Era o zi linistita

Era o zi linistita. Vantul adia usor, creind mici valuri pe marea cea albastra.

Dar dintr-o data, a iesit la iveala o plapuma

mare si deasa de nori gri si intunecati care a acoperit

cerul. Vantul furios a inceput sa bata tare, formand

valuri mari si inspumate. In panza de nori, se vedea ici-colo

cate o fulgerare alba, urmata de un sunet puternic si gros.

A inceput sa picure. Stropii de ploaie deveneau din ce in ce mai mari,

tulburand apa marii, care devenise tot mai intunecata. Fulgerele si tunetele

erau din ce in ce mai dese si mai puternice. Vantul nemilos batea din ce

in ce mai tare. Valurile erau din ce in ce mai mari si mai ingrozitoare.

Balaurii mari si gri au acoperit orice petec de cer prin care se mai zarea

din cand in cand, cate o raza de soare. Corabiile de pe mare erau rasturnate

de valurile imense si de presiunea vantului puternic. Totul era cuprins in aceea furtuna.

Dupa o vreme, o lumina stralucitoare a despartit norii plumburii si i-a risipit.

Razele aurii ale soarelui au iesit din nou la iveala, stralucind peste marea tulburata.

Totul s-a linistit si a revenit la starea de odihna si pace de dinaintea furtunuii.