18
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI FACULTATEA DE DREPT REFERAT LA TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR FAPTUL JURIDIC LICIT

Faptul-Juridic-Licit

  • Upload
    doina

  • View
    10

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

civil

Citation preview

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT LA TEORIA GENERALA A OBLIGATIILORFAPTUL JURIDIC LICIT

STUDENT , BATIN DOINA, AN II, ID

Faptul juridic licit ca izvor de obligatii

A. Gestiunea de afaceri

Art. 1.330 Conditii. (1) Exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana, numita gerant, gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscand gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.

(2) Cel care, fara sa stie, lucreaza in interesul altuia nu este tinut de obligatiile ce ii revin, potrivit legii, gerantului. El este indreptatit la restituire potrivit regulilor aplicabile imbogatirii fara justa cauza.

(3) Nu exista gestiune de afaceri atunci cand cel care administreaza afacerile unei alte persoane actioneaza cu intentia de a o gratifica.

Gestiunea de afaceri este o specie de fapt juridic licit care, prin ndeplinirea cumulativ a condiiilor pe care Codul le reglementeaz, d natere unui raport juridic civil specific, avndu-le ca subiecte pe gerant (creditor) i pe gerat (debitor), n coninutul cruia se regsesc, n principal, obligaia gerantului de realizare a gestiunii (obligaie de diligen), dreptul acestuia de a fi indemnizat, obligaia corelativ a geratului de plat i dreptul acestuia de a beneficia de realizarea (continuarea) gestiunii. Faptul licit conduita subiectului de drept const n intervenia unilateral, voluntar i oportun a gerantului pentru a svri acte materiale i/sau juridice n interesul altei persoane geratului fr a fi primit mandat de la aceasta din urm.

n doctrin, cnd se face vorbire despre obiectul gestiunii, se are n vedere conduita gerantului: efectuarea unor acte materiale (repararea unui bun) i/sau ncheierea unor acte juridice n numele su dar cu intenia ca ele s profite geratului.

Alturi de aceasta, ca obiect derivat al aceluiai raport juridic, avem n vedere, aa cum am artat, bunul, universalitatea, afacerea ori o alt situaie juridic avndu-l ca titular pe gerat.Actele de gestiune ale gerantului, de regula, nu trebuie sa depaseasca sfera actelor de administrare si de conservare, dar in functie de imprejurari se pot admite si acte de dispozitie (daramarea unei constructii si salvarea materialelor atunci cand un eveniment natural -inundatie- poate duce la distrugerea constructiei) in masura in care prin acestea se evita un prejudiciu sau se stinge o obligatie scadenta a geratului, evitandu-se consecinte juridice sau materiale negative.Conditiile gestiunii de afaceri (cumulativ):

a) gerantul si geratul sa nu fie subiecte ale unui raport juridic nascut anterior manifestarii faptului juridic, in continutul caruia sa existe obligatia gerantului de a realiza acte sau fapte specifice gestiunii; altfel spus, in patrimoniul gerantului nu se poate identifica obligatia de a gestiona afacerile geratului.

b) gerantul sa actioneze voluntar si oportun, in sensul ca interventia sa este necesara si se realizeaza in interesul geratului, precum si fara intentia de a-l gratifica pe gerat (intentie care nu se prezuma si care trebuie sa se manifeste chiar la momentul inceperii gestiunii).

c) geratul nu cunoaste existenta interventiei gerantului sau, daca o cunoaste, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa gestioneze in alt fel afacerile sale.

d) interventia gerantului sa fie utila geratului, sa-i foloseasca in principal prin evitarea unei pierderi patrimoniale.Jurisprudenta

Gerarea intereselor altuia nu poate privi numai actele de conservare si administrare a bunurilor proprietarului gerat, ci ele se pot referi si la executarea obligatiilor personale cu caracter patrimonial ale celui gerat, pe care acesta este dator sa le indeplineasca in baza unei obligatii legale, cum este cea privitoare la intretinerea copiilor - Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 781/1966 in C.D. 1966, p. 191.

