EXPUNERE DE MOTIVE PENTRU CONVENŢIA MULTILATERALĂ DEIMPLEMENTARE A MĂSURILOR TRATATELOR FISCALE MENITE SĂ PREVINĂ

ERODAREA BAZEI IMPOZABILE SI TRANSFERUL PROFITURILOR

Context

1. Convenţia Multilaterală De Implementare a Măsurilor Tratatelor Fiscale Menite să PrevinăErodarea Bazei Impozabile şi Transferul Profiturilor (Convenţia) constituie unul dintre rezultateleProiectului OCDE/G20 care abordează Erodarea Bazei Impozabile şi Transferul Profiturilor(„Proiectul BEPS”), i.e. strategii de planificare fiscală care exploatează deficitele şi incompatibilităţileregulamentelor fiscale ce permit transferul artificial al profiturilor către jurisdicţii cu impozitarescăzută sau absentă, cu activitate economică redusă sau inexistentă, unde impozitul pe profit achitateste minim sau zero.

2. Planul de acţiune BEPS a fost elaborat de către Comitetul pentru Afaceri Fiscale (CFA) alOCDE şi validat de către Liderii G20 în luna septembrie 2013. Planul a identificat 15 acţiuni prin carese abordează erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor (BEPS) într-o manieră cuprinzătoareşi a fixat termene limită de implementare a acelor acţiuni. Acţiunea 15 din Planul de acţiune BEPSprevede o analiză a posibilei dezvoltări a unui instrument multilateral instrument de implementare amăsurilor BEPS din tratatele fiscale menite „să permită jurisdicţiilor care doresc să iniţieze acestdemers să implementeze măsuri definite pe parcursul activităţii aferente BEPS şi să amendezetratatele fiscale bilaterale”.

3. După doi ani de activitate, CFA, incluzând toate ţările OCDE şi G20 care au conlucrat laacelaşi nivel, a elaborat Pachetul Final BEPS, validat de către Consiliul OCDE şi Liderii G20 înnoiembrie 2015. Pachetul Final BEPS, care cuprinde rapoarte pentru fiecare dintre cele 15 acţiuni,însoţite de o Expunere de Motive, oferă statelor şi economiilor instrumentele necesare acestora pentrua se asigura că profiturile sunt impozitate în locurile unde se desfăşoară activităţile economice şivaloarea este creată, şi sporeşte pentru agenţii economici gradul de certitudine simplificând litigiileprivind aplicarea regulilor fiscale internaţionale şi standardizând cerinţele de conformitate. S-aconvenit asupra adoptării unei serii de măsuri BEPS ca standarde minime, ţările fiind astfel de acordcu implementarea obligatorie a acestora.

4. Implementarea Pachetului Final BEPS va necesita va impune modificări în modelele deconvenţie fiscală, precum şi în tratatele fiscale bilaterale bazate pe acele modele de convenţie. Simplulnumăr al tratatelor fiscale bilaterale (peste 3000) ar rezulta într-un efort dificil şi îndelungat alactualizărilor bilaterale, limitând eficacitatea eforturilor multilaterale.

5. Concluzia Raportului pentru Acţiunea 15, „Dezvoltarea unui Instrument Multilateral deModificare a Tratatelor Fiscale Bilaterale”, a fost aceea că un instrument multilateral, ce presupune oabordare inovatoare cu ajutorul căreia ţările îşi pot modifica prompt tratatele bilaterale pentru aimplementa măsuri definite în activitatea aferentă BEPS, este dezirabil şi fezabil, impunându-seconvocarea rapidă a unor negocieri pentru un astfel de instrument. Raportul la Acţiunea 15 a fostîntocmit cu ajutorul unui grup de experţi în drept public internaţional şi legislaţie fiscalăinternaţională.

6. În conformitate cu Raportul la Acţiunea 15, un mandate pentru alcătuirea unui Grup ad hocpentru dezvoltarea unui instrument multilateral a fost aprobat de către CFA şi validat de către Miniştriide Finanţe din ţările G20 şi Guvernatorii Băncii Centrale în luna februarie 2015. Mandatul prevede căGrupul ad hoc are sarcina de a dezvolta un instrument multilateral de modificare a tratatelor fiscalebilaterale existente prin care se pot implementa rapid măsurile de tratat fiscal elaborate pe parcursulProiectului BEPS OCDE/G20. În plus, acesta prevede faptul că Grupul ad hoc îşi va încheiaactivitatea şi va prezenta instrumentul multilateral pentru semnare până la 31 decembrie 2016.

7. Grupul ad hoc a fost deschis tuturor ţărilor interesate, permiţând participarea pe picior deegalitate. 99 de ţări au avut statut de membru în Grupul ad hoc. Patru jurisdicţii non-statale şi şapteorganizaţii internaţionale sau regionale au participat în calitate de observatori. Preşedintele Grupuluiad hoc a fost Dl Mike Williams din Regatul Unit.

8. Conţinutul măsurilor BEPS referitoare la tratatele fiscale (în baza Acţiunilor BEPS 2, 6, 7 şi14) a fost convenit în cadrul Pachetului Final BEPS. Astfel, negocierile Grupului ad hoc s-au axat pemodul în care Convenţia ar trebui să modifice prevederile din acordurile fiscale bilaterale sauregionale pentru a implementa acele măsuri.

9. Raportul pentru Acţiunea 14, „Creşterea Eficienţei Mecanismelor de Soluţionare a Litigiilor”a prevăzut faptul că negocierile Convenţiei vor viza şi elaborarea unei prevederi privind arbitrajul cucaracter obligatoriu aferent procedurii de acord reciproc. Drept urmare, Grupului ad hoc a constituit înacest sens un Subgrup în materie de Arbitraj în care 27 de state au participat ca membri. Subgrupul afost prezidat de către Dna Ingela Willfors din Suedia. Spre deosebire de alte măsuri BEPS, negocierilelegate de prevederea arbitrajului cu caracter obligatoriu au vizat atât elaborarea conţinutuluiprevederii, cât şi modalităţile prin care aceasta poate fi implementată în acordurile bilaterale sauregionale.

10. Pe parcursul negocierilor, Grupul ad hoc s-a întrunit de şase ori, în timp ce Subgrupul înmaterie de Arbitraj s-a întrunit de cinci ori.

11. Textul prezentei expuneri de motive care însoţeşte Convenţia („Expunerea de Motive”) a fostformulat de către participanţii la Grupul ad hoc şi la Subgrupul în materie de Arbitraj cu scopul de aclarifica abordarea adoptată în Convenţie şi modul în care fiecare prevedere este concepută săinfluenţeze acordurile fiscale aflate sub incidenţa Convenţiei („Acorduri Fiscale ce intră sub IncidenţaConvenţiei”). Prin urmare, textul reflectă înţelegerea la care au ajung negociatorii în ce priveşteConvenţia. Expunerea include descrieri ale tipurilor de prevederi din tratate vizate de aceastăincidenţă şi maniera în care se doreşte modificarea acestora. Membrii Grupului ad hoc au adoptatprezenta Expunere de Motive în data de 24 noiembrie 2016 în paralel cu adoptarea textuluiConvenţiei.

12. Elaborarea măsurilor BEPS care sunt implementate de Convenţie a inclus şi formularea unuicomentariu destinat utilizării în interpretarea acelor prevederi. În timp ce prezenta Expunere deMotive doreşte să clarifice modul în care Convenţia operează pentru a modifica Acordurile Fiscale ceintră sub incidenţa Convenţiei, aceasta nu intenţionează să rateze interpretarea măsurilor BEPSsubiacente (exceptând pe cele legate de prevederea arbitrajului cu caracter obligatoriu conţinută înArticolele 18 - 26, după cum se menţionează mai jos în paragrafele 19 şi 20). Prin urmare, prevederileconţinute în Articolele 3 - 17 ar trebui să interpretate în conformitate cu principiul obişnuit alinterpretării tratatelor, conform căruia un tratat se va interpreta de bună credinţă în funcţie de sensulobişnuit atribuit termenilor tratatului în contextul dat şi în funcţie de obiectul şi scopul acestuia. Înacest sens, obiectul şi scopul Convenţiei vizează implementarea măsurile BEPS legate de tratatelefiscale. Comentariul care a fost formulat pe parcursul Proiectului BEPS şi s-a reflectat în PachetulFinal BEPS are o relevanţă deosebită în această privinţă. Este de reţinut faptul că, dacă în anumitesituaţii, după cum se precizează mai jos, prevederile Convenţiei diferă prin formă de prevederile-model elaborate în Proiectul BEPS, dacă nu există prevederi diferite, aceste modificări nu au intenţiade a modifica în mod substanţial respectivele prevederi. În schimb, modificările au rolul de aimplementa măsurile BEPS convenite în contextul unui instrument multilateral care se aplică uneireţele vaste şi variate de tratate existente.

Abordări adoptate în Convenţie

13. Convenţia operează pentru a modifica tratatele fiscale încheiate între două sau mai multe Părţila Convenţie. Aceasta nu va funcţiona la fel precum un protocol de modificare la nivelul unui singurtratat existent, care va amenda în mod direct textul Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei;

în schimb, convenţia de va aplica prin adăugare la tratatele fiscale curente, modificând modul lor deaplicare pentru a implementa măsurile BEPS. Prin urmare, chiar dacă, în scopuri interne, unele Părţipot dezvolta versiuni consolidate ale propriilor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei,modificate de Convenţie, acest demers nu este o condiţie indispensabilă pentru aplicarea Convenţiei.După cum se remarcă mai jos, Jurisdicţiile Contractante pot conveni ulterior asupra unor modificăriale propriilor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, modificări diferite de cele anticipateîn Convenţie.

