of 23 /23
Evaluation – Role and Methods Used in Analyzing and Programing Structural Funds Abstract Regional Cohesion Policy is one of the most visible EU policies, visibility gained by setting targets for reducing economic disparities and promoting economic competitiveness and employment in the 271 regions. Planning and implementation of all EU policies should take into account the impact on eco- nomic, social and territorial cohesion. Regardless of the territorial dimension more or less clear, the impact of these policies cannot be denied, but it is quite difficult to measure and quantify, especially because of the interdependent effects of different policies. This article presents the main directions of the assessment in the use of Structural Funds, em- phasizing the role of this process in the context of preparing the programming period 2014 to 2020. Romania cannot afford to ignore this first experience as a beneficiary of Structural Funds; on the contrary, we must use it in order that the next National Strate- gic Reference Framework to be in compliance with the national socio-economic context and based on our own expertise in accessing European funds. Keywords: evaluation, Structural Funds, Regi- onal Cohesion Policy, multiannual financial frame- work 2014-2020. EVALUAREA – ROL ŞI METODE ABORDATE ÎN ANALIZA ŞI PROGRAMAREA UTILIZĂRII FONDURILOR STRUCTURALE Ramona PAVEL Ramona PAVEL Doctorand, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, București, România Tel.: 0040-745-206.561 E-mail: [email protected] Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1(32)/2013, pp. 83-105

EVALUAREA – ROL ŞI METODE ABORDATE ÎN ANALIZA ŞI

  • Author
    others

  • View
    0

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of EVALUAREA – ROL ŞI METODE ABORDATE ÎN ANALIZA ŞI

83
Evaluation – Role and Methods Used in Analyzing and Programing Structural Funds
Abstract Regional Cohesion Policy is one of the most
visible EU policies, visibility gained by setting targets for reducing economic disparities and promoting economic competitiveness and employment in the 271 regions. Planning and implementation of all EU policies should take into account the impact on eco- nomic, social and territorial cohesion. Regardless of the territorial dimension more or less clear, the impact of these policies cannot be denied, but it is quite difficult to measure and quantify, especially because of the interdependent effects of different policies.
This article presents the main directions of the assessment in the use of Structural Funds, em- phasizing the role of this process in the context of preparing the programming period 2014 to 2020. Romania cannot afford to ignore this first experience as a beneficiary of Structural Funds; on the contrary, we must use it in order that the next National Strate- gic Reference Framework to be in compliance with the national socio-economic context and based on our own expertise in accessing European funds.
Keywords: evaluation, Structural Funds, Regi- onal Cohesion Policy, multiannual financial frame- work 2014-2020.
EVALUAREA – ROL I METODE ABORDATE ÎN ANALIZA I PROGRAMAREA UTILIZRII FONDURILOR STRUCTURALE
Ramona PAVEL
Revista Transilvan de tiine Administrative 1(32)/2013, pp. 83-105
84
1. Tipuri de evaluare în Politica Regional de Coeziune
Potrivit celui de-al cincilea Raport de coeziune economic, social i teritorial în- tocmit de Comisia European (2010), îmbuntirile infrastructurii regionale nu sunt urmate, neaprat, de o dezvoltare economic mai mare, putând, chiar, determina redu- ceri ale activitii economice în regiunile mai puin dezvoltate „pierderi prin legtur” (Comisia European, 2010, p. xx). Tot astfel, inovaia, chiar dac este concentrat spa- ial, beneficiile acesteia nu pot fi cuantificate prin raportarea la spaiul de referin al finanrii. De aceea UE încearc o corelare între investiiile în infrastructur, cercetare i dezvoltare, i investiiile în capitalul uman, pentru a maximiza efectele sectoriale i a le valorifica în procesul de dezvoltare. În acest context, pentru o bun gestionare a fondurilor i a politicilor UE este necesar o evaluare solid i bine structurat atât la nivelul UE, dar i la nivelul statelor membre, al regiunilor de dezvoltare sau la nivel local.
Potrivit lui Scriven (2011, p. 2) funciile majore ale evalurii, din care rezult i principalele tipuri de evaluare sunt urmtoarele:„(i) s identifice potenialul de îmbu- ntire pentru obiectul evaluat (evaluare formativ), (ii) s sprine deciziile cu privire la program (evaluare sumativ) i (iii) s extind sau s rafineze cunotinele despre evaluare (evaluarea de tip ascriptiv, un fel de exemple de bune practici sau evaluri ale istoricilor)”.
Anderson i Ball apud Worthen (1990) descriau capacitile de evaluare ale unui program în termeni de scopuri principale, astfel:
– s contribuie la deciziile cu privire la demararea i implementare programului; – s contribuie la deciziile cu privire la continuarea programului, extindere sau re-
cunoatere; – s contribuie la deciziile cu privire la modificarea programului; – s furnizeze dovezi care s atrag sprin pentru sau opoziie fa de program; i – s contribuie la înelegerea mecanismelor i proceselor.
Acestea sunt funcii perfect aplicabile în procesul de evaluare a programelor opera- ionale sectoriale, cele mai multe dintre punctele mai sus menionate fiind în corelaie cu principiile de programare, implementare i evaluare ale instrumentelor structurale. În domeniul utilizrii fondurilor comunitare, este important a se delimita ce anume se evalueaz i la ce nivel se face evaluarea, pentru ca apoi s se analizeze opiunile metodologice, orizontul temporal i ariile de responsabilitate i aplicabilitate ale eva- lurii. Simplificând cadrul complex de intervenie al fondurilor structurale, se poate spune c evaluarea în acest domeniu poate fi centrat fie pe absorbie, fie pe impact. Astfel, putem delimita evaluri la nivel de politic, la nivelul perioadei de programare, la nivel de program operaional i la nivel de proiect. La fiecare dintre aceste niveluri, evaluarea poate fi realizat de mai multe categorii de entiti, prin diferite metode, în funcie de scop i de aria de extindere a interveniei evaluate.
Evaluarea sumativ reprezint o form de evaluare a impactului, prin msurarea rezultatelor finale ale unui program, de ctre evaluatori externi (Cojocaru, 2010).
85
86
Evaluarea formativ este o evaluare intermediar, de obicei intern, ce are ca scop îmbuntirea programului pe durata desfurrii acestuia, astfel încât procesele i obiectivele programului s se realizeze la standarde de calitate. Preskill i Russ-Eft (2005, p. 12) afirmau c „evaluarea formativ este realizat, de regul, cu scopul de a rafina sau de a îmbunti un program i este adesea efectuat de ctre evaluatori interni”.
Evaluare ascriptiv este o form particular de relatare i înregistrare a cazurilor, situaiilor i modelelor din domeniul evalurii pentru a extinde i a îmbunti corpul de cunotine i pentru a evidenia cele mai bune practici de evaluare. Potrivit lui Scri- ven (2011, p. 5): „evaluarea formativ are rolul de a identifica zonele dintr-un program ce pot fi îmbuntite, se face în principal pentru a susine deciziile cu privire la pro- gram (refinanare, încetarea finanrii sau replicarea programului), i evaluarea de tip „ascriptiv” se face pur i simplu pentru înregistrare, pentru istorie, pentru beneficiul domeniului respectiv”.
Evaluarea intern este mai degrab formativ i const în „sistematizarea informa- iilor, clarificare i stimulare a schimbrii din interiorul organizaiei i de integrare a evalurii în managementul organizaional” (Clifford i Sherman apud Cojocaru, 2010, p. 47), iar evaluarea extern este forma clasic de evaluare, însemnând c evaluatorii sunt din afara membrilor echipei ce au implementat programul. Dei ca regul general evaluarea extern este sumativ, iar evaluarea intern este formativ, ambele pot fi efectuate în ambele scopuri (sumativ i formativ). De exemplu, în aplicarea evalurii externe, diferena între sumativ i formativ este dat de entitatea ctre care se rapor- teaz rezultatele evalurii.
Evalurile ex-ante i ex-post sunt tipuri de evaluare clasificate în funcie de mo- mentul în care se aplic o anumit metod. Principalele considerente pentru utilizarea evalurii ex-ante sunt prezentate de Todd i Wolpin (2007) astfel: a) face posibil pro- iectarea unui program optim care s ating rezultatele dorite la un cost minim sau s maximizeze impactul pentru un cost dat; b) poate ajuta la evitarea implementrii de proiecte la costuri foarte ridicate a cror ineficien va fi constatat ulterior; c) poate oferi informaii referitoare la tipul de impact ateptat în urma implementrii unui pro- gram, ceea ce ajut la proiectarea evalurii ex-post; d) în cazurile în care exist deja un program în derulare, metodele de evaluare ex-ante pot fi folosite pentru a analiza i previziona modul în care schimbarea anumitor parametri ar modifica impactul scontat.
