Experimentul Pitești, un genocid al sufletelor

Popescu Monica-Elena Colegiul Național "Spiru Haret", Tg-Jiu Prof. Coord.: Ciobanu Cristian

C.N.S.H- Tg-Jiu

Cuprins

ARGUMENT..............................................................................................................................2

1. ÎNCEPUTURILE COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA......................................................................32. SUCEAVA- GERMENUL “REEDUCĂRII”..................................................................................4

3. EXPERIMENTUL “PITEȘTI”- SINUCIDERE ASISTATĂ.................................................4

4. STOPAREA EXPERIMENTULUI................................................................................................75. Concluzii.................................................................................................................................7BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………9

Anexe

1

C.N.S.H- Tg-Jiu

Argument

Ororile înfăptuite în numele respectării regimului comunist în România au fost numeroase și au fost făcute cunoscute publicului larg într-o proporție mult prea mică. Ceea ce vreau să spun este că puțini români cunosc date despre “Experimentul Pitești”, Gherla, Peninsula, momente cruciale în istoria noastră, care ar trebui combătute și prezentate la nivel național tinerilor fără simț patriotic, care se simt comod într-o democrație succesoare oprimării și torturării semenilor.

Tema aleasă, “Experimentul Pitești”/Comunismul în România, mă pasionează din punct de vedere jurnalistic (cuprinzând investigații ample), dar și din punct de vedere cetățenesc, fiind de datoria mea să cunosc istoria țării mele și a predecesorilor mei. Chiar dacă acum trăiesc într-o țară democrată, nu pot să trec cu vederea torturile și încălcarea drepturilor naturale ale cetățenilor, acțiuni prezente în toată epoca comunistă.

Curajului celor care au murit pentru o schimbare, stoicismului cu care au rezistat unor tratamente inumane deținuții din carcerele de “reeducare”, puterii de a lua viața de la început după eliberare, lor le datorez prezentarea acestei teme.

2

C.N.S.H- Tg-Jiu

1. Începuturile comunismului în România

1.1 Definirea conceptului de comunism

Conceptul de comunism se definește ca o doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective.

Ideologia primului regim comunist din istorie se bazează pe principiile fundamentale ale marxism-leninismului. Ținta finală era construirea unei societăți comuniste, etapă în care atât statul, cât și clasele sociale urmau să dispară. În viziunea sovietică , crearea premiselor necesare realizării acesteia presupunea distrugerea lumii burgheze și a tuturor valorilor pe care aceasta le promovase. Vectorul de putere trebuia să fie partidul unic și conducătorul suprem, care guvernau în numele unei singure clase, aceea fiind proletariatul.

De asemenea, și România a suferit o stalinizare în evoluția sa, impusă de adepții comunismului, începând cu anul 1947.

1.2 Începuturile regimului comunist

După 1947, țara noastră a evoluat vertiginos spre comunism. Această evoluție a fost facilitată de către U.R.S.S și a cuprins trei etape de dezvoltare:

1948-1964- perioada organizării și consolidării puterii de către comuniști 1965-1974- perioada unei relative destinderi interne 1974-1989- perioada regimului ceaușist, de factură neostalinistă

Începând cu anul 1948, comuniștii au avut drum liber în România pentru introducerea

modelului stalinist în toate componentele societății. Prin diverse mijloace, reprezentanții comuniști au acționat nestingherit împotriva acelora care militau pentru democrație și pluripartidism. Sistemul represiv practicat de comuniștii români a generat o teamă viscerală, care a amprentat mentalitatea colectivă. Un an mai târziu, a început colectivizarea, proces însoțit de acte violente menite să persuadeze țăranii să intre în gospodăriile colective.

În ascensiunea P.C.R spre puterea absolută, au fost încălcate brutal drepturi și libertăți democratice ale oamenilor. Orice formă de opoziție a fost reprimată violent. În perioada Partidului Comunist, puterea absolută a fost concentrată în mâinile sale. Devenit principalul agent executor al unui sistem politic dictatorial, partidul și-a sporit rândul adepților. În interiorul lui, au avut însă loc lupte necruțătoare pentru putere. În această perioadă, s-a făcut cunoscut Gheorghe Gheorghiu-Dej, partizan al liniei naționale în impunerea comunismului. În 1952, a reușit să o înlăture pe contracandidata sa, Ana Pauker, devenind prim-secretar al partidului și prim-ministru. În luna martie a anului 1965, acesta trece în neființă. Conducerea partidului a fost inițial tripartită, însă în urma unei intense lupte de culise, ea revine unui singur om, viitorului dictator Nicolae Ceaușescu.

