EXAMENUL ANIMALELOR IN VEDEREA STABILIRII APTITUDINILOR DE REPRODUCTIE

EXAMENUL ANDROLOGIC Acest examen reprezinta o apreciere completa si complexa a fiecarui individ cu scopul de a

stabili daca acesta poate fi admis la reproductie sau isi poate continua activitatea de reproductie. Examenul se executa in momentul admiterii la reproductie si apoi se repeta in timpul vietii animalului, ori de cate ori este nevoie.

Examenul andrologic cuprinde urmatoarele etape: anamneza, examenul clinic general, examenul zootehnic, examenul aparatului genital, aprecierea reflexelor sexuale, examenul spermei, proba biologica.

Anamneza Reprezinta etapa de culegere a unor date informative despre animalul examinat cat si despre

grupul de animale din care acesta face parte: data nasterii, greutatea corporala, daca animalul a fost sau nu folosit la reproductie, prin ce sistem, ce rezultate au fost obtinute, conditii de hranire si adapostire, etc.

Aceste informatii se pot obtine din surse obiective (evidentele zootehince care trebuie sa fie completate corect si la zi) si din surse subiective, rezultate din discutiile purtate de examinator cu ingrijitorii.

Examenul clinic general Se urmareste precizarea starii de sanatate a animalului in momentul examinarii. Se apreciaza

cele trei constante fiziologice de baza: temperatura, pulsul si respiratia, prin mijloace adecvate, tinandu-se seama de faptul ca acestea variaza in functie de specie.

Examenul zootehnic Consta in aprecierea acelor regiuni corporale care au o legatura directa si mai stransa cu

activitatea de reproductie. Se incepe cu aprecierea capului si gatului, deoarece la acest nivel sunt foarte bine exprimate

caracterele sexuale secundare. Cand acestea nu sunt bine evidentiate inseamna ca animalul sufera de grave tulburari hormonale, care pot fi localizate la nivelul hipotalamusului, hipofizei sau gonadelor. Aceste animale nu sunt admise la reproductie.

Se continua examinand trenul posterior privind dezvoltarea, soliditatea, integritatea articulatiilor, ongloanelor, corectitudinea aplomburilor, etc. Se examineaza in continuare cutia toracica, deoarece la acest nivel sunt adapostite organele esentiale (inima, pulmoni), apreciindu-se adancimea, largimea si profunzimea toracelui.

Cavitatea abdominala trebuie sa fie putin dezvoltata la masculi, pentru a nu-i ingreuna; apoi se apreciaza si regiunile corporale, mai ales a celor de pe linia superioara a trunchiului, deoarece defectele se intalnesc la animalele cu constitutie debila, care nu trebuiesc admise la reproductie.

Examenul aparatului genital Se incepe cu inspectia, observandu-se bursele testiculare, daca exista un continut sau nu,

integritatea scrotumului si nuanta de culoare a acestuia, se examineaza si orificiul preputial pentru a

se observa daca exista sau nu anumite scurgeri sau chiar o pareza peniana. Urmeaza examenul prin palpare a burselor testiculare precizandu-se daca a migrat fiecare

testicul (monorhid - daca a coborat un testicul, criptorhid - daca nu au coborat ambele testicule), animalele fiind indepartate de la reproductie deoarece aceste anomalii sunt congenitale.

Tot prin palpare se pot depista acumulari de lichide in bursele testiculare, (hematocel - cheaguri de sange, hidrocel - serozitate).

Se poate estima temperatura locala prin contactul palmei cu scrotumul. De asemenea, se constata ca in cazul unor afectinni acute palparea este dureroasa pentru animal (este nelinistit in timpul examinarii).

Prin examenul transrectal, la unele specii se poate aprecia dezvoltarea veziculelor seminale si a ampulelor canalului deferent, iar la altele se poate face numai un tuseu rectal.

Aprecierea reflexelor sexuale Se face in prezenta unei femele in calduri. Se urmareste daca reflexele sunt manifestate in

succesiunea normala si cu caracteristicile fiecaruia de durata si intensitate. Examenul spermei Presupune un examen macroscopic in cadrul caruia se apreciaza: volumul, culoarea, mirosul,

consistenta, miscarea in valuri. - un examen microscopic in care se apreciaza desimea spermei, concentratia in

spermatozoizi, mobilitatea spermatozoizilor si morfologia spermatozoizilor. Proba biologica Presupune efectuarea montei sau insamantarea artificiala a unui numar de femele, dupa care

se estimeaza rezultatele folosindu-se indicatorul numit procent de neintoarceri (NR). La tauri se considera ca valori bune NR=70%, la 60 zile dupa insamantare (monta) a unui grup

de femele si NR=60%, la 90 zile dupa insamantare (monta). La suine, acest procent este folosit la calcularea marimii grupelor de scroafe pentru monta (in

asteptare) cu ajutorul urmatoarei formule:

