Filarmonica Magazin nr. 10/2014

Actualitate

2 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Sumar

Actualitate Carmen Chelaru

Unde este Școala românească de vioară? 3

Cristina Răducanu Talent și virtuozitate 8

Anca Ciobanu Deschiderea stagiunii muzicale 2014-2015 10

Carmen Chelaru O filă de istorie muzicală la Iași

14

Anca Ciobanu Corolar Foaia Festivalului 20

Cristina Ungureanu Festival de Cvartet la Iași

27

File de album Cristina Ungureanu Viorel Munteanu 70

31

Florin Luchian In Honorem Magister Cornel Țăranu 38

Anca Ciobanu Compozitorul Richard Strauss

aniversat în anul 2014 43

Mozaic Anca Ciobanu

Microstagiune estivală la Iași 46

Anca Ciobanu Revivo Musica 50

Calendar August 2014 - Februarie 2015 54

Ansambluri artistice Orchestra simfonică 58

Corul academic Gavriil Musicescu 59

Cvartetul Ad libitum 59

STAFF

Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director general Șerban Mereuță Director adjunct artistic ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct tehnic ec. Dana Apostu Director adjunct economic Birou juridic, personal, comunicare: av. dr. Dumitru Popa, șef birou, purtător de cuvânt Mihaela Mandache, consilier Steluța Maluș, resurse umane Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Anca Ciobanu, secretar muzical Cristina Ungureanu, consultant artistic Bogdan Grigore, bibliotecar Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Andrei Popovici, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Loredana Țilică, economist Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Liliana Zglobiu, casier

Actualitate

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 3

UNDE ESTE ȘCOALA

ROMÂNEASCĂ DE VIOARĂ?

Am profitat de șansa de a mă adresa unui membru al juriului internațional al

uneia dintre cele mai prestigioase competiții muzicale mondiale contemporane,

pentru a pătrunde, fie și episodic, în laboratorul care, nu de puține ori, dă naștere

marilor nume de artiști, Concursul Internațional George Enescu. Mai întâi, câteva informații privind istoria și faima acestui concurs: Concursul Internațional George Enescu a debutat oficial în septembrie 1958,

odată cu lansarea Festivalului, ajungând în anul 2014, la a XIV-a ediție. Încă de la primele ediții și mai ales după 1989, Concursul a devenit una dintre

cele mai valoroase manifestări europene de gen, plasând România pe harta

competițiilor de muzică clasică recunoscute în cele mai înalte foruri

internaționale de specialitate. Din anul 2002, Concursul este înscris în Federația

Mondială a Concursurilor Muzicale Internaționale, fiind singura competiție de

muzică clasică din România organizată și jurizată în concordanță cu standardele

și statutul Federației. Dacă primele 13 ediții au însoțit Festivalul Internațional George Enescu, ediția

a XIV-a marchează o schimbare de abordare, prin organizarea ca eveniment de

sine stătător, în anul în care nu are loc Festivalul. În șirul laureaților precedentelor ediții se înscriu nume proeminente precum:

violonistul Ştefan Ruha, pianistul Valentin Gheorghiu, violonista Silvia

Marcovici, pianiștii Radu Lupu și Dan Grigore; nume ale artei lirice – soprana

Ileana Cotrubaș, mezzo-soprana Viorica Cortez; compozitorul Dan Dediu și cei

mai performanți artiști români de generație nouă: Alexandru Tomescu, Vlad

Stănculeasa, Remus Azoiței, Ana Țifu ș.a. La aceștia se adaugă importanți artiști

străini: celebra pianistă georgiană Elisabeth Leonskaja, Agnes Baltsa, Li Ming

Qiang, Igor Aleksandrovich Frolov, Arie Vardi, Oleg Moiseevich Kagan, Pascal

Mahé Rogé, Cristina Ortiz, Dmitri Alexseev, Valeriy Sokolov etc. Printre personalitățile care au venit la București de-a lungul anilor pentru a

juriza în cadrul Concursului George Enescu se numără: Yehudi Menuhin, David

Oistrach, Claudio Arrau, Sir John Barbirolli, Jean Absil, Nadia Boulanger, Arthur

Rubinstein, Sidney Harth, Michèle Auclair, Dmitri Tziganov, Eugene List, Lola

Bobescu, Lawrence Foster, Silvia Marcovici, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Ioan

Holender, Hideko Udagawa, Trygve Nordwall, Dmitri Sitkovetsky.

În ediția din anul acesta, concursul a cuprins patru secțiuni competiționale:

vioară, violoncel, pian și compoziție. S-a înscris un mare număr de concurenți: 68

la vioară, 37 la violoncel, 85 la pian și 46 de lucrări la secțiunea compoziție! Din

cele patru jurii internaționale au făcut parte personalități de primă mărime în

viața muzicală mondială, între care: Cornel Țăranu (compoziție), Frans

Helmerson și Marin Cazacu (violoncel), Jean Claude Pennetier și Dana Borșan

(pian) etc. Prin forța împrejurărilor, voi comenta mai în detaliu secțiunea vioară a

concursului.

Carmen Chelaru

Interviu cu profesorul și violonistul Bujor Prelipcean, membru al juriului la

Concursul Internațional George Enescu, ediția a XIV-a, București, septembrie

2014

Actualitate


Mai întâi juriul:

Serghei Kravcenko (n. 1947), laureat al

Concursului Paganini

(1969), este profesor

la Conservatorul P. I.

Ceaikovski din

Moscova.

Mihaela Martin (n. 1959) și ea

binecunoscută în

România, interpretă de

notorietate

internațională, formată

la școala violonistică a

maestrului Ștefan

Gheorghiu, profesoară

la Musikhochschule

(Academia de Muzică)

din Köln.

Igor Petrușevski este profesor la Wagner

Konservatorium din

Viena și director artistic

la festivalul Strings In

London International

Music.

Bujor Prelipcean (n. 1948), prezență

familiară publicului

ieșean, violonist format la

clasa profesorului

Gheorghe Sârbu de la

Conservatorul din Iași,

membru fondator al celui

mai important cvartet de

coarde din România și

între cele de prestigiu

internațional – Voces –,

profesor doctor și

îndrumător de doctorat la

Universitatea de Arte

George Enescu din Iași,

director general de peste

un deceniu și jumătate al

Filarmonicii Moldova.

Mieczyslaw Szlezer (n. 1955, Cracovia –

Polonia) discipol, între

alți, al maestrului Henryk

Szeryng, membru fondator

al Piano Trio Artemus, în

prezent profesor la

Academia de Muzică din

Cracovia.

Actualitate


Agustin Leon Ara (n. Santa Cruz de Tenerife,

Insulele Canare, Spania),

profesor la Bruxelles și

Barcelona.

Pierre Amoyal (n. 1949, Paris), președinte,

elev al lui Jascha Heifetz,

profesor la Lausanne, la

Mozarteum-ul din Salzburg

și în Japonia.

Florin Croitoru (n. 1969, la Galați),

binecunoscut publicului

român, discipol al

maestrului Ștefan

Gheorghiu, laureat al

Concursului Paganini

(1991), strălucit interpret

al Integralei Capriciilor

marelui virtuoz italian,

profesor la Universitatea

Națională de Muzică din

București.

Mikhail Kopelman a absolvit Conservatorul

din Moscova, unde a

studiat cu Yuri

Yankelevich. A fost asociat

15 ani cu Sviatoslav

Richter, iar în prezent este

profesor în Statele Unite.

Actualitate


Regulamentul Concursului a cuprins două etape eliminatorii, urmate de etapa semifinală și cea finală, concertul cu

orchestra. Aceasta din urmă a avut loc la Ateneul Român, în 18 septembrie 2014. Repertoriul impus a fost: în prima etapă – Bach, Mozart, Paganini; în a doua etapă – o lucrare la alegere de Sarasate,

Paganini, Saint-Saëns, Heinrich Wilhelm Ernst, Ravel, Wieniawski. Apoi o lucrare la alegere de Schubert sau Schumann;

în fine, o sonată de Beethoven. Semifinala cu pian: lucrare de Enescu, o sonată de Brahms, Franck, Fauré, Grieg, Ravel, Hindemith sau Debussy. Finala cu orchestră: un concert la alegere de Beethoven, Mendelssohn, Brahms, Ceaikovski, Sibelius, Prokofiev,

Șostakovici, Haciaturian, Bruch, Elgar, Karlowitz, Vieuxtemps, Paganini sau Bartók.

Cei trei violoniști laureați au fost:

Wonhee Bae (n. 1987, Coreea de Sud) studiază în Germania, cu

profesorul Boris Garlitsky. În etapa finală a interpretat

Concertul de Ceaikovski. Premiul III.

Fédor Roudine (n. 1992, Franța)

a studiat cu Zakhar Bron, iar în

prezent cu Pierre Amoyal. În etapa finală a interpretat

Concertul de Sibelius. Premiul II.

Ștefan Tarara (n. 1986, Germania)

din 2014 este asistentul profesorului

Zakhar Bron, la Interlaken, Elveţia, iar din

2010 ocupă postul de concert-maestru în

Orchestra Filarmonicii din Mannheim;

prin bursa germană Musikleben a obţinut

privilegiul de a cânta pe o vioară

construită de Nicolò Gagliano. În etapa finală a interpretat

Concertul de Ceaikovski. El este deținătorul Premiului I.

Profesorul și violonistul Bujor Prelipcean a făcut parte

din juriul secțiunii dedicate viorii din prestigiosul

eveniment competițional. Profit de bunăvoința sa de a ne

împărtăși câte ceva din ’spatele scenei’! Carmen Chelaru: Ați avut ocazia să-i cunoașteți pe

ceilalți membri ai juriului – cu toții personalități de prim

rang ai vieții muzicale internaționale și mai ales ai

pedagogiei viorii. Ați audiat totodată un mare număr de

concurenți – 68 înscriși numai la secțiunea vioară – de pe

patru continente... Bujor Prelipcean: Membrii juriului sunt opțiunea

domnului Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului

și Concursului George Enescu. Sunt într-adevăr artiști și

pedagogi cunoscuți în lume, începând cu Pierre Amoyal,

președintele la secțiunea vioară, francez, profesor la Paris,

la Lausanne, la Mozarteum-ul din Salzburg și în Japonia.

Pe Augustin Leon Ara nu l-am auzit cântând, dar știu că

este și el o figură internațională cunoscută, predă la

Bruxelles. Mi-a făcut mare plăcere să-l cunosc, e o

persoană minunată. Despre Florin Croitoru și Mihaela

Martin ce să mai spun – îi cunoaștem cu toții! Pe Mikhail

Kopelman l-am cunoscut cu ani în urmă – este, ca și mine,

un pasionat al muzicii de cameră; a fost prim-violonist al

Cvartetelor Borodin și Tokio. E un om deosebit și cred că

este unul din cei care au gândit la fel cu mine în timpul

jurizării. Am presupus asta, întrucât noi n-am putut să ne

vedem notele unii altora. De altfel am constatat că opțiunile mele au fost mereu

cele corecte – toți cei pe care i-am desemnat eu după

etapa întâi au trecut în etapa a doua; la fel și în

Actualitate


următoarele etape, până la desemnarea câştigătorilor.

M-am bucurat pentru mine, a fost ca o autoevaluare

în urma căreia mi-am dat seama că am gândit corect. În continuare, Serghei Kravcenko – excelent violonist,

format la școala lui Kogan. Pe Igor Petrușevski l-am

cunoscut de asemenea acum pentru prima dată; el e

profesor concomitent la Salzburg și la Londra. A avut un

elev în concurs – Stepan Lavrov – nu rău, care a mers până

în semifinală. Mieczyslaw Szlezer, profesor la

Conservatorul din Cracovia, mi s-a părut un artist

interesant și simpatic în același timp. CC: În evaluările juriului au existat diferențe

fundamentale? BP: Nu știu. Cum spuneam, la fiecare etapă, notele

fiecărui membru al juriului rămâneau secrete pentru

ceilalți. În legătură cu asta, am avut o intervenție chiar

înainte de începerea concursului, la propunerea venită din

partea președintelui juriului, de a ne comunica și discuta

notele pentru fiecare etapă. Eu am intervenit, cerând ca

discuţiile, comentariile să se facă după fiecare etapă, în

urma comunicării rezultatelor. Nici acum nu cunosc notele

date de ceilalți. Pentru situațiile în care ar apărea

diferențe foarte mari, am propus ca secretariatul

concursului să elimine nota cea mai mare și nota cea mai

mică. CC: Cum s-a făcut notarea? BP: A fost punctaj de la 1 la 25. CC: Ce-ați urmărit în fiecare etapă? BP: Criteriile generale au fost – în mod egal

urmărite: nivelul afectiv-emoțional / ’muzicalitatea’, cel

tehnic și gradul de respectare a textului interpretat. Cum s-a văzut din plin, au fost câţiva concurenți – în

special asiatici – cu o tehnică impecabilă, dar cu

muzicalitate îndoielnică. Acestea au fost criteriile mele –

nu s-au făcut precizări de acest fel valabile pentru toți.

Bănuiesc că și ceilalți membri ai juriului au avut norme de

selecție proprii. În ce mă privește, criteriile despre care am pomenit

m-au ghidat mereu în activitate. De pildă, vorbind

despre respectarea textului muzical, unul din

concurenți – se pare lansat deja în activitatea

concertistică internațională – a dovedit muzicalitate, dar a

adus profunde atingeri textului scris în partitură și cu

aproximații tehnice. E vorba despre Noe Inui din Grecia,

care a și picat din prima etapă. Prin tehnică înțeleg intonația, calitatea sunetului,

articulația, pregnanța și precizia ritmică... Mulți au ales Capriciul nr. 24 de Paganini – alegere

neinspirată după părerea mea. Lucrarea comportă un mare

risc, prin multiplele variațiuni legate între ele printr-un fir

roșu. Această legătură dinamică nu e ușor de pus în

evidență. La fel s-a-ntâmplat cu Ciaccona de Bach, în

interpretarea lui Carlos Vegas din Venezuela. După cum

începuse, risca să dureze vreo patruzeci de minute, iar

regulamentul prevedea 25! Am spus toate astea, pentru că eu m-am impus repede,

cu principiile mele, iar colegii de juriu le-au acceptat. CC: A contat prezența scenică? BP: A contat desigur, poate nu atât cât că

influențeze în mod decisiv notarea, dar a reprezentat unul

din aspectele prin care un concurent sau altul captau

atenția în mod plăcut sau, dimpotrivă, neplăcut. Am

constatat astfel că felul în care ești educat, se reflectă și în

comportamentul de pe scenă. CC: Mă refer și la poziția, mișcările scenice ș.a.m.d.

– unele provenind din diversele școli interpretative. BP: Da, asemenea trăsături specifice de școală

există, dar în ultimă instanță se judecă rezultatul sonor! Și

în privința asta i-am invitat pe toți cei trei laureați să

concerteze la Iași, dacă vom putea finaliza toate detaliile

de organizare. CC: Ce-ați apreciat la Ștefan Tarara, laureatul cu

premiul I? Care a fost repertoriul prezentat de el? BP: Ștefan m-a impresionat: a participat acum șase

ani și a fost eliminat din prima etapă; acum patru ani a

picat în semifinală; iar de data asta a câştigat premiul

întâi! A fost un progres vizibil, chiar spectaculos. Deși,

dacă mă uit în notările din timpul concursului, a fost ceva

care m-a nemulțumit – nu numai la el, ci la mai mulți

concurenți: confundă culoarea cu dinamica. Punctul optim

de emisie sonoră la Mozart e diferit față de Enescu sau

Debussy. Ca urmare, după prima etapă, Ștefan s-a situat

pe locul trei în ierarhia mea. În etapa a doua a interpretat

excepțional Rondoul brilliant de Schubert! În a treia etapă

a cântat cea mai frumoasă Sonata a treia de Enescu pe care

am auzit-o eu în toată viața mea! Formidabil! Fiecare

detaliu pus la punct. Acolo i-am iertat toate neîmplinirile

din etapele precedente. CC: Intră în discuție aici și faptul că-i român? BP: Aș zice că da. Chiar dacă în dreptul numelui lui

e scris Germania, feeling-ul lui rămâne atașat muzicii lui

Enescu. În general, în ce-l privește pe Ștefan, mi-a plăcut

tehnica, ideile interpretative... Se cunoaște că studiază cu

Zakhar Bron de la Köln, unul din cei mai valoroși pedagogi

ai viorii. CC: Cum comentați laureatul cu premiul II, Fédor

Roudine? BP: Trebuie spus în primul rând – ceea ce el n-a

menționat în biografia sa, probabil din respect – că este

fiul unui muzician pe care eu îl iubesc și-l stimez, Sașa/

Alexander Rudin, reputatul violoncelist rus. Fédor este elevul lui Pierre Amoyal. Aș fi vrut să-l

propun pentru premiul întîi – după prima etapă era în

frunte. Din păcate, în finală a fost acompaniat execrabil de

dirijorul Daisuke Soga, în Concertul de Sibelius. CC: Ar mai fi multe alte întrebări de pus... BP: Da, dar eu doresc să-mi pun singur o întrebare:

unde este școala românească de vioară? Dacă parcurgem

broșura concursului, găsim mai ales asiatici. Dintre puținii

români înscriși, o parte nu s-au prezentat deloc. Alții...

mai bine n-o făceau! Prin urmare, nimic și asta ar trebui să

ne pună pe gânduri! CC: Vă mulțumesc pentru aceste relatări

interesante și inedite, care-i pot interesa pe muzicieni și

pe melomani deopotrivă!

Actualitate


TALENT ȘI VIRTUOZITATE

Vineri seară - 31 octombrie 2014 - am avut plăcerea de a fi de

față la ceea ce am putea numi un „concert-eveniment” sau

„concert-spectacol”. Ștefan Tarara, câștigătorul de anul acesta al Concursului

Internațional de Vioară George Enescu, a interpretat, în cadrul

stagiunii Filarmonicii ieșene, Concertul pentru vioară și

orchestră de P.I. Ceaikovski. Reacția publicului a fost pe măsura a

ceea ce ne-a oferit solistul german de origine română: una

sinceră, plină de emoție și bucurie – bucuria de a fi fost prezenți

la un asemenea „spectacol-eveniment”.

Cristina Răducanu Lector univ. dr. Universitatea de Arte G. Enescu

Diploma de laureat la Concursul George Enescu

Actualitate


Viziunea interpretativă a tânărului solist a atins

perfecțiunea – nici un moment în care dinamica, frazarea,

timbrul sau tehnica sa violonistică să lase de dorit. Fiecare

sunet era bine gândit, fiecare frază avea un sens

prestabilit, iar logica interioară a discursului muzical a

convins întreaga audiență. Pot afirma că publicul a trăit intens fiecare moment al

acestui concert. Motivele sunt clare: muzicianul aflat pe

scenă a transformat o simplă seară de vineri într-un

eveniment de neuitat pentru toți cei aflați în sală, pentru

că rar ne este dat să audiem interpreți de talia lui la Iași,

iar spectacolul oferit de Ștefan Tarara a fost, după cum era

menționat în titlul de pe afișul Filarmonicii, îmbinarea

perfectă între „talent și virtuozitate”. Pe pagina oficială de facebook a lui Ștefan Tarara

figura o notiță de ultimă oră în ziua concertului, alături de

o fotografie făcută în fața Filarmonicii ieșene: „Quick update: Wednesday I had a wonderful recital with

both, my wife and the Director of the Music University

Mannheim. Yesterday night I flew to Iasi (Romania) through

Bucharest and think of that: the flight from Bucharest to Iasi

was cancelled. So I had to drive the whole night with the Bus

from Bucharest to Iasi – was freakin' tiring… Anyway, this

morning dress rehearsal with the orchestra and tonight

concert here with Tchaikovsky, looking really forward to that

one! The orchestra is truly great! But I really hope that

tomorrow all the flights are working fine....”1 Urmare a mesajelor de încurajare, simpatie și de

apreciere primite, Ștefan a răspuns promt: „Thanks SO much for your extraordinary support!! Well,

everything went really, really great, I had an amazing time in

Iasi with an over-sold out-concert (yeah, people were

standing, hehe :D) and I completely loved to play there! I'll

come next time, for sure! And also the flights now are all

working just fine, right now being in Bucharest airport. So,

yes, it was not "easy" to go there, but it was totally worth it!

Now Zürich, here I come tonight little concert there with my

beloved wife. I hope the flight is on time, otherwise I'm pretty

screwed on that one…”2

1 Traducere: Miercuri am avut un minunat recital alături de soția mea și de directorul Universității de Muzică din Mannheim. Ieri noapte am zburat către Iași (România) prin București și am constatat că zborul de la București la Iași a fost anulat. Așa că a trebuit să merg toată noaptea cu autobuzul de la București la Iași – a fost monstruos de obositor… Oricum, în această dimineață – repetiția generală cu orchestra, iar diseară tot aici Concertul de Ceaikovski, într-adevăr îl aștept cu nerăbdare! Orchestra este cu adevărat excelentă! Dar sper ca mâine toate zborurile să meargă bine...

