Experientele senzoriale si viscerale, felt sense in Psihoterapia

Centrata pe Persoana.

Georgeta Niculescu

Psihoterapeut Principal,

Psiholog Clinician Principal

• Carl Rogers 1902-1987 Illinois, Chicago • Eugen Gendlin 1926 Viena; 1939,Chicago

• Carl Rogers a facut observatii privind procesul experiential din 1951. • Carl Rogers nu a incercat explicit sa faciliteze acest proces. • Rogers in mod repetat s-a referit la ceea ce psihoterapeutii orientati spre focusing au numit sensul simtit corporal (felt sense) folosind sintagma “experiente senzoriale si viscerale” .

Sensul simtit este “senzorial si este corporal trait”. O alta expresie, frecvent folosita de Rogers, este “nivelul intestinal al sentimentelor”, el foloseste termenul de organism pentru a sugera un fel corporal al traitului, al existentei ca opus controlului conditiilor de valorizare introiectate. Rogers pune un accent pe felul de a trai, experientiat “visceral si fiziologic”.

Paradigma teoretica a lui Rogers este asemanatoare psihanalizei clasice a lui Freud si este denumita de catre Gendlin “paradigma reprimarii”, conform careia anumite aspecte ale experientei umane sunt negate sau distorsionate. Conceptul despre self se formeaza in interactiune cu altii, persoane semnificative, ale caror valori sunt introiectate .

XIV “Inadaptarea psihologica exista cand organismul neaga constiintei trairi senzoriale si viscerale semnificative, care ulterior nu sunt simbolizate si organizate in gestalt-ul structurii self-lui. Cand sunt astfel de situatii exista o tensiune psihologica de baza sau potentiala”. XV “Adaptarea psihologica exista cand conceptul despre self este de asa natura ca toate trairile viscerale si senzoriale ale organismului sunt sau ar putea sa fie asimilate la un nivel simbolic intr-o relatie consistenta cu conceptul despre sine.” Din cele “19 propozitii”, Carl Rogers 1951

Desi paradigma teoretica este asemanatoare psihanalizei clasice a lui Freud, Rogers nu a interpretat, el verifica ce a inteles incercand sa surprinda exact ce a vrut clientul sa comunice. Cand a facut asta, a descoperit ceva: clientul de obicei corecta prima afirmatie. A doua era mai apropiata dar si asta ar fi putut fi reformulata. Pana cand clientul spunea “da.. asta este, asta este ceea ce simt”. Apoi putea fi tacere. Dupa ce ceva a fost pe deplin primit, urmatorul lucru vine din inauntru. Foarte adesea este ceva mult mai profund. Cand fiecare lucru este primit, face un nou spatiu inauntru. Apoi pasii sunt mai adanci si mai adanci. Si astfel se face o maxima deschidere fara impunere.

“Aceasta experienţa de a descoperi in inauntru propriei persoane atitudini şi emoţii care au fost experienţiate visceral si fiziologic, dar care nu au fost niciodata recunoscute in mod constient, constituie unul dintre cele mai profunde şi

semnificative fenomene ale terapiei”. (Rogers, 1951)

”Intotdeauna in corpul uman are loc un flux de experientieri catre care individul se poate intoarce inca si inca o data , mereu ca la un referent , un punct de reper, cu

scopul de a descoperi semnificaţia acelor experienţe”... (Rogers, 1980)

Eugene Gendlin - Psihoterapia experientiala lucreaza concretetea imediata. Sensul experientierii imediate nu este emotia, nu sunt cuvintele, miscarile musculare ci o simtire directa a situatiilor si dificultatilor. Gendlin si-a mutat atentia de la imposibila misiune de a compara continuturi, ce- uri la proces, la cum? El a definit cum diferite modalitati ale procesului disting autenticul de alte relatii dintre experiente, ganduri, actiuni. Gendlin subliniaza ca universul si tot ce este in el este implicit mult mai complex decat conceptele deorece: a) le include b) toate conceptele si unitatile logice genereaza ceva mai larg si mai complex decat un proces conceptual.

“Implicitul este mai mult decat putem explica, este ca un bagaj in care sunt multe bagaje, simbolizarea este un fel de maner de care tin bagajul, dar acolo

sunt mai multe lucruri si poate fi din ce in ce mai explicit. Si mergi mai departe intreband ce face sa fie atat de trist, ce face sa nu poti respira. Iar

raspunsul sa vina din interior, acum, in acest moment. Asta inseamna sa pot sa-mi contactez implicitul si asta inseamna experientierea.”

Eugene Gendlin prin “reconstituire” defineste procesul prin care este posibil

ca prin prezenta celui care asculta sa aiba loc reconstituirea unor aspecte ale experientei care nu au fost inainte acolo. Pentru Gendlin relatia este prima ca

importanta, ascultarea este a doua si instructiunile de focusing sunt pe ultimul loc, el spune intr-un articol in 1990: “ Vreau sa incep cu cel mai important lucru pe care eu trebuie sa-l spun: esenta lucrului cu o alta

persoana este sa fii prezent ca fiind viu, nu sa faci focusing sau sa reflectezi sau nimic altceva, ce ar fii intre.”

Gendlin considera ca poate ajuta oamenii sa recastige si sa aprecieze constientizarea a cum experimentiem noi situatiile de viata. Focusing-ul este un mod de a da atentie lui “a fi in lume al cuiva , interactiunea cuiva asa cum este ea experientiata prin individualul dar nu separatul corp, felt sensu-l este

un val temporar al marii de a fi- este inteles ca un proces in curs de desfasurare nu ca un continut intern”.