În domeniul utilizrii fondurilor structurale evalurile ex-ante se efectueaz sub supravegherea autoritii însrcinate cu întocmirea documentelor de programare i au ca scop „optimizarea alocrii resurselor bugetare în temeiul programelor operaionale i îmbuntirea calitii programrii” (Regulamentul CE1083/2006, art. 48(2)).
Prin intermediul evalurilor ex-ante sunt identificate i evaluate disparitile regio- nale, lacunele i potenialul de dezvoltare, în vederea stabilirii obiectivelor i a strate- giilor specifice fiecrei regiuni de dezvoltare, a procedurilor de aplicare, monitorizare, evaluare i de gestiune financiar (Regulamentul CE1083/2006, art. 48 (2)).
Evaluarea ex-post se realizeaz dup finalizarea implementrii unui program, pe baza rezultatelor evalurilor deja disponibile pentru a aduce informaii despre utilizare resurselor, eficacitatea i eficiena asistenei i a impactului acesteia. Evaluarea ex-post
87
este un instrument esenial pentru dezvoltarea i reorganizarea politicilor publice de- oarece permite evidenierea aspectelor ce contribuie la succesul sau eecul proiectelor sau programelor, a realizrilor i a rezultatelor, inclusiv durabilitatea acestora.
Evaluarea de impact are ca sfer de analiz efectele pe termen lung, directe i indirec- te pe care un program le produce. Msurarea impactului asupra indivizilor este adesea problematic, date fiind caracterul înalt subiectiv i multitudinea variabilelor de luat în considerare, deoarece în agregarea datelor de analiz, multe dintre particularitile cazurilor individuale se vor pierde. De aceea, crearea scalelor de msurare trebuie s in cont de faptul c o intervenie social poate avea efecte imediate (cum ar fi: creterea veniturilor sau accesibilitatea serviciilor de sntate), dar pot exista i efecte pe termen lung (creterea stimei de sine a indivizilor, creterea nivelului de educaie, dezvoltarea capitalului social etc.) impact ce poate fi evaluat dup mai muli ani.
Evaluarea de implementare, cunoscut i sub denumirea de evaluare de proces, vizeaz procesele, procedurile i metodele prin care programul se desfoar. Cojocaru a descris evaluarea de implementare, ca mloc de înelegere a „practicilor dezvoltate în cadrul programului i de clarificare a mecanismelor prin care acestea produc rezultatele scontate” (Cojocaru, 2010, p. 58).
Evaluarea bazat pe obiective analizeaz msura în care au fost îndeplinite obiecti- vele asumate în cadrul programelor sociale. Dat fiind faptul c se impune cunoaterea obiectivelor programului, acest tip de evaluare este utilizat cu preponderen la nivel intern, îns abordarea de tip extern nu este exclus. Aplicabilitatea acestui tip de eva- luare este condiionat de structurarea iniial a obiectivelor, fiind axiomatice criteriile SMART de formulare a obiectivelor propuse în 1981 de George T. Doran: S – specifice, M – msurabile, A – de atins, realizabile, R – relevante, T – încadrate în timp (Doran apud Ghosh i Thorstensen, 2011).
Evaluarea fr obiective (goal free evaluation) presupune ignorarea scopurilor de ctre evaluatori, pentru a afla ce anume face un program, fr a fi influenat de ceea ce se ateapt ca programul s fac. Potrivit lui Scriven (1991), dac programul produce efectele pentru care a fost dezvoltat atunci realizrile acestuia sunt scoase la iveal prin procesul de evaluare, chiar dac evaluatorul nu tie scopul programului. Acest tip de evaluare este explicat pe larg de Cojocaru (2010, p. 106), care accentueaz c „lipsa obiectivelor nu se refer la inexistena unor obiective ale evalurii ci la independena fa de obiectivele programului”. Dat fiind necesitatea necunoaterii obiectivelor pro- gramului evaluat, acest tip de evaluare nu poate fi decât extern.
Evaluarea comparativ sau mai bine spus evalurile comparative analizeaz aceleai tipuri de intervenie în diverse contexte sau locaii (analiz orizontal) sau în diferite perioade de timp (analiz pe vertical). Termenul de evaluare comparativ a fost in- trodus de Sinacore i Turpin în anul 1991 pentru a analiza aceleai criterii de evaluare a programelor în zone geografice diferite i are ca particulariti: multidudinea aspec- telor analizate i organizarea activitii de evaluare prin încruciarea diferitelor faete (Sinacore i Turpin apud Straw i Herrell, 2002).
Evaluarea apreciativ pornete de la filosofia c „orice organizaie are ceva ce func- ioneaz bine i aceste puncte forte pot constitui punctul de plecare pentru o schimbare
88
în bine” (Cooperrider, Whitney i Stavros, 2008, p. 3). În linii mari, aplicarea evalurii apreciative la domeniul utilizrii fondurilor comunitare nu presupune altceva decât un transfer de bune practici i un schimb de experien între instituii, organizaii sau persoane, al crui scop principal vizeaz analiza, problematizarea i învarea ca procese ale schimbrii. Fr a aprea sub aceast denumire, o bun parte din studiile de caz prezentate drept modele de bune practici în domeniul Politicii Regionale de Coeziune constituie de fapt o form de evaluare apreciativ, având scopul de a aduce în prim plan rezultatele cele mai bune obinute prin accesarea fondurilor structurale, pentru a sublinia potenialul acestui tip de capital.
Metaevaluarea, termen introdus de Scriven (1969) cu referire la evaluarea unui plan de evaluare a produselor educaionale, se refer la orice evaluare a unei evaluri, sistem de evaluare sau instrument de evaluare.
Stufflebeam operaionalizeaz conceptul de metaevaluare definind-o ca „proces de delimitare, obinere i aplicare de informaii descriptive i de judecat – în legtur cu utilitatea, fezabilitatea, corectitudinea i precizia unei evaluri, cu natura sistemic a acesteia, conduita competent, integritatea/onestitatea, respectul i responsabilitate social – pentru a ghida evaluarea i/sau pentru a raporta punctele sale forte i punctele slabe” (Stufflebeam, 2001, p. 185).
Pentru c o evaluare bun este aceea care furnizeaz rspunsuri valide i consis- tente la întrebrile formulate, în timp util, cu mloacele i resursele disponibile într-un context dat, alegerea celei mai bune metode de evaluare este de cele mai multe ori o provocare i un proces în sine. De aceea, orice sistem de evaluare, se construiete în jurul a dou axe de referin: obiectivele evalurii i metodologia de evaluare. În procesul de evaluare a dezvoltrii convergenei socio-economice (concept structural, constând într-un cumul de procese de corelare, compatibilizare i armonizare a principalelor domenii naionale cu cele europene), Institutul Tavistok, GHK i IRS (2003) au elaborat un cadru logic de evaluare, din care rezult principalele tipuri de evaluare, în funcie de câmpurile de aciune ale celor dou axe:
Management/ Performan
Alocativ / Economic
M E T O D O L O G I E
Alocarea resurselor
Participativ
OBIECTIVE
Sursa: Institutul Tavistok, GHK i IRS (2003, p. 25) Figura 1: Principalele tipuri de evaluare în domeniul utilizrii instrumentelor structurale
89
2.1. Evaluarea impacturilor contrare
Evaluarea impacturilor contrare este un tip de evaluare ce pleac de la ideea re- constituirii sau mai bine spus considerrii a ceea ce s-ar fi întâmplat dac intervenia supus evalurii nu ar fi avut loc. În acest sens, la nivelul UE, au fost dezvoltate mai multe metode „care se bucur de o mare popularitate i de un înalt grad de acceptare în tiinele naturale i sociale, dar care nu au fost folosite, pe scar larg pentru evaluarea programelor FEDR” (Comisia European, 2010, p. 18).