3

C.N.S.H- Tg-Jiu

2. Suceava- germenul “reeducării”

Cu toate că acțiunea de demascare este strâns legată de Pitești, loc unde aceasta s-a metamorfozat, germenii ei se găsesc în penitenciarul Suceava. În acest penitenciar au fost aduși deținuți care se opuneau regimului sau care întreprinseseră candva acțiuni în numele legionarilor. Situația acestora era incertă până la judecarea proceselor, astfel că mulți credeau că dând dovadă de smerenie față de regim și formând grupuri în care se citeau cărți despre ideologia comunistă, le-ar putea facilita în vreun mod șederea în închisoare. Primul care inițiează acest proiect este Alexandru Bogdanovici, fost legionar. Rezultatele s-au lăsat așteptate întrucât principalul organ represiv se afla în plin proces de restructurare și Bogdanovici nu reușea să atragă un număr mare de adepți.

Judecarea proceselor a constituit catalizatorul reeducării, deoarece fiecare deținut își știa poziția și era conștient de durata condamnării primite. Cel care a acționat în consecința acestor fapte a fost Eugen Țurcanu, care a încercat să se impună ca nou lider al reeducării, încercând să imprime aceteia mult mai mult decât un traseu pur ideologic, așa cum încercase Bogdanovici. Traiectoria lui Țurcanu era aceea de a-și consolida poziția de informator privilegeiat al Securității. Animozitățile dintre Țurcanu și Bogdanovici își gasesc aici sursa, deoarece primul dorea o “convertire” verosimilă, pe când cel de-al doilea una pur bazată pe idei.

Format în camera 15 de la etajul II al penitenciarului, comitetul principal al reeducaării a avut ca scop inițial citirea cărțiilor marxiste și a primit numele de ODCC (Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste ) pe parcursul acestei activități. Una dintre condițiile accederii în acest grup era renunțarea la credința creștină și îmbrățișarea ateismului. Cu toate că această transformare nu are loc peste noapte, gruparea a numărat mulți adepți care considerau că vor beneficia de pe urma acestei participări.

După transferarea lui Țurcanu la Pitești în 1949, activitatea ODCC din Suceava s-a diminuat.

Concludem spunând că reeducarea de la Suceava a luat naștere când cele două grupări-Țurcanu și Bogdanovici- s-au intersectat și au fost preluate de Securitate, care dorea să afle înformații de la deținuți.

3. Experimentul “Pitști”- sinucidere asistată

În anul 1949 au loc transferuri la penitenciarul Pitești a numeroase loturi de deținuți de la Suceava. Primul lot îi număra pe Eugen Țurcanu, Dumitru Bordeianu, Ion Negură, etc. Acolo Țurcanu, consecvent față de ideile sale de la Suceava, încearca să continue acțiunea de “reeducare” și cauta sprijinul și aprobarea Securității de acolo. Acestea i-au fost acordate de către Ion Marina, ofițer politic subordonat lui Iosif Nemeș.

Având libertate să obțină informații de la ceilalți deținuți, Țurcanu oferă material neașteptat Securității care îl sprijină și în acțiunea violentă care urma să înceapă. Prima acțiune de reeducare are astfel loc la startul lui Țurcanu, care, dupa ce-și prezintă discursul

4

C.N.S.H- Tg-Jiu

anti-legionarismului, pornește o bătaie împotriva celor care nu îl aprobaseră. Alexandru Dumitrescu, directorul penitenciarului fusese deja prevenit, așa că ajuns la fața locului îi pedepsește pe cei bătuți, găsindu-i irevocabili vinovați de incident. Din acel moment, începe la Pitești acțiunea de sinucidere asistată, în care Eugen Țurcanu este călău. Petru Cojocaru mărturisește: “ Când am văzut că directorul închisorii bate, când am văzut că la strigătul lui Țurcanu năvălește directorul -care era cel mai mare din închisoare- cu gardienii, atuncea mi-am dat seama că toatătreaba este făcută de undeva de sus, și că Țurcanu și cei care erau alături de el aveau această încuviințare. Nu puteam spune că erau unelte, la ora aceea nu puteam gândi lucrul acesta. Dar totul se făcea cu aprobarea lor, și participând conducerea închisorii, se tăia pentru toți deținuții orice speranță de a reclama ceva cuiva, de a căuta un pic de dreptate undeva. Deci s-a terminat.1”

Torturarea deținuților pentru aflarea informațiilor a cunoscut următoarea etapizare:

Câștigarea încrederii și obținerea de informații del,spre activitatea politică Torturarea propriu-zisă Autodenunțul acțiunilor anticomuniste din interiorul și exteriorul închisorii Autoflagelarea morală Transformarea forțată în agresor.