14. După cum s-a precizat mai sus, scopul Convenţiei este de a implementa rapid măsurile BEPSîn materie de tratate fiscale. În sensul acestui scop, Grupul ad hoc a considerat că această Convenţia artrebui să permită tuturor Părţilor să îndeplinească standardele minime prevăzute de tratate şi conveniteîn cadrul Pachetului Final BEPS, care sunt standardul minim de prevenire a folosirii abuzive atratatelor, conform Acţiunii 6, şi standardul minim de îmbunătăţire a soluţionării litigiilor, conformAcţiunii 14. Totuşi, ţinând cont de faptul că fiecare dintre aceste standarde minime poate fi îndeplinitpe o multitudine de căi diferite, şi de mulţimea vastă de state şi jurisdicţii implicate în elaborareaConvenţiei, s-a impus pentru aceasta o formă suficient de flexibilă pentru a include poziţiile diferitelorstate şi jurisdicţii, dar şi pentru a nu devia de la scopul său. De asemenea, Convenţia a trebuit sădovedească flexibilitate în raport cu prevederile care nu au reflectat standardele minime, cu referirespecială la modul în care acele prevederi interacţionează cu prevederile Acordurilor Fiscale ce intrăsub incidenţa Convenţiei. Flexibilitatea Convenţiei este demonstrată în următoarele feluri:

Specificarea tratatelor fiscale vizate de către Convenţie („Acordurile Fiscale ce intră subincidenţa Convenţiei”). Chiar dacă se doreşte aplicarea Convenţiei în cazul număruluimaxim posibil de acorduri existente, pot exista situaţii în care o Parte preferă să nu includă unanumit acord în sfera de aplicabilitate a Convenţiei deoarece, de exemplu, acordul a fostrecent renegociat pentru a implementa rezultatele Proiectului BEPS, sau face în prezentobiectul renegocierii în vederea implementării acelor rezultate în acordul renegociat. Acestlucru se realizează pe baza certitudinii că această Convenţie se va aplica strict în cazul unuiacord specificat de către părţile (denumite în textul Convenţiei „Jurisdicţii Contractante”) larespectivul acord.

Flexibilitate în ce priveşte prevederile referitoare la un standard minim. În cazul în care oprevedere reflectă un standard minim BEPS, renunţarea la respectiva prevedere este posibilădoar în rare circumstanţe, precum cea în care Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţaConvenţiei, încheiate de o Parte, îndeplinesc deja acel standard minim. Dacă un standardminimum poate fi îndeplinit prin multiple modalităţi alternative, Convenţia nu acordăprioritate unei anumite modalităţi de îndeplinire a standardului minim. Pentru a asiguraîndeplinirea standardului minimum în aceste condiţii, ţinând cont, însă, şi de cazuri în careJurisdicţiile Contractante adoptă individual abordări diferite pentru îndeplinirea unui standardminim ce necesită includerea unui tip specific de prevedere specifică tratatelor, aceleJurisdicţii Contractante trebuie să se străduiască să identifice o soluţie satisfăcătoare comună,cu respectarea standardului minim. Se va reţine faptul că dacă un Acord Fiscal ce intră subincidenţa Convenţie (cu eventuale amendamente în urma negocierilor bilaterale) îndeplineştesau nu standardul minim se stabileşte pe parcursul procesului general de analiză şimonitorizare folosind Cadrul Incluziv în domeniul BEPS, care reuneşte un numărsemnificativ de ţări şi jurisdicţii în efortul de implementare al Pachetului Final BEPS.

Renunţarea la aplicarea unor prevederi sau părţi din prevederi referitoare la toateAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. În cazul în care o prevederefundamentală nu reflectă un standard minim, o Parte se va bucura, în general, de flexibilitateaalegerii de a renunţa complet la respectiva prevedere (sau, în anumite situaţii, la o parte dinacea prevedere). Acest lucru este posibil prin mecanismul rezervelor, definite în mod specialpentru fiecare Articol fundamental din Convenţie. Dacă o Parte exprimă o rezervă pentru arenunţa la aplicarea unei prevederi din Convenţie, acea prevedere nu se va aplica între Partea

ce exprimă rezerva şi toate celelalte Părţi la Convenţie. Prin urmare, modificarea anticipată derespectiva prevedere nu se va aplica nici unuia dintre Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţaConvenţiei, încheiate de Partea ce exprimă rezerva.

Renunţarea la aplicarea unor prevederi sau părţi din prevederi referitoare la AcorduriFiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi conţin prevederi existente cu caracteristicispecifice, definite obiectiv. Grupul ad hoc a recunoscut faptul că o Parte, chiar dacăintenţionează să aplice o anumită prevedere din Convenţie la reţeaua proprie de acorduri,poate avea motive în materie de politici pentru a păstra aplicarea unor tipuri specifice deprevederi existente. Pentru a include acest aspect, într-o serie de cazuri, Convenţia permiteunei Părţi să îşi rezerve dreptul de a renunţa la aplicarea unei prevederi în cazul unui subset deAcorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei pentru a păstra prevederile existente cucaracteristici specifice, definite obiectiv. Dacă nu există prevederi diferite, aceste rezerve nuse vor exclude reciproc. Prin urmare, dacă o Parte exprimă una sau mai multe asemenearezerve, toate aceste rezerve se vor aplica între Partea care exprimă rezerva şi toateJurisdicţiile Contractante care sunt părţi la Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţieişi sunt vizate de acele rezerve.

Opţiunea de a aplica prevederi opţionale şi prevederi alternative. În anumite situaţii,rezultatul activităţii în materie de BEPS a produs multiple modalităţi alternative de abordareaa unei anumite probleme din sfera BEPS. În alte situaţii, activitatea a avut ca rezultat oprevedere principală care a putut fi completată cu o prevedere suplimentară. Convenţiaintegrează o serie de alternative sau prevederi opţionale care se vor aplica, în general, doardacă toate Jurisdicţiile Contractante care încheie un Acord Fiscal ce intră sub incidenţaConvenţiei aleg efectiv să le aplice.

15. Structura fiecăreia dintre prevederile fundamentale din Convenţie (cu excepţia prevederilordin Partea VI) este următoarea:

Măsura BEPS convenită care constituia fundamentul prevederii din Convenţie. Îngeneral, fiecare dintre Articolele 3 - 17 începe cu unul sau mai multe paragrafe ce reflectă unadintre măsurile BEPS. Aceste paragrafe repetă în general textul prevederilor din Modelul deConvenţie Fiscală al OCDE, prevederi elaborate în cadrul Proiectului BEPS, cu o serie demodificări, printre care:

o Modificări de terminologie în scopul conformităţii prevederii din model cuterminologia utilizată în Convenţie. De exemplu, pentru a reflecta corespunzătordomeniul de aplicabilitate al Convenţiei, precum şi faptul că tratatele fiscaleindividuale pot avea o varietate de titluri, sintagma „Acord Fiscal ce intră subincidenţa Convenţiei” se utilizează în locul termenului „Convenţie” în Modelul deConvenţie Fiscală al OCDE şi în Modelul de Convenţie împotriva Dublei Impuneri alOrganizaţiei Naţiunilor Unite, încheiată între Ţările Dezvoltate şi Ţările în curs deDezvoltare („Modelul de Convenţie Fiscală ONU”). În plus, „JurisdicţiiContractante” se foloseşte în loc de „Stat Contractant” pentru a face referire la părţicare au încheiat un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, reflectând faptulcă această Convenţie poate modifica acordurile în raport cu care una sau mai multepărţi sunt jurisdicţii non-statale.

o Înlocuirea referinţelor încrucişate la Articole şi paragrafe specifice cu descrieriale respectivelor prevederi. O serie de măsuri BEPS interacţionează cu prevederiexistente din acorduri fiscale care nu au fost modificate. Întrucât acordurile fiscaleexistente variază semnificativ între ele, instrumentele Convenţiei nu au pututidentifica acele prevederi prin referinţă la anumite articole şi numere de paragrafe. În

schimb, dacă este necesară o referinţă la prevederile unor acorduri fiscale existente,Convenţia foloseşte un limbaj descriptiv pentru a identifica acele prevederi.

o Modificări ce reflectă diferenţe între prevederi subiacente. În anumite situaţii,Proiectul BEPS a oferit soluţii pentru probleme ivite în baza unor prevederi specificedin Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE. Prevederile modelului au impusmodificări în contextul Convenţiei pentru a se asigura aplicarea adecvată a acestora încontextul acordurilor care se îndepărtează de la Modelul de Convenţie Fiscală alOCDE. De exemplu, activitatea aferentă Acţiunii 6 a produs modificări în Articolul10(2) din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE pentru a solicita unei societăţi săparcurgă o perioadă minimă de deţinere a participaţiei înainte de a avea dreptul la orată redusă de impozitare a dividendelor provenite de la o filială. Această prevedere aavut la bază reţinerile la sursă pentru dividende şi limitele de participare la capitalcuprinse în Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE, şi a necesitate modificare pentrua reflecta marea varietate de prevederi similare din acordurile existente.

Clauză(clauze) de compatibilitate care defineşte(definesc) relaţia între prevederileConvenţiei şi Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei în termeni obiectivi.După cum s-a precizat mai sus, multe dintre prevederile Convenţiei se suprapun cuprevederile existente în Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. În anumitecazuri, aceste prevederi pot fi aplicate fără a genera conflicte cu prevederile AcordurilorFiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. Totuşi, în situaţia în care prevederile Convenţieiintră în conflict cu prevederi existente referitoare la aceeaşi tematică, prezentul conflict seabordează prin intermediul uneia sau a mai multor clauze de compatibilitate care ar putea, deexemplu, să descrie prevederile existente vizate pentru înlocuire de către Convenţie, precumşi efectul asupra Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi nu conţin o prevederede acelaşi tip.

Clauză(clauze) referitoare la rezerve, care definesc rezerva(rezervele) permisă(e) pentrufiecare prevedere (conform acordului încheiat pe marginea măsurii BEPS relevante). Înnumeroase cazuri, Părţile au dreptul de a renunţa la aplicarea unor anumite prevederi pentrupropriile Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, fie în totalitate, fie pentru unsubset al Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, în baza unor criterii obiective(vezi paragraful 14 de mai sus). Acest lucru se realizează prin includerea în fiecare Articol aunuia sa a mai multor paragrafe care prevăd o listă finită de rezerve permise. În spiritulclarităţii, o Parte care exprimă o rezervă ce se aplică unui subset din Acordurile Fiscale ceintră sub incidenţa Convenţiei, pe baza unor criterii obiective, are obligaţia de a furniza o listăcu prevederile existente în propriile Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şiincluse în sfera de aplicabilitate a rezervei respective. După cum s-a precizat mai sus, dacă oParte a exprimat o rezervă faţă de o prevedere, acea rezervă se va aplica între Partea în cauzăşi toate celelalte Părţi la Convenţie.