2.1.1. Diferena în cadrul diferenelor – metod de evaluare a programelor dezvoltat de Ashenfelter (1978), care „interesat fiind de msurarea eficienei programelor de for- mare subvenionate, a introdus diferena în cadrul diferenei, ca metod de evaluare, larg utilizat, acum, în toate domeniile de microeconomie empiric” (Card i Farber, 2005, p. 332). Aceast metod presupune observarea diferenelor între anumii indicatori pentru fiecare dou grupuri, în dou perioade de timp, astfel: unul dintre grupuri este expus la tratament doar în cea de-a doua perioad, iar al doilea grup nu este expus la tratament în niciuna dintre cele dou perioade de timp. În situaia în care aceleai uniti (indicatori) sunt analizate pentru ambele grupuri în fiecare perioad de timp, creterea medie în cel de-al doilea grup (de control) este sczut din câtigul mediu din primul grup (cruia i-a fost aplicat tratamentul). Aceasta permite ca în cea de-a doua perioad, s se înlture bias-ul rezultat din diferenele permanente între aceste grupuri i care poate afecta comparaia între grupul de tratament i grupul de control (Imbens i Wooldridge, 2009).
În cazul evalurii Politicii Regionale a UE, grupurile de analiz sunt de fapt arii geografice: state, regiuni de dezvoltare, uniti administrative, iar perioadele de refe- rin pot fi perioade de programare diferite sau perioade (ani calendaristici) din cadrul aceleiai perioade de programare. Acest tip de evaluare poate s arate dac un anumit program/msur produce efectele scontate.
Potrivit Institutului Suedez pentru Studierea Politicilor de Cretere „metoda dife- renei din cadrul diferenelor compar ci de cretere” (Swedish Institute for Growth Policy Studies, 2004, p. 18). Cele mai multe evaluri se refer la creterea medie anual (în timp i pe arii geografice/uniti adminstrative expuse versus non-expuse) a indica- torilor de tipul venitului pe cap de locuitor, omajului, ratei de ocupare, IMM-uri nou create, numr de persoane calificate etc.
2.1.2. Modelul discontinuu îi are originea în disciplinele academice, fiind proiectat în psihologie de ctre Donald Campbell (1984) i preluat apoi în statistic, biostatistic, i în economie. Potrivit lui Cook (2008, p. 1) „designul regresiei discontinue se aplic atunci când expunerea la un anumit tip de tratament depinde în mod determinist, de un scor msurabil al variabilelor continuu atribuite”. Acest model încearc s evalueze impactul unei intervenii, separând efectul determinat cauzal, de intervenia în sine i de posibilele efectele produse de ali factori (Battistin i Rettore, 2008, p. 715). Pentru
90
evaluarea impactului pe care asistena financiar îl are asupra beneficiarilor finanrii, metoda regresiei discontinue se aplic pentru a compara beneficiarii i non-beneficiarii în funcie de criterii de eligibilitate ce impun poziionarea peste/sub anumite praguri situate pe o variabil continu. De exemplu, impunerea pragului de vârst maxim pentru indivizi, criterii de venit minim pentru gospodrii, numrul de salariai minim/ maxim pentru ageni economici etc.
2.1.3. Metodele de corelare au ca principiu selectarea/construirea unui grup de non- beneficiari care s aib aceleai caracteristici cu grupul de beneficiari, grupuri pe care s le diferenieze doar intervenia programului de finanare.
Potrivit lui Caliendo i Kopeinig (2008, p. 33) „impactul unui tratament asupra re- zultatelor unui subiect, implic speculaii cu privire la modul în care acest subiect s-ar fi comportat dac nu ar fi primit respectivul tratament”. Corelarea, ca i regresia sunt metode statistice ce arat „msura în care dou variabile continue variaz împreun” (Briggs, Petersone i Smits, 2006, p. 55). Ambele metode permit msurarea relaiei în dou moduri diferite, dar care au puncte comune. Corelarea se folosete atunci când ambele variabile sunt aleatorii, iar scopul este acela de a gsi un numr care s exprime relaia dintre variabile. Nu se face o difereniere între variabila dependent i variabila independent în analiza pentru corelare, iar cauzalitatea nu se ia în considerare. Regresia se folosete atunci când una dintre variabile este o variabil fix, iar scopul este acela de a msura relaia dintre dou moduri pentru a estima valori ale variabilei aleatorii pe baza valorilor variabilei fixe. Regresia urmrete stabilirea relaiei de cauzalitate (Briggs, Petersone i Smits, 2006).
Aceast tehnic de evaluare a fost utilizat frecvent pentru evaluarea impactului subveniilor asupra componentei de cercetare-dezvoltare din cadrul firmelor private, în state sau regiuni ca Flandra (Belgia), Frana, Trento (Italia), Germania, Spania.
Pentru o bun ilustrare a acestei tehnici de evaluare, voi prezenta pe scurt, în cele ce urmeaz, un studiu realizat în Spania cu scopul de a evalua impactul subveniilor publice asupra creterii performanelor firmelor. Potrivit autorilor studiului „metoda este extrem de potrivit, deoarece ne permite atât controlul distribuiei subveniilor publice, reducând unele probleme metodologice asociate cu evaluarea politicilor, i, în al doilea rând, utilizând coeficientul de predicie, corelm fiecare întreprindere be- neficiar cu cea mai asemntoare din grupul de control” (Duch-Brown, Montolio i Mediavilla, 2007, pp. 3-4). Cei trei autori au folosit metoda corelaiei pentru a evalua impactul subveniilor publice prin compararea rezultatelor înregistrate de firmele care beneficiaz de sprin public, cu rezultatele firmelor ce nu au beneficiat de sprin. Pen- tru a compara rezultatele între dou grupuri de companii: cele care primesc subvenii publice (expuse la intervenie) i cele care nu primesc subvenii publice (non-expuse), se construiete un grup de control care înainte de expunerea la tratament (ex-ante) avea aceeai probabilitate s primeasc o subvenie public, în aa fel încât, atât companiile expuse cât i cele non-expuse pot fi considerate ca fiind repartizate aleatoriu. Dup stabilirea efectului ateptat de la populaia expus, efect ce urmeaz a fi evaluat, se calculeaz coeficientul de predicie (probabilitatea de a primi tratamentul, date fiind
91
caracteristicile dinainte de expunerea la tratament cum ar fi: veniturile anuale, nivelul vânzrilor – coeficieni de corelaie). Pe baz acestor coeficieni de corelaie are loc etapa a doua, i anume corelarea firmelor expuse cu cele non-expuse, dup care, prin tehnici de regresie, este calculat impactul subveniilor publice asupra competitivitii firmelor. Rezultatele analizei, evideniate prin scorurile de predicie obinute, au artat c variabile cum ar fi vechimea, sectorul de activitate, structura de proprietate i expor- tul influeneaz pozitiv probabilitatea unei firme de a primi o subvenie public. Mai departe, efectul atragerii i utilizrii subveniilor a constat în înregistrarea de creteri mai mari ale valorii adugate în anii de dup intervenie (Duch-Brown, Montolio i Mediavilla, 2007).
2.2. Modelul ca metod de evaluare
Dezvoltarea de modele de evaluare presupune crearea de sisteme mai simple sau mai complexe de msurare, alctuite pe baza unor metode i tehnici organizate într-un design specific ce permit experimentarea i ajustarea/prioritizarea importanei acorda- te criteriilor de evaluare cum ar fi: imparialitate, precizie, obiectivitate i validitatea informaiilor generate etc. Cele mai multe modele de evaluare sunt construite în sistem informatic, având avantajul utilizrii pe scar larg, dar cu riscul manipulrii/pervertirii rezultatelor dac nu sunt utilizate de ctre specialiti.
În funcie de scopul în care sunt utilizate, modelele de evaluare pot fi: modele ex- perimental-proiective, modele sistemice, modele calitative sau antropologice, modele explicative, modele orientate pe participare, modele orientate pe teorie.
În domeniul evalurii rezultatelor i impactului programelor operaionale sectoriale i al utilizrii fondurilor structurale, urmtoarele categorii de modele sunt sau pot fi utilizate cu succes.
2.2.1. Modelele macroeconomice de evaluare sunt instrumente dezvoltate i utilizate pentru a asigura o imagine de ansamblu a funcionrii principalelor sectoare ale eco- nomiei i a interaciunii dintre acestea. Principala funcie a unui model macroeconomic este de a reproduce mecanismele de baz ale unui întreg sistem economic. Termenul model desemneaz „un mod de reprezentare a realitii prin care se efectueaz o serie de ipoteze simplificatoare despre fenomenele i procesele reale studiate i prin care se descrie modul în care se înelege fenomenul sau procesul respectiv” (ignescu i Roman, 2005, p. 20).