“Deţinuţii erau siliţi să denunţe toate convingerile, ideile şi valorile personale. Trebuie menţionat faptul că deţinuţii credincioşi erau îmbrăcaţi ca Iisus Cristos, iar ceilalţi erau siliţi să-i insulte. Prost hrăniţi şi ţinuţi în condiţii insalubre, deţinuţii nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului şi erau forţaţi să-şi acopere ochii în rarele situaţii când ieşeau din celule. Tratamentul la care cei nou veniţi erau supuşi de către veteranii „reeducării“ includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligaţi să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ţinute la spate şi chiar siliţi să mănânce fecale sau băgaţi cu capul în găleţi cu urină. ”2

Violențele petrecute la Pitești sunt inimaginabile și inumane, demne de dispreț și oprobriu. Bătăi până la leșin și chiar moarte, umiliri, lovirea tălpilor cu coada de la mătură, obligarea menținerii unei poziții fixe o perioadă lungă de timp, sunt doar puținele orori petrecute în acel loc al groazei. Pentru a putea fi mai explicită, voi cita supraviețuitori ai acestui genocid.

3“ Te obligau să mănânci pâinea din trei înghiţituri sau, dimpotrivă, să stai cu pâinea în gură zile întregi; să mănânci din "treucă" mâncarea fierbinte, cu mâinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi, aplecat deasupra gamelei, şi se dădea câte o lovitură scurtă cu bocancul, arzându-ţi faţa cu arpacaşul fierbinte şi mozolindu-te; ţi se adăugau cantităţi exagerate de sare în mâncare, după care, timp de câteva zile, nu ţi se dădea apă, apoi îţi dădeau apă cu foarte multă sare în ea.”

4"...m-au dezbrăcat, mi-au băgat în gură, cu coada lingurii, obielele murdare, umplându-mă de sânge, mi-au legat cu o funie mâinile la spate şi cu altă funie picioarele. Ce a urmat nu se poate descrie...bătaie în cap, pentru îndobitocire; bătaie în faţă, pentru desfigurare; mii de lovituri în spate, sub coaste, în plex, în tălpi. Zeci de leşinuri şi iar de la capăt, ore întregi, iar ochiul de vizetă veghea, veghea mereu. Mi-au zdrobit oasele, plămânii, ficatul, jucau încălţaţi pe oasele mele, pe plămânii mei."  Eugen Măgirescu,

1 Alin Mureșan, “Pitești- Cronica unei sinucideri asistate”2 http://www. adevărul.ro3 Costin Merişca, Tragedia Piteşti. O cronică a "reeducării" din închisorile comuniste, Institutul European, Iaşi, 1997, p.684  Eugen Măgirescu, Moara dracilor, în Memoria nr.13, p.38

5

C.N.S.H- Tg-Jiu

5“Când ţi se servea masa, erai aşezat în genunchi cu mâinile la spate, ţi se punea gamela în faţă să mănânci cu gura direct ca porcii, pentru că noi "bandiţii" eram "porci". "Mâncaţi ca porcii!", ăsta era termenul. şi-ţi punea, cam - să zic aşa - cam jumate de lingură de sare în gamelă şi pe urmă tu trebuia să mănânci. Te obliga să mănânci! " 

6“Sunt şi deţinuţi care au fost bătuţi, de exemplu Tampa care-a şi murit. Întâi a fost bătut, l-a călcat jos pe ciment cu bocancii pe inimă până i-a rupt coastele.” Aristide Ionescu.