Executarea obligatiei de intretinere pentru copiii geratului de catre gerat, prin vanzarea unor bunuri ale geratului care executa o pedeapsa privativa de libertate, constituie o gestiune a intereselor altuia - Trib. Suprem, dec. nr. 781/1966, in C.D. 1966, p. 125.Art. 1.331 Obligatia de instiintare. Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa de indata ce acest lucru este posibil.

Este o expresie a principiului bunei-credinte, care guverneaza raporturile juridice civile, ex lege, gerantului ii revine obligatia de a-i aduce la cunostinta geratului imprejurarea ca executa gestiunea. Aceasta obligatie nu se suprapune in toate cazurile cu momentul inceperii gestiunii, fiind posibil ca gerantul sa cunoasca geratul ulterior inceperii gestiunii.

Neexecutarea obligatiei de instiintare conduce la diminuarea obligatiei de indemnizare ce-i revine geratului ori la inexistenta obligatiei de indemnizare, dupa caz.In urma instiintarii, geratul ar putea prelua gestionarea afacerii sale, gestiunea de afaceri incetand. Faptele de gestiune trebuie savasite de gerant fara stirea proprietarului, din proprie initiativa, continuarea acestora cu stirea geratului, care o ratifica, transformand-o din gestiune de afaceri in mandat.Obligatia gerantului de instiintare a geratului despre gestiunea inceputa nu conduce automat la incetarea gestiunii, chiar daca necunoasterea de catre gerat a existentei gestiunii este de esenta acestei institutii juridice, fiindca geratul se poate afla in situatia de a nu se putea ingriji personal de afacerile sale si de a nu putea sa desemneze in acest scop un mandatar.Art. 1.332 Continuarea gestiunii. Gestiunea de afaceri il obliga pe gerant sa continue gestiunea inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand geratul, personal sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia.

Durata gestiunii - gerantul are obligatia de a continua gestiunea pana cand, obiectiv, nu mai exista riscul niciunei pierderi pentru gerat ori pana la momentul la care geratul sau mostenitorii acestuia ar fi in masura sa reia ori sa inceapa respectiva gestiune.

Abandonarea intempestiva a gestiunii incepute voluntar angajeaza raspunderea reparatorie a gerantului, de natura a conduce la compensarea, totala sau partiala, a sumelor reciproc datorate.

In masura in care continuarea gestiunii ar deveni prejudiciabila pentru el, gerantul poate sa o intrerupa, fara a fi raspunzator pentru aceasta.

Art. 1.333 Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului. Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca si gerantul.Acesta obligatie le revine mostenitorilor gerantului numai daca au cunoscut gestiunea.Mostenitorii pot continua gestiunea pana cand aceasta va putea fi abandonata fara riscul unei pierderi sau pana cand va fi preluata de gerant sau de altcineva in numele acestuia.Art. 1.334 Diligenta datorata de gerant. (1) Gerantul este dator sa se ingrijeasca de interesele geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.

(2) Cand gestiunea a urmarit sa il apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde decat pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava.

Efectele gestiunii de afaceri:

-realizarea actelor materiale sau juridice efectuate de gerant trebuie facute cu diligenta pe care un bun proprietar o manifesta in administrarea bunurilor sale.

-intinderea raspunderii gerantului pentru pagubele cauzate geratului in realizarea gestiunii depinde de caracterul necesar al interventiei:

* daca gerantul a intervenit pentru a evita producerea unei pagube iminente pe care ar fi urmat sa o sufere geratul, raspunderea reparatorie se va angaja in persoana gerantului numai daca a actionat cu intentie sau din culpa grava.

* in lipsa manifestarii necesitatii de interventie a gerantului, acesta va raspunde indiferent de forma de vinovatie.Art. 1.335 Obligatiile gerantului. La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.Printre obligatiile gerantului este si aceea ca trebuie sa dea socoteala geratului cu privire la operatiunile executate, pentru a se putea astfel aprecia asupra utilitatii lor. Totodata, gerantul trebuie sa-i remita geratului bunurile si beneficiile pe care le-a obtinut ca urmare a administrarii afacerilor acestuia.In ipoteza n care gerantul s-a obligat fa de un ter n interes propriu, aceast obligaie i revine lui, i nu proprietarului.