2 "Mulțumesc mult pentru sprijinul vostru extraordinar!! Ei bine, totul a mers foarte, foarte bine, m-am simțit extraordinar de bine la Iași, cu un concert cu casa închisă (da, oamenii au stat în picioare!) și mi-a plăcut mult să cânt acolo! Voi reveni, cu siguranță! De asemenea, zborurile au funcționat cum trebuie, chiar acum sunt în aeroportul din București. Și da, nu a fost "ușor" să ajung acolo, dar a meritat! Acum, Zürich – ajung în seara asta – cu un mic concert alături de soția mea iubită. Sper că zborul va fi la timp, altfel voi fi cam încurcat.."

Imagini din concertul de la Iași

Actualitate


DESCHIDEREA STAGIUNII

MUZICALE 2014–2015

Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil

Musicescu ale Filarmonicii Moldova din Iași și-au făcut

intrarea în noua stagiune 2014-2015 prin două

concerte vocal-simfonice extraordinare, ce s-au

îngemănat într-o armonioasă complementaritate, sub

bagheta dirijorului Cristian Oroșanu: primul, la

Filarmonica Națională din Chișinău, în 23 septembrie

și cel de-al doilea, acasă, la Iași, în sala Colegiului de

Artă O. Băncilă, în 26 septembrie. Concertele i-au fost „dedicate” Titanului din

Bonn, muzicianul și omul care a fost un exemplu

pentru omenire, exemplu de demnitate, noblețe

sufletească, umanitate, a cărui profundă emoție

înfruntă secolele cu energie crescândă. Sub titlul Toamna Ieșeană la Chișinău,

Filarmonica Națională Serghei Lunchevici a găzduit

concertul nostru din 23 septembrie, în cadrul unui

schimb cultural, ce a inclus două evenimente

complementare. Cel din septembrie de la Chișinău a

venit să completeze proiectul început la sfârșitul lunii

iunie (a.c.), la Festivalul Internațional al Educației,

prin prezența artiștilor Orchestrei Simfonice a

Filarmonicii din Chișinău în concertul de la Iași. Momentul artistic din septembrie desfășurat în

capitala Republicii Moldova a fost un eveniment

deosebit de important, fiind de altfel prima prezență a

instituției muzicale ieșene pe scena Filarmonicii din

Chișinău. Interpreții-soliști ai acestor seri de septembrie au

fost pianistul Răzvan Dragnea, soprana Iulia Isaev,

mezzo-soprana Carmen Topciu, tenorul Marius Vlad

Budoiu și basul Marius Boloș.

Anca Ciobanu

Actualitate


Laureat al unor importante concursuri naționale

și internaționale, printre care Concursul

Internațional George Enescu (2003), pianistul Răzvan

Dragnea a putut oferi viziunea sa interpretativă

asupra spectaculoasei Fantezii beethoveniene pentru

pian, soliști, cor și orchestră. Tema principală a

Fanteziei este în mod evident înrudită cu cea a Odei din

Simfonia a IX-a. Completarea programului, prin

reluarea acestei Simfonii de Beethoven, al cărei

mesaj de luminoasă înfrățire între oameni, întru pace

și universală bucurie de a trăi, continuă să răsune cu

o acută actualitate. Înnoit ca alcătuire, cvartetul solistic al finalului

vocal-simfonic a adus o corespunzătoare

împrospătare coloristică. Corul academic Gavriil

Musicescu, pregătit cu meticulozitate de maestrul Doru

Morariu, dirijorul corului, a fost integrat

armonios în echilibrul de ansamblu. Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil Musicescu la Filarmonica Națională din Chișinău

Pianistul Răzvan Dragnea, dirijorul Cristian Oroșanu

Imagini din concertul Filarmonicii ieșene la Chișinău

Soliști: soprana Iulia Isaev

mezzo-soprana Carmen Topciu tenorul Marius Vlad Budoiu

basul Marius Boloș dirijor Cristian Oroșanu

Actualitate


Tot în 23 septembrie, de această dată în Aula Bibliotecii Centrale

Universitare Mihai Eminescu din Iași, publicul meloman a fost

invitat să audieze Integrala studiilor transcendentale pentru pian de

Franz Liszt, în interpretarea pianistului maghiar Jozsef Balog,

laureat al Concursului Internațional Bartok-Liszt de la Budapesta.

Acest concert a deschis Stagiunea camerală 2014—2015. Considerat unul dintre cei mai talentați pianiști ai generației sale

și recunoscut încă de la debutul său artistic drept un copil minune al

muzicii, József Balog a concertat cu un deosebit succes de-a lungul

timpului în numeroase locuri din întreaga lume, de la Viena,

Amsterdam și Londra, la Skt. Petersburg sau Vancouver. Pianistul

maghiar este binecunoscut publicului ieșean din recitalurile de

înaltă ținută susținute în ultimii ani, la Iași, împreună cu violonistul

Antal Zalai. După o muncă asiduă dusă timp de 10 luni, cel puțin 8 ore de

studiu în fiecare zi, după cum declară pianistul1, anul acesta Jozsef a

inițiat un turneu de virtuozitate în România, cu Studiile

transcendentale lisztiene, din 19 august la Castelul Szentkereszty din

Arcuș (jud. Covasna), 21 august la Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad,

17 septembrie la Sinagoga din Bistrița și în 23 septembrie la

Filarmonica Iași (Aula Bibliotecii Universitare M. Eminescu),

urmate, între 30 septembrie și 2 octombrie, de o sesiune de

înregistrări pe CD (cu aceeași integrală), pentru Casa de discuri

Fotexnet din Budapesta. Ciclul concertelor cu Studiile transcendentale a continuat în

Ungaria, la Pécs, în 22 octombrie, apoi în Turcia, la Izmir - Saygun

Concert Hall, în 12 noiembrie, din nou în Ungaria, la Debrecen - Liszt

Hall, în 10 decembrie și la Budapesta, în Sala Mare a Academiei de

Muzică Franz Liszt, în 17 decembrie, unde s-a lansat și discul. Despre acest proiect, Jozsef ne mărturisea zilele trecute (19

noiembrie a.c.): I think Liszt really prepared the 20th century's music

1 I have worked for 10 months 8 hours every day to learn and play these fantastic pieces, before I went onto the stage in Romania (Trad. = Am studiat timp de 10 luni, câte 8 ore pe zi pentru a învăța și a cânta aceste fantastice lucrări, înainte de a urca pe scenă în România.)

Hall

Actualitate


with this series and this is one of the most difficult project

in a pianist's life. The tour has gone very well, people

liked everywhere the concert, and I get many times

standing ovation after. I also played many of them at

Tansman Festival 15th of November in Lodz.2 Prin acest turneu, Jozsef Balog oferă spectatorilor o

experiență aproape providențială, încântând publicul

prin tehnica lui strălucitoare, autentică finețe

muzicală, sensibilitate, maturitate și personalitate

artistică nobilă. În ciuda vârstei sale, pianistul deține un repertoriu

vast atât la categoria concertelor cu orchestra, cât și a

celor de muzică de cameră. Doar pentru stagiunea

aceasta, pianistul are în mână nu mai puțin de 10

concerte: Bach - sol minor, Beethoven - do minor,

Saint-Saëns – Nr. 5, Liszt – Nr. 2, Totentanz și

Hungarian Fantasy, Villa Lobos - Bachianas Brasilieiras

nr. 3, Bartók – Nr. 3 sau cele scrise de Pánczél Tamás și

Wolf Péter. În agenda imediat următoare a artistului găsim: în

15 noiembrie 2014, în cadrul Tansman Festival-Lodz,

un recital unde va prezenta lucrări de Tansman,

Bartók, Liszt; 21 noiembrie la Hungarian Radio -

lucrări de Bartók; 25 noiembrie înregistrări pentru

Hungaroton; 2 decembrie susține un masterclass

Beethoven la Academia de Muzică din Kiev; 5 decembrie

Concertul în do minor de Beethoven, cu Ukranian

National Orchestra, dirijor Mykola Dyadura și multe

altele.

2 Trad. = Cred că Liszt a pregătit într-adevăr muzica secolului 20 cu această serie și acest proiect este unul dintre cele mai dificile din viața unui pianist. Turneul a mers foarte bine, oamenilor de pretutindeni le-a plăcut acest concert, iar la finalul lui am primit de cele mai multe ori ovații în picioare. Am cântat, de asemenea, multe dintre Studiile transcendentale de Liszt ca bisuri, la Festivalul Tansman din 15 noiembrie de la Lodz.

Afișul concertului din 12 noiembrie de la Izmir, Turcia

Stagiunea curentă a Filarmonicii Moldova din Iași

promite să bucure în continuare melomanii cu

obișnuitele concerte de vineri consacrate

simfonicului, cu serile de marți destinate muzicii de

cameră, precum și cu multe alte noi concerte

extraordinare realizate în spații alternative, foarte

apreciate de spectatorii orașului.

Imagine din recitalul susținut de Jozsef Balog la Iași În Aula Bibliotecii Centrale M. Eminescu

Actualitate


O FILĂ DE ISTORIE MUZICALĂ

LA IAȘI

Carmen Chelaru

Pornind de la definiția de dicționar – „festival =

manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu

program variat și caracter festiv” (Dex) – și de la

curiozitatea de a fi urmărit toate(!) manifestările

programate în recentul Festival al Muzicii Românești

de la Iași, voi consemna câteva impresii. Trebuie de

asemenea observat că o fac din multiple perspective:

cea a muzicianului, a auditorului „cu vechime”, a

educatorului și nu în cele din urmă, a

organizatorului. Dintr-o curiozitate firească (condimentată cu un

strop de colegială invidie) am sondat mediul virtual

în căutare de festivaluri vecine și iată ce-am găsit: La Cluj, Toamna Muzicală, aflată la a XLVIII-a

(48!) ediție, (3 - 24 octombrie 2014), în parteneriat

cu Filarmonica de Stat Transilvania. La acesta se

adaugă festivalurile Cluj Modern, Viva Vox, La

Stravaganza, festivalul Mozart. La Timișoara, Festivalul Internațional de Muzică

Nouă Intrada, 25-30 septembrie 2014 și Festivalul

Timișoara muzicală, ediția a XXXVI-a (aprilie–mai

2014). Festivalul Craiova muzicală, ediția a XLI-a

(decembrie 2014). Ca să nu mai pomenim de cele bucureștene –

Festivalul și Concursul George Enescu, Săptămâna

Internațională a Muzicii Noi, cea a Muzicii

Contemporane, Festivalul RadiRo și așa mai departe… În virtutea unei îndelungate experiențe, nu mă

Afișul-semnal al Festivalului Muzicii Românești, ediția a XVIII-a

=

manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu

și de la

manifestările

programate în recentul Festival al Muzicii Românești

de la Iași, voi consemna câteva impresii. Trebuie de

asemenea observat că o fac din multiple perspective:

a

educatorului și nu în cele din urmă, a

o curiozitate firească (condimentată cu un

strop de colegială invidie) am sondat mediul virtual

a

24 octombrie 2014), în parteneriat

. La acesta se

La

La Timișoara, Festivalul Internațional de Muzică

30 septembrie 2014 și Festivalul

mai

a

–

Săptămâna

Muzicii

În virtutea unei îndelungate experiențe, nu mă

Afișul-semnal al Festivalului Muzicii Românești, ediția a XVIII-a

Actualitate


1 E de la sine înțeles că întrebările nu privesc festivalurile din București.

pot opri să (mă) întreb1: 1) de unde bani pentru atâtea

festivaluri și 2) or fi oare sălile pline la evenimentele

acestora? Fără să fi făcut un studiu de caz – deși ar fi interesant!

– pot să (-mi) dau și câte un provizoriu răspuns: 1)

suportul material poate să depindă de zona cultural-geografică, deschiderile și relațiile externe, conlucrarea și

bunele relații cu edilii locali… și 2) publicul rămâne și el

tributar tradiției, educației, módelor de tot felul,

senzaționalului, prejudecăților… Așadar pot admite că

unele festivaluri sunt mai longevive și se bucură de o

afluență constantă de public. Și-ajung astfel la Festivalul ieșean al Muzicii

Românești! Optsprezece ediții s-au încheiat deja – zece în epoca

vechiului regim, opt din 2007 încoace. Despre primele

zece ediții se pot spune și s-au spus multe lucruri

frumoase, culminând cu constatarea că sălile se umpleau

la mai toate concertele – unele chiar cu muzică de

avangardă. Cei care am trăit acele momente – recunosc, de

neuitat! – putem găsi astăzi și explicații mai puțin

exaltate: după anii ’80, frigul, întunericul, restricțiile de

tot felul, prea puținele evenimente culturale de autentică

valoare fără „amprentă” – toate acestea și încă altele îi

aduceau pe spectatori la manifestările festivalului. Iar

dacă pe afiș apăreau nume precum Madrigal, Voces,

Cappella Transylvanica, Emanuel Elenescu, Sofia Cosma,

Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ștefan și Valentin

Gheorghiu, Nelly Miricioiu, titluri ca Oedip de Enescu –

interesul era maxim. Cu ce resurse se făceau toate astea

atunci? În cea mai mare parte în contul salariului, desigur,

care – și el – era simțitor ajustat în ultimii ani ai

regimului. Nimănui nu-i trecea prin cap să ceară ceva în

plus, așa ceva nu se obișnuia. Tocmai de aceea, după ce-a

intervenit schimbarea, festivalul a fost uitat, omis, exclus.

Nu mai erau acceptate comenzile, nici chiar cele cu efect

benefic. Și-a mai fost ceva: mentalitatea națională potrivit

căreia între un produs românesc și unul similar străin, îl

preferăm din instinct pe-al doilea. Festivalul de muzică românească a intrat așadar într-o

lungă adormire, care părea că va dura, ca-n poveste, o sută

de ani! După însă numai douăzeci, în 2007, rectorul de

atunci al Universității de Arte George Enescu,

compozitorul și profesorul Viorel Munteanu l-a

redeșteptat, cerând sprijin (și primindu-l) de la instituția-soră, Filarmonica Moldova și directorul ei, violonistul și

profesorul Bujor Prelipcean. Vremurile erau altele, tentațiile mult mai multe, iar

acum, cu transparența și viteza de comunicare

internaționale, curiozitățile față de sonorități și producții

autohtone au scăzut dramatic, atât în rândul artiștilor, cât

și în cel al publicului. Festivalul s-a cantonat într-o buclă

de interes cvasi-zonal, în pofida unor inserții

internaționale aduse de participarea unor muzicieni

români valoroși de-aici și de dincolo. Chiar și acestea au fost

posibile numai în condițiile finanțării obținute prin

completarea a zeci de documente și formulare, care pe

alocuri îmi aminteau de vremuri de mult apuse. Așa s-au

scurs șapte ediții, într-un ritm anual, alert. Ediția a optsprezecea a festivalului ieșean a fost

neobișnuit de lungă, dar obișnuit de variată, „bucurându-se”

de resurse (poate) mai mici ca oricând, dar de o atenție ceva

mai mare din partea mass-media audio-vizuală decât în anii

din urmă. Douăsprezece zile, cu treisprezece manifestări!

Muzică academică – simfonică, vocal-simfonică,

concertantă, de cameră și corală; muzică tradițională –

pentru prima dată în acest festival folclor bucovinean

autentic, cules și interpretat în cadru academic; operă

pentru și cu copii – de asemenea o noutate în festival; și

vorbind de noutăți, o premieră absolută – spectacolul de

încheiere cu opera-rock Făt-Frumos din Lacrimă după Mihai

Eminescu, realizată printr-un substanțial efort artistic (și nu

numai) de profesori și studenți ai Universității de Arte din

Iași, împreună cu Casa de Cultură a Studenților, cu sprijinul

Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România –

Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR–ADA), al unor

sponsori și cu participarea unor tineri soliști invitați. Acest final de festival a fost cu adevărat momentul–

cheie, vârful artistic, atât prin concentrarea de forțe

artistice și organizatorice, prin inedit și nu în ultimul rând,

prin calitate. Am ales de aceea să-l comentez mai

îndeaproape. Aș remarca pentru început, curajul compozitorului Dan

Spînu – un curaj care a sfidat aproape imposibilul: să creezi

un spectacol complex, în care să se întâlnească orchestră,

grup vocal, dar mai presus de orice formație rock (baterie,

chitară bas, chitară electrică, pian, sintetizatoare), soliști

adecvați unui asemenea tip de emisie vocală, în plus libret

integral în limba engleză, subtitrat pentru necunoscători,

regie și tot ce presupune desfășurarea scenică… ! Și toate

astea pe un subiect inspirat din, nici mai mult nici mai puțin

decât… Eminescu! Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, premiera

a avut loc în inima Moldovei, unde publicul e cunoscut

drept auster, exigent și greu de convins în privința

noutăților! Ei bine, piedicile au căzut rând pe rând, aproape

împotriva evidențelor, inițiatorul – tânărul compozitor,

inginer, profesor și interpret Dan Spînu – dovedind nu

numai creativitate și fantezie remarcabile, ci și o neclintită

tenacitate în găsirea și antrenarea celor mai diverse resurse

umane și materiale. Strădaniile sale nu au fost, bineînțeles,

solitare. Mulți au pus umărul, dar mărturisesc că puțini au

fost cei care chiar vedeau premiera realizată. Cu atât mai

mare a fost surpriza și satisfacția pentru acești semi-sceptici! Pot afirma aici și acum că premiera spectacolului

The One Born from a Tear – Cel Născut dintr-o Lacrimă – ce

a avut loc în seara de 28 octombrie, în sala Casei de Cultură

a Studenților din Iași – însuși spațiul fericit ales! – a

constituit un început, primul spectacol de operă-rock din

istoria muzicii ieșene! Genul nu e nou – datează din deceniul al șaptelea al

secolului 20 și s-a născut concomitent în occidentul

european și pe continentul nord-american. Aceasta însă nu

Actualitate


spune nimic când vine vorba de Far East-ul românesc! Și

trebuie să admitem că un spectacol închegat, cu subiect,

libret, desfășurare scenică (fie și schițată), în care să se

întâlnească genul liric tradițional, cu una din cele mai noi și

mai – hai s-o spunem! – agresive forme de exprimare

artistică, rock-ul nu are încă fani în toate categoriile de public,

cel puțin la Iași; e nevoie aici, ca și în muzica academică, de o

experiență, de cultură în domeniu și, de ce nu, de o anumită

deschidere spre noile sfere muzicale. De ce operă rock și nu musical – cum apare în

documentele publicitare ale Festivalului? Deși nu mă consider

un specialist al genului, aș puncta unele argumente astfel:

prezența formației specifice, cu instrumente electronice și

amplificare – îndrăznesc să spun cam mare pentru spațiul și

relația cu celelalte componente interpretative! Lipsa

momentelor pur-teatrale, care fac din musical o rudă

apropiată a operetei tradiționale. Lipsa de asemenea – cu o

scurtă excepție, reușită de altfel – a numerelor de dans/balet.

Ca să adopt o cale de mijloc aș numi spectacolul musical rock. Una peste alta, partitura elaborată de compozitorul Dan

Spînu mi-a satisfăcut exigențele prin consistență, simțul

proporțiilor și bun-gust, lipsa exagerărilor de orice fel,

adaptarea ingenioasă, creativă a cunoscutului basm

eminescian la asprimile limbajului muzical abordat. Pericolul

căderii în vulgar sau grotesc – foarte posibile în situația dată –

a fost evitat cu desăvârșire. Prin aceasta, spectacolul

este abordabil, aș zice, de categorii mai diverse decât

se-ntâmplă îndeobște cu genul rock. Ideea textului în limba engleză mi s-a părut inițial

oarecum hazardată, având în vedere deopotrivă soliștii

și publicul. Problema a fost rezolvată însă excelent

printr-o subtitrare bine pusă la punct și (în mod cert)

printr-o asiduă muncă cu soliștii, privind dicția și

pronunția. S-a creat astfel o punte suplimentară,

binevenită, între tradiție și nou, creând totodată

perspectivele unei circulații internaționale a

spectacolului – fie și sub formă de înregistrare. O plăcută surpriză am avut și în zona interpreților.

Voci soliste adaptate genului și suficient de puternice

pentru a face față decibelilor specifici. Prezențe

scenice agreabile și adecvate, de la costume până la

gestică și mimică. Între soliști, Alexandru Grosu (rolul

titular), Mihai Popistașu (Algar), Cristina Toșu

(Joane), Andra Botez (Rowena) și Maria Păuleț

(Regina) sunt cu toții absolvenți sau în curs de

desfășurare a studiilor muzicale. Luând în considerare

tipul de muzică în discuție, faptul a creat cu

certitudine probleme de adaptare a emisiei vocale.

Prin felul în care au rezolvat însă problemele tehnice

este evident că toți au avut sau au contacte și cu sfera

divertismentului muzical, experiență deosebit de utilă

în cazul de față. Dimpotrivă, interpreții „dinafară” au

trecut cu siguranță mai ușor peste eventualele

prejudecăți academice, integrându-se firesc în fluxul

artistic. Este cazul, între rolurile principale, al lui

Alexandru Iosipescu (Holt).