Clauză(clauze) care fac referire la notificări şi reflectă alegerile prevederilor opţionale.Fiecare Articol care permite unei Părţi să selecteze între prevederi alternative impune fiecăreiPărţi care face o astfel de alegere să notifice Depozitarului alegerea făcută, şi descrieconsecinţele unei incompatibilităţi între Jurisdicţiile Contractante ce încheie un Acord Fiscalce intră sub incidenţa Convenţiei, consecinţe care variază în funcţie de prevederea în cauză.

Clauză(clauze) care fac referire la notificări şi asigură claritatea în ce priveşteprevederile existente din domeniul de aplicabilitate al clauzelor de compatibilitate.Pentru a asigura claritate şi transparenţă în aplicarea Convenţiei, dacă o prevedere înlocuieştesau modifică tipuri specifice de prevederi existente ale unui Acord Fiscal ce intră subincidenţa Convenţiei, Părţile au, în general, obligaţia de a transmite o notificare, menţionândacele Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi conţin prevederi de acel tip. Se

anticipează că Părţile vor depune toate eforturile pentru a identifica toate prevederile aflate însfera obiectivă de aplicabilitate a clauzei de compatibilitate. Prin urmare, nu se urmăreşteopţiunea Părţilor de a omite unele prevederi relevante pentru a enumera altele. Efectul acestornotificări variază în funcţie de tipul clauzei de compatibilitate aplicabil prevederii respective,după cum urmează:

o Prevederea Convenţiei se aplică „în locul” unei prevederi existente dintr-unAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. În cazul în care o prevedere dinConvenţie se aplică strict „în locul” unei prevederi existente, se urmăreşte prinprevedere înlocuirea unei prevederi curente, dacă aceasta există, şi nu aplicarea sa înabsenţa unei prevederi curente. În astfel de cazuri, prevederea legată de notificăristipulează că această Convenţie se va aplica doar în situaţii în care toate JurisdicţiileContractante trimit o notificare legată de prevederea existentă a Acordului Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei, după cum descrie Convenţia.

o Prevederea Convenţiei „se aplică pentru” sau „modifică” o prevedere curentădintr-un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Dacă o prevedere dinConvenţie „se aplică pentru” sau „modifică” o prevedere curentă, prevedereaConvenţiei are rolul de a schimba modul de aplicare a unei prevederi existente fără ao înlocui, putându-se aplica doar dacă există o prevedere curentă. În astfel de situaţii,prevederea legată de notificări specifică că prevederea din Convenţie se va aplicadoar în situaţii în care toate Jurisdicţiile Contractante trimit o notificare legată deprevederea existentă a Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

o Prevederea Convenţiei se aplică „în absenţa unei” prevederi existente dintr-unAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Dacă o prevedere din Convenţie seaplică strict „în absenţa unei” prevederi existente, prevederea Convenţiei se va aplicastrict în cazuri în care toate Jurisdicţiile Contractante notifică absenţa unei prevederiexistente a Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

o Prevederea Convenţiei se aplică „în locul sau în absenţa” unei prevederiexistente dintr-un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Dacă oprevedere a Convenţiei se aplică „în locul sau în absenţa” unei prevederi existente,prevederea Convenţiei se va aplica în toate cazurile. Dacă toate JurisdicţiileContractante notifică existenţa unei prevederi curente, acea prevedere va fi înlocuităde prevederea din Convenţie (în măsura descrisă în clauza relevantă decompatibilitate). Dacă Jurisdicţiile Contractante nu notifică existenţa unei prevederi,prevederea din Convenţia se va aplica în continuare. Dacă există, de fapt, o prevederecurentă relevantă care nu a fost notificată de către toate Jurisdicţiile Contractante,prevederea Convenţiei va avea câştig de cauză în faţa prevederii existente, pe care ova înlocui în măsura în care aceasta este incompatibilă cu prevederea relevantă dinConvenţie. Dacă o asemenea prevedere nu există, prevederea Convenţiei se vaadăuga, în fapt, Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

16. Abordarea descrisă la ultimul punct marcator din paragraful anterior are intenţia de a reflectaregula obişnuită privind interpretarea tratatelor, reflectată în Articolul 30(3) al Convenţiei de la Vienaprivind Dreptul Tratatelor, potrivit căreia un tratat anterior încheiat între părţi care au încheiat şi untratat ulterior se va aplica strict în măsura în care prevederile acestuia sunt compatibile cu cele aletratatului ulterior.

17. O prevedere existentă dintr-un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei este considerat„incompatibil” cu o prevedere a Convenţiei dacă există un conflict între cele două prevederi. Deexemplu, Articolul 17(2) din Convenţie prevede faptul că Articolul 17(1) se va aplica în locul sau înabsenţa unor prevederi existente care „impune unei Jurisdicţii contractante să opereze o ajustare

adecvată la suma impozitului perceput pentru profiturile unei societăţi din respectiva Jurisdicţiecontractantă, în cazul în care cealaltă Jurisdicţie contractantă include acele profituri în profiturile uneisocietăţi din aria sa de acoperire şi impozitează acele profituri în mod corespunzător, iar profiturileastfel incluse sunt profituri care s-ar fi acumulat pentru societatea din cealaltă Jurisdicţie contractantădacă acele condiţii stabilite între cele două societăţi ar fi fost cele stabilite între societăţiindependente.” Cu toate acestea, anumite prevederi existente specifică doar faptul că o JurisdicţieContractantă ar putea opera o ajustare corespunzătoare sau se poate consulta în acel sens, fără însă aimpune efectuarea unor ajustări corespunzătoare în anumite circumstanţe. Acele prevederi existente arfi externe domeniului de aplicabilitate al paragrafului (2) din Articolul 17, însemnând că acestea arcontinua astfel să se aplice, exceptând cazul în care sunt incompatibile. Totuşi, în măsura în care astfelde prevederi ar permite unei Jurisdicţii Contractante să opteze pentru a nu opera o ajustare adecvatănici măcar în cazul în care ajustarea realizată de cealaltă Jurisdicţie Contractantă a fost justificată,astfel de prevederi ar fi incompatibile cu 17(1). Drept rezultat, Articolul 17(1) ar înlocui asemeneaprevederi, însemnând că aplicarea acestuia ar înlocui acele prevederi în măsura necesară pentru a evitaconflictul între prevederi.

18. După cum s-a menţionat mai sus, se aşteaptă depunerea de către Părţi a tuturor eforturilorpentru a identifica toate prevederile încadrate în domeniul obiectiv de aplicabilitate al fiecărei clauzede compatibilitate. Acest lucru ar trebui să reducă la minim situaţiile în care o prevedere curentărelevantă nu este identificată de către Jurisdicţiile Contractante care încheie un Acord Fiscal ce intrăsub incidenţa Convenţiei. Totuşi, astfel de situaţii nu sunt imposibile, fie deoarece JurisdicţiileContractante care încheie un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei se contrazic privindincluderea unei anumite prevederi în sfera de aplicabilitate a unei clauze de compatibilitate, fiedeoarece ambele Jurisdicţii Contractante sunt de acord că există o prevedere relevantă, însă nu şiasupra prevederii propriu-zise în cauză. Pentru a minimiza aceste posibilităţi, se solicită furnizareaunor liste, fie acestea şi provizorii, de notificări la data semnării, astfel încât Semnatarii să aibă ocaziade a discuta orice neconcordanţe din notificare şi de a le corecta înainte de finalizarea acelor liste. Înmăsura în care astfel de situaţii se produc oricum, orice dezacord între Jurisdicţiile Contractanteprivind includerea prevederilor existente în domeniul de aplicabilitate al unei clauze decompatibilitate ar putea fi soluţionat prin procedura de acord reciproc prevăzută în Acordul Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei sau, dacă este cazul, în cadrul unei Conferinţe a Părţilor, convocată înconformitate cu procedura stipulată în Articolul 31(3). În plus, o omisiune din neglijenţă aprevederilor existente poate fi remediată prin trimiterea unei notificări suplimentare conformArticolului 29(6).

Abordarea adoptată în Elaborarea Prevederii Opţionale privind Arbitrajul cu CaracterObligatoriu în Cazuri de Procedură de Acord Comun

19. Partea VI din Convenţie (Articolele 18 - 26) reflectă rezultatul activităţii Subgrupului înmaterie de Arbitraj axate pe elaborarea prevederilor privind arbitrajul cu caracter obligatoriu în urmaprocedurilor de acord reciproc în care autorităţile competente nu reuşesc să ajungă la un acord într-uninterval definit de timp. După cum s-a precizat mai sus, spre deosebire de alte măsuri BEPS, aceastăactivitate include elaborarea conţinutului fundamental al unei prevederi pe tema arbitrajului cucaracter obligatoriu. Prin urmare, spre deosebire de Articolele 3 - 17, prevederile din această Expunerede Motive legate de Partea VI tratează atât conţinutul acelor prevederi, cât aplicarea tehnică a Părţii laAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei.

20. Spre deosebire de celelalte Articole ale Convenţiei, Partea VI se aplică doar între Părţi carealeg în mod expres să aplice Partea VI în ce priveşte propriile Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţaConvenţiei. În plus, structura Articolelor din Partea VI diferă de structura celorlalte Articole dinConvenţie. Aceste diferenţe reflectă faptul că Partea VI intenţionează să opereze ca o prevedere unicăşi coezivă în materie de arbitraj. Astfel, după cum se detaliază suplimentar mai jos, în locul includeriiunei clauze de compatibilitate în fiecare Articol al Părţii VI, regulile de compatibilitate cu prevederilecurente sunt consolidate în Articolul 26. De asemenea, în timp ce Partea VI include unele rezervedefinite, Părţile care aleg să aplice Partea VI îşi pot exprima suplimentar propriile rezerve faţă de sfera

de aplicabilitate a cazurilor care vor fi eligibile pentru arbitraj (în condiţiile acceptării de cătrecelelalte Părţi), după cum s-a discutat în secţiunile prezentei Expuneri de Motive referitoare laArticolul 28(2).

Preambul

21. Preambulul descrie scopul global al Convenţiei de a implementa în reţeaua de tratate fiscaleexistente măsuri din sfera tratatelor fiscale, elaborate în cadrul Pachetului Final BEPS, într-o manierăpromptă, coordonată şi consecventă şi fără necesitatea renegocierii bilaterale a fiecărui tratat de acestgen.

