112
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului de muncă. Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor de muncă Indicaţii metodice Chişinău 2007

Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

  • Upload
    others

  • View
    5

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă

Evaluarea igienică a factorilor mediului

ocupaţional şi a procesului de muncă.

Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor

de muncă

Indicaţii metodice

Chişinău 2007

Page 2: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

2

Indicaţiile metodice în cauză au fost elaborate în baza Directivelor Uniunii

Europene nr.89/391/CEE din 12.06.1989 pentru promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi

securităţii la locul de muncă; nr.89/654/CEE din 30.11.1989 privind cerinţele minime

de sănătate şi securitate pentru locul de muncă; nr.98/24/CEE din 07.04.1998 cu privire

la protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţi

chimici la locul de muncă; nr.2000/54/CE din 18.09.2000 privind protecţia lucrătorilor

contra riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici la locul de muncă;

nr.2003/10/CE din 06.02.2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot);

nr.2001/45/CE din 27.06.2001 care amendează directiva Consiliului nr.89/655/CEE cu

privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a

echipamentelor de lucru la locul de muncă; nr.2004/40/CEE din 29.04.2004 privind

cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri

generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice); etc.; documentului Federaţiei Ruse

R 2.2.2006-05 „Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и

трудового процеса. Критерии и классификация условий труда‖ şi ajustate la

legislaţia naţională de către colaboratorii secţiei igiena muncii a CNŞPMP Victor

Băbălău – şef secţie igiena muncii, Larisa Migali – medic igienist igiena muncii

Recenzenţi:

Gheorghe Ostrofeţ – doctor hab.în medicină, profesor universitar, şef catedră igiena

generală a USMF „N.Testemiţanu‖

Victor Meşină – asistent universitar, catedra Igienă a USMF „N.Testemiţanu‖

Page 3: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

3

Indicaţiile metodice conţin noţiuni, termeni, criterii şi modalităţi de evaluare

igienică a condiţiilor de muncă, a gradului de efort şi suprasolicitări în timpul muncii.

Acestea, fiind punct de reper pentru estimarea clasei de nocivitate a mediului

ocupaţional şi gradului de oboseală în timpul muncii, pot servi ca bază pentru atestarea

locurilor de muncă şi elaborarea măsurilor profilactice şi nu numai.

Indicaţiile metodice în cauză vor servi ca ghid în activitatea medicilor igienişti,

specialiştilor în protecţia şi securitatea muncii, sindicatelor ramurale, în investigaţiile

ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor unităţi

economice. Totodată, aceste indicaţii metodice pot fi folosite ca material didactic pentru

studenţi, rezidenţi, cursanţi în procesul de perfecţionare şi reciclare.

Examinat şi aprobat la Consiliul de Experţi al Ministerului Sănătăţii al Republicii

Moldova

_____________________proces verbal nr.____________________

Page 4: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

4

Cuprins

1. Modalitatea de aplicare, generalităţi.................................................. 5

2. Referire la unele documente legislative şi normative........................ 7

3. Termeni şi noţiuni de bază................................................................. 7

4. Principiile generale de clasificare igienică a condiţiilor de muncă.... 9

5. Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor de muncă la acţiunea

factorilor ocupaţionali şi ai procesului de muncă..............................

11

5.1. Factori chimici.................................................................................. 11

5.2. Factori biologici................................................................................ 13

5.3. Aerosoli de acţiune preponderent fibrogenă...................................... 14

5.4. Factori fizici vibroacustici................................................................ 15

5.5. Condiţii microclimatice.................................................................... 18

5.6. Mediul de lumină.............................................................................. 23

5.7. Câmpurile şi radiaţiile electromagnetice nonionizante...................... 25

5.8. Activităţi profesionale cu surse de radiaţii ionizante......................... 28

5.9. Evaluarea condiţiilor de muncă în prezenţa aeroinilor...................... 28

5.10. Eforturile fizice şi suprasolicitările în timpul muncii........................ 28

5.11. Principii generale de evaluare igienică a condiţiilor de muncă......... 33

Anexa 1 Substanţe cu acţiune monodirecţionată cu efecte sumare.................. 37

Anexa 2 Lista substanţelor ce prezintă pericol de intoxicaţii acute................. 37

Anexa 3 Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice cu efect

cancerigen pentru om.........................................................................

43

Anexa 4 Lista substanţelor ce periclitează sănătatea reproductivă a omului... 46

Anexa 5 Lista substanţelor cu acţiune alergenă............................................... 48

Anexa 6 Lista substanţelor pentru care va fi exclusă inhalarea sau contactul

cu tegumentele...................................................................................

57

Anexa 7 Protecţia prin timp la lucrări în condiţii nocive................................. 58

Anexa 8 Exigenţe generale faţă de organizarea controlului conţinutului de

substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale.....................................

62

Anexa 9 Exigenţe faţă de controlul poluării aerului zonei ocupaţionale cu

microorganisme..................................................................................

75

Anexa 10 Metodele de prelucrare a rezultatelor măsurării factorilor acustici... 78

Anexa 11 Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor de producere

amenajate cu sisteme de încălzire prin lambriuri...............................

80

Anexa 12 Exemple de evaluare a condiţiilor de muncă după indicii

microclimatici....................................................................................

81

Anexa 13 Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a condiţiilor de muncă

cu sursele de iradiere ionizantă..........................................................

86

Anexa 14 Metodele de determinare a gradului de efort în timpul muncii.......... 92

Anexa15 Metodele de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii............... 98

Acte normative şi surse de literatură care pot fi consultate.................................. 111

Page 5: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

5

„APROB”

Medic şef sanitar de Stat al Republicii Moldova

____________________ Sergiu Raţă „____”_______________2007 Nr.___________

„Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a

procesului de muncă. Criteriile igienice de clasificare

a condiţiilor de muncă” Indicaţii metodice

1. Modalitatea de aplicare, generalităţi

Indicaţiile metodice în cauză includ criteriile igienice de evaluare ale condiţiilor de

muncă, a gradului de efort şi suprasolicitări în timpul muncii, în baza cărora a fost

elaborată clasificarea condiţiilor de muncă după gradul de nocivitate şi

periculozitate.

Documentul în cauză se aplică pentru evaluarea igienică a condiţiilor şi

particularităţilor muncii la locurile de muncă cu următoarele scopuri:

Controlul corespunderii condiţiilor de muncă a angajatului regulilor şi normativelor

igienice în vigoare şi obţinerea concluziei sanitaro-epidemiologice;

Specificarea priorităţilor la efectuarea măsurilor în asanarea condiţiilor de muncă,

evaluarea eficacităţii acestor măsuri;

Crearea bazei de date privind condiţiile de muncă la nivel de unitate economică

(întreprindere, raion, oraş, ramură, republică);

Atestarea locurilor de muncă conform condiţilor igienice, planificarea măsurilor de

protecţie a muncii în întreprindere (instituţie);

Perfectarea caracteristicii sanitaro-igienice a condiţiilor de muncă ale fiecărui

muncitor în parte;

Raportarea stării de sănătate a angajaţilor la condiţiile de muncă (în cazurile

examenelor medicale periodice sau la elaborarea paşaportului igienic al sectorului,

secţiei, întreprinderii);

Cercetarea cazurilor de maladii, intoxicaţii profesionale sau ale altor dereglări de

sănătate, cauzate de condiţiile nefavorabile de muncă.

Aplicarea acestui ghid trebuie privită în calitate de prima etapă în evaluarea

riscurilor profesionale (conform R 2.2.1766-03 „Ghid de evaluare a riscului pentru

sănătatea muncitorilor. Bazele organizator-metodice, principiile şi criteriile‖), Moscova,

2003.

Executarea lucrărilor în condiţiile nerespectării normativelor igienice este

considerată ca element de violare a prevederilor Legii Parlamentului Republicii

Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513-XII din

16.06.93 şi serveşte drept reper pentru serviciile abilitate în protecţia drepturilor

consumatorilor şi sănătăţii populaţiei pentru sancţionarea legală a persoanelor vinovate

de condiţiile nocive şi periculoase de muncă, încălcările legislaţiei în vigoare.

Lucrul în condiţii ce nu corespund normativelor igienice contravine legislaţiei

Republicii Moldova – „Codului Muncii‖ nr.154-XV din 28.03.2003, „Legii

privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei‖ nr.1513-XII din

Page 6: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

6

16.06.1993, „Legii cu privire la protecţia muncii‖ nr.625-XII din 02.07.1991,

etc. Aceste contravenţe permit Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau

altor organe de control impunerea sancţiunilor şi pedepsirea persoanelor

vinovate de nerespectarea condiţiilor igienice admise.

În cazurile când angajatorul din motive argumentate (tehnologice sau de alt gen) nu

poate respecta în măsură deplină normativele igienice la locurile de muncă, el trebuie

(în baza art.10, p(2), litera e) al Codului Muncii al RM nr.154-XV), să asigure

inofensivitatea exercitării lucrărilor pentru sănătatea angajaţilor. Acest scop poate fi

atins prin realizarea unui complex de măsuri de protecţie - organizatorice, sanitaro-

igienice, de reducere a timpului de acţiune a factorilor nocivi asupra angajaţilor, prin

elaborarea regimurilor raţionale de muncă şi odihnă, aplicarea mijloacelor de protecţie

individuală şi altele. În asemenea cazuri angajaţii au dreptul la informaţie completă şi

veridică despre condiţiile de muncă, gradul de nocivitate a acestora, despre eventualele

repercusiuni asupra sănătăţii, mijloacele necesare de protecţie individuală şi despre

măsurile medico-profilactice.

Depăşirea normativelor igienice, cauzată de particularităţile anumitor profesii (spre

exemplu munca aviatorilor, marinarilor, scafandrilor, pompierilor, salvatorilor, etc.),

este reglementată prin acte departamentale, naţionale sau internaţionale, servesc drept

bază pentru aplicarea unor regimuri raţionale de muncă şi odihnă, pentru protecţia

socială a profesiilor respective. Condiţiile reale de muncă în branşele susnumite vor fi

evaluate conform ghidului în cauză. Notă: În cazurile extremale (la lucrări de salvare, de stingere a incendiilor şi a.) din considerente de securitate

controlul factorilor ocupaţionali nu se efectuează.

Lucrările în condiţii periculoase de clasa 4 de nocivitate (extremale) sunt interzise,

cu excepţia lucrărilor de salvare, de lichidare a accidentelor, de executare a lucrărilor

urgente, de prevenire a situaţiilor extremale. În asemenea cazuri lucrările se vor face cu

aplicarea mijloacelor individuale de protecţie în anumite regimuri reglementate pentru

astfel de lucrări.

Timpul de contact al angajaţilor din unele profesii cu factorii nocivi (protecţia prin

timp) se stabileşte de către angajator cu acordul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de

Stat teritorial. Protecţia sănătăţii angajaţilor prin timp reduce impactul factorilor nocivi

asupra sănătăţii, dar, de regulă, nu schimbă clasa condiţiilor de muncă.

Documentul în cauză este destinat:

Instituţiilor ce supraveghează respectarea regulilor şi normativelor igienice la

locurile de muncă, evaluează condiţiile igienice de muncă, exercită monitoringul social-

igienic.

Instituţiilor acreditate pentru efectuarea lucrărilor de evaluare a condiţiilor de muncă

(atestarea locurilor de muncă).

Instituţiilor medico-sanitare care acordă asistenţă medicală angajaţilor la

întreprinderi, centre de patologii profesionale, de medicină a muncii (sinestătătoare sau

pe lângă oficiul medicilor de familie).

Patronilor şi muncitorilor pentru informarea lor despre condiţiile de muncă la

locurile de muncă (la angajare şi în procesul de muncă).

Organelor de asigurare socială şi medicală, care stabilesc coeficientul de plată în

dependenţă de riscul profesional.

Pentru anumite genuri de activitate, profesii, lucrări, care au un specific pronunţat

(aviaţia civilă, flota maritimă, calea ferată, conducătorii auto, departamentul stării

Page 7: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

7

excepţionale, pompierii, aplicarea în economie a substanţelor radioactive etc.) pot fi

elaborate regulamente igienice ramurale, acestea fiind în mod obligatoriu coordonate de

Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al RM.

2. Referire la unele documente legislative şi normative:

Codul Muncii al RM nr.154-XV din 28.03.2003.

Hotărârea Guvernului RM nr.168 din 05.04.1993 „Despre aprobarea Regulamentului

cu privire la modul de atestare a locurilor de muncă pentru confirmarea dreptului la

acordarea pensiilor în condiţii avantajoase‖.

Legea Parlamentului Republicii Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică

a populaţiei Nr.1513-XII din16.06.93.

Legea Parlamentului Republicii Moldova privind ocrotirea sînătăţii nr.411-XIII din

28.03.95.

Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr.756-XIV din

24.12.99.

Regulamentul privind supravegherea Sanitaro-Epidemiologică de Stat în RM,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.423 din 03.05.2000.

Hotărîrea Guvernului RM nr.717 din 07.06.2002 „Despre aprobarea concepţiei

organizării şi funcţionării monitoringului socio-igienic în Republica Moldova şi

Regulamentului privind monitoringul socio-igienic în Republica Moldova‖.

Hotărîrea Guvernului RM nr.1335 din 10.10.2002 „Despre aprobarea

Regulamentului cu privire la evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi

modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri de

compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile‖.

Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la aprobarea Listei-tip a lucrărilor şi locurilor

de muncă cu condiţii grele şi deosebit de grele, vătămătoare şi deosebit de vătămătoare

pentru care salariaţilor li se stabilesc sporuri de compensare‖ nr.1487 din 31.12.2004.

3. Termeni şi noţiuni de bază

Igiena muncii – ramură a medicinei profilactice care se ocupă de studierea

condiţiilor şi procesului de muncă, influenţa lor asupra sănătăţii şi stării funcţionale

ale organismului angajatului şi care elaborează baze ştiinţifice şi măsuri privind

profilaxia acţiunii nefavorabile a factorilor ocupaţionali şi procesului de muncă

asupra angajaţilor.

Loc de muncă – zona delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată

cu mijloace de muncă (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier, etc.) şi obiecte

ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate, etc.), organizat în

vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcţii, de către

unul sau mai mulţi executanţi cu pregătire şi deprinderi necesare, în condiţii tehnice,

organizatorice şi de protecţie a muncii precizate.

Loc de muncă permanent – locul în care angajatul se află mai mult de 50% din ziua

de muncă sau mai mult de 2 ore încontinuu. Dacă lucrările se fac în mai multe locuri,

toate locurile se vor considera loc de muncă permanentă.

Condiţii de muncă – totalitatea factorilor de mediu ocupaţional şi procesului de

muncă ce pot influenţa capacitatea de muncă şi sănătatea angajatului.

Page 8: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

8

Condiţii de muncă optime – condiţii la locul de muncă care asigură menţinerea

bunei capacităţi de muncă.

Condiţii inofensive de muncă – condiţii de muncă în care factorii profesionali nocivi

şi periculoşi sunt excluşi sau nivelurile acestora nu depăşesc normativele stabilite.

Condiţii de muncă nocive – condiţii de muncă în care sunt prezenţi anumiţi factori

nocivi ce pot avea acţiune nefavorabilă asupra angajatului şi/sau asupra urmaşilor

acestuia.

Capacitate de muncă – stare psihică emoţională şi fiziologică a organismului, care îi

permite omului să efectueze calitativ un anumit volum de lucru într-un anumit timp.

Factor ocupaţional nociv - factori de mediu sau proces de muncă, care în anumite

condiţii (de intensitate, durată) pot periclita sănătatea, în particular, pot cauza boli

profesionale, reduce capacitatea de muncă temporar sau de lungă durată, pot spori

incidenţa morbidităţii profesionale, generale sau infecţioase, pot avea impact asupra

sănătăţii urmaşilor.

La factorii nocivi de muncă se referă:

Factori chimici – substanţe chimice, amestecuri, inclusiv substanţe de origine

biologică (antibiotice, vitamine, hormoni, fermenţi, preparate proteice şi a) obţinute

prin sinteză chimică şi/sau pentru controlul cărora se aplică metode chimice de

investigaţii.

Factori fizici - temperatură, umiditate, mişcarea (mobilitatea) aerului, radiaţii

calorice; câmpuri şi radiaţii electromagnetice nonionizante: câmpuri electrostatice,

câmpuri magnetice, inclusiv geomagnetice, câmpuri electrice şi magnetice de

frecvenţă industrială (50Hz), radiaţii electromagnetice de frecvenţă radio, radiaţii

electromagnetice de diapazon optic, inclusiv radiaţii laser şi ultraviolete; radiaţii

ionizante; zgomot industrial, ultrasunet, infrasunet; vibraţii (locale şi generale);

aerosoli (pulberi) preponderent cu acţiune fibrolizantă; iluminare – naturală (optimă

sau insuficientă), artificială (insuficientă), luciul orbitor direct şi reflectat, pulsaţia

iluminării; iluminare excesivă, neuniformitate înaltă a luminii: particule ionizate ale

aerului – aeroioni.

Factori biologici – microorganisme producente (secretoare), celule şi spori vii din

preparate, microorganisme patogene.

Factori ai procesului de muncă.

Greutatea muncii – o particularitate a procesului de muncă ce determină

preponderent gradul de efort al aparatului locomotor şi al sistemelor funcţionale ale

organismului – cardiovascular, respirator şi a. Greutatea muncii se determină prin

încordarea fizică, dinamică, greutatea obiectului ridicat şi deplasat, prin numărul

total de mişcări stereotipe în timpul muncii, gradul de efort static, poziţia corpului în

timpul muncii – gradul de înclinare, deplasare în spaţiu.

Intensitatea muncii – particularitate a procesului de muncă prin care se reflectă

preponderent gradul de suprasolicitări ale sistemului nervos central, ale organelor

sensoriale, gradul de tensiune emoţională a angajatului. La acest grup de factori

de muncă se referă încordările intelectuale, sensoriale, emoţionale, gradul de

monotonie al lucrului, regimul de mucă.

Factor periculos de muncă - factor ocupaţional sau de muncă ce poate cauza

patologie acută, o deteriorare rapidă a sănătăţii, sau chiar decesul. Unii factori nocivi

Page 9: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

9

de muncă pot deveni periculoşi în dependenţă de doza, nivelul acestora, durata

acţiunii lor asupra organismului.

Boală profesională – boală acută sau cronică în etiologia căreia preponderent sunt

factorii nocivi şi nefavorabili ai mediului ocupaţional sau ai procesului de muncă şi

duc la o pierdere temporară sau permanentă a capacităţii de muncă.

Boală legată de profesiune - boala de etiologie multifactorială, la care factorii

determinanţi sunt de natură profesională.

Respectarea normativelor igienice nu exclude apariţia dereglărilor sănătăţii la

persoanele sensibile la factori nocivi din mediul de producere.

Normative igienice ale condiţiilor de muncă (concentraţia maximală admisibilă,

nivelul maximal admisibil) – nivelurile, dozele factorilor ocupaţionali, care

acţionând asupra angajatului zilnic (cu excepţia zilelor de odihnă) – 8 ore şi

săptămânal - 40 ore de lucru, nu vor deregla sănătatea, nu vor provoca boli pe

parcursul întregii activităţi profesionale, întregii vieţi a angajatului şi urmaşilor

acestuia. Respectarea normativelor igienice nu pot exclude deteriorarea sănătăţii la

persoanele sensibile. Notă: Normativele igienice sunt elaborate pentru durata zilei de muncă de 8 ore. Dacă durata este mai mare, dar nu mai

mult de 40 ore pe săptămână, fiecare caz trebuie să fie coordonat cu serviciul sanitaro-epidemiologic de stat sau cu

serviciile abilitate în protecţia şi bunăstarea oamenilor, aici luându-se în consideraţie indicii de sănătate, condiţiile de

muncă şi respectarea obligatorie a normativelor igienice.

Criterii igienice de evaluare a condiţiilor de muncă – indicii după care poate fi

apreciat gradul de deviere a parametrilor mediului şi procesului de lucru de la

normativele igienice în vigoare.

Protecţia muncii – sistem de asigurare a vieţii şi sănătăţii angajatului în procesul de

muncă. Sistemul de protecţiue a muncii include măsuri juridice, organizator-tehnice,

sanitaro-igienice, curativ-profilactice, de reabilitare şi a.

Protecţia prin timp – diminuarea acţiunii nefavorabile a factorilor mediului

ocupaţional şi a procesului de muncă prin reducerea timpului de contact cu aceştia.

Protecţia prin timp se realizează prin întroducerea pauzelor reglementare, reducerea

zilei de lucru, mărirea perioadei de concediu, limitarea vechimii de muncă în condiţii

nefavorabile.

4. Principii generale de clasificare igienică a condiţiilor de muncă

Criteriile igienice se prezintă ca indici ce caracterizează gradul de deviere a

parametrilor mediului ocupaţional şi al procesului de muncă de la normativele

igienice în vigoare. Clasificarea condiţiilor de muncă se bazează pe principiul de

diferenţiere a acestor devieri de la norme cu excepţia activităţilor cu agenţi

patogeni, cu substanţe chimice, pătrunderea cărora în organism este exclusă prin

inhalaţie sau absorbţie prin tegumente (preparate citostatice, hormoni estrogeni,

analgezice narcotizante), care permit de a atribui condiţiile de muncă la anumite

clase de nocivitate, pentru pericolul potenţial.

Reieşind din măsura devierilor factorilor ocupaţionali şi de muncă reali de la

normativele igienice, condiţiile de muncă pot fi clasate în patru grupuri –

condiţii optime, admisibile, nocive şi periculoase.

Condiţii optime de muncă - (clasa I) – condiţiile, în care se menţine sănătatea şi

capacitatea înaltă de lucru a individului. În fond sunt stabiliţi parametrii optimi

Page 10: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

10

pentru factorii microclimatici şi factorii legaţi de procesul de muncă. Pentru alte

grupuri de factori drept optimali se consideră lipsa sau nivelurile (concentraţiile)

reduse ale factorilor nocivi, care sunt inofensivi pentru sănătatea populaţiei.

Condiţii admisibile de muncă – (clasa II) – condiţii în care factorii mediului

ocupaţional şi de muncă nu depăşesc normativele admisibile pentru locurile de

muncă, iar modificările fiziologice din timpul muncii se restabilesc după pauzele

reglementare sau spre începutul unei noi zile de muncă (schimb). Totodată aceşti

factori nu vor afecta sănătatea angajatului nici în prezent, nici în viitor şi nici a

urmaşilor acestuia. Condiţiile admisibile convenţional pot fi referite la inofensive.

Condiţii de muncă nocive – (clasa III) - condiţii în care nivelul (concentraţiile)

factorilor nefavorabili îl depăşeşte pe cel admisibil şi exercită o acţiune nefavorabilă

asupra organismului angajatului şi urmaşilor săi.

La rândul său condiţiile nocive de muncă după nivelul de depăşire a

normativelor şi gradul de afectare a organismului angajaţilor* se împart în 4

grade de nocivitate:

grad I, clasa 3 (3.1) – condiţiile de muncă deviază de la normativele igienice în aşa

fel, că ele provoacă anumite modificări funcţionale în organism. Aceste modificări

funcţionale se pot restabili după o perioadă mai îndelungată decât spre începutul

zilei, turei de muncă sau după întreruperea contactului cu factorii nocivi. Expunerea

angajaţilor la condiţii de muncă de acest mod sporeşte riscul afectării sănătăţii.

grad II, clasa 3 (3.2) - nivelul factorilor nocivi provoacă modificări fiziologice

persistente. Aceste modificări la rîndul său condiţionează sporirea morbidităţii

generale cu incapacitate temporară de muncă şi în primul rînd a morbidităţii legate

de acţiunea factorilor nocivi asupra organismelor şi sistemelor mai sensibile la

aceste noxe. În alte cazuri noxele de gradul 2 clasa 3 condiţionează afecţiuni

profesionale uşoare sau cu evoluţie lentă fără pierderea capacităţii de muncă. Astfel

de patologii profesionale pot apărea după o expunere îndelungată – 15 şi mai mulţi

ani de lucru.

grad III, clasa 3 (3.3) - factorii nocivi prezintă un aşa nivel, că acţionînd asupra

organismului angajatului condiţionează apariţia patologiilor profesionale uşoare sau

de grad mediu cu pierderea capacităţii de muncă, duce la sporirea incidenţei de

afecţiuni cronice condiţionate profesional, inclusiv a morbidităţii generale cu

incapacitate temporară de muncă.

* În clasificarea de faţă se iau în consideraţie modificările de ordin calitativ, acestea la rândul său completându-se cu

indicii cantitativi pe parcursul acumulării informaţiei necesare.

grad IV, clasa 3 (3.4) - condiţii de muncă în urma cărora apar patologii

profesionale grave cu pierderea capacităţii generale de muncă sau sporesc

considerabil incidenţa bolilor cronice şi a morbidităţii generale cu incapacitate

temporară de muncă.

clasa IV – condiţii de muncă periculoase (extremale) – se caracterizează prin

niveluri ale factorilor mediului de muncă care, acţionând în timpul schimbului de

lucru (sau o parte a lui), crează pericol pentru viaţă, risc înalt pentru dezvoltarea

afecţiunilor profesionale acute, inclusiv forme grave.

Page 11: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

11

5. Criterii igienice de clasificare a condiţiilor de muncă

la acţiunea factorilor ocupaţionali şi a procesului de muncă

Factori chimici

Metodologia controlului conţinutului de substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale

după concentraţiile maxime şi medii pe tură este expusă în anexa 8 a ghidului în

cauză. Referirea la clasele de nocivitate a rezultatelor controlului factorilor chimici

se va efectua conform tab.1.

Gradul de nocivitate al substanţelor chimice cu una şi aceiaşi valoare de

reglementare se stabileşte prin compararea concentraţiilor reale cu CMA respective –

concentraţia maximă admisibilă (CMA max) sau concentraţia medie pe schimb

(CMAms). Dacă substanţa are două normative şi condiţiile de muncă trebuie evaluate

după ambii indici – maximal şi mediu pe schimb – clasa de nocivitate va fi stabilită

după indicele maxim.

Pentru substanţele care condiţionează declanşarea intoxicaţiilor acute sau au acţiune

iritantă (anexa 2) şi pentru alergeni (anexa 5), concentraţiile determinate se compară

cu CMA max, iar pentru cancerigeni (anexa 3) – cu CMAms. Dacă substanţele

respective au două normative, clasa de nocivitate se stabileşte atât după

concentraţiile medii pe schimb, cât şi după concentraţiile maxime. Ca reper de

comparaţie a concentraţiilor reale pot servi rândurile „Substanţele de clasa 1-4 de

nocivitate‖ ale tab.1.

Spre exemplu, depăşirea concentraţiei medii pe schimb a unei substanţe cu

acţiune cancerigenă se compară cu cea din rubrica „Cancerigene‖, iar dacă

această substanţă mai are şi CMAmax, atunci depăşirea concentraţiei se va face

după rubrica „Substanţe de clasa 1-4 de nocivitate‖ (CMA max). Pentru

substanţele de acţiune toxică acută şi alergenă ce au CMA max şi CMA ms

rezultatele reale medii pe schimb se compară cu indicii depăşirii CMA ms din

aceiaşi rubrică.

La prezenţa în aerul zonei ocupaţionale a câtorva substanţe cu acţiune similară

monodirecţionată şi cu efect de sumare (anexa 1) se determină suma concentraţiilor

reale ale substanţelor, acestea comparându-se cu CMA a fiecărei aparte. Rezultatul

obţinut nu trebuie să depăşească o unitate (limita admisibilă a combinaţiilor), ce

permite a atribui condiţiile de muncă la clasa admisibilă. Dacă rezultatul obţinut

depăşeşte o unitate, atunci clasa de nocivitate se determină după indicele de depăşire

(de câte ori) după aceiaşi rubrică a tab.1, ce corespunde anumitei acţiuni biologice

ale substanţelor combinate sau după primul rând al aceluiaşi tabel. Notă: Efectul de potenţare, prezent la unele substanţe se depistează, de regulă, la concentraţi mari. În cazuri de

prezenţă a substanţelor în limitele CMA se observă efectul de sumare, astfel principiul atarei acţiuni fiind de bază la

evaluarea acestor combinaţii.

Tabelul 1

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe nocive

(depăşirea CMA, ori) în aerul zonei ocupaţionale Substanţe nocive Clasa de nocivitate

Admisibilă Nocivă Periculoase

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4 Substanţe de clasa 1-4 de

nocivitate1 cu excepţia celor

expuse mai jos

≤CMAmax 1,1-3,0 3,1-10,0 10,1-15,0 15,1-20,0

≤CMAms 1,1-3,0 3,1-10,0 10,1-15,0 >15,0 >20,0

Page 12: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

12

Par

ticu

lari

tăţi

le d

e ac

ţiu

ne

Su

bst

anţe

cu

efe

ct a

cut-

tox

ic

Cu

acţ

iun

e

acu

tă2 c

lor,

amo

nia

c

≤CMAmax 1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-6,0 6,1-10,0 >10,0

Cu

acţ

iun

e

irit

antă

2

≤CMAmax 1,1-2,0 2,1-5,0 5,1-10,0 10,1-50,0 >50,0

Cancerigene3, substanţe

cu pericol potenţial

pentru sănătatea

reproductivă a omului4

≤CMAms 1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-10,0 >10,0 -

Alergene5 Acţiune

majoră ≤CMAmax - 1,1-3,0 3,1-15,0 15,1-20,0 >20,0

Acţiune

moderată ≤CMAmax 1,1-2,0 2,1-5,0 5,1-15,0 15,1-10,0 >20,0

Preparate

anticanceroase, hormoni

(estrogeni)6

Analgezice narcotizante6 1) Conform normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03 „Concentraţiile maxim admisibile de substanţe nocive în

aerul zonei de muncă‖ şi suplimentelor la acestea.

2) Conform normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03, NI 2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune

inofensivă (NOAI) în aerul zonei de muncă‖, suplimentelor la ele şi partea 1,2 anexa 2 a documentului în cauză.

3) Conform normativelor igienice NI 1.1.725-98 „Lista produselor, substanţelor, proceselor industriale, factorilor

habituali şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ şi anexa 3, partea 1, 2 la documentul dat

(pulberele azbestogene se compară conform tab.3).

4) Conform normativelor igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale

femeielor‖, recomandărilor metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor de muncă

ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului‖. Detailed review document on classification systems for

reproductive toxicity in OECD member countries/OECD series on testing and assessment No 15. Paris: OECD. 1999

5) Conform NI 2.2.5.1313-03, suplimentelor la acestea şi anexei 5 la ghidul în cauză.

6) Substanţe la obţinerea sau aplicarea cărora se va exclude contactul lor cu organele respiratorii şi tegumentele

şi care necesită un control obligatoriu al prezenţei lor în aerul zonei ocupaţionale prin metode stabilite (conform

normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03, suplimentelor anexa 6, partea 1,2 a acestui document.

(6)+ Indiferent de concentraţia substanţelor nocive în aer, condiţiile de muncă se referă la această clasă.

7) Depăşirea nivelului indicat poate cauza intoxicaţie acută gravă sau deces.

+ Indiferent de concentraţia substanţei nocive în aerul zonei ocupaţionale condiţiile de muncă se referă la această

clasă.

5.1.5 În cazurile când în aerul zonei ocupaţionale se conţin două sau mai multe

substanţe chimice, ce au acţiuni cu caracter divers, clasa şi gradul de nocivitate al

condiţiilor de muncă se stabileşte în felul următor:

- după substanţa ce prezintă cel mai înalt grad de pericol;

- dacă în aer sunt prezente mai multe substanţe nocive şi gradul lor corespunde

clasei 3.1 – aceste substanţe nu sporesc gradul de nocivitate al condiţiilor de

lucru;

- prezenţa a trei sau mai multe substanţe din clasa 3.2 automat majorează

gradul de pericol până la clasa 3.3;

- două şi mai multe substanţe nocive din clasa 3.3 prezente în aer sporesc

gradul de pericol până la clasa 3.4. Identic se modifică clasa 3.4 în clasa 4 –

condiţii de muncă periculoase (extremale).

5.1.6. Dacă o substanţă posedă mai multe acţiuni specifice asupra organismului

(alergică, cancerigenă şi a.) gradul de nocivitate profesională se estimează după cel

major.

Page 13: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

13

5.1.7. La efectuarea lucrărilor cu substanţele care pătrund prin tegumente şi care au

normative stabilite – NMA (conform NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile

ale substanţelor nocive ce pătrund prin tegumente‖), clasa condiţiilor de muncă se

stabileşte conform tabelului 1 la rîndul „Substanţe nocive de clasa 1-4 de pericol‖.

5.1.8. Substanţele chimice ce au în calitate de normativ NOAI (conform NI

2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a substanţelor

nocive din aerul zonei ocupaţionale‖) se estimează după tab.1, rândul „Substanţele

de gradul 1-4 de nocivitate‖.

Factorii biologici

Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea factorilor biologici asupra organismului

lucrătorului se stabilesc după tab. 2.

Controlul factorilor biologici se face conform anexei 9 a ghidului în cauză şi

„Monitoringului microbiologic al mediului ocupaţional‖ (IM 4.2.734-99).

Tabelul 2

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe biologice în

aerul zonei de muncă (depăşirea CMA, ori) Substanţe nocive Clasa condiţiilor de muncă

Admisibilă Nocivă Periculoase

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4 Microorganisme producente, preparate ce

conţin bacterii vii şi spori de bacterii*

≤CMA 1,1-10,0 10,1-100,0 >100

Mic

roo

rg

anis

me

pat

og

ene

**

Infecţii extrem de

contagioase

+

Agenţi patogeni ai altor

boli contagioase

+ +

* Conform normativelor igienice NI 2.2.6.709-98 „Concentraţiile maxim admisibile (CMA) ale

microorganismelor–producente, preparatelor bacteriene şi componenţilor acestora în aerul zonei de

muncă‖ şi suplimentelor la acestea.

** Condiţiile de muncă ale unor categorii de angajaţi se referă la o anumită clasă de nocivitate

conform p.5.2.3. (fără efectuarea determinărilor).

Condiţiile de muncă ale lucrătorilor medicali din unităţi specializate (infecţioase,

ftiziatrie, etc.), unităţile şi subdiviziunile veterinare specializate pentru animale

bolnave pot fi referite la următoarele clase de nocivitate:

- clasa IV – condiţii periculoase (extremale), dacă angajaţii contactează nemijlocit

cu agenţii infecţiilor extrem de contagioase;

- clasa 3.3 – condiţii, în care angajaţii contactează cu agenţii altor boli contagioase,

lucrătorii secţiilor morfopatologice, morgelor;

- clasa 3.2 – condiţiile de muncă ale lucrătorilor din industria pielăritului, de

prelucrare a cărnii, instalatorilor de tehnică sanitară, care deservesc reţelele de

canalizare.

Aerosoli de acţiune preponderent fibrogenă (AAPF)

Clasa condiţiilor de muncă şi gradul de nocivitate la contactul profesional cu aerosoli

de acţiune preponderent fibrogenă (AAPF) se determină în dependenţă de

concentraţiile medii pe scimb reale ale AAPF şi gradul de depăşire al acestora a

CMAmedii pe schimb (ms) (tab.3).

Page 14: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

14

Tabelul 3

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul aerosolilor de acţiune

preponderent fibrogenă (AAPF), pulberilor de fibre naturale şi artificiale şi de

încărcătură de pulberi asupra sistemului respirator (multiplul de depăşire a CMA

şi ÎP)

Aerosoli Clasa condiţiilor de muncă Admisib

ilă

Nocivă Periculoasă ***

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4 Pulberi vădit- şi

moderat fibrogene* -

naturale (azbest,

ceolite) şi artificiale

(sticlă, ceramică,

carbonice etc.)

≤CMA

≤CMA

1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-10,0 >10,0 -

AAPF de acţiune

minoră** ≤CMA

≤ÎPC

1,1-3,0

3,1-6,0 6,1-10,0 >10,0

* Pulberi vădit- şi moderat fibrogene (CMA≤2 mg/m3).

** Pulberi de acţiune fibrogenă minoră (CMA>2 mg/m3).

***Pulberile organice în concentraţii ce depăşesc 200-400 mg/m3 prezintă pericol de incendii şi

explozii.

Drept indice de bază de evaluare a acţiunii AAPF asupra organelor respiratorii se ia

încărcătura de pulberi pentru toată perioada reală sau preconizată de contact cu acest

factor. Dacă concentraţia de aerosoli fibrogeni depăşeşte CMA, calcularea

încărcăturii de pulberi e obligatorie.

Încărcătură de pulberi (ÎP) asupra organelor respiratorii ale muncitorului este

concentraţia sumară reală sau preconizată a dozei de expoziţie de pulberi pe care

muncitorul o inhalează în toată perioada reală sau preconizată al contactului

profesional cu acest factor.

5.3.3. Încărcătura de pulberi asupra aparatului respirator al muncitorului (sau a

grupului de muncitori care lucrează în condiţii similare) se calculează reieşind din

concentraţiile medii pe schimb ale AAPF în aerul zonei de lucru, volumul

respirator (acesta depinde de gradul de efort fizic) şi durata contactului cu

pulberii:

ÎP = K x N x T x Q; unde

K – concentraţia medie reală a pulberilor în aerul zonei de respiraţie pe parcursul

schimbului de lucru.

N - numărul de ture în anul de calcul.

T – numărul anilor de contact cu pulberi preponderent fibrogeni.

Q – volumul respirator mediu pe schimb, m3.

Notă: La calcularea încărcăturilor de pulberi se recomandă aplicarea indicilor medii ai volumului respirator,

acesta fiind în dependenţă de gradul de efort fizic, care corespunde categoriilor de lucrări.

Volumul respirator:

- În lucrul uşor, categoria 1a-1b volumul respirator va fi de 4m3 pe schimb;

- Pentru lucrările de gradul 1b-2b - 7m3;

- Pentru lucrările cu efort mare, categoria 3 – 10m3.

Page 15: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

15

5.3.4. Cifra încărcăturii reale de pulberi se compară cu cea de control (ÎPC),

aceasta din urmă fiind încărcătura ce se crează în cazul respectării CMA medii pe

schimb pe parcursul întregii activităţi profesionale de contact cu pulberii. Notă: Încărcătura de pulberi de control (ÎPC) pentru aerosolii vădit- şi moderat fibrogeni calculată din CMA 2 mg/m

3,

25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an constituie 120 g. Pentru pulberile slab fibrogene acest indice este

egal cu 600 g (calculat din CMA 10 mg/m3, 25 ani vechime în muncă şi 250 ture pe an); ÎPC pentru pulberile de

azbest constituie 60 mg/m3, 25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an; Încărcătura de pulberi de control

poate fi calculată atât pentru fiecare muncitor în parte cât şi pentru un grup de muncitori, care activează în condiţii

similare.

5.3.5. Dacă ÎP reală corespunde ÎPC clasa de muncă poate fi considerată ca

admisibilă şi acest indice confirmă inofensivitatea lucrărilor în asemenea condiţii.

5.3.6. Depăşirea ÎP reale a celor de control ( de câte ori) denotă clasa de nocivitate

după acest factor (tab.3).

5.3.7. La depăşirea încărcăturilor de pulberi de control se recomandă aplicarea

protecţiei „prin timp‖ (capitolul 2, anexa 7).

Factori fizici vibroacustici

Clasele condiţiilor de muncă în caz de acţiune asupra angajaţilor a zgomotului,

vibraţiilor, infra- şi ultrasunetelor în dependenţă de valoarea depăşirii normativelor

în vigoare sunt prezentate în tabelul 4.

Gradul de nocivitate şi pericol al condiţiilor de muncă la acţiunea factorilor

vibrioacustici se stabileşte în dependenţă de caracteristicele de acţiune în timp a

acestora – (zgomot permanent, intermitent, vibraţii şi a.).

Determinarea clasei condiţiilor de muncă cu zgomot industrial.

Nivelurile maxim admisibele ale zgomotului la locurile de muncă sunt stabilite în

raport cu gradul de efort şi suprasolicitări în procesul de lucru, (conform tab. 1 din

NS 2.2.4/2.1.8.562-96 „Zgomotul la la locurile de lucru, în încăperile locative şi

publice, pe teritoriile zonei locative‖). La determinarea NMA de zgomot la un loc de

muncă concret se va stabili gradul de efort şi încordare a muncii efectuate (conform

cap. 5.10 şi anexelor 10; 14 a îndrumarului în cauză). Notă: În tabelul 4 (NS 2.2.4/2.1.8.562-96) sunt prezentate NMA ale zgomotului în condiţii de muncă dintre cele mai

tipice, acestea fiind elaborate în baza categoriilor de efort şi suprasolicitări în procesul de muncă.

