''lit.*griiiL ''"uPt:int;ltclt

" '

Pcli$1!lrr'ii r t" '

ALEXANDRU IVIADGEARU;v

EXPANSIUNEA MAGHIARAiN rneNSrLVANrA

x$sffi*

Editor: Dan Iulian MirgiritRedactor: Mirela Ivan NobelTehnoredactare: Adriana Andreiag

Coperta: Andrei Mlrgirit

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom6niei

MADGEARU, ALEXANDRU

Expansiunea maghiari in Transilvania / Alexandru Madgearu. - TArgovi5te :

Cetatea de scaun, 2019

Con!ine bibliografie

lndex

tsBN 978-606-537 -443-0

94

Toate drepturile de reproducere, integral sau parfial, prin orice miiloace, inclusiu

stocarea neautorizatd in sisteme de cdutare sunt rezeruate. Reproducetea se poate

face doar cu acordul scris al editurii, cu exceptia unor scurte pasaie care pot

constitui obiectul recenziilor ;i prezentdilor.

ISBN 978-6o6-fi7-44)-oCopyright Editura Cetatea de Scaun, TArgovi;te, zorg

email: editura@cetateadescaun.ro www.cetateadescaun.ro

Cuprins

Introducere.................. .................7

Capitolul [. Care era teritoriul populat de romdni la nord de

Dunire in secolele IX-X ?......... .....................II

Capitolul II. Migralia ungurilor.. ...............49

Capitolul III. Instalarea ungurilor in Pannonia...................,.,.........63

Capitolul IV. Cucerirea Criganei ................7i

Capitolul V. Pdtrunderea ungurilor in teritoriul dintre Tisa,

Mureg, Dun5.re gi Valea Cernei ...................97

Capitolul VI. Pdtrunderea ungurilor in Transilvania ................... t21

Capitolul VII. Formarea Regatului Ungariei gi supunereateritoriilor de la est de Tisa cucerite anterior de citre unguri.....169

Capitolul VIII. Extinderea Regatului Ungariei pAni la CarpafiiOrientali gi Meridionali .............. ...............r89

Capitolul IX. Extinderea dominaliei Regatului Ungariei la sud

qi est de Carpafi...... ...................2)r

The Hungarian Expansion in Transylvania. Abstract ................... 25r

Abrevieri.. ..,.,..,,,...269

Bibliografie:................. ..............277

llustralii ................tt9

Index......... .............. 1,5r

Capitolul I.Care era teritoriulDunire in secolele

populat de romAni la nord deIX-X ?

Dovedirea teoriei continuitilii prin cercetiri arheologice a fost,in a doua jumdtate a secolului XX, principalul obiectiv al celor doudmari gcoli arheologice romdnegti - cea de la Cluj a lui ConstantinDaicoviciu gi cea de la Bucuregti a lui Ion Nestor. A fost un obiectivcomun, realizat cu mijloace diferite gi pe deasupra disputelor dinlumea arheologilor, dispute care au privit inclusiv problemaetnogenezei (Daicoviciu a contestat vehement teoria lui Nestor asupraculturii Dridu'). DacE analizim aqiunile gi rezultatele, se observi oanumitd complementaritate. $coala de la Cluj s-a concentrat asupraperioadei post-romane (secolele IV-VI), in timp ce Ion Nestor gi

discipolii sii au urmirit demonstrarea continuitlqii populagieiromanice/romAnegti in perioada ulterioari migrafiei slavilor.Rezultatele nu au fost pe mdsura agtepterilor decAt in privinlasecolelor IV-VI. Acum, nimeni nu mai poate contesta supravieluireain forme ruralizate a oragelor din Dacia Romand pAni prin secolul alV-lea, iar in unele cazuri pAni in secolul al Vl-lea. Materialelepaleocregtine (produse local sau importate), menqinerea unorritualuri funerare romane, utilizarea ceramicii de tradigie romanS.provinciali, folosirea relativ intensS. a monedelor de bronz, toateacestea sunt argumente serioase in sprijinul continuitdqii daco-romanilor in Transilvania in secolele IV-VI. Chiar gi Kurt Horedt, degia suslinut venirea romAnilor in Transilvania de la sudul DundriiincepAnd din secolul al lX-lea, a admis supravie;uirea elementuluidaco-roman pAni in secolele VI-UI. Este o pozilie de compromis,bazatd, pe o cercetare minu{ioasi gi multilaterali (arheologici,istoricS., lingvistici)'. Reacliile arheologilor din RomAnia la cartea lui