22. Penultimul paragraf al preambulului prevede faptul că Părţile recunosc necesitatea de a creacertitudinea că acordurile curente privind evitarea dublei impozitări a veniturilor sunt interpretate înscopul eliminării dublei impuneri în ce priveşte impozitele vizate de acele acorduri, fără a creaoportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sau evitarea impozitării(inclusiv prin acorduri „treaty shopping” (alegerea celui mai convenabil tratat) axate pe obţinerea unorscutiri prevăzute în acele acorduri în beneficiul indirect al rezidenţilor din jurisdicţii terţe). Aceastăprevedere face referire specială la Articolul 6(1), prin care se doreşte modificarea preambululuiAcordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei pentru a include următorul pasaj:

În intenţia de a elimina dubla impunere cu referire la impozitele vizate de prezentul acord,fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sauevitarea impozitării (inclusiv prin acorduri „treaty shopping” axate pe obţinerea unor scutiriprevăzute în acele acorduri în beneficiul indirect al rezidenţilor din jurisdicţii terţe),

23. Includerea acestei prevederi în preambulul la Convenţie doreşte să clarifice intenţia Părţilorde a asigura interpretarea respectivului Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei în conformitatecu textul preambulului prevăzut în Articolul 6(1).

Partea I. Domeniul de aplicabilitate şi Interpretarea Termenilor

Articolul 1 - Domeniul de aplicabilitate al Convenţiei

24. Articolul 1 defineşte domeniul de aplicabilitate al Convenţiei. Convenţia modifică toateAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, definite în Articolul 2(1)(a).

Articolul 2 - Interpretarea Termenilor

Paragraful 1

Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei

25. Paragraful 1(a) defineşte „Acordul Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei”, sintagma folosităpentru acordurile care vor fi modificate de Convenţie. Sunt incluse aici acorduri legate de evitareadublei impuneri cu referire la impozite pe profit şi încheiate între două sau mai multe Părţi laConvenţie sau, după cum se precizează mai jos, între jurisdicţii pentru ale cărei relaţii internaţionale oParte se face responsabilă. Această categorie ar include acorduri care vizează impozite pe capital sauimpozite pe câştiguri de capital adăugate la impozitele pe venit. Totuşi, Convenţia nu are intenţia de ase aplica acordurilor care vizează doar activităţi de expediţie, transport aerian sau servicii de securitatesocială.

26. Pentru a evita confuzia sau incertitudinea privind domeniul de aplicabilitate al acordurilorvizate, Convenţia modifică doar un acord care a fost identificat în mod specific într-o notificaretrimisă Depozitarului de către fiecare Parte la Convenţie, partea în cauză fiind o JurisdicţieContractantă care a încheiat acel acord sau responsabilă pentru relaţiile internaţionale ale unei părţi laacord. Această notificare ar identifica acordul, precum şi orice instrumente care au amendat acordul şiorice instrumente însoţitoare care modifică aplicarea acordului. Această abordare include un elementde flexibilitate în ce priveşte acordurile curente aflate sub incidenţa Convenţiei. Chiar dacă seintenţionează aplicarea Convenţiei la numărul maxim posibil de acorduri curente, pot exista situaţii încare o Parte preferă să nu includă un acord specific în domeniul de aplicabilitate al Convenţiei. Deexemplu, o Parte poate alege să nu includă un acord în domeniul de aplicabilitate al Convenţieipornind de la faptul că acordul a fost recent renegociat pentru a implementa rezultatele ProiectuluiBEPS, sau face în prezent obiectul renegocierii în vederea implementării acelor rezultate în acordulrenegociat.

27. Paragraful 1(a)(i)(B) permite unui Stat cu statut de Parte la Convenţie să includă în lista sa deAcorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei acorduri fiscale care au fost încheiate de către ojurisdicţie sau un teritoriu pentru ale cărei/cărui relaţii internaţionale acel Stat-Parte se faceresponsabil. Se urmăreşte astfel acoperirea situaţiilor unor jurisdicţii sau teritorii care, în bazaacordurilor cu Statul responsabil pentru relaţiile lor internaţionale, au capacitatea de a încheia acordurifiscale pe cont propriu.

28. În acest fel, există două modalităţi prin care pot intra sub incidenţa Convenţiei acorduri fiscaleîncheiate de către jurisdicţii sau teritorii non-statale: (i) jurisdicţiile pot deveni Părţi la Convenţie prinenumerare nominală în textul Articolului 27(1)(b) la data adoptării textului Convenţiei sau primindulterior autorizaţia de a semna şi ratifica această Convenţie printr-o decizie ce exprimă consensulPărţilor şi al Semnatarilor, potrivit Articolului 27(1)(c) (vezi paragrafele 261 şi 262 de mai jos dinExpunerea de Motive); sau (ii) conform Articolului 2(1)(a)(i)(B), un Stat-Parte poate include în listasa de Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei acorduri fiscale încheiate de către o jurisdicţiesau un teritoriu pentru ale cărei/cărui relaţii internaţionale acel stat se face responsabil.

29. În situaţii în care un Stat-Parte beneficiază de prevederile paragrafului 1(a)(i)(B), acesta vaexprima rezerve şi va trimite notificări referitoare la jurisdicţia sau teritoriul în cauză, care se voraplica tuturor Acordurilor Fiscale care intră sub incidenţa Convenţiei şi vizează acea jurisdicţie sau

acel teritoriu. Aceste rezerve şi notificări pot diferi de cele ale Statului-Parte propriu-zis, după cumprevăd Articolele 28(4) şi 29(2) din Convenţie.

30. Sub incidenţa Convenţiei pot intra şi acorduri fiscale încheiate de către un Stat-Parte „înnumele” unei jurisdicţii non-statale sau a unui teritoriu non-statal pentru ale cărei/cărui relaţiiinternaţionale se face responsabil. În aceste situaţii, Statul-Parte ar include acele acorduri fiscale înlista sa de acorduri fiscale prevăzută de paragraful 1(a)(i)(A), însă are conform Articolelor 28(4) şi29(2) posibilitatea de a exprima rezerve şi a trimite notificări, referitoare la jurisdicţia sau teritoriul încauză, care pot diferi de cele din propria listă de rezerve şi notificări a acelui Stat-Parte.

31. Este important de reţinut faptul că sfera geografică de aplicabilitate a unui Acord Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei este definit în respectivul Acord Fiscal ce intră sub incidenţaConvenţiei şi nu este modificat de către Convenţie. În consecinţă, prevederile unui Acord Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei şi sunt modificate de Convenţie se vor preta aceluiaşi domeniugeografic de aplicabilitate precum Acord Fiscal iniţial ce intră sub incidenţa Convenţiei.

32. O Parte poate în lista de acorduri prevăzută la paragraful 1(a)(ii) un acord care a fost semnat,însă nu a intrat încă în vigoare. În astfel de cazuri, Partea trebuie să comunice Depozitarului în timputil data intrării în vigoare a acelui acord întrucât aceea este data la care acordul poate deveni unAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Dacă această dată intervine după intrarea în vigoare aConvenţiei, cu referire la Partea în cauză potrivit Articolului 34(2), respectiva notificare va ficonsiderată o extindere a listei de acorduri în baza Articolului 29(5).

33. În lista de acorduri furnizată potrivit paragrafului 1(a)(ii) o Parte ar trebui să includă nu numaio referinţă la acordul iniţial, ci şi orice instrumente însoţitoare care modifică aplicarea acordului,precum şi orice instrumente care au amendat ulterior acordul. Se asigură astfel claritatea privindconţinutul acordului în vigoare la data modificării sale de către Convenţie. Cu toate acestea, esteimportant de reţinut că această Convenţie nu are intenţia de a permanentiza acordul subiacent, iarJurisdicţiile Contractante pot, desigur, decide să amendeze suplimentar acordul subiacent dupămodificarea acestuia de către Convenţie. Se urmăreşte nealterarea dreptului Jurisdicţiilor Contractantede a amenda suplimentar propriile lor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, indiferentdacă modificările suplimentare fac trimitere la prevederi care au fost modificate prin aplicareaConvenţiei. Acest lucru este reflectat de Articolul 30 din Convenţie, care prevede faptul că pot ficonvenite între Jurisdicţiile Contractante modificări ulterioare ale Acordurilor Fiscale ce intră subincidenţa Convenţiei.

Parte

34. Termenul „Parte” este utilizat în textul Convenţiei pentru a face referire la State, precum şi lajurisdicţii care au semnat Convenţia potrivit Articolului 27(1)(b) or (c), în cazul cărora Convenţia esteîn vigoare conform Articolului 34.

Jurisdicţie Contractantă

35. Sintagma „Jurisdicţie Contractantă” se referă la State, jurisdicţii sau teritorii care sunt părţi laun Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Este utilizată în locul sintagmelor mai des întâlnite„Stat Contractant” (care este inexactă dată fiind posibila aplicare a Convenţiei în cazul unor acordurifiscale la care o jurisdicţie non-statală este parte) şi „Parte Contractantă”, care ar putea confuzie,ţinând cont de faptul că „Parte” desemnează o parte la prezenta Convenţie.

Semnatar

36. Termenul „Semnatar”, utilizat exclusiv în prevederile finale din Convenţie, se referă la Stateleşi jurisdicţiile care au semnat Convenţia în baza Articolului 27(1), însă pentru care Convenţia nu aintrat încă în vigoare.

Paragraful 2

37. Acest paragraf oferă o regulă generală de interpretare pentru termenii utilizaţi în Convenţie,însă nu şi definiţi în textul acesteia. Orice termen nedefinit în Convenţie, dacă nu se precizează diferitîn context, va avea sensul cu care este folosit în Acordul Fiscal relevant ce intră sub incidenţaConvenţiei la data aplicării Convenţiei.

38. În ce priveşte termenii fără o definiţie explicită în Convenţie sau în Acordul Fiscal relevant ceintră sub incidenţa Convenţiei, Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei prevăd, în general,că orice termen nedefinit, dacă nu impune diferit contextul, va avea sensul consemnat la data aplicăriiAcordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, conform legislaţiei naţionale din JurisdicţiaContractantă care aplică acel Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, iar sensul atribuitrespectivului termen conform legilor fiscale din acea Jurisdicţie Contractantă va avea câştig de cauzăîn faţa unui sens atribuit termenului potrivit altor legi din Jurisdicţia Contractantă. Dacă regula de maisus este prezentă într-un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, aceasta se va aplica pentru astabili sensul termenilor nedefiniţi în Convenţie, mai puţin în cazul în care contextul necesită ointerpretare alternative. În acest sens, contextul ar include scopul Convenţiei, descris în paragrafele 1 -14 de mai sus, precum şi cel al Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, reflectat înpreambulul cu modificări în baza Articolul 6 (vezi paragrafele 21 - 23 de mai sus, referitoare lapreambulul Convenţiei, şi paragraful 76 de mai jos, referitor la Articolul 6).