Potrivit economistului român Liviu Albu (2007) construirea modelelor macroeco- nomice a pornit de la relaiile de tip agregat, ce se stabilesc la nivelul economiilor naionale între PIB sau PNB i ali factori exogeni, iar în timp s-a înregistrat o cretere a numrului de modele aplicate dar i o cretere a numrului de variabile analizate.
Dezvoltarea pe scar larg a acestei metode de evaluare a fost influenat major de rspândirea noilor tehnologii informaionale i de comunicaii (TIC) ce au permis îmbu- ntirea capacitii i a vitezei de prelucrare a datelor, dar i perfecionarea tehnicilor de msurare a variabilelor economice i sociale. La nivelul UE, instituiile responsabile de gestionarea fondurilor structurale au dezvoltat modele macroeconomice de evaluare
92
ce au la baz sisteme informatice pentru a putea corela în mod sistematic i relevant informaii privind politicile de dezvoltare de la nivel naional i comunitar. Principa- lele modele de evaluare utilizate la nivelul UE pentru analiza impactului politicii de coeziune sunt: modelele HERMIN, QUEST i E3ME.
Modelul HERMIN a fost dezvoltat la sfâritul anilor 1980 pentru a analiza impactul programelor irlandeze din cadrul Politicii de Coeziune i a fost extins în ultimele dou decenii la toate rile participante la Politica Regional de Coeziune, inclusiv la unele regiuni NUTS II (Brandsma et al., 2011). Modelul HERMIN este conceput ca un model macro-econometric multisectorial ce include: industria prelucrtoare, piaa de servicii, agricultura i serviciile guvernamentale (sau non-pia), i care permite analiza caracte- risticilor structurale cheie ale economiilor rmase în urm, cu privire la aspecte precum: a) deschiderea economic, expunerea la comerul exterior i mondial, i ca rspuns la ocurilor interne i externe; b) dimensiunile i caracteristicile sectoarelor tranzacionate i non-tranzacionate i dezvoltarea lor, producia tehnologic i schimbrile structurale; c) mecanismele de determinare a salariilor i preurilor; d) funcionarea i flexibilitatea pieelor forei de munc, i rolul migraiei internaionale i interregionale pentru munc; e) rolul sectorului public i a datoriei publice, precum i interaciunile dintre sectorul public i sectorul privat în politicile publice (Bradley et al., 2004).
În prezent, evaluarea Politicii de Coeziune a UE este realizat prin utilizarea a dou modele de evaluare, informatizate: sistemul QUEST, operat de ctre Directoratul Gene- ral pe Probleme Economice i Financiare (DG ECFIN) din cadrul Comisiei Europene, i sistemul HERMIN utilizat în cadrul Directoratului General pentru Politica Regional (DG-REGIO) în multe dintre statele membre, înclusiv în România.
Modelul HERMIN a fost preluat în România în 1998 i a fost ulterior adaptat ca modelul HEROM, fiind compus „la fel ca toate modelele HERMIN, din trei blocuri principale: latura ofertei, care este tratat distinct pentru fiecare din cele patru sectoa- re, blocul absorbiei i componenta de distribuie a venitului” (Comisia Naional de Prognoz, p. 2).
Avantajele utilizrii modelului HEROM pentru sprinirea procesului de construcie bugetar i de evaluare a impactului fondurilor structurale în economia româneasc, sunt prezentate în studiul menionat mai sus, astfel: „permite evaluarea impactului po- liticilor economice asupra sectoarelor individuale i punerea în eviden a schimbrilor sectoriale; este construit pe structura standard a unei economii de pia (...) evaluarea ecuaiilor se bazeaz pe date istorice ale Romaniei, percepând astfel caracteristicile dezvoltrii specifice; este acceptat de Comisia European ca un standard pentru noii membri din etapa de pre-aderare i post-aderare” (Comisia Naional de Prognoz, pp. 9-10).
Modelul E3ME este un model econometric multi-sectorial, regionalizat i dinamic, dezvoltat de Comisia European, pentru a evalua situaiile i politicile de energie-me- diu-economie din UE, adic cei trei parametrii „E”: economici, energetici i de mediu (environment în limba englez) (Comisia European, 2009, p. 5). Pentru o mai bun ilustrare a legturilor i interaciunilor analizate prin acest model, în Figura 2 sunt
93
prezentate cele trei dimensiuni ale modelului (ce au propriile uniti de cont i surse de date, construite de ctre birouri statistice pentru a se asigura reconcilierea sisteme- lor contabile din statele membre) i factorii exogeni care provin din afara cadrului de modelare.
MEDIU (Environment) Politicile
Activitate Pre urile
ENERGIE
statele non-UE
Politica energetic
Figura 2: Modelul E3ME de evaluare
Dat fiind faptul c modelul de evaluare E3ME este configurat în sistem informatic, acesta permite generarea mai multor indicatori economici de energie i de mediu la nivelul UE. Printre cei mai relevani i mai frecvent utilizai indicatori se numr:
– PIB-ul agregat i componentele sale, ca: cheltuielile per gospodrie, investiiile, cheltuielile publice, comerul internaional etc.;
– preurile de consum i cheltuielile, precum i efectele acestora asupra distribuiei per gospodrie;
– ocuparea forei de munc, omajul i ratele salariale pe ramuri ale economiei; – cererea de energie în funcie de sectorul economic, de combustibil i preurile la
energie; – emisiile de CO2 în funcie de sectorul de activitate i de combustibilul folosit i
alte emisii din aer; i – cererea de materie prim (Cambridge Econometrics).
Un model sectorial, modelul TRANS-TOOLS (TOOLS for TRansport Forecasting ANd Scenario Testing), este un sistem de reea european de transport utilizat ca mo- del de analiz a politicilor i în evaluri de impact pentru msurile i politicile privind transportul. În contextul schimbrilor de mediu i al globalizrii (creterea mobilitii persoanelor i a mrfurilor, a tehnologii de comunicare) importana economiei bazate pe cunoatere este tot mai mare. Astfel, scenariile de transport produse prin modele de evaluare a impactului propunerilor de politici vor trebui s ia în considerare toate aceste tendine emergente.
94
Noul model TRANS-TOOLS, dezvoltat de Institutul pentru Studii Tehnologice Pro- spective (IPTS) i DG TREN, în cadrul unui proiect finanat de ctre Comisia European, este caracterizat de urmtoarele specificaii: structur de cerere/ofert, intermodalitate pentru transportul de pasageri/marf, existena fluxurilor intercontinentale (în principal pentru transportul de marf), acoperirea complet a Europei Centrale i de Est (rile în curs de aderare i rile de la frontierele din UE extins), integrarea noilor state membre la un nivel similar cu cele din UE-15, dezvoltarea unui sistem de feedback privind dezvoltarea infrastructurii (dat fiind importana pe care efectele indirecte în economie i la nivel de reea le au, în special în cazul investiiilor substaniale – cum este cazul rilor candidate la aderare), includerea explicit a datelor logistice/lanului de transport de marf, metoda de cuplare cu traficul local, în scopul de a aciona asupra congestionrii traficului pe distane lungi.
2.2.2. Analiza intrrilor i a ieirilor este o metod de analiz macroeconomic a legturilor dintre ramuri (industrii) în termeni monetari. Metoda a fost dezvoltat de ctre Wassily Leontief1 care „a modelat cunotinele noastre despre cum i în ce m- sur elementele constitutive, sau ramurile unei economii interacioneaz (…) pentru a dezvlui ce combinaie de resurse (materii prime, for de munc sau alte tipuri de capital) – numite intrri – sunt necesare pentru atingerea obiectivelor de producie dorite – numite ieiri” (Leontief apud Garfield, 1986, p. 272). Ulterior, acest model de analiz a fost adaptat i preluat în diferite domenii fiind astzi o metod utilizat pe scar larg în politicile i programele de dezvoltare din diferite domenii, având un rol important atât în stadiul de planificare, evaluare a impactului, dar i în predicie.
În domeniul utilizrii fondurilor structurale, analiza intrrilor i ieirilor este frecvent utilizat pentru a evalua impactul politicilor UE asupra diverselor sectoare eligibile de investiii, de la infrastructura fizic, capitalul uman, mediu i energie, pân la sprinirea competitivitii i investiiile în cercetare i dezvoltare. Pentru aceasta, UE a dezvoltat o matrice standard (tabele cadru) de analiz a intrrilor i ieirilor la nivel naional i la nivelul UE. De exemplu, tabelele naionale referitoare la resurse i utilizri (supply and use tables), ofer o imagine detaliat a ofertei de bunuri i de servicii din producia intern i importuri, precum i utilizarea de bunuri i servicii pentru consumul intermediar i consumul final.