' Daicoviciu 1968, V-97.'Horedt r986 (cu deosebire r7o-r75, r86).

t2 Alexandru Madgearu

Horedt au fost foarte discretes. Nu s-a ajuns la o dezbatere a acestui

punct de vedere asupra continuitdlii, care nici nu era unul nou (se

apropie de teoriile lui fosef Sulzer, Dimitre Onciul gi AlexandruPhilippide). Totugi, este de remarcat aprecierea lui Gheorghe Baltag:

,,deocamdati arheologia nu poate demonstra prezenla unei populaliiautohtone, romanice gi cregtine in spaliul intracarpatic mai ales

dincolo de a doua jumitate a sec. al VII-lea"a.Dupd aparilia cirlii revolufionare a lui Florin Curta (The

Making of the Slaus, Cambridge, 2ooI), a devenit clar cd tot ce s-a scris

anterior despre pltrunderea slavilor in spaqiul carpato-dunirean s-a

bazatpe iluzia asocierii dintre o etnie gi un set de elemente de culturlmateriali. Identificarea pe cale arheologici a slavilor din secolele

VI-VII s-a {icut cu ajutorul ceramicii lucrate cu mAna de tip Praga-

Korceak. Definirea acestui tip de ceramici a corespuns nevoii de aidentifica Ei amplasa cultura materiali, a slavilor timpurii in zonele

locuite de actualele popoare slave. Florin Curta aardtat cAt de arbitrars-a reconstituit cronologia migraliilor slavilor pornind de la tipologiaacestei ceramici. AnalizAnd un lot semnificativ din punct de vedere

statistic de asemenea vase, F. Curta a demonstrat cd aceste a prezinti'forme similare cu cele gepidice gi cu cele din fortificaliile de pe limes.

De aceea, tipul Praga-Korceak nu este decAt o construclie artificiald a

arheologilor. in plus, cele mai vechi exemplare ale acestor vase nuapar in bazinul Niprului, ci la Dunirea de ]os. in conceplia lui F.

Curta, aceastd teorie trebuie inlocuiti cu cea a unor deplasdri lente pe

distan{e mici, provocate de tipul itinerant de agriculturi. Identitatea

,,slavd." a luat naqtere la nord de Dunire in secolul al VI-lea, printr-unproces de auto-definire prin raport cu romanii, iar aceasti identitateetnici era definiti printr-un,,stil emblemic" caracterizatde un anumitdecor al ceramicii gi de purtarea fibulelor digitate (piese de portfeminin al cdror decor exprima un fel de heraldici)i.

Slavizarea in fosta Dacie Romani gi in zonele adiacente a fost

r Vezi Popa tggt, t65,t I\ahag zoo4, 164.'' Vczi edilia romAneasci Curta zoo6 a (in special 200-269,zgt3oo). De adiugat cI Paliga, Teodor:rxr9, r79-r84 presupun descendenla acestei populalii proto-slave din purtitorii culturii SAntana<lc Mrrreq-Cerneahov din secolele IV-V.

Expansiunea muqhiuri in'l'ransiuania L3

un proces care s-a intins pe cel pufin un secol. Ea a inceput in Moldovagi Muntenia in prima jumltate a secolului al VI-lea, iar cele mai vechiurme slave din Transilvania, care se datoreazl. unor pitrunderidinspre sud-est gi nord-vest, se dateazi in ultima treime a secolului alVl-lea6. in secolul al VIII-lea, in partea de nord a Transilvaniei qi inCrigana s-a instalat un nou grup slav, de origine nord-vesticd(purtitorii cimitirelor tumulare de tip NuEfaldu), care s-a adlugat lapopulafia slavi deja existentd. Ei au fost instalafi de avari pentru acontrola calea de acces cdtre zona ocnelor din TransilvaniaT. Acegtislavi vestici venili din Moravia gi Slovacia au intrat in conviefuire curomAnii, iar prezenla lor a fost confirmatS. prin studierea toponimieidin bazinele rAurilor Crig, Crasna gi Some;8.

in secolul al VII-lea s-a produs o rupturi in istoria populalieiromanice, din cauza inceputului procesului de slavizare a teritoriilorde la sud de Dundre locuite de aceasta, proces care a fost posibil dincavza retragerii administraliei bizantine din cea mai mare parte a

acestui spafiu (in jurul anului 614 a fost abandonati frontieradunireani, iar atacurile avarilor gi slavilor au continuat cu mareintensitate p?nd in 626)s.