Art. 1.336 Actele incheiate de gerant. (1) Gerantul care actioneaza in nume propriu este tinut fata de tertii cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa impotriva geratului.

(2) Atunci cand actioneaza in numele geratului, gerantul nu este tinut fata de tertii cu care a contractat decat daca geratul nu este obligat fata de acestia.

Obligatiile gerantului fata de terti. - in cazul in care gerantul contracteaza in nume propriu, va raspunde personal pentru executarea obligatiilor asumate, fara a fi afectat dreptul tertilor cocontractanti de a se regresa impotriva geratului.

- in cazul in care gerantul incheie actul juridic in numele geratului, gerantul nu este responsabil fata de terti, cu exceptia imprejurarii in care tertii nu s-ar putea indrepta impotriva geratului.

Dreptul de regres al tertilor este o expresie particulara a imbogatirii fara justa cauza.

In ipoteza in care gerantul incheie acte juridice in nume propriu cu tertii, dar de care urmeaza sa beneficieze geratul, cum ar fi, de exemplu, un contract privind efectuarea unor reparatii, el va raspunde fata de tertipentru obligatiile asumate indiferent daca gestiunea a fost sau nu utila pentru gerat.

Art. 1.337 Obligatia geratului. (1) Atunci cand conditiile gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si, in limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, impreuna cu dobanzile din ziua in care au fost efectuate, si sa il despagubeasca pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.

(2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in beneficiul sau, au fost incheiate de gerant.(3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul la care gerantul le-a facut.

(4) In vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instantei, in urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevazuta de lege pentru ordonanta presedintiala, inscrierea in cartea funciara a unei ipoteci legale, in conditiile legii.Obligatiile geratului fata de gerant. Geratului ii revin urmatoarele obligatii, chiar daca rezultatul gestiunii nu a fost atins:

a) sa ii restituie gerantului valoarea integrala a cheltuielile necesare.

b) sa restituie valoarea cheltuielilor utile, insa numai in limita sporului de valoare; lacele doua valori se calculeaza dobanda legala din momentul efectuarii lor; caracterul necesar si util al cheltuielilor se apreciaza la momentul efectuarii lor de catre gerant, iar nu de la momentul inceperii ori finalizarii gestiunii sau la momentul stabilirii cuantumului lor.

c) sa il despagubeasca pe gerant pentru prejudiciul pe care l-a suferit din cauza gestiunii; despagubirea este conditionata de absenta oricarei culpe a gerantului in efectuarea gestiunii.

d) sa ii restituie gerentului valoarea cheltuielilor voluptorii numai daca acesta dovedeste ca i-au procurat geratului vreun avantaj.

Creanta gerantului avand ca obiect valoarea cheltuielilor necesare realizate in legatura cu un imobil poate fi garantata prin instituirea unei ipoteci legale, care va fi inscrisa in cartea funciara dupa ce instanta s-a pronuntat cu titlu definitiv asupra cuantumului acestora. Determinarea valorii cheltuielilor necesare se realizeaza prin intermediul procedurii ordonantei presedintiale, in cadrul careia - in lipsa unei recunoasteri din partea geratului, interesat sa nu mareasca cheltuielile gestiunii- se dispune efectuarea unei expertize cu obiectiv evaluator (expertiza contabila etc).

Art. 1.338 Impotrivirea beneficiarului gestiunii. (1) Cel care incepe sau continua o gestiune, cunoscand sau trebuind sa cunoasca impotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. In acest caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligatiei de restituire.

(2) Cel care ignora impotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile cauzate chiar si din cea mai usoara culpa.

Obligaia de indemnizare ce revine geratului care s-a mpotrivit nceperii sau continurii gestiunii este limitat la restituirea cheltuielilor necesare.Dac, n aceeai ipotez a manifestrii mpotrivirii geratului fa de nceperea sau continuarea gestiunii, gerantul i cauzeaz un prejudiciu, rspunderea reparatorie se va angaja indiferent de forma vinoviei.

Art. 1.339 Gestiunea inoportuna. Actele si cheltuielie care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care i-au provocat vreun avantaj.

Pentru a putea solicita restituirea cheltuielilor voluptorii, gerantul este obligat sa probeze ca acestea au condus la procurarea unui avantaj pentru gerat.