7 “ În noaptea de Crăciun a dat ordin Ţurcanu să asistăm la naşterea lui Isus. şi atunci i s-a pus unui bandit - că aşa eram numiţi cei care eram torturaţi - o pătură în spate. S-a aşezat pe tinetă şi ii zice: "Măi, când iţi faci treaba să ne spui, să salţi mâna!" şi ăla pe urmă a săltat mâna. "şi acum închinaţi-vă că s-a născut Isus". şi după ce ăla zicea că „gata, L-a născut", să ne închinăm şi să spunem că am văzut naşterea. Scene, acestea religioase, care iţi este şi greu să le poţi descrie, parcă în momentul ăsta când descriu, consider că fac o profanare. şi mi-e greu să le pot descrie pe toate cu tot ceea ce aveai asupra sufletului tău, în sfârşit e foarte, foarte greu. Era ceva aşa de neimaginat şi te gândeai în momentele când erai torturat, primul gând te gândeai ca să scapi de tortură prin sinucidere. Ei bine, acei care-au avut această şansă, au fost la început şi cel de la Gherla, care a sărit peste balustradă, dar de a doua zi au apărut plasele şi nu mai puteai (NR: să te sinucizi).”  Aristide Ionescu

8“Bătaia la tălpi dura în medie cam 15-20 de minute până la leşin. Apoi se mai turna puţină apă pe tine şi se mai repeta de vreo două ori. Durerile erau atât de... Pentru că, imaginaţi-vă dumneavoastră, bătaia o aveai la talpă, dar genunchiul tău era pe ciment şi când te lovea la talpă simţeai durerea acolo, dar mai ales în genunchiul care era pe ciment. Dacă vrea să-mi dea excremente să beau, nu vreau să iau... Păi în cazul în care nu luai îţi spunea: "Dacă nu iei acuma cu lingura, îţi băgăm noi şi-n gură şi-n nări! şi erai convins că o face şi atunci luai mai bine tu singur. Deci, aicea nu aveai de-a face cu nişte oameni, ci cu nişte bestii, cu nişte satane transformaţi în oameni - cei care aplicau metode de tortură. Strivirea degetelor, asta era o tehnică foarte rudimentară dar cu un efect groaznic de dureros. De exemplu: să presupunem că aicea sunt cele două beţe şi iau degetul acesta şi strâng de beţe cu atâta putere până când aud trosnind osul. Aceste două degete de-ale mele, de-aici încolo nu mai am nerv. A fost distrus, la ăsta şi la ăsta. Eu de-aici încolo nu mai pot să comand degetul, numai până aicea pot să comand. ăsta şi ăsta, nervul aici sunt distruşi, şi la ăsta şi la ăsta datorită torturii. şi asta era tortură de durată, cu asta nu leşinai aşa repede, ca să scapi de tortură. Asta era de durată.” Aristide Ionescu

Acestea sunt doar unele dintre mărturiile supraviețuitorilor, care doar după ani au avut curajul să povestească lumii ceea ce li s-a întâmplat lor. De la Pitești, acțiunea de reeducare a fost exportată și la Gherla, Târgușor, etc, unde a avut însă o pondere mai mică.

5 http://www.experimentulpitesti.org6 Ibidem7 Ibidem8 Ibidem

6

C.N.S.H- Tg-Jiu

4. STOPAREA EXPERIMENTULUI

Bătăile au încetat în luna mai 1951 din motive care ne rămân încă necunoscute. Cert este că Țurcanu nu era nici amenințat, nici descurajat, deoarece a ținut un discurs în fața adepților săi.

Probabil că Țurcanu știa că penitenciarul Pitești urma să fie evacuată, fiindcă a încercat să-i prelucreze pe cei din camere, explicându-le diferența dintre ceea ce s-a întâmplat la Suceava și ceea ce s-a întâmplat la Pitești. Rând pe rând, deținuții au părăsit închisoarea îndreptându-se spre alte instituții carcerale din România.

Încercând să mușamalizeze ororile petrecute, autoritățile comuniste au intentat procese celor care acționaseră în acel mod în închisori. Astfel, Eugen Țurcanu a fost condamnat la moarte, în urma procesului din anul 1954. Teroarea exercitată de acesta asupra altor deținuți era atât de mare, încât câțiva se temeau de el și după moartea sa. Se povestește că în ultimele zile ale vieții spunea: “Mă băieți, mă, aici Țurcanu! Vă rog să spuneți tuturor că-mi pare rău de toate crimele și de tot răul pe care l-am făcut și să mă ierte, dacă pot.”  9 Verosimilitatea acestei întâmplări este greu de dovedit, însă scuzele lui erau de prisos, făcuse mult prea mult rău.

