerea unui factor care se adresează deficienţelor sau posibilităţilor reduse (condiţii economice precare, de exemplu). Pentru a răspunde aspectelor legate de echitate, în actualul sistem de finanţare va fi introdusă din 2015 o nouă formulă de finanţare la nivel naţional, pe care toate autorităţile locale vor trebui să o utilizeze.

În Ţara Galilor, autorităţile locale îşi determină propriile formule de atribuire a subvenţiilor globale pentru acoperirea cheltuielilor de personal şi resurse operaţionale pentru şcoli. Cu toate acestea, 70% din finanţare trebuie distribuită pe baza numărului de elevi, care poate fi ponderat în funcţie de cinci factori. Autorităţile locale dispun discreţionar de distribuirea celor 30% care mai rămân, pe baza unui set de factori acceptaţi prin reglementările existente, cum ar fi: dimensiunea şi starea clădirilor şi a terenurilor, nivelul preţurilor, mentenanţa, acordarea meselor în şcoli, nivelul salariilor, etc.

În toate ţările, criteriile luate în considerare pentru determinarea nivelul de resurse necesare acoperirii cheltuielilor de personal sunt bazate pe intrări Toate autorităţile centrale sau de nivel superior şi cele intermediare, care utilizează criterii stabilite la nivel central pentru determinarea nivelului de resurse necesar acoperirii cheltuielilor de personal din fiecare şcoală sau valoarea fondurilor transferate, destinate să contribuie la acoperirea costurilor de personal, iau în considerare criterii bazate pe intrări (a se vedea Figura 3.1). Cu alte cuvinte, aceste criterii se bazează pe nevoile reale ale şcolilor şi pe costurile reale suportate de acestea.

Tehnicile utilizate pentru efectuarea calculelor necesare variază în funcţie de complexitate, mai exact, în funcţie de numărul indicatorilor avuţi în vedere. În acest sens, se pot distinge două categorii principale. În prima categorie, autorităţile centrale/de nivel superior sau mediu analizează o serie limitată de criterii legate de numărul de elevi sau de numărul de angajaţi. În cea de a doua, care este cea mai extinsă, autorităţile relevante iau în considerare o gamă mai largă de criterii bazate pe intrări. De exemplu, se ia în calcul o instituţie şcolară sau o serie de caracteristici privind elevii şi, prin urmare, se efectuează o evaluare mai detaliată a necesităţilor fiecărei şcoli.

În cinci ţări, ministerele sau autorităţile regionale responsabile utilizează doar un număr limitat de criterii privind numărul elevilor sau al cadrelor didactice existente, care sunt, de obicei, ponderate în funcţie de nivelul educaţional sau de anul şcolar. În Croaţia, subvenţia acordată şcolilor de către autorităţile centrale pentru remunerarea personalului este, în mare măsură, determinată pe baza numărului de angajaţi ai instituţiilor de învăţământ şcolar. În Cipru (pentru şcolile primare), în Malta şi Islanda (pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior), nivelul resurselor necesare acoperirii cheltuielilor de personal sau subvenţiile globale care le acoperă sunt alocate fiecărei şcoli în principal pe baza numărului de elevi. Această situaţie se întâlneşte, de asemenea, şi în Bulgaria, unde valoarea subvenţiei globale destinată acoperirii necesarului pentru toate categoriile de resurse este distribuită autorităţilor locale de Ministerul de Finanţe. Cu toate acestea, autorităţile municipale pot decide anual cu privire la componente suplimentare pe care le vor include în formula aplicată la calculul finanţării şcolilor municipale.

În majoritatea ţărilor, criteriile utilizate pentru determinarea nivelului resurselor necesare acoperirii cheltuielilor de personal sau sumele transferate cu titlul de contribuţie la acoperirea costurilor de personal nu iau în considerare doar numărul elevilor sau al personalului existent, ci şi alte criterii care permit o analiză mai aprofundată a nevoilor şcolii şi, prin urmare, alocarea diferenţiată a fondurilor.

Unele criterii sunt utilizate doar de un număr limitat de ţări. În Belgia, Danemarca, Lituania, Letonia, Slovacia şi Marea Britanie (Scoţia şi Irlanda de Nord), şcolile mici sau autorităţile locale care poartă responsabilitatea finanţării unor şcoli mici beneficiază de resurse suplimentare, ca parte a cotelor lor de finanţare, pentru a compensa costurile unitare mai mari ale acestora. În Polonia şi Slovacia sunt luate în considerare criteriile care reflectă costurile mai ridicate pentru anumite grupe de vârstă sau pentru anumite cursuri specifice (artă, sport, etc.).

CAPITOLUL 3: CRITERII AVUTE ÎN VEDERE LA DETERMINAREA NIVELULUI RESURSELOR INSTITUȚ I ILOR ȘCOLARE

35

Majoritatea ţărilor includ criterii care contribuie la eliminarea decalajelor dintre şcoli sau domenii de studiu şi asigură egalitatea de şanse pentru toţi elevii. Aceste criterii sunt legate de amplasarea geografică a şcolii, de nivelul dezavantajelor de natură economică sau socială şi de orice alte caracteristici privind elevii şi care impun suplimentarea necesarului de resurse.

Figura 3.1: Criteriile bazate pe intrări, luate în considerare la determinarea nivelului resurselor care contribuie la costurile de personal (didactic şi nedidactic) din învăţământul primar şi secundar general, în anul 2013/14

Este luat în considerare doar numărul elevilor sau al angajaţilor

Este luat în considerare numărul elevilor sau al angajaţilor plus alte criterii bazate pe intrări

Nu există criterii comune convenite la nivel central/superior


Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru definiţiile personalului didactic şi nedidactic, a se vedea Glosarul.

Figura se referă la criteriile bazate pe intrări folosite la determinarea cantităţii de resurse necesare acoperirii cheltuielilor de personal de către:

Autorităţile centrale/autorităţile de nivel superior responsabile cu alocarea resurselor de personal în şcoli sau de către autorităţile intermediare;

Autorităţile intermediare din anumite ţări, atunci când se determină valoarea fondurilor alocate acoperirii cheltuielilor de personal (Belgia: Comunităţile flamandă şi franceză pentru şcolile publice subvenţionate), Republica Cehă, Grecia, Austria, Slovacia, Marea Britanie (Irlanda de Nord) şi Turcia).

În ambele cazuri, tipul de transfer include subvenţii alocate exclusiv pentru personal, precum şi subvenţii globale/sume forfetare destinate acoperirii cheltuielilor cu personalul, parţial sau integral.

Sunt luate în considerare doar criteriile legate de educaţie. Au fost excluşi indicatorii generali, cum ar fi numărul de locuitori dintr-o zonă, care poate determina cuantumul sumei forfetare transferate autorităţilor intermediare.

„Alte criterii bazate pe intrări” se referă la alte categorii de indicatori care iau în considerare caracteristici specifice pentru elevi, cum ar fi mediul social şi nevoile educaţionale speciale, precum şi caracteristici prvind instituţia şcolară, cum ar fi localizarea geografică (de exemplu, în mediul rural sau urban, într-o zonă defavorizată din punct de vedere social, într-o regiune cu un climat specific), tipul de instituţie, facilităţile existente etc.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia (Comunitatea flamandă): Harta prezintă criteriile pe baza cărora se stabileşte nivelul resurselor alocate pentru personalul didactic din şcoli. Pentru necesarul de personal nedidactic, este luat în considerare numai numărul de elevi. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Germania şi Spania: Criteriile utilizate pentru stabilirea nivelului resurselor de personal alocate fiecărei şcoli variază în funcţie de fiecare dintre cele 16 landuri, respectiv, de cele 17 Comunităţi Autonome. Franţa: Harta se concentrează pe criteriile utilizate la stabilirea nivelului necesarului de resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic, acordate de Ministerul Educaţiei diviziunilor administrative ale statului, respectiv direcţiei regionale de stat pentru educaţie. Cipru: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare de învăţământ secundar. Pentru şcolile primare, Ministerul Educaţiei şi Culturii defineşte nivelul necesarului de resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul didactic doar pe baza numărului de clase. Letonia: Harta se concentrează asupra criteriilor utilizate de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei la stabilirea valorii subvenţiilor care acoperă salariile personalului didactic, subvenţii care sunt distribuite către autorităţile municipale. Autorităţile locale se bucură de autonomie în alegerea criteriilor pe care le aplică la stabilirea valoarii subvenţiilor acordate şcolilor pentru acoperirea salariilor personalului nedidactic. Ungaria: Harta prezintă situaţia pentru cadrele didactice şi o parte a personalului nedidactic (organizatorii de activităţi pentru timpul liber). Autoritatea centrală (Klebelsberg) stabileşte nivelul resurselor care se alocă pentru personalul auxiliar din fiecare şcoală, în localităţile cu mai puţin de 3.000 de locuitori, pe baza numărului de elevi înscrişi. În comunităţile mai mari, autoritatea municipală defineşte criteriile pe baza cărora se alocă resursele necesare acoperirii cheltuielilor pentru personalul auxiliar din fiecare şcoală.


36

Austria: Harta prezintă criteriile utilizate de autorităţile federale şi de cele regionale pentru stabilirea nivelului de resurse alocate personalului didactic din şcoli, precum şi cantitatea de resurse pentru personalul nedidactic atribuite către Allgemeinbildende höhere Schulen. Pentru şcolile primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen, autorităţile municipale îşi stabilesc criteriile pe care le utilizează la definirea cuantumului de resurse atribuite şcoli pentru acoperirea cheltuielilor cu personalul nedidactic. Suedia: Harta prezintă criteriile utilizate de către administraţia centrală la stabilirea nivelului sumei forfetare acordate autorităţilor municipale, care contribuie într-o proporţie foarte redusă la bugetele pentru educaţie ale acestora. Islanda: Harta prezintă situaţia pentru instituţiile şcolare din învăţământul obligatoriu. Pentru instituţiile de învăţământ secundar superior, Ministerul Educaţiei acordă o subvenţie globală destinată acoperirii tuturor categoriilor de resurse şi care se calculează pe baza numărului de elevi. Norvegia: Administraţia centrală nu ia în considerare criterii legate de domeniul educaţiel la determinarea cuantumului sumei forfetare acordate autorităţilor regionale sau municipale pentru finanţarea şcolilor.

Aproximativ două treimi dintre ţările includ decalajele existente între şcoli sau zone geografice în lista criteriilor pe care le iau în considerare la stabilirea cuantumului resurselor de personal În aproximativ zece ţări, autorităţile centrale/de nivel superior iau în considerare disparităţile geografice sau demografice, atunci când stabilesc nivelul resurselor necesare acoperirii cheltuirlilor de personal (inclusiv subvenţiile alocate acoperirii costurilor de personal şi subvenţiile globale/sumele forfetare destinate acoperirii totale sau parţiale a costurilor de personal). Această situaţie se regăseşte în Belgia, Estonia, Franţa, Letonia, Lituania, Finlanda şi Marea Britanie (Ţara Galilor şi Scoţia). Într-adevăr, în aceste ţări, autorităţile centrale/de nivel superior iau în considerare densitatea populaţiei din zona avută în vedere şi localizarea şcolii într-o zonă urbană sau rurală. În Danemarca, Polonia şi Finlanda, autorităţile centrale/de nivel superior distribuie autorităţilor locale şi/sau şcolilor din zone îndepărtate mai multe resurse per elev. În România, este luată în considerare natura urbană sau rurală a zonei în care este localizată şcoala, precum şi diferitele condiţii meteorologice din diferite regiuni. În Grecia, Ministerul Educaţiei şi Cultelor şi serviciile sale regionale descentralizate iau în considerare aspecte specifice legate de desfăşurarea activităţii educaţionale în regiuni problematice, îndepărtate sau greu accesibile, precum şi distanţele dintre şcoli, atunci când stabilesc cuantumul resurselor dedicate personalului.