Procesul de slavizare al fostelor provincii romane care a

continuat pAni prin secolul al IX-lea a provocat mutarea populaqieiromanice (sau grecegti, in sud) din zonele cele mai fertile pentruagriculturi in cele impidurite, la deal gi la munte, unde au pututsupravie;ui, in numdr redus. Nu putea exista o "acomodare" intreliranii romanici gi slavi. Deoarece slavii au reuqit s5. ocupe zonele cele

mai fertile pentru agriculturd, populalia romanicd a fost nevoiti si se

refugieze in zonele mai inalte gi impddurite, ceea ce a condus lamodificarea modului ei de viali gi la deplasarea unor comunitdli inafara ariei de formare a poporului romAn. Pistoritul a devenitocupalia principali, atittla nordul, cAt gi la sudul Dunirii. Cea maimare parte a populaliei romanice din fostele provincii Moesia Prima,Dacia Ripensis, Moesia Secunda Ei Scythia s-a imprigtiat spre nord,

6 Stadiul actual al cercetdrilor pentru Transilvania este prezentat dc Stanciu 2or3,32j-37o.7 Stanciu 1999, 245-263; Cosma zooz-zoo3, z8; Bdcuel Crigan zor4, 28.I Okeanur957,r85-zt4.g Curta zoo6b, 66-69.

L4 Alexandru Madgearu

vest Ei sud, ajungAnd in final gi in zone care nu fuseseri niciodatdromanizate. Refugierea autohtonilor din cAmpii in fafa slavilor s-a

produs in toati Europa de Sud-Est in cursul secolului al VII-lea,inclusiv in Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia gi Moldova. Auexistat insi gi perioade de revenire din zonele de refugiu (dealuri,

piduri,lunci), dupi ce trecea gocul invaziilor sau dupl ce slavii plecauin ciutarea altor teritorii. Rezultatul a fost cd in secolele VIII-X s-au

cristalizat in mod treptat doui "pAnze de populalie"'o, romAneasci gi

slavi, care acopereau un teritoriu yast, la nord gi la sud de Dunire.Chiar daci unele microregiuni au fost abandonate de romanici, pe

intinderea spaliului dintre Carpalii Nordici gi Munlii Balcani (unde

s-au intrepitruns cele doui pAnze de populalie romAneascd Ei slavi)au existat gi alte microregiuni sau regiuni mai mari unde elementulromanic a supravieluit fErd intrerupere, 9i care au constituit vetre de

cxpa nsiune ulterioard.Geograful George VAlsan a descris foarte sugestiv funclia

zonelor montane in supraviefuirea strlmogilor romAnilor: ,,Carpalii gi

Dundrea sunt doui linii de direcliune deosebit5, care se incrucigeazila Po4ile de Fier. Nu trebuie si ne inchipuim ci, in acele timpuri de

mici densitate de populalie, romAnii locuiau in toate regiunile intinsedintre bralele acestei cruci cu colpri indoite ca o svastici. Ei eraufixa1i gi urmlreau complexul munlilor din MaramureE pAni inBalcani, precum erau fixa1i gi urmS.reau cursul Dunirii din SirmiumpAni la Mare, avAnd elasticitatea de migciri pe care o impune viafa de

seminomadism pastoral gi pesciresc, in care e cuprinsS" deplasarea,

dar care implici in primul rAnd zonele fixe de unde se propagideplasarea. RispAntia de la Po4ile de Fier, unde se incrucigeazi cele

doul fAEii de populalie romAneascd, era poate finutul cel mai statornicgi mai intens populat de romAni, cel pufln a$a e caracterizat in unuldin primele documente papale in care se vorbegte de noi". in orice caz,

aceasti rdspAntie era dintre cele mai potrivite felului de trai romAnesc- agricultura de munte, pistorie gi pescdrie - ti pe deasupra era dintre

'o Termen introdus de Panaitescu P.P. I969, tt8-tzr, zto." Autorul se referd probabil 1a scrisoarea papei Innocentius III citre regele Emeric al Ungarieidin 15 septembrie rzo4, care menlioneazi Blachia, un teritoriu deosebit de Bulgaria gi vecin cu

regatul Ungariei. Vezi Madgearu zo16, r3t.