�� =��

��∗ 100

EXAMENUL GINECOLOGIC Este o apreciere completa si complexa a femelelor in vederea stabilirii aptitudinilor de

reproductie. Pe parcursul vietii femelei se efectueaza in urmatoarele momente:

- la data cand femela urmeaza a fi introdusa la reproductie pentru ca a ajuns la varsta si greutatea corporala caracteristice speciei si rasei, considerate optime pentru aceasta;

- la sfarsitul fiecarui an calendaristic, cu ocazia efectuarii catagrafiei (operatiune tehnica ce nu inseamna o simpla inventariere a femelelor, ci precizarea starii fiziologice a fiecarui animal);.

- dupa fiecare fatare, in perioada puerperala - ca mijloc de supraveghere a modului de desfasurare a acesteia;

- dupa 3-4 monte sau insamantari artificiale infecunde, dovada fiind repetarea caldurilor;

- cand apar modificari organice sau comportamentale anormale. Etapele examenului ginecologic sunt urmatoarele: anamneza, examenul sanitar-veterinar,

examenul zootehnic, examenul aparatului genital, examenul glandei mamare.

Anamneza Consta in culegerea datelor informative referitoare la femela examinata, la efectivul din care

face parte si la masculul (masculii) cu care a fost (daca a fost) montata sau insamantata, ca si la antecedentele legate de starea de sanatate. Aceste date se refera la: varsta, data ultimei fatari, datele insamantarilor, rezultatele obtinute, tratamente aplicate, modul de hranire, adapostire si exploatare, etc.

Pentru aceasta, ca si la masculi se pot folosi doua surse de informatii:

- una obiectiva - reprezentata de evidentele zootehnice, cu conditia ca acestea sa fie completate corect si la zi;

- una subiectiva - obtinand informatiile de la ingrijitori. Examenul sanitar-veterinar (clinic general) Are ca obiectiv precizarea starii de sanatate, in momentul exammarii, pe baza valorilor a trei

constante fiziologice: temperatura, pulsul si respiratia, care se determina prin metode adecvate, corelate cu caracteristicile speciei. Orice abatere de la valorile normale , presupune o stare de boala si de aceea femela trebuie examinata de medicul veterinar in vederea stabilirii diagnosticului. La femelele bolnave, examenul ginecologic se intrerupe si se va relua abia dupa vindecarea completa.

Examenul zootehnic Presupune examinarea femelei, preferabil in aer liber, din spate si din profil, atentia fiind indreptata mai ales asupra acelor regiuni corporale care au o legatura mai

stransa cu functionarea aparatului genital. Se incepe cu examinarea capului si ga.tului, deoarece la acest nivel sunt prezentate

caracterele sexuale secundare. Animalele care au tendinta de masculinizare, nu se accepta pentru reproductie, deoarece aceasta se datoreaza unor tulburari hormonale, greu de diagnosticat, care pot fi localizate la nivelul hipotalamusului, hipofizei sau ovarelor.

Apoi se examineaza trenul posterior, respectiv crupa, membrele posterioare, sub raportul dezvoltarii, soliditatii, integritatii, corectitudinii aplomburilor, sanatatii ongloanelor etc.

Cavitatea toracica trebuie sa fie spatioasa, mai lunga (profunda), dar mai putin larga si adanca decat la masculi, in timp ce abdomenul trebuie sa fie mai dezvoltat decat la masculi.

Atentie deosebita se acorda si armoniei corporale, deoarece prezenta unor abateri, sau imbinarea defectuoasa a unor regiuni corporale sunt dovada unei constitutii debile, incompatibila cu animalul destinat reproductiei .

Examenul aparatului genital Se incepe cu examinarea vulvei sub raportul integritatii labiilor vulvare, a prezentei sau

absentei unor scurgeri pe la comisura inferioara. Prin inspectia vulvei se pot observa cicatrice, fistule, plagi, urme de sutura a labiilor vulvare (prolaps vaginal, total sau uterin), aglutinarea perilor de la comisura inferioara a vulvei, in cazul in care animalul a avut o endometrita purulenta.

Se pot observa scurgeri:

- normale: mucus de calduri (filant, transparent, incolor), losii (in perioada puerperala), mucusul de gestatie lichefiat cu putin timp inainte de fatare, etc.;

- anormale: muco-puroi, puroi - in cazul unor afectiuni genitale cronice. Segmentele interne ale aparatului genital se apreciaza prin examen transrectal si vaginal.