În mai mult de jumătate dintre ţări, cantitatea resurselor alocate autorităţilor intermediare sau şcolilor în vederea acoperirii (parţiale sau integrale) a costurilor de personal, ţine seama şi de elevii care ar putea avea nevoi educaţionale suplimentare. Limba maternă a elevilor sau originea etnică este luată în considerare în 17 ţări. În Estonia, Italia, Slovacia, Polonia, România şi Finlanda, la determinarea cuantumului suplimentar al resurselor pe care le primesc şcolile sau autorităţile locale, se ţine cont mai degrabă de furnizarea unor cursuri în limba maternă specifică sau de organizarea unor şcoli pentru cei care nu sunt vorbitori nativi ai limbii oficiale, decât de caracteristicile individuale ale elevilor. De multe ori, mediul socio-economic din care provin elevii este luat în considerare şi mai puţin. Este o situaţie care apare numai în Belgia, Franţa, Olanda, Slovacia, şi în toate cele patru ţări componente ale Marii Britanii. În sfârşit, există 14 ţări sau regiuni, în care sistemele de învăţământ, şcolile sau autorităţile locale primesc resurse suplimentare pentru elevii cu nevoi educaţionale speciale (NES) înscrişi în şcolile obişnuite. Aceste resurse suplimentare ar putea fi interpretate drept evidenţe în favoarea unor politici care favorizează incluziunea elevilor cu NES.

În aproximativ zece ţări, criteriile comune convenite la nivel central cu scopul de a acoperi costurile de personal (parţial sau integral) nu includ elemente caracteristice privind elevii. Ceea ce nu înseamnă neapărat că elementele caracteristice privind elevul nu sunt luate deloc în considerare, la finanţarea instituţiilor şcolare. Într-adevăr, există şi alte metode de alocare a finanţării, care nu sunt analizate aici, cum ar fi, de exemplu, procesele prin care se solicită alocarea unor fonduri specifice, care pot răspunde cerinţelor de finanţare suplimentară şi care pot răspunde unor categorii diferite de nevoi ale elevilor. Cu toate acestea, în unele cazuri, poate exista riscul ca aceste nevoi suplimentare să fie trecute cu vederea, o dată cu schimbarea priorităţilor politice sau cu limitarea finanţării.


37

Figura 3.2: Caracteristici privind elevii, luate în considerare la determinarea nivelului resurselor care contribuie la acoperirea cheltuielilor de personal (didactic şi nedidactic) din învăţământul primar şi general secundar, 2013/14

Mediul socio-economic, lingvistic sau etnic al elevilor

Mediul lingvistic sau etnic al elevilor

Elevii cu NES

Caracteristici ale elevilor care nu sunt incluse în criteriile comune convenite la nivel central

Nu există criterii comune convenite la nivel central/superior


Sursa: Eurydice.

Observaţii şi explicaţii Pentru definiţia personalului didactic şi nedidactic, a se vedea Glosarul. Această figură face referire la caracteristicile definitorii ale elevilor, utilizate la determinarea cunatumului resurselor de personal prin:

Autorităţile centrale/de nivel superior, cu responsabilităţi în alocarea resurselor necesare acoperirii cheltuielilor de personal în şcoli sau distribuirii acestor resurse către autorităţi intermediare;

Autorităţile intermediare (în anumite ţări) care au responsabilităţi legate de determinarea cantităţii de resurse alocate şcolilor (Belgia (Comunităţile franceză şi flamandă pentru unităţi şcolare publice, subvenţionate), Republica Cehă, Grecia, Austria, Slovacia, Marea Britanie (Irlanda de Nord) şi Turcia).

În ambele cazuri, tipul de transfer include subvenţii alocate exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de personal, precum şi subvenţii globale/sume forfetare care sunt destinate să acopere cheltuielile cu personalul, parţial sau total.

Sunt luate în considerare doar criterii legate de educaţie; sunt excluşi indicatorii generali, cum ar fi numărul de locuitori dintr-o zonă, care ar putea determina cuantumul sumei forfetare transferate către autorităţile intermediare.

Observaţii specifice pentru anumite contexte naţionale Belgia (benl): Harta prezintă criteriile de stabilire a nivelului resurselor alocate personalul didactic primite de instituţiile şcolare. Pentru stabilire a volumului de resurse alocate personalului nedidactic se ia în considerare doar numărul elevilor. Bulgaria: Harta prezintă situaţia pentru şcolile municipale. Germania şi Spania: Criteriile utilizate la stabilirea nivelului resurselor alocate fiecărei şcoli pentru acoperirea cheltuielilor de personal variază în funcţie de selectarea acestora de fiecare dintre cele 16 landuri şi, respectiv, de cele 17 Comunităţi Autonome. Cipru: Doar în învăţământul secundar, caracteristicile privind elevii (de exemplu, lipsa de fluenţă în utilizarea limbii de predare) se numără printre criteriile utilizate la determinarea cuantumului resurselor pentru acoperirea cheltuielilor de personal. Letonia: Harta se concentrează pe criteriile utilizate de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei pentru stabilirea valorii subvenţiilor alocate autorităţilor municipale pentru acoperirea salariilor personalului didactic. Autorităţile locale se bucură de autonomie în alegerea criteriilor pe care le aplică la stabilirea valorii subvenţiilor acordate şcolilor pentru acoperirea salariilor personalului nedidactic. Ungaria: Harta prezintă situaţia pentru personalul didactic. La stabilirea nivelului de resurse alocate unor anumite categorii de personal nedidactic (organizatori de activităţi pentru petrecerea timpului liber), Institutulul Klebelsberg ia în considerare numărul studenţilor care provin din medii socio-economice dezavantajate. Pentru nivelul resurselor alocate personalului auxiliar, a se vedea nota de la Figura 3.1. Austria: Harta prezintă situaţia criteriilor standard utilizate de către guvernul federal la stabilirea cuantumului resurselor necesare pentru personalul didactic, resurse care se alocă pentru şcolile primare, pentru Hauptschulen şi Neue Mittelschulen. Suedia: Harta prezintă criteriile utilizate de către administraţia centrală pentru a stabili nivelul sumei forfetare acordate autorităţilor municipale şi care contribuie într-o măsură foarte redusă la bugetele pentru educaţie ale acestora. Islanda: Informația se aplică doar pentru instituțiile școlare de învățământ obligatoriu. Ministerul Educaţiei nu ia în considerare caracteristicile definitorii ale elevilor la determinarea cuantumului subvenţiilor globale acordate instituţiilor şcolare de învăţământ secundar superior. Norvegia: La determinarea cuantumului sumei forfetare atribuite autorităţilor regionale sau municipal, utilizate ulterior pentru finanţarea școlilor, autoritățile centrale nu iau în considerare criterii privind domeniul educaţiei.


38

În Marea Britanie (Anglia) şi Olanda, sunt utilizate criterii standard de performanţă la determinarea cuantumului necesare de resurse de personal Două ţări includ un element bazat pe performanţă printre criteriile standard utilizate la calcularea nivelului subvenţiilor globale, destinate să acopere costurile de personal. Elementele bazate pe performanţă sunt legate de rezultatele reale sau preconizate de către o şcoală, pe o anumită perioadă de timp. Pot fi luate în considerare diferite tipuri de rezultate, cum ar fi, de exemplu, rata de retenţie (17).

În Olanda, metodele bazate pe performanţele şcolare, utilizate în determinarea nivelului de finanţare acordată școlilor, includ stimulente care urmăresc diminuarea părăsirii timpurii a şcolii. Într-adevăr, Agenţia Executivă pentru Educaţie atribuie şcolilor o finanţare suplimentară ca parte a subvenției globale destinată acoperirii cheltuielilor pentru bunuri, servicii operaţionale şi personal, pentru fiecare tânăr cu potenţial de a abandona timpuriu școala dar care rămâne înscris în sistemul educațional.

În Marea Britanie (Anglia), noua formulă utilizată de Agenţia pentru Finanţarea Învățământului, introdusă în 2013/14 pentru calcularea veniturilor (recurente) alocate autorităţilor locale şi şcolilor, pentru elevi cu vârste cuprinse între 16 şi 19 de ani care frecventează şcolile subvenţionate şi academiile, include și o facilitate de ponderare privind întreruperea studiilor. Cu alte cuvinte, finanţarea va fi redusă dacă elevii înscriși în învățământul post-obligatoriu nu rămân înscriși în programul de studii până la sfârşitul anului școlar.

Trebuie menționat faptul că și alte metode de finanţare, care nu fac obiectul analizei în prezenta secţiune deoarece nu se bazează pe criterii stabilite la nivel central, ar putea include, de asemenea, componente bazate pe criterii de performanţă.

Criteriile utilizate la stabilirea necesarului de bunuri şi servicii operaţionale sunt mai puţin cuprinzătoare decât cele folosite în cazul resurselor umane Sumele alocate acoperirii necesarului de resurse operaționale nu sunt determinate printr-un singur set de criterii stabilite la nivel central, la fel de des ca sumele alocate resurselor de personal. Într-adevăr, autoritățile intermediare se implică mai des în finanțarea bunurilor și serviciilor operaționale decât în finanțarea personalului (vezi Capitolul 1) și, în cele mai multe cazuri, acestea se bucură de autonomie atât în alegerea modului de finanțare cât și a criteriilor pe care le aplică. În peste două treimi dintre țări, autoritățile intermediare primesc și transferă resurse ce vor acoperi bunurile și serviciile operaționale către instituțiile şcolare, sau acoperă fie parțial (18), fie integral (19), necesarul de bunuri şi servicii operaţionale prin intermediul veniturilor locale de care dispun. Autorităţile regionale sau locale utilizează un singur set de criterii, stabilite la nivel central/superior numai în Belgia, Republica Cehă (doar pentru câteva elemente), Slovacia, Marea Britanie (Irlanda de Nord) şi Turcia. În plus, numărul autorităţilor centrale sau de nivel superior care utilizează criterii standardizate la determinarea nivelului de resurse necesare finanțării bunurilor şi serviciilor operaţionale este mai mic decât al celor care abordează o procedură similară pentru finanțarea personalului. Într-adevăr, în Grecia şi Cipru, ministerele relevante definesc sumele alocate pentru bunuri şi servicii operaţionale ca parte din subvenţiile globale destinate autorităților municipale şi şcolilor, pe baza costurilor înregistrate în perioada anterioară. În schimb, ca în cazul Belgiei (Comunitatea germanofonă, pentru şcolile din comunitate) şi Liechtenstein-ului, autorităţile centrale/de nivel superior au libertate deplină în determinarea nivelului de resurse pentru (unele) bunuri şi servicii operaţionale alocate ca parte a subvenţiilor globale, respectiv a sumelor forfetare care se alocă şcolilor şi autorităților municipale.

În cazul în care criteriile comune, definite la nivel central, sunt utilizate la definirea volumului subvențiilor globale (20) sau al sumelor forfetare (21) care vor acoperi cheltuielile de personal, precum şi pe cele destinate finanțării bunurilor şi serviciilor operaţionale, se folosește, de obicei, un singur set de criterii la stabilirea sumelor alocate pentru toate aceste categorii de resurse. Olanda prezintă un model diferit, (17) Pentru mai multe informații privind finanțările care iau în considerare performanțele, vezi EACEA/Eurydice, 2011.

Modernizarea învățământului superior în Europa: Finanțare și dimensiunea socială. Bruxelles: Eurydice. (18) Republica Cehă, Spain (şcolile primare), Italia, Letonia, Lituania, Ungaria şi România. (19) Croaţia, Austria (şcolile primare, Hauptschulen şi Neue Mittelschulen) şi Islanda (învăţământul obligatoriu). (20) Republica Cehă (o mică parte din bunurile și serviciile operaționale), Estonia, Lituania, Olanda, Portugalia (învăţământul

secundar), România, Marea Britanie (Anglia şi Irlanda de Nord), Islanda (învăţământul secundar superior). (21) Danemarca, Polonia, Finlanda, Marea Britanie (Ţara Galilor şi Scoţia).


