of 23 /23
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor Specializarea: Administratie Publica Anul I Grupa 2 Factori de influenta ai procesului decizional in administratia publica si efectele lor 2013

factori de influenta AP

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Factori de influenta ai procesului decizional in administratia publica si influentele lor

Citation preview

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"Facultatea de Economie si Administrarea AfacerilorSpecializarea: Administratie PublicaAnul I Grupa 2

Factori de influenta ai procesului decizional in administratia publica si efectele lor

Cuprins

1.Procesul decizional

Procesul decizional administrativProcesul decizional administrativ, privit in sens restrans, reprezinta intregul complex de operatii care conduce la alegerea solutiei optime destinate rezolvarii problemei ce formeaza obiectul deciziei. In sens larg, acest concept cuprinde, in plus, transmiterea deciziei si controlul implementarii ei.Fundamentul pe care se desfasoara procesul decizional il constituie informarea prin care se defineste obiectul in mare a deciziei - insotita de o analiza a factorilor determinanti si de o evaluare a consecintelor si a implicatiilor pe care le poate avea aplicarea deciziei respective. Deciziile optime sunt posibile numai daca se bazeaza pe doua conditii esentiale: informatii cuprinzatoare si rationament stiintific.[footnoteRef:2] [2: Vasile Munteanu, Managementul public local, Iasi, 2008, pag. 330]

Luarea si executarea deciziilor reprezinta unul dintre scopurile fundamentale, poate chiar singurul, al oricarei organizatii, al oricarui tip de manager.La nivelul organizatiei, fiecare individ ia decizii la nivelul sau, decizii care antreneaza si influenteaza functionarea organizatiei.[footnoteRef:3] [3: Lucica Matei, Management public, pag.207]

Procesul decizional este procesul prin care un sistem inteligent stabileste oportunitatea si pertinenta unei anumite modificari a comportamentului sau si elaboreaza alternative posibile in acest sens, selectionand pe un dintre acestea ca actiune indreptata constient catre atingerea scopului propus.[footnoteRef:4] [4: Lucica Matei, Management pubic, pag.208-209]

Preocesul administrativ se desfasoara pe urmatoarele etape:

1.1. Elaborarea deciziilor cuprinde:a. Analiza diagnosticAnaliza diagnostic inseamna , in primul rand, cunoasterea si analiza detaliata a situatiei existente, relevarea factorilorcare o determina si/sau o influenteaza, precizarea acelora dintre ei care au impact negativ asupra sistemului elaborarii deciziei.b. Initierea proiectului de decizieInitierea proiectului de decizie vizeaza crearea unui mediu prielnic care sa permita elaborarea deciziei.Pentru ca initiativa decizionala sa genereze decizie, ea trebuie sa atinga un anumit nivel al structurii administrative.c. Informarea, selectarea si analiza informatiilorDocumentarea sau informarea urmareste obtinerea de informatii asupra situatiei reale, in domeniul in care urmeaza a fi adoptata decizia.Dupa culegerea si inregistrarea informatiilor se impune, mai intai, o selectare a lor, fiind retinute numai acelea strict corelate cu obiectivul decizional, iar apoi, o analiza a acestora. Vor fi retinute doar informatiile care contribuie la luarea unei decizii eficiente.d. Elaborarea variantelor de solutiiAceasta faza consta in organizarea informatiilor selectionate, in modelarea acestora, in scopul formularii mai multor variante de solutii posibile, fiecare dintre ele avand un grad diferit de probabilitate. Cu cat este mai mare numarul de variante, cu atat va fi mai dificila alegerea variantei optime, insa cu atat mai bune vor fi rezultatele ce se vor obtine in urma aplicarii acesteia.e. Evaluarea variantelor de solutii si deliberareaIn procesul de evaluare, se alege una din variantele de solutii elaborate in faza anterioara.Sistemul de selectie, se prezinta ca o deliberare, precedata de dezbateri, in care se apreciaza punctele tari si slabe ale proiectului de decizie.In urma dezbaterilor, a confruntarilor diferitelor opinii ale membrilor organului de decizie, se identifica varianta optima, care ofera solutii fundamentate, conform cu realitatile sociale.Deliberarea de finalizeaza cu adoptarea deciziei si reclama mult discernamant din partea decidentilor.1.2. Adoptarea deciziilorFaza principala a procesului decizional o constituie adoptarea deciziei, care presupune directionarea actiunii viitoare, ca urmare a selectarii acelei variante care ofera maximum de satisfactie din punct de vedere al obiectivului sau obiectivelor urmarite.Din momentul adoptarii, decizia este influentata de factorul juridic si de factorul temporal.Majoritatea deciziilor administrative iau forma actelor juridice. In acelasi timp, legislatia delimiteaza competentele institutiilor publice si stabileste cadrul in care acestea functioneaza.Factorul temporal are impact asupra calitatii executiei deciziei si releva dinamica acestuia.