Dan Spînu

Actualitate


Cristina Toșu (Joane) Alexandru Grosu (rolul titular), Mihai Popistașu (Algar)

Andra Botez (Rowena)

Maria Păuleț (Regina)

Alexandru Iosipescu (Holt)

Roxana Balcan Apetroaie (Vrăjitoarea)

Un moment de vârf l-a constituit rolul

episodic al medicinistei Roxana Balcan

Apetroaie – Bătrâna (sic!) vrăjitoare –

prezență scenică și evoluție vocală de

irezistibilă atractivitate, dezinvoltură și

farmec, amplificate poate și de caracterul

pronunțat ritmic dansant al partiturii sale

muzicale. O misiune mai mult decât dificilă a revenit

dirijorului Bogdan Chiroșcă, pe care

muzicianul a dus-o excelent la bun sfârșit, așa

cum a făcut-o mereu în situații similare, în

fruntea ansamblurilor artistice ale

Universității de Arte și Filarmonicii.

Și revin la Dan Spînu, în postura sa de

regizor, producător și interpret. Experiența de

mai mulți ani ca inginer de sunet și redactor la

Radio Iași, formarea politehnică (este

absolvent al studiilor tehnice de construcții de

mașini) și o consistentă practică

interpretativă în genul jazz–rock l-au ajutat

dintru început să creeze partitura

spectacolului, care s-a constituit în lucrarea sa

de doctorat, prezentată în aprilie 2013. Atunci

(ca și acum, de altfel!), punerea în scenă de

facto a unei asemenea producții ni s-a părut

tuturor o utopie – prin genul de muzică,

numărul interpreților, stilul interpretării,

limba engleză etc. etc. În aceste condiții, Dan

Spînu a dovedit calități de manager nebănuite

– poate chiar și de el!

Realizatorii și distribuția Din propriile mărturisiri, filmul pregătirii

evenimentului a fost următorul: muzica

gândită sub formă de album și înregistrarea

într-o primă versiune – necesară susținerii

tezei de doctorat – au pornit în toamna anului

Dirijorul Bogdan Chiroșcă

Actualitate


2012 și s-au finalizat provizoriu cu puțin înaintea susținerii, la

începutul lunii aprilie 2013. Soliștii erau diferiți și au conlucrat

cu autorul cu colegialitate și pasiune. În februarie anul acesta,

tânărul muzician a reluat pregătirile, cu o nouă garnitură de

soliști, antrenând de data asta și colaboratorii necesari

construirii spectacolului. Era perioada definitivării agendei

Festivalului Muzicii Românești, care, datorită complexității

producției coordonate de Dan Spînu, a fost fixată luând ca

principal reper premiera în cauză. Așa se face că șirul

manifestărilor s-a încheiat și nu greșesc să afirm, a culminat cu

acest eveniment. Treptat, repetițiile s-au intensificat și s-au extins. În

primele două săptămâni din luna octombrie s-au alăturat

orchestra și grupul coral (pregătit de George Dumitriu). Din

păcate, singurele repetiții de ansamblu pe scena Casei de

Cultură a Studenților au avut loc în preziua și în ziua premierei

– timp insuficient în special pentru probele necesare

proporționării și reglării tuturor componentelor sonore –

orchestră, cor, grupul instrumentelor electronice, voci. A fost,

aș afirma, singura scădere a spectacolului. Se cuvine a fi pomeniți aici și cei care au sprijinit

organizatoric și financiar realizarea evenimentului, în frunte cu

profesorul și compozitorul Viorel Munteanu, Casa de Cultură a

Studenților din Iași, UCMR–ADA, firmele Orpalis și

Armonia Traid ș.a. Publicul! Intrarea liberă și o publicitate bine construită,

direcționată mai ales către spectatorii tineri au adus o afluență

de zile mari. Atmosfera animată și entuziasmul în creștere au

fost însă produsul exclusiv al valorii autentice a faptului

artistic petrecut pe scenă! Nu au existat momente de ruptură a

dinamismului expresiv, numerele muzicale au fost strâns

sudate; emoția născută și treptat amplificată în spațiul scenei a

cuprins repede, fără drept de împotrivire, întreaga sală. Cei

care la început își mai consultau mesageria telefonică, au

sfârșit prin a fi contaminați de fluxul audio-vizual, iar finalul a

ridicat sala în picioare, într-un entuziasm nedisimulat, dar

elevat! Cum afirmam mai sus, am certitudinea că am asistat la un

episod de istorie muzicală vie – prima operă-rock în

desfășurare live pe o scenă ieșeană! În pofida dificultăților,

spectacolul se cere reluat.

Actualitate


Finalul spectacolului, cu autorul în mijloc.

Interpreții: corul și orchestra Universității, rock band, dirijorul Bogdan Chiroșcă și soliștii: Alexandru Grosu (rolul titular), Cristina Toșu (Joane), Mihai Popistașu (Algar)

Actualitate


Corolar Foaia Festivalului

Anca Ciobanu

Filarmonica Moldova și Universitatea de Arte George

Enescu au organizat în perioada 17–28 octombrie 2014, a

XVIII‑a ediție a Festivalului Muzicii Românești. Proiectul

se desfășoară încă de la început, în parteneriat cu Uniunea

Compozitorilor și Muzicologilor din România. Anul acesta

s‑au alăturat Colegiul Național de Artă O. Băncilă,

Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu și Casa de

Cultură a Studenților. Ideea corelării actului artistic cu cel de reflectare

teoretică este prelungită și în plan jurnalistic, prin

realizarea Foii Festivalului, cu cronici și interviuri,

realizată de profesori și studenți ai Universității de Arte

George Enescu. Din momentul în care a fost inițiată – ediția

din 2012 a Festivalului – după modelul celei de la

Festivalul George Enescu, publicația a îndeplinit două

roluri, deopotrivă benefice: reflectarea ritmică, „la cald”, a

evenimentelor festivalului – spre informarea publicului de

azi și, la fel de important, a celui viitor – și tribună de

exprimare a comentatorilor de specialitate, îndeosebi

tinerii critici muzicali în formare și afirmare. Am

considerat potrivită, de aceea, realizarea în paginile

revistei noastre, a unei sinteze, așa cum reiese din cele opt

numere ale Foii Festivalului Muzicii Românești.

Vineri, 17 octombrie, în Sala Colegiului de Artă O.

Băncilă a avut loc deschiderea festivalului cu un concert

vocal‑simfonic sub bagheta dirijorului Gheorghe Mustea.

Acesta a afirmat în interviul acordat studentei Aliona

Paciurca2: Sunt pentru prima dată la Iași în cadrul acestui

festival și pot spune că am lucrat cu o orchestră foarte bună,

cu niște oameni inteligenți, cu o disciplină orchestrală

extraordinară. Muzicieni cu un potențial deosebit, o orchestră

cu care poți realiza orice program și oricare lucrare a oricărei

școli de compoziție din lume.

„Festivalul Muzicii Românești de la Iași este unicul festival cu un asemenea generic și este prețios, important ca aurul. Mai

important decât cel de la Roșia Montană, în orice caz! În ce măsură poate influența acesta gândirea muzicală a compozitorilor?

Un festival e o vitrină, o confruntare. Ar putea să fie valorificat mai mult dacă ar fi mai frecventat de public. În Iași, cel puțin la

concertele la care noi am fost invitați, publicul e prezent cu o rată mai mică decât la Cluj. Deci, cred că aceasta ar fi o primă

țintă: de a atrage atenția unui public capabil, deschis pentru aceste experiențe care nu sunt deloc traumatizante. A doua țintă ar

fi întâlnirea compozitorilor. Dacă ar fi toți creatorii de față, atunci într‑adevăr, schimburile de idei ar continua.”1

Adrian Pop, prof. univ. dr. Academia de Muzică Gh. Dima Cluj‑Napoca

1 Foaia Festivalului, Zilele X, XI, p. 1 2 Foaia Festivalului, Zilele I, II, III, p. 2

Gheorghe Mustea, Vitalie Ciobanu și simfonicul ieșean

Actualitate


Sâmbătă 18 octombrie, la Colegiul de Artă O. Băncilă, la

matineu ne‑am putut bucura de un spectacol de operă pentru copii,

în regia prof. Daniela Ciocoiu – Povestea micului Pan, muzica de

Laurențiu Profeta. Daniela Ciocoiu – regizor, producător și

interpret totodată – a reușit să‑l aducă pe micul Peter Pan la Iași

pentru a doua oară în acest an, „într‑o sală destul de mică pentru

amploarea evenimentului, folosind resurse scenografice reduse

cantitativ, dar eficiente și sugestive” – scria Mihaela Balan, în

articolul Peter Pan în versiune autohtonă3. Și tot același cronicar

continuă: „Vocile lor [ale interpreților, n.n.] au fost potrivite rolurilor

prevăzute în libret, având acea naturalețe simplă și expresivă solicitată

de partitura lucrării”.

3 Foaia Festivalului, Zilele I, II, III, p. 2 4 Idem

„Povestea micului Pan”

Doru Morariu, dirijorul corului Gavriil Musicescu și ansamblul său

Duminică seara, 19 oct., în Sala Ed. Caudella din Casa Balș s‑a desfășurat concertul Corului academic Gavriil

Musicescu, intitulat Seniori ai artei corale românești, concert conceput și realizat sub bagheta maestrului Doru Morariu. „O

calitate deosebită a corului Gavriil Musicescu este de a dezvălui publicului lucrări de o certă valoare, dar necunoscute...” – scria

studenta la muzicologie Mihaela Rusu4, omagiind totodată compozitorii, dar și poezia, folclorul și spiritualitatea

românească. Aceeași studentă conchide: „Programul acestui concert a fost realizat cu profesionalism și talent și a avut un

final remarcabil ce va rămâne viu în amintirea celor prezenți în sala Eduard Caudella”.

Actualitate


Cvintetul prezent în Concertul claselor de compoziție

Cvartetul Passione

Luni dimineața, 20 oct., Sala Ed. Caudella a găzduit

Concertul claselor de compoziție, ce a oferit tinerilor creatori

români din două orașe universitare importante (Iași și

Cluj‑Napoca) șansa de a‑și prezenta lucrările muzicale în public.

Acestea „s‑au impus atât prin seriozitatea meșteșugului

componistic, cât și prin opțiunile lor estetic‑stilistice, impresii

frumoase, argumente solide pentru a ne întâlni cât mai des”.5

Festivalul a fost și este o importantă cale de cunoaștere a muzicii

consacrate, precum și o tribună de afirmare a noii generații de

muzicieni.

Marți 21 oct., pe înserat, la Biblioteca Centrală M. Eminescu

am putut asculta Cvartetul de coarde Passione (București) și

Ansamblul de suflători Nova Musica Viva (Iași). Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu

„dezvăluie o putere fină de expresie, un meșteșug componistic

măiestrit, împletit cu sensibilitate artistică de rang superior”; iar

Cvartetul Passione a dovedit „abilități tehnice, un simț dramatic

deosebit, în conformitate cu intenția compozitorului, prin realizarea

unor gradații dinamice fluente și prin sublinierea pasajelor în care

poate fi identificat melosul popular românesc. În partea a II‑a,

temele muzicale prezentate sub forma unui dialog expresiv între

toate instrumentele cvartetului au fost executate impecabil, atât din

punct de vedere tehnic, cât și expresiv.” (...) Concertul a fost

realizat cu „eleganță și rafinament, fără accente nefirești sau viduri

sonore, care să întrerupă linia frazării sau continuitatea părților.” 6 La cea de‑a doua lucrare din program, Rondo‑ul de noapte de

Ansamblul de suflători Nova Musica Viva și dirijorul George Hariton

5 Ana Medeleanu în Concertul Claselor de Compoziție, Foaia Festivalului, Ziua IV, p. 2 6 Tincuța Agavriloaie, Pasiune și profesionalism într-un concert cameral extraordinar, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 1

Actualitate


Ansamblul T.T. Burada, condus de Ciprian Chițu

Adrian Iorgulescu, centrul de referință al lucrării l‑a reprezentat clarinetul, cu rol de a ordona structura ciclică a lucrării.

„Intenția compozitorului a fost de a exploata la maxim capacitățile instrumentelor, în scopul evidențierii unor procedee noi de

emisie sonoră, spre realizarea unei dramaturgii tensionate și, totodată, a unei atmosfere antrenante și pline de suspans pe

întreg parcursul lucrării.”7

Miercuri 22 oct., în Sala Ed. Caudella am vizionat un spectacol

de muzică tradițională susținut de Ansamblul T.T. Burada, condus

de lector univ. dr. Ciprian Chițu. „Frumusețea costumelor vechi,

vocile bine alese și repertoriul autentic au reușit să ne transpună în

vremurile de altădată (...) un program omogen, în care cele două părți

– articulate după principiul evoluției de la arhaic la modern, dar și de

la simplu la complex – s‑au îmbinat armonios, aspect subliniat și de

aplauzele puternice ale spectatorilor aflați în număr mare la acest

spectacol inedit.”8 Cu un repertoriu divers, de la opusuri religioase, cu intonații de

cânt bizantin, până la lucrări românești în caracter popular și piese

ce reflectă bogăția tehnicilor moderne de compoziție, în ziua de joi

23 oct. (ziua a șaptea în festival), la Biblioteca Centrală M.

Eminescu am ascultat Corul de cameră Vox Art’Is condus de Bogdan

Cojocariu. Într‑un interviu acordat studentului la muzicologie

Cristian Vasile Madon, dirijorul coralei, prof. Bogdan Cojocariu,

mărturisește: „Această aventură corală pe care am inițiat‑o și pe

care o trăiesc acum cu Vox Art’Is se desfășoară din aceeași dragoste

pentru a cânta împreună, mai ales interpretând piese în stil a capella.

Te obligă să‑l asculți și pe celălalt în procesul interpretativ. Mi se pare

extraordinar să intri în sunetul celuilalt și să‑l determini treptat să se

omogenizeze în procesul sonor”.9 Tot în ceea ce privește

interpretarea muzicală, Ligia Fărcășel, doctorand în muzicologie, a

subliniat: „fiecare frază muzicală a fost redată după o concepție

interpretativă anterioară deosebit de elaborată. Din păcate, publicul

nu a fost numeros, totuși, formația s‑a comportat ca și cum s‑ar fi

aflat pe una din marile scene ale lumii. Vocile au umplut în cel mai

Corul de cameră Vox Art’Is condus de Bogdan Cojocariu

Profesorii Viorel Bârleanu și Florin Bucescu, alături de Ciprian Chițu

7 Tincuța Agavriloaie, Pasiune și profesionalism într-un concert cameral extraordinar, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 1 8 Mariana Maximiuc în Folclor muzical românesc – tradiție și avangardă, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 2 9 Foaia Festivalului, Ziua VII, p. 2

Actualitate


concret sens fiecare colț al sălii, sonoritatea corală fiind

avantajată de acustica spațiului de concert.” 10

Vineri, 24 oct. – a opta zi de festival (până anul

acesta era și ultima!) a început cu Simpozionul de

muzicologie intitulat generic Identitate și

contextualitate în muzica românească contemporană (Sala

George Pascu a Universității de Arte, Str. C. Negruzzi –

Horia) și moderat de prof. univ. dr. Laura Vasiliu și prof.

univ. dr. Gheorghe Duțică. În deschidere a avut loc

conferința susținută de acad. Cornel Țăranu,

personalitate reprezentativă a componisticii românești,

ce a fost aniversat în această ediție a Festivalului, alături

de prof. univ. dr. Viorel Munteanu. „Degajând mult calm,

echilibru, verticalitate a propriilor concepții și principii, dar

mai ales o totală dăruire față de muzică, maestrul Cornel

Țăranu a dezvăluit etapele evoluției propriului destin

creator, exemplificând prin câteva audiții, lucrările sale

reprezentative.”11

Seara am putut asculta Concertul simfonic al

Filarmonicii ieșene, susținut de Orchestra simfonică la

Colegiul de Artă O. Băncilă. „Interpretarea din această

seară a fost deosebit de reușită, remarcându‑se prin

sublinierile tematice bine reliefate și o dinamică sonoră ce a

Dirijorul Adrian Morar și tenorul Tiberius Simu

10 Foaia Festivalului, Ziua VII, p. 1 11 Aliona Paciurca, Simpozionul Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană, Foaia Festivalului, Ziua VIII, p. 1

Simpozionul de muzicologie acad. Cornel Țăranu alături de prof. univ. dr. Viorel Munteanu

Actualitate


12 Gabriel Gheorghiu, Un spectacol muzical coloristic cu infuzii meditative , Foaia Festivalului, Ziua VIII, p. 2 13 Interviu realizat de Florin Luchian în Foaia Festivalului, Ziua IX, p. 1 14 Ziua IX, p. 2

Ansamblul AdHOC

lăsat loc instrumentelor solistice să se manifeste” subliniază

un tânăr viitor muzicolog.12 Și tot el remarcă: „Deși

acustica sălii de concert a Liceului de Artă Octav Băncilă din

Iași nu sprijină în mod deosebit soliștii vocali, datorită

fenomenului de absorbție a sunetului, totuși Tiberius Simu a

avut o execuție foarte bună, remarcându‑se printr‑o frazare

clară, o dicție bună și o redare inteligibilă a textului, precum

și o susținere desăvârșită a sunetului.” Dirijor a fost

maestrul Adrian Morar, de la Cluj, ce „s‑a remarcat pe

toată perioada desfășurării concertului prin gestica clară,

expresivă, demonstrând o excelentă stăpânire a limbajului

muzical modern și o bună cunoaștere a concepției de

ansamblu a lucrărilor” – încheie același cronicar. „Unul dintre punctele culminante ale festivalului l‑a

constituit Concertul Ansamblului AdHOC” din Cluj‑Napoca,

consideră muzicolog dr. Loredana Iațeșen, unde „relația

maestru–discipol s‑a evidențiat și în structurarea

momentelor din alcătuirea programului”. Concertul a avut

loc sâmbătă, 25 octombrie, în Sala Ed. Caudella din Casa

Balș. Alături de Ansamblul AdHOC, coordonat de

profesorul și compozitorul Adrian Pop, au fost invitați

muzicienii din Trio Axis Mundi, tot de la Academia de

Muzică clujeană. Dirijor și creator al unor lucrări pe care

le‑am audiat a fost acad. Cornel Țăranu. „Este absolut

extraordinar ceea ce faceți dumneavoastră – spunea

maestrul Țăranu, referitor la evoluția Festivalului Muzicii

Românești. Şi este ca o candelă care nu se stinge, care arde

în permanență, și care sigur va da roade, pentru că în lipsa

unui contact cu publicul, compozitorii noștri sunt foarte

frustrați. Există deja deschideri, tinerii mai au legături

internaționale, burse de studii, dar e important să fie cântați

acasă și să se integreze în viața culturală românească, unde

este o mare nevoie de ei.”13 Compozitorul Cornel Țăranu

„Nu ne rămâne decât să felicităm formația AdHOC

pentru că ne‑au oferit șansa de a fi martorii unui concert

excepțional – concluzionează cronicarul concertului, prof.

Loredana Iațeșen. Am convingerea că seara de 2 noiembrie

va rămâne mult timp în memoria publicului prezent la acest

eveniment, o dovadă a îmbinării perfecte dintre talentul

creator și forța interpretativă clujeană, o relație profundă,

construită în timp, prin parcurgerea fiecărei etape de la

maestru către discipol.”14

Actualitate


15 Delia Rusu-Persic, Reflecție și experiment. Creații contemporane pentru oboi și flaut solo , Foaia Festivalului, Zilele X, XI, p. 2 16 Gabriel Gheorghiu, The One Born From a Tear – Un regal al muzical-ului la Iași, Foaia Festivalului, Ziua XII, p. 2

Flautistul Dorel Baicu şi oboistul Dorin Gliga

Închiderea Festivalul cu un spectacol extraordinar de musical-rock, în premieră

absolută

Duminică 26 oct., în aceeași sală, a avut loc concertul

Orchestrei de cameră a Universității George Enescu, concert ce

reprezintă o treaptă importantă în ascensiunea profesională a

ansamblului. A unsprezecea seară a festivalului, desfășurată luni 27 oct.,

tot în Casa Balș, a adus în prim plan „două timbre instrumentale

cu largi posibilități sonor‑expresive, reprezentate de doi artiști de

marcă ai muzicii contemporane românești – flautistul Dorel Baicu

și oboistul Dorin Gliga – un recital de excepție!”15 Festivalul a fost încheiat, inedit, cu un spectacol

extraordinar de musical-rock, în premieră absolută, marți 28

octombrie, la Casa de Cultură a Studenților. Spectacolul s‑a

intitulat The One Born From a Tear (Cel născut dintr‑o

lacrimă) – inspirat de basmul eminescian Făt Frumos din

lacrimă – și a fost conceput de ieșeanul Dan Spânu,

compozitor și profesor la Universitatea de Arte George Enescu.

