ELEGIE DE IARN Privesc nvolburatul orizont Sub care forfotete
apa mrii innd n umbr Euxinul Pont Sub spaiul umezit al nserrii. Un
ipt ascuit se npustete Ctre pustiul rm, ca un fior Sltnd pe valuri,
unde se-nvrtete Un pescru n pas de vals uor. Pe rmul strjuit de
balustrad i n stabilopozi ghimpai proptit Stau gnditor i trist, ca
o balad De gust srat i dulce ameit. Pornesc ncet, cu gndurile-n fa
Pe caldarmul ud, mbtrnit i n vitrine parc-s o paia De vntul iernii
aspru biciuit. Dar m opresc o clip-n contemplare n faa unui soclu
venic viu S vd i azi scnteia mea din soare Pe Eminescu Geniului
Pustiu. Stau nemicat, ca marmora pe soclu Cu ochii strni, dar
ochiul minii clar i intuiesc prin el, ca prin monoclu Luceafrul
Sistemului Solar. i tot prin ochiul minii, fr sticle Dar limpede,
ca apa de izvor O vd pe Doamna Veronica Micle Fiindu-i printre
stele-nsoitor. E frig, dar mai rmn pe-acea teras S mai aud un ipt
din eter Apoi o iau cu pas ncet spre cas Privind n jos, cu gndul
nspre cer. T. Caraca-20.02.2011