Tabelele de resurse i utilizri sunt parte integrant a Sistemului European de Con- turi (SEC 1995). SEC 1995 este în deplin concordan cu Sistemul mondial al Conturilor Naionale (SCN 1993), dar SEC se concentreaz mai mult pe condiiile i datele necesare în Uniunea European. Ca element cheie al conturilor naionale, tabelele de resurse i utilizri dezvoltate pe baza metodei de analiz a intrrilor i ieirilor, reprezint cel mai bun cadru pentru calcularea PIB-ului curent i raportat la puterea de cumprare,
1 În 1973 lui Leontief Wassily i-a fost acordat Premiul Sveriges Riksbank în tiine Economice în memoria lui Alfred Nobel „pentru dezvoltarea metodei de analiz bazat pe intrri-ieire i pentru aplicarea acesteia la problemele economice importante”.
95
i asigur compatibilitatea sistemelor de contabilitate pe plan internaional (Comisia European, 2008).
Aceast matrice este un instrument alctuit „ca o prezentare a conturilor SEC în cadrul unei matrice care expune într-un mod detaliat raporturile dintre un tabel de resurse i de utilizri i conturile sectoriale” (Pop, 2005, p. 271).
Dac la începuturi matricea de contabilitate social folosea tabele de intrri-ieiri pentru a ilustra în termeni monetari fluxurile de bunuri i servicii între conturile unui sistem, dar i între acestea i toate celelalte conturi combinate, în prezent, aceasta este utilizat „ca o matrice de contabilitate naional ce descrie în special conexiunile din- tre fluxurile de venituri i transferuri între diferitele uniti instituionale” (Stahmer, 2002, p. 2).
Pe lâng datele referitoare la interdependena dintre diferitele sectoare economice, matricea de contabilitate social poate furniza i informaii despre ocuparea forei de munc, gospodrii i alte grupuri socio-economice. Structura clasic a unei matrice de contabilitate social este în tabelul 2.
2.3. Evaluarea teoretic
Evaluarea teoretic coreleaz i analizeaz rezultatele i impactul scontat prin im- plementarea unui program cu rezultatele imediate obinute, cu scopul de a explica cum i de ce funcioneaz un program.
Potrivit lui Pawson i Tilley (2004, pp. 2-3) metodele de evaluare teoretic abordeaz programele sociale ca „produse ale imaginaiei umane”, ca „ipoteze pentru îmbunti- rea social”, ceea ce înseamn c „programele sunt teorii întrupate” ce pornesc de la idei de politic social, i sunt preluate de implementatori i îi afecteaz pe beneficiarii finali.
Sondajele reprezint cea mai utilizat form de analiz a percepiilor i opiniilor, preferinelor i ateptrilor exprimate de un numr reprezentativ de subieci asupra unei teme de interes general, mai mult sau mai puin cunoscut sau valorizat de subieci. Specificul sondajelor de opinie este dat de modul interogativ de culegere a datelor i de eantionare, ca metod de restrângere a ariei de aplicare. Din punct de vedere metodologic, sondajul are la baz tehnica chestionarului standardizat i ca tehnic alternativ sau mai degrab complementar, interviul structurat sau semistructurat, ambele aplicate la un eantion de subieci.
Chestionarul este definit de Chelcea (2004) ca tehnic i instrument de cercetare, administrat de ctre operatori de anchet, sau autoadministrat, alctuit dintr-un „an- samblu de întrebri scrise i, eventual, imagini grafice, ordonate logic i psihologic, care (…) determin din partea persoanelor anchetate rspunsuri ce urmeaz a fi înregistrate în scris” (Chelcea, 2004, p. 105).
Interviul, ca tehnic2 de colectare a datelor pentru sondaj presupune o întâlnire3 între un operator de interviu, care adreseaz întrebri, i subiectul cercetrii (respondent).
2 Tehnica interviului are ca instrument de cercetare ghidul de interviu. 3 Întâlnirea poate fi fa în fa, la telefon sau prin mloacele de comunicare facilitate de cone-
xiunea la internet (webcam, chat etc.).
96
Potrivit lui Chelcea, specificul interviului este dat de comunicarea verbal, elemenul fundamental în tehnica interviului fiind convorbirea, facilitat sau nu de întrevedere. Printre avantajele i limitrile în utilizarea tehnicii interviului sunt enumerate de Bayley apud Chelcea (2004) astfel:
Avantajele utilizrii tehnicii interviului: Limitri ale utilizrii tehnicii interviului: – fl exibilitate (rspunsuri specifi ce la fi ecare întrebare); – rata de rspuns mai ridicat comparativ
cu chestionarul; – observarea comportamentelor nonverbale
(plus de informaii); – asigurarea standardizrii condiiilor de rspuns; – control asupra succesiunii întrebrilor; – colectarea unor rspunsuri spontane; – asigurarea unor rspunsuri personale; – asigurarea rspunsului la toate întrebrile; – înregistrarea datei i locului convorbirii, fapt ce
permite comparabilitatea; i – permite studierea unor probleme mai complexe.
– timp mai îndelungat pentru colectarea informaiilor prin interviu;
– erori datorate operatorilor de interviu (efectul de operator);
– imposibilitatea consultrii unor documente în vederea formulrii unor rspunsuri precise;
– neasigurarea anonimatului; – lipsa de standardizare în formularea întrebrilor; – costul ridicat; i – inconveniente date de dispoziia fi zic i psihic
a respondentului în momentul interviului, moment asupra cruia nu are control.
Studiul de caz este una dintre metodele de cercetare cu grad redus de standardizare, ca o consecin a multiplelor surse de date (mai mult sau mai puin valide) ce fac dificil de stabilit a priori teoriile sau ipotezele de urmat. Într-un demers de definire a studiului de caz, Gillham (2000, p. 1) a operaionalizat mai întâi conceptul de caz caracterizându-l astfel: „unitate a activitii umane încorporat în lumea real; ce nu poate fi studiat sau îneleas decât prin raportarea la context; a crei existen se plaseaz aici i acum; i care nu se poate delimita clar de context”.
Astfel, cazul studiat poate fi reprezentat de un individ, un grup, o instituie, o co- munitate, iar un studiu poate viza investigarea unuia sau mai multor cazuri, pentru a rspunde unor întrebri de cercetare specifice prin studierea diverselor tipuri de probe colectate la faa locului i abstractizate ulterior astfel încât s rspund întrebrilor de cercetare (Gillham, 2000).
În domeniul utilizrii fondurilor structurale, metoda studiului de caz este frecvent utilizat pentru prezentarea modelelor de bune practici i pentru întrirea capacitii de absorbie a fondurilor structurale. Acesta permite analiza detaliat i comunicarea eficient a proceselor i rezultatelor investiiilor reprezentate de fondurile structurale, cazul investigat putând fi un proiect, un sector de activitate sau un întreg program operaional.
Dup cum se poate observa, fiecare dintre tehnicile de colectare a datelor de evaluare prezentate mai sus, au avantaje i dezavantaje, fiind mai mult sau mai puin adecvate în funcie de context i de scopul evalurii. De aceea, pentru situaiile în care o singu- r metod nu poate asigura colectarea de informaii consistente, este de preferat a se aplica principiul triangulrii4.
4 Mixarea metodelor (calitative i cantitative) de cercetare în cadrul aceluiai studiu a fost pro- movat începând cu anii 1960 de ctre Donald T. Campbell în msurarea trsturilor psihice prin aboradarea multimetod-multitrstur.