39

deoarece valoarea subvenției globale acordată şcolilor de către Agenţia Executivă pentru Educaţie este subdivizat în trei componente: două bugete separate pentru costurile de personal şi un al treilea buget pentru bunuri şi servicii operaţional. Fiecare dintre cele trei componente se calculează în după criterii specifice. Bugetul pentru costurile de funcţionare este stabilit în funcţie de costul preconizat al resurselor.

Atunci când sunt utilizate criterii standard pentru atribuirea unor sume rezervate acoperirii cheltuielilor pentru bunuri şi servicii operaţionale către autorităţi intermediare sau școli (22),acestea sunt, de obicei, mai limitate ca număr decât cele utilizate la alocarea resurselor de personal. Într-adevăr, în aceste cazuri, criteriile se axează în principal pe caracteristici legate de infrastructură sau de numărul elevilor, cum ar fi numărul de metri pătraţi, numărul sălilor de clasă, tipul de şcoală, etc. Cu toate acestea, în Belgia (Comunităţile flamandă şi franceză), localizarea geografică şi/sau nevoile suplimentare ale fiecărui elev sunt incluse, de asemenea, pe lista criteriilor utilizate la determinare cuantumului de resurse ce vor fi alocate bunurilor şi serviciilor operaţionale.

(22) Belgia (Comunităţile franceză şi flamandă), Bulgaria (şcolile municipale), Republica Cehă, Italia, Letonia (materiale

didactice), Slovacia şi Malta.

41

DIAGRAME NAȚ IONALE PRIVIND FLUXURILE FINANCIARE

1 . G h i d d e u t i l i z a r e Aceste diagrame au fost create cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu a transferului de resurse financiare acordate din fonduri publice, în numerar sau în natură, şcolilor din învăţământul primar şi secundar general din fiecare ţară. Diagramele conţin informaţii referitoare la două întrebări principale:

1. Școlile primesc resursele din fondurile alocate lor sau aceste resurse sunt furnizate direct prin intermediul autorităților publice responsabile?

2. Care sunt nivelurile de autoritate publică (dintr-o anumită țară) implicate în finanțarea școlilor?

În mod ideal, informațiile ar trebui să fie parcurse pornind din partea inferioară a diagramei, pornind de la resurse și urmărind fluxul ascendent, pentru identificarea surselor.

Diferitele tipuri de resurse utilizate de școli sunt ilustrate în partea inferioară a diagramei. Resursele sunt grupate în cinci categorii principale: personal (didactic şi nedidactic), bunuri şi servicii operaţionale, bunuri de capital (bunuri mobile şi imobile), resurse specifice şi alte resurse.

Organismele/autoritățile implicate în dobândirea acestor resurse pot fi identificate prin parcurgerea traseelor marcate de săgețile punctate din diagramă. Acestea ar putea fi chiar instituțiile școlare (reprezentate de directorii de instituții sau de organele de conducere a școlilor) sau autorități locale, regionale sau centrale. Școlile pot fi reprezentate la două niveluri. Acestea sunt întotdeauna prezentate la baza diagramei, ca entități care utilizează resursele. De asemenea, ele pot fi prezentate ca actori implicaţi în transferul financiar, atunci când îşi remunerează personalul sau când achiziţionează la rândul lor diverse categorii de resurse.

Resursele primite de autorităţile publice sau de alte organisme, în vederea finanţării şcolilor, sunt indicate prin săgeţi. Aceste săgeţi pot fi continue sau punctate, pentru a preciza dacă resursele transferate sunt în bani sau în natură. Se pot diferenţia două tipuri de transferuri în numerar: sume forfetare destinate finanţării mai multor tipuri de servicii publice, furnizate de o anumită autoritate publică (săgeți albe continue) şi subvenţii alocate doar pentru domeniul educaţiei (săgeți negre continue). Contribuţia din resurse proprii a autorităţilor regionale sau locale la finanțarea instituțiilor şcolare este reprezentată de un octogon alb.

Bugetele sunt reprezentate prin linii negre, groase, orizontale. Numărul bugetelor reprezentate pe fiecare nivel de autoritate publică până la nivelul şcolii corespunde numărului de seturi de resurse transferate către autoritatea responsabilă sau către şcoală pentru anumite destinații speciale. În cazul autorităţilor centrale, numărului de bugete corespunde numărului de seturi de resurse pe care aceste autorităţi le alocă anumitor destinații. Destinația unui buget este reprezentată printr-una una sau mai multe săgeți indicatoare. De exemplu, în cazul în care școlile beneficiază de o singură alocare globală (subvenţie globală) pe care o distribuie între diferitele categorii de resurse așa cum dorește, bugetul se prezintă ca o linie orizontală, neagră, groasă.

În cazul în care sistemului de finanţare a instituțiilor şcolare nu este uniform în cadrul aceleiași ţări, din cauza autonomiei autorităţilor locale, notele explicative precizează statutul informaţiilor prezentate în diagramă şi/sau alte situaţii posibile. Notele oferă, de asemenea, informaţii complementare față de cele indicate în diagramă, cu scopul de a permite cititorului să înţeleagă mai bine situaţia din fiecare ţară.


42

Diagramele oferă informaţii esenţiale cu privire la finanţarea şcolilor primare şi secundare generale, dar cititorii ar trebui să ţină seama de limitările acestora pentru a evita interpretările greşite. Următoarele informaţii nu sunt incluse în diagrame:

1. Contribuţiile părinţilor şi ale altor resurse private pe care şcolile le pot primi.

2. Sprijinul financiar acordat familiilor sau unor anumiți studenţi (individual).

3. În cazul transferurilor de sume forfetare, alocările de resurse către alte categorii de servicii publice, în afara celor furnizate de instituțiile şcolare.

LEGENDĂ:

Autoritate de nivel central implicată în transferul resurselor necesare instituțiilor şcolare.

Autoritate de nivel regional/diviziune administrativă a statului implicată în transferul resurselor necesare instituțiilor şcolare.

Autoritate de nivel local implicată în transferul resurselor necesare instituțiilor şcolare.

Organism şcolar sau membru al personalului implicat în transferul resurselor necesare instituțiilor şcolare.

Sumă forfetară transferată de la o autoritate publică – furnizor de resurse către o autoritate publică – utilizator de resurse.

Resurse educaţionale transferate în natură de la o autoritate publică – furnizor de resurse către organismul care le utilizează.

Resurse educaţionale transferate în numerar de la o autoritate publică – furnizor de resurse pentru organismul care le utilizează.

Buget utilizat de organismul implicat în transferul resurselor necesare şcolilor.

Categorii de resurse utilizate de instituțiile școlare.

Resurse proprii utilizate de o autoritate regională/o diviziune a administrativă a statului sau o autoritate locală implicată în transferul de resurse necesare şcolilor.

DIAGRAME NAȚIONALE PRIVIND FLUXURILE FINANCIARE

43

2 . S e c ţ i u n e a D i a g r a m e N a ţ i o n a l e

BELGIA – COMUNITATEA FRANCEZĂ 45 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (sistemul educaţional comunitar) 45 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (unităţi şcolare subvenţionate) 46

BELGIA – COMUNITATEA VORBITOARE DE LIMBA GERMANĂ 47 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (sistemul educaţional comunitar) 47 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (unităţi şcolare subvenţionate) 48

BELGIA – COMUNITATEA FLAMANDĂ 49 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (sistemul educaţional comunitar) 49 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (unităţi şcolare subvenţionate) 50

BULGARIA 51 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (şcoli municipale) 51

REPUBLICA CEHĂ 52 Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior 52 Gymnázium şi gymnázium víceleté (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior şi școli generale multi-anuale (învăţământ secundar)) 53

DANEMARCA 54 Folkeskolen (şcoli primare şi instituţii de învăţământ secundar inferior) 54 Gymnasium (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior) 55

GERMANIA 56 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 56

IRLANDA 57

ESTONIA 58 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 58

GRECIA 59 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 59

SPANIA 60 Şcoli primare 60 Şcoli generale (învăţământ secundar) 61

FRANŢA 62 Şcoli primare 62 Şcoli generale (învăţământ secundar) 63

CROAŢIA 64 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 64

ITALIA 65 Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior 65 Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior 66

CIPRU 67 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 67

LETONIA 68 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 68

LITUANIA 69 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 69

UNGARIA 70 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 70

MALTA 71 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 71


44

OLANDA 72 Şcoli generale primare, învăţământ secundar inferior şi superior (VMBO, HAVO, VWO) 72

AUSTRIA 73 Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (Hauptschulen şi Neue Mittelschulen) 73 Instituţii şcolare de învăţământ secundar (allgemeinbildende höhere Schulen) 74

POLONIA 75 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 75

PORTUGALIA 76 Primul ciclu de Ensino basico 76 Ciclul doi şi trei de Ensino basico şi școlile generale (învăţământ secundar) 77

ROMÂNIA 78 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 78

SLOVENIA 79 Osnovne šole (şcoli primare şi instituţii de învăţământ secundar inferior) 79 Gimnazije (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior) 80

SLOVACIA 81 Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior 81 Gymnázia (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior) 82

FINLANDA 83 Instituţii şcolare de învăţământ general, primar şi gimnazial 83 Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior 84

SUEDIA 85 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 85

MAREA BRITANIE – ANGLIA 86 Maintained schools (învăţământ primar şi general secundar) 86 Academies (învăţământ primar şi general secundar) 87

MAREA BRITANIE – ŢARA GALILOR 88 Maintained schools (învăţământ primar şi general secundar) 88

MAREA BRITANIE – IRLANDA DE NORD 89 Controlled şi Catholic maintained schools (învăţământ primar şi general secundar) 89 Voluntary grammar şi grant-maintained integrated schools (învăţământ primar şi general secundar) 90

MAREA BRITANIE – SCOŢIA 91 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 91

ISLANDA 92 Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior 92 Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior 93

LIECHTENSTEIN 94 Şcoli primare 94 Şcoli generale (învăţământ secundar) 95

NORVEGIA 96 Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar) 96

TURCIA 97 Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior 97 Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior 98

DIAGRAM

E NAȚIONALE PRIVIND FLUXURILE FINANCIARE

45

B E L G I A – C O M U N I T A T E A F R A N C E Z Ă Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (sistemul educaţional comunitar)

Suma forfetară transferată de Guvernele regiunilor Valonia şi a Capitalei Bruxelles către Guvernul Comunității franceze din Belgia provin din taxele radio/TV. În plus, organismele responsabile cu administrarea serviciilor publice pentru formare profesională și ocuparea forței de muncă din Valonia și din Capitala Bruxelles (Forem&Actiris) transferă diferite contribuții Guvernului Comunității franceze din Belgia.

FINANŢAREA INSTITUŢIILOR ŞCO

LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M

ETODE ŞI CRITERII DE FINANŢARE PUBLICĂ

46

B E L G I A – C O M U N I T A T E A F R A N C E Z Ă Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (unităţi şcolare subvenţionate)

Pentru unităţile şcolare publice subvenţionate, organismul coordonator responsabil este o autoritate de nivel local, adică o autoritate municipală, regional sau orășenească. Pentru unităţile şcolare private subvenţionate, „organismul coordonator responsabil“ este o persoană fizică sau o entitate de drept privat, care administrează una sau, în foarte puține cazuri, mai multe școli. Organismele coordonatoare trebuie să contribuie la cheltuielile de capital ale școlilor pe care le administrează (provenind din taxe locale, în cazul unităţilor şcolare publice subvenţionate, şi din resursele proprii, în cazul unităţilor şcolare private subvenţionate). Suma forfetară transferată de Guvernele regiunilor Valonia şi a Capitalei Bruxelles către Guvernul Comunității franceze din Belgia provin din taxele radio/TV. În plus, organismele responsabile cu administrarea serviciilor publice pentru formare profesională și ocuparea forței de muncă din Valonia și din Capitala Bruxelles (Forem&Actiris) transferă diferite contribuții Guvernului Comunității franceze din Belgia. Autorităţile locale care acordă beneficii sociale (materializate în servicii auxiliare oferite de școli, cum ar fi cantine sau centre de zi, pe lângă responsabilitățile principale, legate de educație) către unităţile şcolare publice subvenţionate sunt obligate să acorde servicii similare școlilor private subvenționate de pe teritoriul lor.

