Efecte Adverse Și Toxice Ale Medicamentelor

Embed Size (px)

DESCRIPTION

efecte adverse si toxice medicamente. curs pt studentii anului III medicina la farmacologie

Text of Efecte Adverse Și Toxice Ale Medicamentelor

  • Efecte adverse i toxice ale medicamentelor

    Administrarea unui medicament n doze eficiente terapeutic determina, pe lnga efectul

    primar, pentru care a fost administrat medicamentul respectiv, o serie de efecte, la nivelul

    organului int sau la nivelul altor organe / sisteme, denumite efecte secundare. Unele dintre aceste efecte secundare sunt benefice pentru pacient, potennd chiar efectul primar. Alte efecte secundare sunt nedorite i prezinta un risc de intensitate mai mare sau mai mica pentru pacient, fiind denumite efecte adverse. Efectele adverse trebuie difereniate de efectele toxice ale unui medicament. Efectele toxice se produc numai prin supradozarea medicamentului.

    Dupa mecanismul de producere, reaciile adverse la medicamente pot fi clasificate astfel: 1. Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare

    2. Idiosincraziile

    3. Reaciile imunologice la medicamente 4. Efecte adverse produse din cauza imaturitaii enzimatice a unor funcii si a unor structuri anatomice ale noului nascut

    5. Mutageneza

    6. Carcinogeneza

    7. Teratogeneza

    8. Efectele secundare n timpul tratamentului infeciilor 9. Obisnuina, dependena, adicia la medicamente 10.Tolerana locala a medicamentelor. 1. Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare

    Sunt efecte adverse caracterizate prin posibilitatea de a se produce la orice om, daca doza

    este suficient de mare.

    Chimioterapicele antibacteriene aminoglicozidice pot produce surditate la toi oamenii dar, pentru aceeasi doza, surditatea se produce sau nu, n funcie de sensibilitatea individuala (expresie a variaiei biologice), care nu poate fi masurata anterior tratamentului.

    Tolerana este individuala fa de efectele toxice n general, aceeasi persoana putnd prezenta sensibilitate excesiva fa de unele medicamente si sensibilitate redusa fa de altele. Parial, aceasta s-ar datora deosebirilor individuale n desfasurarea etapelor farmacocinetice.

    2. Idiosincraziile

    Aceste reacii se produc la doze eficiente terapeutic dintr-un medicament, la pacienii care prezinta anomalii genetice ale unor enzime ce intervin n metabolizarea medicamentului

    respectiv.

    Idiosincrazia consta, deci, n declansarea unor reacii particulare ale organismului la un anumit medicament sau grupa de medicamente si se manifesta prin exagerarea sau diminuarea

    unor efecte cunoscute sau prin apariia unor efecte noi, deosebite:

    a) Efecte anormal de lungi ale medicamentului

    Succinilcholina este un curarizant, cu efect de foarte scurta durata, inactivat rapid, prin

    hidroliza, sub aciunea enzimei Acilcholin-acilhidrolaza (pseudocholinesteraza) din plasma si din ficat. Un numar foarte mic de bolnavi nu-si revin din curarizare dect dupa cteva ore. La

    acestia, enzima este atipica si are o afinitate de peste 100 ori mai mica pentru Succinilcholina

    dect enzima normala. Transmiterea anomaliei este de tip autosomal autonom.

    b) Cresterea sensibilitii la agenii farmacologici

  • Unele hemoglobine difera de cele normale prin substituirea unui aminoacid cu altul sau

    prin faptul ca au 4 lanuri , n loc de doua si doua . Aceste anomalii au determinare genetica. Eritrocitele respective au viaa mai scurta si se lizeaza foarte usor n contact cu medicamentele methemoglobinizante. Doze terapeutice de sulfonamide, de exemplu, pot provoca, la acesti

    pacieni, anemie hemolitica. c) Scaderea sensibilitaii al agenii farmacologici

    Rezistena la anticoagulantele cumarinice este o anomalie foarte rara, cei afectai avnd nevoie de doze de 20 de ori mai mari dect persoanele normale. Transmiterea este autosomala si

    dominanta. Vitamina K acioneaza prin intermediul unui receptor care produce derepresarea sintezei de factori de coagulare, iar anticoagulantele cumarinice deplaseaza vitamina K de pe

    acest receptor. Anomalia genetica consta n modificarea receptorului, a carui afinitate pentru

    cumarinice scade, n timp ce ramne nemodificata afinitatea pentru vitamina K.

    d) Apariia unor efecte calitativ noi Exista o anomalie a eritrocitelor transmisa prin cromosomul sexual X, constnd ntr-un

    deficit de glucoza-6-fosfat-dehidrogenaza (G6PD). La persoanele cu aceasta anomalie, exista o

    fragilitate anormala a eritrocitului, care se lizeaza, n contact cu medicamente ce nu provoaca

    hemoliza la omul normal: Acidul acetilsalicilic, Cloramfenicol. Un alt exemplu l reprezinta

    anomaliile genetice n sinteza hemului. n acest caz, sunt provocate porfirinemii acute, uneori

    mortale, de catre medicamente care nu determina aceste simptome la omul normal: barbiturice,

    cloroquin, sulfonamide, aminofenazona, etc.

    e) Distribuia anormala a agenilor farmacologici Un exemplu l constituie anomaliile n capacitatea proteinelor plasmatice de a transporta

    hormonii tiroidieni: alfa-globulina, ce leaga tiroxina (TBC), poate fi crescuta sau scazuta.