„Considerat a fi un proiect de mare amploare, acesta a reunit

numeroși tineri muzicieni ce și‑au dat concursul pentru

finalizarea acestui remarcabil spectacol (...) Soliștii folosesc

emisia naturală preluată din genurile pop‑rock, valorificată în

toate partiturile vocale cu performanță. Acest mod de abordare a

limbajului muzical, a mixturii instrumentelor și a manierii de

interpretare proprii genurilor pop-rock contemporane, într‑o

lucrare vocal‑instrumentală dramatică, constituie o raritate în

România. Caracterul modern al acestei lucrări a fost întregit de

proiecția video, efectele sonore și lumini (...) Așteptat cu mult

interes, spectacolul s‑a bucurat de un public numeros, alcătuit

preponderent din tineri, sala Casei de Cultură a Studenților din

Iași dovedindu‑se neîncăpătoare.”16

Într‑o cuprindere de ansamblu, ediția de anul acesta a

Festivalului Muzicii Românești se relevă ca o suită colorată de

manifestări diversificate ca gen, în care concertele de vineri

ale Filarmonicii ieșene apar ca doi „piloni” principali, punctată

de veselul spectacol de operă pentru copii și încheiată

grandios de ineditul musical-rock. Toate manifestările din

cadrul Festivalului au dovedit, o dată în plus, o înaltă ținută

artistică, demnă de prestigiul actual al culturii muzicale

românești. Sperăm ca și în edițiile viitoare colectivul artistic ieșean,

atât cel din cadrul Filarmonicii, cât și cel al Universității de

Arte (două instituții surori, aflate într-o strictă și permanentă

condiționare reciprocă!) să arate aceeași dăruire și

profesionalism în realizarea acestui festival‑maraton dedicat

muzicii românești de bună calitate. „Fără îndoială că în Iași se desfășoară singurul festival de

muzică românească din țară și pentru asta noi suntem extrem de

recunoscători, îl prețuim și îi dorim viață lungă.” – prof. univ. dr.

Adrian Pop.

Actualitate


Cristina Ungureanu

Festival de Cvartet la Iași 11-13 noiembrie 2014

Cu peste patru decenii în urmă, Iașul a devenit locul unde s-a întâmplat ceva în muzica de cameră: soarta a unit patru

destine întru Artă și a mai făcut ca ele să se numească simplu, dar semnificativ, Voces! Cei ce cunosc vocația de mentori a

maeștrilor Voces – egală cu cea de creatori de frumos muzical – nu au fost desigur surprinși, dimpotrivă, au considerat-o

o consecință firească – apariția în anul 1987 a Cvartetului Gaudeamus la Brașov, în anul 1988 a Cvartetului Ad libitum la

Iași, iar în anul 2000 a Cvartetului Giocoso, pe atunci tot la Iași. Iată că, în 2014, discipolii își dau mâna și transformă

Iașul, pentru trei zile, în Capitala Cvartetului. Ideea organizării Festivalului de Cvartet la Iași aparține maestrului Bujor Prelipcean, director general al Filarmonicii

și, totodată, vioara întâi a Cvartetului Voces, de a cărui îndrumare s-au bucurat toate cele trei formații prezente în

Festival. O idee care inițial urmărea o desfășurare de o amploare mult mai mare, dar care, fără un sprijin real financiar, a

prins un contur mai restrâns, prin forțe proprii. La întrebarea de ce este importantă existența unui astfel de festival pe scena muzicală românească, unul dintre

protagoniștii evenimentului a răspuns: „Pentru că în lumea muzicală românească, festivalurile de muzică de cameră sunt aproape o raritate, acest festival, în acest

context, vine ca o gură de aer pe care noi, muzicienii de cameră, o luăm în România. Sigur, participăm la diferite festivaluri

importante în străinătate – Olanda, Germania, Franța – dar este întotdeauna o plăcere să participi la un festival de muzică de

cameră în România.” Filip Papa, violoncelistul Cvartetului Ad libitum ,

(într-un interviu Radio România Muzical)1

1 http://www.romania-muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2 20 noiembrie 2014. 1 http://www.romaniahttp://www.romaniahttp://www.romania-muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2 20 noiembrie 2014.muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2

Actualitate


Întâmplător, sau poate nu, în aceeași perioadă (în luna noiembrie a acestui an), în țara noastră au mai avut loc două

festivaluri dedicate muzicii de cameră – Festivalul Internațional Tiberius, la Târgu Mureș și de CAMERon la Cluj – spre

încântarea tutoror iubitorilor genului cameral, fie ei interpreți, melomani avizați sau simpli auditori.

2 Opinii ce ne-au fost puse la dispoziție de redactorul Radio Iași, Daniela Vlad, căreia îi mulțumim pe această cale.

Sărbătoarea muzicii de cameră la Iași a debutat

cu Cvartetul Giocoso, alcătuit din Sebastian

Câșleanu – vioara I, Teofil-Iustinian Todică –

vioara a II-a, Adrian Stanciu – violă și Bas Jongen –

violoncel. Concertul a fost inclus într-un turneu al

formației în România, un adevărat tur de forță,

început în 9 noiembrie la Târgu Mureș, în cadrul

Festivalului Internațional de Muzică de Cameră

Tiberius, continuat la Iași – 11 noiembrie, la

Odorheiu Secuiesc – 12 noiembrie, la Arcuș

(Covasna) – 13 noiembrie și la Brașov – 14

noiembrie. Publicul prezent în seara zilei de 11 noiembrie,

în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai

Eminescu – o sală în care cele patru instrumente se

armonizează perfect – a răsplătit, cu îndelungi

aplauze, evoluția impresionantă, de un înalt

profesionalism a tânărului ansamblu. Redăm, în continuare, câteva impresii la cald,

surprinse de Daniela Vlad, redactor la Radio Iași,

după terminarea concertului: „Cea mai frumoasă surpriză pentru ieșeni e acest

Festival de Cvartet, pe care-l așteptăm de foarte

mulți ani la Iași și, în fine, se înfiripă. A început în

forță, cu un tânăr cvartet de germano-români sau

româno-germani. Program extrem de dificil și o

demonstrație de virtuozitate camerală deosebită. Cele

trei lucrări incluse în program – Mozart, Mendelssohn

și Křenek – au reprezentat tot atâtea demonstrații de

virtuozitate camerală, în stiluri net diferite. În actuala

componență, cei patru (foarte) tineri muzicieni nu au

încă experiența care să-i ajute, dar este remarcabil

cum au depășit acest handicap, prin certe însușiri

native și, mai presus de orice, prin studiu și ’școală’!

Înțeleg că se află de ceva timp sub îndrumarea

profesorului Johannes Meissl, membru al Cvartetului

vienez Artis, vice-director al Institutului Haydn

pentru Muzică de Cameră, de la Universität für Musik

und darstellende Kunst din Viena. Am avut ocazia

să-i urmăresc încă de pe vremea când erau studenți ai

Universității de Arte ieșene și s-au constituit la

inițiativa și sub îndrumarea profesorului Dan

Prelipcean. Încă de-atunci, startul lor a scos în

evidență o incontestabilă înzestrare nativă, cumulată

cu valoarea dovedită a școlii de cvartet de la Iași!” (Carmen Chelaru

prof. univ. dr. la Universitatea de Arte George Enescu)

„Totul, totul mi-a plăcut.” „A fost la înălțimea așteptărilor, poate chiar mai sus de-atât.” „Au sunet, au ritm, motivație… să-și îmbogățească repertoriul și

vor face carieră mare.” „Mă așteptam să progreseze de când studiază la Viena. A fost

impresionant pentru mine să-i revăd după atâția ani.”2 (melomani, în seara concertului)

Întorși la Viena, unde-și continuă studiile de masterat în

muzică de cameră, membrii Cvartetului Giocoso se pregătesc

pentru trei competiții importante, la care au fost selectați:

Melbourne International Chamber Music Competition, concursurile

de la München și Haydn de la Viena. De asemenea, în ianuarie

2015, Cvartetul Giocoso va debuta pe scena Wigmore Hall din

Londra.

Cvartetul Giocoso

Actualitate


Cea de a doua seară a Festivalului a fost rezervată

Cvartetului Gaudeamus – ansamblu de certă valoare

națională și internațională, a cărui aniversare 30 nu e

departe (2017) –, care a interpretat Cvartetul în sol minor

de Edward Grieg și Cvartetul nr. 3 în fa major de Dmitri

Șostakovici. Un program consistent, reprezentativ, dificil,

pe care Lucia Neagoe, Raluca Irimia, Leona Varvarichi și

Sebastian Vârtosu l-au mai interpretat în urmă cu o lună

la Zürich (Elveția), în cadrul unui turneu. „Am fost la două concerte în Festivalul de Cvartet. M-au

impresionat foarte mult ambele formații pe care le-am

ascultat Giocoso și Gaudeamus –, au demonstrat adevărate

performanțe artistice, nuanțe extraordinare. Se vedea că

sunt formații cu activitate susținută. Nimic improvizat.

Repet, m-au impresionat foarte mult! Şi sala este extraordinară. Sala Bibliotecii Universitare

ajută foarte mult, are o acustică foarte bună pentru

recitalurile și concertele de muzică de cameră. Poate nu e

bună pentru orchestră mare, pentru că acustica e prea

amplă. Dar este o sală cu patină frumoasă, cu aspect

frumos, păstrată foarte bine. Să sperăm că nu peste mult

timp se va reface sala Filarmonicii…” dirijorul Ilarion Ionescu-Galați

(invitat la pupitrul Orchestrei ieșene în săptămâna 10-14 noiembrie. Interviu semnat Daniela Vlad)

Cvartetul Gaudeamus

Actualitate


3 https://www.facebook.com/AlexandruTomescuOficial/photos/a.187136844687919.42365.181389455262658/ 727487320652866/?type=1&theater 20

noiembrie 2014

Imagini din turneul Ad libitum în Olanda, octombrie—noiembrie 2014

Așa cum era firesc, Festivalul s-a încheiat cu evoluția Cvartetului Ad libitum, ansamblu rezident al Filarmonicii

Moldova din 1999, a cărui activitate însumează deja 26 de ani. Prezența formației camerale ieșene pe scena Aulei Universității Centrale Mihai Eminescu a fost precedată de un

turneu – cel de-al patrulea consecutiv – în mai multe orașe din Olanda și Belgia, și de două concerte în țară – în 11

noiembrie la Timișoara și 12 noiembrie la Cluj, în cadrul Festivalului deCAMERon. Ei au încheiat mini-festivalul de cvartet cu lucrări de Mozart, Webern și Schubert. Atmosfera trăită de cei care au

avut bucuria să-i asculte la Iași pe Alexandru Tomescu, Șerban Mereuță, Bogdan Bișoc, Filip Papa – patru nume reunite

într-unul singur, Ad libitum – a fost una deosebită, încărcată de emoții, răsplătită cu aplauze furtunoase, dar și cu

mesajele transmise prin intermediul Facebook: „Felicitări pentru concertul de ieri! Ne-ați oferit o seară minunată pentru care vă mulțumim.” ... „vă sunt recunoascătoare pentru emoțiile trăite în timpul concertului. A fost rugăciunea perfectă!” „Am plâns și-am râs aseară, ascultându-vă muzica! Vă mulțumesc!”3

După succesul pe care l-a înregistrat Festivalul de Cvartet la Iași, nu

putem decât să sperăm că acesta a fost doar un preambul al unor viitoare

ediții, mai consistente și cu deschideri internaționale.

Cvartetul Ad libitum

File de album


Cristina Ungureanu

Viorel Munteanu 70

În luna mai anul acesta, compozitorul și profesorul

Viorel Munteanu a împlinit șapte decenii de viață.

Pentru importanța profilului său artistic și implicarea în

viața culturală a cetății am inclus un interviu cu

muzicianul aniversat. Scurtă filă biografică 1 Născut la 2 mai 1944 la Reuseni, pe meleaguri

sucevene, Viorel Munteanu a studiat la Conservatorul

George Enescu din Iași, absolvind succesiv secția pedagogie

și compoziție, la clasa profesorului Vasile Spătărelu; a

urmat cursuri de compoziție cu Ștefan Niculescu, Aurel

Stroe și Anatol Vieru, la Piatra Neamț (1972-1980); la

propunerea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din

România, a beneficiat de o bursă de studii și

documentare la Academia Santa Cecilia din Roma

(1980), acordată de Guvernul italian; a aprofundat studii

de compoziție și polifonie cu Roman Vlad; de atunci

datează și interesul său pentru creația lui Roman Vlad,

pe care a promovat-o constant în România, atât printr-o

teză de doctorat, cât și prin traducerea și îngrijirea

scrierilor muzicologice ale muzicianului italian de

origine română. Viorel Munteanu a lucrat până în 1977 la Radio Iași,

în paralel începând și cariera didactică la Conservator.

Este profesor universitar din anul 1991 și conducător de

doctorat din 2001. A îndeplinit funcția de decan (2000-2004) și apoi de rector al Universității de Arte George

Enescu din Iași (2004–2008 și 2008–2012). Este membru

în Consiliul de conducere al Uniunii Compozitorilor și

Muzicologilor din România (din 1990) și coordonator al

Filialei Iași a UCMR. Creația sa cuprinde genurile: simfonic și vocal-

simfonic, muzică de cameră vocală și instrumentală,

coruri. Lucrările sale au fost interpretate în peste 450 de

concerte și festivaluri internaționale din: România,

Africa de Sud, Anglia, Austria, Bulgaria, Cehia, Canada,

Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Japonia,

Republica Moldova, Macedonia, Norvegia, Rusia,

Slovacia, Spania, Turcia, SUA. Distincții (selectiv): Premiul Academiei Române

(1981, Glasurile Putnei); Atestare la Concursul

International de Compoziție – Ancona, Italia (1986);

Premiul de creație al UCMR (pe anii 2001, 2006 și 2013);

Premiul Opera Omnia al Fundației Culturale a Bucovinei

(2003), Gala Premiilor în Educație – Profesor

universitar al anului 2009 (Premiul III), Fundația Dinu

Patriciu; Medalia de Onoare a Universității Naționale de

Muzică, București (2011); Crucea Moldavă, ca expresie a

prețuirii deosebite și ca binecuvântare sfântă, din

partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, IPS Teofan (17

mai 2014); Titlul de doctor honoris causa al Universității

Ovidius din Constanța (2006), al Universității Valahia din

Târgoviște (2009), al Universității Ştefan cel Mare din

Suceava (2011) și al Academiei de Muzică Gheorghe

Dima din Cluj (2014). Cristina Ungureanu: Stimate Maestre Viorel

Munteanu, de curând, la Iași s-a încheiat cea de-a 18-a

ediție a Festivalului Muzicii Românești. De data aceasta,

ați fost prezent nu doar în calitate de organizator – așa

cum ne-ați obișnuit de ani buni, ci și de compozitor

aniversat, alături de maestrul Cornel Țăranu. Folosesc

acest prilej pentru a vă ura, și pe această cale La mulți

ani, sănătoși și la fel de rodnici ca cei de până acum! Trebuie cunoscut faptul că inițiativa de readucere la

viață a acestui unic Festival în România, în 2007, după o

pauză de 19 ani, vă aparține, așa cum tot d-voastră vi se

datorează ritmicitatea anuală a evenimentului,

organizat bienal în edițiile anterioare. Cu alte cuvinte 1 Text preluat din programul de sală al recentului concert la Timișoara.

File de album


sunteți sufletul acestui Festival. Cum vi s-a părut ediția

din acest an? Viorel Munteanu: Vă mulțumesc pentru urări. În

primul rând, Universitatea a avut colaboratori

permanenți – Filarmonica, Opera, alte instituții

muzicale – și întotdeauna am avut sprijin de la Uniunea

Compozitorilor și Muzicologilor din România, Primăria

Municipiului Iași, Consiliul Județean Iași. În al doilea rând, această ediție a Festivalului cred că

a fost una dintre cele mai variate. Adică o varietate a

muzicii românești, care într-adevăr slujește spiritul

acestei arte, cu interpreți, deși mai puțini invitați ca-n

alte ediții, dar cu interpreți valoroși, cu interpreți ieșeni

și putem spune că a fost una dintre cele mai bune ediții.

Am avut muzică de toate genurile, iar simpozionul care

a avut loc la Universitate a completat ideea conceptuală

a muzicii românești. A fost și o premieră absolută, un

musical modern de Dan Spînu, pentru care am primit

ajutor financiar de la UCMR-ADA. Deci, o ediție foarte reușită! C.U.: Ce sfaturi aveți pentru viitoarele ediții? V.M.: Pentru viitoarele ediții trebuie să ne gândim în

primul rând la finanțare și întrebarea este dacă nu

cumva vom ajunge la ideea de a fi organizat bienal, în

alternanță cu Festivalul George Enescu. Vom vedea ce

promisiuni și ce perspective apar în continuare. C.U.: Vă propun în cele ce urmează, să ne

întoarcem puțin în timp. Acum mai bine de 40 de ani, compozitorul Achim

Stoia, rector al Conservatorului George Enescu a avut

inițiativa de a atrage la Iași muzicieni tineri, absolvenți

ai Conservatorului din București. Între aceștia, Vasile

Spătărelu, căruia Achim Stoia i-a încredințat conducerea

nou-înființatei clase de compoziție. Prima generație de

studenți compozitori a numărat doi muzicieni, nume

deja confirmate în viața muzicală românească actuală:

Viorel Munteanu și Teodor Caciora. Timpul a confirmat aceste începuturi și a dovedit că

inițiativa maestrului Stoia a fost de bun augur. Ce

amintiri vă leagă de acei ani? V.M.: Sunt foarte frumoase amintirile și multe.

Depinde ce găsesc rapid în „sertarul” memoriei mele. În

primul rând era un vis care s-a împlinit prin înființarea

secției de compoziție. Eram mulți studenți de la

pedagogie care doream acest lucru. La început am fost

singurul student la noua secție – Teodor Caciora urma

secția pedagogie și avea nevoie de aprobare specială

pentru a intra la compoziție. Eu eram asistent

universitar atunci, la contrapunct, dar am renunțat la

acest post pentru a-mi continua specializarea mult

visată, sub îndrumarea profesorului Vasile Spătărelu.

Ulterior s-a alăturat și Teodor Caciora. A fost o muncă intensă, de pionierat. Entuziasmul

nu era numai al nostru, ci și al tinerilor profesori atrași

de rectorul Achim Stoia la Iași: Anton Zeman, Sabin

Păutza, Gavril Iranyi ș.a. Deși mentorul principal era

Vasile Spătărelu, de multe ori se spunea și despre

ceilalți „profesorii de la compoziția ieșeană”! În

următorul an, ni s-a alăturat Cristian Misievici, care

însă lucra deja cu Spătărelu de ceva timp. Deci, aceasta a

fost formula de început. Este o bucurie pentru mine să

remarc astăzi că toți trei am devenit profesori

universitari la Cluj, Iași și Oradea, îndrumători, la rândul

nostru, ai altor generații de tineri compozitori! Noi,

ieșenii de atunci, dar și studenții de la celelalte facultăți

de muzică din țară, nu putem uita seminariile de

compoziție și analize muzicale susținute la Vacanțele

muzicale de la Piatra Neamț timp de mai mulți ani, de

maeștrii muzicii românești, care au fost și profesorii

noștri: Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Aurel Stroe,

Pascal Bentoiu, Gheorghe Ciobanu, Tiberiu Olah; ne

amintim și de conferințele lui Roman Vlad; în aceste

seminarii erau prezentate cele mai diverse tehnici din

compoziția contemporană și teme de cercetare de mare

interes în formarea profesională. Trebuie să mai consemnăm că în ’73 a început și

primul Festival al Muzicii Românești, sub conducerea

profesorului universitar dr. Mihail Cozmei, în care s-a

programat, firesc de altfel, prima producție a clasei de

compoziție ieșene. De atunci, an de an, fie că eram

studenți, profesori sau compozitori, toți am fost cântați

Februarie 1980. Întâlnire cu muzicologul Iosif Sava. (în faţă, de la stânga la dreapta) Viorel Munteanu,

Cristian Misievici, Anton Zeman, Sabin Păutza, Constantin Dediu.

23 Noiembrie 1985. Întâlnire la Filiala Iaşi a Uniunii Compozitorilor. (de la stânga la dreapta)

Rândul I: Anton Zeman, Ion Baciu, Viorel Munteanu, Vasile Spătărelu, Roman Vlad, Felicia Tarnavschi, George Pascu;

rândul II: Vasile Tarnavschi, Liliana Gherman, Paula Bălan, Gabriela Ocneanu.

File de album


în Festival. În plus, festivalul a fost și ocazie de lansare de prime

audiții, care, ulterior au fost răsplătite cu premii, de

exemplu: Glasurile Putnei – Premiul Academiei; Simfonia

a II-a Aliaje a lui Anton Zeman – Premiul Uniunii

Compozitorilor; Ofrandă copiilor lumii de Sabin Păutza

– Premiul Academiei; Meditații la Enescu de Vasile

Spătărelu – Premiul Academiei; Concertul pentru vioară

de Cristian Misievici – premiat în Polonia și încă alte

lucrări. Festivalul Muzicii Românești a selectat și un

repertoriu, care s-a impus în viața muzicală. Eu eram

redactor la Radio Iași și începusem un ciclu de emisiuni

cu lucrări muzicale românești distinse cu Premiul

George Enescu și cu Premiul Academiei. Dar în ’85, Radio

Iași a fost desființat! Ar fi interesant de reluat ideea –

cum se regăsea stilistica muzicală în acei ani și cum s-a

nuanțat peste timp! C.U.: Și dacă tot ați menționat acea idee

radiofonică, până în anul 1977 ați fost redactor muzical

la Studioul regional Radio Iași, cel mai important post la

acea vreme, după Radio București. Ce însemna să fii

redactor muzical în anii ’70-’80? Ne puteți evoca unele

evenimente deosebite din cariera de jurnalist? V.M.: Sunt două etape: una când am fost redactor,

deci realizator de emisiuni și alta când am coordonat

toată redacția muzicală, în două perioade: până-n 1985,

când a încetat emisia studioului Radio Iași și alta

imediat după 1990. Știți ce era cel mai greu? Să înșeli

cenzura! Noi, cei de la muzică, încă mai reușeam, dar

ceilalți, foarte greu depășeau această barieră. Înainte de

’85, au existat la Radio Iași două emisiuni pe care le-am

redactat de-a lungul mai multor ani: Muzica și

muzicienii noștri – prima emisiune de muzică

românească pe un post radiofonic de la noi – și Istoria

muzicii românești de la origini până în zilele noastre.