1.3. Realizarea decizieia. Implementarea decizieiIn faza de implementare, organul de decizie trebuie sa stabileasca timpul de actiune pe care-l cere o anumita decizie, sa traseze sarcinile cele mai potrivite si sa desemneze responsabilii cei mai competenti.Important este ca implementarea sa se realizeze la momentul oportum si sa se tina seama de competenta fiecarui executant. O decizie executata prea tarziu devine inutila, dar nici implementarea prea devreme nu este recomandata, cand nu sunt indeplinite toate conditiile pentru cea mai buna executare.b. Controlul decizieiActivitatea de control urmareste indeplinirea obiectivelor deciziei, comparandu-se rezultatele obtinute cu obiectivele fixate.Contrlul trebuie sa aiba un caracter preventiv si unul corectiv. Un control riguros si permanent poate preveni, in executarea deciziei, anumite abateri, intarzieri, erori. Identificarea deficientelor/nerealizarilor trebuie urmata de masuri corective, oportune si concrete care sa redreseze situatia. Ideal ar fi sa se imbine caracterul preventiv cu cel corectiv.c. Evaluarea rezultatelor si a procedurilor urmateAceasta etapa este necesara intrucat in urma controlului, se poate constata ca decizi adoptata nu rezolva eficient si corespunzator problemele, iar rezultatele obtinute sunt diferite de cele dorite. In acest caz, decidentul poate modifica sau chiar anula decizia printr-o alta decizie corespunzatoare noilor conditii.[footnoteRef:5] [5: Vasile Munteanu, Management public local, Iasi, 2008, pag.331-337]

In tarile europene, sectorul public cuprinde numeroase organizatii care ocupa un spectru larg de activitati, de la furnizarea energiei electrice sau telecomunicatii, pana la serviciile medicale. Dat fiind ca asemenea companii se afla deseori in concurenta cu cele din sectorul privat, numeroase instrumente strategice si tactice specifice deciziilor, se aplica in aceeasi masura, atat organizatiilor publice, cat si celor private.La nivel mondial, numeroase ramuri economice de interes strategic continua sa se afle in proprietatea statului, desi domina tendinta de privatizare, in special a companiilor prestatoare de servicii de gospodarie comunala si de telecomunicatii.La nivelul organizatiilor publice, procesul decizional este influentat de urmatorii factori:1. orientarile ideologice si influentele politice. Administraia public este subordonat puterii politice dat totodat ntre cele dou exist o serie de interdependene. Subordonarea administraiei publice organelor politice se explic prin raiunea ce rezult din esena administraiei, ea neavnd o ideologie proprie va trebui s primeasc ntotdeauna din exterior i va consta din interesul general, cel care este definit de organele politice.Unele tari europene si asiatice, pornesc de la ideea ca scopul intreprinderilor publice este de a oferi servicii publice; ca urmare, procesul decizional este subordonat realizarii acestui obiectiv, iar orientarile politice generale ale guvernului vor fi luate in considerare.2. furnizorii monopolisti. Autoritatile publice reprezinta adesea, furnizori monopolisti ai unui tip de decizii. Chiar daca activitatea lor este supusa criteriilor de eficienta ele trebuie sa respecte anumite constrangeri impuse de autoritati (ex: interdictia de a-si utiliza profitul dupa nevoi proprii). In absenta unor rezultate financiare pozitive, intreprinderile publice pot conta pe "ajutorul" acelorasi autoritati care sunt dispuse sa le acopere pierderile. In plus, ele pot fi afectate de schimbarile directiei politicii generale guvernamentale si, ca urmare, vor fi mai putin consecvente decat organizatiile private. 3. birocratia si lipsa de flexibilitateApartenenta la sectorul public poate afecta stilul de gestiune, precum si valorile managerilor si ale angajatilor, conducand in special la exces de birocratie si la diminuarea flexibilitatii fata de presiunile externe.4. confruntarea pentru resursele guvernuluiCea mai mare parte din deciziile reale ale organizatiilor publice constau intr-o lupta permanenta pentru resursele guvernului si obtinerea de bani publici. Un impact deosebit asupra investitiilor efectuate si calitatii serviciilor prestate este realizat de majorarea volumului alocatiilor bugetare anuale sau reducerea de fonduri.[footnoteRef:6] [6: Mihaela Onofrei, Administratie publica.Fundamente stiintifice si bune practici, pag.88-89]