Art. 1.340 Ratificarea gestiunii. In privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data cand a fost inceputa, efectele unui mandat.

Ratificarea va opera retroactiv, urmand ca asimilarea sa se realizeze de la momentul inceperii gestiunii. Asimilarea se limiteaza insa la efectele actelor juridice incheiate in numele ori in beneficiul geratului.B. Plata nedatorata

Art. 1.341 Notiune. (1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.

(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu tiltlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.

(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.

Planta nedatorata consta in executarea de catre o persoana -solvens-a unei obligatii fata de o alta persoana-accipiens-fata de care nu era obligata si fara intentia de a executa obligatia altuia.Condiii. Pentru a se nate raportul juridic specific plii nedatorate, este necesar manifestarea unei condiii eseniale, constnd n aceea c persoana care efectueaz plata s fie ncredinat c are de executat obligaia respectiv n relaie cu accipiens; credina existenei obligaiei poate fi rezultatul erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului.

La fel, obligaia de restituire nu se nate ca urmare a efecturii unei pli cu titlu de liberalitate sau n cadrul mecanismului specific al gestiunii de afaceri [alin. (2)], cu precizarea c autorul plii a acionat, voluntar, n cadrul specific celor dou instituii: i-a exprimat voina juridic n sensul gratificrii beneficiarului plii, respectiv a urmrit prin realizarea plii evitarea unei pierderi n patrimoniul geratului.Jurisprudenta

1.Ca regul, prescripia ncepe s curg de la data cnd titularul dreptului la aciune a cunoscut sau, dup mprejurri, trebuia s cunoasc naterea lui (art. 2523 NCC). Ca atare, dreptul societii comerciale reclamante de a solicita restituirea plii nedatorate s-a nscut la data efecturii plii nedatorate,

3 septembrie 1988, i, prin urmare, aciunea introdus la 5 ianuarie 2004 s-a formulat cu depirea termenului de prescripie de 3 ani. Cu privire la legalitatea plii, se poate afirma c suma achitat de o persoan fizic, din contul societii comerciale reclamante n contul societii comerciale prte, pentru o persoan fizic, nu reprezint o plat valabil ntre cele dou societi comerciale, cu att mai mult cu ct recunoaterea fcut de persoana fizic (asociat la societatea prt), n sensul c a ncasat suma, nu reprezint o recunoatere a datoriei fcute de societatea comercial prt, de natur a ntrerupe cursul prescripiei. Deci, n spe, nu exist cauze legale de ntrerupere a cursului prescripiei, motiv pentru care recursul reclamantei se respinge (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 5544/2004, in Dreptul nr. 1/2006, p. 280).2. In cazul sumelor nedatorate, unitatea face plata din eroare, considernd c suma se cuvine

beneficiarului, cruia nu i se poate reine vreo culp n ncasarea ei, n timp ce sumele pentru diurn i beneficiul unor servicii, a cror valoare incumb unitii, sunt pltite anticipat persoanei, cu obligaia de justificare ulterior, n condiiile legii. ntre cele dou categorii de operaiuni sunt deosebiri de esen, att n ce privete destinaia, ct i modalitile efective de plat. Astfel, n timp ce primele sunt acordate pentru trecut, avansurile spre decontare sunt acordate pentru viitor. De aici se poate deduce i momentul n care se produce paguba: n primul caz, de la data ncasrii sumei, iar n cel de-al doilea, n momentul prezentrii decontului incorect ntocmit. Obligaia beneficiarului plii nedatorate i are izvorul n mbogirea fr just cauz, n timp ce rspunderea titularului pentru avans spre decontare se ntemeiaz pe atitudinea ilicit a acestuia, rezultnd din nentocmirea decontului de cheltuieli n termenul stabilit de lege sau ntocmirea lui n neconcordan cu realitatea [Trib. Suprem, dec. nr. 187/1982, in R.R.D. nr. 10/1982, p. 63).Art. 1.342 Plata primita cu buna-credinta de creditor. (1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci cand, in urma platii, cel care a primit-o cu buna-credinta a lasatsa se implineasca termenul de prescriptie ori s-a lipsit, in orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei.