Exploratia (examenul) transrectala se poate face numai la speciile de talie mare si se refera la urmatoarele aspecte:

- topografia aparatului genital – variaza in functie de specie, varsta femelei, starea fiziologica;

- consistenta (cervixului, uterului, ovarului);

- continutul (uter);

- grosimea peretilor uterini;

- fluctuenta uterului;

- reactivitatea uterului la palpare (prezenta sau absenta contractiilor - in functie de starea fiziologica, stadiul ciclului sexual, starea de sanatate);

- marimea, forma, consistenta ovarelor; - tipurile de formatiuni ovariene (foliculi, corpi galbeni, chisti, etc.). Examenul vaginal se poate face la toate speciile si este preferabil sa se efectueze cu ajutorul

speculumului vaginal si o sursa accesorie de lumina. Se apreciaza:

- integritatea, culoarea mucoasei vestibulare si vaginale;

- prezenta si aspectul secretiilor vaginale; ··

- aspectul florii involte;

- starea de inchidere sau deschidere a cervixului; scurgerile cervicale. Prin examenul vaginal pot fi depistate fie anumite anomalii congenitale, cum ar fi: cervixul

dublu, brida precervicala, fie afectiuni cervicale sau uterine. Examenul gandei mamare Reprezinta o etapa obligatorie a examenului ginecologic, care este expus pe larg intr-o lucrare

separata.

GLANDA MAMARA Este o glanda sudoripara modificata si specializata pentru secretia laptelui dependenta

functional de activitatea aparatului genital femel, ceea ce a determinat pe unii specialisti sa considere glanda mamara ca o glanda anexa a acestuia.

Este alcatuita din unitati (complexe) glandulare pereche, numarul si topografia lor variind in functie de specie astfel:

- vaca: 4 complexe mamare (4 sferturi ale ugerului), avand pozitie ingvinala; - oaie, capra si iapa: 2 complexe mamare situate in regiunea ingvinala; - scroara: 7 complexe mamare bilaterale (perechi) situate astfel: 2 in regiunea toracica, 4 in

regiunea abdominala si 1 in regiunea ingvinala; - iepuroaica: 4 complexe mamare bilaterale: 1 axilar, 1 toracic, 1 abdominal si 1 ingvinal; - catea: 4 complexe mamare bilaterale 1 toracic, 2 abdominale si 1 ingvinal. Fiecare complex mamar are doua componente: corpul mamar si mamelonul.

STRUCTURA GLANDEI MAMARE Glanda mamara prezinta urmatoarele componente:

a) Pielea subtire, fina, bogata in glande sebacee. b) Capsula fibro-elastica·alcatuita din doua lame: una extema (fibroasa si aderenta la piele) si lama

intema (elastica si aderenta la parenchimul mamar si la tesutul conjunctiv) c) Parenchimulmamar, alcatuit din acini glandulari, sisteme de canale secretorii si galactofore si din

stroma (tesutul conjunctivo-adipos). Acinii glandulari sunt alcatuiti din membrana bazala, pe care se gasesc celulele mioepiteliale,

fibre elastice si celule secretoare. Mai multi acini glandulari formeaza lobulul glandular, mai multi lobuli glandulari formeaza un lob glandular si mai multi lobi glandulari formeaza glanda mamara.

Printre aceste formatiuni se gasesc lamele de tesut conjunctiv. Sistemul de canale cuprinde:

- canalul secretor al acinului glandular (canalullui Boll); - canalul excretor intralobular; - canalul excretor interlobular; - canalul galactofor interlobar; - sinusul galactofor mamar (cisterna mamara); - siusul galactofor mamelonar (cisterna mamelonului) ; - canalul mamelonar (canalul papilar). EXAMENUL GLANDEI MAMARE SI AL SECRETIEI LACTATE

Face parte din examenul ginecologic si cuprinde urmatoarele etape: anamneza, inspectia,

palpatia, proba functionala si aprecierea insusirilor laptelui. Anamneza consta in culegerea datelor orientative privind :

- varsta femelei, numarul de lactatii; starea fiziologica (estrus, gestatie); stadiul lactatiei (curba de lactatie); sistemul de muls; usurinta mulgerii; antecedente asupra starii de sanatate.

Inspectia se refera la observarea glandei mamare de la distanta sub raportul urmatoarelor insusiri: - marimea ugerului si a mameloanelor; - forma ugerului; - dispozitia mameloanelor; - modul de prindere a ugerului; - simetria morfologica a ugerului si a mameloanelor; - rezervele laptelui (cutele dinapoia ugerului apreciate dupa muls sau in repaus mamar); - integritatea (in special a mameloanelor); - culoarea pielii .