Expansiunea maqhiurd in'l-ransivania L5

cele mai apirate de la naturd. in adevdr, aci ii gisim pe romAni din cele

mai vechi timpuri, gi aci, dupi toate probabilitilile, trebuie pusleaginul poporului romAn, cdci numai astfel se impaci ideeapermanenlei carpatice, care are argumente foarte temeinice, cu ideeainfl uenlelor balcanice, in special albaneze" ".

intr-adevdr, cercetdrile de lingvisticd istorici efectuate de ErnstGamillscheg gi Giinter Reichenkron au stabilit existenfa a trei vetre de

supravieluire a romanitilii intre Carpa{i qi DunS.re: Munlii Apuseni,zona dintre Timoc gi Morava, precum qi valea Dunirii intreTeleorman gi Cernavoda (pe ambele maluri ale fluviului).Dialectologia demonstreazd cd.toate graiurile dialectului daco-romAnigi au originea in Transilvania, din care s-au desfdgurat migciricentrifuge ale vorbitorilor limbii romAne, de-a lungul mai multorsecole, incheiate in linii mari in secolul al XIV-lea, prin cele doud

,,descilecaturi" din nordul Munteniei Ei nordul Moldovei. Acesteasunt concluzii rezultate din analiza datelor inregistrate pentru,,Atlasul Lingvistic RomAn", opera colectivului coordonat de SextilPugcariu'r. Lingvistul Alexandru Niculescu a formulat teoria"continuitelii mobile", care susfine existenfa unei Romania antiqua,unde s-a conservat elementul romanic, gi de unde populagiaromAneasci s-a extins in zonele care fuseserd slavizate. Romania

antiqua a fost compusS. din mai multe insule, dintre care cea maiimportanti a fost partea centrald gi de vest a Transilvaniei (o,,latinitate primard originard in Transilvaria";u.

Cele mai multe dintre hidronimele nord-dundrene de originedaci sau latini transmise direct sau prin filieri slav5. se aflI in vestulTransilvaniei, Crigana, Banat gi nordul Olteniei: OIt, MureS, SomeS,

CriS, Tisa, TimiS, Bdrzaua, Motru, Lotru, Ampoi.'5 Dintre acestea, oimportanfi particulare prezintd hidronimele atestate de ConstantinPorphyrogenetul la mijlocul secolului al X-lea. El le-a cunoscut prin

" Ydlsan ryz8, z.

', Pugcariu S. 1937, lzr; Gamillscheg rg4o, 25r-27ri Petrovici rg4j a, jto-)t4i Dragomir t944, 87-9r,

96-97; Reichenkron t967, 75-77; Al-vinte 1966, z7-28; Niculescu lggg, 45.

'a Niculescu rygg, 4r-7r, to2-rr4,

" Petrovici 1942, 866-868; Petrovici r94z b, 266; Conea, Badea, Oancca ry'>r, 318-74o1 Arvinte r966,z6; Ivdnescu rg8o,7z-73;Yrabie r98r, z6oi Frilild zooz, t5-28.

L6 Alexandru Madgearu

intermediul celor doi Eefi unguri cu care a intrat in contact la

Constantinopol in anii 946 li g+8 (vezi capitolul V). Or, formele

Timisis,I(risos, Morisis, eventual qi Titza'6 sunt redate in forma pe care

o aveau in limba romani, din care ulterior au derivat formele

maghiare Temes,.I(eres (ulteri or Kdrds), Maros, Tisza. Agadar, in vremea

cAnd ungurii se instipAniseri pe teritoriul pe unde curgeau acele

rauri, ei le preluaseri numele de la romani. De remarcat cd pani 9i inn79 se mai foloseau in cancelaria regatului Ungariei aceste forme

romAneEti Titia gi l(riss'7. in privinla numelui Dundre, care transmite

direct forma antici dacici Donaris, s-a observat cI el s-a pdstrat numai

la nord de fluviu, in timp ce la sud s-a impus forma slavd.Dunau. Daci

romAnii ar fi revenit la nord dupi crearea acestei forme slave, ei nu ar

mai fi avut cum sI cunoasci forma de origine dacicd'8.