    Anomalia se transmite autosomal dominant. n boala Wilson, ceruloplasmina (proteina

    plasmatica ce conine cupru) este scazuta sau absenta, acest aspect conducnd la acumularea de cupru n esuturi. Boala se transmite autosomal recesiv. 3. Reaciile imunologice la medicamente

    n cazul acestor reacii nu exista relaia doza-raspuns. Medicamentele pot activa sistemul imun (SI) pe cai nedorite, reaciile determinate reprezentnd un tip aparte de reacii adverse la medicamente.

    Reaciile adverse la medicamente, mediate prin procese imune, pot avea mecanisme diferite:

    3.1. Reaciile imunologice acute, imediate (alergiile), mediate de IgE, includ: anafilaxia, urticaria si angioedemul. IgE se fixeaza pe mastocitele tisulare si bazofilele

    circulante. Substanele care pot determina acest tip de reacie sunt reprezentate de: - Chimioterapice antibacteriene: penicilinele, aminoglicozidele, macrolidele,

    lincosamidele, Novobiocina

    - Hormoni: Insulina, Hormonul de crestere

    - Barbiturice

    - Compusi cu arsen

    - Compusi cu mercur

    - Neuroleptice: Clorpromazina.

    - Hidantoine

    - Compusi cu iod

    - Compusi cu brom

    - Antitiroidiene de sinteza: Metiltiouracil, Carbimazol

  • - Sulfonamide

    3.2. Reacii imunologice complement-dependente, care implica participarea unor anticorpi de tipul IgG sau IgM. Anticorpii se fixeaza pe celulele circulante ale sngelui, determinnd liza

    complement-dependenta.

    Aceste medicamente pot induce sindroame autoimune:

    - lupus eritematos sistemic (Hidralazina, Procainamida, Clorpromazina, betablocantele,

    Fenitoinul, HIN, D-penicilamina);

    - anemie hemolitica autoimuna (Metildopa, L-Dopa, Acidul mefenamic);

    - miastenie (Trimetadiona, D-penicilamina);

    - purpura trombocitopenica (Chinidina).

    Reacia imunologica la Insulina poate fi mediata si de Ac tip IgG. 3.3. Reacii la medicamente, exemplificate prin boala serului, care implica complexe imune coninnd IgG sau IgM si vasculite multisistemice complement-dependente. Manifestarile clinice ale bolii serului cuprind: erupii cutanate urticariene, artralgii sau artrite, limfadenopatii si febra. Reaciile sistemice apar dupa 6-12 zile, de obicei dupa ce medicamentul implicat a fost eliminat.

    De asemenea, medicamentele pot induce vasculite imune, cum ar fi, eritemul multiform.

    Sindromul Stevens Johnson este cea mai severa forma de manifestare a reaciilor imunologice de tip III si include: eritem multiform, artrite, nefrite, leziuni ale SNC si miocardite. Acest sindrom

    este determinat cel mai frecvent de sulfonamidele chimioterapice, diureticele de ansa

    (Furosemid), diureticele tiazidice (Hidroclorotiazida), iar dintre inhibitorii de enzime de

    conversie a Angiotensinei II, Captopril.

    Substanele care pot determina reacii imunologice de tip III sunt: sulfonamidele, penicilinele, thiouracilul, anticonvulsivantele, iodurile, Captopril.

    3.4. Reaciile imunologice mediate celular apar n timpul administrarii locale a medicamentelor (de exemplu, dermatitele de contact).

    Multe medicamente pot determina reacii pseudoalergice. Astfel, ele pot induce eliberarea de mediatori ai anafilaxiei din mastocite sau bazofilele circulante, prin mecanisme

    neimunologice. Desi nu este implicata producia de IgE, simptomele anafilaxiei si reaciile anafilactoide sunt identice. Substanele active care pot determina reacii pseudoalergice sunt reprezentate de: substanele de contrast iodate, n special formele ionice, acidul acetilsalicilic si alte antiinflamatoare nesteroidiene, curara si derivaii sai, analgezicele opioide, unele

    anestezice locale.

    Cauzele datorita carora aceste reacii pseudoalergice (urticarie neimunologica si reacii anafilactoide) se manifesta numai la o parte a populaiei, sunt necunoscute. Au fost elaborate strategii pentru sigurana administrarii medicamentelor care determina reacii pseudoalergice. Astfel, este foarte important, de exemplu, pretratamentul cu antihistaminice anti-H1 si anti-H2 si

    cu GCS, la pacienii care reacioneaza la substanele de contrast iodate. De asemenea, se evita administrarea de acid acetilsalicilic sau de alte antiinflamatoare nesteroidiene, la pacienii susceptibili. Unii autori recomanda chiar desensibilizarea orala la acid acetilsalicilic.

    4. Efecte adverse produse din cauza imaturitaii enzimatice a unor funcii si a unor structuri anatomice ale noului nascut

    La nou-nascut exista o serie de particularitai importante, cum ar fi: -carene enzimatice din cauza imaturitaii sistemelor biochimice; -filtrarea glomerulara funcioneaza la nastere cu un randament de numai 30-50%; -deficit al mielinizarii n substana alba cerebrala, etc.

  • Astfel, de exemplu, la nou-nascut, activitatea glucuron-transferazei hepatice este nca

    foarte re