Evaluarea condiţiilor de muncă cu zgomot permanent se va face în baza măsurărilor

nivelului zgomotului în dBA la scara „A‖ a sonometrului în regimul „încet‖. Notă: Zgomot permanent – zgomot, intensitatea sunetului căruia în timpul turei se schimbă în diapazon mai mic de 5

dBA la măsurare cu sonometru în regim „încet‖.

Tabelul 4

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de intensitatea zgomotului, vibraţiilor

locale şi generale, infra- şi ultrasunetelor la locurile de muncă

Factorii, unităţile de măsură Clasele condiţiilor de muncă

Admisibilă Nocivă Periculoasă

(extremală)

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

Depăşiri NMA, până la Zgomot, nivelul echivalent, dBA ≤NMA

1 5 15 25 35 >35

Vibraţia locală, nivelul

echivalent corectat al vitezei de

vibraţii, dB

≤NMA2 3 6 9 12 >12

Vibraţia generală, nivelul

echivalent corectat al vitezei de ≤NMA

2 6/2 12/9 18/6 24/8 >24/8

Page 16: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

16

vibraţii, dB

Infrasunete. Nivelul general al

presiunii acustice, dB Lin ≤NMA

3 5 10 15 20 >20

Ultrasunete propagate aerian.

Nivelurile presiunii sonore la1/3

din frecvenţele diapazoanelor de

octave, dB

≤NMA4

10 20 30 40 >40

Ultrasunete de contact, nivelul

vitezei de vibraţii, dB ≤NMA

4 5 10 15 20 >20

1) Conform normativelor igienice NI 2.2.4/2.1.8.562-96 „Zgomotul la locurile de muncă, în încăperile

locative, publice, pe teritoriile zonei locative‖

2) Conform normativelor igienice NI 2.2.4/2.1.8.566-96 „Vibraţiile la locurile de muncă, vibraţiile în

încăperile locative şi publice‖

3) Conform normativelor şi regulilor igienice NRI 2.2.4/2.1.8.583-96 „Infrasunetele la locurile de

muncă, în încăperile locative şi publice, pe teritoriile zonei locative‖

4) Conform normativelor şi regulilor igienice NRI 2.2.4/2.1.8.582-96 „Exigenţe igienice în timpul

lucrărilor cu surse de ultrasunete aeriene şi de contact aplicate în industrie, medicină şi de uz casnic‖

La acţiunea asupra muncitorilor a zgomotului intermitent evaluarea acestuia se va

face după indicii măsurării nivelului echivalent al zgomotului în decursul turei cu

ajutorul sonometrului integrator. Dacă nu dispunem de sonometu integrator,

nivelul echivalent al zgomotului poate fi calculat conform datelor cap.2, anexa 10 al

îndrumarului prezent. Notă: Zgomot intermitent – zgomot, intensitatea căruia pe parcursul turei de lucru se schimbă în diapazon mai mare de

5dBA la măsurarea cu sonometrul în regim „încet‖.

La acţiunea asupra muncitorilor a zgomotului de diferite caracteristici în timp

(permanent, intermitent-oscilator, întrerupt, impulsiv) şi de spectru (ton) în diverse

combinaţii se măsoară sau se calculează nivelul echivalent de zgomot. În asemenea

cazuri pentru a obţine nişte indici comparabil cu nivelurile echivalente de zgomot

tonal sau impulsiv măsurate sau calculate nivelul se majorează cu 5 dBA. Nivelul

obţinut poate fi comparat cu NMA fără corecţia de dimunuare indicată în N.S.

2.2.4/221.8.562-96.

Determinarea gradului de nocivitate la acţiunea vibraţiilor industriale.

Evaluarea igienică a acţiunii vibraţiilor permanente (generale, locale) asupra

organismului angajaţilor se efectuează conform N.S. 2.2.4/221.8.562-96 „Vibraţiile

industriale, vibraţiile în încăperile locative şi publice‖ prin metoda de estimare

integrală a nivelului echivalent (al energiei) al parametrului normat. În asemenea

cazuri se măsoară sau se calculează nivelul echivalent corectat al vitezei de vibraţii

în dB (vezi anexa la NS 2.2.4/2.1.8.566-96). Notă: Vibraţii permanente – vibraţiile, parametrii normaţi ai cărora se schimbă nu mai mult de 2 ori (6 dB).

5.4.4.2. Aprecierea igienică a vibraţiilor intermitente (generale, locale) în timpul

supravegherii se face conform NI 2.2.4/2.1.8-566-96 prin metoda de estimare

integrală după nivelul echivalent (al energiei) al parametrilor vibraţiei normate. În

asemenea cazuri pentru estimarea condiţiilor de muncă se determină sau se

calculează nivelul echivalent de corecţie a vitezei sau acceleraţiei vibraţiei (conform

anexei la NI 2.2.4/2.1.8.566-96). Notă: Vibraţii intermitente – vibraţiile, parametrii normaţi ai cărora se schimbă mai mult de 2 ori (6 dB) în timpul

supravegherii.

5.4.4.3. La acţiunea vibraţiilor permanente, intermitente (generale, locale) în

timpul întregii zile de lucru condiţiile de muncă se estimează prin

determinarea sau calcularea nivelului echivalent de corecţie al vitezei de

Page 17: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

17

vibraţie sau vibroacceleraţiei, aici luându-se în consideraţie durata acţiunii

vibraţiilor (vezi anexa la NI 2.2.4/2.1.8.566-96). Notă: Lucrările în condiţii de vibraţii locale de un nivel integral ce depăşesc NI 2.2.4/2.1.8.566-96 mai mult de 12 dB

(de 4 ori) nu se admit.

5.4.4.4. La lucrările cu vibraţii locale în combinaţie cu răcirea mâinilor (lucrări în

condiţii microclimatice de răcire de clasa 3.2) clasa de nocivitate a

condiţiilor de muncă se ia cu un grad mai mare.

5.4.5. Condiţii de muncă la acţiunea infrasunetelor.

5.4.5.1. Conform NI 2.2.4/2.1.8.583-96 „Infrasunetele la locurile de muncă, în

încăperile locative, publice şi pe teritoriul zonei locative‖ limitele maximal

admisibile ale infrasunetelor sunt diferenţiate în dependenţă de specificul

lucrului – gradul de efort fizic sau de suprasolicitări intelectuale şi

emoţionale. Deaceea estimarea acţiunii infrasunetelor se începe cu

aprecierea gradului de efort şi suprasolicitări (conform cap.5.10 şi anexelor

10; 14 a ghidului prezent), fapt ce va permite stabilirea unui normativ

pentru fiecare loc de muncă concret.

5.4.5.2. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea permanentă a infrasunetelor

asupra organismului se efectuează în baza determinării nivelului de

presiune sonoră după scara „liniară‖ în dBLin (cu condiţia că diferenţa

dintre nivelurile infrasunetelor determinate pe scara „liniară‖ şi scara „A‖

cu sonometrul în regim „lent‖ va fi nu mai mică de 10 dB). Notă: Infrasunete permanente – infrasunete nivelul presiunii sonore al cărora se schimbă nu mai mult de 2 ori (mai

puţin de 6 dB) în perioada determinărilor cu sonometrul la scara „liniară‖ în regim „lent‖.

5.4.5.3. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea infrasunetelor intermitente se

efectuează în baza determinării sau calculării nivelului presiunii acustice

echivalente (după energie) generale (liniare) în dBLin (vezi anexa 10,

capitolul 3). Notă: Infrasunete intermitente – infrasunetele nivelul presiunii acustice al cărora se schimbă mai mult de 2 ori (mai

mult de 6 dB) în timpul măsurărilor la scara sonometrului „liniară‖ în regim „lent‖.

5.4.5.4. La acţiunea asupra lucrătorilor a infrasunetelor permanente sau

intermitente pe parcursul turei de lucru sau zilei estimarea condiţiilor de

muncă se face în baza măsurărilor sau calculelor nivelului general de

presiune sonoră (dBLin echiv), aici luându-se în consideraţie durata de acţiune

a infrasunetului.

5.4.6. Clasa condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului.

5.4.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului transmis pe cale

aeriană cu frecvenţa de 20,0-100,0 kHz se efectuaeză în baza măsurării

presiunii acustice de frecvenţă de lucru a surselor de ultrasunete.

5.4.6.2. Evaluarea condiţiilor de muncă cu ultrasunete de contact (cu frecvenţa de

20,0kHz -100,0 MHz) se efectuaeză după indicii de vârf ai presiunii

sonore (m/sec) sau ai nivelului logaritmic (dB) de frecvenţă de lucru a

sursei de ultrasunete. Notă: La acţiunea concomitentă a ultrasunetelor aeriene şi de contact nivelul maximal admisibil va fi cu 5 dB mai mic

decât cel indicat în RNS 2.2.4/2.1.8.582-96.

5.5. Condiţii microclimatice

5.5.1. Evaluarea condiţiilor microclimatice se face în baza determinării parametrilor

acestora – temperatură, umiditate, viteză de mişcare a aerului, radiaţii calorice în toate

Page 18: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

18

locurile de aflare a angajaţilor pe parcursul turei de lucru. Rezultatele măsurărilor se

compară cu normativele RşiNS 2.2.4.548-96.

5.5.2. Dacă indicii determinaţi corespund RşiNS 2.2.4.548-96 „Factorii fizici ai

mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de microclimatul locurilor de muncă‖

condiţiile de lucru după parametrii microclimatici pot fi clasificate ca optime (clasa 1)

sau admisibile (clasa 2). În caz de necorespundere condiţiile de muncă pot fi atribuite

la clasele nocive de răcire sau de supraîncălzire a organismului angajaţilor.

5.5.3. Aprecierea igienică a microclimatului de încălzire

Microclimat de încălzire – totalitatea de factori termici – temperatură, umiditate, viteză

a curenţilor de aer, umiditate relativă, radiaţii termice, care, acţionând asupra

organismului, produc un dezechilibru între procesele de termoreglare şi factorii de

mediu. Acest dezechilibru se manifestă printr-o acumulare de căldură în organism mai

mare decât cea admisibilă (>0,87 kJ/kg) şi/ sau prin sporirea termolizei prin evaporare

(> 30%), în structura generală a echilibrului termic, ceea ce duce la dereglarea

metabolismului termic, la apariţia discomfortului general sau local (călduţ, cald,

fierbinte).

5.5.3.1. Evaluarea acţiunii condiţiilor microclimatice de încălzire în încăperi

(indiferent de sezon) sau în aer liber în perioada caldă a anului se va face după

indicile de încărcătură termică a mediului (ÎTM). Indicele ÎTM este un indice

empiric integral (exprimat în 0C), care denotă acţiunea integrală concomitentă

a temperaturii, mişcării, umidităţii aerului şi radiaţiilor termice asupra

proceselor de termoreglare ale organismului. Notă: În tab.5 sunt prezentaţi indicii ÎTM pentru un angajat îmbrăcat în haine de vară, cu un coeficient de termoizolare de

0,5-0,8klo (1 klo = 0,155 0C m

2/Wt).

Tabelul 5

Clasele condiţiilor de muncă după indicele ÎTM (0C) ale încăperilor industriale cu

microclimat de încălzire (indiferent de anotimp) şi pentru lucrări la aer liber în

perioada caldă a anului (limitele maxime)

Categoriile de

lucrări*

Clasele condiţiilor de muncă Periculoase

(extremale) Admisibil Nocive 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

1a 26,4 26,6 27,4 28,6 31,0 >31,0

1b 25,8 26,1 26,9 27,9 30,3 >30,3

II a 25,1 25,5 26,2 27,3 29,9 >29,9

II b 23,9 24,2 25,0 26,4 29,1 >29,1

III 21,8 22,0 23,4 25,7 27,9 >27,9

*Conform anexei 1 la RNS 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor

industriale‖.

5.5.3.2. Dacă temperatura aerului şi/sau radiaţiile termice nu depăşesc limitele maxime

(conform RşiNI 2.2.4.548-96), condiţiile microclimatice pot fi estimate sau

după indici aparte (tab.6) sau după indicele ÎTM (tab.5).

Page 19: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

19

5.5.3.3. În cazurile când temperatura aerului şi/sau radiaţiile calorice la locurile de

muncă depăşesc limita maximă admisibilă indicată în RşiNI 2.2.4.548-96

evaluarea condiţiilor microclimatice se va face după ÎTM (tab.5).

5.5.3.4. Pentru lucrările la aer liber la temperatura de până la 250C microclimatul se

estimează ca admisibil (clasa 2). În cazurile când temperatura depăşeşte

această valoare, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte după indicele ÎTM

(tab.5), care se recomandă a fi determinat în miez de zi în lipsa norilor.

5.5.3.5. Întru prevenirea acţiunii nefavorabile a anumitor componenţi microclimatici

asupra organismului, concomitent cu temperatura se va determina umiditatea

aerului, viteza de mişcare şi intensitatea radiaţiilor termice (tab.6).

Tabelul 6

Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici

ai încăperilor de lucru

Indicii Clasa condiţiilor de muncă* Optimă Admisibilă Nocivă Periculoasă

(extremală)

1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

Temperatura

aerului 0

C

Conform

RNI**

Conform

RNI** Temperatura aerului la locurile de muncă cu

condiţii de răcire este prezentată în tab.7.

În condiţiile de încălzire temperatura aerului este

luată în vedere în indicele ÎTM, folosit pentru

estimare

Viteza mişcării

aerului, m/sec

Conform

RNI**

Conform

RNI**

>0,6 referitor

la

microclimatul

de încălzire

Referitor la microclimatul de răcire se face rectificarea

temperaturii în dependenţă de vânt (tab.7)

Umiditatea

aerului,%

Conform

RNI**

Conform

RNI** 14-10 <10

ÎTM–index, 0C Conform

RNI**

Conform tabelului 5 Radiaţii calorice:

intensitatea,

Wt/m 2

***

140

1500

2000

2500

2800

>2800

Doza de

expunere,

Wt/oră****

500****

1500

2600

3800

4800

>4800

*indiferent de anotimp;

**RşiNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe faţă de microclimatul încăperilor industriale‖;

***limita maximă;

****indicele calculat după formula DE=IrtSt, unde Irt – intensitatea radiaţiei termice,

Wt/m2; S – suprafaţa corpului supusă radiaţiei termice, m

2; t – durata radiaţiei în decursul

turei, ore.

Notă: Gradaţia condiţiilor de muncă e stabilită pentru un microclimat relativ uniform. Coeficienţii de rectificare la lucrări

în condiţii schimbătoare (trecere de la cald la frig şi vice-versa), rezistenţa termică a organismului în dependenţă de sex,

vârstă pot fi stabiliţi numai după efectuarea investigaţiilor medicale suplimentare (determinarea indicilor fiziologici ai

stării termice a organismului).

Page 20: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

20

5.5.3.6. La radiaţiile termice ale organismului pe o suprafaţă mai mare de 25% cu

puterea şi doza termică mai mare de 140 Wt/m2 şi respectiv 500 Wt/oră

condiţiile termice se referă la clasa „periculoasă‖, chiar dacă încărcătura

termică a mediului se află în limitele admisibile (conform tab.6). În asemenea

cazuri din tab.5 sau tab.6 se ia cel mai reprezentativ indice al ÎTM sau al

radiaţiei termice.

Notă: La determinarea suprafeţei iradiate a corpului se vor lua în calcul procentajul specific părţilor corpului: gâtul şi capul

– 9%, cutia toracică şi abdomenul – 16%, spatele 18% mâinile – 18%, picioarele – 39%.

La intensitatea radiaţiilor termice mai mare de 100 Wt/m2 se vor folosi mijloace de protecţie individuale, incliusiv pentru

faţă şi ochi. Indicii radiaţiilor infraroşii, prezentaţi în tab. 6, prevăd reglementarea obligatorie a duratei radiaţiei continue şi

pauzele (conform p. 1.2 anexa 7).

5.5.3.7. Evaluarea condiţilor microclimatice la folosirea echipamentuluiu de protecţie

special (spre exemplu - lucrătorilor ce activează în condiţii de încălzire sau

extremale – la efectuarea lucrărilor de reparaţie – în echipament izolant) se va

face după indicii fiziologici ai stării termice a organismului conform STAS

12.4.176-89 „Haine speciale de protecţie contra radiaţiilor termice, exigenţe

faţă de calităţile de protecţie, metodele de determinare a stării termice a

organismului‖ şi indicaţiilor metodice 4.3.1896-04 „Evoluarea stării termice a

organismului uman cu scopul de argumentare a exigenţelor igienice faţă de

microclimatul la locurile de muncă şi măsurile de profilaxie a hipotermiilor şi

supraîncălzirilor‖.

5.5.3.8. Dacă angajatul lucrează şi în încăperi, şi la aer liber în perioada caldă a anului,

se determină ÎTM pentru ambele situaţii, apoi se calculează ÎTM medie pe

schimb (aici se ia în consideraţie timpul de aflare în încăperi şi la aer liber) şi

se stabileşte clasa condiţiilor de muncă (tab.5).

5.5.3.9. Dacă angajatul în timpul lucrului se află în câteva locuri, atunci ÎTM se

calculează luându-se în consideraţie timpul de aflare în fiecare loc. După ÎTM

medie şi categoria de lucrări se stabileşte clasa condiţiilor de muncă (tab.5).

Totodată se iau în calcul şi alţi indici microclimatici (viteza curenţilor de aer,

umiditatea, intensitatea radiaţiilor termice). Estimarea finală se face după

indicele cel mai nociv (tab.6).

5.5.4. Aprecierea microclimatului de răcire

Microclimat de răcire – combinaţia parametrilor microclimatici la care procesele de

termoreglare ale organismului se deteriorează cu apariţia deficitului de căldură (local

sau general - >0,87kJ/1kg) ca rezultat al scăderii temperaturii atât a ţesuturilor

superficiale, cât şi a ţesuturilor profunde interioare.

5.5.4.1. Aprecierea microclimatului în încăperi reci

5.5.4.1.1. Dacă în încăperi temperatura aerului la locurile de muncă este mai joasă decât

cea admisibilă (R şi NI 2.2.4.548-96), condiţiile de muncă vor fi considerate nocive.

Clasa de nocivitate se stabileşte după indicii medii pe schimb ai temperaturii aerului din

tab.7. În tabel e prezentată temperatura aerului referită la viteza optimă de mişcare

(după RşiNI 2.2.4.548-96). La mărirea vitezei de mişcare a aerului cu 0,1 m/sec

temperatura indicată în tab.7 trebuie majorată cu 0,20C.

Notă: Clasa condiţiilor de muncă în încăperile cu microclimat de răcire sunt stabilite pentru angajaţii îmbrăcaţi în haine

obişnuite cu coeficientul de termoizolare 1 Clo.

Tabelul 7

Page 21: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

21

Clasele condiţiilor de muncă după indicii de temperatură a aerului

(0C, limita de jos) în încăperi cu condiţii de răcire

Categoriile

de lucrări*

Cheltuielile

de enrgie

Wt/m2

Clasele condiţiilor de muncă

Optime Admisibile Nocive** Periculoase

(extremale) Grad

1

Grad

2

Grad

3

Grad

4

1 2 3,1 3,2 3,3 3,4 4

1a 68(58-77) după RNI* după RNI* 18 16 14 12

1b 88(78-97) după RNI* după RNI* 17 15 13 11

II a 113(98-129) după RNI* după RNI* 14 12 10 8

II b 145(130-

160)

după RNI* după RNI* 13 11 9 7

III 177(161-

193)

după RNI* după RNI* 12 10 8 6

*Conform RNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor industriale‖ sau

după formulă (vezi tab.5).

**E prezentată limita de jos a temperaturii aerului, 0C.

5.5.4.1.2. La lucrări în microclimat de răcire clasa condiţiilor de muncă poate fi

diminuată (dar nu mai jos de 3.1) cu condiţia respectării regimului de muncă

şi odihnă şi asigurarea angajaţilor cu haine termoizolante. Aceasta se va face

în concordanţă cu CMP.

5.5.4.1.3. Pentru cei ce activează în încăperile reci cu surse de radiaţii calorice clasa

condiţiilor de muncă se stabileşte după indicile „radiaţiile termice‖ din tab.6

dacă intensitatea acestora e mai mare de 140 Wt/m2.

5.5.4.2. Aprecierea microclimatului în perioada rece a anului la lucrări în aer

liber şi în încăperi neîncălzite. Notă: La încăperile neîncălzite se referă acele încăperi care nu sunt dotate cu instalaţii termice sau în care temperaturile

joase se menţin din considerente tehnologice.

5.5.4.2.1. Clasa condiţiilor de muncă a lucrărilor la aer liber în perioada rece a anului se

determină după tab.8,9 în care sunt prezentate temperaturile medii pe schimb

(0C), aici fiind luate în consideraţie şi vitezele curenţilor de aer.

Notă: informaţia despre condiţiile meteo poate fi obţinută de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat.

Tabelul 8

Clasele condiţiilor de muncă după indicii temperaturii aerului 0C

(zona de jos) pentru lucrări la aer liber în dependenţă de categoriile de efort fizic

Regiunea

termică

Categoriile

de efort fizic

Clasele condiţiilor de muncă

admisibilă nocive Periculoasă

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

III

Ib +7,0/+5,3 +5,7/+3,5 +3,5/+0,6 +1,2/-2,1 -1,7/-5,9 < -1,7/< -5,9

IIa -4,5 -5,9 -8,4 -11,0 -13,6 < - 13,6

IIb -5,5 -8,1 -11,4 -14,0 17,6 < - 17,6

La numitor – temperatura aerului nu prevede pauze reglementate pentru încălzirea angajaţilor; la numărător

– lucrul cu pauze reglementate pentru încălzire peste fiecare 2 ore de lucru la aer liber.

Page 22: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

22

5.5.4.3. Temperaturile aerului sunt prezentate pentru persoanele cu mijloace de

protecţie termoizolante (conform STAS 29335-92 „Costume bărbăteşti pentru

protecţie de temperaturi joase. Condiţii tehnice‖).

Dacă angajaţii sunt asiguraţi cu haine mai calde decît prevăd normativele în

vigoare, atunci clasa condiţiilor de muncă se determină după temperatura aerului, aici

luîndu-se în consideraţie şi gradul de termoizolare a hainelor de protecţie. Gradul de

protecţie termică se calculează conform „Indicaţiilor metodice pentru calcularea

capacităţii de termoizolare a completelor de protecţie (individuală) pentru lucrări în

condiţii de răcire‖ (11-0/279-09 din 25.10.2001).

5.5.4.3.1. Clasele de nocivitate pentru lucrări în încăperi neîncălzite în dependenţă de

gradul de efort fizic sunt prezentate în tabelul 9.

Temperaturile aerului deasemenea sunt indicate în dependenţă de prezenţa sau

absenţa pauzelor reglementate pentru încălzire. Notă: Paralel cu dotarea angajaţilor cu haine termoizolante trebuie reglementată durata lucrului în condiţii nefavorabile,

regimul general de muncă şi odihnă (conform actelor normative în vigoare). În caz de necorespundere a capacităţii de

termoizolare a hainelor sau a gradului de efort fizic normativelor în vigoare, evaluarea condiţiilor de muncă o va face

specialiştii din igiena muncii, aici luându-se în consideraţie valoarea de termoizolare a hainelor purtate.

Tabelul 9

Clasele condiţiilor de muncă după indicele temperaturii aerului 0C (zona limită minus)

pentru încăperi neîncălzite în dependenţă de categoriile de efort fizic

Regiunea

termică

Categoriile

de efort fizic

Clasele condiţiilor de muncă

admisibilă nocive Periculoasă

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

III

Ib +4,4/+1,5 +3,2/-0,4 +1,4/-3,7 -0,84/-

6,5

-3,6/-

10,5

< -3,6/< -

10,5

IIa -8,4 -9,8 -12,0 -14,0 -16,7 <-16,7

IIb -11,4 -13,8 -17,0 -19,6 -23,6 <-23,6

La numitor – temperatura aerului nu prevede pauzele reglementare pentru încălzirea angajaţilor; la

numărător – lucrul cu pauze reglementare pentru încălzire peste fiecare 2 ore de lucru.

5.5.4.4. Aprecierea condiţiilor microclimatice la lucrări în aer liber şi încăperi sau în

alte condiţii neordinare.

Cînd lucrările se efectuează în diverse condiţii nestandarte – la aer liber apoi în

încăperi în condiţii de încălzire sau răcire cu durate diferite şi cu eforturi fizice de

diferit grad – estimarea acestor condiţii se va face separat.

Dacă muncitorul se află în decursul zilei la diferite locuri de muncă şi este supus

acţiunii diferitor condiţii microclimatice, clasa condiţiilor de muncă se va stabili

pentru fiecare nivel, dar drept clasă finală se vor lua condiţiile mai severe dacă

muncitorul se află acolo egal sau mai mult de 50% din durata zilei de muncă.

În alte cazuri clasa condiţiilor de muncă se determină după media aritmetică, aici

luîndu-se în consideraţie durata de aflare la fiecare loc de muncă ( exemplu de calcul

e prezentat în anexa 12).

5.6. Mediul de lumină

Page 23: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

23

5.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la capitolul „Iluminarea‖ se face după indicii

iluminării naturale şi artificiale prezentaţi în tabelul 10 şi conform indicaţiilor

metodice „Evaluarea iluminării locurilor de lucru‖.

5.6.2. Iluminarea naturală se apreciază după coeficientul de iluminare naturală

(CIN). Dacă locul de muncă e situat în zone cu diferite condiţii de iluminare

naturală, inclusiv şi în afară, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte în

dependenţă de timpul de aflare în fiecare zonă şi conform indicaţiilor metodice

„Evaluarea iluminării locurilor de muncă‖.

5.6.3. Iluminarea artificială se apreciază după un şir de indici – intensitatea luminii,

strălucirea directă, coeficientul de pulsare a luminii, etc. După estimarea clasei

condiţiilor de muncă se face generalizarea, aici clasa fiind stabilită după

indicele cu cea mai mare deviere de la normă.

5.6.4. La efectuarea lucrărilor de diferit grad de precizie sau la locurile de muncă în

diferite zone de luminozitate (în încăperi, la aer liber, etc.) condiţiile de

iluminare se vor estima după timpul efectuării lucrărilor de precizie sau

timpul de aflare în aceste zone. Iniţial se va stabili clasa condiţiilor de muncă

în dependenţă de perioada de acţiune a fiecărui indice de lumină, apoi clasa

finală a condiţiilor „iluminare artificială‖ se vor determina conform metodei

din indicaţiile „Evaluarea iluminării locurilor de muncă‖.

Tabelul 10

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii

mediului de lumină Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă

Admisibilă Nocivă

2 3.1 3.2

Iluminatul natural

coeficientul iluminatului

natural (CIN,%) 0,5 0,1-0,5

<0,1

Iluminatul artificial

Iluminatul suprafeţei de

lucru (E,lx) pentru grade

de încordare vizuală:

I-III, A,

B1

E* 0,5En≤-<En <0,5 En

IV-XIV,

B2,

C,D,E,J.I

En* <En

Strălucire directă** absenţă prezenţă

Coeficientul de pulsare a luminii

(Cl,%)

Kpl Kpl

*Indicii normaţi: iluminarea – En, coeficientul de pulsare a luminii – Kpl conform NcşiR 23-

05-95, RNS 2.2.1/2.1.1.1278-03, care reglementează iluminarea.

**Controlul strălucirii directe se face vizual. Dacă în câmpul de vedere al angajaţilor se află

surse orbitoare de lumină sau vizualitatea obiectelor se înrăutăţeşte şi apar acuze de

discomfort vizual, atunci clasa condiţiilor de muncă va fi atribuită la 3.1.

Page 24: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

24

5.6.5. Indicii suplimentari de apreciere a mediului de lumină reglementaţi de NCşiR

2.2.2/2.4.1340-03 sunt prezentaţi în tab.11.

Tabelul 11

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii suplimentari reglementaţi

de NCşiR 2.2.2/2.4.1340-03

Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă

admisibilă nocivă

Netitatea1 (Lkd/m

2) Ln >Ln

Străşucirea reflectată2 absentă prezentă

Iluminarea ecranelor monitoarelor

MEC, lx

Cn >Cn

Neuniformitatea netităţii în cîmpul de

vizualizare a beneficiarilor MEC3

≤300 >300

Parametrii vizuali la ecranele MEC4

Netitatea cîmpului alb (Le cd/m2) 35 < 35

Neuniformitatea netităţii cîmpului de

lucru, (..Le, %)

+20 >20

Contrastul pentru ecranele

monocromatice (Ke, un rel)

3 <3

Instabilitatea imaginii - tremorul sau

sclipirea semnelor

Nu se fixează

vizual

se fixează vizual

1) „Netitatea‖ se determină numai în cazul cînd e necesară restricţia acesteia, de exemplu – restricţia

iluminării locale a suprafeţelor de lucru; limitarea netităţii suprafeţelor luminiscente aflate în cîmpul de

vizualizare a angajatului (la controlul

calităţii articolellor la lumină, etc.)

2) „Netitatea reflectată‖ se determină atunci cînd e nevoie de o distincţie a obiectelor pe suprsfeţe cu

reflecţie directă şi mixtă (metale, mase plastice, sticlă, hârtie, etc). Strălucirea reflectată se determină

vizual. În caz de acţiune orbitoare a sclipicilor, reducerea vizibilităţii obiectelor sau prezentarea acuzelor

de discomfort vizual din partea angajaţilor, acest indice va fi atribuit la clasa 3.1 de nocivitate.

3) „Neuniformitatea repartizării netităţii‖ în câmpul de vizualizare a utilizatorilor calculatoarelor MEC se

face la locurile de lucru confrom RNS 2.2.2./2.4.1340-03. Clasa şi gradul de nocivitate al acestui indice

se stabileşte numai pentru categoria III de lucru conform clasificării prezentate în RNS 2.2.2/2.4.1340-03.

4) Controlul parametrilor vizuali ai locurilor de lucru la MEC se face numai în caz de necesitate, la

prezentarea acuzelor subiective. Atunci se fac investigaţii instrumentale şi se apreciază clasa de nocivitate.

Controlul parametrilor vizuali se efectuează conform indicaţiilor metodice „Aprecierea iluminării la

locurile de muncă‖.

5.6.6. Aprecierea generală a condiţiilor de muncă după factorul „iluminare‖ se va

face luându-se în consideraţie posibilitatea recuperării absenţei sau

insuficienţei iluminării naturale prin iluminare artificială optimă şi, la

necesitate, prin recuperarea insuficienţei de radiaţii ultraviolete (conform

tab.12).

Tabelul 12

Aprecierea condiţiilor de muncă după factorul „Iluminare‖

Aprecierea iluminării

naturale

Aprecierea iluminării

artificiale*

Sanarea profilactică

cu RUV

Aprecierea generală a

iluminării

Page 25: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

25

2

2 - 2

3.1 - 3.1

3.2 - 3.2

3.1

2** - 2

3.1 - 3.1

3.2 - 3.2

3.2

2** Se face 3.1

Nu se face 3.1

3.1 Se face 3.1

Nu se face 3.2

3.2 Se face 3.2

Nu se face 3.2

*Clasa condiţiilor de muncă se apreciază conform normativelor.

**Luându-se în consideraţie normativele de mărire a intensităţii luminii de la surse artificiale în

caz de insuficienţă sau lipsă a luminii naturale.

5.7. Câmpurile şi radiaţiile electromagnetice nonionizante

5.7.1. Atribuirea condiţiilor de muncă la o clasă sau alta de nocivitate în caz de

acţiune a radiaţilor şi câmpurilor electromagnetice nonionizante se va face

conform tabelului 13.

Tabelul 13

Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice nonionizante

(câmpuri şi radiaţii electromagnetice)

Factorii Clasele condiţiilor de muncă

Optime Admisibile Nocive Periculoase

(extrem) Grad 1 Grad 2 Grad

3 Grad 4

1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

Depăşirea NMA (ori) Câmp

geomagnetic2

Fon

natural NAT 5 >5 - - -

Câmp

electrostatic3

Fon

natural NMA

1 3 5 - - -

Câmp magnetic

permanent 4

Fon

natural NMA 5 10 - - -

Câmpuri electrice

de frecvenţă

industrială (50

Hz)5

Fon

natural NMA

1 5 10 >10 - >40*

Câmpuri

magnetice de

frecvenţă

industrială (50

Hz)6

Fon

natural NMA

1 5 10 >10 - -

Iradieri

electromagnetice

produse de

calculatoare7

NMA >NMA - - - -

Iradieri

electromagnetice

de frecvenţe

radio8

Page 26: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

26

0,01-0,03 MHz Fon

natural NMA 5 10 >10 - -

0,03-3,0 MHz Fon

natural NMA 5 10 >10 - -

3,0-30,0 MHz Fon

natural NMA 3 5 10 >10 -

30,0-300,0 MHz Fon

natural NMA 3 5 10 >10 >100

*

300,0MHz-

300,0 HHz

Fon

natural NMA 3 5 10 >10 >100*

Impuls

electromagnetic

cu bandă lată10

- NMA 5 >5 >50**

1) NMA ale radiaţiilor electromagnetice cu care se compară indicii măsuraţi, se stabilesc în dependenţă de

perioada de timp în care se contactează cu aceste noxe.

2) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖.

3) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpurile electrostatice. Nivelurile admisibile la locurile de muncă şi

exigenţe faţă de controlul acestora‖ şi STAS 12.1.045-84 „SSM. Câmpuri electrostatice în condiţii

industriale‖.

4) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖.

5) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖ şi STAS 12.1.002-84

SSM „Câmpuri electrice de frecvenţe industriale. Intensităţile admisibile normate şi controlul acestora la

locurile de lucru‖.

6) Conform Normativelor şi regulilor sanitare RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii

industriale‖.

7) Conform RNS 2.2.2/2.4.1340-03 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă, organizarea regimului

de muncă şi odihnă al personalului ce lucrează cu terminale video şi maşini electronice de calcul‖.

8) Conform RNS 2.2.4/1191-03 „ Câmpuri magnetice în condiţii industriale‖, STAS 12.1.006-84 SSIM

„Câmpuri electromagnetice de frecvenţă radio. Niveluri admisibile la locurile de muncă, exigenţe faţă de

control‖, „Modificări nr.1 STAS 12.1.006-84‖, RNS 2.1.8/22.4.1190-03 „Exigenţe igienice faţă de

amplasarea şi exploatarea mijloacelor radiomobile terestre‖

9) NMA a energiei de expoziţie a generatoarelor de câmpuri electromagnetice.

10) Conform RNS 2.2.4.1.329-03 „Exigenţe faţă de protecţia personalului supus acţiunii câmpurilor

electromagnetice de impuls‖.

Notă.

*Depăşirea NMA maximă în caz de acţiune de scurtă durată.

**Depăşirea NMA a tensiunii câmpului electric pentru numărul de impulsuri electromagnetice nu mai

mult de 5 pe parcursul zilei de muncă.

5.7.2. Condiţiile de muncă cu radiaţii şi câmpuri electromagnetice se referă la clasa 3

de nocivitate, dacă depăşirile NMA sunt stabilite pentru anumite perioade de

timp de acţiune (la energia normată de expoziţie); la clasa a 4 de nocivitate –

câmpurile electrice de 50 Hz şi câmpurile electromagnetice în frecvenţele de

la 30 MHz până la 300 GHz la depăşirea NMA până la limitele indicate în

tab.14, inclusiv pentru impulsurile electromagnetice de bandă lată la depăşirea

NMA a câmpului electric de 50 ori şi mai mult (impulsurile electromagnetice

– nu mai mult de 5 în perioada zilei de muncă).

5.7.3. Dacă asupra angajaţilor acţionează radiaţii şi câmpuri electromagnetice

nonionizante de la mai multe surse, pentru care sunt stabilite diferite NMA

(tab.13), clasa generală a condiţiilor de muncă se estimează după cel mai înalt

grad de nocivitate. Dacă depăşirea NMA e stabilită pentru două şi mai multe

frecvenţe normate – clasa de nocivitate se măreşte cu un grad.

5.7.4. Gradarea condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de

diapazon optic (laser, ultraviolete) este prezentată în tab.14.

Page 27: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

27

Tabelul 14

Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de diapazon

optic (laser, ultraviolete) Factorul Clasele condiţiilor de muncă

Admisibile Nocive Periculoase (extrem)

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

Radiaţii laser1 *NMA1 >NMA1

*NMA2 >NMA2 ≤10

NMA2

<102

NMA2

<103

NMA2

>103

NMA2

Radiaţii

UV

(RUV)

Surse

industriale

de RUV-A,

RUV-B,

RUV-C,

Wt/m2

Doza

admisibilă de

radiaţii DAR2

Doza

admisibilă

de radiaţii

>DAR2

Surse RUV

de aplicare

în

profilaxie

(RUV-A)

(m/Wt/m2)3

9-454

1) Conform RNS 5804-91, ―Normative şi reguli de construcţie şi aplicare a instalaţiilor laser‖ (NMA1-pentru

acţiune permanentă, NMA2- pentru acţiune de o singură dată).

2) Conform ―Normativelor igienice pentru radiaţii ultraviolete în încăperile industriale‖ (nr. 4557-88). La depăşirea

dozei admisibile de radiaţii (DAR) lucrările vor fi efectuate cu folosirea mijloacelor individuale sau colective de

protecţie.

3) Conform indicaţiilor metodice ―Aplicarea radiaţiilor ultraviolete cu scop profilactic (surse artificiale de RUV)‖,

(nr.5046-89).

4) În caz de nerespectare a exigenţelor normative sursa de RUV profilactice poate fi deconectată din cauza

ineficienţei acesteia (radiaţiile ultraviolete reale – mai mici de 9 mWt/m2) sau din cauza că poate prezenta pericol

(iradierea reală mai mare de 45 Wt/m2). La evaluarea condiţiilor de lumină această sursă se va considera nulă.

5.8. Activităţi profesionale cu surse de radiaţii ionizante

Evaluarea igienică a factorului de radiaţii ionizante se deosebeşte net de

evaluarea altor factori ocupaţionali, deaceea aprecierea şi clasificarea condiţiilor de

muncă cu surse tehnogene de radiaţii ionizante e prezentată aparte, în anexa 13.

5.9. Evaluarea condiţiilor de muncă în prezenţa aeroionilor.

Compoziţia ionică a aerului nu este un indice obligatoriu. Nivelul de ionizare al

aerului se măsoară în încăperile industriale unde aerul se curăţă în mod special conform

regulamentelor tehnice programate, şi anume: în încăperi cu surse de aeroionizare

(instalaţii UV), la locurile de muncă ale operatorilor terminalelor video, la locurile

constante de muncă ale personalului de la substaţiile electrice cu generatoare de curent

de voltaj înalt şi de la liniile de transmisie de acelaşi gen. Estimarea factorului

(aeroionilor) se efectuează conform RNS 2.2.4.1294-03 „Normativelor igienice de

Page 28: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

28

ionizare admisibilă a aerului încăperilor industriale şi publice‖ şi Indicaţiilor metodice

4.3.1675-03 „Exigenţe igienice faţă de controlul aeroionilor în încăperile industriale şi

publice‖. În caz dacă ionizarea depăşeşte normele maximal admisibile, sau numărul de

ioni e mai mic decît cel necesar, sau nu se respectă polaritatea ionilor, condiţiile de

muncă la acest indice vor fi atribuite la clasa 3.1 de nocivitate.

5.10. Eforturile fizice şi suprasolicitările în timpul muncii

5.10.1. Criteriile şi clasificarea proceselor de muncă după gradul de efort fizic şi

suprasolicitări sunt prezentate în tabelele 15 şi 16 respectiv.

5.10.2. Evaluarea eforturilor fizice se efectuează conform tuturor indicilor prezentaţi în

tabelul 15. Iniţial se stabileşte gradul de nocivitate a fiecărui factor aparte, iar clasa

generală se stabileşte după indicile cel mai nefavorabil. Dacă unul sau doi indici

prezintă gradul de nocivitate 3.1 şi 3.2, atunci clasa se măreşte cu un grad, în cazul de

faţă va fi respectiv 3.2 şi 3.3, deci, în genere, clasa de nocivitate după indicii fiziologici

de efort fizic va fi 3.3 (vezi „Metodele de apreciere a eforturilor în procesul de muncă‖

– anexa 14).