studierea toponimiei minore din zonele montane a ardtat ch

denumirile cele mai vechi, de origine pre-slavf, s-au pdstrat la

altitudinile cele mai mari. Ele contureazd un teritoriu delimitat de

Munlii Apuseni, Munlii Banatului, Retezat, ParAng, Sebeg, Figdrag,

Maramureg, Nasiud. Toponimia minori de origine daco-latini a

supravieluit cel mai bine in aceste zone montane care inconjoariTransilvania, care au fost mai pulin afectate de populaliile

migratoare'e.IJn caz interesant este numele vArfurilor Bigla Mare qi

Bigla Micadin Masivul Trasclului (la nord deZlatna), care au moqtenit

termenul latinuigilia (punct de pazS', de observaqie). Toponime Bigla,

Vigla oriderivate din acestea existd in Bulgaria, Macedonia, Croalia 9i

Grecia, iar in greaca bizantinl uigla avea sensul de post de pazd'"'

Originea latini a numelui CIuivafi discutati in capitolul VI, inlegituri cu centrul de putere romAno-slav care a existat acolo.

Caracterul foarte conservator al zonelor populate din Munlii Apuseni

,6 CPorph tg67, r76lt77-t781t79 @ap.4o) = CPorf r97I, 6r; Drlganu t973, 244-248,31)-jI9' 399-4o3t

496- 4g8i SAmpetru t992, r5o-t53.

'7 CD, V I 2, 5r4t lorya 1993, i9.'8 Vrabie I98t, 259.

") Conea, Badea, Oancea r96t, 74o-76o.,u Moldovanu 2oo9-2oro, 2735 (,Bigla din Munlii Apuseni este singunrl oronim preslav pistrat

in toponimia romAneascS, in condilii istorice particulare, a cirui origine romani ni se pare

indubitabila. (...) oronimul corespunzltor reprezinti, in acelagi timp, o probd lingvistici cu

adevlrat capitald pentru continuititea romAnilor in Dacia, pe care lingvigtii au clutat-o zadarnic

pAni acum").

Expansiunea maghiard in Transiuania t7

a fost pus in evidenfi gi de cercetirile care au identificat in tipulantropologic al unora dintre locuitorii de pe valea Ariegului elemente

care au fost moqtenite de la colonigtii illiri adugi acolo in epoca

romani pentru munca in minele de aur. Faptul se coreleaze cu

trisiturile arhaice ale graiului local, mai apropiate de latinl", precumgi cu obiceiul tArgului de fete de pe Muntele Giina, care a fost atestat

in antichitate tot la illiri".Cea mai mare parte a toponimiei minore s-a pierdut pentru ci

populafia a pendulat intre zonele deschise gi cele de ad5.post, fapt care

a permis mogtenirea cu preci.dere a hidronimelor maiore2). Uneledintre aceste hidronime s-au tradus dintr-o limbd in alta pe misurd ce

veneau alte populalii. Thrnaua, nume de origine slavd (de la trnu,

,,mir5.cine"), a fost menlinut ca atare in limba romAnilor localrrici. inschimb, ungurii gi sagii au preluat ori de la secui, ori dc la llcccncgi,numele de origine tiircici l<ilkilIld, care inseamnd acelagi lucru. Dacir

romAnii ar fi venit in zonA, dupl instalarea dominaliei maghiare, ci Iruar mai fi putut cunoagte numele slav al rAului. Faptul cd numele a fbst

tradus aratl c6. in secolul al Xl-lea acolo mai triiau gi vorbitori de

limbi slavd, aldturi de romAni'a.

Formarea poporului romAn a fost un proces istoric indelungat,care a inceput cu romanizarea dacilor gi s-a incheiat cu aparigia limbiiromAne, diferiti de latind gi de celelalte limbi romanice. Aria de formarea poporului romAn a cuprins fosta Dacie romane, precum qi zona dintreMarea Neagrl, Munlii Balcani gi valea Timocului (fostele provinciiScythia, Moesia Secunda gi Dacia Ripensis). Crigana, Muntenia gi

Moldova au fost regiuni incluse mai tArziu in aceastS. arie de formare,

pentru ci acolo nu s-a exercitat romanizarea. Putem fi siguri insl ci insecolul al Vl-lea exista deja populalie romanicd in aceste regiuni,deoarece descoperirile arheologic e ar atd. pr ezen+a cre $tinilor in ageziridin zonele de cAmpie din Muntenia gi din Moldova'5.