Bineînțeles că atunci când am ajuns la epoca bizantină

stăteam cu emoții, pentru că mă întrebam ce se va

întâmpla a doua zi după difuzare. Am primit foarte

multe scrisori la redacție, inclusiv din partea unor

preoți, fericiți să asculte așa ceva la radio. Atunci am

început să fac transcripții din muzica bizantină, la

început pentru a avea material în emisiune. Emisiunea

fiind organizată în parteneriat cu Biroul Secției de

Muzicologie a UCMR, au colaborat muzicieni din toată

țara, iar ulterior s-au realizat trei discuri cu muzici din

cadrul acestui ciclu! O altă emisiune – pe care am făcut-o cu colegul meu,

regretatul Val Gafta – a fost Univers muzical – o

emisiune de trei ore, săptămânală, care includea și

transmisii directe, și înregistrări. Era ca o revistă vie,

unde erau incluse toate genurile muzicale. A fost o

emisiune de mare succes! După ’90, când s-a pus problema reînființării

redacției, am încercat să aducem arhiva sonoră de la

Jilava, unde fusese „sechestrată”. Multe înregistrări

dispăruseră, altele se degradaseră. În lumea radiofonică

românească, redacția muzicală ieșeană – alcătuită din

peste 20 de persoane, toate de specialitate – era

considerată cea mai activă și foarte bine apreciată! C.U.: Imediat după finalizarea studiilor

universitare ați început activitatea didactică, în cadrul

Conservatorului ieșean, căruia i-ați rămas fidel până în

prezent. V-ați dedicat mare parte din timp vieții

academice, nu doar în calitate de profesor, ci

implicându‑vă în organizarea și conducerea

învățământului artistic superior din Iași. Care au fost

împlinirile mentorului Viorel Munteanu?

Cu criticul şi muzicologul Grigore Constantinescu (stânga) şi compozitorul Aurel Stroe (dreapta), Piatra Neamţ, 1982.

Cu profesorul, folcloristul şi bizantinologul Gheorghe Ciobanu în 1982.

File de album


V.M.: Mi-e greu să fac chiar și un rezumat în această

privință! Pentru că în 12 ani – 4 ani decan și 8 ani rector –

au fost foarte, foarte multe activități și foarte multe

lucruri noi, după cum a trebuit să reconstruim multe din

cele vechi. Cred, mai întâi, că una din principalele realizări

a fost construcția și reconstrucția localurilor Universității

– domeniu în care am avut înțelegere și sprijin din partea

Ministerului, dar și din partea forurilor locale. Să

concretizăm: laboratoarele performante de la plastică,

Studiourile de teatru și muzică de cameră, Sala de

concerte Eduard Caudella, dotarea cu piane și toate

instrumentele orchestrei simfonice etc. Sunt foarte

bucuros de aceste realizări ! Dar „esența” eu o găsesc în modernizarea activității

Universității de Arte G. Enescu, deși fără dotări materiale

ar fi imposibil. La început a fost foarte greu să

demonstrăm că uniți suntem mai puternici. A fost de mare

ajutor faptul că aveam printre noi membri ai uniunilor de

creație – Uniunea Compozitorilor, cea a Artiștilor Plastici,

cea a Scriitorilor și a UNITER. Au fost importante

înțelegerile, colaborările și schimburile profesionale cu

toate universitățile și facultățile de arte din țară; nu se pot

uita organizarea unor festivaluri și simpozioane, împreună

cu universitățile din București, Cluj și Chișinău, înfrățirile

cu universități europene; s-a format astfel un cadru serios

de afirmare a tinerilor, au apărut primele granturi

naționale și internaționale, am avut semestre întregi

profesori din SUA și Canada, iar pe plan local ne-am

împlinit prin lărgirea activităților artistice și de educație

programate alături de rectorii universităților din Iași,

exprimându-le sincere mulțumiri și în acest context. C.U.: S-a scris mult despre acea perioadă benefică în

învățământul vocațional ieșean și despre creșterea

prestigiului Universității de Arte George Enescu. V.M.: La aniversarea a 145 de ani de la înființarea

Universității, când se împlineau și 50 de ani de la trecerea

la cele veșnice a maestrului George Enescu am așezat

placa comemorativă pe clădirea Conservatorului din

Viena, unde marele nostru muzician și-a început studiile,

concertând acolo. Am amintiri frumoase de la înființarea primelor

concursuri naționale de creație, cercetare și interpretare,

a primelor masterate, de la înființarea școlilor doctorale

în cele trei domenii - muzică, teatru și arte vizuale, care

au presupus și lărgirea corpului profesoral; toată lumea a

apreciat refacerea ciclului de concerte, spectacole de

teatru si expoziții în alte orașe din țară și în primul rând

din București, prin inițierea proiectului Interart, mai întâi

în România, apoi extinzându-l – Interart European. Pentru

ca, în 2010, la împlinirea a 150 de ani de la înființarea

Universității să avem Interart Internațional la Iași. Acesta

din urmă a fost practic un festival neîntrerupt timp de un

an de zile, organizat cu ajutorul multor instituții și

finanțatori externi și din țară. Alături de Universitatea Al.

I. Cuza sărbătoream centrul universitar ieșean. … și multe alte împliniri… ! C.U.: Un capitol însemnat din viața d-voastră l-a

constituit relația cu compozitorul Roman Vlad, pe care

l-ați cunoscut în Italia, cu prilejul unei burse de studii

la Accademia Musicale di Santa Cecilia din Roma. O

relație care a început în anul 1980, a continuat cu

studiul creației lui Roman Vlad – concretizat în teza de

doctorat cu titlul Roman Vlad. Modernitate și tradiție

– și mai persistă și astăzi, prin volumele pe care i le

dedicați. Vorbiți-ne despre această frumoasă relație.

V.M.: Da, e o relație specială. Am avut mai multe

șanse: mai întâi aceea de a-l întâlni pe Roman Vlad, apoi

prietenia pe care mi-a acordat-o maestrul; de asemenea,

șansa de a studia o perioadă sub îndrumarea sa. După

1980, când am beneficiat de bursa la Santa Cecilia,

maestrul venea în fiecare an, până în ’86-’87, să-și

viziteze sora și mama, care locuiau la Onești. Eu de

fiecare dată îmi făceam bagajele și cel puțin zece zile

eram la Onești și discutam despre muzică împreună.

Gândiți-vă că era perioada când nu aveam acces la

discuri, la partituri, la reviste, pe scurt la informații noi.

Maestrul Roman Vlad îmi aducea material de studiu, pe

care-l aveam pentru cel puțin un an, până la următoarea

întâlnire.

18 Februarie 2009, în Studioul de muzică de cameră al Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi.

Profesorul şi discipolii: Ciprian Ion (stânga), Bogdan Chiroşcă (dreapta),

compozitori, cadre didactice ale Catedrei de Compoziţie-Dirijat.

18 Octombrie 2008. Actorul, profesorul si regizorul Ion Caramitru

la înmânarea Diplomei de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte George Enescu Iaşi.

File de album


Discutam mult despre compoziția contemporană,

despre polifonia la Bach, i-am și tradus studiile Întoarceri

la Bach; mi-a prezentat Arta fugii și-mi explica cum a

orchestrat această capodoperă bachiană, cum a elaborat

încheierea (rămasă neterminată de la Bach), aducând

coralul Mă înfățișez în fața tronului tău în Fa major (cum

spunea Bach pe patul de moarte), suprapunându-i și

contrasubiectele; a studiat mult la Berlin manuscrise și

documente legate de această ultimă lucrare a lui Bach,

discutam despre melograma BACH încifrată și în alte

capodopere. Viziunea maestrului Vlad asupra polifoniei o

găsim în multe compoziții din acea perioadă, pe care le

ascultam și le analizam în cele mai ascunse detalii. Arta

variațiunii, ca omagiu lui Bach, se sedimenta chiar în acei

ani. În multe întâlniri am ascultat împreună și compozițiile

mele. Îi plăcea foarte mult Poemul Glasurile Putnei,

despre care spunea că e cu totul altfel decât toate lucrările

bizantine pe care le cunoștea și mi-ar da toate premiile

posibile. La audiția Poemelor luminii pentru soprană și

orchestră, chiar la început, a tresărit. Nu l-am întrebat

nimic, dar la sfârșit mi-a spus că în tinerețe a scris și el

foarte mult pe versuri de Blaga, iar în introducerea la

primul meu lied, Dorul, aveam aceleași note (si-re-mi-do#

-do becar-si), pe care le-a folosit si el în Cantata Unde ești

Elohim? Ne miram împreună cum s-a putut ajunge la

aceeași soluție, după mai mult de 35 de ani (fiind sigur că

eu nu aveam de unde cunoaște Cantata sa), și căutam în

memorie vreo lucrare care ne-ar fi dus pe același drum. Nu

am găsit, și nici nu mai avea vreo importanță, din moment

ce toată tehnica de compoziție era diferită, iar armonia și

ritmul nu prezentau nici o legătură între ele. Mi-a trimis

Poemele luminii și apoi Cantata în manuscris să o păstrez ca

o amintire. În anul 2010, când ne-am reîntâlnit la Roma,

în biroul său din 24 Maggio, avea pe o masă tocmai cele

cinci partituri cu lucrările sale de tinerețe, între care și

Cantata Unde ești Elohim? editate de Universitatea de

Arte George Enescu din Iași, și înregistrările realizate la

Festivalul Muzicii Românești din 2009, prin Proiectul

Restitutio Roman Vlad. În ultima sa carte A trăi muzica (pe care am prefațat-o

în acest an, traducerea de Cristian Dumea, și pe care am

Iulie 1986. Cu compozitorul Roman Vlad (dreapta) la Vacanţele Muzicale la Piatra Neamţ.

lansat-o și la Cluj, în noiembrie, după ceremonia de

decernare a titlului de Doctor Honoris Causa), maestrul

Roman Vlad a scris cu bucurie despre întâlnirile noastre

până în 2012, despre conferințele sale de la Piatra Neamț

și studiile asupra muzicii sale pe care le-am publicat în

ultimele două decenii, sau despre Cvartetul de coarde pe

care mi l-a dedicat, editându-l la Ricordi. Am avut marea bucurie de a-i traduce câteva dintre

lucrările muzicologice, între care Istoria dodecafoniei –

de 500 de pagini –, Recitind Sărbătoarea Primăverii și alte

scrieri (ediții prefațate și adăugite cu studii, note și

comentarii). Am făcut-o sub directa sa supraveghere, deci

pot afirma că nu sunt greșeli de interpretare în aceste

volume. A urmat studiul Modernitate și tradiție, apoi cele

șase volume din seria Restitutio Roman Vlad. C.U.: Restituirile Roman Vlad au avut un ecou

deosebit în muzicologia românească. Prof. univ. dr.

Gheorghe Firca scria în cartea In Honorem Viorel

Munteanu, Valahia University Press, Târgoviște, 2009:

„Volumul monografic dedicat de Viorel Munteanu lui Roman

Vlad se va dovedi a nu fi pentru autor o excepție, aș zice un

accident. În diverse alte moduri, gândirea sa intra-muzicală

– aceea a compozitorului – se conjugă în permanență cu

aceea noetică, infra-muzicală, națională, afirmată în

postura sa de maestru în fața discipolilor la clasa de

contrapunct și fugă, mai nou și de compoziție, de la

Universitatea de Arte George Enescu din Iași, o materie la

care periplul practic îl implică, și nu doar în subsidiar, pe

acela teoretic, de cunoaștere a fenomenului muzical în

complexitatea datelor sale istorice și structurale”. V.M.: Faptul că mi-am dedicat mulți ani cunoașterii

și răspândirii operei lui Roman Vlad a fost pentru mine o

bucurie și o împlinire. C.U.: Am menționat până acum trăsături ale

personalității muzicianului Viorel Munteanu: jurnalist,

mentor, organizator și animator de viață muzicală. Am

pomenit în treacăt de volumele pe care le-ați scris, deși ar

trebui să ne oprim mai mult la bogata activitate științifică

pe care ați desfășurat-o în cariera d-voastră. Însă, cea

mai importantă latură a personalității muzicianului

Viorel Munteanu rămâne, fără echivoc, cea de

compozitor, cu numeroase opusuri în genurile simfonic și

vocal‑simfonic, muzică de cameră, vocală și

instrumentală. Referindu-se la muzica pe care ați zămislit-o,

profesorul Dan Voiculescu spunea: „Din toate scrierile

compozitorului răzbate un ethos românesc arhetipalizat, cu

o direcţionare modernă în factura rostirii. Dacă există un

secret al scrisului său, cred că acesta se leagă de reevaluarea

raporturilor cu tradiția: e o muzică ancorată prin rădăcini

adânci în trecutul bizantin şi folcloric, dar cu fața îndreptată

spre practicile contemporaneității.” Este acesta secretul

stilului d-voastră? Cât de important este trecutul în

făurirea noului? V.M.: Sunt la fel de importante amândouă laturile.

Depinde cum găsești cheia să le folosești într-o partitură.

Tradiția modală specifică folclorului nostru se reunește,

în sursele ei arhaice, cu cea bizantină. Da, cum spunea

File de album


compozitorul Dan Voiculescu sau alți prieteni ai mei,

am fost mereu preocupat tocmai de acest aspect, de a

reuni tradiția modală bizantină cu cea a cântecului

popular românesc. Un alt izvor din care m-am inspirat a fost creația

enesciană. Uneori chiar am citat din Enescu anumite

fragmente modale. Dar în cele mai multe situații am

păstrat numai spiritul muzicii românești, pe care – deși

izvorul important este Enescu – fiecare îl înțelegem

altfel. M-a preocupat de asemenea jocul melogramelor

muzicale2. O melogramă muzicală îți oferă câteva

sunete; depinde însă ce faci cu aceste sunete! Vreau să

dau două exemple: pe melograma Lucian Blaga (foto

pag. 37), care pleacă de la trei sunete și pe dispunerea

lor în oglindă se bazează Ciclul de lieduri Întoarceri la

Blaga și Concertino – cântat peste tot de Trio Syrix, cu

premii de interpretare în Italia, Elveția, Japonia ... Al doilea exemplu este melograma Eminescu, cea

care a generat materialul muzical la Simfonia Glossă, la

care am lucrat aproape 20 de ani. Și m-am jucat cu

melograma. În primul rând a fost numele lui Eminescu,

care se suprapune cu cel al lui Enescu! Dar era prea

puțin. Am adăugat apoi Mihai și atunci a apărut un mod

cu totul deosebit. Imediat am observat că acesta este de fapt un arhetip

din Bătrâneasca de la Rădăuți3, care este extins la

nivelul întregii țări. Cu acest material, multiplicat, cu

simetrii, cu intersecții, am construit întreaga Simfonie.

Și aici s-a mai născut o problemă importantă: aplicarea

formei literare de glossă, care în muzică înseamnă o

sonată perfectă. Am folosit din Glossa lui Eminescu

numai prima strofă, cu variațiuni orchestrale în partea a

doua, iar înainte de final, deci înainte de inversarea

temelor, strofa care reprezintă simetria de aur a

poemului eminescian: „Viitorul şi trecutul / Sunt a filei

două feţe, / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe”. Până la urmă, cel mai greu pentru compoziția

modernă este să găsești un idiom pe care să-l duci cât

poți de departe, dar să poată fi recunoscut în orice stil,

în orice interpretare și să și spună ceva. Cred că aceasta

este problema tehnicii în compoziția contemporană, pe

lângă dramaturgie, mai ales la lucrările mari, după cum

la miniaturi, fără scânteie nu realizezi nimic. Pe tema

asta am avut foarte multe discuții cu maestrul Roman

Vlad, care susținea: tradiția moare dacă nu este

alimentată de nou! C.U.: De-a lungul timpului, ați fost distins cu

numeroase și importante premii, dintre care cel mai

recent este Premiul pentru o lucrare vocal-simfonică,

oferit în luna mai (2014), de Uniunea Compozitorilor și

Muzicologilor din România, la decernarea premiilor pe

anul 2013. Este vorba de opusul Întoarceri la Blaga – 7

poeme pentru soprană și orchestră, pe care l-ați compus în

2013 și despre care profesorul universitar dr. Gheorghe

Duțică scrie: „Întoarcerile lui Viorel Munteanu ... reveniri

ciclice, reveniri în spirală: treapta pe care pășește acum este

alta dar punctul de concentrare al ideii muzicale este

nedislocat, totul purtând memoria fabuloasă a unui înainte.

Iar înainte au fost Poemele luminii și înainte de Poemele

luminii a fost tăcerea, tăcerea celui mut ca o lebădă:

Lucian Blaga. Turnat în matrice sonoră, numele poetului

deschide un întreg univers de simboluri, arhetipuri și coduri

subiacente de limbaj. Astfel, nașterea melogramei –

reiterând gestul primordial al genezei - îl face pe compozitor

părtaș al pre-destinării ópus-ului muzical. Odată eliberat

de sub vraja miraculoasei îngemănări de literă şi sunet,

Viorel Munteanu se lansează cu voluptate în aventura

dezmărginirii eu-lui creator, dezlegând cifrul virtuților

promise de haloul structural și semantic al acestei muzici în

stare născândă. Întoarceri la Blaga ... un alt joc secund

barbian, o altă intrare în rezonanță cu sunetele desprinse

din lumea misterelor trezite la viață de metaforă.” Ce reprezintă acest premiu pentru d‑voastră și nu

numai acesta? V.M.: Înseamnă mult, dar nu înseamnă totul. O

lucrare poate fi premiată, interpretată în primă audiție și-

atât (uneori). Cel mai important este ca lucrarea să intre

în repertoriul permanent actual, național și (dacă se

poate) chiar internațional. Aici am putea numi și celelalte premii ale Uniunii

Compozitorilor: tot pe versuri de Blaga este madrigalul

De rerum natura sau cele două volume Strop de Ler, în care

am tratat colindul, de la monodie, până la complexul

vocal-simfonic. Ar trebui să continui cu Strop de Ler vol.

III, pentru că sunt peste 100 de colinde la două și trei

voci, care îmi dau idei extraordinare de dezvoltare în

corul mixt. Deocamdată mă bucur că circulă și așa foarte

bine. Strop de Ler vol. I a fost editat de Mitropolie în 5000

de exemplare, ceea ce e de necrezut pentru o lucrare

muzicală. Și a fost transmis peste tot, la parohii și în

străinătate. Aud des colinde din acest volum și mă bucură

foarte mult. Premiul Academiei din 1980, pentru Glasurilor Putnei

a fost o surpriză pentru mine atunci, pentru că în

conglomeratul acela de stiluri și orientări, a veni cu o

muzică bizantină, într-o vreme în care era de necrezut să

fie abordat un asemenea limbaj însemna un mare curaj.

Dirijorul Iosif Conta a ținut să prezinte la București

lucrarea și mi-a făcut o surpriză cu totul deosebită: a adus

60 de instrumentiști (cordari), alături de soliștii care erau

la fiecare pupitru și de Corul Madrigal. A fost un concert

cu totul deosebit și așa au ajuns Glasurile Putnei la

București. Nu cred că există în țară orchestră care să n-o fi

2 melos = muzică; grama = element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. Dex online. Melograma = motiv muzical conținând sunete corespunzătoare literelor unui nume propriu; ex. numele B-a-c-h = sib-la-do-si.

3 Bătrâneasca = termen care desemnează melodii din folclorul bucovinean, cunoscute și sub denumirea de cântece tărăgănate, caracterizate prin improvizație, din genurile: doine, cântece de leagăn, cântece de nuntă, bocete, cântece epice. Informații preluate din Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bîrleanu – Bătrâneasca. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților, în Caietele Arhivei de Folclor, Iași 1979, p. VIII.

File de album


cântat. Chiar astăzi am trimis partiturile în Finlanda,

anul trecut în Germania și Franța... am editat un disc cu

o formație din Elveția, am facut o transcripție pentru

vioară, 14 violoncele și contrabas – cântată la Iași,

lucrarea are o circulație extraordinară! C.U.: Știu că nu vă place să dezvăluiți, înainte de

a scrie bara dublă de final, proiectele la care lucrați.

Atunci, o să închei acest interviu cu întrebarea: ce-și

dorește în continuare compozitorul Viorel Munteanu?

V.M.: De data asta am un răspuns! La 1 decembrie, la Festivalul Internațional Meridian

se va cânta un nou ciclu de lieduri Ecouri din

Transposibil, pe versuri de George Popa, unde există iarăși

o îmbinare între bizantin și folclor. Sunt patru lieduri:

Liturghie, Drumul Crucii, Cerc Sfânt și Memoria razei,

pentru flaut alto, flaut normal, soprană și pian. Primul

lied, Liturghie este inspirat dintr-un chinonic foarte

vechi, și îl consider o mărturisire a autorului, ținând loc

de împărtășanie (chinonicul se cântă la Liturghie când

se împărtășesc Prelații).