Partea II. Dispozitive Hibride

Articolul 3 - Entităţi Transparente

Paragraful 1

39. Raportul pentru Acţiunea 2, „Neutralizarea Efectelor Dispozitivelor Hibride”, a produs noulArticol 1(2) din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE, care tratează veniturile obţinute prinintermediul entităţilor transparent. Textul acelui nou Articol 1(2), prezent în paragraful 435 (pagina139) din Raportul la Acţiunea 2, este următorul:

2. În sensul prezentei Convenţii, venitul obţinut de către sau prin intermediul unei entităţisau al unui dispozitiv considerat(e) integral sau parțial transparent fiscal conform legilorfiscale ale oricăruia din cele două State Contractante va fi considerat venitul unui rezidentdintr-un Stat Contractant, însă doar în măsura în care venitul este tratat, în scopulimpozitării de către acel Stat, ca venit al unui rezident din Statul respectiv.

40. Articolul 3(1) din Convenţie reproduce acest pasaj, cu modificări aduse strict pentruconformitatea terminologiei utilizate în prevederea din model cu terminologia folosită în Convenţie.

Paragraful 2

41. Paragraful 2 implementează schimbările referitoare la eliminarea dublei impuneri, după cumprevede paragraful 64 din Raportul la Acţiunea 6, „Prevenirea Acordării de Avantaje ale TratatelorFiscale în Circumstanţe Inadecvate”, schimbări convenite în cadrul activităţii de urmărire a Acţiunii 6.Această prevedere doreşte să modifice aplicarea prevederilor care vizează metode de eliminare adublei impuneri, precum cele menţionate în Articolele 23A şi 23B din Modelele de Convenţie Fiscalăale OCDE şi ONU.

Paragraful 3

42. După cum s-a detaliat suplimentar în paragraful 154 al explicaţiei referitoare la Articolul11(3), paragraful 3 abordează legătura între Articolul 3 şi clauza de separabilitate din Articolul 11adăugând o frază suplimentară la finalul paragrafului 1. Paragraful se va aplica în legătură cu oriceAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, pentru care una sau mai multe Părţi şi-au rezervatdreptul de a nu aplica Articolul 11 potrivit paragrafului 3(a) din acel Articol.

Paragraful 4

43. Un număr semnificativ de Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei deja includprevederi care tratează entităţi transparente fiscal, aceste prevederi existând în forme variate. Deexemplu, în timp ce prevederea reflectată în paragraful 1 se axează pe momentul în care venitul esteobţinut de către o entitate transparentă, unele prevederi urmăresc în schimb definirea termenului„rezident”. Alte prevederi conţin reguli mai detaliate care prevăd anumite circumstanţe în care venitulcâştigat printr-o entitate considerată transparentă potrivit legilor uneia dintre Jurisdicţiile Contractanteva putea produce avantaje.

44. Paragraful 4 reprezintă clauza de compatibilitate, care tratează relaţia dintre Articolul 3(1)(după cum acesta poate fi modificat de Articolul 3(3)) şi prevederile existente de acelaşi tip.Paragraful intenţionează să abordeze toate tipurile de prevederi de mai sus, indicând faptul căArticolul 3(1) (după cum acesta poate fi modificat de Articolul 3(3)) ar înlocui prevederi ale unuiAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei în măsura în care acestea stipulează dacă venitulobţinut prin intermediul unor entităţi sau dispozitive considerate transparente fiscal conformlegislaţiei fiscale dintr-o Jurisdicţie Contractantă va fi tratat sau nu ca venit al unui rezident dintr-oJurisdicţie Contractantă sau ar fi adăugat în acorduri din care astfel de prevederi lipsesc. Dacă o

prevedere existentă abordează atât tratamentul entităţilor şi dispozitivelor transparente fiscal, cât şitratamentul entităţilor scutite fiscal ce nu sunt transparente fiscal, această prevedere ar fi înlocuitădoar cu referire la tratamentul entităţilor transparente fiscal.

45. Paragraful 1 va înlocui astfel prevederi care stabilesc dacă venitul obţinut prin intermediulentităţilor sau dispozitivelor considerate transparente fiscal în baza legilor unei JurisdicţiiContractante va fi tratat ca venit al unui rezident dintr-o Jurisdicţie Contractantă, indiferent dacăaceste prevederi sunt conturate sau nu sub forma unei reguli generale similare celei întâlnite înModelul de Convenţie Fiscală al OCDE, identificând în detaliu tratamentul unor scheme specifice saudescriind tratamentul unor tipuri specifice de entităţi sau dispozitive. Cu toate acestea, nu seintenţionează prin Articolul 3(1) (în forma sa modificată eventual de paragraful 3) înlocuireaprevederilor care conţin „reguli de integritate” ce clarifică modul în care un articol dintr-un AcordFiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei se aplică unui anumit element de venit obţinut de către unrezident al unei Jurisdicţii Contractante, precum o regulă care obligă beneficiarul unui trust de afacerisă deţină un sediu permanent şi atribuie acelui sediu permanent cota de profit din activitateaeconomică ce revină beneficiarului sub formă de avantaje. Chiar dacă aceste ultime tipuri de prevederiîn materie de integritate se pot aplica venitului obţinut de către sau prin intermediul unei entităţi sau alunui dispozitiv cu transparenţă fiscală conform legislaţiei fiscale a unei Jurisdicţii Contractante, ele nustabilesc dacă acel venit va fi sau nu tratat ca venit al unui rezident dintr-o Jurisdicţie Contractantă însensul Articolului 3(4). În schimb, aceste ultime prevederi operează doar în cazuri unde elementulrelevant de venit este deja considerat venit al unui rezident dintr-o Jurisdicţie Contractantă avânddreptul la avantaje în baza Acordului Fiscal relevant ce intră sub incidenţa Convenţiei.

Paragraful 5

46. O prevedere legată de entităţile transparente fiscal nu este necesară pentru îndeplinireastandardului minim. Prin urmare, clauzele din paragraful 5 referitoare la rezerve indică faptul că oParte poate alege să nu aplice acest Articol în integralitatea sa. În plus, Părţile îşi pot rezerva dreptulde a păstra prevederi existente care tratează acest aspect; dacă oricare dintre Jurisdicţiile Contractantecare încheie un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei exprimă o astfel de rezervă, prevedereaexistentă se va păstra.

47. De asemenea, o Parte îşi poate rezerva dreptul de a păstra prevederi curente care ar interziceavantajele în cazul entităţilor transparente constituite în jurisdicţii terţe. Părţile îşi pot rezerva şidreptul de a păstra prevederi care oferă mai multe detalii privind tratamentul situaţiilor faptice şientităţilor vizate de prevederea în cauză (sau îşi rezervă dreptul de a păstra astfel de prevederi doardacă acestea ar interzice avantaje pentru entităţi transparente stabilite în jurisdicţii terţe). Suplimentar,Părţile îşi pot rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 2 propriilor Acorduri Fiscale ce intră subincidenţa Convenţiei. Nu în ultimul rând, Părţile îşi pot rezerva dreptul de a înlocui aceste prevederidetaliate, lăsând nemodificate prevederi existente mai scurte.

Paragraful 6

48. Pentru a asigura claritatea privind acele prevederi existente care vor fi înlocuite de paragraful1 (după cum acesta poate fi modificat de paragraful 3), paragraful 6 impune fiecărei Părţi (diferită deo Parte care şi-a rezervat dreptul de a nu aplica nicio prevedere din Articolul 3 propriilor sale AcorduriFiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei sau de a nu aplica paragraful 1 Acordurilor sale Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei şi conţin deja o prevedere descrisă în paragraful 4) să comuniceDepozitarului dacă fiecare dintre Acordurile sale Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei conţine saunu o prevedere existentă de acelaşi tip, care nu face obiectul unei rezerve potrivit paragrafului 5 –punctele(c) - (e). Dacă o Parte a exprimat rezerva descrisă în paragraful 5(g), notificarea va includedoar prevederile Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi fac obiectul acelei rezerve. Oprevedere de acest gen ar fi înlocuită de paragraful 1 (în forma sa modificată eventual de paragraful 3)în măsura în care, potrivit paragrafului 4, toate părţile care încheie un Acord Fiscal ce intră subincidenţa Convenţiei au transmis o astfel de notificare. În toate celelalte cazuri, paragraful 1 (în forma

sa modificată eventual de paragraful 3) se va aplica Acordului Fiscal ce intră sub incidenţaConvenţiei, însă prevederile existente ale Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei ar fiînlocuite strict în măsura în care acele prevederi ar fi incompatibile cu paragraful 1 (în forma samodificată eventual de paragraful 3).

Articolul 4 - Entități cu dublă rezidență

Paragraful 1

49. Paragraful 1 modifică regulile privind stabilirea rezidenţei în scopurile tratelor fiscale pentruo persoană diferită de o persoană fizică rezidentă a mai multor Jurisdicţii Contractante, având la bazătextul Articolului 4(3) din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE, redat în paragraful 48 (pagina 72)din Raportul la Acţiunea 6, formulat după cum urmează:

3. Acolo unde, în temeiul prevederilor din paragraful 1, o entitate diferită de opersoană fizică este rezidentul ambelor State Contractante, autoritățile competente aleStatelor Contractante vor depune eforturi pentru a stabili prin acord reciproc StatulContractant în care persoana în cauză va avea statut de rezident în sensul Convenţiei,ţinând cont de locaţia gestiunii sale efective, locaţia în care este înmatriculată sauconstituită, precum şi de orice alţi factori relevanţi. În absenţa unui asemenea acord,persoana în cauză nu va avea dreptul la niciun fel de reduceri sau scutiri de impoziteprevăzute de prezenta Convenţie, decât într-o măsură şi într-o manieră stabilite deautorităţile competente ale Statelor Contractante.

50. Ca şi în cazul altor prevederi ale Convenţiei, Articolul 4(1) reflectă schimbările aduse textuluidin model pentru a alinia terminologia acestuia la terminologia utilizată în Convenţie şi a înlocuireferinţele încrucişate la paragrafe specifice cu descrieri ale acelor paragrafe.