Deoarece izvoarele atesti ci limbile francezl. gi italiand veche

'' Rigculia r98o, 63-69.

" $otropa 1978, rz9-r32.

'r Arvinte 1966, z5-26; Moldovanu 2oog-2oro, 24.

'alorgat993,39; Petrovici tg43b,rz6; $chiopul t945,58-6r; Pugcariu S.tg76,3ot Yrabiet98r,z57;l,'rilili r987, rr2; Baltag 20oo, 268-269.

''' Madgearu 2oo7, t2g-r36i Paliga, Teodor 2oo9,248.

!.1g.l

I

18 Alexandru Madgearu

existau in secolul al IX-lea, se considerd ci in aceeagi perioadi a

apS.rut gi limba romAnd'6. Prin urmare, perioada finali a procesului de

etnogenezl a romAnilor se dateazd in secolele VIII-X. Din punct de

vedere lingvistic, secolele IX-X au fost perioada proto-romAnei sau

romAnei comune, din care s-au separat apoi dialectele daco-romAn,

macedo-romAn, megleno-romAn gi istro-romAn. Tot in acele secole

s-a produs asimilarea slavilor nord-dunireni, vorbitori ai unei limbisimilare cu cea din care a evoluat bulgara. PAni prin secolul al IX-lea,

comunitilile slave gi cele romanice au tr5"it separate, chiar daci infiecare dintre ele puteau exista gi locuitori alogeni, ca "minoritari".

Ceea ce impiedicase simbioza celor doui etnii era deosebirea de

religie (cei mai mulli romanici fiind deja creqtini in secolul al Vl-lea,

in timp ce slavii au inceput si se cregtineze in secolul al lX-lea). Lexicul

slav a pdtruns in limba romAni abia din secolul al IX-lea (atunci s-au

produs anumite evolulii fonetice care disting cuvintele moqtenite dinlatini de cele preluate din slava sudicl). Singura mogtenire slavl din

limba romAni databili in secolele VI-VII este chiar etnonimul

Schiaulschei - care este forma evoluatS. din termenul folosit in secolul

al Vl-lea (Sclauinuslsclauini). in daco-romAni ;i in macedo-romAni

$clau), acest termen arhaic ii desemna pe bulgari (inclusiv pe cei

stabilili la Bragov Ei Cimpulung-Muscel)'7. Aceeagi evolulie s-a

produs gi in limba albanezl, unde shqa (plural shqe), numele dat

bulgarilor, derivl tot din lat. Sclauus'8' Agadar, in cele doui limbi s-a

menfinut sensul etnic al numelui Sclavini' in alte limbi, Sclauus a

cipitat sensul de ,,rob", inlocuind cuvAntul latin antic seruus' Aceasta

s-a petrecut din cauza comerlului intens cu sclavi de aceasti origine,

arabii fiind primii care in secolul al IX-lea au folosit cuvAntul respectiv

($akatiba). Abia din secolul al XIII-lea el s-a generalizat in latina

medievali, din care a ajuns apoi in limbile europene moderne.'e

RomAnii gi albanezii, neparticipAnd la acest circuit comercial al

'6 Ivlnescu t98o, r77-r8o.,r Petrovici t942, 869-876i Hurdubeliu 1969, t95-zo5; Pdtrug t969, z7-29; Mihiill t982, 57-66'

Brezeanu 20 02, i;1o- )7 ot F rdlill zooz, 7 - 8; Paliga, Teodor zoo9, 77 -8o.

'8 Gjuzelev r99t, 85.

's Verlinden rg4z, g7-rz}i Kahane tg6z, 345'7(to', Kopstcin t979, 67-8& Henning t992, 4o7-426;

Schramm 1997,r97-2o7i l,ttkaszcwicz l99lJ, l.l9 lt'i.