DIAGRAM


47

B E L G I A – C O M U N I T A T E A V O R B I T O A R E D E L I M B A G E R M A N Ă Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (sistemul educaţional comunitar)


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


48

B E L G I A – C O M U N I T A T E A V O R B I T O A R E D E L I M B A G E R M A N Ă Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (unităţi şcolare subvenţionate)

Pentru unităţile şcolare publice subvenţionate, „organismul coordonator responsabil“ este o autoritate municipală. Pentru unităţile şcolare private subvenţionate, organismul coordonator responsabil este o persoană fizică sau un organism guvernat de dreptul privat. Aceste școli (și organisme coordonatoare) trebuie să contribuie cu 40 % la acoperirea cheltuielilor cu bunurile mobile şi cu 20 % la acoperirea cheltuielilor cu bunurile imobile (cheltuieli de capital).

DIAGRAM


49

B E L G I A – C O M U N I T A T E A F L A M A N D Ă Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (sistemul educaţional comunitar)

Şcolile sunt organizate în grupuri denumite scholengroepen, care poartă responsabilitatea managementului lor financiar. Autonomia financiară a instituțiilor școlare individuale variază între scholengroepen. În unele cazuri, se achiziționeaza la nivel de grup bunuri şi servicii operaţionale pentru un număr de școli, pentru a se beneficia de avantajele cumpărării unor cantități mari. În alte cazuri, scholengroepen își asumă responsabilitatea achiziției de bunuri şi servicii operaţionale dar școala își stabilește atât cantitatea cât şi natura resurselor în cauză. Consiliul GO!schools este un consiliu general care se ocupă cu finanțarea școlilor organizate în cadrul Comunității flamande. Prin intermediul unor bugete foarte specifice, provenind de la Ministerul Educației și Formării al Comunității flamande, scholengroepen poate uneori să acopere direct unele cheltuieli privind bunurile imobile și reparațiile.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


50

B E L G I A – C O M U N I T A T E A F L A M A N D Ă Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (unităţi şcolare subvenţionate)

Pentru unităţile şcolare subvenţionate din fonduri publice, „organismul coordonator responsabil“ îl constituie o autoritate de nivel local, cum ar fi autorităţile municipale, regionale sau orășenești. Pentru unităţile şcolare subvenţionate din fonduri private, organismul coordonator responsabil este o persoană fizicăsau sau o entitate guvernată de dreptul privat, care administrează una sau mai multe școli. Autorităţile locale trebuie să contribuie cu 30 sau 40 % la cheltuielile de capital ale unităţilor şcolare publice subvenţionate şi folosesc în acest scop taxele locale. Organismele coordonatoare ale unităţilor şcolare private subvenţionate trebuie să contribuie cu 30 sau 40 % la cheltuielile de capital ale școlilor pe care le administrează şi folosesc în acest scop resurse proprii. Autorităţile locale care acordă beneficii sociale (materializate în servicii auxiliare oferite de școli, cum ar fi cantine sau centre de zi, pe lângă responsabilitățile principale, legate de educație) către unităţile şcolare publice subvenţionate sunt obligate să acorde servicii similare școlilor private subvenționate de pe teritoriul lor.

DIAGRAM


51

B U L G A R I A Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (şcoli municipale)

Școlile de stat sunt finanţate direct de Ministerul Educaţiei şi Științei. Acestea reprezintă 16 % din totalul școlilor. Anual, resurse suplimentare sunt alocate derulării unor programme naționale care au ca obiectiv dezvoltarea învățământului școlar. Aceste programe (10, în 2013) se adresează şcolilor municipale și celor publice. Programele naționale urmăresc anumite tematici privind educația școlară cum ar fi extinderea introducerii TIC în școli, modernizarea educaţiei vocaționale, dezvoltarea competențelor lingvistice, etc.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


52

R E P U B L I C A C E H Ă Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior

Instituția care se ocupă de înființarea şcolilor primare şi a instituţiilor de învăţământ secundar inferior este, de obicei, o autoritate municipală. Această poartă responsabilitatea cheltuielilor curente (costuri de funcționare, cum ar fi plata energiei electrice) şi a cheltuielilor de capital. Instituția responsabilă poate contribui la capitolul „Alte categorii de resurse“ dar acest lucru depinde de mijloacele sale specifice. Fondurile provenind din impozite municipale (taxe locale) pot fi redistribuite de către autorităţile municipal, după cum acestea consideră că este cazul.

DIAGRAM


53

R E P U B L I C A C E H Ă Gymnázium şi gymnázium víceleté (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior şi școli generale multi-anuale (învăţământ secundar))

Diagrama include instituțiile de tip gymnázium (instituții de învățământ secundar superior general) şi víceleté gymnázium (școli secundare multi-anuale generale) în care se include atât primii ani de învățământ obligatoriu cât şi învățământul secundar superior. Instituția care poartă responsabilitatea acestor școli este, de obicei, de nivel regional.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


54

D A N E M A R C A Folkeskolen (şcoli primare şi instituţii de învăţământ secundar inferior)

Autorităţile municipale pot decide daca doresc să-și utilizeze veniturile pentru a finanța diferitele componente ale bugetelor școlare.

DIAGRAM


55

D A N E M A R C A Gymnasium (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior)

Bugetele alocate de Ministerul Educaţiei şi de Ministerul Învățământului Superior şi Ştiinţei provin de la Ministerul Afacerilor Economice şi Internelor. Ministerul Educaţiei alocă subvenții de tip „taximetru“ directorilor de școli sau consiliilor școlare precum şi alte tipuri de subvenții destinate unor proiecte specifice. Teoretic, aceste granturi pot fi utlizate pentru procurarea oricăror tipuri de resurse.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


56

G E R M A N I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Sistemul școlilor din sectorul public este finanţat pe baza unei diviziuni a responsabilității între landuri şi autorităţile locale. Organismul de administrare a școlii (Schulträger) este reprezentat, de obicei, de una sau mai multe autorităţi municipale. Nivelul federal nu este implicat în finanţarea sistematică a școlilor. În unele landuri, subvențiile generale care se calculează pe baza numărului estimat de elevi şi care sunt alocate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale școlilor sunt furnizate de autorităţile locale. pentru unele categorii de cheltuieli curente (cum ar fi materialele didactice sau transportul la școală), autorităţile locale pot primi, în anumite condiții, subvenții specifice de la guvernul landului, în general sub forma unei sume forfetare. În majoritatea landurilor, autorităţile locale pot primi sprijin financiar de la autoritățile de la nivel central (Land) pentru lucrări de construcții, achiziționarea clădirilor, renovări, etc. Posibilitatea ca școlile să-și administreze bugete proprii a crescut în ultimii ani, odată cu aplicarea amendamentelor privind legislațiai în domeniul învățământului. În majoritatea landurilor, școlile au deja capacitatea de a-și determina modul în care își utilizează resursele proprii și de ale aloca uneia sau mai multor tipuri de cheltuieli (de exemplu, acoperirii necesarului de materiale didactice și de învățare), în cadrul bugetului alocat de un organism administrativ. Există inițiative care urmăresc extinderea capacității școlilor privind modul în care își alocă mijloacele financiare în domeniul resurselor umane, cum ar fi gestionarea costurilor de personal.

DIAGRAM


57

I R L A N D A

Diagrama prezintă situația școlilor primare şi a aproximativ 2/3 din instituţiile şcolare de învăţământ secundar (about 500). Pentru cealaltă treime a instituţiilor şcolare de învăţământ secundar, fondurile se derulează prin intermediul Consiliilor de Educație și Formare (ca autorități intermediare).


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


58

E S T O N I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

DIAGRAM


59

G R E C I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Diagrama nu acoperă și școlile care funcționează pe lângă biserici și care există în Grecia, într-un număr limitat. K.Y.S.A (pentru construcțiile de infrastructuri) poartă responsabilitatea pentru achizițiile de terenuri şi construcții, mentenanţă şi reparaţii, şi echipament. Fondurile pe care el primește de la Ministerul Infrastructurii, Transporturilor şi Rețelelor sunt utilizate doar pentru reparaţii, întreținere şi achizițiile de terenuri şi construcții. Fondurile pentru achiziția de echipament provin doar de la Ministerul Educaţiei.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


60

S P A N I A Şcoli primare

Diagrama prezintă cea mai obișnuită situație din momentul în care Comunitățile Autonome sunt autorizate să delege competențe către autoritățile locale. 15 dintre cele 17 Comunități Autonome contribuie împreună cu autoritățile de stat la un fond comun denumit „Fondul de garantare a serviciilor publice de bază“. Prin acest fond se asigură faptul că toate Comunitățile Autonome primesc aceleași resurse pe cap de locuitor, raportat la numărul populației (rectificat) sau pe unitatea de nevoi, pentru educaţie, sănătate şi servicii sociale. celelalte două Comuniăți, Țara Bascilor şi Navarra, administerază şi ele un fond propriu pentru educaţie, sănătate şi servicii sociale şi contribuie la bugetul de stat cu sume destinate acoperirii costurilor comune. Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sporturilor (MECD) administrează fonduri publice pentru școli în Orașele autonome Ceuta și Melilla precum şi pentru instituțiile educaţionale din străinătate. Resursele autorităţilor locale provin în principal din impozitele proprii. Cu toate acestea, acestea pot utiliza fondurile transferate de către Comunitățile Autonome sau de stat, pentru a-și acoperi parțial cheltuielile. Impozitele regionale merg către „Fondul de garantare a serviciilor publice de bază“, aflat în administrarea guvernului central, și care reprezintă o sumă forfetară destinată tuturor categoriilor de servicii publice. Acesta este apoi redistribuit ca sumă forfetară către Comunitățile Autonome, care pot folosi fondurile pentru educaţie sau pentru alte servicii publice.