5.10.3. Suprasolicitările organismului în timpul muncii se estimează conform

indicaţiilor „Metode de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii‖ (anexa 15). Cel

mai înalt grad de suprasolicitări se consideră gradul 3.3.

Tabelul 15

Clasele condiţiilor de muncă după gradele de efort fizic

Indicii eforturilor fizice Clasele condiţiilor de muncă

Optime Admisibile Nocive

Grad I GradII

1 2 3.1. 3.2.

1 Munca fizică activă (unităţi de lucrări mecanice pe parcursul turei, kg/m) 1.1 la eforturi fizice locale

(preponderent a

muşchilor plexului

brahial şi mîinilor),

deplasarea greutăţilor la

distanţa de 1m

bărbaţi

femei

Până la 2500

până la 1500

Până la 5000

Până la 3000

Până la 7000

Până la 4000

>7000

>4000

1.2 .La eforturi fizice ale

întregului corp (mîini,

spate, picioare)

1.2.1 La deplasarea

greutăţilor de la 1 la 5

m

bărbaţi

femei

Până la 12500

Până la 7500

Până la 25000

Pânăla 15000

Până la 35000

Până la 25000

>35000

>25000

1.2.2 La deplasarea

greutăţilor mai mult de

5m

bărbaţi

femei

Până la 24000

Până la 14000

Până la 46000

Pânăla 28000

Până la 70000

Pânăla 40000

>70000

>40000

Page 29: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

29

2. Greutatea încărcăturilor transportate manual (kg) 2.1. Ridicarea şi deplasarea

(o singură dată) a

greutăţilor, alternativ cu

alte lucrări (până la 2

ori pe oră)

bărbaţi

femei

Până la 15

Până la 5

Până la 30

Pânăla 10

Până la 35

Pânăla 12

>35

>12

2.2. Ridicarea şi deplasarea

greutăţilor permanent,

pe parcursul întregei

ture de lucru

bărbaţi

femei

Până la 5

Până la 3

Până la 15

Până la 7

Până la 20

Pânăla 10

mai mult

de 20

mai mult

de 10 2.3. Greutatea totală ridicată

şi deplasată în fiecare

oră a turei

2.3.1 De pe suprafaţa de

lucru

bărbaţi

femei

Până la 250

Până la 100

Până la 870

Pânăla 350

până la1500

Pânăla 700

>1500

>700

2.3.2 De pe podea (de jos)

bărbaţi

femei

Până la100

Până la 50

Până la 435

Pânăla 175

până la 600

până la 350

>600

>350

3. Mişcări stereotip în timpul muncii (număr în schimb) 3.1. La eforturi locale

(încordarea muşchilor

mîinilor şi degetelor)

până la

20000

până la

40000

până la 60000

>60000

3.2. La eforturi regionale

(încordarea muşchilor

plexului brahial şi ai

mîinilor)

Până la

10000

până la

20000

până la 30000 >30000

4. Încordări statistice – eforturi la menţinerea greutăţii, (1cg/s)

4.1. Cu o mînă:

bărbaţi

femei

până la

18000

până la

11000

până la

36000

până la

22000

până la 70000

până la 42000

>70000

>42000

4.2. Cu două mîini:

Bărbaţi

femei

până la

36000

până la

22000

până la

70000

până la

42000

până la 140000

până la 84000

>140000

> 84000

4.3. Cu implicarea

muşchilor trunchiului şi

picioarelor

bărbaţi

femei

până la

43000

până la

26000

până la

100000

până la

60000

până la 200000

până la 120000

>200000

> 120000

5. Poziţia în timpul muncii

Page 30: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

30

5. Poziţia în timpul

muncii Poziţie liberă,

comodă cu

posibilitate

de trecere de

la o poziţie la

alta (şezîndă,

ortostatică).

Aflarea în

poziţie

ortostatică

până la 40%

din schimb

În timpul

tranşei aflare

în poziţie

incomodă,

până la 25%

(mişcări

rotative ale

trunchiului,

poziţie

incomodă a

membrelor);

Poziţie fixată-

neputinţa de a

schimba

poziţia

corpului sau

membrelor.

Poziţie

ortostatică mai

mult de 60%

din tranşa de

lucru.

Aflare periodică

până la 50% din

schimb în poziţie

incomodă sau

fixată, poziţie

forţată în timpul

muncii (în

genunchi, în

pirostrii, etc)

până la 25% din

tranşă. Aflare în

poziţie ortostatică

până la 80% din

durata

schimbului.

Aflare

periodică-

mai mult

de 50% din

schimb în

poziţie

incomodă

sau fixată;

poziţie

forţată (în

genunchi,

în pirostrii)

mai mult

de 25% din

schimb.

Poziţie

ortostatică

mai mult

de 80% din

tranşă.

6.Aplecări ale trunchiului 6. Aplecări ale

trunchiului (mai

mult de 300), de

câte ori pe scimb

Până la 50 51-100 101-300 Mai mult

de 300

7.Deplasarea în spaţiu legată de procesul tehnologic,km 7.1. Orizontal Până la 4 Până la 8 Până la 12 Mai mult

de 12

7.2. Vertical Până la 1 Până la 2,5 Până la 5 Mai mult

de 5

Tabelul 16

Clasele condiţiilor de muncă după gradul de încordare în procesul de lucru

Indicii de încordări în

procesul de lucru

Clasele condiţiilor de muncă

Optime Admisibile Nocive

Încordări

uşoare

Încordări

medii

Lucru încordat

Grad I GradII

1 2 3.1. 3.2.

1 2 3 4 5

1. Suprasolicitări intelectuale

Page 31: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

31

1.1.Conţinutul lucrului Nu trebuie

să se ia

decizii

Rezolvarea unor

probleme simple

de instructaj

Rezolvarea

problemelor

profesionale

complicate de

selectare a

algoritmilor

cunoscuţi

Lucrul

creativ ce

necesită

responsabilit

ate, funcţii

de

conducere,

soluţionarea

problemelor

complicate

1.2.Perceperea

semnalelor (informaţiei),

evaluarea lor

Perceperea

semnalelor

fără a

necesita

corecţii în

acţiune

Perceperea

semnalelor cu

corecţii

ulterioare,

acţiuni şi

operaţiuni

Perceperea

semnalelor cu

prelucrarea lor

ulterioară.

Aprecierea

rezultatelor

obţinute

Perceperea

semnalelor

cu evaluarea

complexă a

acestora.

Evaluarea

complexă a

întregului

proces

tehnologic

1.3.Repartizarea

funcţiilor în dependenţă

de gradul de complicaţie

a problemei. Îndeplinirea

lucrărilor

Prelucrarea

datelor,

rezolvarea

problemelor de

serviciu,

controlul

rezultatelor

Prelucrarea datelor,

controlul

îndeplinirii

lucrărilor

Controlul,

lucrările

prealabile

pentru

repartizarea

lucrărilor

altor

persoane

1.4. Specificul lucrului Lucrul după

un plan

individual

Lucrul după un

grafic stabilit cu

eventuale

corecţii pe

parcurs

Lucrări în regim

intens de criză de

timp

Lucrări în

regim de

criză de timp

cu informaţii

de

responsabilit

ate mare de

rezultatul

final

2. Încărcături sensoriale

2.1. Durata observaţiilor

concentrate (% din ziua de

lucru)

Până la 25 26-50 51-75 >75

2.2. Frecvenţa semnalelor

percepute (optice, acustice) şi a

celor comunicate în decurs de 1

oră

Până la 75 76-175 176-300 >300

2.3. Numărul de obiective

observate concomitent

Până la 5 6-10 11-25 >25

2.4. Mărimea obiectului în

lucru mm (distanţa de la ochi la

obiectul vizat nu mai mare de

0,5 m) în timpul de observaţie

concentrată (% zilei de lucru)

Mai mare de

5 mm –

100%

5 – 1,1 mm mai

mult de 50%,

1 – 0,3 mm până

la 50%,

mai mic de 0,3

mm – până la

25%

1-0,3 mm mai mult

de 50%,

mai mic de 0,3 mm

– 25-50%

Mai mic de

0,3 mm –

mai mult de

50%

2.5. Lucrări cu aparate optice

(microscoape, lupe, etc.) în

timpul de observaţie

concentrată (% zilei de lucru)

Până la 25 26-50 51-75 >75

2.6. Observaţiile ecranelor

display (ore în schimb)

-cu informaţie litero-numerice;

Până la 2

2-3

3-4

Mai mult de

4

Page 32: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

32

-cu informaţii grafice Până la 3 3-5 5-6 Mai mult de

6

2.7. Suprasolicitări ale

aparatului auditiv (necesitatea

perceperii vocilor sau a

semnalelor sonore diferenţiate)

Claritatea

vorbirii şi

semnalelor

100-90%.

Bruiajele

lipsesc

Claritatea

vorbirii şi

semnalelor 90-

70%. Bruiaje în

aria cărora vocea

se aude la

distanţa de până

la 3,5 m

Claritatea vorbirii

şi semnalelor 70-

50%. Bruiaje pe

fundalul cărora

vocea se aude la

distanţa de 2 m

Claritatea

vorbirii şi

semnalelor

mai mică de

50%. Pe

fundalul

bruiajelor

vocea se

aude la

distanţa de

numai 1,5 m

2.8. Suprasolicitările vocii

(nr.de ore vorbite pe

parcursul săptămânii)

Până la 16 16-20 20-25 Mai mult de

25

3. Suprasolicitări emoţionale 3.1. Gradul de

responsabilitate faţă de

lucrarea proprie. Gravitatea

erorilor.

Poartă

responsabilit

ate de

anumite

elemente ale

lucrării.

Erorile

necesită

eforturi

supralimen-

tare din

partea

angajatului

Poartă

responsabilitate

de calitatea

lucrărlor

paliative,

secundare.

Erorile necesită

implicarea

persoanelor

erarhic mai

superioare

(brigadierilor,

maiştrilor).

Poartă

responsabilitate de

calitatea lucrului de

bază. Erorile

necesită implicarea

în corecţie a

întregului colectiv

de muncă (grupă,

brigadă etc.)

Poartă

responsabilit

ate de

calitatea

finală a

lucrării.

Erorile costă

defectarea

utilajelor,

stoparea

proceselor

tehnologice

şi pot

periclita

sănătatea

angajaţilor.

3.2. Eventualitatea de risc cu

viaţă proprie

Exclusă probabilă

3.3. Gradul de

responsabilitate faţă de

securitatea angajaţilor

Se exclude probabilă

4. Monotonia lucrărilor 4.1. Numărul elementelor

(procedeelor) de lucru pentru

obţinerea rezultatelor sau

operaţiilor repetate

Mai mult de

10 9-6 5-3 Mai puţine

de3

4.2. Durata (în secunde) a

lucrărilor sau mişcărilor

Mai mult de

100 100-25 24-10 Mai puţin de

10

4.3. Numărul de mişcări

active (% din durata zilei de

lucru). În rest - observarea

procesului tehnologic

20 şi mai

multe

19-10 9-5 4 şi mai

puţine

4.4. Gradul de monotonie a

ambianţei de lucru(observaţii

pasive asupra procesului

tehnologic, în % din ziua de

lucru)

Mai puţin de

75%

76-80 81-90 Mai mult de

90

5. Regimul de lucru

Page 33: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

33

5.1. Durata reală a zilei de

lucru

6-7 ore 8-9 ore 10-12 ore Mai mult de

12 ore

5.2. Lucrul în schimburi

(ture)

Într-o

singură tură,

fără schimb

de noapte

Lucrul în două

schimburi, fără

schimb de noapte

Lucrul în ture, una

din ele noaptea

lucru în ture

haotice, cu

lucrări în

timp de

noapte

5.3. Pauzele reglementare –

prezenţa şi durata acestora

Pauze cu

durată

suficientă –

7% şi mai

mult din

tranşa de

lucru

Pauzele

reglementate

sunt, dar de

durată

insuficientă 3-

7% din tranşa de

lucru

Pauzele sun t dar

ele nu sunt

reglementate,

durata lor e foarte

mică – până la 3%

din tură

Nu se fac

pauze

reglementare

5.11. Principii generale de evaluare igienică a condiţiilor de muncă

5.11.1. În cazurile când nivelurile, concentraţiile, dozele factorilor nocivi la

locurile de lucru se află în limita indicilor optimi sau admisibili, astfel de

locuri de muncă se referă la clasele 1 şi 2, deci corespund normativelor

igienice. Dacă măcar un singur factor nociv depăşeşte limitele admisibile,

atunci condiţiile de muncă pot fi atribuite la clasa 3 gradul 1-4 de nocivitate

sau chiar la clasa 4- muncă periculoasă. Gradele respective se vor stabili după

faptul în ce măsură unul sau o combinaţie de factori depăşesc normele

igienice admisibile.

5.11.2. Pentru stabilirea clasei de nocivitate a unor factori specifici pentru

procesul tehnologic e suficientă înregistrarea depăşirilor CMA şi NMA în

timpul unei ture de lucru. Dacă factorii nocivi acţionează asupra angajaţilor

sporadic, ei fiind specifici sau nespecifici pentru anumite procedee

tehnologice, sau corespunzători funcţiilor angajaţilor, atunci determinarea şi

evaluarea acestor factori se va face în concordanţă cu centrele de medicină

preventivă teritoriale.

5.11.3. Acţiunea combinată sau mixtă a factorilor mediului ocupaţional se va

evalua în felul următor. Mai întâi se determină şi se apreciază acţiunea

factorilor conform punctelor 4.1.-4.2 ale indicaţiei metodice în cauză. Aici se

va lua în consideraţie acţiunea sumară şi potenţată a mai multor factori

chimici, biologici, radiaţii electromagnetice de diferite diapazoane de

frecvenţă. Rezultatele evaluării factorilor ocupaţionali nocivi se introduc în

tabelul 17.

Evaluarea generală a condiţiilor de muncă după gradul de nocivitate şi pericol se

efectuează după:

- clasa cea mai înaltă de nocivitate şi pericol;

- în caz de acţiune combinată a 3 şi mai mulţi factori din clasa 3.1, spre exemplu,

gradul general de nocivitate va corespunde clasei 3.2;

- la acţiunea combinată a 2 şi mai mulţi factori din clasele 3.2, 3.3, 3.4.

condiţiile de muncă vor fi atribuite la clasa 4, cu un grad mai înalt.

Tabelul 17

Tabelul generalizat de evaluare a condiţiilor de muncă după gradul de

nocivitate şi pericol

Page 34: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

34

Factorii Clasele condiţiilor de muncă

Opti

me

Admisib

ile

Nocive Periculoa

se

(extrem)

1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

Chimici

Biologici Aerosoli preponderent

fibrogeni

Acustici:

Zgomot

Infrasunete

Ultrasunete

propagate prin aer

Vibraţii generale

Vibraţii locale

Radiaţii

nonionizante

Radiaţii ionizante

Microclimat

Iluminare

Efort fizic

Suprasolicitări

Evaluarea generală a

condiţiilor de muncă

5.11.4. Condiţiile de muncă nestandarte, mai speciale, se apreciază după indicii

fiziologici ai capacităţii de muncă de către specialiştii igienişti sau specialişti

în medicina muncii.

La condiţii speciale pot fi referite următoarele:

- modalităţi speciale de organizare a procesului de muncă (durata turei mai mare de

8 ore, organizarea lucrului cu săptămînile, etc);

- lucrări în condiţii cu factori schimbători, de diferite intensităţi şi durată de

acţiune;

- lucrări cu mijloace speciale de protecţie, care înrăutăţesc starea funcţională a

organismului angajatului;

- combinaţii complicate de factori de mediu, de eforturi şi suprasolicitări în timpul

muncii.

5.11.5. Clasele condiţiilor de muncă se stabilesc după măsurările reale ale

parametrilor factorilor ocupaţionali şi ale procesului de muncă. La depăşirea

normativelor stabilite angajatorul e obligat să elaboreze un complex de măsuri

de asanare a condiţiilor de muncă. Aceste măsuri le vor include şi pe cele

organizatorice, tehnice, de înlăturare a factorilor periculoşi, iar dacă

înlăturarea e imposibilă – cel puţin diminuarea lor pînă la nivelurile stabilite.

Dacă, totuşi, măsurile de asanare implementate menţin riscuri de îmbolnăviri,

se aplică protecţia prin timp – diminuarea timpului de contact cu factorii

nocivi. Aplicarea mijloacelor individuale de protecţie stă pe ultimul loc în

complexul de asanare. Notă: La folosirea mijloacelor individuale de protecţie contra factorilor nocivi (pulberi, substanţe chimice, vibraţii,

microlimat, etc.) paralel cu diminuarea noxelor ele pot exercita efecte nefavorabile indizerabile.

Page 35: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

35

5.11.6. În concordanţă cu serviciile specializate (igienice, de inspecţie a muncii)

clasa condiţiilor de muncă poate fi diminuată (dar nu mai jos de clasa 3.1.) în

cazurile dacă se reduce timpul contactului cu factorii nocivi conform

recomandărilor din anexa 7 sau la elaborarea măsurilor de protecţie şi asanare. Notă: Respectarea regimului de muncă şi odihnă al personalului ce contactează cu vibraţiile nu permite schimbarea clasei

condiţiilor de muncă.

Notă: Clasa de nocivitate poate fi diminuată pentru condiţiile microclimatice nefavorabile deoarece normativele elaborate

iau în consideraţie mijloacele de protecţie.

6. Metodologia controlului factorilor mediului ocupaţional

şi al procesului de lucru

6.1. Laboartoarele ce se ocupă de determinarea şi estimarea factorilor ocupaţionali

trebuie să aibă certificat de acreditare.

6.2. Planul controlului condiţiilor de muncă se elaborează pentru un an, dar poate fi

completat şi modificat în caz de reconstrucţie sau schimbare a echipamentelor

tehnologice, modificarea sau intensificarea proceselor tehnologice, la depistarea

patologiilor sau intoxicaţiilor profesionale.

6.3. Controlul factorilor se efectuează în proces tehnologic obişnuit, aici aplicîndu-se

metode şi utilaje prevăzute de documentele normativ-metodice. Notă: Nerespectarea procesului tehnologic, deteriorarea utilajelor sau folosirea incorectă a acestora, a mijloacelor de

protecţie prevăzute pentru această tehnologie – toate vor fi fixate în proces verbal. După înlăturarea neajunsurilor

măsurările se repetă.

6.4. Controlului igienic vor fi supuşi toţi factorii nocivi şi periculoşi normaţi de

regulamentele şi normativele igienice, de asemenea se va determina efortul şi

suprasolicitările în timpul muncii. Pentru a evidenţia ce factori se cer estimaţi se

va face cunoştinţă cu documentaţia tehnică, organizator-dispozitivă, tehnologică,

cu certificatele materiei prime, materialelor auxiliare, utilajelor, la corespunderea

acestora standartelor în vigoare, etc. Notă: Dacă angajatul e supus acţiunii unor factori nespecifici pentru locul lui de muncă (spre exemplu, la trecerea

substanţelor chimice volatile din încăperea adiacentă, propagarea zgomotului de la alte utilaje, etc.) măsurările se fac şi se

estimează ca şi specifice pentru acest loc de muncă.

6.5. Toate aparatele şi utilajele de măsurare a parametrilor de mediu trebuie să treacă

controlul metrologic de stat în termenii stabiliţi şi enumerate în Reestrul de Stat.

6.6. Datele măsurărilor instrumentale se fixează în procese verbale conform

documentelor normativ-metodice. Acestea din urmă prevăd anumite regulamente

şi trebuie să aibă următorul conţinut:

- denumirea instituţiei, subdiviziunii unde se fac determinările;

- data controlului;

- denumirea instituţiei (subdivizinii) ce efectuează măsurările, date despre

acreditarea acesteia;

- denumirea factorului investigat;

- denumirea aparatului, utilajului cu care se fac măsurările, numărul metrologic,

termenul de valabilitate al acestuia;

- documentul normativ-metodic în baza căruia se fac măsurările;

- locul de investigaţii;

- normativul igienic şi datele reale ale parametrilor măsuraţi, la necesitate – timpul

de acţiune;

- concluzie despre factorii determinaţi comparativ cu normativele, determinarea

clasei de nocivitate şi periculozitate a condiţiilor de muncă după acest factor;

Page 36: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

36

- funcţia, numele, prenumele şi semnăturile peroanei care a efectuat măsurările şi a

reperezentantului instituţiei la care s-au făcut măsurările.

6.7. Evaluarea igienică a condiţiilor de muncă se face conform indicaţiilor metodice în

cauză.

Anexa 1

Substanţe cu acţiune monodirecţionată cu efecte sumare

1. La substanţele cu acţiune monodirecţionată se referă:

Combinaţiile de substanţe cu aceleaşi manifestări clinice (anexa 2-6)

- substanţe cu acţiune iritantă (acizi, baze ş.a.);

- alergene (epiclorhidridrina, formolul, ş.a.);

- substanţe cu acţiune narcotizantă (combinări de alcooli);

- pulberi fibrogeni;

- substanţe cancerigene;

Combinaţii de substanţe cu structură chimică asemănătoare:

- hidrocarburile clorate (saturate şi nesaturate);

Page 37: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

37

- diferiţi alcooli;

- diferite baze;

- hidrocarburile aromatice (toluen şi benzen, toluen şi xilen);

- aminocompuşi;

- nitrocompuşi, etc.

Combinaţii de substanţe studiate experimental:

- oxizi de azot şi monoxid de carbon;

- compuşi aminici şi monoxid de carbon;

- nitrocompuşi şi monoxid de carbon.

2. La prezenţa concomitentă a substanţelor cu acţiune monodirecţionată suma

concentraţiilor reale ale acestora (C1, C2,...Cn) în aerul zonei ocupaţionale faţă de

CMA (CMA1, CMA2, ...CMAn) nu trebuie să depăşească o unitate:

Anexa 2

(informativă)

Lista substanţelor ce prezintă pericol de intoxicaţii acute

1. Substanţe cu acţiune acută

Nr.

d/o

Denumirea substanţei Nr.CAS CMA,

mg/m3*

Starea de

agregare**

Clasa de

nocivitate

Particularităţile

acţiunii***

1 2 3 4 5 6 7 1. Dioxid de azot 10102-44-0 2 v 3 Ir 2. Oxizi de azot (recalculaţi în

NO2)****

5 v 3 Ir

3. Arseniu (hidroclorură de

arseniu)

7784-42-1 0,1 v 1

4. Benzencianură+ 140-29-4 0,8 A 2 5. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ir 6. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ir 7. But-3-enonitril (alilcianură) 109-75-1 0,3 v 2 8. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ir 9. Hidrofluorură (recalculat în F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ir 10. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ir 11. Hidrocianură+; (cianură de

hidrogen)

74-90-8 0,3 v 1

12. Hidrocianuri săruri+

(recalculate în hidrocianură)

0,3 v 1

13. Dihidrosulfură; (hidrogen

sulfurat)

7783-06-4 10 v 2 Ir

14. Dihidrosulfură amestec cu

hidrocarbură C1-5

3 v 2

1 2 3 4 5 6 7 15. Dimetilsulfat

77-78-1 0,1 v 2 Ir

16. 2-(2,6-Diclorfenilamino)

Imidazolin clorură

hidroclorură+

4205-91-8 0,001 a 1

17. Carbonildiclorură; (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ir 18. Cobalt hidridotetracarbonil

(după Co)

16842-03-8 0,1 v 1 Al

19. Siliciu tetrafluorură (după F) 7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ir 20. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Al, Ir 21. 4-Metilfenilen-1,3-diizocianat+;

toluilendiizocianat

584-84-9 0,05 v 1 Al, Ir

22. (1-Metiletil) nitrit; 541-42-4 1 v 2

Page 38: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

38

izopropilnitrit

23. Natriu nitrit 7632-00-0 0,1 A 1 24. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,003 v Can, Al 25. Ozon 10028-15-6 0,1 v Ir 26. Octafluor-2-metilpropen-1

(perfluor-izobutilen)

382-21-8 0,1 v

27. Propandinitril+ 109-77-3 0,3 v+a 28. Propan-1,2,3-triol trinitrat+ 55-63-0 0,02 v 29. Selen hexafluorură 0,2 v 30. diSulf decafluorură+ 5714-22-7 0,1 v 31. (T-4) Sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,2 v 2 32. Plumb tetraetil+ 78-00-2 0,005 v 1 33. Triclornitrometan+ 76-06-2 0,5 v 2 34. Monoxid de carbon***** 630-08-0 20 v 4 35. Fenilizocianat+ 103-71-9 0,5 v 2 Ir 36. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Al, Ir 37. Fosfin; (hidrogen fosforat) 3803-51-2 0,1 v 1 38. Fosforilclorură+; (cloroxid de

fosfor)

10025-87-3 0,05 v 1 Ir

39. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1 40. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ir 41. Dioxid de clor+ 10049-04-4 0,1 v 1 Ir 42. Clorfenilizocianat+ (3- şi 4-

izomeri)

1885-81-0 0,5 v 2 Al, Ir

43. Clorcian+ 506-77-4 0,2 v 1 44. 2-Cloretanol+; (etilenclorhidrin) 107-07-3 0,5 v 2 Ir 45. Etilenimin+ 151-56-4 0,02 v 1 Al, Ir 46. 2,2[(1,4-Dioxo-1,4-

butandiil)bis-(oxi)bis-N,N,N-

trimetiletan]-diiodură de

amoniu+; (ditilină)

541-19-5 0,1

NOAI

a

*La numitor CMAmax, la numărător CMAms.

**Starea de agregare preponderentă în aerul zoneo ocupaţionale: v- vapori şi/sau gaze, a – aerosoli.

*** Concomitent cu acţiune acută sunt prezentate acţiuni specifice ale substanţei: Al- alergenă, Ir – acţiune

iritantă, C – cancerigenă.

****Pentaoxidul de azot şi oxidul de azot în aer se transformă în dioxizi de azot.

*****La lucrări în aerul cu concentraţii diferite de monoxid de carbon se reglementează timpul de lucru:

astfel la lucrări până la o oră concentraţia de CO poate fi de 50 mg/m3; la lucrări de până la 30 min – nu mai

mare de 100 mg/m3; la lucrări numai de 15 min – se admite concentraţia de CO de 200 mg/m3. Lucrările

ulterioare în condiţii cu conţinut de CO pot fi făcute după întreruperi nu mai mici de 2 ore.

+Sunt necesare mijloace de protecţie pentru tegumente şi ochi.

Anexa 2 (continuare)

Substanţe cu acţiune iritantă

Nr/d Denumirea substanţelor

după IUPAC, sinonimele

lor

Nr.după NS 2.2.5.1313-03

CMA

mg/m3

Starea

de

agregare

*

Clasa de

pericol

Particularităţi

de acţiune**

1 2 3 4 5 6 7

1. Dioxid de azot 410102-44-0 2 v 3 Ac

2. Oxizi de azot (recalculaţi

în NO2) 5 v 3 Ac

Page 39: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

39

3. Acid azotic+ 7697-37-2 2 а 3

4. α-Aminobenzacetilclorură

hidroclorură+ 39878-87-0 0,5 а 2

5. 2-Aminopropan+;

(metiletilamin) 75-31-0 1 v 2

6. Amoniac 7664-41-7 20 v 4

7. Aldehidă acetică+ 75-07-0 5 v 3

8. Anhidridă acetică+;

(acetonhidrid) 108-24-7 3 v 3

9. Bariu hidroxid+ 17194-00-2 0,3/0,1 а 2

10. Bariu diclorură 10361-37-2 1/0,3 а 2

11. Benzilclorformiat+;

(carbobenzoxiclorură) 501-53-1 0,5 v+а 2

12. Benzilcianură;

(fenilacetonitril) 140-29-4 0,8 а 2 Ac

13. Benzochinon-1,4; (p-

benzohinon) 106-51-4 0,05 v 1

14. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ac

15. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ac

16 Betanal+ 123-72-8 5 v 3

17. Acid butanic 107-92-6 10 v 3

18. Anhidrida acidului

butanic+ 106-31-0 1 v 2

19. 1-Butoxibuten-1-in-3; (eter

etenil vinil) 2798-72-3 0,5 v 2

20. Acid hexanic; (capronic,

butilacetic) 142-62-1 5 v 3

21. Germaniu tetraclorură

(recalculat în Ge) 10038-98-9 1 а 2

22. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ac

23. 1-Hidroxi-2-nitro-4-

clorbenzen+; (4-nitro-

2clorfenol, nihlofen) 619-08-9 3/1 v+а 2

24. Hidrofluorură (recalculat în

F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ac

25. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ac

26. Dihidrosulfură (hidrosulfură) 7783-06-4 10 v 2 Ac

27. 3-Dimetilaminopropanol-1 3179-63-3 2 v 3

28. Dimetil hexandioat-1,6+;

(dimetilsebacinat, dimetil-

2,8-hexadioat) 627-93-0 10 v+а 3

1 2 3 4 5 6 7

29. (E, 1R)-2,2-dimetil-3(2-

metilpropenil-1)-

ciclopropan-1- acid

carbonic; (1,3-acid

crizantemic)

4638-92-0 10 v+а 3

Page 40: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

40

30. 2,2-

Dimetilpropilhidroperoxid

+

14018-58-

7 5 v 3

31. Dimetilsulfat+; (O,O

dimetilsulfat) 77-78-1 0,1 v 1 Ac

32. Dimetil(4-

fluorfenil)clorsilan (după

hidroclorură)

2355-84-4 1 v 2

33. 3,3-Dimetil-1-clor-1(4-

clorfenoxi)-butanon-2;

(sin.clorfenoxipinacolin)

57000-78-

9 10 v+а 4

34. 1,1-Dimetiletilhidroperoxid+;

(tret-butil-hidroperoxid) 5618-63-3 5 v 3

35. 1,1-Dimetiletilhipoclorură 507-40-4 5 v 3

36. Diclormetilbenzen 98-87-3 0,5 v 1

37. Acid dicloretanic 79-43-6 4 v+а 3

38. 3-Dietilaminopropil-1-

amin 104-78-9 2 v+а 3

39. N,N-dietiletanamin+,

(trietilamin) 121-44-8 10 v 3

40. Iod+ 7553-56-2 1 v 2

41. Calciu sulfat dihidrat

(ghips) 2 а 3

42. Carbonildiclorură (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ac

43. Siliciu tetrafluorură (după

fluor) 7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ac

44. Magneziu oxid 1309-48-4 4 а 4

45. Metansulfonilclorură+ 124-63-0 4 v 3

46. Acid metanic+ (acid

formic) 64-18-6 1 v 2

47. Acid 1-Metilbutanic

(izovalerianic) 503-74-2 2 v 3

48 3-Metilbutanol-1 (alcool

izoamilic) 123-51-3 5 v 3

49 2-Metilbutin-3-ol-2 (

aldehidă izovalerianică, 3-

butinol-2-metil-2)

115-19-5 10 v 3

50 Metil-2-hidroxi-3-

clorpropionat 0,5 v 2

51. Metildicloracetat 116-54-1 15 v 4

52. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Аl, Ac

53. Metil-3-oxobutanoat

(esterul metilic al acidului

acetoacetic)

105-45-3 5 v 3

54. Acid 4-Metilpentanic+

(Acid 2-metilpentanic)

646-07-1 5 v 3

1 2 3 4 5 6 7

55. 4-Metilpentanoilclorură+

(Cloranhidrida acidului 2-

metilpentanic)

3 v 3

56. 2-Metilpropanali+ 78-84-2 5 v 3

57. 2-Metilpropanol-1+ (alcool 75-65-0 10 v 3

Page 41: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

41

izobutilic)

58. Acid 2-Metilpropenic-2 79-41-4 10 v 3

59. 2-Metilprop-2-

enoilclorură+ 920-46-7 0,3 v 2 Аl

60. 4-Metilfenilen-1,3-

diizocianat 584-84-9 0,05 v 1 Аl, Ac

1 2 3 4 5 6 7

61. diNatriu carbonat+ 7542-12-3 2 а 3

62. diNatriu peroxocarbonat 15630-89-

4 2 а 3

63. Natriu clorură 7647-14-5 5 а 3

64. Ozon 1028-15-6 0,1 v 1 Ac

65. 4-Oxo-5-clorpentilacetat+ 13045-16-

4 2 v 3

66. Acid ortofosforic+ 10294-56-

1 0,4 а 2

67. Pentanol-1 71-41-0 10 v 3

68. Piridină 110-86-1 5 v 2

69. Prop-2-en-1-ali 107-02-8 0,2 v 2

70. Prop-2-enamină 107-11-9 0,5 v 2

71. Prop-1-enilacetat+ (2-

propenilacetat) 591-87-7 2 v 3

72. N-prop-1-enil-prop-2-en-1-

amin+ 124-02-7 1 v 2

73. Prop-2-enoilclorură+

(cloranhidrida acidului

acrilic)

814-68-6 0,3 v 2 Аl

74. Propilacetat 109-60-4 200 v 4

75. Prop-2-in-1-ol 107-19-7 1 v 2

76. Propionaldehidă+ 123-38-6 5 v 3

77. Propionilclorură+

(cloranhidrida acidului

propionic)

79-03-8 2 v 3

78. Rubidiu hidroxid 1310-82-3 0,5 а 2

79. diSulf decafluorură 5714-22-7 0,1 v 1 Ac

80. Sulf dioxid+ 7446-09-5 10 v 3

81. diSulf diclorură+ (clorură

de sulf)

10025-67-

9 0,3 v 2

82. (T-4) sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,3 v 2 Ac

83. Sulf trioxid+ 7446-11-9 1 v 2

84. Acid sulfuric+ 7664-93-9 1 а 2

85. Alcooli nesaturaţi (alilic,

crotonilic) 2 v 3

86. Tetrabrommetan+ 558-13-4 0,2 v 2

87. Tetrahidro-1,4-oxazin+

(morfolin)

110-91-8 1,5/0,5 v 2

1 2 3 4 5 6 7

88. 3,3,3,4-

Tetraclorbiciclo(2,2,1)hept-5-en-

2-spiro-1-ciclopent-3-en-2,5-

dion (ЭФ-2)

68089-39-

4 0,2 v+а 2

89. 1,1,2,2-Tetracloretan+ 79-34-5 5 v 3

Page 42: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

42

90. Titan tetraclorură (după

hidroclorură) 7550-45-0 1 v 2

91. 2,4,6-Trimetil-1,3,5-

trioxan 123-63-7 5 v 3

92. 3,5,5-Trimetilciclohexanon 873-94-9 1 v 2

93. 3,5,5-Trimetil-ciclohex-2-

en-1-on 78-59-1 1 v 2

1 2 3 4 5 6 7

94. Tricloracetilclorură+

(cloranhidrida acidului

tricloracetic)

76-02-8 0,1 v 1

95. Triclornitrometan+

(clorpicrin) 76-06-2 0,5 v 2 Ac

96. Acid tricloretanic+ (acid

tricloracetic) 76-03-9 5 v+а 3

97. Fenilizocianat 103-71-9 0,5 v 2 Ac

98. Feniltiol+ (tiofenol,

mercaptobenzen) 108-98-5 0,2 v 2

99. Acid fenoxietanic+ (aci

fenoxiacetic) 122-59-8 1 а 3

100. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac, Аl

101. Fosfin 3803-51-2 0,1 v 1 Ac

102. diFosfor pentaoxid+ 1314-56-3 1 а 2

103. Fosfor pentaclorură+ 10026-13-8 0,2 v 2

104. Fosfor triclorură+ 7719-12-2 0,2 v 2

105. Fosforilclorură+ 10025-87-3 0,05 v 1 Ac

106. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1 Ac

107. 2,5-Furandion+ 108-31-6 1 v+а 2 Аl

108. 2-Furoilclorură+ 527-69-5 0,3 v 2

109. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ac

110. Cloranhidrida acidului

crizantemic 2 v 3

111. Cloracetilclorură+

(cloranhidrida acidului

monocloracetic)

79-04-9 0,3 v 2

112. 3-Clorbutanon-2 (1-

cloretilmetilcetonă) 4091-39-8 10 v 3

113. Acid 2-Clor-2-

hidroxipropionic+

35060-81-

2 0,5 v 2

114. Clordioxid+ 10049-04-

4 0,1 v 1 Ac

115. (Clormetil)benzen 100-44-7 0,5 v 1

116. Clormetoximetan+ (după

clor) 107-30-2 0,5 v 2

117. 3-Clorpropen-1+ 107-05-1 0,3 v 2

118. Clorfenilizocianat (3 şi 4

izomeri) 1885-81-0 0,5 v 2 Ac, Аl

1 2 3 4 5 6 7

119. Clorcian 506-77-4 0,2 v 1 Ac

120. 2-Cloretanol+ 107-07-3 0,5 v 2 Ac

121. Hidroclorura acidului 2-

Cloretansulfonic 1622-32-8 0,3 v 2

122. Acid cloretanic+ (acid 79-11-8 1 v+а 2

Page 43: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

43

cloracetic)

123. 1-Ciclopropiletanon

(ciclopentadien) 765-43-5 1 v 3

124. Acid etandienic dihidrat+

(acid acrilic) 6153-56-6 1 а 2

125. Acid etanic+ (acid acetic) 64-19-7 5 v 3

1 2 3 4 5 6 7

126. Etilenimină (aziridină) 151-56-4 0,02 v 1 Аl, Ac

127. Etil-3-

(metilamino)butanoat-2+

(etil-3-metilbutenoat-2,

eter n-metilaminocrotonic

870-85-9 5 v 3

128. Etil-6-oxo-6-clorhexanoat

(etiladipinat cloranhidridă) 1071-71-2 2 v+а 3

129. Etil-6-oxo-8-cloroctanoat 50628-91-

6 1 v+а 2

130. Etilpropenoat-2 (N-

vinilpirrolidon-2) 2373 15/5 v 3

*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v- vapori şi (sau) gaze, a-aerosoli.

**Concomitent cu acţiune iritantă mai au şi alt fel de acţiune: Al – alergenă, Ac – acţiune acută.

+ E necesară protecţia tegumentelor şi a ochilor.

Anexa 3

Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice

cu efect cancerigen pentru om*

1. Compuşi şi produse fabricate şi aplicate în industrie**

Nr.d/o Denumirea substanţei, produselor CMA, mg/m

3 Particularităţile

de acţiune*** maximă medie pe tură

1 2 3 4 5

1. Azbesturile:

- naturale (crizotil, antofilită, actinolită,

termolită, magniuarfvedsonită) şi

azbesturi sintetice, pulberi mixte de roci

azbestoase cu conţinut de azbest mai

mult de 20%

2 0,5 F

- pulberi de roci azbestoase cu conţinutul

de azbest de la 10 până la 20% 2 1 F

- pulberi de roci azbestoase cu conţinutul

de azbest mai puţin de 10% 4 2 F

2. Benzen+ 15 5

3. Benz(a)piren - 0,00015

4. Beriliu şi compuşii săi (recalculaţi în Be) 0,003 0,001 Аl

5. Eteri bisclormetilic şi clormetilic

(tehnici): clometoximetan+ (după clor)

0,05 -

1 2 3 4 5

6. Substanţele de creare a răşinilor

carbonice şi pecurilor cu conţinut mediu

de benz(a)piren:

mai puţin de 0,075% - 0,2

0,075-0,15% - 0,1

Page 44: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

44

0,15-0,3% - 0,05

7. Cadmiu şi compuşii săi:

Cadmiu şi compuşii săi anorganici 0,05 0,01

Cadmiu mercur telur (solid) (controlul

prezenţei vaporilor de mercur) 1 -

Cadmiu octadecanoat 0,3 0,1

8. Uleiuri minerale de ţiţei (nerectificate şi

rectificate incomplet)**** 5 -

9. Arseniu, conpuşii săi neorganici (după

arseniu) 0,04 0,01

10. Nichel şi compuşii săi:

- nichel, oxizi de nichel, sulfuri şi

amestecuri de compuşi ai nichelului

(finştein, concentraţii şi aglomerat de

nichel, pulberi recurente după purificare

(în Ni)

0,05 - Al

- săruri de nichel în formă de

hidroaerosol (după Ni) 0,05 - Al

- nichel tetracarbonil 0,005 - Al, Ac

- nichel crom hexahidrofosfat

(nichelcromfosfat) (după Ni) 0,05 - Al

- heptanichel hexasulfură 0,15 0,05 Al

11. Funingină industrială neagră cu conţinut

de benz(a)piren nu mai mult de 35 mg/kg - 4 F

12. Cloretilenă (clorură de vinil) 5 1

13. Compuşii cromului hexavalent: 0,03

- crom (VI) trioxid+ 0,03 -

- sărurile acidului cromic (recalculat

după Cr+6

) 0,01 0,01 Al

- acid dicromic, sărurile (recalculat după

Cr+6

) 0,01 Al

14. Epoxietan (etilenoxid) 3 1 *Extras din NS 1.1.725-98 ―Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice, factorilor habituali

şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ şi NS 2.2.5.686 ―Concentraţiile maxim

admisibile (în Ni) (CMA) ale substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale‖ (sunt aplicate datele

dovedite despre acţiunea cancerigenă asupra omului).