98
Evaluarea de tip realist este un tip de evaluare explicativ, al crei principal scop este de a îmbunti programele sociale identificând „ce” i „cum” funcioneaz pentru anumite grupuri sociale „în ce fel de circumstane” i „în ce privine” (Pawson i Tilley, 2004, p. 2). Pornind de la premisa c schimbrile produse de interveniile sociale îi au resorturile în motivaia i potenialul celor afectai de program, pentru promotorii evalurii realiste, politicile publice nu se pot concretiza decât prin intermediul unor programe active dedicate unor subieci activi. În locul unei definiii pentru evaluarea realist Pawson i Tilley (2004) au propus patru concepte definitorii pentru explicarea i evaluarea programelor, astfel: 1) mecanismul - modalitatea prin care un program produce efecte; 2) contextul - caracteristicile relevante ale condiiilor în care programele sunt aplicate; 3) algoritmul rezultatelor - consecinele dorite i nedorite ale programului, rezultate din activarea unor mecanisme diferite în diferite contexte; i 4) configurarea algoritmului context-mecanism rezultate, adic acele modele ce arat cum i în ce condiii sunt activate mecanismele, pentru a produce modificri în regularitile com- portamentale, organizaionale sau statale. În ceea ce privete aplicabilitatea evalurii de tip realist, cei doi autori menionau c aceasta poate fi utilizat atât prospectiv, în evaluri formative, cât i sumativ, metodelele de evaluare fiind dintre cele mai diverse, în funcie de abordarea cantitativ sau calitativ i în funcie de centrarea pe procesele sau pe rezultatele programului.
Evaluare participativ a aprut i s-a extins ca o consecin fireasc a creterii fon- durilor alocate pentru programe de dezvoltare social. Tot mai muli finanatori, fie c sunt agenii guvernamentale, fie c sunt filantropi sau investitori privai ce i-au îndreptat atenia ctre domeniul social, s-au artat interesai s ia parte la procesul de evaluare sau au desemnat ali actori recunoscui în domeniu pentru a participa la procesul de evaluare. Acest tip de evaluare presupune implicarea stakeholderilor în proiectarea evalurii, definirea rezultatelor i în selectarea tipului de intervenie (Lawrenz i Huffman, 2003). Participarea finanatorilor sau a altor actori relevani la procesul de evaluare nu este o exigen aprut unidirecional de la finanatori, aceas- ta reprezentând i o modalitate a implementatorilor de programe, de a trage capital financiar, prin creterea credibilitii în interiorul breslei.
2.4. Evaluarea alternativelor
2.4.1. Analiza cost-beneficiu „presupune comparaia costurilor i beneficiilor, eva- luarea riscurilor i analiza senzitivitii” (Briggs, Petersone i Smits, 2006, p. 101) i este poate cea mai utilizat metod de evaluare la nivelul proiectelor i programelor finanate din fonduri structurale. Rspândirea pe scar larg a acestei metode, este o consecin a accesibilitii i rapiditii în aplicare, i o urmare fireasc a implementrii unuia dintre principiile de baz ale utilizrii fondurilor structurale – principiul utilizrii eficiente a fondurilor.
Scopul analizei cost-beneficiu este de a realiza o alocare raional a resurselor, ar- tând în ce msur un proiect sau program sau un tip de politic public asigur be- neficii maxime cu un minim de investiii/costuri. Analiza este oarecum reducionist,
99
limitându-se la cuantificarea beneficiilor în termeni monetari, fr a considera anumite elemente ale impactului social produs de anumite msuri. Totui, metoda a cunos- cut de-a lungul timpului mai multe abordri rezultate din combinaia instrumentelor specifice analizei cost-beneficiu cu instrumente de analiz financiar, care, raportate la dimensiuni i registre sociale au produs informaii importante referitoare la distri- buirea beneficiilor unei anumite politici publice în funcie de vârst, sex, naionalitate sau poziie geografic.
Conform Fischer apud Miroiu (2001), principalele etape ce alctuiesc analiza cost- beneficiu sunt:
a) Stabilirea resurselor i entitilor implicate în proiect/program/politic i trecerea în revist a rezultatelor i impactului preconizate – cine pltete i cine beneficiaz (grup int) de intervenia analizat;
b) Atribuirea unei valori monetare pentru toate resursele (materiale, umane, consuma- bile, administrative, de timp etc.) i pentru toate rezultatele politicii – monetizarea rezultatelor indirecte;
c) Cea de-a treia etap const în determinarea i delimitarea impactului, problema cea mai delicat în acest punct este dat de dificultatea estimrii costurilor i be- neficiilor peste timp. O tendin frecvent, dei destul de duntoare este aceea de a nu lua în considerare anumite efecte indirecte, greu de monetizat, situaii în care se recomand realizarea de analize de sensibilitate; i
d) Ultima etap const în calcularea raportului dintre cost i beneficiu. Rezultatul este o singur valoare numeric ce reflect relaia dintre costuri i beneficii.
Este important de reluat aici c analiza cost-beneficiu vizeaz în mod tradiional eficiena economic, dar nu poate reda alte dimensiuni ale unei politici/program/proiect, cum ar fi solidaritatea, altruismul, etica sau alte valori sociale. De aceea, în procesul de alocare bugetar i de evaluare – mai ales în domeniu social – este necesar a se corobora analiza cost-beneficiu cu alte tipuri de evaluare.
2.4.2. Analiza randamentului costurilor (cunoscut i ca analiza cost-eficien sau ana- liza cost-eficacitate) are ca scop utilizarea eficient a resurselor de investiii în sectoare în care beneficiile sunt dificil de cuantificat, fiind un bun instrument de selecie între proiecte, programe sau politici cu aceleai obiective. Dat fiind c diferite alternative sunt asociate cu diferite costuri, evaluarea acestora poate conduce la identificarea i alegerea alternativei cu cel mai mic cost pentru un anumit rezultat, rezultând de aici o mai bun utilizare a resurselor. Hitch i McKean apud Levin (1995, p. 328) menionau c „metoda a fost dezvoltat în anii 1950 de ctre Departamentul de Aprare al SUA, ca un sistem de evaluare a solicitrilor diferitelor ramuri ale forelor armate pentru achiziionarea de sisteme de armament din ce în ce mai costisitoare, cu niveluri diferite de performan pentru misiuni care se suprapuneau”.
Începând cu anii 1960 analiza randamentului costurilor a cptat o larg aplicabilitate în analizarea eficienei programelor guvernamentale, pentru ca din 1990 metoda s fie utilizat pe scar larg în SUA pentru alocarea resurselor din sistemul educaional. Dac analizm semnificaia conceptelor ce denumesc aceast tehnic, eficacitatea se
100
RCE = Suma costurilor Suma efectelor benefi ce
Metoda randamentului costurilor vizeaz activiti, obiective i rezultate, eludând impactul pe termen lung, acest fapt recomandând-o ca foarte util pentru evaluarea de proiecte i programe ale cror obiective intesc rezultate imediate i cuantificabile.
Toate cele trei modele de analiz mai sus prezentate au acelai principiu de funci- onare (raportarea rezultatelor la costuri) i aceleai tehnici de identificare i actualizare a factorilor, dar se deosebesc prin criteriile aplicate în analiza rezultatelor, astfel: mo- delul cost-eficien este centrat pe productivitate, comparând rezultatele obinute cu cheltuielile implicate; în modelul cost-eficacitate criteriul de performan raporteaz efectele obinute la resursele implicate; iar modelul cost-beneficiu are ca principal scop msurarea utilitii raportat la costuri (Gârboan, 2006, p. 108).
2.4.3. Analiza multicriterial reprezint un instrument de luare a deciziilor pe baza evalurii eficienei alternativelor inând cont de diferii factori, fiecare având propria pondere. De obicei, modelul include un numr infinit de alternative i prin urmare trebuie utilizat o procedur de agregare pentru a identifica cea mai bun alternativ (Evans apud Martel, 1999). Analiza multicriterial se realizeaz dup urmtorii pai: a) stabilirea alternativelor i a criteriilor; b) stabilirea ponderilor asociate criteriilor, în funcie de importana i relevana criteriului pentru analiz, astfel încât valoarea ponderat total s fie 1; c) evaluarea i punctarea performanei în funcie de criteriile stabilite (Briggs, Petersone i Smits, 2006, p. 78).
Putem utiliza, de exemplu, analiza multicriterial pentru a analiza impactul dife- ritelor programe operaionale, în ceea ce privete îndeplinirea obiectivelor orizontale stabilite prin PND 2007-2013.
Tabel 3: Exemplu de analiz multicriterial utilizat în evaluarea fondurilor structurale
Program Operaional Criterii ↓ Puncte * Pondere Impact
POSDRU
Egalitate de anse 4 0,2 0,8 Dezvoltare durabil 2 0,6 1,2 Inovare i TIC 1 0,2 0,2
Total = 2,2 – impact mediu 2,2
POSCCE
Egalitate de anse 1 0,2 0,2 Dezvoltare durabil 3 0,6 1,8 Inovare i TIC 4 0,2 0,8
Total = 2,8 – impact semnifi cativ 2,8
POR
Egalitate de anse 1 0,2 0,2 Dezvoltare durabil 4 0,6 2,4 Inovare i TIC 2 0,2 0,4
Total = 3 – impact semnifi cativ 3 * 0 - nici un impact; 1 – impact redus; 2 - impact mediu; 3 - impact semnificativ; 4 - impact mare.