Palpatia se executa cu ambele palme, separat pe sferturi, la vaca si vizeaza urmatoarele

obiective: - aprecierea starii de sanatate a ugerului pe baza:

- temperaturii locale, - consistentei (normala·- buretoasa; pastoasa - edem; indurata – mamite); - reactivitatii; - palparii ganglionilor retromamari;

- aprecierea structurii ugerului si a simetriei structurale (raportul dintre tesutul glandular si cel conjunctiv). Poate fi:

- normala - glandulara; - carnoasa - conjunctivo-adipoasa. Proba functionala se face prin mulgere, separat pe sferturi. Se apreciaza:

- starea de functionare a fiecarui sfert; - aptitudinile pentru mulsul mecanic:

- viteza de muls - simetria functionala Aprecierea insusirilor laptelui vizeaza:

- stabilirea integritatii laptelui (descoperirea eventualelor fraude) - densitatea - se determina cu termolactodensimetru - procentul de grasime - metoda acidobutirometrica - continutul in saruri minerale;

- stabilirea gradului de prospetime (gradul de aciditate) - aprecierea starii de salubritate:

- curatenia (igiena) - prin: centrifugare; sedimentare; filtrare; - continutul in diferite elemente: celule epiteliale; celule sangume (hematii sau leucocite); - continutul in cloruri (creste in mastite- normal intre 1,2- 1,67 g%o; - continutul in lactoza; normal 4,5%; - examen bacteriologic:

- determinarea numarului total de germeni (direct; indirect prin lactofermentatie);

'

- proba reductazei cu albastru de metileri sau cu rezazurina; - proba catalazei folosindu-se enzima microbiena sau mamara - numarul de bacterii coliforme (titrul colli) - numarul total de spori

- determinarea continutului in substante conservante, neutralizante, azotati; ldentificarea laptelui mastitic A. Cu reactiv CMT- California MastitisTest Prin aceasta metoda se apreciaza indirect continutul laptelui in leucocite, care sunt un indiciu

al mastitelor. Se folosesc probe de lapte pastrate la rece, nu mai mult de 24 ore. Materiale si reactivi:

- placi de portelan alb (capsule mici de portelan),

- pipete gradate de 2 cm3

- reactiv C.M.T. Tehnica de lucru: 2 cm3 lapte - pe placa (in capsula) cu 2 cm3 C. M. T. Se amesteca si se agita

bine. Citirea se face dupa 10 secunde de la agitare Interpretarea rezultatelor:

- negativ - amestecul ramane lichid (fara ingrosare sau precipitat)

- slab pozitiv - precipitat distinct fara a deveni gelatinos;

- pozitiv - aparitia gelului (la agitare- se aduna in centru);

- intens pozitiv - gel consistent, aderent, cu·suprafata convexa).

B. Testul de reducere Prin.acest test se stabileste indirect numarul de microorganisme (prin activitatea

lor·reducatoare). a) Metoda cu albastru de metilen. Principiu: albastrul de metilen este decolorat de

microorganismele din lapte, cu atat mai repede cu cat numarul lor este mai mare. Materiale: baie de apa termoreglabila - 37° C, eprubete sterile, pipete gradate sterile de 1 cm3

si de 10 cm3, solutie de albastru de metiien. Metoda de lucru: 1 cm3 albastru de metilen proaspat preparat peste care se adauga 10 cm3

lapte incalzit la 38-40° C. Amestecul se pune la termostat si citirea (constatarea decolorarii) se face la 20 minute, 2 ore si 5,5 ore.

Timpul necesar decolorarii Calitatea laptelui Nr. germeni /1 cm3 lapte

peste 5,5 ore Buna sub 500.000 5,5-2 ore Satis:facatoare 500.000-4.000.000

2 ore - 20 minute Proasta 4.000.000- 20.000.000 sub 20 minute Foarte proasta peste 20.000.000

b) Metoda cu rezazurina.

Principiu: rezazurina (albastra) sub actiunea microorganismelor din lapte este redusa in rezorufina (rosie - roz) si apoi in dihidrorezorufina (incolora). Materiale: eprubete sterile cu dop de cauciuc, pipete sterile de 1 cm 3 de 10 cm3, rezazurina - solutie

apoasa 0,05% proaspat preparata cu apa sterila, baie electrica sau termostat reglabil la 37°C Tehnica de lucru: 1 cm3 rezazurina + 10 cm3 lapte crud se amesteca si se omogenizeaza prin 3 rasturnari. Se pun la termostat, iar citirea (virarea culoarii) se face dupa o ora.

Interpretarea rezultatelor: Culoarea Calitatea laptelui Albastru otel spre albastru palid Buna Violet albastrui spre violet rosu Satisfacatoare Roz spre alb Proasta Alb Foarte proasta