Iași, 7 noiembrie 2014

Melograma Lucian Blaga

Melograma Eminescu

Simfonia I Glossă, manuscris

File de album


IN HONOREM MAGISTER CORNEL ȚĂRANU

Florin Luchian

De-a lungul anilor, la Iași, o mână de oameni

pasionați au încercat și au și reușit să întoarcă privirile

vieții muzicale românești, organizând o serie de

concerte, recitaluri, spectacole de operă și dezbateri

muzicologice, având ca principal obiectiv promovarea

patrimoniul muzical românesc și a potențialului

interpretativ și componistic național. Toate acestea s-au

reunit sub un singur nume: Festivalul Muzicii Românești

de la Iași. Pe parcursul edițiilor, atenția s-a concentrat

pe diverse personalități componistice reprezentative –

începând desigur cu George Enescu – pentru ca la

ediția a XVIII-a, desfășurată în perioada 17-28

octombrie 2014, să fie omagiat compozitorul,

profesorul, dirijorul și academicianul Cornel Țăranu,

născut la Cluj, la 20 iunie 1934. Personalitate complexă, formată atât în țară, cât și în

Franța și Germania, de-a lungul anilor a fost încununat

cu numeroase distincții pentru deosebitele merite în

domeniul artei sunetelor, printre care se numără: Mare

Ofițer al Ordinului Meritul Cultural (2004), cinci premii de

compoziție acordate de UCMR (1972, 1978, 1981, 1982,

2001), Premiul Academiei Române (1973), Premiul

Koussevitzky (1982), Premiul Muzical Național (2007),

doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică

din București, membru al Academiei Române (din 1993),

Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2002).

Într-un articol publicat în Ziarul Financiar (3

noiembrie 2006), Maestrul Cornel Țăranu amintește

efervescența creatoare a perioadei în care s-a dezvoltat: „Din totdeauna mi-a plăcut muzica. Părinții mei erau

mari melomani, frecventau viața muzicală clujeană, tata

cânta la vioară și avea un auz muzical foarte bun. Am

început să studiez muzica la o vârstă fragedă, apoi, în mod

cu totul spontan, am început să improvizez, să fac mici

încercări de compoziție. Am avut apoi șansa unor

profesori extraordinari, care mi-au înțeles aptitudinile:

Marțian Negrea, Sigismund Toduță, Eliza Ciolan și chiar

Antonin Ciolan, cu care am făcut unele cursuri, deși nu am

studiat dirijatul. În formarea mea m-au ajutat prieteniile

pe care le-am legat cu mari muzicieni ai momentului și,

nu în ultimul rând, prieteniile cu muzicienii generației

mele, o generație extraordinară, de la care am învățat

foarte multe. De fapt, învățam unii de la alții. I-aș aminti,

într-o ordine aleatorie, pe Tiberiu Olah, care era și un

mare analist, Anatol Vieru – inspirat matematician,

Ştefan Niculescu - inginer, Myriam Marbé - o mare

intuitivă, o mare poetă a sunetelor, Aurel Stroe, cu care

mă vedeam mai rar și de ale cărui idei despre muzică eram

foarte impresionat, Dan Constantinescu și mulți alții. Unii

dintre ei erau mari teoreticieni ai fenomenului, dacă mă

gândesc la Cartea modurilor a lui Vieru, la studiile lui

Niculescu sau ale lui Adrian Rațiu. La Conservator am studiat și pianul, fiind, zice-se,

destul de dotat, deși cam puțin prezent la studiu, pentru

că, făcând compoziție și având și patru ore pe

săptămână de marxism și economie politică, chiuleam

enorm la tot ce se putea ca să pot lucra la compoziție. În

timpul studiilor, am fost foarte apropiat de maestrul

Sigismund Toduță, care m-a îndrumat și după

terminarea facultății și cu care am avut o colaborare

extrem de fructuoasă, deși nu lipsită de unele asperități,

din cauza micilor obrăznicii pe care i le spuneam din

când în când. De fapt, nici nu erau obrăznicii, adesea eu

având probleme cu echilibrul dintre sinceritate și

diplomație, întotdeauna în deficitul celei din urmă. Atunci

File de album


când maestrul Toduță a scris prima simfonie, o lucrare

monumentală, ce credeți că m-am găsit eu să-i spun după

prima audiție? Era la un moment dat în lucrare o temă

secundă, care îmi amintea puțin de Simfonia I de Brahms.

Iar eu, plăcând-mi foarte mult, am comentat: "În sfârșit,

avem și noi Brahmsul nostru...". Toduță a făcut o figură

lungă și cred că l-am supărat foarte tare; abia într-un târziu

am înțeles că nu îi făcusem deloc un compliment.” În anul 1968 a fondat la Cluj, ansamblul de muzică

contemporană Ars Nova cu care a participat în numeroase

festivaluri în țară și peste hotare, printre care și Festivalul

Muzicii Românești de la Iași. La ediția de anul acesta,

însă, maestrul Cornel Țăranu a dirijat o generație mult

mai tânără de muzicieni tot din Cluj-Napoca, reuniți sub

numele AdHOC, care au prezentat publicului ieșean o

serie de lucrări compuse de și în onoarea Maestrului. La finele acestui concert am avut prilejul de a-i adresa

câteva întrebări celui căruia i-a fost dedicată a XVIII-a

ediție a Festivalului Muzicii Românești, compozitorul

Cornel Țăranu, în cadrul unui interviu. Florin Luchian: Maestre Cornel Țăranu,

Universitatea de Arte George Enescu și Filarmonica

Moldova din Iași vă urează „La mulți ani!”, omagiindu-vă

în cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Muzicii

Românești, printr-o conferință, un concert omagial și o

serie de lucrări interpretate în cadrul altor evenimente

artistice din festival. Cum vă simțiți în acest an aniversar? Cornel Țăranu: Mă simt foarte ocupat, am avut

foarte multe concerte, nu numai în această toamnă, ci

începând din luna aprilie am avut manifestări în țară și în

străinătate, în Olanda și Germania, câteva la Cluj, la

București, Timișoara, Târgu Mureș, în Toamna Muzicală

Clujeană, de unde venim de fapt, am avut deja trei

manifestări, plus cele de la Iași, plus un concert de

muzică românească la Chișinău, care a avut loc în

septembrie. Deci am fost foarte ocupat – plăcut ocupat,

bineînțeles –, încântat că s-au interpretat multe lucrări

de-ale mele. F.L.: V-ați dezvoltat într-un context socio-politic cu

unele limitări și tensiuni chiar în rândul Uniunii

Compozitorilor. Cu toate acestea, ați demonstrat o

libertate deplină, după cum spunea muzicologul Viorel

Cosma, în alegerea tematicii, formelor și genurilor

muzicale. Ce ne puteți spune despre libertatea de

exprimare a crezului componistic în acea perioadă? Cu ce

piedici v-ați confruntat? C.Ț. : Piedicile au fost de natură administrativă de

câteva ori, cum s-a întâmplat în cazul liedurilor pe versuri

de Blaga, pentru că Blaga, la acea oră era pus la index, nu

se putea pronunța numele lui în public și consecința a

fost că am avut și eu de suferit un timp, dar în general am

scris cam ce-am vrut, am publicat o mulțime de partituri,

au apărut și discuri Electrecord. Relațiile cu străinătatea

erau foarte, foarte palide și aici este un mare handicap pe

care l-a avut generația noastră și pe care nu l-au avut

compozitorii polonezi, de pildă; noi am pierdut startul

european din cauza situației interne, iar după ani `65 a

fost o deschidere, am fost la studii în Franța, am avut o

serie de contacte interesante, am făcut masterclass la

Paris cu Messiaen și cu alții, deci am cunoscut crema

muzicii contemporane internaționale și la festivalurile de

la Darmstadt și în alte locuri.

Iași, 25 octombrie 2014. Dirijorul și compozitorul Cornel Țăranu împreună cu Ansamblul AdHOC

File de album


Cu ansamblul Ars Nova am avut foarte multe turnee în

străinătate, mai ales după anii `70. Deci pot să spun că în

mare măsură am scris ce am gândit și am reușit să plec,

mai rar decât aș fi dorit, dar nu se poate spune că am fost

un disident, care a stat tot timpul închis între patru pereți;

am avut multe contacte internaționale. F.L.: Publicul de la această ediție a festivalului a

avut ocazia să cunoască mai multe fațete ale personalității

d-voastră, audiind mai multe lucrări, atât din studenție –

precum piesa Cetini negre – cât și altele mai recente, ca

Solosonata pentru vioară, compusă în 2005. Lucrați în

prezent la ceva nou? C.Ț.: De fapt, Solosonata din 2005 e doar transcripția

unei sonate pentru violă de prin anii `70, dar cum violiștii nu

prea se grăbesc să cânte această muzică, m-am gândit că

fiind transpusă, lucrarea ar putea avea o mai bună circulație. Recent am avut prima audiție a unui oratoriu de vreo

45 de minute care se numește Lăutarul, după un roman de

Camil Petrescu, pentru narator, tenor, bariton și ansamblu

de cameră, în care a participat și ansamblul Ars Nova. În ultima vreme spun că asta e ultima compoziție, dar,

vorba englezului: never say never… cine știe, poate o să

mai continui, deși mulți dintre noi au îmbătrânit – mă

refer și la membrii ansamblului Ars Nova. Așadar, am două-trei lucrări noi, urmează prime

audiții; în festivalul Cluj Modern voi avea o lucrare pentru

orchestră, Cantus Gemelus (Gemeni e zodia mea, dar

lucrarea nu are legătură cu zodiacul); mai am o piesă pe

care acum urmează să o orchestrez și două-trei lucrări

vocale, care încă sunt necunoscute și așteaptă să fie

cântate. F.L.: Ați condus încă din 1990 clasa de compoziție

a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.

Cum vedeți în ansamblu evoluția școlii românești de

compoziție și ce șanse sau ce sfaturi le dați tinerilor care

vor să îmbrățișeze o asemenea carieră? C.Ț. : Știți ce se întâmplă, generația noastră –

colegii mei de la București și de la Iași – a pus o amprentă

foarte puternică pe intrarea într-un circuit internațional

contemporan a muzicii noastre; mă refer la Olah,

Niculescu, Stroe, Vieru, Marbé, Dan Constantinescu,

Adrian Rațiu și alții, care totodată au fost și mari

profesori. Eu am fost ceva mai tânăr decât ei, un fel de

încheietor de pluton. Interesul pentru compoziție scade; la conservatoarele

noastre sunt tot mai puțini studenți care se înscriu la

compoziție și majoritatea vin mult mai slab pregătiți decât

erau înainte, adică la liceele de muzică există o carență de

pregătire în acest domeniu. În general tinerii merg pe

ideea că compoziția nu reprezintă ceva rentabil, decât la

nivel de videoclipuri, de muzică de film – care la noi nu se

prea face – sau muzică ușoară, unde iarăși există un

dezinteres al publicului față de muzica ușoară românească

de calitate. Există puțini compozitori români buni de

muzică ușoară, din generațiile tinere, în comparație cu cei

dinainte de `90. Deci aș zice că e un semnal de alarmă, care în acest an

s-a văzut; la Cluj am avut un singur candidat la

compoziție și nici la București situația nu e mai bună.

Acolo se mai studiază muzică de film, se mai studiază

jazz; și la Iași se studiază jazz, dar și jazz-ul este o zonă

elitară, care nu interesează un public larg, este ca un fel

de muzică de cameră a muzicii ușoare, care nu are un

public foarte numeros, cel puțin în România. Deci aici nu

stăm foarte bine, dar asta nu înseamnă că nu ne

continuăm activitatea și că nu avem cel puțin generația

de compozitori pe care ați auzit-o în acest concert

(programul Ansamblului AdHOC, din 25 octombrie, n.n.1)

și care a trecut binișor de 30 de ani, este o generație

foarte bine pregătită. Pe ei putem să mizăm că vor prelua

ștafeta într-un mod acceptabil spre bine. F.L.: Alături de Ansamblul de muzică

contemporană Ars Nova, pe care l-ați coordonat atât ca

director artistic, cât și ca dirijor, ați fost invitat în cadrul

Festivalului Muzicii Românești încă de la prima ediție, în

1973, apoi în 1980 și din nou la reinițierea festivalului în

2007. Cum vedeți evoluția acestui eveniment, care, în

pofida vicisitudinilor de ordin financiar, se îndârjește să

continue? C.Ț.: Este absolut extraordinar ceea ce faceți

dumneavoastră și este ca o candelă care nu se stinge, care

arde în permanență și care sigur va da roade, pentru că în

lipsa unui contact cu publicul, compozitorii noștri sunt

foarte frustrați. Există deja deschideri, tinerii mai au

legături internaționale, burse de studii, dar e important să

fie cântați acasă și să se integreze în viața culturală

românească, unde este mare nevoie de ei. Deci cred că

mulți dintre ei vor beneficia de prezența în festivalul

dumneavoastră și de prezența în cele două festivaluri din

București – Săptămâna Muzicii Noi și Săptămâna Muzicii

Contemporane, n.n. În Festivalul Enescu muzica tânără

pătrunde mai greu, numai în anumite zone secundare, iar

marile orchestre refuză deocamdată să cânte din creația

compozitorilor actuali, chiar din cei consacrați. Chiar și

cu muzica lui Enescu sunt uneori dificultăți în a o

programa, deși marile orchestre deja cântă lucrările

importante ale maestrului, dar nici asta nu a fost ușor de

la început; am avut ocazia să asist la situații jenante în

care au existat promisiuni de programare nefinalizate, ca

de exemplu dirijorul Ricardo Muti, care ne-a promis că

face Vox Maris-ul și în ultimul moment a spus „n-am avut

timp să-l studiem” ! […] Actualmente însă și Barenboim și

orchestrele londoneze, de pildă, cântă extraordinar

muzica lui Enescu; orchestrele rusești –mai puțin bine,

lucrurile subtile le mai scapă; cele germane, franceze,

1 Programul a cuprins lucrări de: Cornel Țăranu și discipoli ai maestrului: Adrian Pop, Ionică Pop, Ciprian Pop, Péter Szeghö, Dora Cojocaru, Tudor Feraru, Șerban Marcu.

File de album


olandeze au interpretări excelente. Capriciul Român, pe

care l-am reconstituit, face carieră internațională deja –

va fi cântat de orchestra din Rotterdam. Deci n-am

muncit degeaba pentru gloria lui Enescu și tot așa și

colegul meu Bentoiu, care a reconstituit Simfoniile 4 și 5.

Încet-încet apar înregistrări în străinătate cu aceste

lucrări, la case de discuri importante și cred că există un

viitor serios pentru gloria lui Enescu, la care încercăm să

aducem și noi o contribuție, după posibilități.2

Întâlniri muzicale inedite cu partituri de George Enescu

Recunoscut enescolog, Cornel Țăranu a publicat

numeroase studii muzicologice și un important volumul

intitulat Enescu în conștiința prezentului (Editura

pentru Literatură, 1969), tradus în limba franceză, în

1981 și publicat la Editura Științifică și Enciclopedică.

Muzicologul Viorel Cosma, un atent observator al vieții

muzicale românești, face o frumoasă descriere a

pasiunii lui Cornel Țăranu pentru muzica lui Enescu: „Studiul aprofundat al moștenirii enesciene, dincolo de

amplele analize, volumele și reconstituirile unor lucrări

inedite (Strigoii, Capriciul Roman, Simfonia a V-a), i-a

asigurat lui Cornel Țăranu un nou orizont creator,

deoarece mentorul său spiritual a constituit un precursor

general al tuturor tendințelor viitoare. Fructul cel mai

prețios al acestor investigații și descoperiri s-a

materializat în opera Oreste și Oedip, în lumea poetică a

lui Tristan Tzara și în paginile concertante de după anul

2000, unde Cornel Țăranu se pare că a pășit într-o nouă

etapă creatoare, de sinteză universală. Este desigur

momentul artistic de maturitate, care confirmă o

personalitate cu peste 100 de partituri intrate în

patrimoniul culturii muzicale naționale.” În conferința organizată în cadrul Festivalului

Muzicii Românești, ediția de anul acesta (vineri, 24

octombrie 2014), maestrul Cornel Țăranu a prezentat

participanților la simpozionul de muzicologie o parte

din compozițiile sale originale, trecând prin diverse

etape ale carierei, precum și aportul său la întregirea și

scoaterea la lumină a unor manuscrise aparținând lui

George Enescu. În deschiderea conferinței,

compozitorul ieșean Viorel Munteanu a făcut o

frumoasă introducere, recitind un fragment din

scrisoarea adresată maestrului Cornel Țăranu cu câțiva

ani în urmă, cu ocazia acordării, la Iași, a titlului de

doctor honoris causa: „Şi, astfel, găsim explicația interesului dumneavoastră

arătat pentru noile direcții muzicale din țară sau din

străinătate. Astfel putem înțelege complicitatea

dumneavoastră cu cibernetica, matematica sau geometria,

surori bune ale creației muzicale, adică ale măsurii,

duratei, adâncimii și înălțimii. În muzica dumneavoastră

descoperim o nouă relație între sunet, cuvânt, instrument

2 Din interviul publicat în Foaia Festivalului Muzicii Românești, Ziua IX.

File de album


și imagine, adică o creație ce-și propune salvarea muzicii de

rutină, de clișee și stereotipie. Dar dumneavoastră, Maestrul Cornel Țăranu, l-ați

’întâlnit’ pe George Enescu, adică v-ați întâlnit cu muzica

sa! Cu o muzică pe care marele compozitor o auzise, desigur,

dar pe care nu mai avusese timp să o scrie. Noi știm că, din

iubire, știință și talent ați auzit și dumneavoastră muzica

aceea nescrisă și...ați scris-o. Adică ați reușit să vă acordați

inima la inima maestrului, ați reușit să-l intuiți, să-i

pătrundeți spiritul, să vă identificați cu marele său har

muzical până acolo unde să aveți același auz, aceeași

tensiune, același puls și astfel, să se audă în ființa

dumneavoastră aceeași muzică pe care o auzise maestrul.” În aceeași conferință, vorbind despre cercetarea

proprie a creației enesciene, Cornel Țăranu mărturisea: „Acest demers este de lungă durată, nu s-a terminat și

nu se va termina niciodată, atât cât voi exista! (…) Fazele în

care am scris lucrări dedicate lui Enescu sunt destul de

numeroase și au diverse etape: în prima etapă există o temă

enesciană pe care, spre rușinea mea, am deformat-o, am

transformat-o într-o muzică serială. Simfonia Brevis are

două părți: Epitaf pentru Enescu și Pantheon, adică Enescu

în Pantheonul eternității. Tema lui Enescu care m-a inspirat

este mult prea cunoscută de dumneavoastră: tema Simfoniei

Eroice enesciene, Simfonia nr. 1 în mi bemol major, cu

acel celebru solo de trompetă compus din cvinte, octave și

cvarte. Pe aceasta eu am transformat-o într-o serie. În diversele momente ale activității mele am mai scris

lucrări omagiale pentru Enescu. În 1981, când a fost

centenarul nașterii, am scris o lucrare intitulată

Prolegomene, o comandă franceză, ce s-a cântat mai întâi

la Paris, apoi cu ansamblul Ars Nova în țară; pe urmă am

scris după anii ’90, piesa Rimembranza, In memoriam

George Enescu, pentru orchestră. În dorința aceasta de a face o sinteză, am încercat să

combin maniera foarte cromatică cu maniera modală și cu

tot felul de elemente care îmi stăteau la îndemână –

electronice, calcule matematice, uneori cu numere prime –,

dar care nu m-au strivit, ci mi-au lăsat o marjă de libertate,

de respirație.” În încheierea prelegerii sale, Cornel Țăranu a evocat

lucrările inedite ale lui Enescu, cercetate în teza sa de

doctorat, lucrări care la acea vreme (1973) erau „o

nebuloasă spirală”. „Am reconstituit, grație lui Romeo Drăghici, un

manuscris aflat într-o stare indescriptibilă, Strigoii după

Eminescu. Acest manuscris a fost găsit cu mult timp după

moartea lui Enescu, la o familie din Iași, apoi a ajuns în

posesia lui Romeo Drăghici și, pentru că nimeni nu s-a

aventurat să-l descifreze, mi l-a dat mie. Iar eu am mai pus

un rând de dioptrii la ochelarii mei și am reușit să

reconstitui versiunea pentru voci cu pian a acestui oratoriu

de cel puțin patruzeci de minute. L-am prezentat în mai

multe concerte în această versiune, a trezit mult interes,

pentru că era o lucrare de tranziție între maniera modală a

începutului de secol și scenele de dragoste, un fel de post-Wagner, o muzică foarte cromatizată.