2. Gradele de influentaInfluenta este exercitata complet atunci cand o decizie promulgata de catre o persoana conduce fiece aspect al comportamentului alteia.O analiza realista a influentei in general si a autoritatii in particular trebuie sa admita ca influenta poate fi exercitata in toate gradele de specialitate. Pentru a determina scopul influentei sau autoritatii este necesar a divide deciziile subalternului in partile lor componente si apoi a stabili care din aceste parti sunt determinate de catre superior si care raman la discretia subalternului.Comportamentul unei persoane poate si controlat daca premisele valorice si faptice pe care el isi bazeaza deciziile ii sunt specificate. Acest control poate fi complet sau partial - se pot specifica toate premisele sau unele pot fi lasate la discretia sa. Influenta exercitandu-se astfel prin controlul asupra premiselor de decizie. Este necesar ca deciziile subalternului sa fie in concordanta cu premisele selectate pentru dansul de superiorul sau.Libertatea de actiune asupra premiselor valorice are un alt statut logic decat libertatea de actiune asupra premiselor faptice. Acestea din urma pot fi intotdeauna evaluate ca fiind "corecte" sau "gresite" intr-un sens obiectiv sau empiric.[footnoteRef:7] [7: Herbert A. Simon, Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative, 2004, pag.238-239]

2.1. Autoritatea.Se spune ca un subaltern accepta autoritatea ori de cate ori aceasta permite ca purtarea sa sa fie condusa de decizia unui superior, fara a examina independent meritele acestei decizii. Un superior exercitand autoritate nu va cauta sa-si convinga subalternul, ci doar sa-i aduca la cunostinta faptul respectiv. In practica autoritatea este, de obicei, combinata arbitrar cu sugestia si convingerea.[footnoteRef:8] [8: Chester I. Barnard, Functiile executivului, Bucuresti 2003, pag. 163]

Se pot distinge doua aspecte ale influentei: stimulii cu care organizatia doreste sa influenteze individul si "montarea" psihologica a individului, care determina reactia sa la stimuli.Acestea pot fi numite, respectiv, aspecte externe si interne ale influentei.Cele doua aspecte interne si externe nu trebuie sa se separe intrucat fiecare joaca un rol mai mare sau mai mic in toate modurile principale de influenta: autoritate, comunicare, pregatire profesionala, eficienta si identificare (loialitate organizationala).Decizia reprezinta o concluzie trasa dintr-un ansamblu de premise - premise valorice si faptice.Influenta organizationala a individului poate fi interpretata ca determinarea pentru dansul a unora dintre premisele pe care se bazeaza deciziile sale.Dintre toate modurile de influenta, autoritatea este unicul factor care distinge comportamentul indivizilor ca participanti ai organizatiilor de comportamentul lor in afara unor asemenea organizatii.Relatia de autoritate poate fi definita in termeni pur obiectivi si comportamentali. Ea presupune comportamenteatat din partea superiorului, cat si a subalternului. Atunci cand aceste comportamente au loc, o relatie de autoritate exista intre cele doua persoane implicate. Cand comportamentele nu au loc, nu exista autoritate, oricare ar fi teoria organizatiei "pe hartie".