Oamenii gasesc uneori si singuri modalitati prin care sa poata exprima, simboliza “lucruri esentiale si intortocheate” asa cum spune Merta Muller: “Eu cred ca literatura este un mod de a cauta cum ai putea sa traiesti, sa intelegi cum este existenta asta a noastra, fiecare suntem o taina, nu stim nimic, nu stim cat o sa traim, nu stim ce organe din noi vor fi sanatoase, cat ne lasa mintea”.

Herta Muller “ oblig cuvintele ca sa ma ajute, sa spun ceea ce vreau ,ce trebuie sa spun, si aflu abia atunci cand ma apuc de o propozitie ce trebuie si vreau sa spuna, si lucrand imi dau seama, aflu abia cand ma apuc de o propozitie, in timpul in care fac, deci si atunci trebuie sa oblig cuvintele cumva sa ma ajute si sa caut pana cand cred ca am gasit ceva ce este acceptabil pentru ceea ce vreau sa spun ..... Pe de o parte limba este ceva ce ma chinuie ca nu ma lasa in pace, ma obliga sa-mi screm mintea pana nu mai pot, dar pe de alta parte cand o fac ma ajuta, deci este un cerc vicios care nu se poate explica. “

Simbolizarea este un proces permanent, nu ne putem opri deoarece situatiile de viata se schimba…… Jung: “Simbolul este adevarat in sensul ca el are o validitate temporara, pentru ca nu are valoare decat pentru o situatie anume. Daca situatia se schimba , indata se face simtita nevoia unui nou adevar, asa ca adevarul este intotdeauna legat de o situatie anume. Atata vreme cat simbolul constituie raspuns adevarat, si deci eliberator, la situatia care-i corespunde, el este adevarat si valabil, si chiar absolut. Daca situatia se schimba si simbolul se perpetueaza, el nu mai este decat un idol care nu face altceva decat sa saraceasca si sa indobitoceasca. Jung in scrisoare catre dr. Kurt Plachte 1929.

Cand simbolizarea este corecta, corpul stie, stie cand ceva este adevarat, valabil si chiar absolut. Corpul stie despre toate situatiile in care traim. Stie mai precis intr-o forma implicita :“ Corpul este locul unde trauma apare, unde durerea, anxietatea si tristetea sunt simtite. Corpul de asemenea este locul unde amnezia si flashbacks-urile isi au originea... Central in procesul de vindecare este vag corporalul felt sense, sensul simtit (Gendlin 1964) care incorporeaza intregul complex al traumei. Felt sens-ul este cheia intregii experiente care a fost splitata sau disociata. Focusing- ul asista clientul sa contacteze memoria corpului sau si sa proceseze memoria fizica traumatica in experienta si simbolizare. Este intermediar intre sentimentele actuale ale clientului si ale terapeutului. Intrebarile terapeutului sunt traduse de catre client in intrebari catre corpul sau, reactii ale corpului sunt din nou traduse de catre client intr-un limbaj de inteles pentru terapeut. Corpul este clientul clientului ( Gendlin 1984)”. The Power of the person centred approach Ton Cofeng

Este de asemenea corpul, locul unde vindecarea traumei are loc si unde isi are originea energia pentru refacere si integrare. Am sa dau un exemplu al felului in care prin arta, Frida Kalo reuseste sa arate cat de mult este intiparita in corporal suferinta ei. “Nimeni inainte de Frida Kahlo nu ar fi putut spune ca arta este reflectare a starii sufletului. Ea arata in picturile sale experienta ei culturala, interpersonala si personala a suferintei din perspectiva ei subiectiva. Ea nu a vrut sa paraseasca viata. Ea a incercat sa exploreze pasiunea ei, dragostea ei, corpul ei si erotismul ei”. Araceli Rico

“Eu ma pictez pe mine deoarece eu petrec foarte mult timp singura

si deoarece Eu sunt motivul pe

care eu il stiu cel mai bine.”

Concluzii: 1.Carl Rogers a observat si descris sensul simtit corporal inainte de Eugene Gendlin. 2. Carl Rogers a luat act de procesul verificarii, verificarea cuvintelor in fata experientei simtite. 3. Confrutarea cu experienta simtita este procesul denumit de catre Gendlin focusing. 4. Rogers nu a incercat sa faciliteze acest proces. 5. Atat Rogers cat si Gendlin considera ca interactiunea cu sensul simtit corporal este ceva semnificativ ce se intampla in terapie. 6.Rogers a avut tendinta sa creada ca experientele senzoriale si viscerale sunt experiente care au fost refuzate constientizarii pe cand Gendlin gandeste referitor la felt sense ca este sensul lui a trai in situatii.

7 . Ca urmare a paradigmei reprimarii Rogers tinde sa vada sensul corporal trait ca potential amenintator, in timp ce Gendlin nu. Rogers a parut sa-si mentina aceasta viziune dupa ce si-a aratat acordul cu gandirea lui Gendlin in 1975. 8. Atat Rogers cat si Gendlin agreeaza ca relatia are o importanta majora. Amandoi sunt de acord ca focusing-ul sau procesul experiential se intampla intr-o anumita maniera a relatiei. 9. Gendlin o sa foloseasca raspunsuri specifice ca sa faciliteze procesul experiential pe cand Rogers nu.

Cred ca rolul nostru este sa-i ajutam pe oameni sa gaseasca cea mai accesibila modalitate de simbolizare,

sa descopere ca simbolizand se pot elibera , pot merge mai departe.

Nu cred ca te poti elibera odata pentru totdeauna ci cred ca este un proces si o miscare continua , o cautare permanenta.

O tehnica impusa sau dominatia unui teorii, orientarea numai spre ‘a face’ ne poate bloca libertatea, ne poate opri

“dialogul interior”, ne poate opri sa fim.

“Client - centered and Focusing one whole therapeutic method”

Lore Korbei 3 Septembrie 2011