101
În tabelul de mai sus, am ales pentru exemplificare trei programe operaionale i le-am analizat pentru a evalua în ce msur fiecare dintre acestea contribuie la îndepli- nirea obiectivelor orizontale asumate prin PND 2007-2013. Dup selectarea programelor operaionale i enumerarea criteriilor de analiz (obiectivele orizontale), fiecrui criteriu i-a fost atribuit o pondere în funcie de importana în procesul de dezvoltare social a rii noastre. În acest exemplu am atribuit o pondere mai mare dezvoltrii durabile i ponderi egale criteriilor referitoare la egalitate de anse i inovare i TIC. Odat stabilit cadrul de analiza, fiecare program operaional a fost evaluat i punctat în funcie de importana pe care o acord fiecrui obiectiv orizontal. Rezultatele obinute reprezint media ponderat a punctajelor, astfel c în urma analizei multicriteriale ce acord o importan major dezvoltrii durabile, POR este programul cu cel mai mare impact pentru îndeplinirea obiectivelor orizontale asumate prin PND 2007-2013.
Aceast metod este un bun instrument în evaluarea ex-ante a proiectelor de infra- structur, de mediu, dezvoltare rural etc., dac se realizeaz cu expertiza specialitilor din sectoarele analizate, altfel, atât criteriile stabilite cât i punctajele pot fi manipulate, pentru a conduce la rezultate inconsistente. Pentru aceasta, prioritizarea în materie de politici publice se face utilizând analiza multicriterial „în combinaie cu alte metode precum analiza cost-beneficiu sau cost-eficacitate” (Briggs, Petersone i Smits, 2006, p. 78).
3. Rolul evalurii în contextul stabilirii cadrului financiar multianual 2014-2020
Fr a avea pretenia de a fi trecut în revist toate tipurile i metodele de evaluare aplicabile politicii de asisten financiar prin instrumente structurale, închei aceast incursiune în domeniul vast al evalurii subliniind, înc o dat, rolul formativ, pri- mordial al acestui proces. În acest sens a prelua, ca relevant, afirmaia lui Vladimír Kváa (2012): „evaluarea ar trebui în final s contribuie la proiectarea i la punerea în aplicare de politici mai bune”.
Afirmaia de mai sus este cu atât mai important în acest moment, când se aeaz bazele cadrului financiar multianual 2014-2020 i când atenia decidenilor ar trebui s se focalizeze mai mult asupra evalurii activitilor, proceselor, performanelor institu- ionale i a rezultatelor obinute de România în perioada 2007-2013. Aceast evaluare ar putea construi un cadru strategic de intervenie adaptat la contextul social, economic i natural autohton, care s reflecte mai bine schimbrile structurale care au caracterizat evoluia statului. Întreg discursul public actual este construit în jurul alocrii bugetare ce îi revine României în urmtorii apte ani i prea puin atenie este acordat definirii obiectivelor strategice i prioritilor de aciune pentru care vor fi utilizai banii. Fr a nega faptul c dezvoltarea economic i bunstarea sunt direct influenate de resursele economice (aici veniturile alocate), totui pentru o analiz satisfctoare a performanei economice i a standardelor de via este important depirea msurrii în termeni exclusiv monetari.
Capacitatea de a elabora i pregti proiecte cu finanare european, dar i capaci- tatea de a le implementa depind în primul rând de resursele umane alocate în cadrul
102
autoritilor, de gradul lor de pregtire i de fluxul informaional utilizat. În general, fondurile europene sunt relativ greu de accesat, dar i mai greu de utilizat odat ce au fost obinute, dat fiind procesul birocratic de management. Mobilizarea resurselor comunitare i naionale poate fi facilitat prin simplificarea sau mcar prin clarificarea procesului de accesare a fondurilor, înelegând prin aceasta reguli i proceduri unitare i coerente, predictibilitate i garania respectrii legii (fie c vorbim de respectarea contractelor între beneficiari i autoritile de management – legea prilor, fie de re- gulamentele i instruciunile emise de ctre autoritile de management, care sunt de multe ori abuzive sau în contradicie cu legislaia). Toate acestea au crescut nivelul de incertitudine i scepticismul beneficiarilor i potenialilor beneficiari fa de fondurile structurale, în pofida faptului c aceste fonduri au reprezentat o surs alternativ de capital financiar disponibil pentru actorii de pe piaa liber în plin criz economic.
Rolul evalurii în redefinirea cadrului de utilizare a fondurilor structurale este ma- jor în contextul pregtirii perioadei de programare 2014 – 2020, pentru c experiena actual trebuie valorificat astfel încât urmtorul Cadru Strategic Naional de Referin s fie fundamentat pe contextul socio-economic naional i pe experienele proprii în procesul de accesare a banilor europeni.
Prezentul context economico-social mondial, caracterizat de comprimarea i instabi- litatea pieei muncii, impune identificarea de soluii creativ-inovative care s rspund complexitii nevoilor i problemelor sociale aprute din cauza crizei economice. i prin prisma acestor nevoi, Politica Regional de Coeziune Economic i Social a UE trebuie s se recalibreze i s confirme prin aciuni concrete cele patru prioriti promovate prin strategiile sale de dezvoltare (Agenda Lisabona i Strategia Europa 2020) i anu- me: gra pentru ceteni, gra pentru mediul înconjurtor, creterea competitivitii, i cercetarea i inovarea.
Bibliografie:
1. Albu, L.L., „Modelarea i evaluarea impactului investiiilor directe, naionale i in- ternaionale asupra pieei muncii i evoluiei macroeconomice din România. Modele macroeconomice”, 2007, [Online] disponibil la adresa http://www.ipe.ro/RePEc/Wor- kingPapers/cs1516-1.pdf, accesat la data de 20 ianuarie 2012.
2. Battistin, E. i Rettore, E.‚ „Ineligibles and Eligible Non-participants as a Double Com- parison Group in Regression-Discontinuity Designs”, 2008, Journal of Econometrics, vol. 142, nr. 2, pp. 715-730.
3. Bradley, J., Morgenroth, E., Gács, J. i Untiedt, G., „A Study of the Macro-Economic Impact of the Reform of EU Cohesion Policy”, 2004, [Online] disponibil la adresa http:// ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/3cr/macro_impact.pdf, ac- cesat la data de 11 octombrie 2011.
4. Brandsma, A., Gardiner, B., Ivanova, O. i Kancs, A.‚ „RHOMOLO: A Dynamic General Equilibrium Modelling Approach to the Evaluation of the EU's Regional Policies”, 2011, [Online] disponibil la adresa http://www.regional-studies-assoc.ac.uk/events/2011/mar- slovenia/papers/Brandsma.pdf, accesat la data de 15 ianuarie 2012.
103
5. Briggs, S., Petersone, B. i Smits, K., Manual de metode folosite în planificarea politicilor publi- ce i evaluarea impactului, Secretariatul General al Guvernului României, Bucureti, 2006.
6. Caliendo, M. i Kopeinig, S., „Some Practical Guidance for the Implementation of Pro- pensity Score Matching”, 2008, Journal of Economic Surveys, vol. 22, nr. 1, pp. 31-72.
7. Cambridge Econometrics, „E3ME: An Economy-Energy-Environment Model of Europe Technical Manual, Version 5.5”, [Online] disponibil la adresa http://www.camecon.com/ Libraries/Downloadable_Files/E3ME_Manual.sflb.ashx, accesat la data de 23 ianuarie 2012.
8. Card, D. i Farber, H.S., „Introduction: Festschrift Articles Honoring Orley Ashenfelter”, 2005, Industrial & Labor Relations Review, vol. 58, nr. 3, pp. 331-334.
9. Chelcea, S., Iniiere în cercetarea sociologic, Bucureti: Comunicare.ro, 2004. 10. Cojocaru, ., Evaluarea programelor de asisten social, Iai: Polirom, 2010. 11. Comisia European, „Al cincilea Raport de coeziune economic, social i teritorial”,
2010, [Online] disponibil la adresa http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/ official/reports/cohesion5/pdf/5cr_ro.pdf, accesat la data de 1 februarie 2012.