2.2. Loialitatile organizationaleFaptul ca membrii unui grup organizat tind sa se identifice cu grupul respectiv este o caracteristica predominanta a comportamentului uman. La luarea deciziilor, loialitatea organizationala ii ajuta pe decidenti sa evalueze directii alternative de actiune in sensul consecintelor pe care le va avea activitatea lor asupra grupului.Loialitatea organizationala indeplineste o functie importanta in administratie. Daca un administrato, ori de cate ori sta in fata unei decizii, ar trebui sa evalueze decizia in termenii intregului set de valori umane, atunci rationalitatea in administrare ar fi imposibila. Daca este suficient sa estimeze decizia doar in lumina unor scopuri organizationale limitate, misiunea sa devine intr-o anumita masura mai apropiata de posibilitatile umane. Astfel pompierul se poate concentra asupra problemei incendiilor, lucratorul medical asupra maladiilor fara ca in aceste proces sa intervina consideratii irelevante.Loialitatile organizationale conduc si la anumite dificultati care nu ar trebui subestimate. Principalul efect nedorit este ca aceasta il impiedica pe membrul unei institutii sa ia decizii corecte, in cazurile cand sfera restransa a valorilor cu care el se identifica trebuie comparata cu alte valori din afara sferei. Aceasta fiind cauza principala a competitiei si litigiilor dintre birouri. Membrii organizatiei considera bunastarea biroului lor mai importanta decat bunastarea generala a organizatiei, atunci cand cele doua intra in conflict.Loialitatile organizationale, de asemenea, reusesc sa-l faca aproape pe orice conducator de departament incapabil sa compare necesitatile financiare ale departamentului sau cu necesitatile financiare ale altor departamente, astfel apare necesitatea unei agentii bugetare libera de aceste prejudecati psihologice.

2.3. Criteriul eficienteiFaptele care stau la baza deciziilor individului sunt determinate de principiul inclus in tot comportamentul uman : criteriul eficientei.In cel mai larg sens, a fi eficient inseamna pur si simplu a alege cea mai scurta cale, cele mai ieftine mijloace pentru realizarea scopurilor dorite. Porunca "Fii eficient!" are o influenta organizationala majora asupra decizilor membrilor oricarei agentii administrative.Criteriul eficientei este cel mai usor de inteles in aplicarea sa in organizatiile comerciale care sunt, in mare parte, ghidate de obiectivul profitului. In aceste organizatii, criteriul eficientei ajuta la selectarea, dintre toate alternativele disponibile individului, a acelei alternative care va produce cel mai mare sold intors in organizatie. Aceasta eficienta presupune maximizarea venitului si minimalizarea costului.Simplitatea criteriului de eficienta in organizatiile comerciale se datoreaza faptului ca banii reprezinta un numitor comun pentru masurarea produsului si venitului si le permite sa fie direct comparate. Conceptul trebuie largit, daca urmeaza sa fie aplicabil la procesul de decizie unde se aplica factori care nu sunt direct masurabili in termeni monetari. Asemenea factori vor fi prezenti atat in rganizatiile necomerciale, unde masurarea monetara a produsului este lipsta de sens sau imposibile cat si in organizatiile comerciale in sensul ca cei care controleaza organizatia nu sunt orientati exclusiv pe obtinerea unui profit. De asemenea pot fi implicati si factrii ne-monetari in cadrul organizatiilor comerciale. De exemplu deciziile intr-o sectie de personal nu pot fi intotdeauna evaluate in termeni monetari, pentru ca efectul monetar asupra unei anumite politici de personal nu poate fi direct determinata.