**Substanţe normate în aerul zonei de producere (CMA).

***În afară de acţiunea cancerigenă mai sunt prezentate şi alte efecte: Al – alergenă, A – acţiune acută,

F – aerosoli cu acţiune preponderant fibrogenă.

****În afară de aerosolii de ulei suplimentar se mai determină şi conţinutul de benz(a)pirenă în aerul

zonei ocupaţionale.

Anexa 3 (continuare)

2. Procese tehnologice

Nr.

d/o

Denumirea procesului Substanţe prezente în aer (la

control)

CMA,

mg/m3

1. Industria lemnului şi de fabricare a mobilei în încăperi

Page 45: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

45

cu folosirea:

- răşinelor fenolformaldehidice aldehidă formică

fenol

pulberi de lemn

-/6

0,05

0,1

- răşinelor carbamid-formaldehidice aldehida formică

pulberi de lemn -/6

0,5

2. Industria de topire a cuprului în procedeele de topire,

convertire a materiei de cupru, rafinarea fierbinte şi

electrolitică a cuprului

Nichel şi compuşii săi

Arseniu şi compuşii săi

Benz(a)piren

0,05

0,04/0,01

0,00015

3. Producerea alcoolului izopropilic prin reacţii de

acidulare puternică

Acid sulfuric 1

4. Obţinerea coxului, prelucrarea răşinelor de cărbune,

de ţiţei, de şist, gazificarea cărbunelui

Distilarea răşinelor de cărbune,

de şist

Benz(a)piren

0,2/0,05**

0,00015

5. Obţinerea cauciucului şi articolelor din cauciuc:

- operaţii de pregătire (iniţiale) Funingine neagră

Benz(a)piren -/4

0,00015

- secţie vulcanizare Gaze de vulcanizare 0,5

- confecţionarea încălţămintei din polivinilclorură Clorură de vinil

Acrinonitril

Benz(a)piren

5/1

1,5/0,5

0,00015

- presarea şi vulcanizarea încălţămintei Gaze de vulcanizare 0,5

6. Producerea carbonului tehnic Funingine neagră

Benz(a)piren -/4

0,00015

7. Obţinerea articolelor din cărbune, grafit, de mase

anodice şi bazice cu aplicarea pecurilor, anodurilor

arse

Benz(a)piren

Pulberi de cărbune (cox) 0,00015

-/6

8. Obţinerea fontei şi oţelului (fabrici de aglomerare,

furnale şi cuptoare de topire a oţelului, laminare

fierbinte), lucrări de turnare

***

9. Obţinerea aluminiului prin metoda electrolizei cu

aplicarea anozilor de autosudare

***

10. Tehnologii legate cu expunerea la aerosolii acizilor

neorganici puternici, care conţin acidul sulfuric

Acid sulfuric 1

11. Obţinerea 1,1-dimetilhidrazinei

12. Chimeoterapie combinată cu vincristină,

procarbazină, prednizolon, embichină şi alţi agenţi

alchilici

****

*Substanţele supuse controlului nu se referă obligatoriu la cancerigene

**În dependenţă de conţinutul benz(a)pirenului în distilat: mai puţin de 0,075% - CMA 0,2 mg/m3; de la 0,075 la 0,15% -

0,1 mg/m3; de la 0,15 la 0,3% - 0,05 mg/m

3.

***În dependenţă de procesul tehnologic.

****Nu se face control deoarece condiţiile de muncă ale personalului care se ocupă de chimioterapie se referă la clasa 3.4

de nocivitate.

Anexa 4

(informativă)

Lista substanţelor ce periclitează sănătatea reproductivă a omului (1)

Nr.

d/o

Denumirea substanţei Nr. CAS CMA,

mg/m3*

Starea de

agregare**

Clasa de

periculozitat

e

Particul

arităţile

de

acţiune*

**

Page 46: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

46

1 2 3 4 5 6 7

1. Amoniu fluorură (după fluor) 12125-01-8 1,0/0,2 а 2

2. Bariu difluorură (după fluor) 7787-32-8 1,0/0,2 а 2

3. Benz(a)piren, (3,4-benzopiren) 50-32-8 -/0,00015 а 1 C

4. Benzilcarbinol (tricrezol) 100-51-6 5 v 3

5. Benzină (solvent, combustibil) 8032-32-4 300/100 v 4

6. Benzen (ciclohexatrien) 71-43-2 15/5 v 2 C

7. Beriliu şi compuşii săi 0,003/ 0,001 а 1 C, Аl

8. 2-brom-1,1,1-trifluor-2-

cloretan (ftorotan, galotan) 151-67-7 20 v 3

9. Vanadiu europiu itriu oxid

fosfat (control după itriu);

luminofor L-43 122434--46-2 1 а 3

10. Hexahidro-2H-azepinon-2

(caprolactam) 105-60-2 10 а 3

11. Hidroxibenzen (fenol) 108-95-2 1/0.3 v 2

12. 4-hidroxi-3-(oxo-1-fenilbu-2H-

1-benzopiranontil-2), (varfarin) 81-81-2 0,001 а 1

13. Hidrofluorură (recalculat în F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 I

14. N,N-dimetilacetamid 127-19-5 3/1 v 3

15. Dimetilbenzen (amestec 2-,3-,4

izomeri), (xilol) 1330-20-7 150/50 v 3

16. N,N-dimetilformamid 68-12-2 10 v 2

17. 1,5-dimetil-5-(1-ciclohexenil-

1) barbiturat de natriu 50-09-9 1 а 2

18. Diclormetan (metilenclorură) 75-09-2 100/50 v 4

19. Kaliu fluorură (după fluor) 7789-23-3 1,0/0,2 а 2

20. Criolit (după fluor) 15096-52-3 1,0/0,2 а 2

21. Litiu fluorură (după fluor) 7789-24-4 1,0/0,2 а 2

22. 2-metilbuta-1,3-dien (1,3-

butadien, divinil) 78-79-5 40 v 4

23. Mangan în aerosolii de sudare

cu conţinutul de:

până la 20%

de la 20 până la 30%

7439-96-5

7439-96-5

0,6/0,2

0,3/0,1

а

а

2

2

24. Mangan carbonat hidrat 34156-69-9 1,5/0,5 а 2 Аl

25. Mangan nitrat hexahidrat 17141-63-8 1,5/0,5 а 2 Аl

26. Oxizi de mangan (recalculat în

dioxid de mangan):

aerosolii de dezintegrare

aerosolii de condensare

0,3

0,05

а

а

2

1

27. Mangan sulfat pentahidrat 10034-96-5 1,5/0,5 а 2 Аl

28. Mangan

tricarbonilciclopentadien 12079-65-1 0,1 v 1

29. Metilbenzen 108-88-3 150/50 v 3

30. 2-metoxietilacetat 110-49-6 10 v 3

1 2 3 4 5 6 7

31. Arseniu, compuşii neorganici

(arseniu mai mult de 40%)

(după As) 0,04/ 0,01 а 1 C

32. Arseniu, compuşii neorganici

(arseniu până la 40%)

(după As) 0,04/ 0,01 а 2 C

33. Natriu fluorură (după fluor) 7681-49-4 1,0/0,2 а 2

Page 47: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

47

34. Nichel tetracarbonil

13463-39-3 0,0005 v 1

I,

C, Аl

35. Staniu fluorură (după fluor) 13966-74-0 1,0/0,2 а 2

36. Polimer (1-metiletenil) al

benzenului cu etenilbenzen 9011-11-4 -/5 а 4

37. Propanon-2 (acetonă) 67-64-1 800/ 200 v 4

38. Prop-2-enonitril (acrilonitril) 107-13-1 1,5/0,5 v 2 Аl

39. Mercur 7439-97-6 0,01/ 0,005 v 1

40. Plumb şi compuşii neorganici

(după plumb) -/0,05 а 1

41. Argint fluorură (după fluor) 7775-41-9 1,0/0,2 а 2

42. Stibiu şi compuşii săi: pulberi

de stibiu metalic 0,5/0,2 0,5/0,2 а 2

43. Tetrahidro-1,4-oxazin

(morfolin) 110-91-8 1,5/0,5 v 2

44. Tetraclormetan 56-23-5 20/10 v 2

45. Tris (metilfenil)fosfat

(conţinutul de o-izomer >3%),

(tricrezilfosfat) 1330-78-5 0,1 а 1

46. Tris (metilfenil)fosfat

(conţinutul de o-izomer <3%),

(tricrezilfosfat)

1330-78-5 0,5 а 2

47. 1,1-(2,2,2-tricloretiliden) bis-

(4-clorbenzen), (DDT) 50-29-3 0,1 v+а 1

48. Uait-spirit (recalculat în C) 8052-41-3 900/ 300 v 4

49. Carbon disulfură (slfură de

carbon) 75-15-0 10/3 v 2

50. Carbon oxid 630-08-0 20 v 4 I

51. Aldehida formică 50-00-0 0,5 v 2 I, Аl

52. 1-clorbutadien-1,3 (α-

cloropren) 627-22-5 5 v 3

53. 2- clorbutadien-1,3 (β-

cloropren) 126-99-8 2 v 3

54. Clormetan 74-87-3 10/5 v 2

55. Cloretan, (cloretilen, clorvinil) 75-01-4 5/1 v 1 C

56. Crom (VI) trioxid 1333-82-0 0,03/ 0,01 а 1 C

57. Epoxietan (oxiran, oxid de

etilenă) 75-21-8 3/1 v 2 C

58. 2-etoxietanol 110-80-5 30/10 v 3

59. 2-etoxietilacetat 111-15-9 10 v 3

*La numitor - CMAmax, la numărător - CMAmedie pe tură

**Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v – vapori şi/sai gaze, a – aerosoli

***Concomitent cu acţiunea acută se prezintă şi alte modalităţi de acţiune: Al – alergenă, C –

cancerigenă, I - iritantă

Anexa 5

(informativă)

Lista substanţelor cu acţiune alergenă 1. Substanţe cu efect vădit alergic

Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA,

mg/m3*

Starea de

agregare*

Clasa de

periculozitat

e

Particularit

ăţile de

acţiune**

1 2 3 4 5 6 7

Page 48: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

48

1. 2-amino-2-dezoxi-D-glucoza

hidroclorură; hitozamin; glucozamin

hidroclorură 66-84-2 0,005 а 1

2. Bacilihidină (după bacitracină) 140587-4 0,01 а 1

3. Acid benzen-1,4-dicarbonic; acid

tereftalic 100-21-0 0,1 v+а 1

4. Beriliu şi compuşii săi (recalculat în

Be) 0,003/

0,001 а 1 C

5. Hexametilendiizocianat* 822-06-0 0,05 v 1

6. (1α,2α,Зα,4β,5β,6β)-

hexa(1,2,3,4,5,6)clorciclohexan*;

γ-hexacloran 6108-10-7 0,05 v+а 1

7. Ghentamicină* (amestec de

ghentamicinsulfaţi 1:2,5) – C1(40

%), С2(20 %), С1а(40 %) 1403-66-3 0,05 a 1

8. Heptanichel hexasulfură 12503-53-6 0,15/0,05 а 1 C

9. Higromicină B+ 31282-04-9 0,001 а 1

10. Grizină 0,002 а 1

11. 0-2-dezoxi-2(N-metilamino)-α-L-

gluco-piranozil-(1 →2)-O-5-dezoxi-

3-С-formil-α -L-gluxofuranozil-

( 1→4)-N,N1-BIS

(aminoiminometil)-D-streptamină+;

Streptomicină

57-92-1 0,1 а '

12. 0-3-dezoxi-4-С-metil-3-

(metilamino)-β -L-arabinopiranozil-(

1→6)-0-[2,6-diamino-2,3,4,6-

tetradezoxi-α -D-glicerohex-4-

enopiranozil-(1→4)]-2-dezoxi-D-

streptamină; Sintomicină

32385-11-8 0,05 а 1

13. 1,4-diaminobenzen;

p-fenilendiamină 106-50-3 0,05 v+а 1

14. 1,4-diaminobenzen dihidroclorură

1,4-fenilendiamină dihidroclorură 624-18-0 0,05 v+а 1

15. 1,6-diaminohexan;

Hexametilendiamin 124-09-4 0,1 v 1

16. Diamoniu hexaclorplatinat 0,005 а 1

17. Diaminodiclorpaladiu+ 14323-43-4 0,005 а 1

18. Diamoniu crom tetrasulfat-2,4-hidrat

[după crom (Сг+3

)]; Alauni

cromamoniacali 0,02 а 1

19. N,N-dibutil-4-(hexiloxi)naftalină-1 -

carboximidamid+; Bunamidină

hidroclorură 1055-55-6 0,01 а 1

20. Acid 1,3-dihidro-1,3-dioxo-5-

izobenzo-furancarbonic; 1,2-

Anhidrida acidului benzen-1,2,4-

tricarbonic; Anhidrida acidului

trimelitic

552-30-7 0,05 а 1

1 2 3 4 5 6 7

21. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-3,3-dimetil-

6[[[5-metil-3-fenilizoxazolil-

4]carbonil]amino]-7-oxo-4-tia-1-

azabiciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic;

Oxacilină

66-79-5 0,05 а 1

22. 1,3-di (1-metiletil)fenil-2-izocianat+;

2,6-diizopropilfenilizocianat 28178-42-9 0,1 v 1

Page 49: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

49

23. 1,3-dinitro-5-trifluormetil-2-

clorbenzen 393-75-9 0,05 v+а 1

24. 2,4-dinitro-1-clorbenzen 97-00-7 0,2/0,05 v+а 1

25. Acid dicromic, săruri

(recalculat în Cr+6

) 0,01 а 1 C

26. Cobalt hidridotetracarbonil 16842-03-8 0,01 v 1 Ac

27. Cobalt şi compuşii săi

neorganici+

0,05/

0,01 а 1

28. Acid mercaptoetanic 68-11-1 0,1 v+а 1

29. Metilditiocarbamat de natriu+ (după

metilizocianat); Carbation; Sarea de

natriu a acidului metilditiocarbamic 137-42-8 0,1 а 1

30. Metilizotiocianat+ 556-61-6 0,1 v 1

31. Metilizocianat+ 624-83-9 0.05 v 1 Ac

32. 3-[[(4-metilpiperazinil-1) imino]

metil] rifamicină +

13292-46-1 0,02 а 1

33. 4-metilfenilen-1,3-diizocianat 584-84-9 0,05 v 1 Ac

34. 3-metilfenilizocianat 621-29-4 0,1 v 1

35. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,0005 v 1 C

36. Nichel crom hexahidrofosfat

hidrat (după Ni); 1,7-Nichel crom

hexa(dihidrogenfosfat)hidrat 0,005 v 1 C

37. Nichel, oxizi, sulfuri şi

amestecuri de compuşi de Ni

(fainştein, concentrat şi

aglomerat de Ni, pulberi de Ni de

la instalaţiile de purificare

recurente) (după Ni)

0,05 а 1 C

38. Săruri de Ni în formă de

hidroaerosoli (după Ni) 0,005 а C

39. Samariu pentacobaltid+ (după

Co); compuşi magnetici Cobalt-

samariu 12017-68-4 0,05 а

40. 2-fenil-4,6-diclorpiridazin-3-(2Н)-оn 2568-51-6 0,05 а

41. Crom hidroxid sulfat (recalculat în

Cr+3

); Sulfat de crom bazic 12336-95-7 0,06/

0,02 а

42. Crom-2-6-dihidrofosfat (după

Сг+3

); Fosfat de crom 27096-04-4 0,06/

0,02 а

43. Crom triclorură hexahidrat (după

Сг+3

) 10060-12-5 0,03/

0,01 а

44. Sărurile acidului cromic

(recalculat în Cr+6

) 0,03/

0,01 а C

45. Etilenimină+; Aziridină 151-56-4 0,02 v Ac

Anexa 5

(continuare)

Lista substanţelor cu acţiune alergenă

2. Alergeni industriali cu acţiune moderată

Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA,

mg/m3*

Starea de

agregare*

Clasa de

periculozitate Particularit

ăţile de

acţiune**

1 2 3 4 5 6 7

Page 50: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

50

1. 2-(2-alchilС10-13-2-imidazolinil-1)-

etanol 0,1 v+а 2

2. 2-alchilС10-12-1-polietilenpoliamin-

2-imidazolin hidroclorură+;

Clorhidratul vicazolinei VP 0,5 а 2

3. Catalizatori de aluminiu-platină

CR-101 и RB-11 cu conţinutul de

Pt până la 0,6 % 1,5 а 3

4. Amilaza 9000-90-2 1 а 2

5. 1 -Aminoalchilimidazoline+ 0,5 v+а 2

6. Acidul (2S,5R,6R)-6-[[(R)-Amino-

(4-hidroxifenil) acetil]amino]-3,3-

dimetil-7-oxo-4-tia-1-aza-

biciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic

trihidrat (amoxicilină trihidrat)

0,1 а 2

7. О-3-Amino-3-dezoxi-α-D

glucopiranozil-(1→6)-O-[6-amino-

6-deoxi-α-D-glucopiranozil-(

1→4)]-N’(S)-(4-amino-2-hidroxi-1

-oxobutil)-2-dezoxi-D-

streptamină+; Monomicină

37517-28-5 0,1 а 2

8. О-3-Amino-3-dezoxi-α -D-

glucopiranozil (1 –>6)-0-[6-amino-

6-dezoxi-α-D-glucopiranozil-(

1→4)]-2-dezoxi-α -D-streptamină+;

Kanamicină

8063-07-8 0,1 а 2

9. O-4-Amino-4-dezoxi-α -D-

glucopiranozil-( 1→6)-0-(8R)2-

amino-2,3,7- tridezoxi-7-

(metilamino)-D-glicero-α -D-

allooctodialdo-1,5:8,4-dipiranozil-(

1→4)2-dezoxi-D-streptamină+;

Apramicină

37321-09-8 0,1 а 2

10. 0-2-amino-2-dezoxi-α-D-

glucopiranozil (1→ 4)-0 -[0-2,6-

diamino- 2,6-didezoxi-β -L-

idopiranozil( 1→3 )-β-D-

ribofuranozil-( 1→5)]-2-dezoxi-D-

streptamină, sulfat(1:2);

Streptomicină sulfat

1263-89-4 0,1 а 2

11. О-3-Amino-3-dezoxi-α -D-

glucopiranozil-( 1→6)-O-[2,6-

diamino-2,3,6-tridezoxi-α-D-

ribohexopiranozil( 1→4)]-2-

dezoxi-D-streptamină; Tobramicină

32986-56-4 0,1 а 2

12. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-6-Amino-3,3-

dimetil-7-oxo-4-tia-1-

azabiciclo[3,2,0]heptan-2-

carbonic+; Acid 6-Aminopenicilinic

551-16-6 0,4 а 2

1 2 3 4 5 6 7

13. 3-[(4-Amino-2-metil-5-

piridinil)metil]-5-(2-hidroxietil)-4-

metilazoniu bromură;

Tiaminbromură; Vitamina в1

7019-71-8 0,1 а 2

14. Aminoplaste -/6 а 4 F

15. 1 –Aminopropanol-2+ 78-96-6 1 v+а 2

16. N-(3-Aminopropil)-N-

dodecilpropan-1,3-diamin+

2372-82-9 1 а 2

Page 51: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

51

17. Acid [2S-(2α,5α,6β)(S*)]-6-

Aminofenil-acetilamino-3,3-

dimetil-7-oxo-4-tia-1 -

azabiciclo[3,2,0] heptan-2-

carbonic; Ampicilină

69-53-4 0,1 а 2

18. 2,21[N-(2-

Aminoetil)imino]dietanol, amide

С10-13 ale acizilor carbonici 2 v+а 3

19. N-(2-Aminoetil)-1,2-etandiamin+;

Dietilentriamin 111-40-0 0,3 v+а 2

20. Antibiotice din grupul

cefalosporinelor 0,3 а 2

21. Concentrat proteic-vitaminic (după

proteine) 0,1 а 2

22. Acid benzen- 1,3-bicarbonic+;

Acid 1,3-benzenbicarbonic 121-91-5 0,2 а 2

23. Benzen-1,3-bicarbondiclorură+;

Izoftaloildiclorură 99-63-8 0,02 v+а 2

24. Benzen-1,4-bicarbondiclorură+;

Tereftaloildiclorură 100-20-9 0,1 v+а 2

25. Acid Benzen-1,2,4-tricarbonic;

1,2,4-tricarboxibenzen; Acid

trimelitic 528-44-9 0,1 а 2

26. [2]Benzopiranol[6,5,4-def][2],

benzopiran-1,3,6,8-tetron; Acid

naftalin-1,4,5,8-tetracarbonic,

dianhidridă

81-30-1 1 а 2

27. N,N’-Bis(2-aminoetil)-1,2-

etandiamin+; Trietilentetramin

112-24-3 0,3 v+а 2

28. Bis(dimetilditiocarbamat) de zinc;

Dimetilditiocarbamat de zinc;

Milbex 137-30-4 0,3 а 2

29. Dietilditiocarbamat de zinc;

Etilcimat 14324-74-2 0,3 а 2

30. 1,1 -Bis(polietoxi)-2-heptadecenil-

2-imidazolin acetat+; Oxamid

0,5 v+а 2

31. 1,5-Bis(furil-2)penta-1,4-dienon-3 886-77-1 10 v+а 3

32. 1,3 -Bis-(4-

clorbenzilidenamino)guanidin

hidroclorură+

0,5 а 2

33. 1,3-Bis- (4-clorbenzilidenamino)

guanidin+; Chimcoccid

25875-51-8 0,5 а 2

34. Boverin

63428-82-0 0,3 а 2

35. 0-(4-Brom-2,5-diclorfenil)-0,0-

dimetil-tiofosfat 2104-96-3 0,5 v+а 2

36. Viomicină+; Florimicină 32988-50-4 0,1 а 2

1 2 3 4 5 6 7

37. Vitamina B12 amestec cu

[4S(4α,4аα,5аα,6β,12аα)]-7-clor-4-

(-dimetilamino)-1,4,4а,5,5а,6,

11,12α-octahidro-3,6,10,12,12а-

pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-

2-naftacencarbonamid (control

după clortetraciclină); Biovit;

Biovit-160

8021-83-8 0,1 а 2

Page 52: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

52

38. В-Galactozidaza 4 а 3

39. Gaprin (după proteină) 0,1 а 2

40. N,N1-

hexametilenbisfurfurolidenamin;

Bisfurghin; Furfurolidenamin 17329-19-0 0,2 v+а 2

41. Ghemichetal oxitetraciclină 6,12-

Ghemichetal-11-α -clor-5-

oxitetraciclină 3 а 3

42. 2-(Z-heptadeţenil-8)-1,1-bis(2-

hidroxietil) imidazoliniu clorură 0,5 v+а 2

43. N-(2-Heptadeţenil-2)-4,5-dihidro-

1Н-imidazolil-1 1,2-etandiamin+;

1-Bi(β-aminoetil)-2-heptadizinil-2-

imidazolin; Alazol

87250-17-7 0,5 а 2

44. 2-[2-cis-(Heptadeţenil-8)-2-

imidazolinil-1]etanol 95-38-5 0,1 v+а 2

45. 1,2-Diaminobenzen; о-

Fenilendiamin 95-54-5 0,5 v+а 2

46. 1,3-Diaminobenzen; м-

Fenilendiamin 108-45-2 0,1 v+а 2

47. 2,4-Diaminobenzosulfonat de

natriu 1,3-Fenilendiaminsulfonat

sare de natriu 3177-22-8 2 а 3

48. 1-Bi(β-aminoetil)-2-alchil (C8-18)-

2-imidazolin+; Vicazolin

0,5 а 2

49. N,N-Dibenziletilendiamin

clortetraciclină+; Dibiomicină

1111-27-8 0,1 а 2

50. [4S-(4α,4aα,5α,5aα,6β, 12аα)]4-

(Dimetilamino)-

1,4,4а,5,5а,6,11,12а-octahidro-

3,5,6,10,12,12а-hexahidroxi-6-

metil-1,11 -dioxo-2-

naftacencarboxiamid+;

Oxitetraciclină

79-57-2 0,1 а 2

51. [4S-(4α,4aα,5aα,6β, 12аα)]4-

(Dimetilamino)-1,4,4а,5а,6,11,

12а-octahidro-3,6,10,12,12а-

pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-

2-naftacencarboxamid+;

Tetraciclină

60-54-8 0,1 а 2

52. [4S-(4α,4aα,5aα,6β,12а)]4-

(Dimetilamino)-1,4,4а,5а,6,11,12а-

octahidro-3,6,10,12,12а-

pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-

2-naftacencarboxamid

hidroclorură+; Tetraciclină

hidroclorură

64-75-5 0,1 а 2

1 2 3 4 5 6 7

53. [4S-(4α,;aα,5aα,6β,12α)]-4-

(Dimetilamino)-7-clor-

1,4,4а,5,5а,б, 11, 12а-octahidro-

3,5,10,12,12а-pentahidroxi-6-

metilen-1,11 -dioxo-2-naftacen

carboxamid-4-metilbenzen-

sulfonat+; Tetraciclină 4-

metilbenzosulfonat

3 а 3

Page 53: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

53

54. 0,0-Dimetil(1-hidroxi-2,2,2-

tricloretil)-fosfonat+; Clorofos

52-68-6 0,5 v+а 2

55. Dimetilditiocarbamat de natriu;

Carbamat МН 128-04-1 0,5 а 2

56. 0,0-Dimetil-0-(2,5-diclor-4-

iodfenil)-tiofosfat; Iodofenfos 18181-70-9 0,5 v+а 2

57. Acid [2S-[5R,6R]3,3-Dimetil-7-

oxo-6-[[(2R)-[[(2-

oxoimidazollidinil-1-)

carbonil]amino]fenilacetil]amino]-

4-tia-1-azabiciclo[3,2,0]heptan-2-

carbonic; Azolocillină

37091-66-0 0,1 а 2

58. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-3,3-Dimetil-

7-oxo-6-[(fenilacetil)amino]-4-tia-1

-azabiciclo[3,2,0]heptan-2-

carbonic; Benzilpenicilină

61-33-6 0,1 а 2

59. 0,0-Dimetil-0-(2,4,5-triclorfenil)-

tiofosfat 299-84-3 0,3 v+а 2 '

60. N,N-Dimetil-2-clor-10Н-

fenotiazin-10-propaiamin

hidroclorură+; 10-(3-

Dimetilaminopropil)-2-clor-10Н

fenotiazin hidroclorură; Aminazin

69-09-0 0,3 а 2

61. Acid 6-[( 1,3-Dioxo-3-fenoxi-2-

fenilpropil)amino]-3,3-dimetil-7-

oxo-[2S-(2α,5α,6β)]-4-tia-1 -

azobiciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic;

Karfecillină

27025-49-6 0,1 а 2

62. Diprin (după proteină) 0,3 а 2

63. Difenilguanidină+;

Amidodianilinmetan 102-06-7 0,3/0,1 а 2

64. N,N’-Difurfurilidenfenilen-1,4-

diamin+

19247-68-8 2 v+а 2

65. 3,5-Diclorbenzensulfonamid 19797-32-1 0,1 а 2

66. 4-Diclormetilen-1,2,3,3,5,5-

hexanclorciclopenten-1+

3424-05-3 0,1 v+а 2

67. 3,4-Diclorfenilizocianat 102-36-3 0,3 v 3

68. Acid dicloretanic; Acid dicloracetic 79-43-6 4 v+а 3

69. 2-(Dietilamino)etil-4-

aminobenzoat; Bază de novocain;

Eterul β-dietilaminoetilic al

acidului p-aminobenzoic

59-46-1 0,5 а 2

70. 2-(Dietilamino)etil-4-aminobenzoat

hidroclorură+; Novocaină

hidroclorură.

Eterul p-dietilaminoetilic al

acidului p-aminobenzoic

hidroclorură

51-05-8 0,5 а 2

1 2 3 4 5 6 7

71. Doxiciclină hidroclorură

+

100929-47-

3 0,4 а 2

72. Doxiciclină tozilat+ 0,4 а 2

73. Levuri furajere uscate crescute pe

borhot postalcoolic 0,3 а 2

74. 1,1 -Iminobis (propanol-2)+ 110-97-4 1 v+а 2

75. Cacao pulberi 2 а 3

76. Colofoniu 8050-99-7 4 v+а 3

Page 54: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

54

77. [2S-(2α,5α,6β)]-6[(Carboxifenil-

acetil)amino]-3,3-dimetil-7-oxo-4-

tia-1-azabiciclo-[3,2,0] heptan-2-

carbonat dinatriu; Carpenicilină;

Carboxilbenzilpenicilină dinatriu

sare

4800-94-6 0,1 а 2

78. 4-Carbometoxisulfinilclorură 1 а 2

79. Lignosulfonat modificat granulat

pe bază de sulfat de natriu 2 а 3

81. Liprin (după proteină) 0,1 а 2

82. Mangan carbonat hidrat+ 34156-69-9 1,5/0,5 а 2

83. Mangan nitrat hexahidrat+

17141-63-8 1,5/0,5 а 2

84. Mangan sulfat pentahidrat+

10034-96-5 1,5/0,5 а 2

85. Metaciclină hidroclorură+ 3963-95-9 0,4 а 2

86. 1,1-Metilenbis(4-izocianatbenzen)+ 101-68-8 0,5 v+а 2

87. Metilcarbamat 1-naftalenol; Sevin;

Eterul naftilic-1 al acidului

metilcarbaminic 63-25-2 1 а 2

88. 2-Metilprop-2-enoilclorură;

Cloranhidrida acidului metacrilic 920-46-7 0,3 v 2

89. 2-Metilprop-2-enonitril+; Nitril al

acidului metacrilic 126-98-7 1 v 2

90. 5-Metiltetrahidro-1,3-

izobenzofurandion 34090-76-1 1 а 2

91. Metiram 9006-42-2 0,5 а 2

92. Molibden, compuşii solubili în

formă de pulberi 4 а 3

93. Detergentul sintetic „Losc‖ 3 а 3

94. Detergentul sintetic „Ariel‖ 5 а 3

95. Detergentul sintetic „Mif

Universal‖ 5 а 3

96. Detergentul sintetic „Taid‖ 5 а 3

97. Detergenţii sintetici „Bio-C‖,

―Briz‖, ―Vihri‖, ―Lotos‖, ―Lotos-

automat‖, „Oca‖, ―Era‖, ―Era-А‖,

―Iuca‖

5 а 3

98. Cloranhidrida acidului Naftalin-

2,6-dicarbonic +

2351-36-2 0,5 а 2

99. Neomicină 1404-04-2 0,1 а 2

100. 1,1', 1"-Nitrilotris(propanol-2)+ 122-20-3 5 v+а 3

101. 1-[N-(5-Nitrofuril-2)metilenamino]

imidazolidin-2,4-dion 67-20-9 0,5 а 2

102. Oleandomicinfosfat+ (1:1) 7060-74-4 0,4 а 2

103. Pancreatină

1 а 2

1 2 3 4 5 6 7

104. Pentandial; Aldehida glutarică 111-30-8 5 v 3

105. Pulberi ale articolelor refractare de

periclazocromite şi

cromitopericlazice -/4 а 4 F

106. Acid poli-2-hidroxibutanic; Acid

poli-β-oxioleic 0,1 а 2

107. Poli-О-glucozoamin, parţial N-

acetilat; Hitozan; Poli-(1–>4)-2-

amino-2-dezoxi-β-D-glucopiranoza 9012-76-4 2 а 3

Page 55: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

55

108. Poli(1 –>4)-2-N-carboximetil-2-

dezoxi-6-0-carboximetil-β-D-

glucopiranoza sare de natriu; Sare

de natriu N,0-carboximetilhitozan

2 а 3

109. Polimixin Е 2,7-L-treonin 71029-35-1 0,1 а 2

110. Cobalt poliftalocianin, sare de

natriu 5 а 3

111. Policlorpinen+ 0,2 v 2

112. Prop-2-enoilclorură+; Anhidrida

acidului acrilic; Acriloilclorură 814-68-6 0,3 v 2

113. Prop-2-enonitril+; Nitril al acidului

acrilic; Acrilonitril 107-13-1 1,5/0,5 v 2

114. Proteaza bazică (activitatea 6 000

un.) 9073-77-2 0,5 а 2

115. Pulberi vegetale şi animaliere:

а) cu conţinut de dioxid de

siliciu

de la 2 până la 10%

b) graminee

c) bumbac, scoarţă, in, lână, puf

şi a. (cu conţinut de dioxid de

siliciu mai mult de 10 %)

d) făină, rumeguş, lemn şi a. (cu

conţinut de dioxid de siliciu

mai puţin de 2 %)

д) făină de bumbac (după

proteine)

-/4

-/4

-12

а

а

а

а

а

4

3

4

4

3

F

F

F

F

116. Polenul fluturilor de molii 0,1 а 2

117. Riboflavin

83-88-5 1 а 2

118. Răşină de aldehidă

diciandiamidoformică+

0,2 а 2

119. Tutun 3 а 3

120. Tetrahidroizobenzofuran-1,3-dion;

Anhidrida acidului Ciclohexen-1-

1,2-dicarbonic 26266-63-7 0,7 а 2

121. Tetrahidrometilizobenzofuran-1,3-

dion 11070-44-3 1 а 2

122. Tetrametiltioperoxidicarbondiamid+

Tetrametiltiuramdisulfură; Tiuram

Д; ТМТD 137-26-8 1,5/0,5 а 2

1 2 3 4 5 6 7

123. 2,3,5,6-Tetraclorbenzen-1,4-

dicarboxildiclorură+; 2,3,5,6-

Dicloranhidrida acidului

tetraclortereftalic

719-32-4 1 а 2

124. N-Fenil-2,4,6-trinitrobenzamid;

Anilid al acidului 2,4,6-

trinitrobenzoic 7461-51-0 1 а 2

125. Răşini fenolformaldehidice

Page 56: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

56

(produse volatile):

а) controlul după fenol

b) controlul după aldehida

formică

0,1 0,05 v

v

2

2

126. Fenoplaste 9003-35-4 -/6 а 3 F

127. Aldehida formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac

128. Furan+ 110-00-9 1,5/0,5 v 2

129. Furan-2-aldehidă+; 2-feraldehidă; 2-

furfuraldehidă; Furfural 98-01-1 10 v 3

130. 2,5-Furandion+; Anhidrida maleică 108-31-6 1 v+а 2

131. N-Clorbenzensulfonamid de natriu

hidrat+; Monocloramin; Cloramin B

127-52-6 1 v+а 2

132. [4S-(4α,4аα,5α,5аα,6р,12аα)]-7-Clor-

4-(dimetilamino)-1,4,4а,5,5а,6,11,12а-

octahidro-3,6,10,12,12а-pentahidroxi-

6-metil-1,11 -dioxo-2-

naftacencarboxamid; Clortetraciclină

57-62-5 0,1 а 2

133. Clormetaciclină tozilat+ 3 а 3

134. (Clormetil)oxiran+;

Epiclorhidrină; 1 -Clor-2,3-

epoxipropan 106-89-8 2/1 v 2

135. N-(Clormetil)ftalimid+ 17564-64-6 0,1 а 2

136. Clorfenilizocianat+ (3 и 4-izomeri) 1885-81-0 0,5 v 2 Ac

137. DiCrom trioxid (după Сг+3

) 1308-38-9 3/1 а 3

138. Crom trifluorură (după F); Crom

fluorură 7788-97-8 2,5/0,5 а 3

139. Crom fosfat 7789-04-4 2 а 3

140. 1-Cianguanidin; Diciandiamin 461-58-5 0,5 а 2

141. N-Ciclohexilimid diclormaleat+ 0,5 а 2

142. Răşini epoxidice (produse volatile)

(controlul după epiclorhidrină):

а) ED-5 (ED-20), E-40,

epoxitrifenol EP-20

b) UP-666-1, UP-666-2, UP-

666-3,

UP-671, UP-671-D, UP-677, UP-

680,

UP-682

c) UP-650, UP-650-Т

d)UP2124,E-181, DEG-1

e) EA

1

0,5

0,3

0,2

0,1

v

v

v+а

v

v

2

2

2

2

2

1 2 3 4 5 6 7

143. Clei epoxidic UP-5-240 (produse

volatile) /controlul după

epiclorhidrină/ 0,5 v 2

144. Eprin (după proteină) 0,3 а 2

145. Eritromicină+ 114-07-8 0,4 а 2

146. 1,2-Etenbis(ditiocarbamat) de zinc;

Cuprozan; Cineb 12122-67-7 0,5 а 2

147. Etil-4-aminobenzoat+; Anestezin 94-09-7 0,5 а 2

Page 57: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

57

+ E necesară protecţia ochilor şi tegumentelor

*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v – vapori şi (sau) gaze; a – aerosoli.

**Concomitent cu acţiunea alergică mai intervin şi alte efecte ale substanţei: Ac – substanţe cu acţiune acută; C –

cancerigene; F – aerosoli cu acţiune preponderent fibrogenă.

Notă: După gradul de alergizare al omului şi în experiment pe animale substanţele alergene au fost clasificate în două

categorii:

- substanţe cu acţiune alergică pronunţată – argumente: hipersensibilitate respiratorie faţă de allergen;

sensibilizarea omului la contactul alergenului cu tegumentele; acţiune sensibilizantă pronunţată în experiment pe

animale (sensibilizat tot lotul de animale de laborator, Lim sens < Lim chr). Sensibilizarea serveşte drept criteriul

limită la normarea igienică.

- Substanţă cu acţiune alergică moderată – argumente: hipersensibilitate respiratorie faţă de allergen: sensibilizarea

organismului la contactul alergenului cu tegumentele; sensibilizarea moderată în experiment pe animale

(sensibilizate 30-50% din lotul de animale de laborator). Sensibilizarea nu poate fi considerată drept indice limită

în normarea igienică: Lim sens este egală sau mai mare decât Lim chr.