DIAGRAM


61

S P A N I A Şcoli generale (învăţământ secundar)

Diagrama prezintă cea mai obișnuită situație din momentul în care Comunitățile Autonome sunt autorizate să delege competențe către autoritățile locale. 15 dintre cele 17 Comunități Autonome contribuie împreună cu autoritățile de stat la un fond comun denumit „Fondul de garantare a serviciilor publice de bază“. Prin acest fond se asigură faptul că toate Comunitățile Autonome primesc aceleași resurse pe cap de locuitor, raportat la numărul populației (rectificat) sau pe unitatea de nevoi, pentru educaţie, sănătate şi servicii sociale. celelalte două Comuniăți, Țara Bascilor şi Navarra, administerază şi ele un fond propriu pentru educaţie, sănătate şi servicii sociale şi contribuie la bugetul de stat cu sume destinate acoperirii costurilor comune. Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sporturilor (MECD) administrează fonduri publice pentru școli în Orașele autonome Ceuta și Melilla precum şi pentru instituțiile educaţionale din străinătate. Impozitele regionale merg către „Fondul de garantare a serviciilor publice de bază“, aflat în administrarea guvernului central, și care reprezintă o sumă forfetară destinată tuturor categoriilor de servicii publice. Acesta este apoi redistribuit ca sumă forfetară către Comunitățile Autonome, care pot folosi fondurile pentru educaţie sau pentru alte servicii publice.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


62

F R A N Ţ A Şcoli primare

ZEP (Zones d'éducation prioritaire) = Zone de educație prioritară. Statul implementează politica educaţională la nivel regional prin Directoratele Regionale pentru Educație (Rectorat) şi prin Birourile Administrative Regionale pentru Educație (Inspection d'Académie), ambele operând în limitele zonelor administrative cunoscute sub denumirea de Académies. Acestea corespund, în cele mai multe cazuri, teritoriului unei regiuni. În Franţa exista 30 de Académies, care acoperă 26 de regiuni.

https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/France:Glossary#Acad.C3.A9mie

https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/France:Glossary#R.C3.A9gion.28s.29

DIAGRAM


63

F R A N Ţ A Şcoli generale (învăţământ secundar)

Statul implementează politica educaţională la nivel regional prin Directoratele Regionale pentru Educație (Rectorat) şi prin Birourile Administrative Regionale pentru Educație (Inspection d'Académie), ambele operând în limitele zonelor administrative cunoscute sub denumirea de Académies. Acestea corespund, în cele mai multe cazuri, teritoriului unei regiuni. În Franţa exista 30 de Académies, care acoperă 26 de regiuni. Pentru școlile de nivel ISCED 2, Departamentul, şi mai exact Consiliul General, este cel care alocă bugetul pentru bunuri şi servicii operaţionale şi care acoperă direct salariile pentru personalul tehnic, cheltuielile de capital precum şi costurile de transport. Pentru școlile de nivel ISCED 3, Regiunea joacă același rol ca și Departamentul pentru școlile de nivel ISCED 2, cu excepția costurilor de transport, care sunt acoperite de Departament.

https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/France:Glossary#Acad.C3.A9mie

https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/France:Glossary#R.C3.A9gion.28s.29


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


64

C R O A Ţ I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Autorităţile locale sau regionale responsabile pentru transferul resurselor către școli sunt autorităţi municipale sau orășenești, în cazul şcolilor primare şi al instituţiilor de învăţământ secundar inferior, şi autorități județene, în cazul instituţiilor şcolare de învăţământ secundar superior. Manualele și cărțile necesare bibliotecilor școlare precum şi echipamentul de predare sunt furnizate școlilor ad-hoc, în funcție de fondurile disponibile în bugetele centrale, regionale şi locale. Cu toate acestea, printr-un sistem alternativ celui prezentat anterior, poate fi alocat un buget specific școlilor de către autorităţile centrale, locale sau regionale, în scopul achiziționării manualelor pentru bibliotecă şi a echipamentului de predare. În plus, față de informația prezentată în diagramă, autorităţile municipale/orășenești sau județene pot transfera o sumă în numerar școlilor, cu scopul de a se acoperi salariile personalui didactic angajat să sprijine elevii cu dizabilități; această sumă depinde de prioritățile politice şi de fondurile disponibile. Pentru şcolile primare şi instituţiile de învăţământ secundar inferior, autorităţile orășenești/municipale pot de asemenea transfera o alocație în numerar școlilor, cu scopul de a se acoperi salariile personalui angajat în activități de tip after-school. În ceea ce privește costurile de transport pentru elevi și cadre didactice, diagrama prezintă doar situația şcolilor primare şi a instituţiilor de învăţământ secundar inferior. Costurile de transport ale elevilor din instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior sunt plătite furnizorilor de servicii de transport de către autorităţile regionale (județene), care primesc în acest scop o alocație din partea Ministerului Ştiinţei, Educației şi Sporturilor.

DIAGRAM


65

I T A L I A Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior

Autorităţile municipale, prin intermediul guvernelor regionale primesc o serie de fonduri speciale din partea Ministerului Afacerilor Interne, cu scopul menținerii distribuirii gratuite sau parțial gratuite a manualelor școlare, la nivelul învățământului obligatoriu. Pentru învățământul primar, manualele sunt integral gratuite. Fondurile primite de autorităţile municipale sunt transferate către școli sub forma unor cupoane destinate achiziției de manuale. Școlile dau cupoanele familiilor elevilor, iar autorităţile municipale rambursează costurile furnizorilor de manuale. În ceea ce privește cheltuielile generale de mentenanţă, Ministerul Educaţiei alocă fonduri tuturor școlilor care nu dispun de personalul necesar pentru curățenie, pentru achiziția serviciilor de curățenie. Alte costuri de mentenanţă sunt acoperite prin transferuri în natură de la guvernele locale (consilii provinciale, pentru nivelul secundar superior) și de la autorităţile municipale (pentru nivelul primar și secundar inferior), care achită toate facturile de întreținere.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


66

I T A L I A Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior

Autorităţile municipale, prin intermediul guvernelor regionale primesc o serie de fonduri speciale din partea Ministerului Afacerilor Interne, cu scopul menținerii distribuirii gratuite sau parțial gratuite a manualelor școlare, în primii doi ani de învățământ secundar superior (învățământ obligatoriu) pentru familiile ale căror venituri se situează sub un anumit nivel. În ceea ce privește cheltuielile generale de mentenanţă, Ministerul Educaţiei alocă fonduri tuturor școlilor care nu dispun de personalul necesar pentru curățenie, pentru achiziția serviciilor de curățenie. Alte costuri de mentenanţă sunt acoperite prin transferuri în natură de la guvernele locale (consilii provinciale, pentru nivelul secundar superior) și de la autorităţile municipale (pentru nivelul primar și secundar inferior), care achită toate facturile de întreținere.

DIAGRAM


67

C I P R U Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


68

L E T O N I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Diagrama prezintă fluxurile financiare pentru școlile generale care nu dispun de internat. Există și un număr mic de școli generale și de școli specializate care dispun de internate (aproximativ 5 % din totalul școlilor). Pentru aceste școli, personalul didactic se alocă într-un mod similar, dar există unele diferențe la alocarea bunurilor operaționale şi a bunurilor de capital.

DIAGRAM


69

L I T U A N I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

În funcție de autoritatea municipală, 94 sau 95 % dintre resursele pentru personal şi a resurselor legate de activitatea de predare („coșul elevului“) sunt distribuite la nivelul școlii (transfer în natură), în timp ce 5 sau 6 % se distribuie la nivel municipal (transfer în natură).


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


70

U N G A R I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Finanțarea școlilor în municipiile mai mici (cu o populație sub 3 000 de locuitori) provine doar de la bugetul de stat prin Centrul Klebelsberg – instituție care oferă servicii de mentenanţă – cu excepția câtorva cazuri în care autorităţile municipale finanțează infrastructura școlară. Şcolile din municipiile mai mari primesc finanţare atât de la bugetul de stat, prin Centrul Klebelsberg, cât şi de la autorităţile municipale – cu excepția câtorva cazuri în care autorităţile municipale au încredințat statului responsabilitățile ce le reveneau în legătură cu școlile respective.

DIAGRAM


71

M A L T A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


72

O L A N D A Şcoli generale primare, învăţământ secundar inferior şi superior (VMBO, HAVO, VWO)

Autoritatea școlară este recunoscută drept autoritate competentă în administrarea uneia sau mai multor școli pentru care este responsabilă. Autoritatea școlară poate fi un organism municipal executiv, un alt tip de organism guvernat de dreptul public sau privat. Unele dintre responsabilitățile sale pot fi delegate către directorul școlii, dar responsabilitatea continuă să cadă în sarcina autorității competente. VMBO = Voorbereidend Middelbaar Beroepsonderwijs (învățământ vocațional pregătitor); HAVO = Hoger Algemeen Voortgezet Onderwijs (învățământ general preuniversitar) VWO = Voorbereidend Wetenschappelijk Onderwijs (învățământ științific preuniversitar)

DIAGRAM


73

A U S T R I A Şcoli primare şi şcoli generale – învăţământ secundar (Hauptschulen şi Neue Mittelschulen)

Noile instituţii şcolare de învăţământ secundar (Neue Mittelschulen) diferă în anumite privințe de ceea ce este prezentat în diagramă, deoarece un număr mic de profesori sunt direct remunerați de Ministerul Educaţiei. În plus față de ceea ce este prezentat în diagramă cu privire la finanţarea personalului nedidactic, Ministerul Educaţiei remunerează psihologii școlari. Autorităţile municipale primesc o alocație specială de la guvernul Landurilor pentru remunerarea supervizorilor care lucrează în afara programului didactic. O mică parte din finanţarea alocată școlilor de guvernul Landurilor este rezervată în conformitate cu inițiativele şi obiectivele politicilor educaţionale. De exemplu, se pot disponibiliza fonduri suplimentare pentru organizarea de cursuri pentru remedierea competențelor lingvistice.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


74

A U S T R I A Instituţii şcolare de învăţământ secundar (allgemeinbildende höhere Schulen)

Consiliile Educaționale Regionale sunt diviziuni administrative ale Ministerului Federal al Educaţiei şi Femeilor. Acestea alocă personal didactic şi nedidactic școlilor, dar remunerarea personalului cade în sarcina ministerului.

DIAGRAM


75

P O L O N I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Diagrama prezintă fluxurile financiare pentru școlile publice conduse doar de autorități comunale sau districtuale. Anul de referință este 2013. Există unele fonduri specifice care nu sunt incluse direct în diagramă și care sunt atribuite de către Ministerul Educației Naționale, provincii, districte și comune pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice. Fondurile pentru manuale, repartizate de Ministerul Educației Naționale au fost excluse din diagramă. În funcție de nivelul autonomiei pe care autoritățile locale o acordă școlilor, există subvenții specifice legate de cheltuielile de capital care pot ajunge la școli sub forma unui transfer financiar sau în natură. Învățământul pentru minoritățile etnice și naționale nu este finanțat numai de Ministerul Educației Naționale, ci și de Ministerul Administrației și Digitalizării.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


76

P O R T U G A L I A Primul ciclu de Ensino basico

Şcolile din primul ciclu al învățământului de bază (Ensino basico) nu au niciodată responsabilități în ceea ce privește managementul propriu și nici în legătură cu administrarea bugetelor proprii. În ceea ce le privește, managementul administrativ, bugetar şi pedagogic este asigurat de consiliul grupului școlar de care acestea aparțin. Birourile centrale ale grupurilor școlare se găsesc în instituţii şcolare de învăţământ secundar superior sau în școli care oferă și programe de studiu aferente ciclurilor 2 şi 3 din învățământul de bază. Aceste școli şi instituții care furnizează programe educaţionale pentru învățământul secundar superior fie își administrează bugetul propriu, fie sunt membre ale unui grup școlar. Grupurile școlare acoperă cheltuielile aferente personalului didactic şi o parte din cele referitoare la personalul nedidactic, transferând către aceste categorii fondurile primite de la Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei. În unele cazuri, personalul nedidactic este plătit de școală din fondurile transferate în acest scop de autorităţile municipale (din fondurile proprii şi din fonduri primite de la minister). Din veniturile proprii ale autorităţilor municipale se transferă un procent mic către bugetul total de finanțare a școlilor.

DIAGRAM


77

P O R T U G A L I A Ciclul doi şi trei de Ensino basico şi școlile generale (învăţământ secundar)

Şcolile din primul ciclu al învățământului de bază (Ensino basico) nu au niciodată responsabilități în ceea ce privește managementul propriu și nici în legătură cu administrarea bugetelor proprii. Managementul administrativ, bugetar şi pedagogic al acestora este asigurat de consiliul grupului școlar de care acestea aparțin. Birourile centrale ale grupurilor școlare se găsesc în instituţii şcolare de învăţământ secundar superior sau în școli care oferă și programe de studiu aferente ciclurilor 2 şi 3 din învățământul de bază. Aceste școli şi instituții care furnizează programe educaţionale pentru învățământul secundar superior fie își administrează bugetul propriu, fie sunt membre ale unui grup școlar. Grupurile școlare acoperă cheltuielile aferente personalului didactic şi o parte din cele referitoare la personalul nedidactic, transferând către aceste categorii fondurile primite de la Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei. În unele cazuri, personalul nedidactic este plătit de școală din fondurile transferate în acest scop de autorităţile municipale (din fondurile proprii şi din fonduri primite de la minister). Din veniturile proprii ale autorităţilor municipale se transferă un procent mic către bugetul total de finanțare a școlilor.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


78

R O M Â N I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Teritoriile pentru care responsabilitatea cade în sarcina consiliilor locale variază de la o zonă la alta a țării. Acestea pot fi, de exemplu, municipii, orașe sau sectoarele capitalei, București.