Paragraful 2

51. Paragraful 2 constituie clauza de compatibilitate, care descrie interacţiunea dintre Articolul4(1) şi prevederile Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. Recunoscând că în oricareAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei ar fi esenţial să existe o regulă unică de departajare înce priveşte rezidenţa entităţilor, paragraful 2 indică faptul că Articolul 4(1) (după cum acesta poate fimodificat de rezerva exprimată conform Articolului 4(3)(e)) s-ar aplica în locul prevederilor unuiAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei care includ reguli în baza cărora se stabileşte dacă oentitate diferită de o persoană fizică va fi considerată rezidentă a uneia dintre JurisdicţiileContractante în situaţii în care acea persoană ar fi în caz contrar considerată rezidentă a mai multorJurisdicţii Contractante, sau ar fi adăugat în acorduri unde astfel de prevederi nu există.

52. Prevederile curente „de departajare” care abordează rezidenţa entităţilor diferite de persoanefizice există în forme variate. De exemplu, unele (precum Articolul 4(3) din Modelul de ConvenţieFiscală al ONU şi din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE, anterior Proiectului BEPS) favorizeazălocaţia de gestiune efectivă, altele vizează locul constituirii, în timp ce altă categorie impundepartajarea prin acord reciproc, însă fără a interzice în mod explicit avantaje în absenţa uneiasemenea departajări. Prevederile existente de departajare includ şi menţiuni privind situaţii de acestgen prin interzicerea avantajelor stipulate în tratate fără a solicita autorităţilor competente să încercesă ajungă la un acord pentru o singură Jurisdicţie Contractantă de rezidenţă. Prevederile Articolului 4ar înlocui toate aceste tipuri de reguli de departajare privind rezidenţa entităţilor diferite de persoanefizice. În situaţi în care o singură prevedere a unui Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţieiinclude o regulă de departajare aplicabilă atât persoanelor fizice, cât şi entităţilor diferite de persoanefizice, paragraful 1 se va aplica în locul acelei prevederi strict în măsura în care acesta face referire lao entitate diferită de o persoană fizică.

53. Articolul 4 nu va înlocui prevederi din Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei,prevederi care abordează în mod specific rezidenţa companiilor cuprinse în dispozitive de societăţidublu cotate. Un dispozitiv de societăţi dublu cotate reprezintă, în general, un dispozitiv, adoptat deanumite societăți cotate la bursă, ce reflectă un numitor comun în materie de management, operaţiuni,drepturi ale acţionarilor, scop şi misiune, în baza unui acord sau a unei serii de acorduri între douăcompanii tutelare, fiecare cotată şi individual la bursa de valori, precum şi a unor prevederi speciale înpropriile lor contracte de societate incluzând, în anumite cazuri, emisiunea unor acţiuni speciale cudrepturi de vot. În cadrul acestor tipuri de structuri, în timp ce companiile participante îşi păstreazăstatutul legal de entitate, poziţia acţionarilor companiei tutelare este, pe cât posibil, aceeaşi ca în cazuldeţinerii unor acţiuni într-o companie individuală, revenindu-le aceleaşi dividende şi având aceleaşidrepturi de a participa la activele companiilor dublu cotate în eventualitatea unei lichidări.Dispozitivele de acest tip sunt prezente într-un număr relativ mic de jurisdicţii, iar prevederile dintratate care le abordează sunt în mod tipic personalizate în mod detaliat la contextul acelor jurisdicţiipentru a se asigura stabilirea unei singure Jurisdicţii Contractante de rezidenţă în cazul fiecăreisocietăţi participante.

Paragraful 3

54. Ţinând cont de faptul că prevederile referitoare la cazuri în care o entitate diferită de opersoană fizică este rezidentă a mai multor Jurisdicţii Contractante nu sunt necesare pentru a îndepliniun standard minim, paragraful 3(a) permite unei Părţi să îşi rezerve dreptul de a nu aplica nicioprevedere din Articolul 4 propriilor sale Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, iarparagraful 3 – punctele(b) - (d) permit unei Părţi să renunţe integral la aplicarea Articolului 4 în cazulAcordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi conţin prevederi cu caracteristici specifice,definite obiectiv.

55. Potrivit paragrafului 3(b), o Parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica nicio prevedere dinArticolul 4 Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi care impun deja autorităţilorcompetente din Jurisdicţiile Contractante să încerce să ajungă la un acord referitor la o singurăJurisdicţie Contractantă de rezidenţă. În contrast, paragraful 3(c) permite unei Părţi să îşi rezervedreptul de a nu aplica nicio prevedere din Articolul 4 Acordurilor sale Fiscale ce intră sub incidenţaConvenţiei şi care interzic deja avantaje prevăzute de tratate, fără a impune autorităţilor competentedin Jurisdicţiile Contractante să încerce să ajungă la un acord referitor la o singură JurisdicţieContractantă de rezidenţă. Paragraful 3(d) prevede o versiune mai limitată a rezervei din paragraful3(b), permiţând unei Părţi să îşi rezerve dreptul de a nu aplica nicio prevedere din Articolul 4 în cazulAcordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi impun autorităţilor competente dinJurisdicţiile Contractante să încerce să ajungă la un acord referitor la o singură JurisdicţieContractantă de rezidenţă, pentru o entitate diferită de o persoană fizică, şi stabileşte tratamentulrespectivei entităţi în situaţii în care nu se poate ajunge la acel acord.

56. Potrivit paragrafului 3(e), o Parte îşi poate rezerva în plus dreptul de a înlocui ultimapropoziţie din Articolul 4(1) cu textul de mai jos, în sensul propriilor sale Acorduri Fiscale ce intrăsub incidenţa Convenţiei: „În lipsa unui astfel de acord, această persoană nu va avea dreptul la nici unavantaj şi nicio scutire prevăzut(ă) de Acordul Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.” De fapt,pasajul permite unei Părţi să se asigure că autorităţile competente din Jurisdicţiile Contractante nu voravea permisiunea să convină asupra acordării unor reduceri sau scutiri de impozite stipulate înAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei decât dacă acestea reuşesc să determine decomun acord Jurisdicţia Contractantă în care persoana descrisă în paragraf va avea statut de rezidentîn sensul Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

57. Admiţând faptul că aplicarea paragrafului 3(e) ar putea să nu fie acceptată de către toatePărţile, paragraful 3(f) permite unei Părţi să îşi rezerve dreptul de a nu aplica nicio prevedere dinArticolul 4 în cazul propriilor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, încheiate cu Părţicare au exprimat rezerva descrisă în paragraful 3(e). În urma interacţiunii dintre subparagrafele e) şif), paragraful 1 va fi modificat de rezerva exprimată conform paragrafului 3(e), caz în care o

Jurisdicţie Contractantă care a încheiat un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei a exprimatrezerva prevăzută de paragraful 3(e), exceptând cazul în care cealaltă Jurisdicţie Contractantă aexprimat rezerva din cadrul paragrafului 3(f). În concluzie, toate referinţele la paragraful 1 dinîntregul Articol vor face referire la paragraful în forma sa modificată eventual de paragraful 3(e).

58. Este de reţinut faptul că, deoarece paragraful 1 interzice în mod explicit avantajele AcorduluiFiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei în absenţa unui acord între autorităţile competente aleJurisdicţiilor Contractante, neacordarea acestor avantaje nu poate fi considerată o impozitare ce nu seaflă în conformitate cu prevederile Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Se înţelegeastfel, de exemplu, că situaţiile în care avantajele sunt interzise ca urmare a nereuşitei autorităţilorcompetente din Jurisdicţiile Contractante de a ajunge la un acord nu ar fi eligibile pentru arbitraj înbaza unui Acord Fiscal care intră sub incidenţa Convenţiei şi stipulează arbitrajul pentru cazuri deimpozitare ce nu se aliniază la prevederile Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

Paragraful 4

59. Pentru a asigura claritatea în ce priveşte prevederile existente care vor fi înlocuite deparagraful 1, paragraful 4 impune fiecărei Părţi (diferită de o Parte care şi-a rezervat conformparagrafului 3(a) dreptul de a nu aplica nicio prevedere din Articolul 4 Acordurilor sale Fiscale ceintră sub incidenţa Convenţiei) să notifice Depozitarul dacă fiecare dintre Acordurile sale Fiscale ceintră sub incidenţa Convenţiei conţine sau nu o prevedere curentă ce nu face obiectul unei rezervepotrivit paragrafului 3(b) - (d). O prevedere de acest gen ar fi înlocuită de prevederile paragrafului 1(cu eventuale modificări conform rezervei din paragraful 3(e)) în cazul în care toate părţile care auîncheiat Acordul Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei au transmis o astfel de notificare. În toatecelelalte cazuri, paragraful 1 (cu eventuale modificări sub acţiunea rezervei din paragraful 3(e)) se vaaplica Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, însă ar înlocui prevederile existente aleAcordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei strict în măsura în care acele prevederi suntincompatibile cu paragraful 1 (cu eventuale modificări sub acţiunea rezervei din paragraful 3(e)).

Articolul 5 – Aplicarea Metodelor de Eliminare a Dublei Impuneri

Paragraful 1

60. Paragrafele 442 - 444 din Raportul la Acţiunea 2 descrie trei modalităţi alternative prin careţările pot aborda probleme rezultate în urma includerii metodei de exceptare în tratate, cu referire laelemente de venit ce nu sunt impozitate în Statul sursei de venit. Aceste alternative sunt detaliate înparagrafele 2 şi 3 (Opţiunea A), paragrafele 4 şi 5 (Opţiunea B) şi paragrafele 6 şi 7 (Opţiunea C) dinArticolul 5. O Parte ar avea posibilitatea de a alege Opţiunea A, Opţiunea B sau Opţiunea C, sau de anu aplica nici una dintre opţiuni. Dat fiind faptul că aplicarea asimetrică este o măsură obişnuită înprevederi ce vizează eliminarea dublei impuneri, fiecare Jurisdicţie Contractantă care încheie unAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei alegând o opţiune diferită, atunci în mod implicit,fiecare Jurisdicţie Contractantă ar avea posibilitatea de a aplica Opţiunea selectată în ce priveşteproprii săi rezidenţi (în conformitate cu paragrafele 8 şi 9).