Anexa 6

(informativă)

Lista substanţelor pentru care va fi exclusă inhalarea sau contactul cu tegumentele

1. Preparate antitumorale, hormoni-estrogeni

Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA,

mg/m3*

Starea

de

agregare

Clasa de

nocivitate

Particul

arităţile

de

acţiune

1 2 3 4 5 6 7

1. N'-[3-[4 Aminobutil)amino]propil]

bleomicinamid hidroclorură;

bleomicetin hidroclorură 55658-47-4 - а 1

2. 5-{ [4,6-Bis( 1 -aziridinil)-1,3,5-

tiazinil-2il]amino}-2,2-dimetil-1,3-

dioxan-5-metanol; dioxadet 67026-12-4 - а 1

3. 14-Hidroxirubomicină 25316-40-6 - а 1

4. 3-Hidroxi-estra-1,3,5(10)trienon-

17; estron 53-16-7 - а 1 C

5. Dietilenimid 2-metiltiozolido-3-

acid fosforic; imifos 1078-79-1 - а 1

6. 2,2,6-Trideoxi-3-amino-α-lixozo-4-

metoxi-6,7,9,11 -tetraoxi-9-aceto-

7,8,9,10-tetrahidrotetracenhinon;

rubomicină

20830-81-3 - а 1

7. 2-Clor-N-(2-cloretil)-N-

metiletanamin hidroclorură; embihin 55-86-7 - а 1

8. 17-Etinilestra-1,3,5(10)-triendiol-

3,17; etinilestradiol 57-63-6 - а 1 C

2. Substanţe analgezice narcotizante

Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA,

mg/m3

*

Starea

de

agregare

Clasa de

nocivitate

Particul

arităţile

de

acţiune

1 2 3 4 5 6 7

1. (5α,6α)-7,8-Didehidro-4,5-epoxi-3-

metoxi-17-metilmorfinol-6; codein 76-57-3 - а 1

Page 58: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

58

2. [S-(R*,S*)]-6,7-Dimetoxi-3-(5,6,7,8-

tetrahidro-4-metoxi-6-metil-1,3-

dioxolo-[4,5-g-]-izohinolinil-5)-1-

(3Н)-izobenzofuranon; narcotină

128-62-1 - а 1

3. Morfină hidroclorură 52-26-6 - а 1

4. Tebaină 115-37-7 - а 1

5. 1,2,5-Trimetil-4-fenilpiperidinol-4

propionat; promedol 64-39-1 - а 1

6. N-Fenil-N-[ 1-(2-feniletil)-4-

piperidinil]-propanamid; fentanil 437-38-7 - а 1

7. 1-(2-Etoxietil)-4-propioniloxi-4-

fenilpiperidin hidroclorură; prosidol - а 1

Anexa 7

(recomandată)

Protecţia prin timp la lucrări în condiţii nocive

1. Protecţia prin timp la lucrări în condiţii de încălzire

1.1. Pentru a asigura o încărcătură termică medie pe schimb (ÎTms) admisibilă pe

parcursul întregii ture de lucru în condiţii de încălzire, durata totală de aflare

în astfel de condiţii nu va depăşi 7,5,3 şi 1 oră respectiv claselor de nocivitate

(tab.A 7.1). Din aceste considerente se recomandă reducerea vechimii de

muncă în condiţii de încălzire (vezi tab A.7.1)

Tabelul A.7.1

Clasa condiţiilor de

muncă

Durata sumară admisibilă

de încărcătură termică în

tura de lucru

Vechimea de muncă

recomandabilă, ani

2 8 20

3.1 7 17

3.2 5 13

3.3 3 10

3.4 1 7

1.2. Întru profilaxia supraîncălzirii generale periculoase şi celei locale (arsuri) se

reglementează durata aflării sub acţiunea radiaţiilor infraroşii şi pauzele de

lucru (tab.A.7.2)

Tabela A.7.2

Intensitatea radiaţiilor

infraroşii

Durata acţiunii

permanente

Durata pauzelor în

timpul lucrului

Raport acţiune:

pauze – timp

350 20 8 2,5

700 15 10 1,5

1050 12 12 1,0

Page 59: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

59

1400 9 13 0,7

1750 7 14 0,5

2100 5 15 0,33

2450 3,5 12 0,3

Notă:

- Lucrările în condiţii de radiaţii infraroşii prevăd haine de protecţie conform STAS SSPM 11.4.176-89 „Haine

speciale de protecţie de radiaţii termice‖, STAS SSPM 12.4.045-87 „Costume bărbăteşti de protecţie de

temperaturi înalte‖, folosirea mijloacelor colective de protecţie de radiaţii infraroşii‖ conform STAS SSPM

„Mijloace colective de protecţie de radiaţii infraroşii‖ (MPI în fond sunt prevăzute pentru protecţie locală şi numai

parţial pentru protecţie generală de supraîncălzire);

- La lucrări în condiţii termice de încălzire se recomndă de a angaja persoane cu vîrstele cuprinse între 25 şi 40 ani

cu o rezistenţă termică medie, rezistenţă ce se determină conform indicaţiilor metodice‖, „Metode de determinare

a rezistenţei termice a organismului‖ (Nr. 10-11/114,1988);

- Se ştie că la lucrări în condiţii microclimatice de încălzire de clasa 3.3 de nocivitate afecţiunile pot apărea peste

15,5 ani vechime de muncă, iar la lucrări în condiţiile de clasa 3.4-peste 8 ani de lucru;

- Luîndu-se în consideraţie dificultatea de readaptare a organismului la condiţii de încălzire concediul suplimentar

se va da numai la al doilea an de lucru. Acest concediu va fi folosit pentru îngrijiri medicale de profilaxie.

2. Protecţia prin timp la acţiunea aerosolilor preponderent

fibrogeni (AAPF)

1.3. Pentru estimarea duratei de lucru, calcularea vechimei de muncă admisibile

(pentru persoanele nou angajate) în condiţii de pulberi cu acţiune preponderent

fibrogenă e necesară comparaţia încărcăturilor de pulberi reale (ÎP) cu cele de

control (ÎPC) – conform capitolului 4.4 a documentului în cauză.

1.4. În cazurile cînd ÎP reale nu le depăşesc pe cele de control (ÎPC) lucrările în

astfel de condiţii pot fi continuate.

1.5. La depăşirea ÎPC se va calcula vechimea de muncă admisibilă (T1) în condiţii de

pulberi, aici ÎPC fiind recomandabilă pentru vechimea de muncă medie – 25ani. În

caz cînd vechimea de muncă e mai mare de 25 ani calculele vor reeşi din vechimea

reală de muncă.

T1 – vechimea de muncă admisibilă în condiţii de pulberi;

ÎPC25 – încărcătura de pulberi de control în decurs de 25 ani la respectarea CMA;

K – concentraţia reală de pulberi medie pe schimb;

N- numărul de ture în anul calendaristic;

Q – volumul respirator pe schimb.

În asemenea cazuri concentraţia reală de pulberi K se ia ca media aritmetică pentru

toate perioadele de lucru.

K=K1·t1+K2·t2+ …+Kn·tn , unde

∑ t K1-Kn – concentraţiile reale medii pe schimb în perioadele de lucru;

t1-tn - perioadele de timp în care concentraţiile de pulberi erau constante.

Indicele Q se calculează la fel ca şi K.

1.6. Dacă încărcăturile de pulberi în zona de lucru se schimbă, sau se schimbă categoria

de lucru (volumul respirator pe schimb) încărcătura reală se calculează ca suma

încărcăturilor reale pentru fiecare perioadă având indici constanţi. Totodată la calcularea

ÎPC se ia în consideraţie schimbarea categoriilor de lucru în diferite perioade de timp.

3. Protecţia print timp la acţiunea zgomotului

Page 60: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

60

1.7. Una dintre cele mai eficiente măsuri de combatere a expunerii la zgomot se

consideră raţionalizarea regimului de lucru în condiţiile de zgomot mare şi anume

introducerea pauzelor reglementate. Durata acestor pause se stabileşte în dependenţă de

intensitatea zgomotului, compoziţia spectrală, prezenţa mijloacelor individuale de

protecţie (tab.A.7.3).

Pentru angajaţii care nu pot aplica mijloace individuale antifon (distingerea

semnalelor auditive ş.a.) se ia în consideraţie numai nivelul şi spectrul zgomotului.

Tabelul A.7.3

Durata recomandată a pauzelor reglementare la lucrări

în condiţiile de zgomot (minute) Nivelurile de zgomot,

nivelurile echivalente

ale zgomotului, dBA

Compoziţia spectrală

a zgomotului

Lucrul fără antifoane Lucrul cu antifoane Până la

pauza de

masă

După

pauza de

masă

Până la

pauza de

masă

După

pauza de

masă

Pînă la 95 frecvenţe joase 10 10 5 5

frecvenţe medii 10 10 10 10

frecvenţe înalte 15 15 10 10

Pînă la 105 frecvenţe joase 15 15 10 10

frecvenţe medii 15 15 10 10

frecvenţe înalte 20 20 10 10

Până la 115 frecvenţe joase 20 20 10 10

frecvenţe medii 20 20 10 10

frecvenţe înalte 25 25 15 15

Până la 125 frecvenţe joase 25 25 15 15

frecvenţe medii 25 25 15 15

frecvenţe înalte 30 30 20 20

Notă: La acţiunea zgomotului intermitent durata pauzelor va fi ca şi la zgomot permanent de o intensitate cu 10 dBA mai

mare decît cel intermitent.

Spre exemplu: la lucrări în condiţii de zgomot intermitent cu intensitatea de 105 dBA durata pauzei va fi egală cu cea

pentru zgomot permanent cu intensitatea de 115 dBA.

1.8. La astfel de lucrări pauzele se vor face în camere speciale, silenţioase. Pauzele de

masă ale lucrătorilor în condiţii de zgomot deasemenea se vor face încăperi cu condiţii

acustice optime (nivell zgomotului nu mai mare de 50 dBA).

4. Protecţia prin timp de lucrări cu vibraţii locale

1.9. La folosirea utilajelor manuale generatoare de vibraţii lucrările se vor face într-

un regim special la care perioada sumară a contactului cu vibraţiile se va stabili în

dependenţă de cîte ori vibraţia locală o depăşeşte pe cea normată (NS

2.2.4/2.1.8.566-96 „Vibraţiile industriale, vibraţiile în încăperi locative şi

publice‖). tab.A.7.4.

Tabelul A.7.4

Perioada admisibilă de lucru cu vibraţii locale (sumar pe tură)

Depăşirea vibraţiilor locale a NMA Perioada sumară admisibilă de acţiune

a vibraţiilor locale, minute pe schimb

Page 61: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

61

dB ori

1 1,1 381

2 1,25 302

3 1,4 240

4 1,6 191

5 1,8 151

6 2,0 120

7 2,25 95

8 2,5 76

9 2,8 60

10 3,2 48

11 3,6 38

12 4 30

1.10. Regimurile de lucru se stabilesc conform indicaţiilor metodice din anexa la

NRS 2.2.2.540-96 „Exigenţe igienice faţă de utilaje manuale de lucru şi

organizarea lucrului cu acestea‖.

1.11. Regimul de lucru cu generatoare de vibraţii locale includ pauze

reglementare de 20-30 min.peste 1-2 ore de la începutul turei de lucru, pauza

de masă de 40min şi pauza reglementară de 20 min peste 2 ore după masă.

Aceste pauze se vor folosi pentru exerciţii fizice speciale, pentru procedee

fizioterapeutice.

1.12. Pauzele reglementare vor fi incluse în normarea productivităţii, iar regimul

de muncă – în sarcina de schimb.

1.13. Se interzic lucrările supraplan cu utilaje generatoare de vibraţii locale.

5. Protecţia prin timp la lucrări cu ultrasunete de contact

1.14. La efectuarea lucrărilor cu surse ultrasunete de contact mai mult de 50% din

ziua de muncă, în afară de pauza de masă se recomandă încă două pauze

reglementare prima – 10 minute peste 1,5-2 ore de la începutul lucrului, şi a doua -

de 15 minute peste 1,5-2 ore după pauza de masă. Aceste pauze se vor folosi pentru

procedee fizioterapeutice – proceduri termice, masaj, expunere la RUV, gimnastică

generală, exerciţii pentru ochi, etc.

6. În dependenţă de clasa nocivităţilor de muncă protecţia prin timp este stabilită

de angajator cu acordul serviciului de medicină preventivă conform p.1.8.

Anexa 8

Exigenţe generale faţă de organizarea controlului conţinutului de

substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale

1.Generalităţi

Actuala indicaţie metodică reglementează ordinea efectuării controlului conţinutului

de substanţe chimice nocive şi de aerosoli cu acţiune preponderent fibrogenă în aerul

Page 62: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

62

zonei ocupaţionale şi anume: selectarea punctelor de prelevare a probelor, stabilirea

duratei, periodicităţii de prelevare, aprecierea rezultatelor obţinute cu scopul de

estimare a gradului de poluare a aerului.

Conţinutul de substanţe chimice se evaluează comparîndu-se rezultatele medii pe

schimb şi concentraţiile maxime cu cele admisibile – maxim admisibile (CMA) şi

concentraţiile medii pe schimb (MS) normate.

Concentraţia medie pe schimb C(ms) – concentraţia medie de substanţă ce s-

a determinat pe parcursul a 8 ore de lucru;

Concentraţia maximă C(max) – acea concentraţie maximă care se elimină în

timpul efectuării operaţiei tehnologice şi care a fost depistată în rezultatul

prelevării încontinue sau de un singur moment (pentru substanţele chimice

– 15 minute, pentru AAPF – 30 minute).

Concentraţia maximă a substanţelor cu acţiune iritantă, monodirecţională,

adică a celor ce pot cauza intoxicaţie acută se stabileşte într-un timp cît mai

scurt posibil de prelevare a probelor. Notă: Substanţele cu acţiune acută se consideră acele care pot cauza intoxicaţie acută, la o acţiune de scurtă durată,

aceste substanţe avînd o acţiune specifică - hemolitică, antienzimatică (acţiune anticolesterază, acţiune de inhibiţie a

respiraţiei tisulare, de dereglare a respiraţiei în urma căreia poate apare edem pulmonar, stop respirator), acţiune de

inhibiţie a centrului respirator şi vasomotor, etc.

Înainte de prelevarea probelor de aer la conţinutul de substanţe se trasează scopul

lucrării.Concentraţia medie pe schimb se determină în scopul de a afla cum

acţionează substanţele asupra angajaţilor în decursul turei de lucru, pentru a putea

calcula expunerea individuală la factorii nocivi (inclusiv expunerea la AAPF), pentru

a determina corelaţia între condiţiile de muncă şi sănătatea lucrătorilor (aici se vor

lua în consideraţie acţiunra concentraţiilor maxime). În special la acţiunea

substanţelor monodirecţionale sau iritante la evaluarea stării sănătăţii numaidecît se

vor lua în consideraţie concentraţile maxime.

Informaţiile despre conţinutul maxim al substanţelor în aerul zonei

ocupaţionale sunt necesare pentru a putea evalua condiţiile de muncă pentru

depistarea la timp a inconvenienţilor igienice, alegerea mijloacelor de protecţie

individuală, estimarea igienică a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, a

procesului tehnologic în întregime.

Pentru a dispune de date mai ample, specialistul, care efectuează controlul, va face

lista eventualelor substanţe ce se pot degaja în aerul zoni ocupaţionale în timpul

procesului tehnologic. Aici vor fi nevoie de următoarele informaţii (pe care le pune

la dispoziţie patronul sau administraţia întreprinderii):

- Substanţele chimice ce se folosesc în procesul tehnologic (starea de agregare,

volatilitatea, etc), corespunderea substanţelor normativelor tehnice (certificate,

CT, STAS, etc.);

- Date despre reacţiile chimice la toate etapele procesului tehnologic, eventualele

substanţe noi ce se formează în timpul reacţiilor;

- Eventualitatea sorbţiei substanţelor chimice pe particulele de praf, materialele de

construcţii, utilaje, cu desorbţia ulterioară şi degajarea lor în aer.

La alcătuirea planului de lucru se iau în consideraţie următoarele momente:

- particularităţile procesului tehnologic (continuu, întrerupt), regimul de

temperatură, cantitatea de substanţe degajate, etc;

Page 63: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

63

- Particularităţile chimice ale substanţelor supuse controlului (starea de agregare,

densitatea, volatilitatea, presiunea vaporilor, etc), eventualitatea transformării în

alte substanţe la oxidare, scindare, hidroliză şi alte procese;

- Clasa de nocivitate, particularităţile de acţiune a substanţelor asupra

organismului;

- Sistematizarea încăperilor (numărul de etaje, legătura între încăperi, prezenţa

palierilor între etaje, etc);

- Numărul şi starea locurilor de muncă (permanente, temporare, asemănătoare);

- Timpul real de aflare a angajatului la locul de muncă în decursul turei.

Avînd datele acestea, regulamentele tehnologice, rezultatele investigaţiilor interioare

se remarcă procesele tehnologice şi locurile de muncă la care se elimină în aer

substanţe nocive (vapori, gaze, aerosoli), în care locuri concentraţiile ar putea fi

maxime.

Dacă în aer se degajă un amestec chimic compus cu componente relativ cunoscute

controlul poluării aerului se face după substanţa cea mai reprezentativă (care

determină simptomele intoxicaţiei sau cantitativ mai mare) din acest amestec.*

Dacă în aer se degajă o complexitate cu o componenţă mai puţin cunoscută

(condiţionată de procesele de distrucţie, termoxidare, hidroliză, piroliză ş.a.) în

primul rînd se va face identificarea substanţelor eliminate prin metoda cromato-mas-

spectrometrică sau alte metode contemporane. În urma acestor analize se determină

componentele caracteristice sau cele majore după care se va face controlul mediului

aerian.

Controlul aerului se face în condiţii tehnologice obişnuite, luîndu-se în consideraţie

factorii enumeraţi în p.1.5.

Probele de aer se recoltează din zona de respiraţie a angajatului sau maximal

apropiat de zonă – la înălţimea de 1,5m de la podea (la lucru în poziţie ortostatică)

sau la 1m la lucrări şezînde. Dacă muncitorul lucrează deplasîndu-se, probele de aer

sunt prelevate din mai multe puncte unde angajatul stă mai mult timp.

Probele pot fi prelevate sau în puncte fixe (metodă staţionar) sau dispozitivele de

prelevare pot fi fixate pe haina angajatului (monitoring personal).

Metoda staţionară de prelevare a probelor de aer se aplică cu următoarele scopuri:

- pentru evaluarea igienică a surselor de poluare a aerului zonelor ocupaţionale

(proceselor şi utilajelor tehnologice), traseul degajării acestor substanţe prin

încăperi, şi evidenţierea zonelor celor mai poluate;

- pentru estimarea igienică a instalaţiilor de purificare a aerului din încăperile

tehnologice (instalaţii de ventilare, de condiţionare a aerului, etc.)

- comparaţia concentraţiilor reale, (maxime, medii pe schimb) cu CMA în cazurile

cînd angajaţii lucrează la locuri de muncă permanente nu mai puţin de 50% din

tură.

Monitoringul personal – concentraţiile de substanţe în zona de respiraţie se iau ca reper

în cazurile cînd locurile de muncă nu sunt stabile.

Metodele şi utilajele folosite pentru determinarea substanţelor nocive în aer trebuie

să corespundă standardelor, cu capacitatea de determinare a concentraţiilor de 0,5

CMA cu manşa de eroare standard nu mai mare de ±4% şi probabilitatea de 0,5%.

Volumul de aer prelevat se va aduce la condiţiile standart – t0-0

0C, PA – 750mmHg,

Page 64: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

64

fapt pentru care în timpul prelevării probelor pentru compuşii chimici se va

determina temperatura, umiditatea şi presiunea aerului atmosferic.

Toate încălcările de ordin tehnologic, defectele sau exploatarea incorectă a utilajelor

vor fi înlăturate cît mai urgent posibil pentru a preîntîmpina poluarea aerului din

încăperi şi a aerului atmosferic. Dacă angajaţii au fost supuşi acţiunii factorilor

nefavorabili un timp mai îndelungat, aceasta se va fixa în procesul verbal al

controlului şi după înlăturarea defectelor iarăşi se va controla aerul.

2.Controlul corespunderii CMA

2.1. Respectarea CMA maxime se determină nemijlocit la locurile de muncă, la

operaţiile tehnologice eventual legate de degajarea maximă a substanţelor nocive

în aer, de exemplu, la utilajele electro-chimice, pirolitice în timpul reacţiilor

chimice şi termice cele mai active; la locurile de etanşare a conductelor de lichide

şi gaze (compresoare, pompe); la sectoarele de încărcare – descărcare , transport,

ambalare a substanţelor chimice, la sectoarele de măcinare, uscare a materialelor

solide; la prelevarea probelor pentru analize tehnologice; la locuri greu ventilate,

ş.a.

În caz de aplicare a tehnologiilor noi controlului vor fi supuse cît mai multe

locuri permanente şi temporare de muncă. Rezultatele poluării aerului împreună

cu estimarea igienică a proceselor tehnologice, a utilajelor, sistemelor de

ventilaţie vor permite ulterior alegerea corectă a metodelor de control a

concentraţiilor maxime (sectoarele, periodicitatea prelevării probelor, procesele

tehnologice în timpul cărora s-au recoltat probele).

2.2. La sectoarele cu tehnologii constante, cu o mare parte de utilaje identice şi

cu locuri de muncă constante controlul substanţelor chimice se va face

selectiv, la anumite locuri de muncă din centrul şi de la periferiile încăperii,

dar nu mai puţin de 20% din locurile de muncă.

2.3. În cazurile de reparaţie a utilajelor, a instalaţiilor sanitar-tehnice, la

reconstrucţia întreprinderilor (parţial funcţionabilă) controlul mediului

aerian se face la locurile de muncă de bază.

2.4. Durata recoltării probei de aer depinde de concentraţia substanţei în aerul

zonei ocupaţionale, dar trebuie să fie nu mai mică de 15 minute pentru

substanţe chimice, pentru AAPF.

2.5. Dacă e posibil de a preleva cîteva probe (2-3 şi mai multe)se calculează

media aritmetică (la probele recoltate în aceiaşi perioadă de timp) sau, dacă

timpul de prelevare e diferit, rezultatele obţinute se compară cu CMAmax.

Concentraţia substanţelor iritante, determinată după metodele standarde,

deasemenea se compară cu CMAmax pentru aceste substanţe.

2.6. La poluarea aerului zonei ocupaţionale cu substanţe de acţiune acută

trebuie să fie asigurat controlul continuu al acestora, ca ele să nu

depăşească CMA.

2.7. Periodicitatea controlului substanţelor nocive (cu excepţia celor enumerate

în p.2.6) se stabileşte în dependenţă de specificul procesului tehnologic

(continuu, periodic), de clasa de nocivitate şi specificul acţiunii biologice a

substanţelor, de stabilitatea mediului de producere, gradul de poluare a

Page 65: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

65

aerului, de timpul de contact al angajaţilor cu substanţa chimică la locul de

muncă. Periodicitatea prelevării probelor de aer, depinde de clasa de

nocivitate a acestora. Se recomandă următoarele intervale de recoltare a

probelor de aer: - pentru substanţe din clasa I de nocivitate – o dată la

10zile; clasa II – o dată în lună; clasa III – o dată la 3 luni; clasa IV – 1

dată la 6 luni**.

2.8. Numărul de probe prelevate într-un loc depinde de conţinutul substanţelor

în aer, acestea avînd o varietate mare de concentraţii. Concentraţiile variate

pot depinde atît de factori constanţi, cît şi de cei întîmplători.

La factorii constanţi ce cauzează diferite concentraţii de substanţe nocive în aer se

referă:

- Gradul de încărcătură a utilajelor;

- Specificul operaţiei tehnologice;

- Condiţiile meteorologice, anotimpul (în special în încăperile cu ventilaţie

naturală);

- Numărul de angajaţi ce lucrează în tură.

Factorii întîmplători, cauzali de care depind concentraţiile substanţelor chimice în aer

pot fi:

- erorile personale la prelevarea şi analiza probelor de aer;

- particularităţile de comportament, gradul de profesionalism al fiecărui angajat în

parte;

- neajunsurile în organizarea proceselor tehnologice şi în controlul acestora.

De obicei în fiecare loc se recoltează nu mai puţin de trei probe de aer.

2.9. Indicii concentraţiilor maxime pe schimb pot fi obţinuti şi la determinarea

concentraţiilor medii pe schimb prin metoda probabilităţii (cap.3.2.).

3. Controlul respectării CMA medii pe schimb

3.1. Cerinţe faţă de efectuarea controlului

3.1.1. Controlul respectării CMA medii pe schimb se face sau la locuri de muncă

concrete, sau în cadrul grupului de muncitori expuşi la factorii nocivi.

3.1.2. La grupul de expunere se referă muncitorii care se află sub influenţa unei şi

aceleiaşi surse, în acelaş anturaj, care folosesc aceleaşi materiale şi utilaje.

În asemenea condiţii expunerea unei persoane aparte poate fi pronosticată

cu precizie mai mare de 90% şi numai aşa poate fi corect. Proiectarea

grupului de expoziţie numai după particularităţi profesionale, neluîndu-se

în consideraţie specificul mediului ocupaţional şi factorii la care sunt

supuşi angajaţii, sporeşte grav eroarea la estimarea gradului de expoziţie.

Pentru o precizie cît mai mare în controlul grupului de expunere (dacă acest grup

corespunde exigenţelor enumerate anterior) concentraţia maximă admisibilă medie pe

schimb (CMAms) se determină la locurile de muncă a 10-30% din numărul angajaţilor.

3.1.3. În caz de aplicare a aparatelor de control individual măsurările se fac încontinuu

sau consecutiv în decursul întregului schimb de lucru sau nu mai puţin de 75%

din durata lui, la toate operaţiile de lucru, inclusiv şi în pauzele nereglementare,

aflare în alte încăperi, etc. Numărul de probe recoltate va depinde de

Page 66: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

66

concentraţia aproximativă a substanţelor în aerul zonei ocupaţionale şi se

determină apoi prin metodele de analize chimice, spectrochimice, şi a.

3.1.4. Concentraţia medie pe schimb a substanţelor poate fi determinată şi în baza unor

măsurări aparte. Astfel probele de aer se recoltează la toate etapele procesului

tehnologic (de bază şi paliative), aici luîndu-se în consideraţie durata aflării la

fiecare operaţie, durata pauzelor reglementare.

Numărul de probe va depinde de durata prelevării unei probe, de numărul

operaţiilor tehnologice şi durata acestora.

În caz de procese tehnologice constante, permanente, probele de aer se vor preleva în

dependenţă de durata prelevării unei probe după cum urmează:

Durata prelevării unei probe Numărul de probe recoltate

De 10 sec 30

De la 10 sec la 1 minut 20

De la 1 la 5 minute 12

De la 5 la 15 minute 4

De la 30 minute la 1 oră 3

De la 1 la 2 ore 2

Mai mult de 2 ore 1

3.1.5. Avîndu-se mai multe determinări, concentraţia medie pe schimb se calculează ca

media pe durata schimbului (cap.3.3) sau se determină după probabilitatea

prelucrării datelor analizate (cap.3.2) a anexei în cauză.

3.1.6. Pentru facilitarea calculelor şi obţinerea unor date unificate se recomandă de a

folosi programe speciale MEC (maşini electronice de calcul).

3.1.7. Date veridice desprte poluarea aerului mediului ocupaţional pot fi obţinute numai

după controlul aerului în minimum trei ture de lucru.

3.1.8. Periodicitatea controlului poluării aerului se stabileşte de comun acord cu CMP

teritoriale, ce depinde de numărul de angajaţi în grupul de expunere, stabilitatea

concentraţiilor şi modul de acţiune, clasa de nocivitate şi particularităţile acţiunii

biologice ale substanţelor. Controlul concentraţiilor medii pe schimb se va face

nu mai rar decît controalele medicale periodice. În caz de modifcare a proceselor

tehnologice, a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, concentraţiile medii pe

schimb se vor determina din nou.

3.1.9. Calcularea devierii geometrice standard (σg) la detrminarea concentraţiei medii pe

schimb permite estimarea concentraţiei constante pe parcursul întregii ture.

Devierea geometrică nu mai mare de 3 se prezintă ca un indice constant, stabil al

concentraţiei substanţiei în aerul zonei ocupaţionale şi nu necesită determinări

frecvente. Dacă σg e mai mare de 6, aici concentraţiile medii pe schimb variază

mult, ceea ce impune un control mai frecvent pentru aceste grupuri de expunere.

3.2. Prelucrarea rezultatelor controlului mediului aerian prin metoda

probabilităţii

3.2.5. Denumirea operaţiilor tehnologice, durata acestora, durata prelevării fiecărei

probe şi concentraţiile respective se introduc în tabelul A.8.1.

3.2.6. Concentraţiile determinate se introduc în rubrica 2 tab.A.8.2. în ordine crescîndă,

iar în rubrica 3 se notează timpul de prelevare a probei. Timpul prelevării tuturor

probelor se ia drept 100%.

Page 67: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

67

Notă: Pentru a spori veridicitatea informaţiei despre conţinutul substanţelor chimice în aerul zonei ocupaţionale se

recomandă de a respecta proporţionalitatea timpului sumar şi durata prelevării probelor la fiecare operaţie tehnologică. La

prelucrarea rezultatelor prin metoda probabilităţii se sumează rezultatele determinărilor substanţelor chimice la locurile de

muncă în cîteva ture (la proces tehnologic permanent).

3.2.7. Se determină procentul prelevării fiecărei probe din durata totală a tuturor

probelor (Σt) luată drept 100%. Rezultatele se introduc în rubrica 4 tab A.8.2.

3.2.8. Se sumează timpul prelevării fiecărei probe din rubrica 4, care în fine alcătuiesc

100% (rubrica 5).

3.2.9. Pe plasa logaritmică probabilă (vezi desenul) pe osia abciselor se fixează indicele

concentraţiilor iar pe osia ordinatelor – frecvenţele acestora în %. Prin punctele

fixate se trasează o linie dreaptă.

3.2.10. Pentru a obţine devierea geometrică standartă se determină indicele

medianei (Me) la intersecţia dreptei integrale cu indicele a 50 % de probabilitate

(mediana–media geometrică infinită a concentraţiei substanţei nocive care, în

fond, împarte totalitatea concentraţiilor în două părţi: 50% din probe mai sus de

mediană, 50% - mai jos) şi valorile X84 şi X16 respectiv corespund 84 sau 16% de

probabilitate a frecvenţelor obţinute (osia ordinatelor).

3.2.11. Se calculează devierea geometrică standard care detrmină limitele de

oscilaţii ale concentraţiilor.

σg= (X84/Me + Me/X16) / 2

3.2.12. Concentraţia medie pe schimb se calculează după formula:

InCms = InMe + 0,5 (In σg)2

3.2.13. Concentraţiile maxime corespund valorilor cu 95% din frecvenţele sumate.

Tabelul A. 8.1 Nr.

d/o

Denumirea operaţiei (etapei) din

procesul tehnologic

Durata operaţiei

(etapei), minute

Durata prelevării probei,

minute

Concentraţia

substanţei, mg/m3

1 2 3 4 5

Page 68: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

68

Des. Reţea logaritmică probabilistă de coordonate

Page 69: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

69

Tabelul A 8.2

Nr.

d/o

Concentraţia în

ordine de

aranjare, mg/m3

Durata

prelevării

probei, t,

min

Durata

prelevării

probei, %

de la ∑t

Frecvenţa

acumulată,

%

Indicatorii statistici şi

valorile lor

1 2 3 4 5 6

Concentraţia

medie în schimb

Cms1

mg/m3

Concentraţia

maximală într-

un schimb Cmax,

mg/m

Mediana Me Devierea

geometrică

standardă, σg

∑=100%

3.3. Determinarea concentraţiilor medii pe schimb prin metoda de calcul 3.3.5. Toate operaţiile tehnologice, durata lor, (inclusiv a pauzelor nereglementare),

durata prelevării fiecărei probe de aer şi concentraţiile corespunzătoare se introduc

în tabelul A.8.3 (rubricile 1,2,3,4 respectiv). Notă: Dacă pe parcursul turei muncitorul iese din încăpere sau se află în locuri unde substanţa controlată lipseşte, în rubrica

2 se notează cu ce s-a ocupat angajatul, iar în rubrica 5 se pune „0‖.

Rezultatul înmulţirii concentraţiei substanţei la timpul de prelevare a probei se introduce

în rubrica 5.

3.3.6. În rubrica 6 se introduc rezultatele calculării concentraţiei medii a substanţelor la

fiecare operaţie tehnologică:

C0= C1*t1+C2*t2+...+Cn*tn , unde:

t1+t2+...+tn

C1, C2, Cn – concentraţia substanţei în proba recoltată;

t1, t2, ...tn – timpul de prelevare a probei.

3.3.7. După rezultatele concentraţiilor medii în timpul operaţiei (C0) şi durata operaţiei

(T0) se calculează concentraţia medie pe schimb (Cms) ca valoarea medie pe

schimb:

C0 = C01*T01+C02*T02+...Con*Ton, unde:

ΣT

C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba recoltată ;

T01, T02, ...Ton – timpul de prelevare a probei.

Notă: Suma perioadelor tuturor operaţiilor tehnologice trebuie să arate durata schimbului.

3.3.8. În rubrica 7 se introduc toţi indicii statistici ce caracterizează conţinutul de

substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale în decursul turei.

- Concentraţia maximă (Cmax) – este acea concentraţie maximă de substanţă care a fost

determinată pe parcursul schimbului;

Page 70: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

70

- Concentraţia medie pe schimb (Cms) – este concentraţia medie pe schimb calculată

conform p.3.3.3.

- Mediana (Me) care se determină după formula:

Mediana se calculează după formula:

InMe = t1InC1+t2InC2+...tnInCn; Me=e, unde:

Σt

C1, C2,... Cn – concentraţia substanţei în probă;

t1, t2, ...tn –timpul prelevării probei.

- Devierea geometrică standartă (σg) ce arată limitele oscilaţiilor concentraţilor se

calculează după formula:

σg = e √ 2In Cms/Me , unde

Cms – concentraţia medie pe schimb;

Me – mediana.

Tabelul A.8.3.

Determinarea concentraţiei medii pe schimb prin metoda de calcul

Numele, prenumele____________________________________________

Profesia______________________________________________________

Întreprinderea (unitatea)__________________________________________

Secţia, sectorul_________________________________________________

Denumirea substanţei____________________________________________

Denumirea, şi

caracterizarea

succintă a operaţiei

(etapei)tehnologice

Durata

operaţiei,

T min

Durata

prelevării

probei

t, min

Concentraţia

substanţei în

probă, C,

mg/m3

Produsul

concentraţiei

la timp Ct

Concentraţia

medie în

timpul

operaţiei,

Co, mg/m3

Indicii statistici ce

caracterizează

concentraţia substanţei

toxice în aerul zonei

ocupaţionale în schimb

1 2 3 4 5 6 7

Concentraţia

medie pe

schimb, Cms),

mg/m

Concentraţiile

maxime pe

schimb

(Cmax), mg/m3

Mediana (Me)

Devierea

geometrică

standard (sg)

Page 71: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

71

Anexa 8

(continuare)

Exemplu de determinare a concentraţiilor medii pe schimb

prin metoda de analiză probabilistică

La o întreprindere procesul tehnologic constă din 4 operaţii cu durata totală de 8

ore, fiecare operaţie avînd durata de 70,193,150 şi 67 minute respectiv. Probele de

aer au fost prelevate în decursul a două ture. În prima tură au fost prelevate: la prima

operaţie 3 probe, la a doua-2probe, la a treia-2, la a patra 1 probă. În tura a doua la

fiecare operaţie au fost recoltate câte 2 probe de aer.

1.Pentru a determina concentraţia medie pe tură a substanţei nocive în aerul zonei

ocupaţionale prin metoda de analiză probabilistică toate rezultatele obţinute (în

ambele schimburi) se întroduc în tabelurile A.8.4 şi A.8.5. conform anexei 8 a

indicaţiei metodice în cauză.

Denumirea, descrierea succintă a operaţiei duratei acesteia, durata recoltării

fiecărei probe şi concentraţiile determinate se întroduc în tab.A.9.4.

Rezultatele determinării concentraţiilor substanţelor în ordine crescîndă le

întroducem în rubrica 2 a tab.A.8.5 iar în rubrica 3 durata prelevării probei

respective. Timpul prelevării tuturor probelor se adună şi se ia drept 100%.

Determinăm % timpului de prelevare a fiecărei probe (%) din totalul sumei (Σt)

de 100%. Rezultatele se întroduc în rubrica 4. Determinăm frecvenţa probelor prin

adunarea timpului de prelevare a fiecărei probe indicate în rubrica 4, această sumă

fiind ca 100% (rubrica 5).

În reţeaua logaritmică probabilistă (vezi des) fixăm valorile concentraţiilor (osia

abciselor) şi frecvenţele respective (osia ordinatelor) exprimată în %, apoi punctele

le unim printr-o linie dreaptă.

Determinăm valorile X84 sau X16, care corespund a 86 sau 16% de probabilitate a

frecvenţelor sumate (osia ordinatelor). Se calculează devierea geometrică standardă

σg care arată limitele de oscilaţii ale concentraţiilor:

σg = X84 sau Me

Me X16 , σg=42,1/15 sau 15/5,4=2,8

Valoarea concentraţiei medii pe schimb se calculează după formula:

InCms= In+0,5 (In 28)2= 3,24

Cms= e 3,24

= 25,5

Valorile concentraţiilor maxime corespund indicilor a 95% din ziua de muncă de 8

ore.

Astfel muncitorul X este supus acţiunii pulberilor de ciment cu concentraţia

medie pe schimb de 25,5mg/m3 ceea ce depăşeşte CMA de 4,25 ori.

Tabelul A.8.4. Rezultatele prelevării probelor de aer pentru determinarea concentraţiilor medii pe

schimb:

Numele, prenumele____Sîrbu Andrei________________________________

Profesia_____maşinist_____________________________________________

Întreprinderea (unitatea)__uzina de fabricare a articolelor din beton________

Secţia, sectorul__Hala nr.3 de beton________________________________

Denumirea substanţei____pulberi de ciment____________________________

Page 72: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

72

Nr/o

Denumirea,

operaţiei (etapei)a

procesului

tehnologic

Durata operaţiei,

(etapei)a procesului

tehnologic, min

Durata prelevării

probei, minute

Concentraţia

substanţei, mg/m3

1.

2.

3.

4.

5.

Etapa 1 70 10 40,5

7 59,5

5 173,3

10 110,6

5 121,1 6.

7.

8.

9

Etapa 2 193 21 18,8

38 17,8

13 29,9

15 20,0 10.

11.

12.

13.

Etapa 3 150 10 39,4

30 14,2

11 23,7

10 23,3 14.

15.

16.

Etapa 4 67 15 21,5

16 11,8

40 4,0

Tabelul A.8.5 Nr/o Concentraţia în

ordine crescândă,

mg/m3

Durata

prelevăr

ii

probei,

t, min

Durata

prelevării

probei, % Σt

Frecvenţa

acumulată %

Indicii statistici,

valorile lor

1 4,0 40 15,6 15,6 Concentraţia

medie pe schimb,

Cms=25,5 mg/m3

2 11,8 16 6,3 21,9

3 14,2 30 11,7 33,6

4 17,8 38 14,8 48,4

5 18,8 21 8,2 56,6 Concentraţia

maximă pe

schimb

(Cmax=105),

mg/m3

6 20,0 15 5,9 62,5

7 21,5 15 5,8 68,3

8 23,3 10 3,9 72,2

9 23,7 11 4,3 76,5 Concentraţia

minimă pe

schimb

(Cmin=4,0),

mg/m3

10 29,9 13 5,1 81,6

11 39,4 10 3,9 85,5

12 40,5 10 3,9 89,4

13 59,5 7 2,7 92,1 Mediana,

Me=15,0 14 110,6 10 3,9 96,0

15 121,1 5 1,9 97,9 Devierea

geometrică

standard, σg=2,8 16 173,3 5 2,0 99,9

t=256 (100%) =99,9%

Page 73: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

73

2. Pentru a determina concentraţia medie pe schimb prin metoda de calcul se

completează tabelul A.8.6 conform exigenţelor expuse în capitolul 4 anexa 8.

Se calculează concentraţiile medii la fiecare operaţie (C01-C04)

C0= C1*t1+C2*t2+...+Cn*tn , unde:

t1+t2+...+tn

C1, C2, Cn – concentraţia substanţei în proba prelevată;

t1, t2, ...tn – timpul de recoltare a probei.

Avînd concentraţiile la fiecare operaţie tehnologică (C0) şi durata operaţiei (T0) se

calculează concentraţia medie pe schimb (Cms) ca valoarea medie pe schimb.

C0 = C01*T01+C02*C02+...Con*Ton, unde:

ΣT

C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba prelevată;

T01, T02, ...Ton – durata de prelevare a probei.

Determinăm valorile statistice de poluare a aerului zonei ocupaţionale în decursul

turei – concentraţia minimă pe schimb (Cmin), concentraţia maximă pe schimb (Cmax),

mediana (Me), devierea geometrică standardă (σg) pe schimb.

ÎnMe = t1InC1+t2InC2+...tnInCn; Me=eInMe

, unde:

Σt

C1, C2,... Cn – concentraţiile substanţei în proba prelevată;

t1, t2, ...tn –perioada de prelevare a probelor.

σg = e √ 2In Cms/Me , unde

Cms – concentraţia medie pe schimb;

Me – mediana.

Page 74: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

74

Tabelul A.8.6

Determinarea concentraţiei medii prin metoda de calcul

Numele, prenumele____________________________________________

Profesia______________________________________________________

Întreprinderea (unitatea)__________________________________________

Secţia, sectorul_________________________________________________

Denumirea substanţei____________________________________________ Denumirea

şi

descrierea

succintă a

operaţiei

de lucru

Durata

operaţiei

(etapei)

Tn min

Durata

prelevării

unei

probe, t,

min

Concentraţia

substanţei în

probă, C

mg/m3

Produsul

concentraţie

x timp, C*t

Concentr

aţia

medie

într-o

operaţie

C0,

mg/m3

Indicii statistici

care

caracterizează,

procesul de

degajare a

pulberilor într-

un schimb

Etapa 1 70 10 40,5 405,0 91,9 Concentraţia

medie pe

schimb

Cms=27,9mg/m3

7 59,5 416,5

5 173,3 866,5

10 110,6 1106,0

5 121,1 605,5

Etapa 2 193 21 18,8 394,8 20,2 Concentraţia

minimă pe

schimb Cmin= 4,0 mg/m

3

38 17,8 676,4

13 29,9 388,7

15 20,0 300,0

Etapa 3 150 10 39,4 394,0 21,5 Concentraţiile

maximă pe

schimb Cmax=173,3mg/m

3

Mediana, Me=18,4

30 14,2 426,0

11 23,7 260,7

10 23,3 233,0

Etapa 4 67 15 21,5 322,5 9,5 Devierea

geometrică

standard,

σg=2,6

16 11,8 188,8

40 4,0 160,0

Page 75: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

75

Anexa 9

Exigenţe faţă de controlul poluării aerului zonei ocupaţionale

cu microorganisme

1.Generalităţi

1.1. Indicaţia în cauză prevede exigenţe faţă de determinarea în aerul zonei

ocupaţionale a concentraţiilor de microorganisme, celule vii şi spori ce se află

în preparate industriale obţinute prin biosinteză, deasemenea şi în încăperile

publice şi industriale.