Într-un curs de stilistică, am un capitol despre Strigoii

de Enescu, unde am arătat oscilațiile stilistice între

modalul cvasi-pentatonic de la început, elementele de

sprechgesang și elementele ritmice foarte interesante

ale vocii naratorului, care se coroborează cu momentele

incandescente, duetele de dragoste, momentul dramatic al

Magului ș.a.m.d. Deci acesta a fost primul proiect cu

Enescu. A urmat Simfonia a V-a Mai am un singur dor, la care

eu am reconstituit părțile I și IV. Apoi l-am rugat pe Pascal

Bentoiu să completeze părțile II și III. Bentoiu a preferat să

refacă totul încă o dată, pentru a exista unitate de gândire

în orchestrație și i-a reușit extraordinar. O altă etapă a început când violonistul Şerban Lupu a

scotocit în arhivele Muzeului Enescu și a descoperit schițele

Capriciului pentru vioară și orchestră, care erau și ele

destul de discutabile: o parte erau orchestrate de Enescu,

dar se pierduseră niște pagini. Existau schițe foarte

amănunțite la părțile I, II și III, dar cu variante din care

trebuia să alegi și o schiță precară în final, pe care am

refuzat să o fac timp de doi ani. Şerban însă a făcut

presiuni mari asupra mea, așa că mi-am luat inima-n dinți

și am completat această schiță. Primele trei părți, începute în 1925 și cu tot felul de

variante care merg până în 1948, arată că Enescu a dorit

să termine această lucrare. Mai există și alte variante, în

Statele Unite; s-a mai găsit încă una după ce am terminat

eu de reconstituit partitura, dar care nu-i schimbă

culoarea, ci se înscrie în aria Sonatei a III-a pentru vioară

ca manieră; dar este o muzică mai apropiată de

divertisment, o lucrare pe care Enescu a scris-o ca un

omagiu adus lăutarilor noștri.” După audierea primei părți a Capriciului Român

pentru vioară, orchestrată chiar de Enescu, participanții au

putut asculta și interpretarea celei de-a patra părți,

completată de Cornel Țăranu, după o schiță de doar

două pagini, mărturisind că „e o problemă de etică dacă e

bine și e corect să pui în pagină niște schițe neterminate ale

unor autori. Veți judeca dumneavoastră dacă am făcut

bine sau nu.”

Binecunoscutul semnal introductiv al trompetei din Simfonia nr. 1 de Enescu, devenit emblema sonoră a Festivalului Internațional de la București

File de album


Compozitorul Richard Strauss aniversat în anul 2014

Anca Ciobanu

Anul 2014 a marcat 150 de ani de la nașterea compozitorului german Richard Strauss. Filarmonica Moldova Iași a

prezentat o serie de trei concerte dedicate muzicianului – unul dintre cei mai îndrăgiți din secolul 20 –, dirijate de Adrian

Morar, în 9 mai, Tiberiu Soare, în 16 mai și Vlad Conta, în 6 iunie. A pune un întreg an muzical sub semnul numelui său este, mai mult decât un gest formal-comemorativ, o manifestare

a unui respect și a unei gratitudini adresate muzicianului și operelor sale. Am ascultat astfel în concertele Filarmonicii

ieșene suita Burghezul gentilom, poemele simfonice Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel de asemenea Dansul celor

7 văluri din opera Salomeea.

Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014 Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014

File de album


Scurtă biografie

Richard Strauss (n. 11 iunie 1864, München – m. 8 septembrie 1949,

Garmisch-Partenkirchen), compozitor german cunoscut îndeosebi pentru

poemele simfonice și operele sale, dar mai ales pentru activitatea strălucită

ca dirijor, a moștenit talentul muzical de la tatăl său, Franz Strauss, cornist

principal în Orchestra Operei din München. Primul său profesor a fost chiar

tatăl său, care îl va îndruma mai târziu către Universitatea din München

(1882).Printre primele lucrări ale lui Richard Strauss se numără Serenada

pentru 13 instrumente de suflat op. 7, compusă la doar 17 ani (1881), lucrare

ce l-a făcut pe dirijorul Hans von Bülow, să declare că Richard Strauss este

„de departe cea mai izbitoare personalitate după Brahms”. R. Strauss îl va urma pe Bülow la conducerea Orchestrei de la Meiningen.

Acolo se împrietenește cu Alexander Ritter (1833-1896), compozitor și

violonist, care îl va apropia de muzica lui Berlioz, Liszt și Wagner. Ritter a

fost cel care l-a convins pe Strauss să renunțe la stilul conservator din

tinerețe și să înceapă a compune poeme simfonice. Tot el l-a introdus pe

Strauss în lumea eseurilor muzicale ale lui Wagner și a scrierilor lui

Schopenhauer sau Nietzsche. Cu fantezia simfonică Aus Italien (Din Italia, 1886), Richard Strauss

începe o serie de lucrări care reprezintă una dintre fazele-pivot ale carierei

sale, totodată un volum de muzică de importanță majoră în repertoriul

romantic german de mai târziu. Începând de la poemul simfonic Don Juan (1888-1889), Strauss și-a

manifestat darul de a pune în valoare posibilitățile coloristice ale orchestrei

ca un dispozitiv dramatic. A urmat o serie de poeme simfonice care i-au

asaltat pe europeni: Tod und Verklarung (Moarte și Transfigurație, 1890),

Till Eulenspiegels lustige Streiche (Năzbâtiile vesele ale lui Till Eulenspiegel,

1895), Also sprach Zarathustra (Așa grăit-a Zarathustra, 1895-1896), Don

Quixote (1898), Ein Heldenleben (O viață de erou, 1899), Sinfonia Domestica

(1904). Fiecare din aceste compoziții a depășit-o pe precedenta sub

aspectul amplorii și a caracterului senzațional. Pe măsură ce Strauss s-a afirmat în calitate de compozitor, a crescut și

reputația sa ca dirijor. În anul 1898, i-a urmat dirijorului și compozitorului

Felix Weingartner (1863–1942) la conducerea Operei Regale din Berlin,

post pe care l-a ocupat până în 1918, când a devenit co-director al Operei

din Viena. În această perioadă, interesul lui Strauss s-a îndreptat mai mult

către operă (opera avea să devină ultima sa mare dragoste!) rezultând un

volum de lucrări de neuitat: Salomeea (1903-1905), Elektra (1906-1908) și

Der Rosenkavalier (Cavalerul Rozelor, 1909-1910) sunt doar câteva dintre

cele mai cunoscute opere ale sale, care au fost și rămân, în mare măsură,

lucrări de mare originalitate, totodată de valoare recunoscută, unele dintre

cele mai provocatoare creații operistice ale secolului. În 1911, Richard Strauss va revizita poemul simfonic (confirmând

proverbul că prima dragoste nu se uită niciodată) și va crea Simfonia

Alpilor, un poem simfonic considerat unul dintre cele mai impresionante lucrări

ale genului, dovedindu-se o lucrare maiestuoasă din toate punctele de

vedere. În momentul în care situația politică din Europa s-a înrăutățit în anii

1930, schimbările profund politice au dus la implicarea confuză a lui

Richard Strauss în „mașina de propagandă nazistă”; în cele din urmă însă,

compozitorul renunță atât la relațiile cu naziștii cât și la adversarii lor. De-abia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, lui Richard Strauss

i-a fost permis să-și reia viața profesională. Începuse deja să aibă probleme

grave de sănătate, iar situația sa financiară a fost compromisă. La 8 Septembrie 1949, muzicianul moare la Garmisch-Partenkirchen, în

Germania.

Năzbâtiile vesele ale lui Till Eulenspiegel,

Don

Sinfonia Domestica

o pe precedenta sub

a afirmat în calitate de compozitor, a crescut și

a urmat dirijorului și compozitorului

) la conducerea Operei Regale din Berlin,

director al Operei

a îndreptat mai mult

către operă (opera avea să devină ultima sa mare dragoste!) rezultând un

1908) și

1910) sunt doar câteva dintre

cele mai cunoscute opere ale sale, care au fost și rămân, în mare măsură,

lucrări de mare originalitate, totodată de valoare recunoscută, unele dintre

În 1911, Richard Strauss va revizita poemul simfonic (confirmând

Simfonia

, un poem simfonic considerat unul dintre cele mai impresionante lucrări

se o lucrare maiestuoasă din toate punctele de

a înrăutățit în anii

1930, schimbările profund politice au dus la implicarea confuză a lui

în cele din urmă însă,

al doilea război mondial, lui Richard Strauss

Începuse deja să aibă probleme Afișul din 6 iunie 2014 - Chiar dacă a fost sub

genericul Melodia, regina muzicii, concertul a marcat aniversarea

compozitorului german Richard Strauss!

File de album


1 Soliştii orchestrei simfonice la R. Strauss – Suita Burghezul gentilom (01.02.2008): Vioară: Șerban Mereuță, Cristian Bărbuș, Iulia Vagner, Vlad Hrubaru, Adriana Anania Violă: Bogdan Bișoc, Mircea Șuvăială, Geta Secuiu, Maria Anania Violoncel: Filip Papa, Liliana Bișoc, Romeo Bălan, Viorel Călin Contrabas: Grigoriță Mandache, Virgil Prisecariu Flaut: Alin Apetroaie , Teofil Rotar; Oboi: Nicolai Tudor, Florin Țaga, Aurel Oroșanu; Clarinet: Mihai Ailenei , Aurel Negoescu; Fagot: George Hariton, Adrian Moisuc Corn: Constantin Petrea, Adrian Iftimie; Trompetă: Ion Moraru; Trombon: Marius Cioată Pian: Ivonne Piedemonte; Harpă: Anca Popa Percuție: Radu Lupu , Cristina Lupu, Lucian Maxim , Teodor Popescu, Constantin Stavrat

Prezența compozitorului Richard Strauss în ultimii zece ani, în repertoriul Filarmonicii Moldova În concerte simfonice:

Așa grăit-a Zarathustra, op. 30 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae (Introducere) – 14 și 15 iunie 2013 – Adrian Petrescu

Burghezul gentilom, op. 60 1 februarie 2008 (primă audiție)1 - Alexandru Lăscae, Adrian Berescu 9 mai 2014 - Adrian Morar

Cavalerul rozelor: Suita 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae 3 februarie 2006 - Kalman Berkes (Ungaria)

Concertul nr. 1 pentru corn și orchestră în mi bemol major, op. 11 (partea I) 2 iunie 2008 - Alexandru Lăscae, Hermina Cătălina Cosovanu (Tribuna tinerilor interpreți)

Concertul nr. 2 pentru corn și orchestră în mi bemol major 26 ianuarie 2007 - Michele Santorsola (Italia), Roberto Miele (Italia)

Dansul celor 7 văluri din opera Salomeea 11 mai 2007 - Paul Nadler (SUA) 5 mai 2006 - Michele Santorsola 3 iunie 2005 - Reiner Schmidt (Germania), Clarry Bartha (Germania) 6 iunie 2014 - Vlad Conta

Aria finală din opera Salomeea 3 iunie 2005 -Reiner Schmidt, Clarry Bartha

Don Juan, op. 20 3 aprilie 2009 - Michele Santorsola 11 mai 2007 - Paul Nadler

Don Quixote, op. 35 19 octombrie 2007 – Michele Santorsola, Ştefan Metz (Olanda), Bogdan Bişoc, Adrian Berescu 14 mai 2004 - Paul Nadler, Filip Papa, Bogdan Bişoc, Adrian Berescu

Duet-Concertino pentru clarinet, fagot și orchestră 10 noiembrie 2006 (primă audiție) - Paul Nadler, Mihai Ailenei, George Hariton

Metamorphosen pentru coarde 16 noiembrie 2012, Johannes Meissl

Simfonia Alpilor, op. 64 6 mai 2005 - Cristian Mandeal

Till Eulenspiegel, op. 28 3 aprilie 2009 - Michele Santorsola 6 iunie 2014 - Vlad Conta 22 februarie 2013 - Ilarion Ionescu-Galați 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae

Tod und Verklärung (Moarte și Transfigurație), op. 24 14 decembrie 2007- Olivier Grangean (Franţa) 5 mai 2006 - Michele Santorsola 16 mai 2014 - Tiberiu Soare

În recitaluri și concerte camerale: Sonata op. 18 pentru vioară și pian – 5 martie 2004 - Alexandru Tomescu, Horia Mihail Uvertura Capriccio, sextet – 25 mai 2004 - Cvartetul Voces și Bogdan Bișoc, Filip Papa, Florin Berea Metamorphosen, septet- 25 mai 2004 - Cvartetul Voces și Bogdan Bișoc, Filip Papa, Florin Berea Sonata pentru violoncel și pian în fa major – 2 aprilie 2008 - Viorel Călin, Doina Grigore Sonata op.18 pentru vioară și pian – 23 noiembrie 2004 - Florin Paul, Andrei Deleanu

Mozaic


MICROSTAGIUNE ESTIVALĂ LA

IAȘI

Ediția a doua a Festivalului Internațional al

Educației – FIE – s-a desfășurat în acest an în perioada 20

-29 iunie și s-a dorit a fi o sărbătoare a culturii și a

educației, în contextul aspirației Iașului de a deveni

Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Ca și anul

trecut, conceptul manifestării a implicat celebrarea

diversității prin valorificarea resurselor locale și punerea

lor în interacțiune cu invitați de marcă din străinătate. Organizatorii FIE 2014 – Primăria Municipiului Iași și

Fundația Iași Capitală Culturală Europeană– au dorit să

ofere ieșenilor cât mai multe evenimente culturale și

educative, de la concerte în stradă la simpozioane cu

caracter academic, de la teatru experimental la conferințe

motivaționale.

Anca Ciobanu

Concert de sextete, cu artiștii Voces și Ad libitum, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, în 24 iunie 2014. Programul a cuprins lucrări de Mozart și Ceaikovski.

Cred că nu greșim dacă spunem că în cadrul tuturor

celorlalte arte, muzica ocupă un rol primordial. Și desigur,

toate genurile de muzică creează un efect educațional, dar

cu siguranță că muzica clasică (simfonică, vocal-simfonică, de cameră etc.) a avut de-a lungul timpului un

rol deosebit și cu impact puternic asupra culturii și

publicului larg. După cum s-a putut observa, Filarmonica Moldova a

fost prezentă în cadrul Festivalului Internațional al

Educației și în acest an. Primul concert a fost cel din 24

iunie, intitulat Asculți și câștigi! – susținut de

cvartetele Voces și Ad libitum , în Aula Bibliotecii

Centrale Universitare Mihai Eminescu. Cu mare bucurie, salutăm pe această cale revenirea în

sălile de concert a publicului tânăr. Aceasta dovedește fără

Mozaic


Concertul vocal-simfonic din 29 iunie 2014: de la st. la dr.

Mălina Ciobanu, Marius Vlad Budoiu, Iulia Isaev și dirijorul Vlad Conta.

îndoială că tinerii aflați în prim proces al evoluției

spirituale și educaționale, au intuit bine și sunt conștienți

de rolul binefăcător și special pe care muzica de calitate o

are în planul dezvoltării personale. Pentru cel de-al doilea concert, în seara de duminică,

29 iunie, pe scena din fața Palatului Culturii,

Filarmonica a pregătit pentru iubitorii de muzică bună o

mare desfășurare de forțe artistice, prin ansamblurile

artistice ale Filarmonicii Moldova Iași – Orchestra

simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu – alături de

care a fost prezent un număr important de artiști

instrumentiști ai Filarmonicii Naționale Serghei

Lunchevici din Chișinău. La pupitrul acestei fastuoase manifestări muzicale a

evoluat un muzician de excepție, dirijorul Vlad Conta.

Alături de el au urcat pe scenă alte nume răsunătoare ale

scenei muzicale naționale și internaționale: doi mari

artiști ai scenei lirice românești – soprana Iulia Isaev și

tenorul Marius Vlad Budoiu împreună cu tânăra violonistă

din Iași, Mălina Ciobanu, în vârstă de 16 ani. A urmat o microstagiune estivală, desfășurată în

perioada iulie-septembrie – inițiativă a Filarmonicii

ieșene, menită să îmbogățească viața cultural-artistică a

orașului, într-o perioadă altădată săracă în astfel de

evenimente. Concertul Invitație la dans de vineri, 4 iulie, ce a

deschis seria evenimentelor a fost susținut de Orchestra

simfonică a Filarmonicii, în sala Colegiului de Artă O.

Băncilă. A fost o invitație la bună dispoziție, adresată tuturor

vârstelor, adaptabilă atât sălii de concert cât și spațiilor

neconvenționale, impresionând prin plăcerea cu care,

deopotrivă muzicienii dăruiesc, iar publicul se bucură de

frumusețea nepieritoare a celor mai iubite valsuri

compuse vreodată. Programul a fost alcătuit în întregime

din lucrări nemuritoare scrise de Johann Strauss-fiul și a

fost condus de dirijorul ieșean Marcian David. După primele două concerte susținute anul acesta de

Filarmonica ieșeană la Bălți, în Republica Moldova (17

ianuarie și 25 iunie 2014), în 27 august, cu alai și voie

bună, artiștii ieșeni au fost prezenți din nou la Bălți,

pentru a sărbători ziua națională a Republicii Moldova și

de a oferi publicului din țara vecină un mesaj de salut și de

prietenie, prin intermediul limbajului comun – muzica. O

zi de o asemenea însemnătate nu putea fi trecută cu

vederea de către ieșeni, mai ales că relațiile dintre

România și Moldova au fost, dintotdeauna de înfrățire,

sprijin și colaborare pe toate planurile. Am avut astfel

ocazia să împărtășim din farmecul muzicii clasice și să

creăm un moment unic de spiritualitate și bucurie. La

pupitrul dirijoral al acestei nocturne manifestări muzicale,

s-a aflat un muzician binecunoscut de publicul

moldovean, vechi prieten al Filarmonicii ieșene, maestrul

Valentin Doni. A intrat deja în tradiție (concertele în aer liber au

început încă din iunie 2012!) ca, în lunile de vară,

Filarmonica Moldova să invite melomanii ieșeni să-și dea

întâlnire în grădina Palas Mall, să asculte și să se bucure

de momente muzicale inedite. Știm că plăcerea degustării

de artă sub cerul liber este incomparabilă și de neînlocuit. La 30 august 2014, în răcoarea serii, în acest loc

deosebit din inima orașului, Filarmonica începe un nou

parcurs estival al muzicii vocal-simfonice, sub titlul

Summer Classical Moods. Ansamblurile artistice – Orchestra

simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu – ce revin

de fiecare dată aici cu bucurie și entuziasm, au fost dirijate

din nou de Valentin Doni. Pentru concertul simfonic din seara de 5 septembrie,

tot de la Palas, muzicienii Filarmonicii au propus un

program colorat și spectaculos, sub bagheta maestrului I.

Ionescu-Galați, unul dintre cei mai constanți propagatori

ai repertoriului de muzică de film. Pasionat de muzică și

de dirijat, energic și relaxat în același timp, iubitor de

spectacol, privind viața cu umor, maestrul I. Ionescu-Galați a abordat coloane sonore celebre, originale sau în

reconfigurări simfonice, în forma în care sunt prezentate

de cele mai mari ansambluri cu competențe clasice, spre

deliciul auditoriului. Războiul stelelor, Superman,

Gladiatorul, Sunetul muzicii sunt subiecte curente în

dinamica stagiunilor de peste ocean și în același timp

repere stabile în extensiile repertoriale ale programelor

noastre de divertisment.

Mozaic


Concertul Filarmonicii ieșene din 30 august 2014, la Palas Mall. Dirijor Valentin Doni.

La Bălți (R. Moldova), în 27 august 2014. Soliști: Paloma Rogojină și Liviu Muntean.

Mozaic


Maestrul Ionescu-Galați și vioara sa în concertul din 5 septembrie, din grădina Palas.

Valentin Doni și artiștii ieșeni în grădina Palas Mall, 30 august 2014.

Concertul coral Don’t worry be happy! din 13

septembrie, de la Palas, a încheiat microstagiunea

estivală 2014, fiind totodată integrat în cadrul

Festivalului de Muzică Mecanică, ediția a IX-a. Fascinați

de simplitatea, sonoritatea și culoarea muzicii

americane, ne-am îngăduit să o evidențiem pe scena de

concerte printr-o „colecție” întocmită de maestrul Doru

Morariu, dirijorul Corului academic Gavriil Musicescu. Abordând și repertoriul american, adăugăm la

experimentele noastre de ansamblu clasic, incursiunea

într-o lume armonică și dinamică creativă. Remarcăm totodată faptul că, toate aparițiile

Filarmonicii susținute în complexul Palas Mall numără

din iunie 2012 și până în prezent nu mai puțin de 22 de

concerte! Iași, 17 septembrie 2014

Dirijorul Doru Morariu și artiștii ieșeni în grădina Palas Mall.

Mozaic


REVIVO MUSICA Reascultă. Retrăiește. Revino!

Anca Ciobanu

La finalul stagiunii trecute, în luna iunie 2014,

Filarmonica Moldova a lansat DVD-ul REVIVO

MUSICA, album destinat reprezentării artistice a

instituției, ce include o serie de înregistrări de

colecție din diverse concerte susținute de

ansamblurile Filarmonicii de-a lungul timpului.