2.4. Consultarea si informareaMulte dintre influentele exercitate de organizatie asupra membrilor ei sunt de natura mai putin formala decat cei prezentati mai sus. Aceste influente sunt concepute ca o forma a relatiilor publice interne, intrucat nimic nu garanteaza ca sugestia produsa intr-un anumit punct al organizatiei va avea vreun efect in alt punct al organizatiei.Multe fapte relevante pentru formularea deciziilor sunt de natura schimbatoare si au un caracter precis doar la momentul luarii deciziei, in timp ce angajatii operativi le precizeaza in permanenta.2.5. PregatireaPregatirea influenteaza luarea deciziilor "dinauntru in afara". Pregatirea ajuta la pregatirea membrilor organizatiei de a ajunge singur la decizii satisfacatoare, fara sa fie necesara exercitarea permanenta a autoritatii sau consilierea ca mijloace de control asupra deciziilor subalternului.Pregatirea poate fi de natura pre-angajare sau post-angajare. Cand unele persoane cu anumite calificari sunt recrutate pentru anumite posturi, organizatia conteaza pe aceasta pre-instruire ca pe mijlocul principal pentru a asigura decizii corecte in munca lor.De asemenea, la schitarea calificarilor cerute de la cndidati pentru anumite posturi, trebuie luata in considerare posibiclitatea de a reduce cheltuielile de salarizare a personalului prin recrutarea unor angajati semi-abili, urmand ca acestia sa fie pregatiti pentru ocupatii concrete.Instruirea este aplicabila la procesul de decizie, ori de cate ori elemente similare sunt incluse intr-un numar mare de decizii. Instruirea il poate inarma pe instruit cu faptele necesare pentru manuirea deciziilor; pune la dispozitia acestuia un cadru de referinta pentru gandire; ii poate inspira valorile in sensul carora deciziile urmeaza a fi transpuse in fapt.[footnoteRef:9] [9: Herbert A. Simon, Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative, 2004, pag.8-10.]

3. Moduri de influenta decizionalaDeciziile luate la treptele superioare ale ierarhiei organizationale nu vor afecta activitatea angajatilor operativi daca nu au fost aduse la cunostinta acestora. Aceste influente pot fi impartite in doua categorii :a. care instituie in mentalitatea angajatului operativ anumite atitudini, deprinderi si dispozitii ce il vor determina sa ia decizii avantajoase pentru organizatie;b. care ii impune angajatului operativ deciziile luate in alte structuri ale organizatiei.Primul tip de influenta actioneaza astfel incat ii inspira angajatului loialitate organizationala si preocupare pentru eficienta, iar la modul general, il instruieste.Al doilea tip de influenta depinde, in primul rand, de autoritate si de serviciile de consultare si informare.[footnoteRef:10] [10: Herbert A. Simon, Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative, 2004, pag. 7.]

Prin decizie se stabilesc nu numai scopul si obiectivele unei actiuni, ci si directiile si modalitatile de realizare a acesteia, toate in functie de o anumita necesitate, pe baza unui proces de reflectie si evaluare a mijloacelor necesare si a desfasurarii actiunii respective. Menirea deciziei consta in directionarea constienta spre rezultate finalizante, reglarea controlului si previzionarea actiunilor, transformarea in actiuni a cunostintelor, gandurilor si apiratiilor.In toate situatiile complexe actioneaza o serie de factori care ii influenteaza pe decidenti, acestia fiind impartiti in factori interni si externi. Factorii interni (economici, sociali, tehnici) sunt: motivarea, actiunea de a dezvalui si a satisface a factorilor de stimul pentru participarea la procesul managerial si la actiunea de materializare a lui in actiuni, responsabilitatea ca atitudine fata de continutul si consecintele deciziei, volumul informatiilor aflat la dispozitia decidentilor, mediul intern reprezentat de nivelul si complexitatea elementelor de dotare materiala a unitatilor, nivelul de pregatire a personalului, stadiul la care au ajuns mijloacele de informare.Factorii externi (economici, sociali, tehnici) sunt: sensul si ritmul de dezvoltare a ramurii sau domeniului de activitate, informatii referitoare la valorificarea cercetarilor tehnice, economice sociale, restrictiile cu carcter functional, de structura si dimensiune, cadrul de relatii reprezentat de ansamblul controlat al relatiilor cu alte organisme.