1.2. În procesele tehnologice pot fi folosite numai tulpini de microorganisme

permise de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al RM.

1.3. Controlul conţinutului în aer a noxelor de origine biologică – produse de

sinteză microbiană (enzime, vitamine, antibiotice şi a) se face analogic

controlului substanţelor chimice.

2. Exigenţe faţă de prelevarea probelor

2.1. Pentru determinarea poluării aerului cu microorganisme probele se recoltează

prin aspiraţia aerului pe suprafeţe cu mediu nutrtiv solid.

2.2. Până la recoltarea probelor se dă o caracteristică succintă mediului: ce familie,

specie, tulpină de microorganisme, comportamentul coloniilor bacteriene pe

mediu nutritiv solid şi condiţiile optime de creştere a coloniilor pe mediu solid

(Ph, 0C).

2.3. Probele se prelevează în următoarele condiţii:

-în zona de respiraţie în timpul însămânţării inoculatoarelor şi între inoculatoare;

-la prelevarea probelor din inoculatoare;

-în timpul însămânţării directe în aparate;

-la prelevarea probelor din inoculatoare şi din zonele dintre inoculatoare;

-la recoltarea probelor din fermentatoare;

-la evacuarea lichidelor culturale din fermentatoare în coagulatoare sau direct la

filtrare.

Dacă procesul tehnologic include uscarea masei biologice, atunci probele pentru

controlul poluării cu microorganisme se recoltează la următoarele operaţii:

La malaxare;

La descărcarea aparatelor de uscat;

La ambalarea maselor biologice.

Probele recomandate sunt orientative, la fiecare întreprindere avându-se posibilitatea

de a stabili individual punctele de recoltare, aici ţinându-se cont de specificul

tehnologic, metodele de testare, etc.

2.4. La controlul curent probele vor fi prelevate din cel puţin trei puncte.

2.5. Pentru analiza comparativă a concentraţiilor de microorganisme în aerul zonei

ocupaţionale probele vor fi recoltate cel puţin o dată pe săptămână în aceleaşi

condiţii tehnologice şi în acelaşi timp.

2.6. Volumul probelor de aer recoltat trebuie să fie suficient pentru depistarea

bacteriilor. Acest volum se determină opţional ţinându-se cont de

Page 76: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

76

particularităţile aspiratorului de aer şi concentraţia aproximativă de bacterii în

zonă. Notă: La recoltarea probelor cu ajutorul impactoarelor şi aparatelor de centrifugare un factor indizerabil poate fi

uscarea suprafeţelor de agar la recoltarea probelor voluminoase, sau apariţia suprafeţelor deteriorate pe stratul de agar.

2.7. Prelevarea probelor de aer se efectuează prin concentrarea aerului pe cutia

Petri cu mediul nutritiv. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme

probele de aer se recoltează în zona de lucru, la înălţimea de 1,5m de la

podea.

3. Caracterizarea metodei

3.1. Metoda este bazată pe aspirarea microorganismelor pe suprafeţe nutritive

solide specifice fiecărei specii de bacterii şi numărării coloniilor crescute de

aceste bacterii după incubare. În mediul nutritiv selectiv se adaogă diferite

substanţe (fiere, acid lactic, coloranţi, produse petroliere, antibiotice) pentru a

inhiba microflora nespecifică tulpinii studiate, sau substanţe chimice specifice

ce permit detectarea semnelor diagnostice ale acestor microorganisme. Notă:

1. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme în aer o mare importanţă o are mediul nutritiv. Ca mediu de

bază pentru bacterii se ia mediul nr.1 (pepton-agar) şi nr.2 (agar Saburo), mediul malţ – bere pentru cultivarea

miceliilor şi drojdiilor. Pe mediul nr.1 însămânţările cresc la temperatura de 30-350C în decurs de 24-48 ore, pe

mediul malţ-bere la 20-250C timp de 72 ore şi mai mult.

2. La însămânţări cutiile Petri sau lamele cu medii nutritive se ţin în termostat la temperatura de 370C timp de 24 ore

pentru a confirma sterilitatea mediilor. Dacă pe acestea cresc culturi, mediile se rebutează.

3. Calitatea mediilor nutritive se controlează cu tulpini – test standarde.

3.2. Microorganismele depistate în aer se studiază macroscopic – forma, culoarea,

consistenţa coloniilor şi microscopic – identificarea tulpinilor colorate după

Gramm, formele (cocică, bacilică, ovoidală), motricitatea lor (numărul de cili),

prezenţa sporilor şi capsulelor.

3.3. La indentificarea microorganismelor pot fi aplicate teste biochimice, sisteme

automatizate de identificare sau alte metode moderne de identificare a

microrganismelor.

3.4. Limita măsurărilor este de la 0,5 până la 2-106 colonii KOE/m

3.

4. Utilaje şi veselă

4.1. Pentru recoltarea probelor de aer la analiza bacteriologică se foloseşte

impactorul de aer „Flora-100‖ (CT64-098-33-95). Notă: Aparatul modern „Flora 100‖ - impactor cu o capacitate înaltă de lucru lucrează în regim automat, recoltează

volumul programat de aer şi-l fixează pe cutia Petri cu mediu nutritiv solid. Impactorul „Flora-100‖ este mult mai

performant decât aparatul Krotov - e mai precis, are un volum şi o greutate mai mică, viteza de aspiraţie a aerului este

mai mare, efectuează automat controlul asupra recoltării aerului, depistează incorecţiile. Impactorul „Flora-100‖ a

trecut testarea de stat şi este recomandat de Comitetul de tehnică nouă (proces verbal nr.7 din 26.12.95) pentru

aplicarea în practica medicală.

4.2. E recomandabil ca la aplicarea impactorului „Flora-100‖ să se consulte

paşaportul tehnic pentru a preciza timpul de aspiraţie în dependenţă de

eventualele microorganisme controlate.

4.3. Utilaj (aparat) pentru analiza bacteriologică a aerului, model 818 (T64-1-791-

77).

4.4. Cronometru (STAS 9586-75).

4.5. Cutii bacteriologice plate de sticlă, cu diametrul 100mm.

4.6. Termostate electrice cu aer cald.

4.7. Pipete gradate.

4.8. Retorte conice.

Page 77: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

77

4.9. Cântar analitic.

4.10. Uscător steril pentru cutiile Petri.

5. Metoda de control a poluării aerului cu bacteriii

5.1. Aerul se aspiră cu viteza de la 20-30 până la 150-200 l/min pe suprafaţa

mediului nutritiv pe cutia Petri timp de 2-5 minute.

5.2. Timpul de aspiraţie (2-10 min) depinde de gradul de poluare a aerului cu

bacterii.

5.3. Incubarea probelor se face la temperaturile de 25-400C.

5.4. Metoda presupune identificarea coloniilor identice după particularităţile

morfologice care au crescut în zilele a 2-4 sau mai mult în dependenţă de

tulpină captată din aer.

5.5. Metoda directă de aspiraţie şi însămânţare permite de a fixa pe mediul nutritiv

până la 150-200 colonii. Rezultatele se prezintă în unităţi de colonii la 1m3

aer.

5.6. Concentraţia de bacterii (unităţi de colonii)la 1m3de aer se calculează după

formula:

K=P·1000/C·t d/m3, unde

K- concentraţia culturii depistate în aer (UnC/m3);

P- numărul de bacterii izotipice identice morfologic după colonii şi celule;

1000 – coeficientul de recalculare la 1 m3;

C – viteza de aspiraţie;

t- timpul de aspiraţie.

5.7. Rezultatele obţinute se înregistrează în procesul verbal

Proces verbal

de evaluare a tulpinelor de microorganisme în aerul zonei ocupaţionale

Data_______________________

1. Numele, prenumele lucrătorului, data_____________________________

2. Profesia_______________________________________________________

3. Întreprinderea__________________________________________________

4. Secţia (operaţia, etapa tehnologică)_________________________________

5. Locul de recoltare a probei de aer (denumirea utilajului unde se recoltează proba)

______________________________________________________

6. Denumirea aparatului de recoltare__________________________________

7. Data ultimului control metrologic al aparatului de recoltare a probelor de

aer___________________________________________________________

8. Microorganisme supuse controlului (familia, specia, tulpina)____________

9. Mediul nutrtiv, condiţiile optime de creştere, timpul de incubaţie_________

10. Caracteristica cantitativă şi calitativă a coloniilor (particularităţile morfologice –

forma, culoarea, consistenţa, coloraţia în Gramm, numărul de colonii

tipice)__________________________________________________

11. Rezultatele identificării microorganismelor cu specificarea metodei_______

12. Rezultatele calculării concentraţiei de microorganisme (unităţi colonii/m3)__

13. Raportul rezultatelor obţinute faţă de CMA (ori)_______________________

14. Proba a fost recoltată __________________________________________

Page 78: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

78

_________Numele, prenumele, funcţia___________________(iscălitura, data)

Identificarea tulpinii, calcularea concentraţiei l-a efectuat

___________Numele, prenumele, funcţia_________________iscălitura, data.

Anexa 10

Metodele de prelucrare a rezultatelor măsurării

factorilor acustici (zgomot, ultra- şi infrasunet)

1. Determinarea nivelului mediu de zgomot

Nivelul mediu al zgomotului se ia drept media aritmetică a datelor câtorva

măsurări (formula 1), dacă aceşti indici nu depăşesc limita de 7 dBA şi se calculează

după formula 2, dacă ele diferă mai mult de 7 dBA:

Lmedie=1/n∙(L1+L2+L3+...+Ln), dBA (1)

Lmedie=10∙lg(1010,1L

+1020,1L

+1030,1L

+...+10n0,1L

)-10∙lgn, dBA, (2)

unde

L1, L2, L3,... Ln – nivelurile de zgomot măsurate, dBA,

n – numărul de măsurări.

Pentru calcularea indicelui mediu al zgomotului după formula 2 datele obţinute se

adună folosindu-se tabelul p.12.1, din suma obţinută se scade 10 lgn ultimii indici

obţinându-se din tabelul p.12.2, atunci formula 2 va fi următoarea:

Lmedie=Lsum.-10∙lgn (3)

Sumarea nivelurilor măsurate de zgomot L1, L2, L3,... Ln se face consecutiv în

modul următor: prin diferenţa a două niveluri L1 şi L2 din tabelul p.12.1 se determină

adaosul ΔL la nivelul mai mare L1, astfel obţinându-se indicele L1,2=L1+ ΔL. Apoi

nivelul L1,2 îl sumăm cu nivelul L3, obţinând L1,2,3, etc. Nivelul final al zgomotului Lsum.

îl rotungim până la 1 unitate exprimată în dBA.

Tabelul A.10.1 Diferenţa nivelurilor sumate L1-L3,

dB

(L1≥L3)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 10

Adaosul ΔL la nivelul mai mare

dintre cei măsuraţi L1, dB

3 2,5 2,2 1,8 1,5 1,2 1 0,8 0,6 0,4

În caz dacă nivelurile măsurate sunt constante, adică L1=L2=L3=...=Ln=L, Lsum

poate fi determinat după formula:

Lsum=L+10lgn (4)

În tabelul A.10.2. sunt prezentaţi indicii 10lgn în dependenţă de numărul de

niveluri n.

Tabelul A.10.2. Numărul de niveluri sau surse de

zgomot n

1 2 3 4 5 6 8 10 20 30 50 100

10 lgn, dB 0 3 5 6 7 8 9 10 13 15 17 20

Page 79: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

79

Exemplu. Trebuie de determinat valoarea medie pentru nivelurile măsurate ale

zgomotului 84, 90 şi 92 dBA.

Sumăm primele două niveluri 84 şi 90 dBA; diferenţei dintre ele 6 dB

corespunde adaosul din tab. A.10.1, egal cu 1 dB, adică suma lor este egală 90+1=91

dBA. Pe urmă sumăm 91 dBA cu nivelul 92 dBA; diferenţei lor corespunde adaosul 2,5

Db; adică nivelul sumar este egal 92+2,5=94,5 dBA sau 95 dBA.

Din tab.A.10.2 valoarea 10 lgn pentru trei niveluri este egală cu 5 Db, deaceea

primim rezultatul final pentru valoarea medie egal 95-5=90 dBA.

2. Calculul nivelului echivalent al zgomotului

Metoda de calcul a nivelului echivalent al sunetului se bazează pe aplicarea

corecţiilor la timpul de acţiune a fiecărui nivel de sunet. Ea se aplică în acele cazuri,

când sunt datele despre nivelurile şi durata acţiunii zgomotului la locul, zona

ocupaţională sau în diferite încăperi.

Calculul se efectuează în modul următor. La fiecare nivel de zgomot măsurat se

adaogă (cu consideraţia semnului) corecţia din tab.A.10.3, care corespunde cu durata

acţiunii (în ore sau % din timpul total de acţiune). Apoi nivelurile obţinute ale

zgomotului se sumează în corespundere cu anexa 10.1.

Tabelul A.10.3

Timpul ore 1 7 6 5 4 3 2 1 0,5 15 min 5 min

% 100 88 75 62 50 38 25 12 6 3 1

Corecţia în dB 0 -0,6 -1,2 -2 -3 -4,2 -6 -9 -12 -15 -20

Exemplul nr.1 de calculare a nivelului echivalent de zgomot.

Nivelurile de zgomot pe parcursul a 8 ore constituiau 80, 86 şi 94 dBA timp de 5,

2 şi 1 oră corespunzător. Acestei durate de timp corespund coeficienţii din tab.A.11.3,

egali -2, -6, -9 dB. Sumându-i cu nivelurile de zgomot, obţinem 78, 80, 85 dBA.

Folosind tab.A.11.1, sumăm nivelurile perechi: suma dintre primul nivel şi al doilea

este egală cu 82 dBA, iar suma lor cu al treilea – 86,7 dBA sau valoarea finală a

zgomotului echivalent - 87 dBA. Astfel, acţiunea acestor zgomote este echivalentă cu

acţiunea zgomotului cu nivel constant 87 dBA timp de 8 ore.

Exemplul nr.2 de calculare a nivelului echivalent de zgomot.

În decursul unui schimb de lucru de 6 ore zgomotul intermitent de 119 dBA a

acţionat sumar timp de 45 min (adică 11% din schimb), nivelul zgomotului de fond în

pauze (89% din schimb) constituia 73 dBA. Din tab.A.10.1 coeficienţii sunt egali cu -9

şi -0,6 dB; sumându-i cu nivelurile zgomotului corespunzător obţinem 110 şi 72,4 dBA,

şi deoarece al doilea nivel este mult mai jos decât primul (tab.A.10.1), poate fi exclus.

În final obţinem nivelul echivalent al zgomotului pe parcursul unui schimb de lucru 110

dBA, ceea ce depăşeşte nivelul admisibil de 80 dBA cu 30 dBA.

4. Calcularea nivelului echivalent de infrasunet

În caz de acţiune a infrasunetului periodic se efectuează calcului nivelului

echivalent total (liniar) al tensiunii zgomotului cu consideraţia coeficienţilor de

Page 80: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

80

rectificare în dependenţă de durata acţiunii conform tab.A.10.3, adăogaţi la valorile

nivelului măsurat.

Anexa 11

Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor de producere

amenajate cu sisteme de încălzire prin lambriuri

1. Generalităţi

Indicaţia metodică în cauză conţine exigenţe igienice referitoare la asociaţiile

(combinaţiile) admisibile ale intensităţii radiaţiilor termice şi temperaturii aerului cu

alţi parametri microclimatici (umiditatea, viteza curenţilor de aer). Totodată indicaţia

metodică prevede controlul şi evaluarea sistemelor de încălzire prin lambriuri de

temperaturi joase, moderate şi înalte.

2. Exigenţe igienice faţă de condiţiile microclimatice ale încăperilor industriale,

încălzite prin sisteme de lambriuri

Exigenţele igienice faţă de parametrii microclimatici admisibli pentru încăperile

industriale, încălzite prin sisteme de iradiere adaptate la lucrări de intensitate medie

în decurs de 8 ore, în haine cu capacitatea de 1clo (0,155/wt) sunt prezentate în

tabel.

Temperatura

aerului, t0C

Intensitatea

radiaţiilor

calorice I1,

wt/m2

Intensitatea

radiaţiilor

calorice I2,

wt/m2

Umiditatea

relativă a

aerului, f, %

Viteza mişcării

aerului, V, m/sec

11 60* 150 15-75 Nu mai mare de 0,4

12 60 125 15-75 Nu mai mare de 0,4

13 60 100 15-75 Nu mai mare de 0,4

14 45 75 15-75 Nu mai mare de 0,4

15 30 50 15-75 Nu mai mare de 0,4

16 15 25 15-75 Nu mai mare de 0,4

La I > 60 capul va fi acoperit;

3. Exigenţe faţă de organizarea controlului şi metodele de

determinare ale microclimatului

În încăperile industriale dotate cu sisteme de încălzire prin iradiere condiţiile

microclimatice vor fi măsurate conform cap.7 al NRI 2.2.4.548-96 şi conform notei

la tabelul 5 din punctul 5.5.3.1 a documentului în cauză.

La determinarea intensităţii radiaţiilor calorice în regiunea capului angajaţilor

transmiţătorul aparatului de măsurare se va fixa orizontal.

La măsurarea intensităţii radiaţiilor calorice de pe trunchi transmiţătorii vor fi

verticali.

În încăperile încălzite prin sisteme de lambriuri locurile de muncă trebuie să fie

amplasate la distanţa de cel puţin 2m de la pereţii exteriori.

Page 81: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

81

Rezultatele măsurărilor se înregistrează în proces verbal, în care se vor prezenta şi

evalua rezultatele obţinute comparativ cu normativele igienice.

Anexa 12

Exemple

de evaluare a condiţiilor de muncă după indicii microclimatici

1. Aprecierea condiţiilor microclimatice de încălzire

(la locul de muncă al metalurgului)

În timpul studierii procesului tehnologic s-a constatat că oţelarul se află lângă

furnalul cu clapele când deschise, când închise (convenţional vom nota locul de muncă

1 şi 2).

Se măsoară parametrii microclimatici la diferite nivele de la podea la locul de

muncă 1 de 3 ori – la începutul turei, la mijlocul şi la sfârşitul ei, datele se înregistrează

în procesul verbal (tab.A.12.1).

Din datele obţinute se face concluzia că microclimatul la locul de lucru 1 este de

încălzire deoarece şi temperatura aerului, şi radiaţiile termice depăşesc limita de sus a

celei admisibile medii pe schimb după clasa de lucru (Pa).

Aici clasa condiţiilor de muncă se va evalua după indicele integral al încărcăturii

termice (indicele ÎT) şi după intensitatea radiaţiilor calorice.

Cu acest scop se determină temperatura termometrului umed al psihrometrului cu

aspiraţie şi temperatura în interiorul sferei la înălţimea de 0,1 şi 1,5 m de la podea la

începutul, mijlocul şi sfârşitul turei.

Se calculează indicii medii pe schimb ttu şi tsf (23,50C şi 46,0

0C) şi încărcătura

termică medie pe schimb (ÎT):

ÎTms = 0,7 ∙ 23,5 + 0,3 ∙ 46,0 = 30,25 °С

Se cronometrează durata aflării muncitorului la locul de muncă 1 pe parcursul

turei. În acest caz concret ea constituie 2 ore.

Se măsoară parametrii microclimatici la locul de muncă 2 (la furnalul cu clapele

închise) (vezi procesul verbal). Temperatura constituie 24,80C, ceea ce depăşeşte limita

admisibilă pentru lucrările de categorie Pa în perioada rece a anului (24,00C). De

asemenea depăşeşte limita admisibilă şi intensitatea radiaţiei calorice, ea fiind de

350Vt/m (norma – 100 Vt/m) conform NRS 2.2.4.548-96).

În acest caz pentru evaluarea condiţiilor microclimatice se va aplica estimarea

după indicele integral al ÎT. Conform calculelor (identice cu primul caz) ÎT constituie

25,660C (vezi procesul verbal). Durata aflării muncitorului la acest loc de muncă – 4

ore.

Pentru calcularea indicilor medii pe schimb ai ÎT se iau în consideraţie şi valorile

acestora la locurile de odihnă, timpul de odihnă fiind de 1 oră pe tură, indicele

încărcăturii termice este de 20,80C.

Se calculează valoarea ÎT medii pe schimb (vezi procesul verbal). După acest

indice calculat se determină clasa de nocivitate după indicii microclimatici (tab.5 al

ghidului în cauză) care în cazul de faţă va fi 3.3.

Page 82: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

82

Deoarece la locul de muncă al metalurgului se emană radiaţii termice, e cazul de

stabilit clasa de nocivitate şi după acest indice. Se calculează indicele mediu pe tură al

radiaţiilor termice (RT):

RT=(1500Vt/m2·2 ore+350Vt/m

2·4ore+0,0·1oră) /7 =628Vt/m

2

Conform tab.6 al ghidului o astfel de intensitate termică se referă la clasa 3.1 de

nocivitate.

Aprecierea generală a condiţiilor de muncă ale metalurgului după indicii

microclimatici pot fi clasaţi la cea maximă – clasa 3.3.

Tabelul A.12.1

Proces verbal

de apreciere a condiţiilor microclimatice la locul de muncă al oţelarului

Parametrii

microclimatici

Locul de muncă, prezenţa sumară, ore

Nr.1/2 Nr.2/4 Nr.3/1

La

înce

pu

tul

ture

i d

e lu

cru

La

mij

locu

l

ture

i d

e lu

cru

Sfâ

rşit

ul

ture

i

de

lucr

u

Indic

ele

med

iu p

e tu

La

înce

pu

tul

ture

i d

e lu

cru

La

mij

locu

l

ture

i d

e lu

cru

Sfâ

rşit

ul

ture

i

de

lucr

u

Indic

ele

med

iu p

e tu

La

înce

pu

tul

ture

i d

e lu

cru

La

mij

locu

l

ture

i d

e lu

cru

Sfâ

rşit

ul

ture

i

de

lucr

u

Indic

ele

med

iu p

e tu

Temperatura

aerului, 0C

32,0 33,0 34,0 33,0 24,0 25,0 25,5 24,8 23,0 ± 1

Temperatura

termometrului

umed, 0C

23,0 23,5 24,0 23,5 21,0 21,5 21,5 21,3 19,0 ±0,5

Umiditatea

aerului, % 50 54 55 53 52 55 50 52,0 55 ± 5,0

Viteza curenţilor

de aer, m/s 0,20 0,15 0,20 0,18 0,15 0,30 0,25 0,23

Radiaţiile

termice, Vt/m2

1500 1500 1500 1500 350 350 350 350

Temperatura în

sfera neagră, 0C

45 46 47 46 35 36 36,5 35,8 25 ± 0,5

Indicele ÎT

mediu pe

schimb, 0C*

30,25 25,66 20,8

ÎT medie pe schimb = (30,25∙2 + 25,66∙4 + 20,8∙1) / 7 - 26,3 °С *Indicele mediu al măsurărilor la diferite niveluri de la podea (RNS 2.2.4.548-96)

2. Determinarea condiţiilor microclimatice şi aprecierea clasei condiţiilor de

muncă la lucrări în încăperi reci

Estimarea vitezei curenţilor de aer

La locul de muncă temperatura medie pe schimb constituie 150C, viteza curenţilor

de aer – 0,6 m/s. În asemenea condiţii muncitorul exercită lucrări de categoria 1b.

Reieşind din capacitatea de răcire a aerului în mişcare, temperatura echivalentă va

constitui: 15-(0,6-0,1)·0,2=140C. Pentru astfel de condiţii microclimatice muncitorul de

categoria 1b de effort va fi atribuit la clasa 3.3 de nocivitate, pe când, dacă el s-ar afla în

condiţii optime de mişcare a aerului (<0,1 m/s), clasa de nocivitate ar fi 3.2 conform

tab.7 al ghidului în cauză.

Page 83: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

83

Exemplu de determinare a clasei condiţiilor de muncă

în încăperi cu microclimat de răcire

Scopul: de determinat clasa de nocivitate a operatorului ce îndeplineşte lucrări de

categoria 1b în perioada rece a anului în trei încăperi pe parcursul turei de lucru. În

primul rând se determină parametrii microclimatici în toate încăperile, rezultatele se

compară cu normativele igienice şi se fixează în proces verbal (tab.A.12.2). Numărul de

măsurări la fiecare loc de muncă depinde de specificul procesului tehnologic. În lipsa

surselor de încălzire sau răcire e suficientă o singură măsurare la mijlocul turei de lucru.

Se cronometrează aflarea muncitorului la fiecare loc de muncă (nr.1,2,3) pe

parcursul întregii ture. S-a constatat: muncitorul lucrează în condiţii microclimatice

optime (NRS 2.2.4.548-96) ceea ce se referă la clasa 3.1. La locul de muncă nr.2

(conform tab.7 al îndrumarului în cauză) la sporirea vitezei de mişcare a aerului cu 0,2

m/s temperatura echivalentă constituia 14,60C (15,0-0,2·0,2=14,6

0C) – corespunzător

clasei 3.3 de nocivitate. La locul nr.3 de muncă clasa de nocivitate era de 3.4 (12,0-0,2-

0,4=11,20C).

Tabelul A.12.2

Proces verbal

de evaluare a parametrilor microclimatici la locurile de muncă

a operatorului Parametrii microclimatici* Locul de muncă/durata de aflare, ore din tură

Nr.1/2 Nr.2/4 Nr.3/1

Temperatura aerului, 0C 22,0 15,0 12,0

Umiditatea aerului, % 50 55 60

Viteza curenţilor de aer, m/s 0,1 0,3 0,5

*Valorile medii ale măsurărilor la diferite nivele de la podea

Clasa medie a condiţiilor de muncă în tură se poate determina prin două

modalităţi:

- după temperatura medie echivalentă pe tură (22,0·3+14,6·4+11,2·1)/8=16,90C.

Deoarece temperatura echivalentă de 16,90C e mai joasă decât limita minim-

admisibilă caracteristică pentru clasa 3.1, aici clasa de nocivitate va fi 3.2;

- prin comparaţia cu indicii din tab.A.12.3.

Tabelul A.12.3

Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici pentru

determinarea clasei medii pe tură

Clasa condiţiilor de muncă Scara 1 Scara 2

Optimă 1 1

Admisibilă 2 2

Nocivă 3.1 3

Nocivă 3.2 4

Nocivă 3.3 5

Nocivă 3.4 6

Page 84: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

84

În exemplul de faţă clasa medie pe tură o determinăm după scara 2 care constituie

3,6 [(1,3+5,4+6,1) /8=3,6]; rotunjind-o în partea crescândă putem caracteriza clasa

condiţiilor de muncă ca 3.2 (scara 1).

3. Aprecierea condiţiilor microclimatice la lucrări în aer liber

Pentru determinarea clasei condiţiilor de lucru la aer liber avem nevoie de

următorii indici:

- temperatura aerului, 0C;

- viteza curenţilor de aer, m/s;

- categoria lucrărilor;

- prezenţa sau absenţa pauzelor reglementare.

Clasa de nocivitate poate fi determinată în felul următor:

1) De determinat clasa condiţiilor de muncă într-o tură concretă de lucru: se

determină temperatura aerului la începutul, mijlocul şi spre sfârşitul turei (vezi

procesul verbal – tab.A.12.4) la înălţimea de 1,5 m de la suprafaţa de lucru.

Numărul de măsurări va depinde de aria de lucru a angajatului, care se va

considera drept un singur loc de muncă.

Tabelul A.12.4

Proces verbal de evaluare a clasei condiţiilor de muncă la aer liber

Parametrii

microclimati

ci

La

începutu

l turei de

lucru

La

mijlocul

turei de

lucru

La

sfârşitul

turei de

lucru

Indicii

medii

Condiţii suplimentare

Temperatura

aerului, 0C

-12 -10 -11 -11 1) Categoria lucrărilor:

IIa-IIb

2) Nu sunt prevăzute

pauze pentru încălzire

Concluzie: clasa condiţiilor de muncă pentru lucrările la aer liber după indicii microclimatici

– 3.3.

Reieşind din temperatura medie pe schimb şi categoriile lucrărilor IIa-IIb (vezi

procesul verbal) clasa condiţiilor de muncă va fi 3.3 (vezi tab.8 a ghidului în cauză).

2) Dacă există monitoringul condiţiilor de muncă, clasa de nocivitate poate fi

stabilită pentru o oarecare perioadă de timp (săptămână, lună, luni).

3) În lipsa monitoringului pentru stabilirea clasei condiţiilor de muncă pot fi folosite

datele Serviciului Meteo.

4) Orientativ clasa condiţiilor de muncă poate fi stabilită după indicii multianuali ai

temperaturii aerului într-o anumită localitate.

Spre exemplu în Chişinău temperatura medie în lunile decembrie, ianuarie, februarie

a constituit –7,6; -10,2; -9,60C, respectiv media în aceste luni a fost de –9,1

0C. De

aici rezultă că pentru lucrările de categoria IIa-IIb efectuate la aer liber clasa de

nocivitate va fi 3.3 în lipsa pauzelor reglementare şi clasa 3.2 – cu pauze (tab.8 al

îndrumarului în cauză).

Page 85: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

85

5) Pentru estimarea condiţiilor microclimatice pe teritorii deschise pot fi folosiţi

indicii de temperatură a aerului din tab.8 şi 9 pentru încăperi neîncălzite, în

asemenea cazuri sunt necesare date concrete despre viteza de mişcare şi

temperatura aerului. În asemenea cazuri indicele măsurat va fi rectificat cu 2,50C

la fiecare m/s de viteză de mişcare a aerului.

Spre exemplu la locul de muncă al angajatului ce îndeplineşte lucrările de categoria

IIa-IIb fără pauze reglementare temperatura aerului a fost de –100C, iar viteza de

mişcare – 10m/s. În cazul de faţă temperatura echivalentă (cu rectificare la viteză) va

fi:

-100C+(-2,5·10)=-35

0C

Conform tab.11 al ghidului o astfel de temperatură indică condiţii de muncă de clasa

3.3 de nocivitate.

4. Exemplu de apreciere a condiţiilor de muncă ale muncitorilor ce se află pe

parcursul turei în condiţii microclimatice de încălzire şi de răcire

În asemenea cazuri se determină clasa condiţiilor în diverse locuri de muncă

(afară, în încăperi) în dependenţă de perioada de aflare la locul respectiv. Se calculează

clasa medie pe tură.

Spre exemplu: muncitorul cu categoria de lucrări IIa-IIb lucrează la aer liber de –

180C timp de 3 ore, iar 5 ore el lucrează în încăpere, la temperatura de +19

0C şi viteza

<0,1m/s. Lucrările sunt de categoria Ib.

Conform NRS 2.2.4.548-96 condiţiile microclimatice din încăpere sunt

admisibile pentru lucrările de categoria Ib în perioada rece a anului (clasa 2).

Lucrările efectuate la aer liber, fără pauze reglementare se vor referi la clasa 3.3

de nocivitate (conform tab.8 al ghidului).

Timpul mediu de aflare în condiţii nefavorabile în ordinea 1-6 se determină în

felul următor:

(2x5+5x3) /8=3,125

Deoarece indicele obţinut e mai mare de 3.1, clasa medie pe tură a condiţiilor de

muncă va fi 3.2.

Page 86: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

86

Anexa 13

Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a condiţiilor

de muncă cu surse de iradiere ionizantă

1. Generalităţi

1.1. Capitolul în cauză este destinat evaluării igienice a condiţiilor de muncă a

lucrătorilor expuşi la iradiere ionizantă în procesul activităţii.

1.2. Criteriile igienice de evaluare a factorului ionizant sunt principial deosebite de alţi

factori ai mediului ocupaţional, acesta având o acţiune specifică asupra organismului

omului, fapt ce impune nu numai aprecierea dar şi elaborarea măsurilor de

radioprotecţie.

1.3. Criteriile de evaluare a condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante nu iau în

consideraţie timpul real de aflare a angajaţilor la locul de muncă. Aici condiţiile de

muncă se apreciază din acele standarte care sunt stabilite în NFRP-2000. Aceste condiţii

corespund modelelor internaţionale de normare.

1.4. Criteriile igienice de apreciere a condiţiilor de muncă se bazează pe Normele

Fundamentale de Radioprotecţie (NFRP-2000) şi caracterizează numai pericolul

eventual de lucru în anumite condiţii de iradiere, una din condiţii fiind respectarea

strictă a controlului expunerilor reale ale personalului în timpul lucrului şi nu necesită

modificări ale exigenţelor NFRP-2000 întru limitarea dozelor admisibile de iradiere.

1.5. Efectuarea lucrărilor în condiţii nocive şi periculoase conform „Normelor

Fundamentale de Radioprotecţie (NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27.02.2001). Cerinţe şi

reguli igienice‖ trebuie să asigure inofensivitatea sănătăţii omului prin îndeplinirea

complexului de măsuri de protecţie, tehnice, organizatorice şi sanitaro-igienice.

2. Principiile de clasificare a condiţiilor de muncă

la acţiunea radiaţiilor ionizante

2.1. La lucrări cu surse de radiaţii ionizante (închise, deschise) angajaţii pot fi expuşi

acţiunii acestor radiaţii. Acestea la rândul lor pot avea acţiune directă asupra sănătăţii

angajaţilor sau asupra sănătăţii urmaşilor lor în cazurile când nivelurile radiaţiilor

depăşesc limitele admisibile. Astfel de condiţii pot fi atribuite la o anumită clasă de

nocivitate.

2.2. Acţiunea nocivă a radiaţiilor ionizante asupra organismului se poate manifesta în

două direcţii: radiaţii cu efect determinantice – boala actinică, dermatita actinică,

cataracta actinică, sterilitate actinică, anomalii la făt în timpul sarcinii, etc., şi efect

stocastic (probabil), fără prag – tumori maligne, leucemii, boli ereditare.

2.3. NFRP-2000 stabilesc pragul de acţiune al radiaţiilor ionizante cu efect deterministic

– până la un anumit prag nu provoacă efecte determinante, iar dozele mai mari de acest

prag pot provoca efecte în dependenţă de nivelul dozei. Probabilitatea efectelor

stocastice fără prag e proporţională dozelor de iradiere, iar gravitatea efectelor nu

depinde de doză. Perioada latentă de la iradiere până la apariţia efectelor la persoanele

expuse variază de la 2-5 până la 30-50 şi mai mulţi ani.

2.4. NFRP-2000 stabilesc pentru personalul expus radiaţiilor ionizante limita dozei

(LD) efective şi limita dozei echivalente pentru cristalinul ochiului, tegumente, mâini şi

Page 87: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

87

labele picoarelor, aceste doze limite protejând de apariţia efectelor deterministice.

Riscul de efecte stocastice (la respectarea LD) persistă la nivelul admisibil.

2.5. Conform NFRP-2000 la exploatarea surselor de radiaţii ionizante radioprotecţia

poate fi determinată pe de o parte de principiile de normare şi justificare, pe de alta – de

principiul de optimizare – menţinerea dozelor individuale de iradiere la nivelul cât mai

redus posibil (la folosirea oricărei surse de radiaţii ionizante). NFRP-2000 prevăd

reducerea dozelor individuale de iradiere pe măsura posibilităţii până la 10 μSv/an –

mărime ce corespunde riscului individual pe viaţă ca rezultat al iradierii în decursul

anului 10-6

, această doză fiind considerată ca neglijabilă ori admisibilă.

2.6. În pp.2.1-2.5 s-u determinat particularităţile estimării igienice şi clasificării

condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante, aceste particularităţi fiind:

- gradul de nocivitate cu surse de radiaţii ionizante e determinat nu de apariţia la

angajaţi a efectelor nestocastice ci de sporirea riscului la efecte stocastice fără prag;

- condiţiile de muncă cu surse de radiaţii ionizante se consideră ca nocive chiar şi la

respectarea normativelor (NFRP-2000) cu excepţia celor enumerate în p.2.8. a anexei în

cauză.

2.7. Pentru aprecierea şi clasificarea condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante

se folosesc valorile maxime a dozei efective posibile şi/sau a dozei echivalente

(tab.A.13.1).

2.8. La clasa a doua admisibilă pot fi referite astfel de condiţii de muncă cu surse

tehnogene sau naturale de radiaţii ionizante care nu depăşesc doza potenţial efectivă de

5 μSv/an, iar doza echivalentă maximă pentru cristalinul ochiului, tegumente, mâini-

picoare nu vor depăşi 37,5, 125 şi 125 μSv/an respectiv. Astfel de doze garantează

excluderea efectelor deterministice, iar riscul efectelor stocastice nu depăşeşte indicii

medii pentru lucrări în condiţii obişnuite care nu sunt nocive şi periculoase.

Condiţiile de muncă sunt admisibile atunci când doza efectivă maxim posibilă numeric

corespunde:

- dozei medii anuale admisibile de iradiere tehnogenă a personalului din grupul B, adică

această doză fiind de 5 μSv/an pentru populaţia adultă care nu face investigaţii medicale

speciale;

-dozei normate de NFRP-2000 de la surse naturale folosite în industrie, în asemenea

condiţii pentru populaţia adultă aptă de muncă care nu face investigaţii medicale

speciale doza anuală fiind de 5 μSv/an;

- limitei dozei anuale pentru populaţie, adică într-un an se permite expunerea populaţiei

(inclusiv a copiilor) la o doză de 5 μSv/an.

2.9. La clasa 3 de nocivitate se vor referi condiţiile de muncă cu surse de radiaţii

ionizante, doza maximă potenţial efectivă va depăşi 5 μSv/an, iar doza maxim

echivalentă în cristalinul ochiului, tegumente, mâini, picoare – 37,5, 125 şi 125 μSv/an

respectiv.

2.10. La clasa extrem de periculoasă (4) se referă condiţiile de muncă, la care doza

efectivă maximă posibilă poate depăşi 100 μSv/an.

2.11. La exploatarea normală a surselor de radiaţii ionizante nu se admite depăşirea

dozelor individuale stabilite de NFRP-2000 pentru personal. Lucrările cu surse de

radiaţii ionizante, în timpul cărora valorile pronosticate a dozei efective şi echivalente

individuale în condiţii standarde (NFRP-2000) pot depăşi limitele admisibile de bază

(clasele 3.4 şi 4, tab.A. 13.1 şi A.13.2), pot fi admise numai cu condiţia aplicării

Page 88: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

88

măsurilor suplimentare de protecţie – protecţia prin timp, distanţă, ecranare, utilizarea

mijloacelor individuale de protecţie, etc. Aceste măsuri vor garanta menţinerea dozelor

în limitele prevăzute sau în caz de prognozare a depăşirii lor.

2.12. Doza individuală reală determinată cu dozimetrul individual la locul de lucru nu

poate schimba clasa condiţiilor de muncă a locului respectiv. Când doza anuală reală o

depăşeşte pe cea maximă potenţială pentru locul de lucru anumit, aceste cazuri se vor

analiza minuţios.

2.13. Dacă asupra organismului angajaţilor mai acţionează şi alţi factori nocivi sau

periculoşi neionizanţi capabili să sporească riscul apariţiei efectelor deterministice şi

stocastice, ei se vor lua în consideraţie suplimentar (cap.5.11 a ghidului în cauză).

3. Evaluarea igienică şi clasificarea condiţiilor de muncă

3.1. În clasificarea igienică a condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante se vor

folosi valorile dozelor efective maxime admisibile şi/sau dozele echivalente. Clasele

condiţiilor de muncă în dependenţă de specificul lor sunt prezentate în tab.A.13.1.

3.2. Criteriile de bază la evaluarea condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante

sunt:

- debitul dozei efective maxime posibile;

- debitul dozei echivalente maxime admisibile în cristalul ochiului, tegumente, mâini şi

picoare;

Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de debitul dozelor potenţiale sunt prezentate

în tab.A.13.2.