Opţiunea A

Paragraful 2

61. Paragraful 2 are la bază Articolul 23A(4) din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE,conform descrierii din paragraful 444 (paginile 146-147) şi Nota 1 (pagina 149) din Raportul laAcţiunea 2, unde există următorul text:

4. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica în cazul venitului obţinut sau al capitaluluideţinut de un rezident al unui Stat Contractant dacă celălalt Stat Contractant aplică

prevederile prezentei Convenţii pentru a scuti de impozit un venit sau un capital de acestgen sau aplică la un astfel de venit prevederile paragrafului 2 din Articolul 10 sau 11.

62. Au fost operate modificări în textul modelului din Articolul 23A(4) pentru conformitateaterminologiei utilizate în acesta cu terminologia folosită în Convenţie şi pentru a înlocui referinţa laprevederile paragrafului 1 din Articolul 23A cu o referinţă mai generală la prevederi privindeliminarea dublei impuneri. Suplimentar, au fost operate modificări pentru a înlocui referinţele la„paragraful 2 al Articolului 10 sau 11” din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE cu o referinţă maigenerală la venitul impozitat prin aplicarea unei rate de impozitare reduse, pentru aliniere laAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi permit aplicarea reţinerii la sursă la impozitediferite de dividende şi dobânzi, precum impozite din redevenţe.

63. De asemenea, sunt adăugate două fraze la finalul prevederilor din model pentru a se asiguracă adăugarea Opţiunii A nu cauzează o dublă impunere în cazul Acordurilor Fiscale ce intră subincidenţa Convenţiei şi care nu prevăd deja metoda creditului în cazul venitului supus unei rate redusede impozitare la sursă.

Paragraful 3

64. Paragraful 3 constituie clauza de compatibilitate, care descrie interacţiunea dintre Opţiunea Aşi prevederile Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. Clauza de compatibilitate indicăfaptul că Opţiunea A s-ar aplica în cazul Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi carear impune în caz contrar unei Jurisdicţii Contractante să scutească venitul pe care cealaltă JurisdicţieContractantă îl supune unei rate reduse de impozitare, pe baza aplicării de către aceasta a AcorduluiFiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei. Această procedură s-ar aplica, de exemplu, în cazul tipurilorde prevederi ale Articolului 23A din Modelele de Convenţie Fiscală ale OCDE şi ONU, precum şi încazul prevederilor din Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi implementează metodaexceptării pentru a elimina dubla impunere.

65. Nu se va considera că Paragraful 3 din Opţiunea A aplică provederile care acordă drepturiexclusive de impozitare Jurisdicţiei Contractante de rezidenţă cu referire la anumite tipuri de venit,cum ar fi prevederi care scutesc dividendele de impozitarea la sursă.

Opţiunea B

Paragraful 4

66. Opţiunea B permite Jurisdicţiilor Contractante să nu aplice metoda exceptării în cazuldividendelor care sunt deductibile în Jurisdicţia Contractantă a plătitorului, după cum descrieparagraful 444 (paginile 146-147) din of Raportul la Acţiunea 2. Opţiunea B reflectă noua formăscrisă, întrucât nicio prevedere care implementează această Opţiune nu a fost formulată pe durataactivităţii în cadrul Acţiunii 2. Opţiunea B intenţionează să abordeze o situaţie în care venitul obţinutde către un rezident al unei Jurisdicţii Contractante, venit care ar fi în caz contrar considerat, conformAcordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, venit scutit din dividende în respectiva JurisdicţieContractantă, este considerat plată deductibilă de către cealaltă Jurisdicţie Contractantă.

Paragraful 5

67. Paragraful 5 constituie clauza de compatibilitate, care descrie interacţiunea dintre Opţiunea Bprevederile Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. Clauza de compatibilitate indicăfaptul că Opţiunea B s-ar aplica în cazul Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi carear impune în caz contrar unei Jurisdicţii Contractante să scutească venitul obţinut de rezidenţiiacesteia din dividende care sunt deductibile în Jurisdicţia Contractantă a plătitorului.

Opţiunea C

Paragraful 6

68. Opţiunea C reflectă metoda creditului menită să elimine dubla impunere, are la bază Articolul23B din Modelul de Convenţie Fiscală al OCDE, cu actualizările Proiectului BEPS, şi conţineurmătorul text:

1. În cazul în care un rezident al unui Stat Contractant obţine un venit sau deţine uncapital care ar putea fi impozitat în celălalt Stat Contractant în conformitate cu prevederileacestei Convenţii (strict în măsura în care aceste prevederi permit impozitarea de cătrecelălalt Stat Contractant exclusiv deoarece venitul în cauză este şi venit obţinut de unrezident al acelui Stat), primul Stat menţionat va permite:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul rezidentului respectiv, o sumă egală cuimpozitul pe capital achitat în celălalt Stat Contractant;b) ca o deducere din impozitul pe capitalul rezidentului respectiv, o sumă egală cuimpozitul pe capital achitat în celălalt Stat Contractant.

Totuşi, indiferent de caz, această deducere nu va depăşi partea din impozitul pe venit saupe capital, așa cum se calculează înainte de acordarea deducerii, care este atribuibilă, dupăcaz, venitului sau capitalului care ar putea fi impozitat în celălalt Stat Contractant.

2. În cazul în care, în conformitate cu oricare prevedere din Convenţie, venitulobţinut sau capitalul deţinut de către un rezident al unei Jurisdicţii Contractante este scutitde impozit în celălalt Stat, acel Stat, când calculează valoarea impozitului pentru venitulsau capitalul rămas al respectivului rezident, poate lua, totuşi, în calcul venitul saucapitalul scutit.

69. Modificările operate în textul modelului au exclusiv scopul de a alinia terminologia utilizatăde acesta la terminologia folosită în Convenţie.

Paragraful 7

70. Paragraful 7 constituie clauza de compatibilitate, care descrie interacţiunea dintre Opţiunea Cprevederile Acordurilor Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. Clauza de compatibilitate indicăfaptul că Opţiunea C s-ar aplica în locul prevederilor unui Acord Fiscal ce intră sub incidenţaConvenţiei care, în scopul eliminării dublei impuneri, ar impune unei Jurisdicţii Contractante săscutească de impozitare pe raza sa de acţiune venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident alacelei Jurisdicţii Contractante, venit sau capital care, în conformitate cu prevederile Acordului Fiscalce intră sub incidenţa Convenţiei, poate fi impozitat în cealaltă Jurisdicţie Contractantă.

71. Nu se va considera că Paragraful 7 înlocuieşte prevederile curente menite să clarifice faptul cădividendele care ar fi scutite de impozit în baza legislaţiei naţionale a Jurisdicţiei Contractante derezidenţă ar fi scutite şi în baza Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

Paragrafele 8 şi 9

72. După cum s-a remarcat mai sus, în mod implicit, dacă o Parte alege să aplice Opţiunea A, Bsau C în cazul propriilor sale Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, iar cealaltă Partealege o Opţiune diferită (sau alege să nu aplice nicio Opţiune), alegerea fiecărei Părţi s-ar aplica încazul propriilor săi rezidenţi. Unii membrii ai Grupului ad hoc şi-au exprimat, totuşi, temerea căacceptarea aplicării asimetrice pe toată linia ar putea perturba echilibrul anumitor tratate fiscalebilaterale în care prevederea legată de eliminarea dublei impuneri a făcut obiectul compromisuluibilateral. Pentru a diminua astfel de temeri, paragraful 8 permite unei Părţi care nu alege să aplice oOpţiune prevăzută de paragraful 1 din prezentul Articol să îşi rezerve dreptul de a nu aplica nicio

prevedere din Articolul 5 în cazul unuia sau al mai multor Acorduri Fiscale identificate ce intră subincidenţa Convenţiei sau în cazul tuturor Acordurilor sale Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei.

73. Unele Părţi ar considera convenabilă aplicarea asimetrică a Opţiunii A sau B, ce reprezintămodificări treptate menite să facă faţă unor situaţii de conflicte de eligibilitate, însă ar putea prefera săabordeze modificări mai importante, precum cele reflectate în Opţiunea C, pe calea negocieriibilaterale. Pentru a face posibilă acea abordare, paragraful 9 permite unei Părţi care nu alege să apliceOpţiunea C să opteze, cu referire la unul sau mai multe Acorduri Fiscale identificate ce intră subincidenţa Convenţiei (sau la toate Acordurile sale Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei), pentru anu permite celeilalte Jurisdicţii Contractante să aplice Opţiunea C.

Paragraful 10

74. Paragraful 10 impune fiecărei Părţi care a ales să aplice o Opţiune conform paragrafului 1 sănotifice Depozitarul în legătură cu 1) Opţiunea aleasă, 2) fiecare Acord Fiscal ce intră sub incidenţaConvenţiei care conţine o prevedere inclusă în domeniul de aplicabilitate al clauzei de compatibilitatepentru Opţiunea respectivă; şi 3) numărul de articol şi de paragraf pentru fiecare astfel de prevedere.În scopul clarificării, o Opţiune se va aplica cu referire la o prevedere a unui Acord Fiscal ce intră subincidenţa Convenţiei doar dacă Partea care alege să aplice Opţiunea transmite o astfel de notificarelegată de prevederea de mai sus.

Partea III. Utilizarea Abuzivă a Tratatelor

Articolul 6 – Scopul unui Acord fiscal reglementat

75. Standardul minimum privind protecţia împotriva utilizării abuzive a tratelor fiscale, potrivitAcţiunii 6 (Prevenirea Acordării de Avantaje prevăzute de Tratate în Circumstanţe Inadecvate) impuneţărilor să includă în tratatele lor fiscale o declaraţie expresă conform căreia intenţia lor comună este dea elimina dubla impunere fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă sub formă deevaziune fiscală sau evitare a impozitării, inclusiv prin acorduri de alegere a celui mai convenabiltratat. Acest obiectiv se poate realiza prin includerea unei declaraţii de acest gen în preambulultratatelor fiscale. În acest sens, se oferă un model de text de preambul în paragraful 72 (pagina 92) dinRaportul la Acţiunea 6, formulat după cum urmează:

(Statul A) şi (Statul B),

În dorinţa de continua dezvoltarea relaţiilor economice şi de a-şi îmbunătăţi cooperarea peprobleme fiscale,

În intenţia de a încheia o Convenţie privind eliminarea dublei impuneri în ce priveşteimpozitele pe venit şi pe capital fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitareredusă sub de evaziune fiscală sau evitare a impozitării (inclusiv prin acorduri de alegere acelui mai convenabil tratat menite să obţină reduceri prevăzute în prezenta Convenţie înbeneficiul indirect al rezidenţilor unor State terţe)

Au convenit după cum urmează:

76. Chiar dacă acest pasaj se adaugă la preambulul unui Acord Fiscal ce intră sub incidenţaConvenţiei după încheierea sa iniţială, intenţia Jurisdicţiilor Contractante este de a facilitainterpretarea Acordului Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei în conformitate cu scopul AcorduluiFiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei descris în textul preambulului. În acest sens, penultimulparagraf din preambulul Convenţiei confirmă şi necesitatea de a asigura interpretarea acordurilorexistente pentru evitarea dublei impuneri asupra venitului (indiferent dacă sunt acoperite sau nu şi alteimpozite) în scopul eliminării dublei impuneri, cu referire la impozitele acoperite de respectiveleacorduri, fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă sub de evaziune fiscală sauevitare a impozitării (inclusiv prin acorduri de alegere a celui mai convenabil tratat menite să obţinăreduceri prevăzute în acele acorduri în beneficiul indirect al rezidenţilor unor jurisdicţii terţe).