Expansiunea maghiard in Transiuania 19

sclavilor in bazinul mediteranean, au pistrat in limbile lor doar sensul

originar, etnic, al lui SclauinuslSlauus. Ulterior, reaparilia uneicategorii sociale servile in societatea feudald romAneascl a impuspreluarea unui nou termen, de origine mediobulgarl,, rob (pentru

figani Ei titari). in schimb, in dialectul aromAn a fost preluat grecescul

skldvos, devenit sclau (cuvdntul grec a venit pe filieri occidentali);o.Deosebirea dintre dialecte aratd. c6. atunci cAnd s-a produs separarea

dintre ele, romAnii nord-dunireni nu au mai primit inovaqia apirutiin greacd gi preluatd de aromAni (sensul social). Este unul dintreargumentele lingvistice ale locuirii acestora intr-o regiune care

pierduse contactul cu Imperiul Bizantin (in care trdiau insd aromAnii).Se poate spune cd termenul Sclauinus (schiau) era antonimul lui

Romanus. Romanus s-a conservat tocmai pentru ci exprima identitateaautohtonilor latinofoni, prin opozilie fald de barbarii cu care au venitin contact. in antichitate, termenulRomanus avea doar un sens politic,de cetilean al Imperiului Roman (ciues Romanus). El a cipdtat sens

etnic deoarece daco-romanii au pistrat conEtiinla apartenenlei lalumea romani dupi ce au ajuns sI trliasci printre barbari.Abandonarea unor mase de cedfeni romani de c5.tre putereaimperiali a avut ca efect transformarea numelui Romanus dintr-unnume politic intr-unul etnic. Romanii au devenit o etnie, adici un grupde comunitdli care, pe lAngi folosirea limbii latine, aveau congtiinlacd aparlineau imperiului de care evenimentele ii separaseri. Aceastievolulie a inceput dupd retragerea administraliei gi armatei din Dacia(zZ) Ei s-a desdvArgit dupi retragerea imperiului de la Dunire lainceputul secolului al VII-lea. Numele Romanus a fost conservattocmai pentru cd el ii definea pe acegti locuitori cregtinafi, in contrastcu tofi barbarii cu care se confruntau sau conviefuiau, incepAnd cu

dacii liberi gi terminAnd cu slavii din secolele VI-VII,'. Aga se explicigi pdstrarea congtiinlei originii romane in mediul popular, atestatS. de

md"rturii indiscutabile din evul mediu asupra cdrora nu este locul sI

)' Capidan t9 43, 237, 427.l PArvan rgg2,2r:li Arvinle t966, )z; Panaitescu P.P t969" r4r; Pugcariu S. t97(r, 42oi lvinescu t98o,z5o; Arvinte tg8l,7S-96; Alzati 1984, 44o-44r, 444; Bdrzl4 Brezeanu tggt, 217-4tl; Pop996,3t-32;Niculescu rygg,811Bilan-Mihailovici zoor, go-g)i Brezeanu 2oo2, tj4-)6)i I);tlig:t, 'l'codor zoo9,z5o-z5r; Vitiqes cu 2oro, 7r-7 6i Mihail zor5, ro6-to7.

20 Alexandru Madgearu

insistim aici.3'

Existi situalii in care identitatea etnicl s-a menfinut in pofida

schimbirii limbii (de exemplu, romAnii secuizali sau cei slavizali dinMoravia, care, degi au uitat limba romAnd, mai gtiau cd sunt romAni,

la originerr). in realitate, limba este doar unul dintre elementele care

definesc identitatea etnic5.. Se apreciazi cd aceasti identitate se

definegte printr-un sistem de simboluri 9i de comportamente

simbolice, care mai include, pe lAngi limbi, gi portul, tipul de

alimentalie, civilizalia materiali, credinfele religioase, tradiliile'Oricare dintre aceste elemente poate fi un simbol etnic. Dindiversitatea elementelor definitorii pentru etnicitate derivi qi

caracterul ei dinamic, ceea ce inseamnS. instabilitatea hotarelor inter-etnice, dar gi schimbarea caracteristicilor etnice. AltI laturi a

etnicitilii medievale timpurii a fost condilionarea ei sociali.