4. Efectele deciziei administrativeDecizia administrativa creeaza consecinte deosebite in mediul social. In primul rand, emiterea unei decizii administrative activeaza, intr-un nou context, un numar mare de oameni ce lucreaza in cadrul administratiei publice si care trebuie sa puna in executare decizia luata. Atingerea scopului urmarit prin emiterea unei decizii administrative este conditionata, atat de felul in care decizia a fost conceputa cat si de felul in care este pusa, aceasta, in executare. In context, capata relevanta deosebita calitatea oamenilor care pun in executare decizia administrativa, pregatirea profesionala, calitatile si experienta lor personala. Efecte importante ale deciziei administrative vizeaza mediul social, cetatenii aflati in afara sistemului administratiei publice carora se adreseaza, cerandu-le sa faca, sa dea sau sa nu faca ceva. Daca decizia este bine elaborata si fundamentata, cu respectarea conditiilor de participare la care am facut referire, aplicarea ei va fi cu siguranta un succes al administratiei. Aplicarea deciziei, insasi decizia administrativa, produce efecte asupra componentelor politice ale societatii. Fiecare partid promoveaza propria viziune, propria cale catre binele societatii si numai viata sociala verifica corectitudinea unei optiuni. Oamenii nu au nevoie, neaparat, de valori admirabile, universal acceptate. Oamenii au mai multa nevoie de un bine pe care sa-l perceapa, sa-l simta in mod direct iar acest bine il aduce administratia publica, acest bine probeaza valoarea administratiei publice, este afectat de disfunctionalitatile din sistem putand fi, chiar, desfiintat de o actiune a administratiei ineficienta. Nu trebuie omis ca efectele deciziilor administrative sunt influentate si de folosirea fortei coercitive a statului pentru punerea lor in executare. Aici, probabil, cel mai important este echilibrul prea multa forta face din cea mai buna si oportuna decizie administrativa ceva nepopular, prilej de abuzuri, centrul de greutate si preocuparea cetatenilor s-ar putea deplasa de la problema sociala care a generat decizia la modul cum actioneaza forta coercitiva, orice putand fi susceptibil de a fi interpretat ca un abuz; prea putina forta ar putea crea impresia ca nimeni nu este interesat de aplicarea deciziei si de rezolvarea problemei sociale, ca de fapt nu se vrea o rezolvare, ca cineva profita de pe urma situatiei, ca ceva nu este in regula in administratie, in politica, in raporturile dintre politica si administratie, etc.