Paragraful 1

77. Paragraful 1 prevede faptul că prezenta Convenţie modifică un Acord Fiscal ce intră subincidenţa Convenţiei pentru a include pasajele de preambul care declară scopul Acordului Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei de a elimina dubla impunere fără a crea oportunităţi de neimpozitaresau impozitare redusă sub de evaziune fiscală sau evitare a impozitării (inclusiv prin acorduri dealegere a celui mai convenabil tratat.

78. Reflectând faptul că declaraţia va fi încorporată în Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţaConvenţiei după încheierea lor iniţială, textul din model „În intenţia de a încheia o Convenţie privindeliminarea dublei impuneri” a fost înlocuit cu „În intenţia de a elimina dubla impunere”. În plus,pasajul „impozite pe venit şi pe capital” a fost înlocuit cu „impozite acoperite de prezentul acord”pentru a aborda Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei care vizează impozitesuplimentare sau utilizează un limbaj diferit pentru impozitele vizate.

79. Cu referire la titlul tratatelor fiscale, unele Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţieutilizează termenul „Convenţie, în timp ce altele utilizează „Acord”. În acest sens, termenul

„Convenţie” din textul modelului a fost înlocuit cu termenul mai vast „acord” pentru a se asiguraacoperirea unui Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei indiferent de titlul său.

80. În plus, versiunea în limba franceză a textului din preambul care va fi inclus în AcordurileFiscale ce intră sub incidenţa a fost modificat pentru a lua în calcul diferitele echivalente franţuzeştiale sintagmei din limba engleză „tax avoidance” (evaziune fiscală). Pentru a viza şi jurisdicţiile încazul cărora sintagma „evaziune fiscală” este tradusă în limba franceză prin „évitement fiscal”,versiunea în limba franceză a Articolului 6 include în paragrafele 1 şi 4 sintagma „évitement fiscal”imediat după sintagma „fraude fiscale” (fraudă fiscală). Pentru a clarifica motivul acestei adăugări,textul preambulului care va fi inclus în Acordurile Fiscale în limba franceză ce intră sub incidenţaConvenţiei include şi o notă de subsol ce indică faptul că anumite jurisdicţii traduc sintagma din limbaengleză „tax avoidance” prin “évitement fiscal”.

Paragraful 2

81. Paragraful 2 constituie o clauză de compatibilitate care descrie interacţiune dintre paragraful 1şi limbajul preambulului la Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei. Acest paragrafclarifică faptul că textul preambulului din paragraful 1 înlocuieşte textul curent al preambulului laAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, text referitor la o intenţie de a elimina dublaimpunere (indiferent dacă acel text se referă sau nu şi la intenţie de a nu crea oportunităţi deneimpozitare sau impozitare redusă), sau este adăugat la preambulul Acordurilor Fiscale ce intră subincidenţa Convenţiei şi în preambulul cărora nu există un pasaj de acest gen.

82. Unele Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei ar putea conţine un pasaj depreambul referitor la intenţia de a elimina dubla impunere fără a crea oportunităţi de neimpozitare sauimpozitare redusă, însă nu conţin şi o referinţă la evaziunea fiscală, evitarea impozitării sau alegereacelui mai convenabil tratat. Paragraful 1 are intenţia de a acoperi aceste exemple şi de a le înlocui cutextul de preambul din paragraful 1, chiar dacă formulări de acest gen pot fi păstrate în baza rezerveiprevăzute în paragraful 4.

Paragraful 3

83. Unele Părţi pot prefera să includă textul integral al preambulului prevăzut în Raportul laAcţiunea 6 şi nu doar porţiunea privind eliminarea dublei impuneri fără a crea oportunităţi deneimpozitare sau impozitare redusă sub formă de evaziune fiscală sau evitare a impozitării. Paragraful3 introduce posibilitatea de a include cealaltă porţiune a preambulului din Modelul de ConvenţieFiscală al OCDE:

Dorind să-și dezvolte în continuare relația economică și să-și îmbunătățească cooperareape aspecte fiscale,

84. Paragraful 3 provede faptul că acest text de preambul este inclus cu referire strictă laAcordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei ce nu conţin deja un text de preambul referitor laintenţia de a dezvolta relaţii economice sau de a îmbunătăţi cooperarea pe probleme fiscale. Deasemenea, cunoscând faptul că includerea acestei porţiuni din preambulul Modelului de ConvenţieFiscală al OCDE nu este necesară pentru îndeplinirea unui standard minim, prezentul paragrafconstituie o prevedere opţională şi, după cum stipulează paragraful 6, va modifica un Acord Fiscal ceintră sub incidenţa Convenţiei doar dacă toate Jurisdicţiile Contractante sunt de acord cu respectivamodificare alegând să aplice paragraful 3

Paragraful 4

85. Întrucât paragraful 1 reflectă standardul minim de protecţie împotriva utilizării abuzive atratatelor fiscale conform Acţiunii 6, paragraful 4 permite unei Părţi să opteze împotriva aplicăriiparagrafului 1 doar în ce priveşte Acordurile Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi îndeplinesc

deja standardul minim. Paragraful 4 are intenţia de a permite Părţilor să păstreze textul preambululuidin propriile lor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei care fac deja referire la eliminareadublei impuneri fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă, indiferent dacă aceltext este limitat la cazuri de evaziune fiscală sau evitare a impozitării (inclusiv cazuri de alegere acelui mai convenabil tratat) sau se aplică în sens mai general.

Paragraful 5

86. Pentru a asigura claritatea privind textul de preambul care va fi înlocuit de textul descris înparagraful 1, paragraful 5 impune fiecărei Părţi să notifice Depozitarul dacă fiecare dintre Acordurilesale Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei, diferite de cele care fac obiectul unei rezerve conformparagrafului 4, conţine sau nu un text de preambul referitor la intenţia de a elimina dubla impunere şi,dacă un asemenea text este conţinut, să includă în notificare paragraful relevant din preambul.Pasajele existente de preambul ar urma să fie înlocuite cu textul descris în paragraful 1 în condiţiile încare toate Jurisdicţiile Contractante au transmis o astfel de notificare referitoare la pasajele depreambul existente. În alte situaţii, textul descris în paragraful 1 ar fi adăugat la textul existent depreambul. Pentru a evita incompatibilităţi neprevăzute în notificare, fiecare Parte care trimite onotificare referitoare la un paragraf din preambul poate clarifica suplimentar dacă paragraful relevantde preambul include şi pasaje ce nu sunt descrise în paragraful 2 (cu excepţia variaţiilor minore). Untext de acest gen nu va fi modificat de paragraful 1.

Paragraful 6

87. Paragraful 6 impune fiecărei Părţi care alege să aplice paragraful 3 să notifice Depozitaruluipropria opţiune. Pentru a clarifica dacă textul descris în paragraful 3 va fi sau nu inclus într-un anumitAcord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei, notificarea de mai sus va include şi lista Acordurilorsale Fiscale ce intră sub incidenţa Convenţiei şi nu conţin deja pasaje de preambul referitoare laintenţia de a dezvolta relaţii economice sau de a îmbunătăţi cooperarea pe probleme fiscale. Textuldescris în paragraful 3 va fi inclus într-un Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei doar dacătoate Jurisdicţiile Contractante au ales să aplice respectivul paragraf şi au trimis notificarea de mai susreferitoare la Acord Fiscal ce intră sub incidenţa Convenţiei.

Articolul 7 – Prevenirea utilizării abuzive a tratatelor

88. Raportul la Acţiunea 6 include trei reguli alternative pentru abordarea cazurilor de folosireabuzivă a tratatelor. Prima dintre aceste alternative este o regulă generală anti-abuz bazată pe scopulprincipal al tranzacţiilor sau formelor de acord. Pe lângă acest test de scop principal (PPT), Raportulla Acţiunea 6 prevede două versiuni (o versiune simplificată şi una detaliată) ale unei reguli specificeanti-abuz, o prevedere legată de limitarea avantajelor (LOB), care limitează disponibilitateaavantajelor prevăzute de tratate pentru persoane care îndeplinesc anumite condiţii.

89. Paragraful 22 (pagina 19) din Raportul la Acţiunea 6 prevede faptul că ţările ar trebui săimplementeze cel puţin: (i) doar testul PPT; (ii) un test PPT şi o prevedere LOB simplificată saudetaliată; sau (iii)o prevedere LOB detaliată, completată cu un mecanism care ar viza acorduriintermediar ce nu sunt deja acoperite de tratatele fiscale.

90. Deoarece un test PPT este singura abordare ce poate satisface în mod independent standardulminim, este prezentat ca opţiune implicită în paragraful 1. Părţile au astfel dreptul, potrivitparagrafului 6, să completeze testul PPT alegând să aplice o prevedere LOB simplificată. Dat fiindfaptul că o prevedere LOB detaliată necesită o personalizare bilaterală substanţială, dificilă încontextul unui instrument multilateral, Convenţia nu include o prevedere LOB detaliată. În schimb,Părţile care preferă a abordeze folosirea abuzivă a tratatelor adoptând o prevedere LOB auposibilitatea de a refuza testul PPT şi de a fi în schimb de acord să ajungă la un acord bilateral careîndeplineşte standardul minim. De asemenea, întrucât Părţile care preferă o prevede