DIAGRAM


79

S L O V E N I A Osnovne šole (şcoli primare şi instituţii de învăţământ secundar inferior)

Şcolile pot să nu asigure cursuri aferente învățământului facultativ şi activităţi extra-curriculare care ar putea implica o serie de cheltuieli suplimentare, cum ar fi cele legate de asigurarea personalului necesar (de exemplu, cadre didactice, specialiști în consiliere școlară, bucătari, îngrijitori, etc.) sau a unor bunuri operaționale. Astfel de poziții costuri suplimentare sunt aprobate şi finanţate de autoritatea municipală. Transportul se referă la cheltuielile de transport care se acoperă pentru elevii care locuiesc foarte departe de școala în care învață şi sunt acoperite din taxele locale. În plus față de ceea ce este prezentat în diagramă, autorităţile municipale eligibile primesc fonduri suplimentare de la Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sporturilor pentru transportul elevilor care traversează zone periculoase pentru a ajunge la școală. La cele prezentate în diagramă se adaugă faptul că Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sporturilor poate achiziționa direct echipament tehnologic (capital fix) pentru școli. Autorităţile municipale, care nu își pot îndeplini integral funcțiile constituționale şi legale care decurg din utilizarea surselor de venituri proprii, sunt eligibile să primească asistență financiară suplimentară de la stat, din bugetul Ministerului de Finanţe, sub forma unei sume forfetare, în cadrul măsurii de „egalizare financiară“.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


80

S L O V E N I A Gimnazije (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior)

Diagrama se aplică școlilor care dispun de spații de cazare (în clădiri rezidențiale) pentru elevi.

DIAGRAM


81

S L O V A C I A Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior

Diagrama prezintă situația celor 74 % dintre şcolile primare şi instituţiile de învăţământ secundar inferior care au statutul de „persoană juridică“. Pentru şcolile primare şi instituţiile de învăţământ secundar inferior fără acest statut, finanţarea ajunge de la autoritatea municipală direct la școli şi nu la directorul instituției, așa cum se prezintă în diagramă. La cele prezentate în diagramă se adaugă faptul că Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sporturilor poate distribui resurse financiare direct către școli pentru achiziționarea unor bunuri specifice, în loc să le aloce prin intermediul autorității municipale.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


82

S L O V A C I A Gymnázia (Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior)

Toate instituţiile şcolare de învăţământ secundar superior au statut de „persoană juridică“. La cele prezentate în diagramă se adaugă faptul că Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sporturilor poate distribui resurse financiare direct către școli pentru achiziționarea unor bunuri specifice, în loc să le aloce prin intermediul autorității regionale.

DIAGRAM


83

F I N L A N D A Instituţii şcolare de învăţământ general, primar şi gimnazial

Nivelul de autonomie pe care autoritatea municipală îl acordă școlilor la alocarea de resurse diferă în funcție de autoritatea municipală. Resursele specifice se alocă pe baza nevoilor fiecărei autorități municipale. Ministerul Educaţiei şi Culturii decide cuantumul sumei forfetare în funcție de nevoia identificată în sistemul educaţional, dar autorităţile municipale pot folosi sumele respective și pentru alte servicii publice.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


84

F I N L A N D A Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior

Nivelul de autonomie pe care autoritatea municipală îl acordă școlilor la alocarea de resurse diferă în funcție de autoritatea municipală. Resursele specifice se alocă pe baza nevoilor fiecărei autorități municipale. Ministerul Educaţiei şi Culturii decide cuantumul sumei forfetare în funcție de nevoia identificată în sistemul educaţional, dar autorităţile municipale pot folosi sumele respective și pentru alte servicii publice.

DIAGRAM


85

S U E D I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Majoritatea fondurilor destinate finanţării școlilor provin din veniturile fiscale municipale, iar o parte provine din subvenții de la stat (aproximativ 15 %). Subvențiile generale pot fi utilizate de autoritatea municipală, în funcție de condițiile de la nivel local. Există și subvenții destinate unor anumite scopuri care trebuie utilizate la finanțarea unor activități specifice, cum ar fi formarea cadrelor didactice, uneori pe o perioadă determinată de timp. Subvențiile de stat alocate unor obiective specifice pot varia de la un an la altul, în funcție de anumite inițiative ale guvernului central, a programelor de reforme, etc.

FIN

ANŢ

AR

EA

INS

TIT

UŢIILO

R Ş

CO

LAR

E ÎN

EU

RO

PA

: ME

CA

NIS

ME

, ME

TO

DE

ŞI C

RIT

ER

II DE

FIN

ANŢ

AR

E P

UB

LICĂ

86

M A R E A B R I T A N I E – A N G L I A Maintained schools (învăţământ primar şi general secundar)

Instituțiile școlare de tip maintained schools sunt cele finanțate prin intermediul unei autorități locale şi pot include școli din categorii juridice diferite, cum ar fi şcolile comunitare, foundation schools, trust schools, voluntary controlled şi voluntary aided schools. Fluxurile din figură reprezintă mecanismele de finanţare a învățământului pentru elevi sub 16 ani (granturi dedicate școlilor, elev Premium, finanțare descentralizată pentru bunuri de capital și, în funcție de categoria din care face parte instituția școlară, fie programe finanțate de autoritățile locale pentru întreținerea bunurilor de capital sau programe coordonate de asistență voluntară) şi pentru elevi peste 16 ani (formula de finanţare 16-19, finanțarea descentralizată a capitalului, și, în funcție de categoria din care face parte instituția școlară, fie programe finanțate de autoritățile locale pentru întreținerea bunurilor de capital sau programe coordonate de asistență voluntară). Instituțiile școlare de tip maintained schools poartă responsabilitatea administrării fondurilor recurente proprii (buget școlar individual, parte a granturilor dedicate școlilor). Nu există sume prestabilite care să trebuiască să fie cheltuite pe categoriile de bază. Subcategoriile indicate reprezintă tipurile de bunuri şi servicii pe care școlile pot alege să le achiziționeze din finanţarea primită, dar lista poate conține și alte categorii. Fondurile alocate categoriei elev Premium (care ar trebui utilizate în scopul atenuării efectelor generate de privațiunile sociale) sunt prezentate ca fiind direct transferate școlilor de către Agenția pentru finanțarea învățământului. Cu toate acestea, fondurile sunt de fapt distribuite către școli prin intermediul autorității locale care trebuie să le transmită integral mai departe. În ceea ce privește cheltuielile de capital, diagrama se concentrează pe alocarea financiară în derulare (finanțarea descentralizată a capitalului şi pe finanțarea întreținerii). În plus, Agenția de finanțare a învățământului (EFA) poate transfera fondurile destinate acoperirii unei nevoi de bază către autoritățile locale pentru a sprijini necesarul de capital impus de crearea unor noi spații de învățare pentru elevi, în instituții de tip maintained schools noi sau prin extinderea celor existente.

DIAGRAM


87

M A R E A B R I T A N I E – A N G L I A Academies (învăţământ primar şi general secundar)

Academiile sunt școli independente cu finanțare publică, care dispun de măsuri individuale de finanţare, direct de la Secretariatul de Stat, şi se bucură de libertate în ceea ce privește organizarea şi programa școlară. Acest tip de instituți includ școli independente, colegii universitare tehnice şi studio schools. Fluxurile din această figură reprezintă mecanismele de finanţare a învățământului pentru elevii sub 16 ani (General Annual Grant, Pupil Premium, Devolved Capital Funding şi Fondul de întreținere a capitalului academiilor) şi peste 16 ani (formula de finanţare 16-19, fondul pentru dezvoltare de proiecte, fondul de investiții pentru capitalul colegiilor şi subvențiile pentru capital). Academiile poartă responsabilitatea administrării a fondurilor recurente proprii (subvenția generală anuală – General Annual Grant – GAG). Nu există sume fixe care trebuie să fie cheltuite pe categoriile de bază. Subcategoriile indicate reprezintă tipurile de bunuri și servicii pe care școlile le pot alege pentru alocarea finanțărilor, dar lista poate cuprinde și alte elemente. În ceea ce privește cheltuielile de capital, diagrama se concentrează pe alocarea financiară în derulare (devolved capital finanţare – DCF) şi the Academies Capital Mentenanţă Fund (ACMF). Academiile pot accesa ți alte tipuri de finanţare pentru a acoperi necesarul de cheltuieli de capital și a asigura crearea unor noi spații de învățare pentru elevi, în instituții noi sau prin extinderea celor existente.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


88

M A R E A B R I T A N I E – Ţ A R A G A L I L O R Maintained schools (învăţământ primar şi general secundar)

Instituțiile școlare de tip maintained schools sunt cele finanțate prin intermediul unei autorități locale şi pot include școli din categorii juridice diferite, cum ar fi şcolile comunitare, foundation schools, voluntary controlled şi voluntary aided schools. Fluxurile din figură reprezintă mecanismele de finanţare a învățământului pentru elevi sub 16 ani (grantul pentru acoperirea cheltuielilor curente, grantul pentru eliminarea privațiunilor cărora le sunt supuși elevii, grantul de eficacitate școlară și grantul de îmbunătățire a clădirilor școlilor/granturi de capital pentru școli – Secolul 21). Grantul alocat îmbunătățirii rezultatelor minorităților etnice și grantul destinat elevilor galezi se adresează categoriilor de vârstă cuprinse între 3 și 19 ani. Instituțiile școlare de tip maintained schools poartă responsabilitatea administrării fondurilor recurente proprii (buget școlar individual, parte a granturilor dedicate școlilor). Nu există sume prestabilite care să trebuiască să fie cheltuite pe categoriile de bază. Subcategoriile indicate reprezintă tipurile de bunuri şi servicii pe care școlile pot alege să le achiziționeze din finanţarea primită, dar lista poate conține și alte categorii. De asemenea, sunt incluse în subvenţia globală acordată unei școli fonduri care provin din patru granturi specifice pe care guvernul galez le alocă autorităţilor locale cu scopul de susține o serie de priorități de nivel central: Grantul alocat îmbunătățirii rezultatelor minorităților etnice (Minority Ethnic Achievement Grant), grantul destinat elevilor galezi (Welsh în Education Grant), grantul pentru eliminarea privațiunilor cărora le sunt supuși elevii (Pupil Deprivation Grant) şi grantul de eficacitate școlară (School Effectiveness Grant – SEG). Grantul SEG are ca obiective îmbunătățirea standardelor în domeniul alfabetizării şi al aritmeticii şi reducerea impactului sărăciei asupra performanțelor școlare. Autorităţile locale trebuie contribuie și ele cu fonduri proprii într-un cuantum egal cu fondurile centralizate alocate pentru SEG.

DIAGRAM


89

M A R E A B R I T A N I E – I R L A N D A D E N O R D Controlled şi Catholic maintained schools (învăţământ primar şi general secundar)

Școlile de tip controlled şi controlled integrated se află în responsabilitatea Consiliului Învățământului şi al Bibliotecilor (Education and Library Board – ELBs), care le alocă fonduri pentru capital şi cheltuieli curente. Școlile catholic-maintained se află în principal în proprietatea Bisericii Catolice şi cheltuielile curente le sunt sunt finanțate integral de către ELBs, dar pot primi finanţare pentru bunuri de capital direct de la Departamentul educaţional. Fluxurile din diagramă reprezintă mecanismele (bugetul general al școlilor şi programele de finanţare a capitalului) atât pentru finanţarea învățământului pentru elevii cu vârste sub 16 ani cât și pentru cei peste 16 ani. Școlile sunt responsabile de gestionarea propriilor fonduri recurente (cota parte individuală din bugetul general al școlilor). Nu există sume fixe care trebuie să fie cheltuite pe categoriile de bază. Subcategoriile indicate reprezintă tipurile de bunuri și servicii pe care școlile le pot alege pentru alocarea finanțărilor, dar lista poate cuprinde și alte elemente.