Studiu de cazDeciziile fac parte din viata de zi cu zi a unui manager. A lua o decizie presupune un proces complet prin care se asuma angajarea fata de un anumit curs de actiune referitor la o problema anume ce poate exista intr-o organizatie. In plus orice hotarare finala trebuie justificata in functie de anumite criterii de tipul: eficieta, eficacitate, constrangeri legale, imagine publica, etc. In timp ce managementul situat la inaltime se concentreaza pe utilizarea in scop strategic a acestor informatii, nivelele intermediare de conducere se concentreaza pe utilizarea lor operationala.Deciziile in sectorul public se iau strict pe criterii juridice. Deciziile reprezinta o componenta de baza a activitatii zilnice, a managerilor din zilele noastre atat n domeniul public cat i n cel privat. O mare parte a activitatii managerilor din administratia publica consta in elaborareea si luarea deciziilor astfel ca adoptarea acestora consta in a alege intre diferite alternative si mijloace de indeplinire ale acestora care se considera ca ar trebui urmate de o organizatie.O conditie esentiala pentru modelul managerial de luare a deciziei este data de competenta tehnica a factorilor de decizie, de a lua decizii rationale. Se considera ca urmatoarele etape sunt caracteristice pentru modelul rational comprehensiv: - stabilirea obiectivelor de rezolvare a unei anumite probleme;- prevederea tuturor consecintelor semnificative ale fiecarei strategii alternative i estimarea probabilitatilor acestor consecinte;- explorarea si listarea tuturor strategiilor alternative de rezolvare a problemei;- alegerea strategiei care rezolva problema cu costul cel mai redus sau rezolva problema aproape n totalitate. Totusi exista prezumtia ca acest model sa nu fie intotdeauna respectat n practica, prin faptul c eficienta, eficacitatea si economia nu sunt neaparat valori predominante in sectorul public. Asadar exista si valori precum protejarea interesului public. Dat fiind faptul ca obiectivele politicilor guvernamentale nu sunt ntotdeuna clare se poate observa faptul ca se impun si o serie de piedici prin insusi functionarea institutiilor publice. Dificultatea evaluarii costurilor totale poate fi o alta piedica, dat fiind faptul ca intotdeauna vor exista costuri indirecte care sa fie apoi transferate asupra altor domenii sau programe si care uneori ar apasa greu la calcularea costurilor finale sau pur si simplu ar fi foarte greu de estimat.Ca urmare a acestor chestiuni modelul rational de luare a decizilor, bazandu-se intr-o masura foarte mare pe teorie si expertiza abstracta poate duce la decizii care nu pot fi aplicate in practica sau chiar daca se aplica pot duce la posibile aberatii. Un alt model de luare a deciziilor si anume cel incremental se bazeaza pe un set de strategii care se sustin reciproc urmarind simplificarea si concentrarea problemelor si care poate fi organizat conform urmatoarelor etape:- limitarea analizei la cateva alternative oarecum similare;- o impletire a analizei obiectivelor urmarite si a altor valori cu aspecte empirice ale problemei;- o preocupare analitica orientata spre revederea problemelor existente care urmareste cautarea indeplinirii obiectivelor pozitive;- o analiza care exploreaza doar cateva dintre consecintele importante si posibile ale unei alternative luata in considerare;- fragmentarea muncii de analiza intre multi participanti in procesul de elaborare a politicilor publice.Se poate observa deci ca avantajele majore ale modelului incremental consta in reprezentativitatea pe care o asigura diferitelor interese si in raspunsul prompt pe care il poate asigura nevoilor cetateanului. Institutiile publice trebuie sa reactioneze in felul acesta datorita nevoii de suport public. Totusi exista si aici o serie de dezavantaje cel putin la fel de mari care rezulta la aplicarea acestui model. n cadrul acesteia obiectivul urmarit este minimizarea pierderii suportului politic prin evitarea cat mai posibila a schimbarilor radicale din diferite programe pentru a nu aduce nemultumiri diferitelor grupuri electorale. Acestea din urma urmarindu-si propriile interese vor incerca sa-si obtina propriul purtator de cuvant. Ceea ce rezulta de aici este faptul ca se creaza tot mai multe agentii interministeriale, astfel ca nevoia de coordonare intre acestea creste direct proportional cu misiunile care trebuie indeplinite. Evitarea si rezolvarea conflictelor vor fi puternic accentuate iar batalia cea mare se va da pe definirea domeniilor jurisdictionale. Rezulta de aici faptul ca decizia se poate concentra in mana catorva din persoanele cu functii inalte, pierzandu-se tocmai o caracteristica importanta a acestui model, si anume asigurarea reprezentativitatii partilor interesate. Din cauza urmaririi de obiective pe termen scurt se pierd din vedere obiectivele finale, si astfel, greseli trecute pot fi repetate fara a se observa, pierzandu-se astfel perspectiva de ansamblu asupra problemelor. Insa problema majora este ca modelul incremental nu se poate aplica pentru deciziile de schimbare majora pe plan social, fiind mai potrivit deci modelul rational de luare a deciziei atunci cand schimbarilor care trebuie coordonate pe plan social sunt majore. Stiind c activitatea instituiilor publice se desfoar sub influena mediului exterior, managerii nu doar c nu pot avea control absolut asupra factorilor de mediu, dar nici respectarea unui reper anume, luarea deciziilor nu poate garanta succesul n atingerea obiectivului urmrit. Problemele cu care se confrunt instituiile publice sunt foarte diverse, putnd fi statice sau dinamice, structurate sau nestructurate, manifeste sau latente. Ca i prim condiie pentru rezolvarea lor se impune existena unui set de informaii suficiente, pentru ca apoi s fie necesar pregtirea managementului pentru utilizarea eficient i eficace a acestor informaii.Procesul strategic de luare a deciziei se structureaz pe direcia unui ciclu continuu format din urmtoarele etape: Diagnoz Propunere Implementare. Etapa diagnozei const n identificarea strii de fapt n vederea nelegerii necesitii schimbrii. Etapa propunerii const n crearea unei recomandri, a unei soluii, pentru a rspunde necesitii de schimbare identificat n etapa precedent. n final etapa implementrii se ocup de aplicarea msurilor necesare pentru a face posibil schimbarea. Acest proces strategic de luare a deciziei se desfoar n mod continuu i are loc la toate nivelele organizaiei. Nu exist o relaie univoc ntre decizia luat i consecinele ei; o decizie luat la un moment dat v-a suferi ntotdeauna transformri la aplicarea ei n practic. n consecin, evaluarea unui proces de decizie n funcie de consecinele sale este o abordare greit, tocmai datorit faptului c se neglijeaz impactul factorilor de mediu asupra ntregului proces. Trebuie insa luata in considerare si influena factorului uman asupra diferitelor procese. Att informaia ct i computerele sunt de fapt factorii exogeni; deciziile sunt luate de ctre manageri acetia fiind supui influenelor subiective, diverselor valori pe care le acord lucrurilor din jurul lor sau preferinelor pentru soluiile propuse. De aceea putem vorbi de o necesitate n care s se acorde o atenie sporit felului n care gndim atunci cnd lum deciziile, precum i asupra felului n care cei din jur gndesc atunci cnd iau deciziile. Modul n care adoptm deciziile poate fi analizat, discutat, testat i neles reprezentnd o etap crucial pentru mbuntirea lurii deciziilor, mai ales n contextul instituiilor publice romneti, sector care intereseaz n mod deosebit acum.nsa o problem destul de mare aparent n cazul costului incremental se refer la faptul ca nu se poate aplica pentru deciziile de schimbare major pe plan social. n ciuda limitrilor sale, modelul raional comprehensiv de luare a deciziei este mai potrivit atunci cand schimbrile care trebuie coordonate pe plan social sunt majore. Incrementalismul presupune un nivel ridicat de subtilitate a societii, de cultur a negocierii i de maturitate a nivelului clasei politice i a cetenilor.