(2) In acest caz, cel care a platit are drept de regres impotriva adevaratului debitor in temeiul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.Restituirea nu poate fi dispusa de catre instanta impotriva celui care, cu buna-credinta, a beneficiat de plata si de implinirea termenului de prescriptie aplicabil, se lipseste de titlul de creanta (in care era evidentiat adevaratul debitor), prin orice modalitate (inclusiv prin distrugerea acestuia) sau renunta la garantiile creantei. Totusi, daca obligatia nu este prescrisa, solvens are dreptul de regres impotriva adevaratului debitor, prin efectul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.Obligatia de restituire a platii nedatorate nu exista in urmatoarele cazuri:

- in situatia obligatiilor civile imperfecte (naturale) achitate de bunavoie de catre debitor.

- cand plata s-a facut in temeiul unui contract nul pentru cauza imorala grava.

- cand plata a fost efectuata pe temeiul unui contract anulabil pentru cauza de incapacitate a uneia dintre parti.

- cand plata a fost facuta de o alta persoana decat debitorul, iar creditorul accipiens a distrus cu buna-credinta titlul constatator al creantei sale.

Art. 1.343 Restituirea platii anticipate. Ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decat atunci cand plata s-a facut prin dols sau violenta. De asemenea, este supusa restituirii si plata facuta inainte de indeplinirea conditiei suspensive.

Termenul suspensiv care este in favoarea sau si in favoarea debitorului are ca efect intarzierea inceputului exercitarii dreptului subiectiv civil si a indeplinirii obligatiei civile corelative. Dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa au insa o existenta certa. De aici decurg urmatoarele consecinte: daca debitorul executa obligatia sa inainte de scadenta, adica inainte de implinirea termenului suspensiv (in cazul in care termenul a fost stabilit in favoarea sau si in favoarea creditorului, debitorul nu poate sa il oblige pe creditor sa primeasca plata inainte de scadenta, deci plata inainte de scadenta presupune acordul ambelor parti), atunci el face o plata valabila, iar nu una nedatorata, asa incat nu poate cere restituirea ei, faptul executarii inainte de termen fiind privit ca o renuntare la beneficiul termenului.

Art. 1.344 Reguli aplicabile restituirii. Restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art. 1.635-1.649.

In urma efectuarii unei plati nedatorate se naste dreptul la restituire. Practic, ia nastere un nou raport juridic, care poate fi dedus judecatii, actiunea in justitie intemeindu-se pe dispozitiile art. 1.635, in ideea ca ceea ce s-a platiti fara a fi debit este supus restituirii. O astfel de actiune trebuie intentanta in termen de 3 ani.

Dreptul de a cere restituirea este justificat prin calitatea de creditor a persoanei care a fcut plata. Mai pot cere restituirea motenitorii, n cazul n care creditorul a decedat. De asemenea, pot cere restituirea creditorii chirografari ai solvensului, pe calea aciunii oblice.

Obligaia de restituire incumb persoanei care a primit plata (accipiens). Prezint importan dac aceasta a fost de bun sau de rea-credin, dup distinciile artate la art. 1635-1649.

C. Imbogatirea fara justa cauza

Art. 1.345 Conditii. Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana, dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri.

Imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic licit prin care are loc marirea patrimoniului unei persoane pe seama micsorarii patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe o cauza justa sau un temei juridic.

Conditii materiale ale actiunii in restituire:

- sa existe o imbogatire a paratului.

- sa existe o insaracire a reclamantului.

- intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa existe o legatura directa.

Conditii juridice ale actiunii in restituire:

- imbogatirea si insaracirea corelativa sa fie lipsite de o cauza justa, de un temei juridic justificativ.

- imbogatitul sa fie de buna-credinta.

- insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea dreptului sau de creanta impotriva paratului.

In cauzul actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data la care cel care si-a micsorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat faptul maririi altui patrimoniu, cat si pe cel care a beneficiat de aceasta marire.