5. Concluzii

O analiză amănunțită a evenimentelor ridică o serie de întrebări: ce urmărea acțiunea?, cine a înființat-o?, care a fost criteriul de alegere al victimelor? Un răspuns clar la aceste întrebări ne-ar putea da numai cei implicați, însă un număr mare de foști deținuți care au fost puternic implicați în acțiune refuză să vorbească.

Despre Eugen Țurcanu s-au spus multe. Deținuții îl considerau demonul, călăul lor. Nimeni nu știe de ce a acționat așa cum a făcut-o sau ce l-a determinat s-o facă, dar cert este că Țurcanu a fost un instrument perfect în mâna comuniștilor, care au știut să îi manipuleze la maxim sadismul și dorința de parvenire.

Confiscată de Securitate, acțiunea de reeducare a fost “Cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane” ( Alexandr Soljenitîn). Cei care au permis acest lucru au fost Iosif Nemeș, ofițerul politic Ion Marina, Alexandru Dumitrescu, directorul închisorii Pitești, iar mai apoi Tudor Sepeanu de la Serviciul Inspecții.

Câțiva deținuți au suportat toate etapele acțiunii, dar nu au putut să-și agreseze obligat colegii. Pentru asta, ei au fost pedepsiți crunt și până la urma au cedat, încercând să lovească destul de credibil, dar fără prea multă forță de lezare. Era un privilegiu să te agreseze un

prieten, după cum spune Emil Sebeșan: “ Dacă ne bătea un prieten eram mai fericiţi. De ce?

Fiindcă aveam această convingere că ăsta nu dă cu ură şi parcă simţeam acest lucru în momentul contactului cu băta sau cu cureaua sau cu orice. Parcă simţeam că-n ultimul moment era o reţinere.”10

9 Alin Mureșan, “Pitești- Cronica unei sinucideri asistate”

10 http://www.experimentulpitesti.org

7

C.N.S.H- Tg-Jiu

Pentru mulți era o situație de nesuportat și au recurs în consecință la ideea suicidului. Aristide Ionescu povestește că: “Ca să se sinucidă unul Brânzei, făcuse rost, cine ştie cum, că era foarte greu, de un ac şi-l înghiţise ca prin acul ăsta să-şi producă moartea, o infecţie, ceva, ca să moară. L-a pârât unul din echipă, din colectivul lui, şi a fost pus să-şi facă necesităţile în gamelă până găseşte acul. şi, după două zile a apărut acul în excrementul care l-a făcut în gamelă. şi, acul ăsta l-am vazut, nu mai arăta ca un ac. Parcă era un chibrit îmbrăcat într-un calus, ...ceva probabil din organism de autoapărare sau nu-mi dau seama, dar arăta acuma ca un chibrit. L-a desfăcut, i-a dat calusul ăla la o parte şi era acul. Deci l-a obligat să-şi mănânce singur (NR: excrementele) până găseşte acul. Asta scenă am văzut-o în camera 81.”11

Istoria ne-a arătat că oamenii pot face infinit rău semenilor lor, pentru niște cauze deloc pertinente. Rămâne la latitudinea noastră dacă vom mai acționa într-o manieră atât de barbară în viitor. La 29 ianuarie 2013 a fost înmormântat ultimul supraviețuitor al acestei atrocități, Aristide Ionescu. Merită toată admirația și tot respectul nostru!

11 Ibidem

8

C.N.S.H- Tg-Jiu

Bibliografie

*** "Istoria românilor de la 1821-1989. Manual clasa a XII-a"

*** "Istorie- Manual clasa a X-a"

Costin Merişca, Tragedia Piteşti. O cronică a "reeducării" din închisorile comuniste, Institutul European, Iaşi, 1997, p.68Eugen Măgirescu, Moara dracilor, în Memoria nr.13, p.38http://www.experimentulpitesti.orgAlin Mureșan, “Pitești- Cronica unei sinucideri asistate”http://adevărul.ro

9

C.N.S.H- Tg-Jiu

Anexe

Victime ale acțiunii violente

12

12 Alin Mureșan, “Pitești- Cronica unei sinucideri asistate”

10

C.N.S.H- Tg-Jiu

13

13 Ibidem

11

C.N.S.H- Tg-Jiu

Oficiali comuniști

14

14 Ibidem

12