Mobilitatea sociall insemna intrarea in acel grup conducitor care

definea identitatea etnici. Nu existX probe ci oamenii de rAnd dindiferite societ5li "barbare" aveau o identitate etnici suprapusi pe o

arie largd, in afara celei locale. in schimb, urcarea pe scara sociali (de

exemplu, prin participarea la oaste) ii ingloba pe acegti supuqi in etnia

conducitoare (ei adoptau numele etnic al acestora). Astfel,

supravieluirea numelui de Romanus se poate interpreta in context

social: la nord de Dunire, romanicii (apoi romAnii) erau populalia

supusd, denumiti aga in contrast cu diverqii barbari care s-au

succedat. Integrarea unor fruntagi in elita alogend aducea dupd sine 9i

asimilarea etnici.Slavii, gi dupi ei grecii bizantini ;i ungurii, i-au denumit pe

romAni ulahi, ualqhi, uolohi, blsci. Acest cuvAnt luat de slavi de lagermanici insemna inilial chiar "roman". incepAnd din secolele IX-X

a fost aplicat gi romAnilor de cdtre slavii cu care au venit in contact,

cuvAntul intrAnd apoi qi in limba greacdia. Prima atestare a romAnilor

cu denumirea de ulahi se referd la grupul aromAn (care se denumesc

' Armbruster 1993 (in special z3-8r).rr Mctc$ 1977,57; Russu r99o (in special 78-144).,t Arvinte tg66,32i Daicoviciu t968,%; Panaitescu P,P.t96g,t4z.;BitzrL Brezeanu t99r,48-z4o;Arnrbruster r9go, 2837; Armbruster tggl, t8-zz' Pop t996, 3237; Brezeanu t999' 63-65' tot-ro51

Bilan-Mihailovici zoot, 8o'87 ; P op zot7, zt-27.

Expansiunea maqhiard in Transiuania 2L

pe ei ingigi armhni), gi se afli intr-un act al impdratului bizantin VasileII din 98o, referitor la cei din Thessalia. Lunga absenli a gtirilor despreromAni, atat la nord cAt qi la sud de Dunire, se explicd prin inexistenlaunor forme proprii de organizare politicd. in scrierile medievale, doarpopulaliile care au creat state erau demne de a fi menfionate. Aceaatestare a fost prilejuitd de includerea vlahilor in armata bizantini., ca

o unitate distinctir5. Pe baza unui pasaj din Geografia atribuitd.clrturarului armean Moise Chorenali s-a crezut ci incd din secolul alIX-lea a existat undeva la nord de Dund.re o jari denumiti Balakht6.

Cercetirile mai noi au ardtat pe de o parte c5. autorul formei iniliale a

Geografiei a fost Ananias din Shirak (secolul al VII-lea), gi ci, pe de altdparte, pasajul respectiv este o interpolare tArzie, din secolele XI-XIII.

Supravieluirea cuvintelor imparat (imperator) qi domn (dominus -

titlu imperial in secolele IV-VI) aratd, congtiinla apartenenlei laImperiul Roman, apoi Bizantinr8. in dialectul aromAn, cuvAntul latinimperator a dispdrut, deoarece aceasti ramurd a poporului romAn a

trlit intr-un teritoriu in care limba oficiall a statului a devenit greacaincepAnd din secolul al VII-lea. CuvAntul tmpdrat este agadar o relicvia perioadei in care limba oficiali a imperiului de la Constantinopolera inci latina. Din cauza aceluiagi tip izolat de via1i, imperator a fostmogtenit gi in limba albanez6,. Pe de altd parte, utilizarea cuvAntuluidomn pentru institulia conducitorului statului medieval indiciaceeagi evolulie deosebiti fald de popoarele romanice occidentale, lacare noliunea se exprimd prin derivate din rex sau dux. LJn termenreferitor la organizarea social-politici a romdnilor, jude, este la fel de

semnificativ. Provenit din latinul iudex, el nu s-a pistrat gi in dialectelesud-dunS.rene ale limbii romAne, pentru ci aceasti formi de

conducere a mogtenit situalia creati. in Dacia dupi dispariliaadministraliei: autoconducerea micilor comunitdqi (la aromAni,echivalentul este celnicul, care poarti un nume de origine slavd). inschimb, judices sunt atestati in mai multe pi4i ale Italiei in secolele

" Madgearu 2or3,2g-to.16 Decei r978, t7-24, jo,7o-74.r7 Spinei zoo9, 8o-8r.,8 Donat t975, 284:, Cihodaru tg79, r73t Alzati tg84, 44o-44ri Pop 1996, 411; N it r rk.scu r9gg, g6-tor;feoteoi 2o06, t14-rz5; Mihail 2or5, roo-ror.