Jurisprudenta

1.Intr-o actiune intemeiata pe principiul imbogatirii fara just temei, trebuie sa se stabileasca daca s-au dobandit sau pastrat de catre parati bunuri sau valori in detrimentul reclamantului, fara just temei statornicit prin lege sau contract. Intre dobandirea bunurilor sau evitarea unor cheltuieli de catre o persoana - care se imbogateste astfel - si pierderea unor bunuri sau valori de catre o alta persoana - care saraceste in consecinta - trebuie sa existe o corelatie necesara, imbogatirea uneia fiind conditionata de saracirea celeilalte. Justa aplicare a principiului impune ca obligatia de restituire a paratului sa nu depaseasca imbogatirea lui efectiva, iar, idisolubil legat de aceasta, sa nu depaseasca valoarea cu care a fost micsorat patrimoniul reclamantului (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 102/1968, in RRD nr. 601968, p. 171).

2.Cererea facuta de o persoana de ai se plati o suma de bani pentru munca prestata - in lipsa unui contract de munca- este o actiune care are ca temei juridic principiul imbogatirii fara just temei, cu ceea ce reprezinta contravaloarea muncii prestate. In speta, reclamanta a prestat munca in baza promisiunii facute de alt angajat ca va fi incadrata, fara insa ca directorul unitatii sa fi stiut sau sa fi aprobat incheierea unui contract de munca (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1168/1966, in RRD nr. 3/1967, p. 162).3. Pentru promovarea cu succes a unei aciuni n restituirea mbogirii fr just cauz se cer

ndeplinite cumulativ anumite condiii materiale, i anume: mrirea unui patrimoniu, micorarea

unui patrimoniu, existena unei legturi ntre sporirea unui patrimoniu i diminuarea celuilalt, n

sensul ca ambele fenomene s fie efectul unei cauze unice. n acelai timp, aciunea presupune

i ntrunirea cumulativ a unor condiii juridice, astfel: absena unei cauze legitime a mririi

patrimoniului unei persoane n detrimentul alteia, absena oricrui alt mijloc juridic pentru

recuperarea pierderii suferite de cel care i-a micorat patrimoniul, sens n care se vorbete n

literatura juridic de caracterul subsidiar al aciunii. Mrirea patrimoniului unei persoane poate

avea loc prin sporirea unor elemente active ale patrimoniului prin folosirea unui bun al altuia.

Micorarea patrimoniului este o consecin a mririi patrimoniului altuia. Ca atare, micorarea

patrimoniului se produce corelativ cu mrirea patrimoniului altuia, fiind un fapt ce decurge

direct din sporirea unui patrimoniu. n aceste condiii, mrirea patrimoniului prilor prin folosirea

bunului reclamantului n intervalul 13 februarie 2008 - 5 septembrie 2008 fr drept a determinat implicit o micorare a patrimoniului reclamantului, astfel c aceasta nu trebuie dovedit, aa cum eronat reine prima instan. Mrirea patrimoniului prilor i micorarea corelativ a patrimoniului reclamantului au o cauz unic, faptul folosirii imobilului de pri, ntre mrirea unui patrimoniu i micorarea celuilalt nu trebuie s existe o legtur cauzal, deoarece o asemenea legtur poate fi conceput numai ntre o fapt i rezultatul ei (Trib. Bistria-Nasaud, s. civ., dec. nr. 76/R/17/2010, portal.just.ro).4. In cazul n care, la imobilul preluat n mod abuziv i restituit n natur fostului proprietar, persoana deintoare a efectuat lucrri noi i mbuntiri, aceasta este ndreptit la despgubiri,

n temeiul mbogirii fr just cauz. De asemenea, existnd o conexiune material ntre creana astfel datorat i imobilul litigios, persoana deintoare este ndreptit la acordarea unui drept de retenie, ca o garanie a executrii despgubirilor (C.S.J., s. civ., dec. nr. 484/2003,in Legalis). Not. Dreptul de retenie poate fi recunoscut i n condiiile actuale, conform art. 2495 i urm. NCC.

Art. 1.346. Imbogirea justificat. Imbogirea este justificat atunci cnd rezult:

a) din executarea unei obligaii valabile;

b) din neexercitarea de ctre cel pgubit a unui drept contra celui mbogit;

c) dintr-un act ndeplinit de cel pgubit n interesul su personal i exclusiv, pe riscul su ori, dup caz, cu intenia de a gratifica.