Inițiativa acestui DVD aparține prof.univ. dr. Bujor

Prelipcean, directorul general al Filarmonicii. Cele 11 momente, alese cu grijă de secretariatul

muzical, beneficiază de interpretarea unora dintre

cei mai cunoscuți și apreciați dirijori ce i-a avut ca

invitați Filarmonica, alături de Orchestra simfonică

și Corul academic Gavriil Musicescu. DVD-ul REVIVO MUSICA reprezintă o premieră

pentru ieșeni, fiind primul proiect de acest tip

inițiat de Filarmonică, care are ca scop

accesibilizarea spectacolului muzical, prin

difuzarea, pe suport audio-video, a lucrărilor

muzicale interpretate în concert. Nivelul

profesional (sperăm noi!) răspunde rigorilor

muzicale din spațiul cultural european, acolo unde

Filarmonica ieșeană s-a simțit întotdeauna acasă și

unde a fost și este considerată un membru

important al familiei muzicale continentale. Pe lângă cele aproape o sută de concerte anuale

la sediu, Orchestra Simfonică și Corul academic

Gavriil Musicescu au realizat zeci de înregistrări pe

LP și CD (cu muzică clasică, romantică și

contemporană, românească sau universală) și

numeroase turnee în țară sau străinătate (Europa,

Asia, America de Nord).

Coperta DVD-ului REVIVO MUSICA

Mozaic


Construit pe structura unui colaj din momente muzicale diferite, DVD-ul REVIVO MUSICA reprezintă un proiect de

reamintire în sufletele melomanilor a unora dintre cele mai prestigioase momente ale Filarmonicii Moldova din Iași: 28 octombrie 2002, legendara sală Concertgebouw din Amsterdam, avându-l la pupitru pe maestrul

Alexandru Lăscae – Carl Orff, fragmentul O, Fortuna din cantata Carmina burana. 9 martie 1995, München, Sala Gasteig. Întâlnire memorabilă a muzicienilor din Orchestra simfonică cu

maestrul Sergiu Celibidache. 2 decembrie 2005, sala Ion Baciu a Filarmonicii din Iași. Tiberiu Soare cu Beethoven, Simfonia nr. 3 în mi

bemol major, op. 55 „Eroica” – partea I Allegro con brio. 11 februarie 2005, Iași. Misha Katz (Franța): Jean Sibelius, Simfonia nr.1 - Scherzo: Allegro, Lento ma non

troppo, Allegro. 24 februarie 2009, Iași. Cvartetul Ad libitum: Beethoven, partea I Allegro con brio din Cvartetul op. 18

nr. 1. 8 aprilie 2005, Iași. Ilarion Ionescu-Galați: Aram Haciaturian, Vals din suita Mascarade . 13 februarie 2004, Iași. Alexandru Lăscae: Joseph Haydn, fragment din Anotimpurile, oratoriu pentru soliști,

cor și orchestră. 28 octombrie 2002, sala Concertgebouw din Amsterdam. Alexandru Lăscae: Uvertura Nevestele vesele din

Windsor de Otto Nicolai. 8 aprilie 2008, Iași, Aniversarea Voces 35. Cvartetele Voces și Ad libitum: Scherzo din Octetul op. 20 de

Felix Mendelssohn-Bartholdy. 22 septembrie 1991, Ateneul Român din București. Horia Andreescu: Gustav Mahler, Simfonia nr. 5 –

fragment. Înregistrare antologică realizată de TVR București la Festivalul Internațional George Enescu,

ediția a XII-a. 28 octombrie 2002, sala Concertgebouw din Amsterdam. Alexandru Lăscae: Uvertura Ruslan și Ludmila de

M.I. Glinka.

Filarmonica Moldova are o activitate de peste 70 de ani și reprezintă un focar de referință al muzicii de gen. Sperăm ca

selecția alcătuită de Carmen Chelaru și subsemnata, produsă de IBS-TV, să stârnească nu puține momente de nostalgie și

bucurie. Totodată, acest DVD are darul de a fi atât un material-document deosebit de prețios, cât și un motiv în plus de a

încuraja și promova muzica de bună calitate, ce face parte din patrimoniul artistic românesc. Înregistrările din acest DVD fac parte din arhiva Filarmonicii Moldova și au fost realizate de-a lungul timpului de:

Mihai Cantea (Filarmonică), Radio Iași, TVR Iași, TVR București, Concertgebouw Amsterdam.

Alexandru Lăscae, Orchestra și Corul Filarmonicii în sala Concertgebouw din Amsterdam, în 2002

Mozaic


Dirijorul Misha Katz

Dirijorul Alexandru Lăscae, alături de orchestra și corul Filarmonicii

Întâlnirea memorabilă a muzicienilor din Orchestra simfonică cu maestrul Sergiu Celibidache. 1995, München, Sala Gasteig.

Mozaic


Tiberiu Soare și Orchestra în sala Ion Baciu a Filarmonicii din Iași, în 2005

Dirijorul Ilarion Ionescu-Galați

Dirijorul Alexandru Lăscae, alături de orchestra și corul Filarmonicii

Mozaic


Cvartetul Ad libitum în 2009

Aniversarea Voces 35. Cvartetele Voces și Ad libitum, în aprilie 2008, la Iași

Calendar


Miercuri, 27 august 2014, ora 19:30 Bălți, Esplanadă Palatul Municipal Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Sâmbătă, 30 august 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu G. Enescu - Rapsodia nr. 1 J. Strauss - Uvertura Die Fledermaus G. Verdi - Uvertura La forza del destino A. Dvorak - Dans slav nr. 8 J. Strauss - Unter donner und blitz polca J. Strauss - Perpetuum mobile polca J. Strauss - Persischer Marsch G. Verdi – Coro di introduzione din Nabucco G.Fr. Händel – Alleluia din oratoriul Messiah Weber - Corul vanatorilor din Freischütz G. Verdi - Marșul triumfal din Aida G. Verdi - Corul țiganilor din Trubadurul G. Verdi - Traviata Brindisi C. Orff - Carmina burana O fortuna final L van Beethoven – Simfonia a IX-a final

Vineri, 05 septembrie 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Dirijor: I. Ionescu-Galați John Williams - Star Wars – uvertura Jack Rebaux – My way John Philippe Sousa - American March Dimitri Şostakovici – Vals din Ultimul eșalon Edward Elgar – Pomp and circumstance, nr. 1 Johann Strauss (fiul)– Dunărea albastră Calvin Cluster – New York Hans Zimmer – Gladiatorul John Williams – Superman V. Cosma – Marele blond Richard Rogers – Sunetul muzicii Sâmbătă, 13 septembrie 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Concert coral în cadrul Festivalului International al Muzicii Mecanice Dirijor: Doru Morariu Program de muzică americană Marți, 23 septembrie 2014, ora 19 Chișinău Concert vocal-simfonic Dirijor: Cristian Oroșanu Soliști: Răzvan Dragnea, pian Iulia Isaev, soprană Carmen Topciu, mezzo-soprană Marius Budoiu, tenor Marius Boloș, bas Beethoven Fantezia pt pian, cor și orchestră Simfonia nr. 9 Marți, 23 septembrie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Centrale Universitare Deschiderea stagiunii camerale Solist Jozsef Balog, pian (Ungaria) Liszt – Integrala Studiilor transcendentale pentru pian Vineri, 26 septembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă Concert vocal-simfonic Deschiderea stagiunii simfonice Dirijor: Cristian Oroșanu Soliști: Răzvan Dragnea, pian Iulia Isaev, soprană Carmen Topciu, mezzo-soprană Marius Budoiu, tenor Marius Boloș, bas Beethoven Fantezia pt pian, cor și orchestră Simfonia nr. 9

August 2014

Vineri, 03 octombrie 2014, ora 22 FILIT - Teatrul Național Orchestra simfonică Dirijor: Mihnea Ignat (Spania) Solistă: Mălina Ciobanu, vioară G. Bizet – Selecțiuni din Suitele Carmen Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestra în sol major, KV 216 Dvorák – Simfonia a IX-a în mi minor, Op. 95 Din lumea nouă Vineri, 10 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Valentin Doni Solist: Csiky Boldizsar, pian V. Doni – Triptic simfonic Beethoven – Concertul nr. 3 pentru pian și orchestra în do minor, op. 37 S. Prokofiev – Simfonia a VII-a, op. 131 17-28 octombrie 2014 Festivalul Muzicii Românești, Iași Ediția a XVIII-a Vineri, 17 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Deschiderea Festivalului Concert vocal-simfonic extraordinar Orchestra simfonică Corul academic G. Musicescu Dirijor: Gheorghe Mustea Dirijorul corului: Doru Morariu Solist: Iurie Moimescu, bariton Viorel Munteanu - Glasurile Putnei Vladimir Beleaev - Axis Ghenadie Ciobanu - Poem postmodern, din ciclul Apres un Lecture Gheorghe Mustea - Concert pentru orchestră Sâmbătă,18 octombrie 2014, ora 11 Colegiul de Artă O. Băncilă Spectacol de operă pentru copii Laurențiu Profeta – Povestea micului Pan Regia Daniela Ciocoiu Duminică, 19 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert coral Corul academic G. Musicescu Dirijor: Doru Morariu Seniori ai artei corale românești Luni, 20 octombrie 2014, ora 11 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concertul claselor de compoziție

Septembrie 2014 Octombrie 2014

Calendar


Marți, 21 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Cvartetul Passione Diana Jipa, vl I Cristina Pașa, vl II Mădălina Penciu, viola Violeta Dumitru, vcl

Paul Constantinescu – Concertul pentru orchestră de coarde, versiune pentru cvartet

Ansamblul de suflători Nova Musica Viva Mihai Ailenei, coordonator

Adrian Iorgulescu – Rondelul de noapte, pentru clarinet și ansamblu de suflători

Miercuri, 22 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concert tradițional Folclor muzical românesc Tradiție și avangardă Ansamblul T.T. Burada condus de Ciprian Chițu spectacol de muzică tradițională

Joi, 23 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert coral Corul de cameră Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Muzică corală românească

Vineri, 24 octombrie 2012, orele 9-13; 14-18 Sala Symposion a Universității de Arte Simpozion de muzicologie În deschidere: Conferință susținută de acad. prof. univ. dr. Cornel Țăranu Tema: Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană

Vineri, 24 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert vocal-simfonic extraordinar Orchestra simfonică Dirijor: Adrian Morar Solist: Tiberius Simu, tenor

Ulpiu Vlad – Inscripții în inimi II Cornel Țăranu – Cetini negre pe versuri de Lucian Blaga, pentru tenor și orchestră Vasile Spătărelu – Simfonietta

Sâmbătă, 25 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concert cameral Ansamblul al AdHOC Academiei de Muzică Gh. Dima Cluj-Napoca Dirijor: Matei Pop Portret de grup ad honorem Cornel Țăranu

Duminică, 26 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Orchestra de cameră a Universității de Arte G. Enescu Solist: Andrei Enoiu, pian A. Stoia – Suită de dansuri G. Enescu – Preludiu la unison Ciprian Ion – Concert pentru pian și orchestră (primă audiție absolută) Luni, 27 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella Recital Dorel Baicu, flaut Dorin Gliga, oboi V. Munteanu - Fara cuvinte Doina Rotaru - Legenda L. Danceanu - Composition two op.157 pentru oboi solo Cornel Taranu - Sonata rubatto V. Munteanu -Estratto Doina Rotaru - Legenda fumigeilor L. Danceanu – Dance Marți, 28 octombrie 2014, ora 19 Casa de Cultură a Studenților Spectacol extraordinar de închidere a Festivalului Orchestra Universității de Arte G. Enescu Dirijor: Bogdan Chiroșcă Soliști: Al. Grosu, Cristina Toșu, Maria Păuleț, Roxana Balcan Dan Spînu – The One On Born From a Tear, musical (premieră) Vineri, 31 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Cristian Lupeș Solist: Ștefan Tarara, vioară (Germania) Laureat cu Premului I la Concursul Internațional de vioară George Enescu Beethoven – Uvertura „Prometeu” Ceaikovski – Concertul pentru vioară și orchestră Sibelius – Simfonia nr. 2 în re major, op. 43

Vineri, 7 noiembrie 2014, ora 19 Teatrul Național Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Adrian Petrescu Ed. Caudella - Uvertura Moldova B. Smetana - Poemul simfonic Vltava G. Enescu - Rapsodia română nr. 1 Mendelssohn-Bartholdy - Simfonia nr. 4 în la major Italiana 11– 13 noiembrie 2014 Festival de cvartet la Iași Marți, 11 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Giocoso Sebastian Casleanu – vioara I Teofil-Iustinian Todică – vioara a II-a Adrian Stanciu – violă Bas Jongen – violoncel Mozart - Cvartetul in mi bemol major, KV 428 E. Křenek - Cvartetul nr. 3 Mendelssohn-Bartholdy - Cvartetul in fa minor, op.80 Miercuri, 12 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Gaudeamus Lucia Neagoe - vioara I Raluca Irimia - vioara a II-a Leona Varvarichi –violă Sebastian Vârtosu - violoncel Grieg - Cvartetul op. 27 Șostakovici - Cvartetul op. 73 nr. 3 Joi, 13 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Ad libitum Mozart – Cvartetul în re minor KV 421 Webern – Langsamer Satz Schubert – Cvartetul în re minor Fata și moartea Vineri, 14 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Ilarion Ionescu-Galați Solist: Florin Ionescu-Galați, vioară Mozart – Uvertura Nunta lui Figaro Bruch – Concertul pentru vioară și orchestră în sol minor Beethoven – Simfonia nr. 2

Octombrie 2014 Noiembrie 2014

Calendar


Vineri, 21 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Johannes Meissl, Austria Mozart - Uvertura operei Flautul fermecat Schubert - Simfonia nr. 8 în si minor Neterminata Brahms - Simfonia nr. 2 in re major, op. 73 Marți, 25 noiembrie 2014, ora 19 Sala „Ed. Caudella” Recital Filip Papa, violoncel Edith Arva, pian Rahmaninov – Dans oriental Boris Ceaikovski - Sonata pentru violoncel și pian Rahmaninov - Sonata pentru pian și violoncel în sol minor Vineri, 28 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert vocal-simfonic Orchestra simfonică Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Ulrich Backofen, Germania Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști: Cristina Grigoraș, soprană Octavian Dumitru, bariton Brahms – Ein Deutsches Requiem

Marți, 2 decembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Recital Mălina Ciobanu, vioară Verona Maier, pian Enescu – Sonata nr. 2 pentru vioară și pian, op. 6 Ceaikovski – Vals Scherzo Chausson – Poème Saint-Saëns – Introducere și Rondo Capricioso Vineri, 5 decembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Urs Schneider (Elveția) Soliști: Petrea Gâscă, Romeo Popa, Mihai Sârbu, Adrian Iftimie T. Grigoriu – Pastorale și idile transilvane (prima audiție integrală) Heinrich Hubler – Concert pentru 4 corni și orchestră (prima audiție) Brahms – Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68 Marți, 9 decembrie 2014, ora 19 Sala „Ed. Caudella” „Armonia Lucis” Poeme vocal-simfonice de Crăciun

Noiembrie 2014 Decembrie 2014 Vineri, 12 decembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Vlad Conta Mihaela Manea, pian Beethoven – Uvertura Egmont Beethoven – Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră în sol major, op. 58 Rimski-Korsakov – Șeherazada Marți, 16 decembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Corul Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Concerte de colinde Miercuri, 17 decembrie 2014, ora 19 Palas Mall Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Concert de colinde Vineri, 19 decembrie 2014, ora 19 Catedrala Catolică Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Concert de colinde Sâmbătă, 20 decembrie 2014, ora 19 Palas Mall Orchestra simfonică Spectacol de operă pentru copii Dirijor: Valentin Doni Laurențiu Profeta – Povestea micului Pan

Calendar


Vineri, 9 ianuarie 2015 Colegiul de Artă „O. Băncilă” repetiție generală cu public Sâmbătă, 10 ianuarie 2015, ora 19 Palas Mall Concert de Anul Nou Dirijor: Adrian Petrescu Program Johann Strauss & comp. Vineri, 16 ianuarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Florin Totan Solist: Andrei Licareț, pian Mozart – Uvertura „Don Giovanni” Mozart – Concertul nr. 23 pentru pian în la major, KV 488 Prokofiev – Selecțiuni din „Romeo și Julieta” Vineri, 23 ianuarie 2015, ora 19 Teatrul Național Concert vocal-simfonic Dirijor: Giuseppe Camerlingo (Italia) Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști: Cecilia Ganovici, soprană Antonela Bârnat, mezzo Tony Bardon, tenor Cristian Hodrea, bas J. S. Bach – Missa în si minor

Ianuarie 2015 Februarie 2015

Marți, 27 ianuarie 2015, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Dorin Gliga, oboi Ovidiu Caplescu, clarinet, Orban Godri, fagot Ioan Luca, corn Verona Maier, pian Rossini – Variațiuni pentru cvartet de suflători Beethoven – Cvintetul pentru pian și suflători Haydn – Variațiuni pentru pian Mozart – Cvintetul pentru pian și suflători Vineri, 30 ianuarie 15, ora 19 Concert vocal-simfonic Dirijor: Gabriel Bebeșelea Dirijorul corului: Doru Morariu Solistă: Diana Jipa, vioară Glinka – Uvertura Ruslan și Ludmila Prokofiev – Concert pentru vioară Debussy – Nocturnes (cu cor de femei în Sirenes)

Vineri, 6 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Alexandru Ganea Haydn – Simfonia nr. 45 în fa diez minor, Despărțirea Beethoven – Simfonia nr. 8 în fa major Vineri, 13 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Cristian Oroșanu Solist: Răzvan Dragnea, pian Liszt – Totentanz pentru pian și orchestră Ceaikovski – Simfonia nr. 4 Vineri, 20 februarie 2015, oea 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Alexander Walker Soliști: Ionuț Bogdan Ștefănescu, flaut Ion Ivan Roncea, harpă Mozart – Concertul pentru flaut și harpă în do major, KV 299 Carmen Petra Basacopol – Concert pentru harpă, flaut și orchestră, op.149 - primă audiție absolută - Elgar – Simfonia nr. 1 Vineri, 27 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Matei Pop Solist: Horia Mihail, pian E. Simon – Sonata pentru orchestră Grieg – Concertul pentru pian și orchestră în la minor Brahms – Simfonia nr. 3

Ansambluri artistice


Vioara I Bărbuș Cristian Şef partidă Vagner Iulia Ludwika Şef partidă Busnea Laurențiu Chirilă Andrei Chirilă Raluca Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan-Dragoș Sebastian Patraș Adriana Păduraru Tudor Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Vioara a II-a Hrubaru Vlad Şef partidă Solist instrumentist Tudorache Alina Şef partidă Solist instrumentist Blendea Andreea Elena Comici Sabareze Sabina Dascălu Cezar Dascălu Mădălina Horez Doina Scripcaru Aureliu Viola Șuvăială Mircea Şef partidă Solist instrumentist Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Luca Beatrice Violeta Murgoci Profirița Prodanciuc Manuela

Violoncel Bișoc Liliana Şef partidă Solist instrumentist Aftene Silvia Avădănei Nicoleta Burlacu Florin Gavril Ioana Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian Contrabas Mandache Grigoriță Şef partidă Solist instrumentist Bîzgă Constantin Mantu Ioan Murgoci Radu Prisăcariu Virgil Flaut Horez Ioan Cezar Şef partidă Solist instrumentist Apetroaie Alin Şef partidă Butnaru Camelia Oboi Țaga Florin Şef partidă Solist instrumentist Olaru Alexandru Pană Delia

Clarinet Ailenei Constantin Şef partidă Solist instrumentist Ailenei Mihai Şef partidă Solist instrumentist Negoescu Aurel Şef partidă Budeanu Florian Fagot Hariton Georgel Şef partidă Solist instrumentist Gușă Ioan Şef partidă Solist instrumentist Moisuc Adrian Corn Patraș Paul Şef partidă Popa Romeo Şef partidă Iftimie Adrian Cabasa Cosmin Trompeta Moraru Ioan Şef partidă Solist instrumentist Baciu Bogdan

Trombon Andron Radu Şef partidă Cioată Marius Nechifor Ionuț Tuba Blendea Constantin Şef partidă Solist instrumentist Percuție Lupu Radu Şef partidă Solist instrumentist Popescu Cristina Şef partidă Maxim Lucian Popescu Theodor Pian, celestă, orgă Ciotloș Ciprian Harpă Diaconu Adina

Orchestra simfonică Concert maeștri: Mărgineanu Gheorghe Solist instrumentist Stoica Teodora Solist instrumentist

Recuzită: Constantinescu Constantin Mania Sandu

Ansambluri artistice


Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminița Bleortz Victoria Bordeanu Petronela Brînzei Anișoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Dumitru Corina Gălușcă Elena Alina Herrero de la Conception Mădălina Honciuc Elena Cristina Moșuți Maria Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Traistă Ilinca Tumurug Ramona Țurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminița Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroșincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraș Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Țaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Darie Alexandru Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel Toșu Marian Țaga-Radu Costel

Baritoni–Bași Anghel Laurențiu Bejan Ștefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuș Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Cojocariu George Grigoraș Gabriel Morariu Cosmin Popel Ștefan Ioan Talmaciu Costel

Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Doru Morariu

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu, vioara I Șerban Mereuță, vioara a II-a Bogdan Bișoc, violă Filip Papa, violoncel

Documents

Filarmonica Magazin nr. 10/2014