FIN

ANŢ

AR

EA

INS

TIT

UŢIILO

R Ş

CO

LAR

E ÎN

EU

RO

PA

: ME

CA

NIS

ME

, ME

TO

DE

ŞI C

RIT

ER

II DE

FIN

ANŢ

AR

E P

UB

LICĂ

90

M A R E A B R I T A N I E – I R L A N D A D E N O R D Voluntary grammar şi grant-maintained integrated schools (învăţământ primar şi general secundar)

Școlile de tip voluntary grammar şi grant-maintained integrated se află în responsabilitatea unor administratori sau al unor consilii de guvernatori școlari. Acestea sunt finanțate integral de către Departamentul educaţional, atât în ceea ce privește cheltuielile recurente cât şi cheltuielile de capital. Unele dintre voluntary grammar schools contribuie la costurile proprii de capital. Fluxurile din figură reprezintă mecanismele (bugetul școlar agregat şi programele de finanţare a capitalului) atât pentru finanţarea învățământului pentru elevii cu vârste sub 16 ani cât și pentru cei peste 16 ani. Școlile sunt responsabile de gestionarea propriilor fonduri recurente (bugetul agregat al școlilor). Nu există sume fixe care trebuie să fie cheltuite pe categoriile de bază. Subcategoriile indicate reprezintă tipurile de bunuri și servicii pe care școlile le pot alege pentru alocarea finanțărilor, dar lista poate cuprinde și alte elemente.

DIAGRAM


91

M A R E A B R I T A N I E – S C O Ţ I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Cheltuielile privind: mesele din cantinele școlare, transportul elevilor, întreținerea și recondiționarea, precum şi cele privind predarea „englezei pentru sprijin lingvistic suplimentar sunt prezentate ca fiind acoperite de autorităţile locale, deoarece în general se consideră că nu este adecvat să cadă în responsabilitatea școlilor. Cu toate acestea, autoritățile locale pot transfera parțial sau total cheltuielile incluse în aceste categorii către școli (directori de școli), în cazul în care acest lucru poate fi realizat mai simplu și mai practic, în funcție de circumstanțele locale.


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


92

I S L A N D A Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior

Nu există fonduri alocate direct de Ministerul Educaţiei autorităţilor municipale, cu excepția unui procent mai mic de 0.8 % din totalul costurilor, care este alocat autorităţilor municipale de stat şi care are rolul de a compensa costurile pentru învățământul special desfășurat în cadrul școlilor. Fiecare autoritate municipală trebuie să candideze independent pentru a primi fonduri de la Ministerul Afacerilor Interne în fiecare an, deoarece aceste contribuții nu sunt considerate ca făcând parte din bugetele regulate acordate educaţiei. Fondurile ajung direct la autoritatea municipală şi nu la departamentul financiar din cadrul școlilor. Şcoli trebuie să acorde o compensație financiară agențiilor conduse de stat pentru materialele didactice pe care le primesc în natură.

DIAGRAM


93

I S L A N D A Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


94

L I E C H T E N S T E I N Şcoli primare

Personalul didactic şi directorii de școală sunt angajați de stat dar autorităţile municipale contribuie cu 50 % la salariile lor. Serviciile externe, cum ar fi cele de logopedie etc., și care nu au un caracter permanent, pot fi de asemenea finanțate de autorităţile municipale.

DIAGRAM


95

L I E C H T E N S T E I N Şcoli generale (învăţământ secundar)


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


96

N O R V E G I A Şcoli primare şi şcoli generale (învăţământ secundar)

Învățământul primar şi secundar inferior este administrat de autorităţile municipale şi învățământul secundar superior este administrat la de autoritățile regionale. Nivelul de autonomie pe care autorităţile municipale/regionale îș acordă școlilor în alocarea resurselor diferă de la o autoritate municipală/regională la alta. În plus față de informația prezentată în diagramă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării alocă resurse limitate unor autorităţi regionale şi municipale sau direct școlilor, dacă acestea își depun candidatura pentru obținerea de fonduri, de exemplu, pentru proiecte de dezvoltare școlară.

DIAGRAM


97

T U R C I A Instituţii şcolare de învăţământ primar şi secundar-inferior


LARE ÎN EUROPA: M

ECANISME, M


98

T U R C I A Instituţii şcolare de învăţământ general, secundar superior

99

GLOSAR

Alte categorii de resurse: Resurse utilizate de instituțiile de învățământ școlar pentru a putea oferi elevilor și o serie de alte servicii, în afara celor subordonate responsabilității lor principale și care este direct legată de educaţie (printre acestea se numără transportul la/de la școală şi serviciile de catering sau chiar serviciile de cazare pentru elevi dar şi activităţile extra-curriculare).

Aprobare bugetară: implică alocarea de resurse pentru autorităţi/instituții de învățământ școlar în conformitate cu un buget întocmit de acestea și care este înaintat pentru aprobare către autoritățile publice responsabile.

Autoritate centrală: Autoritatea de la nivelul cel mai înalt cu responsabilitate în domeniul educaţiei dintr-o anumită țară, localizată în general la nivel național (de stat). Cu toate acestea, în Belgia, Germania, Spania şi Marea Britanie, „regiunile“ (Communautés, Länder, Comunidades Autónomas şi respectiv, o serie de unități administrative descentralizate) poartă responsabilitatea tuturor sau celor mai multe dintre domeniile legate de educaţie şi de aceea sunt considerate autorități de nivel central.

Autoritate intermediară: În prezentul raport, acest termen se referă la orice autoritate situată din punct de vedere politic și/sau administrativ între autorităţile de nivel central şi organismele de la nivelul instituțiilor de învățământ școlar. În cele mai multe cazuri, acestea sunt autorităţi regionale sau locale. Acestea mai pot include diviziuni administrative ale autorităţilor de nivel central şi consilii școlare locale cu responsabilități în domeniul educaţiei, din cadrul autorităţilor municipale.

Autoritate locală: Autorităţi responsabile pentru unitățile teritoriale aflate sub nivelul regional. Autorităţile locale pot include reprezentanți aleși sau acestea pot fi diviziuni administrative ale autorităţilor centra le.

Autorităţi regionale: Autorităţi responsabile pentru unitățile teritoriale aflate între nivelurile autorităților centrale şi ale celor locale. Autorităţile regionale pot avea în componența lor reprezentanți aleși sau diviziuni administrative ale autorităţilor centrale.

Buget: Un cuantum al fondurilor care pot proveni din diferite surse de finanțare publică (de la nivelul autorităţilor centrale, regionale sau locale). Un buget poate fi dedicat unui scop singular, unui anumit tip de cheltuieli sau poate să acopere o gamă mai largă de obiective, așa cum se stabilește de către autorităţile publice sau de către organismele care răspund la nivelul instituțiilor școlare de adminsitrarea sa.

Bunuri şi servicii operaţionale: se consumă pe parcursul anului financiar curent, adică este o resursă al cărei consum este recurent și care se face cu scopul de a susține producția de servicii educaţionale. Bunurile şi serviciile operaţionale includ, de exemplu, manuale, rechizite, materiale didactice precum şi elemente de echipament plasate sub un anumit prag valoric. În termeni de cheltuieli, „curent“ este echivalent cu „operațional“.

Bunuri sub formă de capital: Infrastructura bazată pe proprietate şi echipamentele cu durată îndelungată de folosire (clădiri şi spații, terenuri de joacă, mobilier, computere etc.) utilizate în școli pentru organizarea și susținerea desfășurării principalelor activități. Acesta include atât activele fixe (imobile) cât şi bunuri mobile.

Cheltuieli curente: se referă la cheltuielile ocazionate de procurarea bunurilor şi serviciilor consumate pe parcursul anului financiar curent, adică acele tipuri de cheltuieli care se efectuează recurent, cu scopul de a asigura ciclul continuu de furnizare a serviciilor educaţionale. Cheltuielile ocazionate de procurarea micilor obiecte de echipament, cu valori sub un anumit prag, intră de asemenea în categoria cheltuielilor curente.

Cheltuieli de capital: se referă la cheltuielile ocazionate de achiziția bunurilor cu o durată de funcționare mai mare de un an. Acestea includ cheltuielile pentru construcția, renovarea și efectuarea unor reparații capitale la clădiri, precum și cheltuielile ocazionate de achiziția unor echipamente noi sau pentru înlocuirea celor existente. (Se presupune că cele mai multe țări raportează cheltuielile pentru echipamentele evaluate sub un anumit prag valoric mai degrabă la capitolul de cheltuieli curente decât la cel de cheltuieli de capital.)

Determinarea discreţionară a resurselor: Cantitatea de resurse este determinată de către autoritatea responsabilă. Cuantumul fondurilor este fixat fără implicarea vreunei alte autorități, în sensul că nu se aplică

FINANŢAREA INSTITUŢ I ILOR ŞCOLARE ÎN EUROPA: MECANISME, METODE Ş I CRITERII DE FINANŢARE PUBLICĂ

100

nicio formulă de finanțare pentru calcularea sumelor acordate, că are loc o estimare a nevoilor și că fondurile alocate se acordă corespunzător, printr-o evaluare de la caz la caz.

Formule de finanțare: Metodă de finanțare caracterizată prin stabilirea unor criterii definite și prin aplicarea unei norme universal acceptate care se aplică acestor criterii, cu scopul de a stabili cantitatea de resurse pe care fiecare școală are dreptul să le primească.

Personal didactic: Personalul care participă direct la instruirea elevilor.

Personal nedidactic: se referă, pe lângă directorii de școală în unele ţări şi la alte persoane implicate în administrarea instituției școlare, supraveghetori, consilieri, psihologi școlari, personal medical școlar, bibliotecari sau specialiști în educație mass-media, dezvoltatori de curriculum, personal de birou, personalul care se ocupă de operațiunile de construcții și personalul de întreținere, personalul care se ocupă de securitate, de transport sau cei care ocupă de domeniul serviciilor alimentare, etc.

Resurse specifice: sunt acoperite de obicei prin intermediul granturilor acordate în cadrul unor programe de discriminare pozitivă menite să reducă dezavantajele educaționale care rezultă din diferențele geografice, sociale, lingvistice sau de altă natură. Programele pot include, de exemplu, zone de acțiune pentru educație, predarea limbilor minoritare, precum și programe speciale pentru sprijinirea copiilor cu dizabilități.

Subvenție globală: Resurse financiare alocate unui organism care distribuie aceste fonduri pentru atingerea unor obiective pe care le poate alege, utilizând anumite linii directoare care variază de la foarte generale la restrictive. În contextul prezentului raport, alocarea subvenţiei globale acoperă două sau mai multe categorii de cheltuieli din domeniul învățământului (de exemplu, cheltuieli privind personalul didactic, personalul nedidactic, cheltuieli curente şi cheltuieli de capital).

Sumă forfetară: O sumă totală a fondurilor transferate de la autorităţile centrale către cele regionale sau locale, cu scopul de a se acoperi o gamă mai largă de servicii publice care includ și educaţia.