ConcluziiDecizia este frecvent influentata de factorii umani, dinamica variabilelor de stare si restrictiile impuse acestora, de factorii de incertitudine si de cei de risc. In executia deciziei intervin intercorelat toti factorii, interni si externi, obiectivi si subiectivi, cuantificabili si necuantificabili, mai importante fiind resursele disponibile- umane, informationale, organizationale, informatiile ca valoare si calitate, valorile sociale care actioneaza atat ca stimuli, cat si ca restrictii pentru decident, calitatile decidentului (pregatire profesionala, responsabilitate, creativitate etc.).n final, ntre procesul de luare a deciziilor i factorii politici ar trebui s stea la baz de cele mai multe ori factorul uman, adic societatea n sine deoarece orice decizie luat la nivel politico-administrativ afecteaz prima dat n mod direct sau indirect cetenii, i abia apoi nivelul superior i anume cel politico-administrativ.

Bibliografie: Vasile Munteanu - "Management public local", Editia a II-a, Editura Sedcom Libris, Iasi 2008. Lucica Matei - "Managementul public", Editia a II-a, Editura Economica, Bucuresti 2006. Mihaela Onofrei - "Administratie publica. Fundamente stiintifice si bune practici", Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", Iasi 2007. Herbert A. Simon - "Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative", Editura Stiinta, 2004. Chester I. Barnard - "Functiile executivului", Editura Cartier, Bucuresti 2003.20134

14