Este ndreptit mbogirea i, n consecin, nu genereaz aciunea n restituire, dac se justific prin: a) executarea voluntar a unei obligaii valabile, de exemplu, executarea unei obligaii asumate print-un contract; b) neexercitarea de ctre nsrcit a unui drept contra celui mbogit, permindu-i astfel beneficiarului s pstreze ceea ce nu i se cuvine. De pild, debitorul liberat de a-i executa prestaia ca urmare a mplinirii termenului de prescripie extinctiv; c) actul ndeplinit de cel pgubit n propriul interes exclusiv, pe propriul risc ori cu intenia de a gratifica.

Jurisprudenta

1. Mrirea unui patrimoniu i diminuarea altuia pot avea ca temei un contract, astfel c mbogirea

este justificat i nu presupune naterea dreptului de a cere restituirea. Aa, chiriaul convine cu proprietarul ca anumite mbuntiri pe care le-a adus imobilului nchiriat s-i rmn acestuia, fr a-i restitui contravaloarea acestora la ncetarea contractului {Trib. Suprem, s. civ.,dec. nr. 712/1974, in C.D. 1974, p. 97-98).2. Nu poate fi vorba de o mbogire fr just temei atunci cnd foloasele realizate de parte sunt

consecina unui act juridic la care a consimit cealalt parte. Astfel este cazul n care ntre pri a

intervenit o nelegere pe baza creia una dintre ele s-a stabilit n gospodria celeilalte pentru a

munci i gospodri mpreun. ntr-o atare situaie, aportul unei pri se compenseaz n general

cu foloasele realizate de cealalt parte, fr a fi necesar existena unei corespondene valorice

perfecte, aa c nu poate fi vorba de o aciune n restituire pentru restabilirea unui echilibru

patrimonial [Trib. Suprem, dec. nr. 1712/1974, in R.R.D. nr. 5/1975, p. 67).Art. 1.347 Condiiile i ntinderea restituirii (1) Restituirea nu este datorat dect dac mbogirea subzist la data sesizrii instanei. (2) Cel care s-a mbogit este obligat la restituire, n condiiile prevzute la art. 1639 i urmtoarele.

In caz de mbogire fr just cauz, restituirea se va face n natur sau, dac aceasta

nu este cu putin, se va realiza prin echivalent. Cel care i-a mrit patrimoniul nu poate

fi obligat s restituie dect n msura creterii patrimoniului su, cretere care trebuie

evaluat 1a momentul intentrii aciunii. Dac bunul prin care s-a mrit patrimoniul a pierit

n mod fortuit nainte de intentarea aciunii, obligaia de restituire nceteaz. n ipoteza n care lucrul a fost vndut, se nate obligaia de plat a contravalorii bunului, evaluat la valoarea pe care o are sau ar fi avut-o la momentul intentrii aciunii n justiie. Persoana care i-a diminuat patrimoniul nu poate pretinde restituirea a mai mult dect a sczut patrimoniul su, altfel ar avea loc o mbogire fr just temei a sa.

Ca urmare a mbogirii fr just cauz, persoanei interesate i se recunoate posibilitatea intentrii unei aciuni n justiie pentru restituire. Pentru promovarea unei astfel de aciuni n justiie trebuie ndeplinite cteva condiii bazate, n special, pe mrirea, respectiv micorarea celor dou patrimonii ale prilor unui asemenea raport juridic:

a) s existe elementul mbogire, adic dobndirea unei valori evaluabile n bani (se impune ca patrimoniul prtului mbogit s fi dobndit un element nou n latura activ);

b) sporirea patrimoniului prtului trebuie s corespund micorrii patrimoniului reclamantului;

c) s existe o legtur de cauzalitate ntre sporirea i micorarea patrimoniului celor n cauz.

Pentru a fi supus restituirii la cererea pltitorului, mbogirea trebuie s existe la data sesizrii instanei de ctre cel nsrcit. Tot la aceeai dat se evalueaz mbogirea beneficiarului i pierderea celui nsrcit.