3.3. Apreciarea condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante se efectuează în baza

controalelor dozimetrice operative la locurile de muncă conform indicaţiilor metodice

speciale.

Tabelul A.13.1

Indicii dozei potenţiale maxime la lucrări cu surse de

radiaţii ionizante în condiţii standard, mSv/an

Doza potenţială

maximă anuală

Clasele condiţiilor de muncă

Admisibilă

- 2

Nocivă - 3 Periculoasă

- 4*)

3.1 3.2 З.З*)

3.4*)

Efectivă ≤5 >5—10 >10—20 >20—50 > 50—100 >100

Echivalentă în

cristalinul

ochiului

≤40 >37,5—75 > 75—150 >150—187,5 > 187,5—300 >300

Echivalentă în

tegumente, mâini,

picioare

≤125 > 125—250 > 250—500 >500—750 >750—1000 > 1000

*) Lucrările se admit cu aplicarea măsurilor suplimentare de protecţie (timp, distanţă, ecranare,

mijloace individuale de protecţie), ce garantează nedepăşirea dozelor limite stabilite sau dozelor

pentru radiaţii planificat mai mari.

Page 89: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

89

Tabelul A.13.2

Debitul dozei potenţiale pentru evaluarea claselor şi gradelor

condiţiilor de muncă (în unităţi DDPA)

Debitul dozei

admisibile

Clasele condiţiilor de muncă

Admisibilă -

2

Nocivă - 3 Periculoasă -

4

1

grad-

3.1

2

grad -

3.2

3

grad -

3.3

4

grad -

3.4

Efectivă < 1 > 1—2 >2—4 >4—10 > 10—20 >20

Echivalentă în

cristalinul

ochiului

≤ 1 >1— 2 >2—4 >4—5 >5—8 >8

Echivalentă în

tegumente,

mâini, picioare

≤ 1 >1— 2 >2^t >4—5 >5—8 >8

3.4. Debitul dozei admisibile de iradiere (DDP) pentru personal se calculează după

formula 1 pentru doza efectivă şi/sau după formula 2 – pentru doza echivalentă.

DDP= 1,7·Hext.+2,4·106·∑U.G(CU.G.) ·εint.U.G., unde (1)

DDP – debitul dozei potenţiale;

Hext. – debitul dozei ambientale a radiaţiei ionizante la locul de muncă, μSv/oră,

determinată la controlul dozimetric;

CU.G. – activitatea volumetrică a aerosolilor (gazelor) componente ale radionuclidului

de U cu transportabilitatea G la locul de muncă, Bq/m3, determinată la controlul actinic;

εint.U.G. – coeficientul dozimetric pentru radionuclidul U de tip inhalabil G din anexa 1

NFRP-2000, Sv/Bq;

1,7 – coeficientul de iradiere a personalului în timp standard de un an calendaristic

(1700 ore pentru personalul categoriei A) şi mărimea unităţilor (103 μSv/mSv);

2,4·106 – coeficientul volumului respiratoric pe an (2,4·10

3 m

3/an pentru personalul de

categoria A) şi mărimea unităţilor aplicate (103 mSv/Sv).

DDPorgan=1,7·DDorgan, unde (2)

DDPorgan – debitul dozei echivalente admisibile pentru organ la locul de muncă, μSv/an;

1,7 – coeficientul standard de ieadiere în decursul unui an calendaristic (1700 ore

pentru personalul categoriei A) şi mărimea unităţilor (103 μSv/mSv);

DDorgan – debitul dozei ambientale la iradiere exterioară a organului la locul de muncă,

μSv/oră, determinată prin măsurările radiologice.

Page 90: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

90

La calcularea debitului dozei maxime admisibile durata perioadei de lucru a

personalului de categoria A se ia drept 1700 ore pe an, pentru alte categorii de lucrători

– 2000 ore pe an iar în formulele 1 şi 2 se întroduce factorul 2,0 în loc de 1,7.

3.5. În tab.A.13.2 debitul mediu anual al dozei potenţiale e dat în unităţile debitului

dozei potenţiale a dozei admisibile anuale (DDPA), adică în unităţi relative. Debitul

admisibil a dozei anuale DADA se prezintă ca raportul dintre doza efectivă maximă

admisibilă (echivalentă) şi durata standard a orelor de lucru pe an, care echivalează:

- pentru personalul din grupul A – 1700 ore/an;

- pentru personalul grupului B – 2000 ore/an;

- pentru ceilalţi angajaţi în afara grupurilor A şi B în caz de expuneri naturale în condiţii

de muncă – 2000 ore/an.

În tab.A.13.3 sunt prezentaţi indicii medii anuali ai debitului dozei potenţiale în

unităţi DDPA şi în mSv/oră. Indicii calculaţi după formulele 1 şi 2 prezentaţi în unităţi

DDPA se compară cu indicii din tab.A.13.2.

Tabelul A.13.3

Indicii debitului dozei potenţiale

Pentru evaluarea condiţiilor de muncă a personalului din grupul A

Pentru debitul dozei

potenţiale efective

1 DDPA 5 mSv /1 700 ore = 0,003 mSv

/oră (3,0 μSv /oră);

2 DDPA 10 mSv /1 700 ore = 0,006

mSv /oră (6,0 μSv /oră);

4 DDPA 20 Sv /1 700 ore = 0,012 mSv

/oră (12,0 μSv /oră);

10 DDPA 50 mSv /1 700 ore = 0,03 μSv

/oră (30,0 μSv /oră);

20 DDPA 100 mSv /1 700 ore = 0,06

μSv /oră (60,0 μSv /oră)

Pentru debitul dozei

echivalente a

expunerii

cristalinului

ochiului

1 DDPA 37,5 mSv /1 700 ore = 0,022

mSv /oră (22,0 μSv /oră)

2 DDPA 75 mSv /1 700 ore = 0,044

mSv /oră (44,0 μSv /oră)

4 DDPA 150 mSv /1 700 ore = 0,088

mSv /oră (88,0 μSv /oră)

5 DDPA 187,5 mSv /1 700 ore = 0,11

μSv /oră (110,0 μSv /oră)

8 DDPA 300 mSv /1 700 oră = 0,176

mSv / oră (176,0 μSv / oră).

Pentru debitul dozei

echivalente a

expunerii pielei,

mâinilor, picoarelor

1 DDPA 125 mSv /1 700 ore = 0,075

mSv /oră (75,0 μSv /oră)

2 DDPA 250 mSv /1 700 ore = 0,15

mSv /oră (150,0 μSv /oră)

4 DDPA 500 mSv /1 700 ore = 0,3 mSv

/oră (300,0 μSv /oră)

5 DDPA 750 mSv / 1 700 oră = 0,44

mSv / oră (440,0 μSv / oră);

8 DDPA 1000 mSv /1 700 ore = 0,6

mSv /oră (600,0 μSv /oră)

La evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă ale personalului din grupul B şi

Page 91: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

91

lucrătorilor în caz de iradieri naturale în condiţii ocupaţionale

Indicii debitului dozei efective se determină ca şi pentru personalul din grupul A doar cu

durata standardă de lucru într-un an de 2000 ore

4. Termeni şi definiţii folosite la evaluarea igienică a radiaţiilor ionizante

Doză potenţială maximă – doza maximă individuală efectivă (echivalentă) a radiaţiilor

ce poate fi primită într-un an calendaristic de lucru cu surse de radiaţii ionizante în

condiţii standarde la un loc de muncă, Sv/an.

Doza efectivă (echivalentă) anuală – totalul dozei effective (echivalente) de iradiere

externă primită în anul calendaristic şi doza efectivă (echivalentă) preconizată de

iradiere internă cu radionuclizi nimerită în organism în acelaşi an.

Unitate de doză efectivă anuală – sievert (Sv).

Sursă de radiaţie ionizantă – materiale, echipamente, dispozitive, instalaţii, capabile să

producă câmpuri de adiaţii ionizante.

Sursă tehnogenă cu radiaţii – sursa de radiaţii ionizante concepute special cu scop util

sau un produs secundar al acesteia.

Sursă cu radiaţii închisă – orice material radioactiv încorporat într-un material

nedispersabil sau închis într-un înveliş etanş, suficient pentru a împedica orice

dispersare a materialului radioactiv.

Sursă cu radionuclizi deschisă – orice material radioactiv care în condiţii normale de

utilizare se poate răspândi, provocând contaminări.

Loc de lucru – loc permanent sau temporar de aflare a personalului pentru a-şi exercita

funcţiile în mediul de radiaţii ionizante mai mult de jumătate din ziua de lucru sau două

ore încontinuu.

Loc de lucru temporar – loc (încăpere) în care angajaţii îşi exercită funcţiile în mediul

de radiaţii ionizante mai puţin de jumătate din ziua de lucru sau mai puţin de două ore

încontinuu.

Loc de lucru permanent – loc (încăpere) în care personalul îşi exercită funcţiile în

condiţii de radiaţii ionizante mai mult de jumătate de zi sau două ore în continuu. Dacă

lucrările se efectuează în diferite sectoare ale încăperii, ca loc de muncă se consideră

toată încăperea.

Debitul dozei - raportul dintre doză şi durata expunerii (secundă, minută, oră).

Debitul dozei potenţiale de radiaţii – doza maximă potenţială efectivă (echivalentă) de

iradiere la o durată-standard a anului calendaristic de lucru.

Expunere profesională – expunerea personalului de la toate sursele tehnogene şi

naturale în timpul activităţii profesionale.

Obiectiv radiologic nuclear – instituţie, în care se manipulează cu surse tehnogene de

radiaţii ionizante.

Personal - indivizi care lucrează cu surse tehnogene de radiaţii ionizante (grupul A) sau

care din considerente de producere se află în raza de acţiune a acestor surse (grupul B).

Accident cu radiaţii – pierderea controlului asupra obiectivelor de radiaţii cauzată de

defecte ale utilajelor, exploatare incorectă, acţiuni incorecte ale personalului, de

cataclisme naturale sau altele, ce ar putea duce (sau a declanşa) la iradierea personalului

cu doze mai mari decât cele admisibile, sau la poluarea radioactivă a mediului ambiant.

Lucrul cu sursa de radiaţii ionizante – toate modalităţile de activitate cu sursa de

iradiere la locul de muncă, inclusiv controlul radiologic.

Page 92: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

92

Lucrul cu substanţe radioactive – toate manipulările cu substanţe radioactive la locul

de muncă, inclusiv controlul radiologic.

Risc radiologic – probabilitatea apariţiei la om sau la urmaşii lui a oricărui efect nociv

de pe urma iradierii.

Echivalentul dozei ambientale (doza ambientală) H (d) - echivalentul dozei emanate

de o sursă sferică fantom la adâncimea d (mm) de la suprafaţă pe diametrul paralel

direcţiei iradierii, în câmpul de radiaţie identic cu cel examinat după componenţă,

fluenţă şi dispersia energetică, dar monodirecţionat şi omogen. Echivalentul dozei

emanate se utilizează pentru a caracteriza câmpul de radiaţie în punctul coincident cu

centrul fantomului sferic.

Efecte nestocastice deterministice ale radiaţiilor ionizante – efecte biologice negative

cu manifestări clinice provocate de radiaţiile ionizante şi care presupun o anumită

limită, pragurile de jos ale căreia nu dau efecte biologice, iar la depăşirea limitelor –

gravitatea efectelor depinde de doză.

Efecte stocastice ale radiaţiilor – efecte biologice negative de pe urma radiaţiilor,

dozele cărora nu au un prag anumit, apariţia probabilă ale efectelor este proporţională

dozei, iar gravitatea lor nu depinde de doză.

Anexa 14

Metodele de apreciere a eforturilor în procesul de muncă

Gradul de efort al procesului de muncă se estimează după un şir de indicatori

exprimaţi în unităţi ergometrice, ce caracterizează procesul de muncă indiferent de

particularităţile individuale ale persoanei implicate în lucru.

Indicii de bază ai efortului fizic sunt:

- efortul fizic dinamic;

- masa greutăţii ridicate şi deplasată în mâini;

- mişcările stereotipe de lucru;

- eforturile statistice;

- poziţia de lucru;

- aplicările trunchiului;

- deplasarea în spaţiu.

Fiecare din aceşti indici se studiază aparte apoi se face evaluarea cantitativă a

procesului de muncă conform metodei indicate în cap.5.10 şi tabelul 17 a ghidului în

cauză.

La lucrări cu eforturi fizice neuniforme în diferite ture, indicii respectivi (cu

excepţia masei greutăţilor ridicate şi deplasate şi aplecările trunchiului) se estimează

după rezultatele măsurărilor în decurs de 2-3 ture. Masele greutăţilor ridicate şi

deplasate, aplecările trunchiului vor fi estimate după indicii maximi.

1. Efortul fizic dinamic (exprimat în unităţi de lucrări mecanice în

tură – kg·m)

Pentru a determina acest component se măsoară masa greutăţilor deplasate

manual la fiecare operaţie şi distanţa deplasării în metri. Se calculează totalul operaţiilor

Page 93: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

93

de transportare manuală a greutăţilor în decursul unui schimb şi se face suma lucrărilor

mecanice exterioare (kg·m) pe parcursul întregului schimb. În dependenţă de lucrul

mecanic în decursul turei, de modalitatea eforturilor fizice (locale sau generale), distanţa

de transportare a greutăţilor se determină clasa de nocivitate a muncii. Dacă distanţele

de deplasare a greutăţilor sunt diferite, atunci la constatarea gradului de efort se ia

distanţa medie parcursă pe schimb.

Exemplul 1. Muncitorul (bărbat) întoarce trunchiul, ia de pe conveier o piesă cu

greutatea de 2,5kg, o deplasează la distanţa de 0,8m şi o pune pe masă. După ce

efectuează lucrările necesare ia piesa de pe masă şi, făcând mişcări în aceeaşi

traiectorie, o pune pe conveier şi de acolo ia alta. În decursul turei muncitorul

prelucrează 1200 piese. Pentru a calcula gradul de efort mecanic înmulţim greutatea

piesei cu distanţa de deplasare, încă cu 2, deoarece fiecare piesă este deplasată de două

ori- pe masă şi de pe masă pe conveier şi cu numărul de piese lucrate într-un schimb.

În cazul de faţă 2,5kg·0,8m·2·1200=480kg/m. Deoarece lucrul mecanic este local,

distanţa de deplasare e până la 1m, cecea ce conform indicilor 1.1. stabilim că efortul

fizic se referă la clasa 2.

La lucrările de eforturi fizice locale şi generale ce se depun la ridicarea şi

transportarea greutăţilor în decursul turei se determină suma eforturilor fizice, acestea

fiind comparabile în scara distanţei medii expuse în tab.15.

Exemplul 2. Muncitorul (bărbat) deplasează o ladă cu piese (în ladă sunt 8 piese a câte

2,5 kg fiecare + greutatea lăzii 1 kg) – total 21 kg de pe raft pe masă (distanţa 6 m), apoi

ia câte o piesă (2,5 kg) o pune pe strung (distanţa 0,8 m), execută operaţiile necesare,

deplasează piesa înapoi pe masă, o ia pe următoarea. Când toate piesele sunt prelucrate

muncitorul duce lada înapoi la raft şi aduce alta. În decursul schimbului de lucru

muncitorul lucrează 600 piese.

Calculăm eforturile fizice (mecanice) depuse la deplasarea pieselor la 0,8 m,

greutatea piesei o înmulţim cu distanţa şi încă cu 2 deoarece fiecare piesă este deplasată

de două ori – pe masă şi de pe masă. Produsul obţinut îl înmulţim cu numărul de piese

lucrate într-un schimb – (0,8m·2·600=960m). Apoi 2,5 kg·960 m=2400 kg·m.

Pentru calcularea eforturilor depuse la deplasarea lăzilor cu piese (21 kg) la

distanţa de 6 m greutatea lăzii o înmulţim cu 2 (fiecare ladă a fost deplasată de două

ori), cu numărul de lăzi deplasate (75) şi distanţa de 6 m. Obţinem: 2·6m·75=900 m.

Apoi 21kg·900=18900 kg·m. Deci, eforturile fizice mecanice în decursul unei ture de

lucru au fost egale cu 21300 kg·m. Distanţa totală de deplasare în decursul unui schimb

constituie 1860 m (900m+960m). Distanţa medie de deplasare într-o tură 1800m:1350

ori=1,37m. Rezultatul efortului fizic depus îl comparăm cu cel din distanţa de la 1 la 5

m. În acest exemplu efortul fizic se va referi la clasa 2.

2. Masa obiectelor ridicate şi transportate manual

Masa obiectelor ridicate şi transportate manual în decursul unui schimb - fie

permanent, fie alternativ cu alte lucrări, se determină cântărindu-le pe cântar. De obicei

se înregistrează numai greutatea maximă. Masa mai poate fi determinată şi după facturi.

Exemplul 1. Vom analiza exemplul 2 precedent. Masa greutăţii constituie 21 kg, ea era

ridicată 150 ori în decursul turei, deci se referă la lucrări de eforturi frecvente (mai mult

de 16 ori pe tură) fiecare ladă (total 25 lăzi) fiind ridicată de 2 ori. Acest indice de efort

fizic se referă la clasa 3.2.

Page 94: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

94

Pentru determinarea masei sumare ridicate şi deplasate în fiecare oră a turei, masa

tuturor greutăţilor în tura dată se sumează. Indiferent de durată, masa sumară a greutăţii

se împarte la 8 (tura de lucru constituie 8 ore).

Deasemenea, masa greutăţilor ridicate şi deplasate de pe suprafeţe şi de pe podea se

determină prin sumarea lor, dar clasa de efort se apreciază după lucrările predominante

(mai mult de pe suprafeţe sau mai mult de pe podea). Dacă lucrările se fac în aceiaşi

măsură (ridicări de pe suprafeţe şi ridicări de pe podea), rezultatul se compară cu cel de

ridicare de pe podea (exemplul 2 şi 3).

Exemplul 2. Din exemplul 1 punctul 1 ştim, că masa unei piese ridicate constituie 2,5

kg, deci conform p.5.10 tab.15 al ghidului în cauză (p.2.2) eforturile fizice după acest

indice se referă la clasa 1. În decursul schimbului lucrătorul ridică 1200 piese, de 2 ori

fiecare. Într-o oră el deplasează 150 piese (1200 piese: 8 ore). Fiecare piesă este

deplasată de 2 ori, deci masa sumară a greutăţii deplasate în fiecare oră a schimbului

constituie 750 kg (150·2,5kg·2). Greutăţile se deplasează de pe suprafaţa mesei de

lucru, deci efortul fizic, conform p.2.3, se referă la clasa 2.

Exemplul 3. Analizăm exemplul 2 din punctul 1. La deplasarea pieselor de pe masă la

strung şi înapoi masa greutăţii 2,5 kg se înmulţeşte cu 600 şi cu 2, obţinem 3000 kg pe

schimb. La deplasarea lăzilor cu piese greutatea fiecărei lăzi se înmulţeşte la numărul

lăzilor (75) şi cu 2, obţinem 3150 kg pe schimb. Greutatea totală pe schimb = 6150 kg,

respectiv într-o oră – 769 kg. Lăzile lucrătorul le-a luat de pe rafturi. Jumătate din lăzi

erau pe raftul de jos (distanţa de la podea 10 cm), jumătate – la înălţimea mesei de

lucru. Deci greutatea mai mare a fost deplasată de pe suprafaţa mesei de lucru şi

deaceea cu acest indice trebuie de comparat mărimea obţinută. Masa sumară a greutăţii

într-o oră de lucru se va referi la clasa 2.

3.Mişcările steriotip de lucru (numărul pe schimb)

În cazul de faţă noţiunea „mişcare de lucru‖ înseamnă o mişcare elementară,

adică o schimbare unică a poziţiei corpului sau a unui membru dintr-o poziţie în alta.

Mişcările de lucru steriotip în dependenţă de muşchii antrenaţi în efort pot fi locale şi

regionale. Mişcările locale se exercită de obicei rapid (60-250 mişcări pe minut), iar în

decursul schimbului aceste mişcări pot atinge zeci de mii. Deoarece mişcările steriotipe

în fond nu se modifică, numărând mişcările în decurs de 10-15min putem calcula

numărul de mişcări pe 1 minut, apoi le înmulţim cu numărul de minute lucrate. Timpul

de lucru se determină prin cronometrajul zilei de muncă. Numărul de mişcări

deasemenea poate fi cronometrat sau calculat după numărul de semne tapate într-o tură

(numărul de semne tapate pe o pagină se înmulţeşte cu numărul de pagini tapate într-o

zi).

Exemplul 1. Operatorul la compiuter tapează pe schimb 20 pagini. Numărul de semne

pe o pagină constituie 2720. Numărul total de semne pe schimb – 54400, adică 54400

mişcări mici locale. Deci conform tabelului 14, p.3.1. acest lucru se referă la clasa 3.1.

Mişcările regionale de lucru se efectuează, de regulă, într-un temp mai lent şi este uşor

de calculat numărul lor timp de 10-15 min sau la 1-2 operaţii de câteva ori pe schimb.

Apoi ştiind numărul total de operaţii sau timpul efectuării lucrului, calculăm numărul

total de mişcări regionale pe schimb.

Exemplul 2. Zugravul în timpul lucrului face circa 80 mişcări de amplitudă mare pe

minut. Lucrul de bază ocupă 65% din ziua de muncă, adică 312 min pe schimb.

Page 95: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

95

Numărul de mişcări pe schimb = 24960 (312·80), ceea ce conform p.3.2 se referă la

clasa 3.1.

4. Eforturile statice (eforturile statistice pe schimb la menţinerea greutăţii, gradul

de efort depus kge/s)

Eforturile fizice statice depuse la menţinerea greutăţii sau la exercitarea unei

acţiuni de lucru fără mişcarea trunchiului sau a componentelor acestuia se calculează

prin înmulţirea efortului depus la timpul de efort.

În condiţii industriale eforturile statice pot fi de două genuri: menţinerea

obiectului în lucru (sau a utilajului) şi apăsarea piesei prelucrate la utilaj, altele -

eforturile depuse la manevrarea utilajelor (manivele, volane):

Greutatea piesei se stabileşte prin cântărire. În al doilea caz gradul de efort la

apăsare poate fi determinată prin sensori tensiometrici, piezocristalici sau alţii, aceşti

sensori fixându-se pe utilaj sau piesele în lucru. În alte cazuri efortul fizic poate fi

determinat cu ajutorul dinamometrului sau în baza documentelor de însoţire. Estimarea

clasei de efort după acest indice se va face ţinându-se cont de efortul preponderent – cu

o mână, cu două mâini, cu implicarea muşchilor corpului şi picoarelor. Dacă în timpul

lucrului se implică 2-3 încărcături (cu o mână, cu două mâini, cu muşchii trunchiului şi

picoarelor), se face suma tuturor eforturilor, aceasta din urmă se compară cu indicii din

pp.4.1-4.3 a ghidului în cauză.

Exemplu: Zugrava (femeie) la vopsitul unor piese ţine într-o mînă pulverizatorul de

vopsea cu greutatea de 1,8kg timp de 80% din ziua de muncă, adică 23040 secunde.

Efortul statistic în acest caz constituie 41427kgt*s (1,8kgt*23040sec), ceea ce atribuie

astfel de lucrări la clasa 3.1(p.4).

5.Poziţia de lucru

Poziţia de lucru – liberă, incomodă, fixată, forţată, impusă – se determină vizual.

Poziţia liberă se consideră acea poză comodă şezândă, care permite deplasarea

trunchiului sau ale membrelor în spaţiu – sprijinirea pe speteaza scaunului, întinderea

sau schimbarea poziţiei picoarelor, mâinilor. Poziţia de lucru fixată se caracterizează

prin neputinţa de concordare a poziţiei părţilor corpului. Exemplu de poziţie fixată –

lucrul legat de distingerea obiectelor mici, clasificarea lor. Cel mai frecvent se întâlnesc

poziţii fixate la lucrări la microscop. La poziţii incomode de lucru se referă poziţiile cu

înclinări mari sau cu rotiri ale trunchiului, cu ridicarea mâinilor mai sus de braţe, cu

poziţii incomode ale picoarelor. Tot la astfel de poziţii se referă şi poziţiile de lucru

culcate, în genunchi, în pirostrii etc. Timpul absolut (minute, ore) de aflare a angajatului

în poziţie incomodă se determină prin cronometrarea în decursul turei, apoi se

calculează timpul relativ – în procente faţă de ziua de muncă de 8 ore (indiferent de

durata reală a turei). Dacă lucrul cere aflarea angajatului în mai multe poziţii, estimarea

se face pentru poziţia mai caracteristică pentru acest lucru.

Exemplul 1. Medicul-laborant circa 40% din timpul de lucru lucrează la microscop

(poziţie fixată). După acest indice el se referă la clasa 3.1 de nocivitate.

Lucrul în poziţie ortostatică – necesitatea de a sta mult timp în picoare pe loc sau cu

deplasări între obiectele de lucru. De aici timpul total va constitui suma timpului

ortostatic şi a timpului de mişcare în spaţiu.

Page 96: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

96

Exemplul 2. Electricianul de serviciu (timpul de lucru 12 ore) efectuează lucrările stând

în picoare. Lucrările şi deplasările la obiectele de lucru îi iau electricianului 4 ore din

tură. Reieşind din ziua de muncă de 8 ore, jumătate din acestea el se află în picoare, deci

clasa de nocivitate este 2.

6. Înclinări ale trunchiului (numărul pe schimb)

Numărul total de înclinări ale trunchiului se calculează prin înregistrarea

înclinărilor la o operaţie de lucru înmulţită cu numărul total de operaţii pe schimb.

Gradul de înclinare se determină cu cele mai simple utilaje, spre exemplu, cu ajutorul

raportorului. În fond la determinarea gradului de înclinare ne putem lipsi de orice utilaj,

deoarece se ştie că o persoană cu indici antropometrici medii se apleacă mai mult de 300

dacă ea ridică de pe podea ceva sau face lucrări cu mâinile la înălţimea de 50 cm de la

podea.

Exemplu: Pentru a lua piesele din containerul care se află la podea muncitoarea în

decursul schimbului face până la 200 înclinări adânci (mai mult de 300). Acest lucru se

referă la clasa 3.1. de nocivitate.

7. Deplasările în spaţiu (deplasări condiţionate de procesul tehnologic

- pe orizontală sau verticală – pe scări, etc., km)

Cea mai simplă metodă de determinare a acestui parametru – cu pasometrul. Se

determină câţi paşi face muncitorul în timpul lucrului. Pauzele de masă nu se socot.

Numărul de paşi pe schimb se înmulţeşte cu lungimea pasului – bărbaţi – 0,6m, femei –

0,5m, rezultatul obţinut se exprimă în kilometri pe schimb. Deplasările pe verticală –

deplasări pe scări sau pe pante cu înclinaţia mai mare de 300 de la orizontală. Clasa de

nocivitate în asemenea poziţii se stabileşte prin suma deplasărilor pe orizontală şi

verticală şi este comparată cu indicele preponderent.

Exemplu: Pasometrul a arătat că o muncitoare face circa 12000 paşi pe schimb.

Distanţa de deplasare este de 6000m sau 6km (12000*0,5m). Acest indice arată clasa a

doua de nocivitate.

8. Evaluarea generală a gradului de efort fizic

Gradul de efort în timpul muncii se apreciază după indicii expuşi mai sus. Mai întâi

se stabileşte clasa de nocivitate a fiecărui indice şi se introduce în procesul verbal.

Ulterior aprecierea finală se face după indicele ce arată cel mai înalt grad de efort. În

caz că doi sau mai mulţi indici se referă la clasele 3.1 şi 3.2 gradul final de efort va fi

stabilit cu o clasă mai sus, adică clasa 3.3.

Exemplu de evaluare a efortului fizic

Descrierea procesului de muncă: Muncitoarea de la brutărie, stând în picoare,

ambalează pâinea de pe masa de ambalare în tave (75% din timpul schimbului).

Simultan ia 2 franzele (în fiecare mâină câte o franzelă), fiecare a câte 0,4 kg (o ridicare

a greutăţii 0,8 kg) şi le transportă la distanţa de 0,8 m. Într-un schimb muncitoarea

ambalează 550 tave, în fiecare tavă câte 20 franzele, adică 11000 franzele într-un

schimb. La transportarea de pe masă în tavă muncitoarea reţine în mâină franzelele timp

de 3 secunde. Tavele, în care se pune pâinea, se află în containere şi la aşezarea lor în

Page 97: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

97

rândurile de jos ale conteinerelor muncitoarea este nevoită să facă aplecări (mai mult de

300), într-un schimb 200 aplecări.

Efectuăm calculele:

p.1.1 – efortul fizic dinamic: 0,8 kg х 0,8 m х 5500 (deoarece simultan muncitoarea

ridică 2 franzele) = 3520 kgm - clasa 3.1;

p.2.2 - masa unei ridicări a greutăţii: 0,8 kg – clasa 1;

p.2.3 – masa sumară a greutăţii în timpul fiecărei ore a schimbului – 0,8 kg x 5500

=4400 kg şi de împărţit la 8 ore de lucru în schimb = 550 kg – clasa 3.1;

p.3.2 – mişcări stereotip (efortul regional al muşchilor mâinilor şi umărului):

numărul de mişcări la ambalarea pâinei într-un schimb atinge 21000 – clasa 3.1;

p.p. 4.1-4.2 – efortul static cu o singură mâină: 0,4 kg x 3 s = 1,2 kgs, deoarece

franzela se ţine în mâină timp de 3 secunde. Efortul static într-un schimb cu o mâină 1,2

kgs x 5500 = 6600 kgs, cu două mâini – 13200 (clasa 1);

p.5. – poziţia de lucru: stând în picoare până la 80% din timpul schimbului – clasa

3.1;

p.6 – aplecările corpului într-un schimb – clasa 3.1;

p.7 – deplasări în spaţiu: muncitoarea stă mai mult pe loc, deplasările sunt minimale,

până la 1,5 km într-un schimb. Întroducem indicatorii în procesul verbal.

Proces verbal

de evaluare a gradului de efort fizic în timpul muncii (recomandat)

Numele, prenumele____Melnic Rodica________sex f_________________

Profesia____ambalatoare de pâine__________________________________

Întreprinderea (unitatea)__Fabrica de pâine__________________________

Descrierea succintă a prelucrării efectuate____Muncitoarea aşază cu mâinile pâinea

de pe masa de ambalare în tave___________________________________ N/o Indicii Parametrii reali Clasa de nocivitate

1 2 3 4 1.

Eforturile fizice dinamice (kg/m)

Regionale-deplasările greutăţilor până la 1m

Eforturi generale: deplasări ale greutăţilor

3 520 3.1

1.1. de la 1 până la 5 m -

1.2. mai mult de 5 m -

2.

Masa greutăţilor ridicate şi transportate manual(kg):

2.1. Alternativ cu alte lucrări - 1

2.2. Permanent în decursul întregei tranşe 0,8 1

2.3. Masa sumară la fiecare oră a schimbului:

De pe suprafaţa de lucru 550 3.1

Page 98: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

98

De pe podea

3. Mişcări de lucru stereotip (numărul)

3.1. Eforturi locale - 1

3.2. Eforturi regionale 21 000 3.1

4. Eforturi statice (kge, sec)

4.1. Cu o mâină -

4.2. Cu ambele mâini 13 200

4.3. Cu implicarea muşchilor spinali şi ai picioarelor -

5. Poziţia de lucru Stând în picoare 75 % 3.1

6. Înclinări ale trunchiului (număr pe schimb) 200 3.1

7. Deplasări în spaţiu (km):

7.1. orizontal 1,5

7.2. vertical -

Evaluarea finală a gradului de efort fizic 3.2

Aşadar, din 9 indicatori ce caracterizează efortul fizic 5 se referă la clasa 3.1.

Reieşind din punctual 8 al anexei 14 (când sunt 2 sau mai mulţi indicatori ai clasei 3.1,

evaluarea este majorată cu un grad), evaluarea finală a efortului procesului de muncă a

muncitoarei – clasa 3.2.

Anexa 15

Metodele de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii

Gradul de încordare neuro-psihică în timpul lucrului se estimează conform

ghidului în cauză „Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului

de muncă. Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor de muncă‖.

Gradul de suprasolicitări al unui grup profesional poate fi estimat prin analiza

procesului de muncă, componentelor acestuia, date care se obţin prin cronometrarea

zilei de muncă pe parcursul a cel puţin o săptămână.

La analiza rezultatelor se vor lua în consideraţie toţi factorii procesului de muncă

(stimulatori, excitanţi), care, în fine, pot cauza stări neuro-emoţionale negative

(suprasolicitări). Toţi factorii procesului de muncă pot fi analizaţi calitativ şi cantitativ

şi pot fi grupaţi în felul următor: solicitări intelectuale, sensoriale, emoţionale, lucru

monoton, particularităţi ale regimului de muncă.

1. Suprasolicitări intelectuale

„Conţinutul lucrului” indică gradul complicării la executarea sarcinii: de la

îndeplinirea unor sarcini (operaţiuni) elementare până la activitatea creativă

(euristică) cu rezolvarea unor situaţii complicate, fără algoritm.

Diferenţa dintre clasele 2 şi 3.1 de nocivitate practic se reduce la două puncte:

„soluţionarea sarcinilor simple‖ (clasa 2) şi celor „complicate‖ cu selectarea

algoritmurilor cunoscuţi (clasa 3.1.) şi „rezolvarea sarcinilor după instrucţie‖ (clasa 2)

sau „lucrul conform instrucţiunilor‖ (clasa 3.1).

Page 99: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

99

Criteriile de evaluare „simplu – complicat‖ sunt oglindite în tabel, unde sunt

prezentate semnele caracteristice ale problemelor simple şi complicate.

Unele semne ale complexităţii sarcinilor soluţionate.

Probleme simple Probleme complicate 1. Nu necesită logică (raţiune) 1. Necesită logică (raţiune)

2. Au un scop bine determinat 2. Scopul e formulat la general (spre exemplu –

de dirijare a lucrării)

3. Nu necesită trasarea imagimei interioare a

evenimentelor ce se petrec

3. E necesară o sistematizare a evenimentelor

ce se petrec

4. Planul de acţiune e indicat în instrucţie 4. E necesară planificarea exercitării lucrării

5. Efectuarea lucrării poate include câteva

subteme răzleţe sau legate numai prin

succesiunea efectuării lucrărilor. Informaţia

obţinută în timpul executării nu se analizează şi

nu este folosită la executarea altor subteme

5. Lucrarea întotdeauna include rezolvarea

întrebărilor pe cale logică, legate între ele, iar

informaţia obţinută e necesară pentru

efectuarea lucrărilor următoare

6. Succesiunea exercitării lucrării e ştiută,

deoarece ea nu are mare importanţă

6. Consecutivitatea lucrărilor se alege de către

executor, deoarece ea are importanţă la

rezolvarea următoarelor sarcini

Exemplu: Laborantul de analize chimice exercită următoarele lucrări: recoltarea

probelor (de obicei), prepararea reactivelor, analiza chimică şi aprecierea cantitativă a

substanţelor analizate în fiecare probă. Fiecare lucrare (operaţie) are instrucţiuni clare,

scopuri şi rezultate finale probabile bine formulate, de aici rezultă că laborantul, în baza

celor formulate mai sus, rezolvă lucrări simple (clasa 2). Lucrul inginerului-chimist e cu

totul de altă natură: iniţial el trebuie să determine compoziţia chimică a probelor

recoltate, aici folosind metode complicate (trasarea planului lucrării, alegerea

succesiunii lucrărilor, analiza rezultatelor obţinute), apoi el trebuie să elaboreze modelul

de lucrare pentru laboranţi, aici folosind rezultatele lucrării anterioare. În final, după

obţinerea întregului set de informaţii după efectuarea analizelor inginerul-chimist

apreciază rezultatele obţinute sau printr-un sistem de algoritme sau prin aplicarea

logicii, ceea ce îi atribuie clasa 3.1 de nocivitate.

Aplicând criteriul „lucrare după instrucţie‖ trebuie menţionat, că uneori numărul

de instrucţii referitoare la conţinutul lucrării nu poate fi considerat ca un indice

determinativ în stabilirea gradului de solicitări intelectuale.

Spre exemplu, laborantul de analize chimice poate lucra după câteva instrucţii,

dar şeful laboratorului chimic – după o singură instrucţie – cea de funcţie. De aici

rezultă, că o instrucţie generală, fie ea şi unică, conţine o mulţime de alte instrucţiuni

(subteme) ceea ce face să estimăm activitatea ca după un set de instrucţii.

Clasa 3.1 şi 3.2 de nocivitate se deosebesc după criteriul „conţinutul lucrării‖

(încordarea intelectuală). La clasa 3.1 se lucrează după un algoritm cunoscut, clasa 3.2.

necesită lucrări de euristică – de găsire a soluţiilor situaţiilor. Totodată, aici poate fi sau

lipsi garanţia rezultatelor finale. Algoritmul se prezintă ca un set de reguli care, fiind

respectat, întotdeauna dau rezultate scontate. Lucrările cu element de euristică includ

nişte reguli empirice, vage, care fiind aplicate, nu garantează obţinerea rezultatelor

lucrării. De aici rezultă, că la clasa 3.2 de nocivitate pot fi atribuite lucrările, efectuarea

cărora nu are metode strict determinate dar care trebuie găsite pe parcursul lucrării.

Page 100: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

100

Un criteriu suplimentar pentru clasa 3.2 se consideră „controlul personal în

situaţii complicate‖. Aici se au în vedere situaţii extremale, ce se declanşează pe

neaşteptate (situaţii preaccidentale sau accidente) şi pot avea consecinţe grave (stoparea

procesului tehnologic, defectarea utilajelor complicate sau scumpe, apariţia pericolului

pentru viaţa angajaţilor). În asemenea cazuri acţiunea conducătorilor e condiţionată de

instrucţii de funcţie, dar cu elemente noi, după caz.

Deci, la clasa 3.1 de nocivitate se referă lucrările în care deciziile se iau în baza

informaţiei suficiente şi necesare, adică după algoritm cunoscut (de obicei decizie în

alegere sau în constatarea unui diagnostic). La clasa 3.2 deciziile se iau în lipsa

informaţiei sau cu informaţii insuficiente (ca regulă în situaţii incerte), iar algoritmul de

soluţionare a problemei lipseşte. La stabilirea clasei de nocivitate profesională se ia în

consideraţie dacă un fel sau altul de probleme se soluţionează permanent.

De exemplu, dispecerul sistemelor energetice îndeplineşte lucrări de clasa 3.1 de

solicitare intelectuală, iar în cazuri de accidente – tot de clasa 3.1, dacă accidentele sunt

ordinare, întâlnite şi mai înainte. Dacă o astfel de situaţie apare primar, clasa de

nocivitate va fi 3.2. Deoarece în lucrul dispecerului situaţii de clasa 3.2 se întâlnesc

rareori, categoria de nocivitate a acestei profesii se ia drept 3.1.

Exemplu: Cele mai simple lucrări efectuate de laboranţi (clasa 1 condiţii de muncă**);

activităţile ce necesită efectuarea lucrărilor simple, dar cu elemente de selecţie (conform

instrucţiunilor) sunt specifice pentru asistente medicale, telefonişti, telegrafişti şi a.

(clasa 2). Probleme mai complicate, dar mai uşor rezolvabile conform instrucţiunilor

sunt specifice pentru anumite categorii de şefi, maiştri ai întreprinderilor industriale,

dispeceri aviatici şi a. (clasa 3.1). Activităţile complicate ce necesită soluţionări

nestandarde, creative sunt specifice pentru lucrătorii ştiinţifici, proiectanţi, medici şi a.

(clasa 3.2).

„Perceperea semnalelor (a informaţiei) şi evaluarea lor”. Deosebirea între clasele

de nocivitate se face în baza scopului determinativ sau „normei etalon‖. Aici informaţia

percepută se compară cu valorile nominale necesare pentru efectuarea cu succes a

lucrării.

La clasa 2 se referă lucrările la care semnalele percepute indică corecţia acţiunilor sau a

operaţiilor. Aici acţiunea sau operaţia înseamnă un scop concret, bine determinat ( sau o

succesiune de acţiuni), în urma cărora se obţine rezultatul scontat.

Exemplu: strungarul, pentru a prelucra o piesă, efectuează un şir de operaţii simple –

fixarea piesei, prelucrarea suprafeţei exterioare şi a celei interioare, tăierea

proeminenţelor, etc., fiecare operaţie, la rândul său, include anumite manipulări.