101

MULȚUMIRI

AGENȚIA EXECUTIVĂ PENTRU EDUCAȚIE, AUDIOVIZUAL ȘI CULTURĂ

ANALIZA POLITICILOR ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI ȘI TINERETULUI

Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1049 Brussels

(http://eacea.ec.europa.eu/educaţie/eurydice)

Editor coordonator

Arlette Delhaxhe

Autori

Nathalie Baïdak (coordonare), Isabelle De Coster, Jari Matti Riiheläinen, Anna Mc Namee

Paginare şi grafică

Patrice Brel

Coordonator de producţie

Gisèle De Lel

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice


102

UNITĂȚILE NAȚIONALE EURYDICE

AUSTRIA Eurydice-Informationsstelle Bundesministerium für Bildung und Frauen Abt. IA/1b Minoritenplatz 5 1014 Wien Contribution of the Unit: Stefan Vogtenhuber (external expert)

BELGIA Unité Eurydice de la Fédération Wallonie-Bruxelles Ministère de la Fédération Wallonie-Bruxelles Direction des relations internationales Boulevard Léopold II, 44 – Bureau 6A/012 1080 Bruxelles Contribution of the Unit: Joint responsibility Eurydice Vlaanderen Departement Onderwijs en Vorming/ Afdeling Strategische Beleidsondersteuning Hendrik Consciencegebouw Koning Albert II-laan 15 1210 Brussel Contribution of the Unit: Eline De Ridder (coordination); experts: Ann Van Driessche şi Nicole Goubert Eurydice-Informationsstelle der Deutschsprachigen Gemeinschaft Autonome Hochschule în der DG Monschauer Strasse 57 4700 Eupen Contribution of the Unit: Stéphanie Nix

BULGARIA Unitatea națională Eurydice Human Resources Development Centre Education Research şi Planning Unit 15, Graf Ignatiev Str. 1000 Sofia Contribution of the Unit: Anita Rahova (Ministerul Educaţiei şi Științei)

CROATIA Ministarstvo znanosti, obrazovanja i športa Donje Svetice 38 10000 Zagreb Contribution of the Unit: Duje Bonacci

CIPRU Unitatea națională Eurydice Ministerul Educaţiei şi Culturii Kimonos şi Thoukydidou 1434 Nicosia Contribution of the Unit: Christiana Haperi; Expert: Leontios Leontiou (Department of Secondary General Education, Ministerul Educaţiei şi Culture)

REPUBLICA CEHĂ Unitatea națională Eurydice Centre for International Cooperation in Education Dům zahraniční spolupráce Na Poříčí 1035/4 110 00 Praha 1 Contribution of the Unit: Helena Pavlíková; expert: Lucie Brumovská (Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sporturilor)

DANEMARCA Unitatea națională Eurydice Danish Agency for Universities and Internationalisation Bredgade 43 1260 København K Contribution of the Unit: Joint responsibility

ESTONIA Unitatea națională Eurydice Analysis Department Ministerul Educaţiei şi Cercetării Munga 18 50088 Tartu Contribution of the Unit: Kersti Kaldma (coordination); experts: Ingrid Hunt, Tiina Kõllamaa, Malle Kurm, Kristel Mägi (Financial Department, Ministerul Educaţiei şi Research)

FINLANDA Unitatea națională Eurydice Finnish National Board of Education P.O. Box 380 00531 Helsinki Contribution of the Unit: Hanna Laakso

FOSTA REPUBLICĂ IUGOSLAVĂ A MACEDONIEI

National Agency for European Educational Programmes and Mobility Porta Bunjakovec 2A-1 1000 Skopje

FRANȚA Unité française d’Eurydice Ministère de l'Éducation nationale, de l’Enseignement supérieur et de la Recherche Direction de l’évaluation, de la prospective et de la performance Mission aux relations européennes et internationales 61-65, rue Dutot 75732 Paris Cedex 15 Contribution of the Unit: Thierry Damour

MULŢUMIRI

103

GERMANIA Eurydice-Informationsstelle des Bundes EU Bureau of the German Ministerul Educaţiei şi Research Rosa-Luxemburg-Str.2 10178 Berlin

Eurydice-Informationsstelle der Länder im Sekretariat der Kultusministerkonferenz Graurheindorfer Straße 157 53117 Bonn Contribution of the Unit: Thomas Eckhardt şi Brigitte Lohmar

GRECIA Unitatea națională Eurydice Ministerul Educaţiei şi Cultelor Directorate pentru European Union Affairs 37 Andrea Papandreou Str. (Office 2172) 15180 Maroussi (Attiki) Contribution of the Unit: Anna Krompa (Acting Head of Unit)

UNGARIA Eurydice National Unit Hungarian Institute for Educational Research and Development Szalay u. 10-14 1055 Budapest Contribution of the Unit: Joint responsibility

ISLANDA Unitatea națională Eurydice Education Testing Institute Borgartúni 7a 105 Reykjavik Contribution of the Unit: Joint responsibility

IRLANDA Unitatea națională Eurydice Departamentul educaţiei şi competenţelor International Section Marlborough Street Dublin 1 Contribution of the Unit: Jerome Kelly (Principal Officer, Schools Capital Appraisal Section), Conor Mc Court (Assistant Principal, ETB Financial/Administrative, Personal Section), Stephen Lawless (Higher Executive Officer, ETB Financial/Administrative, Personal Section), Eugene Rafferty (Assistant Principal, Schools Financial & ETB Financial/Administrative, Personal Section), Pádraig Maloney(Principal Officer, Payroll Section), Adrian Healy (Higher Executive Officer, Building Unit, de Finanţe Section)

ITALIA Unità italiana di Eurydice Istituto Nazionale di Documentazione, Innovazione e Ricerca Educativa (INDIRE) Agenzia Erasmus+ Via C. Lombroso 6/15 50134 Firenze Contribution of the Unit: expert: Massimiliano Ciccia (Servizio di statistica settore istruzione, Ufficio monitoraggio flussi finanziari, Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca – MIUR)

LETONIA Unitatea națională Eurydice State Education Development Agency Vaļņu street 3 1050 Riga Contribution of the Unit: Joint responsibility; expert: Svetlana Batare

LIECHTENSTEIN Informationsstelle Eurydice Schulamt des Fürstentums Liechtenstein Austrasse 79 Postfach 684 9490 Vaduz Contribution of the Unit: National Eurydice Information Center

LITUANIA Unitatea națională Eurydice National Agency pentru Şcoală Evaluation Didlaukio 82 08303 Vilnius Contribution of the Unit: Joint responsabilitate of the Unit în cooperation with external expert Emilis Ruželė

LUXEMBURG Unitatea națională Eurydice ANEFORE ASBL 58, boulevard Grande-Duchesse Charlotte 1330 Luxemburg

MALTA Unitatea națională Eurydice Research and Development Department Ministerul Educaţiei şi Employment Great Siege Rd. Floriana VLT 2000 Contribution of the Unit: Roslynn Vella (expert)

MUNTENEGRU Unitatea națională Eurydice Rimski trg bb 81000 Podgorica

OLANDA Eurydice Nederland Ministerie van Onderwijs, Cultuur en Wetenschap Directie Internationaal Beleid Etage 4 – Kamer 08.022 Rijnstraat 50 2500 BJ Den Haag Contribution of the unit: Monica van Leeuwen-Laan

NORVEGIA Unitatea națională Eurydice Ministerul Educaţiei şi Cercetării AIK-avd., Kunnskapsdepartementet Kirkegata 18 P.O. Box 8119 Dep. 0032 Oslo Contribution of the Unit: Joint responsibility


104

POLONIA Unitatea națională Eurydice Foundation for the Development of the Education System Mokotowska 43 00-551 Warsaw Contribution of the Unit: Joint responsibility; expert: Monika Siergiejuk (Ministry of Labour and Social Policy)

PORTUGALIA Unidade Portuguesa da Rede Eurydice (UPRE) Ministério da Educação e Ciência Direcção-Geral de Estatísticas da Educação e Ciência (DGEEC) Av. 24 de Julho, 134 1399-054 Lisboa Contribution of the Unit: Isabel Almeida; outside the Unit: João Matos, Alcina Cardoso

ROMÂNIA Unitatea națională Eurydice Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale Universitatea Politehnică Bucureşti Biblioteca Centrală Splaiul Independenţei, nr. 313 Sector 6 060042 Bucureşti Contribution of the Unit: Veronica – Gabriela Chirea; Expert național: Maria Dornean (Director, Departmentul Finanţe – Buget, Ministerul Educaţiei Naţionale)

SERBIA Ministarstvo prosvete i nauke Nemanjina 22-26 11000 Belgrade

SLOVACIA Unitatea națională Eurydice Slovak Academic Association pentru International Cooperation Svoradova 1 811 03 Bratislava Contribution of the Unit: Joint responsibility with external expert Danica Omastova (CVTISR)

SLOVENIA

Unitatea națională Eurydice Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sportului Education Development Office Masarykova 16 1000 Ljubljana Contribution of the Unit: Barbara Kresal Sterniša şi Tanja Taštanoska; expert: Vera Gradišar (Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Sportului)

SPANIA Eurydice España-REDIE Centro Nacional de Innovación e Investigación Educativa (CNIIE) Ministerio de Educación, Cultura y Deporte c/General Oraa 55 28006 Madrid Contribution of the Unit: Flora Gil Traver, Patricia Vale Vasconcelos, Adriana Gamazo García

SUEDIA Unitatea națională Eurydice Universitets- och högskolerådet/The Swedish Council pentru Higher Education Universitets- och högskolerådet Box 45093 104 30 Stockholm Contribution of the Unit: Joint responsabilitate

TURCIA Unitatea națională Eurydice MEB, Strateji Geliştirme Başkanlığı (SGB) Eurydice Türkiye Birimi, Merkez Bina 4. Kat B-Blok Bakanlıklar 06648 Ankara Contribution of the Unit: Dilek Güleçyüz, Osman Yıldırım Uğur

MAREA BRITANIE Unitatea națională Eurydice pentru Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord Centre pentru Information şi Reviews National Foundation pentru Educational Research (NFER) The Mere, Upton Park Slough, Berkshire, SL1 2DQ Contribution of the Unit: Claire Sargent Unitatea națională Eurydice Scoţia c/o Intelligence Unit Education Analytical Servicii Scottish Government Area 2D South, Mail point 28 Victoria Quay Edinburgh EH6 6QQ Contribution of the Unit: Joint responsibility

EC-02-14-627-RO-C

Finanţarea instituţiilor şcolare în Europa: Mecanisme, metode şi criterii de finanţare publică Acest raport prezintă cadrul pentru înțelegerea structurii sistemelor de finanțare a învățământului primar și secundar general. Studiul pune la dispoziție o analiză a nivelurilor în care autoritățile sunt implicate în acest proces precum și metodele și criteriile utilizate pentru determinarea nivelului de resurse necesar pentru finanțarea educației școlare. Raportul acoperă 27 din toate cele 28 de state membre UE, precum și Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Turcia. Nivelul în care autoritățile sunt implicate în transferurile și în acordarea de fonduri instituțiilor școlare este indisolubil legată de mediul politic și administrativ din fiecare stat in parte. Cu ajutorul diagramelor naționale privind fluxurile financiare de finanțare, raportul explică diferite mecanisme, metode și priorități atunci când vine vorba de finanțarea personalului, a bunurilor, serviciilor operaționale precum și a bunurilor de capital în domeniul educației.

Sarcina Rețelei Eurydice este de a înțelege și de a explica modul în care sunt organizate și funcționează diferitele sisteme educaționale din Europa. Rețeaua furnizează descrieri ale sistemelor naționale de educație, studii comparative dedicate unor teme specifice, indicatori și statistici. Toate publicațiile Eurydice sunt disponibile în mod gratuit pe site-ul Eurydice sau, la cerere, în format tipărit. Prin activitatea sa, Eurydice își propune să promoveze înțelegerea, cooperarea, încrederea și mobilitatea la nivel european și internațional. Rețeaua este formată din unități naționale situate în țări europene și este coordonată de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură a UE. Pentru mai multe informații despre Eurydice, vă rugăm accesați http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice.

Documents

Finanţarea instituţiilor şcolare în Europa: Mecanisme, metode şi