Dac a fost de bun-credin, mbogitul restituie ntr-un cuantum echivalent cu beneficiul de care a profitat la data actului mbogirii. Potrivit art. 1345, mbogitul este obligat la restituire, in msura pierderii patrimoniale suferite de cealalt persoana i n limita propriei sale mbogiri.

Jurisprudenta

1. Chiar i n situaia n care o persoan locuiete ntr-un imobil fr titlu legal, aceasta are obligaia

s suporte cotele de ntreinere pentru locuina pe care o ocup, n caz contrar ajungndu-se

la mbogirea acesteia fr just cauz {C.A. Bucureti, s. a IV-a civ., dec. nr. 944/1998, in C.P.J.

1993-1998, p. 42-43).Art. 1.348. Caracterul subsidiar. Cererea de restituire nu poate fi admis, dac cel prejudiciat are dreptul la o alt aciune pentru a obine ceea ce i este datorat.

Pentru a se putea promova aciunea n justiie n restituire, trebuie s nu existe o alt aciune pe care reclamantul s o poat exercita n acelai scop. Dac reclamantul are la dispoziie o alt aciune n justiie, de pild, una nscut dintr-un contract, nu va putea exercita aciunea n restituire, aceasta din urm avnd un caracter subsidiar n raport cu prima.

Dac reclamantul are ia dispoziie aciunea bazat pe contract, delict sau alt izvor de obligaii, n ipoteza n care urmrete n realitate obinerea unei reparaii pe care ar fi putut s o obin pe calea unei aciuni prescrise sau care este paralizat prin alt excepie ce prtul este n drept s o invoce, el nu poate intenta actio de in rem verso.

Jurisprudenta

1. Aciunea prin care se cere obligarea unei persoane a plti suma de bani cu care s-a mbogit

fr just cauz nu este admisibil dac reclamantul are posibilitatea de a exercita o aciune

izvornd dintr-un contract de mandat pe care l-a ncheiat cu prtul {I.C.C.J., s. civ. i de propr.

int., dec. nr. 3374/2005, in Dreptul nr. 5/2006, p. 275).2. Fapta ilicit extracontractual este acea conduit prin care se ncalc obligaia de a nu aduce atingere drepturilor i intereselor legitime ale celorlalte persoane, ct i neexecutarea lato sensu a obligaiilor nscute dintr-o fapt licit i dintr-un act juridic unilateral. n spe, pretinzndu-se de ctre reclamant transferarea unei sume de bani ctre prii-intimai, pe care, fr temei, acetia refuz s o restituie, rezult c ceea ce se invoc este ilicitul extracontractual.

Or, angajarea rspunderii (n msura n care se demonstreaz ndeplinirea condiiilor prevzute

de lege) pe temeiul ilicitului extracontractual este prioritar i face s se menin caracterul

subsidiar al aciunii n mbogire fr just cauz. n aceste condiii, se constat c nu este

ndeplinit una dintre condiiile juridice de admisibilitate a aciunii n repetiiune, respectiv

aceea a inexistenei oricrui alt mijloc juridic pentru recuperarea sumei (I.C.C.J., s. civ. i. de

propr. int., dec. nr. 5939/2010, www.scj.ro).3. Dat fiind faptul c promovarea aciunii s-a justificat pe faptul folosirii imobilului pe nedrept,

pe atitudinea culpabil a prilor, care nu au respectat o hotrre judectoreasc definitiv

i executorie, reclamantul avea deschis aciunea n angajarea rspunderii civile delictuale.

Aceasta, ntruct mbogirea fr just temei d natere unui raport juridic al crui izvor l

constituie un fapt juridic licit, ce const n aciunea sau evenimentul care a dus la mrirea unui patrimoniu pe seama altui patrimoniu. Ca atare, mbogirea fr just cauz se deosebete de

rspunderea civil delictual, pentru c mrirea patrimoniului nu presupune vina prilor, iar

rspunderea civil delictual are la baz vinovia (Trib. Bistria-Nasud, s. civ., dec. nr. 76/R/

17/2010, portal.just.ro).

Bibliografie

Pop, Liviu, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu -Tratat elementar de drept civil.Obligatiile, Editura universul Juridic, 2012

Barsan Corneliu, Statescu Constantin-Drept civil.Teoria generala a obligatiilor

Portal.just.ro