13. Comisia European, „Evalsed: The Resource for the Evaluation of Socio-Economic De- velopment”, [Online] disponibil la adresa http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/ docgener/evaluation/evalsed/index_en.htm, accesat la data de 11 februarie 2012.
14. Comisia European, „Evaluating Socio-Economic Development, Sourcebook 2: Me- thods & Techniques Macroeconomic Models”, 2009, [Online] disponibil la adresa http:// ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/evaluation/evalsed/sourcebooks/me- thod_techniques/modelling/macroeconomic_models/index_en.htm, accesat la data de 16 ianuarie 2012.
15. Comisia European, „TRANS-TOOLS” [Online] disponibil la adresa http://energy.jrc. ec.europa.eu/transtools/index.html, accesat la data de 23 martie 2012.
16. Comisia European‚ „Evaluarea Politicii Regionale”, Panorama Inforegio, nr. 33, 2010, [Online] disponibil la adresa http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/ panorama/pdf/mag33/mag33_ro.pdf, accesat la data de 1 decembrie 2011.
17. Comisia Naional de Prognoz, „Impactul fondurilor structurale în România. Evaluare cu ajutorul modelului HEROM”, [Online] disponibil la adresa http://www.cnp.ro /user/ repository/bf097831fce71ce023a4.pdf, accesat la data de 20 ianuarie 2012.
18. Cook, D.T.‚ „Waiting for Life to Arrive: A History of the Regression-Discontinuity Design in Psychology, Statistics and Economics”, 2008, Journal of Econometrics, vol. 142, nr. 2, pp. 636-654.
19. Cooperrider, D.L., Whitney, D. i Stavros, J.M., Appreciative Inquiry Handbook: For Leaders of Change, ediia a 2-a, Brunswick, Ohio: Crown Custom Publishing, 2008.
20. Duch-Brown, N., Montolio, D. i Mediavilla, M., „Evaluating the Impact of Public Sub- sidies on a Firm’s Performance: A Quasi-Experimental Approach”, Working Paper, 2007, [Online] disponibil la adresa http://ssrn.com/abstract=1847600, accesat la data de 25 ianuarie 2012.
104
21. Garfield, E.‚ „Wassily Leontief: Pioneer of Input-Output Analysis” 1986, Essays of an Information Scientist, vol. 9, nr. 37, pp. 272-281.
22. Gârboan, R., Metode utilizate în evaluarea programelor: Analiza impactului social, Cluj-Na- poca: Accent, 2006.
23. Ghosh, A.S. i Thorstensen, L., „High Performing Economic Development Organi- zations”, 2011, [Online] disponibil la adresa http://www.huttoedc.com/wp-content/ uploads/2013/08/4-29-11-economical.pdf, accesat la data de 12 februarie 2012.
24. Gillham, B., Case Study Research Methods, London: Continuum International Publishing Group, 2000.
25. Imbens, W.G. i Wooldridge, J.M., „Recent Developments in the Econometrics of Pro- gram Evaluation”, 2009, Journal of Economic Literature, vol. 47, nr. 1, pp. 5-86.
26. Institutul Tavistok, GHK i IRS, „Manualul pentru Evaluarea Dezvoltrii Socio-Eco- nomice”, 2003, [Online] disponibil la adresa www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/ cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/0_Studii_Instrumente_Structurale/Pag.2_Eva- luare/2_Manual_Evaluare_Dezv_Ec_Soc.pdf, accesat la data de 15 ianuarie 2012.
27. Kváa, V., „Evaluability: A Wider Perspective and Key Aspects”, lucrare prezentat la Conferina Internaional „Evaluarea: Constatri i Experiene pentru Perioada 2014- 2020”, Bucureti, 26-27 Aprilie 2012.
28. Lawrenz, F. i Huffman, D.‚ „How Can Multi-Site Evaluations be Participatory?”, 2003, American Journal of Evaluation, vol. 24, nr. 4, pp. 471-482.
29. Levin, H.M., „Cost-Effectiveness Analysis”, în Carnoy, M. (ed.), International Encyclo- pedia of Economics of Education, ediia a 2-a, Cambridge: Cambridge University Press, 1995, pp. 381-386.
30. Martel, J.M.‚ „Multicriterion Decision Aid: Methods and Applications”, lucrare pre- zentat la Conferina Anual CORS-SCRO, 7-9 iunie 1999, Windsor, Ontario, [Online] disponibil la adresa http://www.cors.ca/bulletin/v33n1_1e.pdf, accesat la data de 4 feb- ruarie 2012.
31. McDonald, S.‚ „Prices, Social Accounts and Economic Models”, lucrare prezentat la 10th Global Economic Analysis Conference „Assessing the Foundations of Global Eco- nomic Analysis”, Iunie 2007, Indiana, SUA, [Online] disponibil la adresa http://ae761-s. agecon.purdue.edu/resources/download/3208.pdf, accesat la data de 1 februarie 2012.
32. Miroiu, A., Introducere în analiza politicilor publice, Bucureti: Editura Punct, 2001. 33. Pawson, R. i Tilley, N., „Realist Evaluation”, 2004, [Online] disponibil la adresa http://
www.communitymatters.com.au/RE_chapter.pdf, accesat la data de 15 ianuarie 2012. 34. Pop, V.‚ „Contabilitatea social i contabilitatea naional”, 2005, Analele Universitii
din Oradea, tiine Economice, tom XIV, pp. 270-272. 35. Preskill, H. i Russ-Eft, D., Building Evaluation Capacity: 72 Activities for Teaching and
Training, Thousand Oaks: Sage Publications, 2005. 36. Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a pre-
vederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regional, Fondul Social European i Fondul de Coeziune i de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, [Online] disponibil la adresa http://www.fsesudest.ro/legislatie/070307r1083RO.pdf, accesat la data de 2 septembrie 2012.
105
37. Scriven, M., „An Introduction to Meta-Evaluation”, 1969, Educational Product Report, vol. 2, nr. 5, pp. 36-38.
38. Scriven, M., „Key Evaluation Checklist (KEC)”, 2011, [Online] disponibil la adresa http:// michaelscriven.info/images/KEC_4.18.2011.pdf, accesat la data de 5 septembrie 2012.
39. Scriven, M., „Minimalist Theory: The Least Theory that Practice Requires”, 1998, Ame- rican Journal of Evaluation, vol. 19, nr. 1, pp. 57-70.
40. Scriven, M., „Prose and Cons about Goal-Free Evaluation”, 1991, American Journal of Evaluation, vol. 12, nr. 1, pp. 55-76.
41. Stahmer, C., „Social Accounting Matrices and Extended Input-Output Tables”, 2002, [Online] disponibil la adresa http://www.carsten-stahmer.de/downloads/HP.2002- 07.%20Social_Accounting_Matrices_and_Extended_Input-Output%20Tables.pdf, ac- cesat la data de 10 octombrie 2012.
42. Straw, R.B. i Herrell, J.M.‚ „A Framework for Understanding and Improving Multisite Evaluations”, 2002, New Directions for Evaluation, vol. 2002, nr. 94, pp. 5-16.
43. Stufflebeam, L.D.‚ „The Metaevaluation Imperative”, 2001, American Journal of Evalua- tion, vol. 22, nr. 2, pp. 183-209.
44. Swedish Institute for Growth Policy Studies, „The EC Regional Structural Funds Impact in Sweden 1995–1999”, 2004, [Online] disponibil la adresa http://www.innovation.lv/ ino2/publications/A2004_028.pdf, accesat la data de 16 ianuarie 2012.
45. The Official Web Site of the Nobel Prize, [Online] disponibil la adresa http://www.no- belprize.org/nobel_prizes/economics/laureates/1973, accesat la data de 6 februarie 2012.
46. Todd, E.P. i Wolpin, I.K.‚ „Ex Ante Evaluation of Social Programs”, 2007, [Online] disponibil la adresa http://athena.sas.upenn.edu/~petra/papers/exante.pdf, accesat la data de 11 februarie 2012.
47. ignescu, I.E. i Roman, M.D., Macroeconomie. O abordare cantitativ, Bucureti: Editura Economic, 2005.
48. Worthen, B.R., „Program Evaluation”, în Walberg, H. i Haertel, G. (editori), The In- ternational Encyclopedia of Educational Evaluation, Toronto: Pergammon Press, 1990, pp. 42-47, [Online] disponibil la adresa http://legacy.oise.utoronto.ca/research/field-centres/ ross/ctl1014/Worthen1990.pdf, accesat la data de 5 martie 2012.