Corecţia manipulaţiilor aici se limitează la compararea cu anumite „etaloane‖ simple,

nelegate între ele, operaţiile constituie părţi componente separate, finalizate în procesul

tehnologic. Informaţia percepută în acest gen de lucrări şi corecţia respectivă este de tip

„corect-incorect‖, adică de gen numai de identificare a etalonului integral. La astfel de

lucrări de percepere a informaţiei comparativ cu etalonul se referă lucrul asistentelor

medicale, al maiştrilor, telefoniştilot şi telegrafiştilor, etc. (clasa 3.1).

La clasa 3.2. se referă lucrările legate de perceperea semnalelor cu evaluarea ulterioară a

întregii activităţi profesionale şi responsabilitatea faţă de lucrul efectuat. După acest

criteriu la clasa 3.2. se referă conducătorii de întreprinderi (secţii), şoferii de

autovehicole, aviadispecerii, constructorii, medicii, lucrătorii ştiinţifici şi a.

Page 101: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

101

„Repartizarea funcţiilor după gradul de dificultate a lucrării”. La efectuarea

oricărei lucrări funcţiile se repartizează fiecărui membru al colectivului. Evident, cu cât

mai multe funcţii (sarcini) îndeplineşte individul, cu atât gradul de încordare este mai

mare.

După acest indice clasa 2 (admisibilă) şi clasa 3 (muncă încordată) diferă una de

alta prin prezenţa sau absenţa controlului îndeplinirii lucrării şi prin repartizarea

sarcinilor altor persoane. La clasa 3.1. se referă lucrările unde în mod obligatoriu este

prezent controlul executării lucrărilor de către alte persoane, deoarece autocontrolul,

controlul executării propriei lucrări, se referă la clasa 2 (trasarea planului, executarea

lucrării, controlul executării). La astfel de lucrări, ce includ controlul efectuării

însărcinărilor, se referă lucrul inginerului protecţia muncii, inginerului secţiei tehnice şi

a.

La clasa 3.2. de nocivitate pot fi atribuite lucrările nu numai de control, ci şi de

repartizare prealabilă a lucrărilor printre angajaţi. Astfel, activitatea profesională ce

include funcţii simple, legate de executarea numai a unor lucrări concrete, nu necesită

mari încordări. Exemplu de astfel de lucrări pot fi cele ale laboranţilor (clasa 1). Gradul

de încordare creşte atunci când se face prelucrarea iniţială, executarea cu controlul

ulterior al acestei executări (clasa 2), ceea ce este specific pentru asistentele medicale,

telefonişti şi a.

Prelucrarea integrală a unui obiect, controlul calităţii acesteia denotă un lucru mai

complicat, ceea ce şi necesită un grad mai înalt de încordare (maiştrii întreprinderilor

industriale, telegrafiştii, constructorii, şoferii autovehicolelor – clasa 3.1.).

Cele mai complicate lucrări se consideră cele legate de pregătirea terenului

(bazei) de lucru, repartizarea sarcinilor altor persoane (clasa 3.2.), ceea ce e specific

pentru conducătorii de întreprinderi industriale, aviadispecerii, lucrătorii ştiinţifici,

medici şi al.

„Caracterul lucrărilor îndeplinite” – în cazurile când lucrările se execută după un

plan individual, nivelul încordării nu e mare (clasa 1 - laboranţii). Dacă lucrările se

efectuează după un grafic strict stabilit atunci gradul de suprasolicitări creşte (clasa 2 -

asistentele medicale, telefoniştii, telegrafiştii, etc). Un lucru şi mai încordat e specific

pentru personalul care efectuează lucrări în condiţii de timp presat (clasa 3.1- maiştri ai

întreprinderilor industriale, cercetători ştiinţifici, constructori, etc.). Cel mai înalt grad

de suprasolicitări, clasa 3.2 apare în cazul lucrărilor exercitate în deficit de timp, dar şi

de informaţii, totodată aici fiind o responsabilitate înaltă faţă de rezultatul final al

lucrării (medicii, conducătorii întreprinderilor industriale, şoferii autovehicole,

aviadispecerii, etc).

Din cele expuse rezultă, că pentru a referi lucrările la clasa 3.1 de nocivitate

(lucrări de gradul 1 de încordare) un indice important este deficitul de timp, ceea ce în

practică se manifestă printr-un volum mare de lucru (clasa 3.1). În asemenea cazuri

gradul condiţiilor de muncă se stabileşte după regulamentul în cauză, luându-se în

consideraţie respectarea regimului tehnologic reglementar. După indicile „caracterul

lucrărilor îndeplinite‖ la clasa 3.1 se vor referi lucrările executate în deficit permanent

de timp, iar calitatea lucrărilor poate fi asigurată numai prin acţiuni precise în deficit de

timp.

La lucrările de gradul 2 de încordare (clasa 3.2) se referă acele lucrări care se

execută în deficit de timp şi de informaţie dar la un grad sporit de responsabilitate faţă

Page 102: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

102

de rezultatul lucrării. Deficitul de timp se evaluează după metoda expusă mai sus. În ce

priveşte responsabilitatea faţă de rezultatul final această responsabilitate nu numai că e

conştientizată subiectiv de fiecare executor, dar şi este expusă în instrucţiunile de

funcţii. Gradul de responsabilitate întotdeauna va fi înalt – responsabilitatea faţă de

procesul tehnologic concret (spre exemplu dispecerul, maşiniştii la cazangerii, turbine şi

blocurile energetice la termoelectrocentrale), responsabilitatea faţă de păstrarea şi

funcţionabilitatea bună a utilajului tehnologic complicat, unic, faţă de viaţa altor

persoane (maiştri, brigadiri, muncitori).

Ca exemplu de responsabilitate profesională vom descrie lucrul medicilor.

Diferite specialităţi medicale au diferite grade de responsabilităţi şi suprasolicitări: spre

exemplu, medicii de la salvare, chirurgii operanţi, traumatologii, anesteziologii, cei din

serviciul de terapie intensivă, desigur se referă la clasa 3.2 de nocivitate (deficit de timp

şi de informaţii, responsabilitate maximă faţă de rezultatul final). În acelaşi timp lucrul

medicilor internişti, oftalmologi, etc. ce activează în policlinici corespund mai puţin

criteriilor susnumite.

2. Suprasolicitări sensoriale

2.1. Durata observaţiilor concentrate (în % din totalul zilei de muncă) – cu cât

acest timp e mai mare, cu atât gradul de suprasolicitări e mai mare. Durata totală a zilei

de muncă se ia drept 100%.

Exemplu: Cel mai îndelungat timp de observaţii concentrate asupra procesului

tehnologic o au următoarele profesii: telefoniştii, şoferii auto, aviadispecerii (mai mult

de 75% din ziua de muncă, clasa 3.2). Un grad mai mic de observaţii concentrate (51-

75%) îl solicită munca medicilor (clasa 3.1). La asistentele medicale, maiştrii

întreprinderilor industriale acest indice variază de la 26 la 50% (clasa 2). Cel mai mic

grad de încordare la capitolul „durata observaţiilor concentrate‖ îl prezintă lucrătorii de

conducere, savanţii, proiectanţii (clasa1 – până la 25% din totalul zilei de muncă).

Gradul de suprasolicitări la capitolul „concentraţia atenţiei‖ poate fi stabilită în

dependenţă de obiectivul asupra căruia se concentrează atenţia: obiectiv real (şofer) sau

obiectiv ideal (translator), aici atenţia poate fi concentrată în timp şi în esenţa

problermei. Caracteristica de bază aici este concentraţia atenţiei constructive spre

deosebire de atenţia pe care o necesită urmărirea procesului tehnologic sau controlul

periodic a anumitor obiecte (piese).

Tot astfel de deosebiri în concentraţia atenţiei se observă la profesiile care

necesită schimbare permanentă a gradului şi obiectului de atenţie, a informaţiilor

schimbătoare dar care necesită rezolvări profesionale instantanee (medicii chirurgi în

timpul efectuăriui operaţiilor, translatorii, aviadispecerii, şoferii, operatorii staţiilor

radiolocaţiei, etc.).

La evaluarea condiţiilor de muncă după „durata atenţiei concentrate‖ de obicei se

comit două greşeli. Prima când lucrările nu cer observaţii concentrate permanente – spre

exemplu lucrul dispecerilor la panourile de comandă: aceştea după observaţiile

panourilor, periodic înregistrează indicii aparatelor de pe panou. A doua eroare se

comite atunci când se pune o clasă în alata de nocivitate profesională în mod aprioric,

fără studii prealabile din considerentele că asta-i caracteristic pentru o activitate

profesională anume, spre exemplu, pentru şoferi. De fapt se ştie, că în timpul conducerii

autovehicolului atenţia este concentrată la maximum, adică se referă la clasa 3.2. de

nocivitate, dar nu e valabilă pentru toţi conducătorii auto.

Page 103: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

103

La concret, acest indice e mult mai redus la şoferii maşinilor de pompieri sau al

maşinilor cu montaj special – de forare, macarale, instalaţii de vaporizare, etc. De aici

rezultă că gradul de suprasolicitare trebuie de evaluat în fiecare caz aparte sau în baza

cronometrajului, sau prin alte metode.

Spre exemplu, în timpul lucrului sudorului se poate cronometra în cît timp arde

un electrod de sudare, înmulţind apoi timpul de sudare la numărul de electrozi

consumaţi, se poate calcula timpul de observaţie concentrată. Timpul de observaţie

concentrată a şoferilor se determină prin împărţirea distanţei parcurse la viteza

automobilului pe oră (km/oră). Practic printr-o metodă simplă s-a constatat, că timpul

observaţiei concentrate la şoferi e cam de 2-4 ore pe tură. Acest indice mai poate fi

stabilit şi consultând documentaţia tehnică a proceselor tehnologice, paşapoartele

locurilor de muncă şi altele.

2.2. Frecvenţa semnalelor(optice, sonore) şi informaţiilor medii pe ora de lucru –

numărul de semnale percepute şi transmise (comunicări, dispoziţii), care permit

estimarea specificului de muncă, gradul de ocupaţie. Cu cât frecvenţa semnalelor,

informaţiilor percepute şi transmise este mai mare, cu atât mai înalt este gradul de

suprasolicitări informaţionale ale angajatului. Informaţiile pot fi transmise şi percepute

prin diferite modalităţi: prin instalaţii speciale – semnale sonore, optice, prin panourile

aparatelor, în formă de tabele, diagrame, grafice, simboluri, texte sau prin comunicaţii

verbale – telefon, radio, contacte verbale între angajaţi.

Exemplu: Cele mai multe semnale le percepe dispecerul avia, acesta făcând legătura cu

serviciile terestre, cu echipajele avioanelor (clasa 3.2). Şoferii de autovehicole au o

încărcătură de semnale ceva mai joasă, circa 200 semnale pe oră (clasa 3.1). Tot la

acestă clasă de noxe profesionale poate fi referit şi lucrul telegrafiştilor, percep în

decurs de o oră 75-175 semnale, asigurând astfel de la 25 la 150 abonaţi. Asistentele

medicale şi medicii din secţiile de reanimare la capitolul „Frecvenţa semnalelor

percepute‖ se referă la clasa 2, ei percep chemări urgente la pacienţi, semnalele despre

starea bolnavilor de pe monitor. Cele mai puţine semnale percepute (cl.1) le revin la

astfel de profesii ca laboranţi conducător de întreprinderi, unităţi, maiştri, lucrători

ştiinţifici etc.

Clasa de nocivitate după indicile „densitatea semnalelor percepute‖ se stabileşte

după specificul lucrului. Spre exemplu, şoferii transportului urban percep circa 200

semnale pe oră, pe când şoferii de rute lungi sau interurbane, sau în cazurile de trafic

mai puţin intens densitatea semnalelor e mult mai mică. Asemenea paralelă poate fi şi

între telegrafiştii şi telefoniştii din metropole şi specialiştii ce lucrează la ţară la un

birou telegrafic mic.

2.3. Numărul de obiecte aflate în observaţie concomitentă – cu cât mai multe

obiective, piese, operaţii tehnologice sunt sub supravegherea unui angajat, cu atât clasa

de nocivitate profesională e mai mare.

Pentu a estima gradul de suprasolicitare după acest indice se fixează perioada de

timp de la perceperea semnalelor de la obiectele în observaţie până la acţiune: dacă

această perioadă e scurtă, se intervine imediat după semnalele primite (de altfel se

dereglează procesul tehnologic sau se comit erori) gradul de încordare se apreciază după

numărul de obiecte observate concomitent (lucrul aviatorilor, şoferilor, maşiniştilor,

operatorilor cu roboţi şi manipulatori, etc). Alte lucrări se fac într-un ritm mai liber –

angajatul are timp suficient de observaţie şi/sau acţiuni ceea ce nu clasează lucrarea

Page 104: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

104

„numărul de obiecte observate concomitent‖. La astfel de lucrări se referă cele ale

controlorului de raid, ale strungarului de gardă la aparatele de măsurat, ale lucrătorului

de completare, etc.

Exemplu: unii operatori au în supraveghere concomitentă mai multe obiective-

indicatoare, display, tastatură, manivele de comandă, etc. S-a constatat, că cele mai

multe obiective le au sub supraveghere dispecerii avia, circa 13, ceea ce îi clasează la

3.1 după gradul de nocivitate. Ceva mai puţine obiective, 8-9 teletaipuri le au sub

supraveghere telegrafiştii, şoferii de autovehicole (cl.2). Telefoniştii, maiştrii, medicii,

proiectanţii, asistentele medicale şi a. au sub supraveghere concomitentă până la 5

obiective, ceea ce îi clasează în grupul 1 de nocivitate.

2.4. Mărimea obiectului de atenţie concentrată în decursul schimbului (% din

durata schimbului). Cu cât obiectul privit în timpul lucrului este mai mic, cu cât timpul

de lucru cu acest obiect este mai mare, cu atât gradul de suprasolicitări ale aparatului

vizual este mai mare, deci cu atât clasa de nocivitate profesională este mai mare. Ca

bază mărimea obiectelor privite se ia din NC 23-05-95 „Iluminarea naturală şi

artificială‖, dar aici se va lua în consideraţie mărimea acelor obiecte, care prezintă o

informaţie logică necesară pentru efectuarea lucrării. Astfel la controlori prezintă interes

mărimea defectului celui mai mic, dar care trebuie depistat. Pentru operatorii maşinilor

electronice de calcul sunt importante dimensiunile cifrelor şi literelor de pe tastatură şi

ecran, la operatorii panourilor de comandă mărimile diviziunilor de pe indicatorul-

panou, etc. Adesea la evaluarea gradului de încordare se iau în consideraţie anume

mărimea obiectelor, dar se neglijează alt indice important – concentraţia atenţiei asupra

obiectului, indice de asemenea plauzibil.

În unele cazuri obiectele în lucru sunt atât de mici, că e necesar de a apela la

aparate optice. Dacă aparatele de mărit se folosesc periodic, clasa de nocivitate va fi

după mărimea reală a obiectului în lucru. Spre exemplu, medicul imagist trebuie să

destingă pe pericula roentgen opacităţile cu mărimea de până la 1 mm (clasa 3.1.)

periodic el mai foloseşte o lupă, ceea ce referă lucrul la clasa 2. Deoarece majoritatea

lucrărilor medicul imagist le face cu ochiul liber, lucrul lui va fi atribuit la clasa 3.1. de

nocivitate.

La stabilirea gradului de nocivitate a lucrărilor permanente la aparate electrice –

spre exemplu, numărarea elementelor sângelui cu dimensiunile de 0,006-0,015 se face

întotdeauna la microscop – aici se va înregistra dimensiunile obiectului mărit, deci clasa

2 de nocivitate (lucru admisibil).

2.5. Lucrul cu aparate optice (lupă, microscop, etc), în regim de concentraţie

îndelungată a atenţiei (% din tura de muncă). Prin metoda de cronometrare

se determină timpul de lucru cu aparatul optic (ore, minute). Durata întregii zile de

muncă se ia drept 100%, iar timpul de lucru la microscop se calculează de asemenea în

%. Cu cât procentul de lucru la aparatul optic e mai mare, cu atât gradul de

suprasolicitare a analizatorului optic e mai mare.

2.6. Observarea ecranelor, display (ore pe schimb). Conform acestui indice se

cronometrează timpul (ore, munite), în decursul căruia operatorul se uită la ecranul

maşinii electronice de calcul pentru întroducerea datelor în computer, redactarea

textelor sau programelor, lectura informaţiei scrise, numerice sau grafice, etc. Cu cât

timpul privirii fixate pe ecran este mai mare, cu atât gradul de nocivitate profesională e

Page 105: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

105

mai mare. Indicele „observarea ecranelor display‖ se va lua în consideraţie la stabilirea

clasei de nocivitate la toate locurile de muncă dotate cu ecrane de redare a informaţiei –

fie de tip electronic, fie de tip discret – ecrane de display, module video, monitoare,

terminale video.

2.7. Suprasolicitările analizatorului auditiv. Gradul de încordare a analizatorului

auditiv se determină după claritatea cuvintelor sau informaţiilor percepute auditiv pe

fundalul zgomotelor aferente. Dacă informaţia auditivă este percepută clar, fără nici un

fel de bruiaj la 100% - clasa de nocivitate va fi 1. În cazurile când intensitatea vorbirii

depăşeşte bruiajul general cu 10-15 dBA, iar claritatea cuvintelor e percepută în 90-70%

sau e auzită la distanţa de până la 3,5 m, clasa de nocivitate e 2.

La clasificarea gradului de nocivitate profesională cea mai frecventă eroare se

comite prin atribuirea unui grad înalt a lucrărilor exercitate în condiţii de zgomot. La

indicele „suprasolicirtările aparatului auditiv‖ se referă acele lucrări care se fac în

condiţii de zgomot, iar executorul trebuie să disluşească informaţia verbală sau alte

semnale auditive, necesare în lucrul lui. Exemplu de astfel de lucrări pot fi cele ale

telefoniştilor, operatorilor de sunet la TV, radio, studiouri.

2.8. Supraâncordarea aparatului vocal (numărul total de ore vorbite pe

săptămână). Gradul de încordare a aparatului vocal depinde de durata timpului vorbit,

suprasolicitările aparatului vocal apar la încordarea îndelungată, fără pauză a coardelor

vocale.

Exemplu: cele mai înalte grade de nocivitate profesională (3.1. sau 3.2.) o au specialiştii

de profesie vocală – pedagogii, educatorii din instituţiile preşcolare, cântăreţii, actorii,

ghizii de excursii, crainicii şi alţii. Alte profesii solicită mai puţină încordare a

aparatului vocal – dispecerii avia, telefoniştii, conducătorii de unităţi (cl.2). Pentru unele

profesii în general aparatul vocal este solicitat cel mai puţin – (laboranţi, proiectanţi,

şoferi şi a.) – clasa I.

3. Suprasolicitări emoţionale

3.1. Gradul de responsabilitate pentru activitatea profesională. Importanţa

erorilor – arată în ce măsură angajatul poate influenţa rezultatul activităţii proprii în

circumstanţe de diferite grade de responsabilitate. Cu cât gradul de responsabilitate faţă

de rezultatul final e mai mare, cu cât erorile comise implică mai multe eforturi

suplimentare din partea angajatului sau al întregului colectiv, cu atât gradul de

suprasolicitare emoţională e mai mare.

Exemplu: Astfel de profesii ca maiştrii, conducătorii întreprinderilor industriale,

aviadispecerii, şoferii de autovehicole, medicii solicită o încordare emoţională maximă,

deoarece erorile comise în timpul lucrului pot cauza stoparea proceselor tehnologice sau

se pot solda cu situaţii periculoase pentru sănătatea şi viaţa oamenilor (clasa 3.2. de

nocivitate).

Dacă angajatul poartă responsabilitate pentru procesul de bază, iar erorile lui

necesită eforturi din partea întregului colectiv, atunci suprasolicitările emoţionale au un

grad mai mic – 3.1 (asistentele medicale, savanţii, proiectanţii). În cazurile când

angajatul poartă responsabilitate de calitatea lucrărilor auxiliare, iar erorile lui implică

şefii de grad mai înalt (brigadier, şef de sector, de schimb) astfel de lucrări pot fi

atribuite la clasa 2 de suprasolicitări emoţionale (telefonişti, telegrafişti). Cea mai mică

Page 106: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

106

clasă de nocivitate emoţională (clasa 1) o au angajaţii responsabili de anumite elemente

din ciclul tehnologic, el practic fiind responsabil numai faţă de el însuşi (lucrătorii

auxiliari, infirmierele, hamalii, etc.).

Clasa 2 – angajatul poartă responsabilitate pentru calitatea lucrului într-un proces

tehnologic important pentru rezultatul final, iar erorile sunt corectate de instanţele mai

superioare de tipul „cum trebuie de procedat corect-incorect‖. La astfel de profesii se

referă constructorii, lucrătorii de reparaţii.

Clasa 3.1. – angajatul poartă responsabilitate de tot procesul tehnologic iar

eventualele greşeli în lucru pot fi redresate de întregul colectiv – grup, brigadă

(personalul dispeceratului, maiştri, brigadiri, şefi de secţii).

Clasa 3.2. – responsabilitatea de calitatea finală a lucrărilor sau o responsabilitate

mărită faţă de propriile greşeli, dacă acestea pot cauza stoparea procesului tehnologic,

distrugerea utilajului costisitor sau unical, sau pun în pericol viaţa altor păersoane

(şoferii mijloacelor de transport cu pasageri, aviatori de nave cu pasageri, maşiniştii

locomotivelor, căpitanii de marine, conducătorii de întreprinderi şi organizaţii).

3.2. Grad de risc pentru viaţa proprie. Ca factor de risc se consideră eventualitatea

impactului negativ pe care îl pot avea factorii nocivi asupra vieţii angajaţilor, fapt

stabilit prin indicii statistici ai traumatismelor şi deceselor la unităţile de anumită

ramură industrială sau agricolă.

Din aceste considerente se analizează locurile de muncă eventualii factori

traumatizanţi care ar prezenta pericol pentru viaţa angajaţilor, se determină raza de

acţiune a acestori factori. În asemenea cazuri se studiază materialele atestării locurilor

de muncă periculoase pentru traumatisme, spre exemplu – schema tehnologică a

lucrărilor în energetică – vase comunicante cu presiunea mai mare de 5 atm, conducte

cu uleiuri la utilajele de tensiune mai mare de 1000 V, conducte termice cu temperatura

agentului mai mare de 600C, etc.

„Grad de risc pentru viaţa proprie‖ pot fi acele locuri de muncă care prezintă

pericol direct (lovituri, şocuri, explozii, autoincendieri) spre deosebire de locurile de

muncă cu pericol indirect atunci când angajatul comite greşeli şi neglijenţă în lucru şi se

expune pericolului pentru viaţă.

Cele mai frecvente accidente mortale se consideră accidentele rutiere, căderi de la

înălţimi, surparea sau căderea suprafeţelor verticale şi a utilajelor, accidentarea cu părţi

mobile ale utilajelor, împroşcarea şi propulsarea pieselor de lucru, etc. Cel mai des fac

accidentele cu sfârşit letal autovehicolele, utilajele electrice, tractoarele, strungurile de

prelucrare a metalelor.

Exemple de profesii cu risc sporit pentru viaţa proprie:

- constructorii care lucrează la înălţimi (lemnari, montori de schele, de

metaloconstrucţii, maşiniştii macaralelor, pietrarii şi a.), aici factorul principal

fiind căderea de la înălţime;

- şoferii tuturor mijloacelor de transport: principalul factor traumatizant aici

fiind nerespectarea regulilor de circulaţie, defectele maşinii;

- profesiile legate de îngrijirea sistemelor şi instalaţiilor energetice

(electromontorii, lăcătuşi-electricieni şi a.); factorul traumatizant –

electrocutarea;

Page 107: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

107

- profesiile din industria minieră (mineri în subteran, mecanici de screper,

detonatori, lucrători de abataj şi a.); factorul traumatizant – explozii, surpări,

emanarea gazului metan etc.;

- profesiile din industria metalurgică şi chimică (turnători, topitori,

convertizatori şi a.), factorul traumatizant – explozia şi propulsarea metalului

topit, încendierile din cauza perturbărilor în procesul tehnologic.

De fapt riscul pentru viaţa proprie poate fi nu numai factorii traumatizanţi, ci şi

specificul de activitate profesională în anumite condiţii socioeconomice. Astfel un risc

înalt pentru viaţă îl au procurorii, anchetatorii şi alţi specialişti din sfera de drept.

3.3. Responsabilitate pentru securitatea altor persoane. La estimarea gradului de

intensitate a muncii se va lua în consideraţie numai responsabilitatea directă, adică cea

care figurează în obligaţiunile funcţionale, spre exemplu, ale conducătorilor de colective

primare – maiştri, brigadiri care poartă responsabilitatea de organizare corectă a lucrului

în condiţii potenţial periculoase. Tot aceşti şefi controlează respectarea măsurilor de

protecţie şi tehnicii securităţii. Tot la profesiile ce poartă responsabilitate pentru viaţa

altora se referă şi chirurgii, traumatologii, reanimatologii, educatorii din instituţiile

preşcolare, aviadispecerii, personalul ce lucrează cu utilaje şi mecanisme traumatizante

– şoferii, piloţii, maşiniştii de locomotive.

3.4. Situaţii de conflict în colectiv (pe tură). Prezenţa în permanenţă a situaţiilor de

conflict în anumite profesii (angajaţii în procuratură, poliţie, pedagogie) sporesc esenţial

încărcătura emoţională şi necesită clasificarea gradului de nocivitate. Numărul şi durata

situaţiilor de conflict poate fi determinată prin metoda de cronometraj.

La pedagogi situaţiile de conflict pot apărea nemijlocit cu elevii sau ca

intermediari la conflictele între elevi. De asemenea, pot apare situaţii de conflict între

membrii colectivului pedagogic, conflict cu şefii, iar uneori – cu părinţii.

Procurorii, lucrătorii serviciilor de drept pot avea conflicte cu clienţii – ameninţări

verbale, la telefon, în scris şi în dialog, chiar pot fi supuşi acţiunilor de violenţă.

Exemplu: Cele mai multe situaţii conflictuale în mediu pe zi le revin angajaţilor în

organele de drept: mai mult de 8 (clasa 3.2), cele mai puţine – 4-8 le revin pedagogilor

(clasa 3.1), ajutorilor de anchetatori – de la 1 la 3 conflicte pe zi (clasa 2), iar angajaţilor

din cancelaria procuraturii nu au conflicte (gradul 1).

4. Monotonia lucrărilor

4.1. şi 4.2. „Numărul de elemente (manipulări) la îndeplinirea unei sarcini simple

operaţii repetate de multe ori” şi „Durata (secunde) manipulărilor simple sau ale

celor frecvent repetate” - cu cât operaţiile sunt mai simple iar timpul pentru executare

e mai scurt, cu atât gradul de monotonie e mai mare. Cel mai înalt grad de nocivitate la

acest capitol îl prezintă muncitorii de la conveier (gradul 3.1-3.2), aici indicii de

monotonie prezentându-se ca monotonie „motrică‖.

Pentru a atribui lucrările la categoria de monotonie e necesar de luat în

consideraţie nu numai repetările frecvente ale elementelor simple (fapt ce se poate

întâlni la diferite lucrări), ci şi lipsa de conţinut informativ al acestora, când lucrările se

fac automat, fără a se concentra atenţia, fără a necesita elemente de soluţionări ale

problemelor, adică astfel de lucrări la care lipseşte elementul de „intelectualitate‖.

Page 108: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

108

La lucrări monotone se referă toate cele legate de conveer – de montaj,

lăcătuşerie-montaj, de reglaj ale aparatelor radio. Tot la lucrările monotone se referă

ştanţarea, ambalarea, lipirea timbrelor, aplicarea semnelor de marcaj şi a. Dar mai sunt

lucrări care în aparenţă sunt monotone dar de fapt au o încărcătură intelectuală mare.

Spre exemplu lucrul programatorilor MEC constă în efectuarea mişcărilor mici, repetate

la tastator, în aparenţă monoton, dar aceste lucrări au o încărcătură informaţională

extremă, fapt ce denotă nu monotonie ci o suprasolicitare neuro-emoţională mare.

4.3. „Perioada operaţiilor active (în % faţă de durata shimbului)”.

Lucrări de genul observaţia procesului tehnologic nu se referă la „Operaţii active‖. Cu

cât „operaţiile active‖ sun mai reduse, iar timpul de lucrări de „observaţii‖ e mai mare

cu atât gradul de monotonie este mai mare. În acest context cel mai mare grad de

monotonie o au operatorii panourilor de comandă (în industria chimică, energetică, etc.)

– clasa 3.1-3.2.

4.4. „Monotonia anturajului profesional (% observaţiilor pasive asupra

procesului tehnologic din durata zilei de muncă)” - cu cât observaţiile pasive ocupă

mai mult timp, cu atât gradul de monotonie e mai mare. Acest indice, ca şi cel

precedent, e mai specific pentru lucrul operatorilor ce activează în regim de aşteptare

(operatorii panourilor de comandă de observaţie) – clasa 3.2.

5. Regimul de muncă

5.1. „Durata reală a zilei de muncă” - spre deosebire de alte clasificaţii e într-un

compartiment aparte, deoarece la unele profesii durata zilei de muncă variază între 6 şi

8 ore, îndependent de numărul de tranşe sau ritmul de lucru (telefoniştii, telegrafiştii),

până la 12 ore şi mai mult (directorii ai întreprinderilor industriale). La anumite profesii

ziua de muncă durează 12 şi mai multe ore (asistente medicale, medici, etc.). Cu cât

durata zilei de muncă este mai mare, cu atât gradul de suprasolicitare e mai mare.

5.2. „Lucrul în schimburi” e determinat în baza regimului interior al întreprinderii şi

este documentat. Cel mai înalt grad de nocivitate, 3.2 îl prezintă lucrări cu orar

neregulat, cu lucrări în timp de noapte (medici, asistente medicale, şi a.).

5.3. „Pauzele reglementare, durata lor (fără pauzele de masă)”. La pauzele

reglementare se referă numai acele pauze care sunt fixate în regulamentul zilei de

muncă bazat pe documente interdepartamentale – contract colectiv de muncă, ordin al

şefului instituţiei sau întreprinderii sau pe diocumente statale – norme şi reguli igienice,

regulamente ramurale de protecţie a muncii şi a.

Absenţa pauzelor reglementare sau durata lor prea scurtă agravează

supraîncordările în timpul muncii deoarece aici este exclusă „protecţia cu timpul‖ faţă

de factorii nocivi şi nefavorabili.

Actualmente regimurile de lucru ale aviadispecerilor, medicilor, asistentelor medicale,

etc. nu includ pauze reglementare (clasa 3.2) spre deosebire de maiştri, şefi de

întreprinderi care fac pauze reglementare (clasa 3.1). Constructorii, savanţii, telefoniştii,

telegrafiştii fac pauze dar ele sunt de o durată insuficientă (clasa 2).

6. Evaluarea generală a suprasolicitărilor în timpul muncii

6.1. Indiferent de profesie se vor lua în consideraţie toţi 23 indici, enumeraţi în tabelul

16. Nu se admite evaluarea încordării de muncă numai după indici selectivi.

Page 109: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

109

6.2. Clasa de nocivitate se estimează după fiecare indice aparte din cei 23. Dacă însă

un anumit factor lipseşte în virtutea particularităţilor de muncă (spre exemplu nu se

lucrează la compiuter sau aparate optice), atunci indicii ce lipsesc se iau drept clasa 1,

optimă - lucrări de suprasolicitări minore.

6.3. Evaluarea finală a suprasolicitărilor în timpul muncii.

6.3.1. Lucrul „optim‖ (clasa 1) se consideră atunci când 17 sau mai mulţi indici prezintă

suprasolicitări de gradul 1, ceilalţi – clasa 2, aici lipsind cu desăvârşire indicii de clasa

3, nocivi.

6.3.2. Lucrul „admisibil‖ se stabileşte în cazurile când:

- 6 şi mai mulţi indici se referă la clasa 2 de nocivitate, ceilalţi – la clasa 1;

- de la 1 la 5 indici se încadrează în clasa 3.1 şi/sau clasa 3.2 de nocivitate, ceilalţi

– la clasa 1 sau 2.

6.3.3. Lucrul „nociv‖ (clasa 3) se stabileşte în cazurile când 6 sau mai mulţi indici revin

la clasa 3 (condiţie obligatorie).

La gradul 1 de supraîncordări (3.1) se referă:

- când 6 indici sunt evaluaţi la clasa 3.1, iar ceilalţi – la clasele 1 sau 2;

- când de la 3 la 5 indici se referă la clasa 3.1, iar de la 1 la 3 – la clasa 3.2;

Suprasolicitările de clasa 2 (3.2.) se consideră:

- când 6 indici se referă la clasa 3.2;

- când mai mulţi de 6 indici se referă la clasa 3.1;

- când 1-5 indici se plasează în clasa 3.1, iar de la 4 la 5 – de clasa 3.2.

Lucrul de clasa 2 de suprasolicitări (3.2) va fi atunci când:

- 6 indici se referă la clasa 3.2;

- mai mult de 6 indici se referă la clasa 3.1;

- de la 1 la 5 indici vor fi atribuiţi la clasa 3.1, iar de la 4 la 5 indici – la clasa 3.2;

- când 6 indici se referă la clasa 3.1, dar mai sunt prezenţi de la 1 la 5 indici de

clasa 3.2.

6.4. Dacă în timpul muncii 6 şi mai mulţi indici se încadrează în clasa 3.2, gradul de

suprasolicitări se estimează cu o unitate mai mare, adică clasa 3.3.

7. Exemplu de evaluare a gradului de suprasolicitări în timpul muncii

Proces verbal

de estimare a condiţiilor de muncă după indicii de

suprasolicitări ale organismului

Numele, prenumele__Popescu Nicolae_ sex m

Profesia maistru în întreprinderea Uzina de construcţie maşini agricole

Descrierea succintă a lucrului efectuat.

Controlează lucrul brigăzii de instalatori, calitatea lucrului, asigură brigada cu

materialele necesare, controlează eficacitatea exploatării strungarilor, testează lucrul

strungurilor cu aparatele de testare, lucrează cu documentele, face rapoarte, dări de

seamă, etc.

Indicii Clasa condiţiilor de muncă

1 2 3 4 5 6

1 2 3.1 3.2 3.3

1. Suprasolicitări intelectuale

Page 110: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

110

1.1 Conţinutul lucrării + 1.2 Perceperea semnalelor şi

aprecierea lor +

1.3 Repartizarea funcţiilor

după gradul de dificultate +

1.4 Specificul lucrărilor +

2. Suprasolicitări sensoriale 2.1 Durata observaţiilor

concentrate +

2.2 Frecvenţa semnalelor

într-o oră de lucru +

2.3 Numărul de obiective

observate concomitent +

2.4 Mărimea obiectului de

atenţie concentrată în lucru +

2.5 Lucrul cu aparate optice

cu atenţie concentrată de

lungă durată

+

2.6 Urmărirea informaţiei la

ecanele display +

2.7 Suprasolicitările

aparatului auditiv

2.8 Suprasolicitările

coardelor vocale +

3. Încărcături emoţionale 3.1 Gradul de

responsabilitate faţă de

lucrarea proprie. Importanţa

erorilor

+

3.2 Gradul de risc pentru

viaţa proprie +

3.3 Responsabilitatea pentru

inofensivitatea altor persoane +

4. Monotonia lucrărilor 4.1 Numărul de elemente

într-o lucrare simplă sau cu

mişcări repetate

+

4.2 Durata îndeplinirii

lucrărilor simple sau frecvent

repetate

4.3 Timpul lucrărilor active + 4.4 Monotonia anturajului

profesional +

5. Regimul de lucru 5.1 Durata reală a zilei de

muncă +

5.2 Lucrul în ture + 5.3 Pauzele reglementare şi

durata lor +

Nr.de indici în fiecare

clasă 10 4 7 1

Evaluarea generală a

suprasolicitărilor +

Notă: mai mult de 6 indici se referă la clasa 3.1, de aici gradul general de nocivitate după suprasolicitările

organismului în timpul lucrului maistrului este de clasa 3.2 (vezi p.6.3.3 a anexei 15).

Page 111: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

111

În caz de necesitate pot fi consultate următoarele acte normative şi surse de literatură:

1. Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 „Privind introducerea de măsuri pentru

îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă‖ (directiva cadru).

2. Directivele Uniunii Europene:

- 90/394 CEE privind agenţii cancerigeni.

- 2000/54/CEE privind agenţii biologici.

- 98/24/CE privind agenţii chimici.

- 2002/44/CE privind agenţii fizici – vibraţii.

- 2003/10/CE privind agenţii fizici – zgomot.

- 83/477/CEE privind azbestul.

- 89/654/CEE din 30.11.89 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru locul de

muncă.

3. Factorii fizici ai mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de microclimatul locurilor de

muncă. RşiNSE, Chişinău, 2006.

4. Mănescu S., „Igiena‖, coordonator EM Bucureşti, 1991.

5. Norne generale de protecţie a muncii aprobate prin ordinul MMSşiF şi MS al României nr.508

din 20 noiembrie 2002 şi nr.933 din 25 noiembrie 2002.

6. Norme Fundamentale de Radioprotecţie NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27.02.2001.

7. Опополь Н., Коробов Р. «Эколого-гигиенический мониторинг: проблемы и решения».

Кишинев, 2001.

8. Ostrofeţ Gh. „Curs de igienă‖, Chişinău, 1998.

9. Surcel Didi „Medicina Muncii‖, Cluj Napoca, 2000.

10. V.Vangheli, D.Rusnac „Igiena muncii‖, Chişinău, 2000.

11. Ambient factors in the workplace. An ILO code of practice. Geneva: International Labour,

2001.

12. Global strategy on occupational health for all. The way to health at work. WHO/OCH/95,

Geneva, 1995.

13. ГОСТ Р 51898-02 «Риск и безопасность. Термины и определения».

14. Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и трудового процесса.

Критерии и классификация условий труда. Р 2.2.2006-05.

15. Руководство по оценке риска для здоровья работников 2.2.1766-03.

16. Г.Фриптуляк «Гигиена труда в сельскохозяйственном производстве». Руководство для

врачей, Москва, 1982.

17. Измеров Н.Ф., Каспаров А.А. «Медицина труда». Учебное пособие для последипломной

подготовки врачей. М, Медицина, 2002.

18. Профессиональный риск для здоровья работников (руководство). Под ред.

Н.Ф.Измерова и Э.И. Денисова. М, 2003.

19. V.Iachim, V.Bebîh. „Probleme actuale privind munca şi sănătatea lucrătorilor medicali//Anale

ştiinţifice ale USMF „N.Testemiţanu‖. Vol.2. Probleme actuale de sănătate publică şi

management. Ediţia VII, Chişinău, 2006. – p.59-63.

20. Recomandări metodice privind evaluarea igienică a condiţiilor de muncă şi influenţei lor asupra

organismului muncitorilor fabricilor de prelucrare finală a tutunului şi de producere a

ţigaretelor. V.Vangheli, R.Rusu, Gr.Friptuleac ş.a.

21. N.Opopol, I.Bahnarel, V.Pantea. Sănătatea populaţiei – scop primar al dezvoltării

durabile./Medicina preventivă – strategie oportună a sistemului de sănătate// ISBN 9975-9833-

6-7, - ed. „Sirius‖, Chişinău, 2005, - 376 p.

22. V.Pantea, N.Opopol. Monitoringul socio-igienic în contextul dezvoltării durabile a Republicii

Moldova. // Valorificarea rezultatelor ştiinţifice – baza dezvoltării durabile a economiei

naţionale. Teze şi comunicări la Conferinţa ştiinţifică republicană (16.06.2004), Chişinău,

2004, pag.264-265.

23. Norme igienice NI 2.2.5.1313-03 „Concentraţiile maxim admisibile de substanţe nocive în

aerul zonei de muncă‖.

Page 112: Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor

112

24. Norme igienice NI 1.1.725-98 „Lista produselor, substanţelor, proceselor industriale, factorilor

habituali şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ .

25. Norme igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale femeielor‖.

26. Recomandări metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor

de muncă ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului‖.

27. Normative igienice NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile ale substanţelor nocive ce

pătrund prin tegumente‖.

28. Normative igienice NI 2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a

substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale‖.

29. RşiNS 2.2.4.548-96 „Factorii fizici ai mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de

microclimatul locurilor de muncă‖.