CURSUL 1

NOIUNI INTRODUCTIVE - Educaia estetic

Idealul educaional - formarea integral i creativ a personalitii - se realizeaz prin componentele educaiei,obiectivelor i coninuturilor acestora. Educaia contemporan cuprinde, urmtoarele componente (dimensiuni) : educaia intelectual, educaia moral, educaia profesional, educaia estetic, educaia fizic. Contribuii importante la formarea personalitii au i alte laturi ale educaiei cum sunt : educaia civic, educaia axiologic, educaia religioas, educaia pentru sntate, educaia ecologic .a.m.d.

Estetica este tiina despre frumos, ea studiaza legile i categoriile frumosului. Arta este o component esenial a esteticii, exprim realitatea sub form de imagini artistice (estetice), fiind o exprimare concret senzorial tipic a creaiei estetice, avnd nuane i limbaje specifice fiecrei ramuri a ei - pictur, gravur, sculptur, muzic, literatur, dans, film, teatru, desen etc.

Calitile estetice ale personalitii nu sunt un dar nnscut. Omul se nate cu un potenial atitudinal estetic numai de natur anatomo-fiziologic. Calitile estetice ale omului trebuie astfel modelate, de aici necesitatea obiectiv a educaiei estetice.

Categoriile educaiei estetice sunt

1. Idealul estetic este categoria care exprim modelul (prototipul) estetic spre care nzuiete, aspir s-l cultive i s-l finalizeze un artist, un individ sau o comunitate uman.

2. Stilul estetic este o categorie care exprim calitile i capacitatea omului de a percepe i a tri frumosul.

3. Gustul estetic este categoria care exprim calitatea i capacitatea omului de a iubi i a aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv i comportamental.

4. Spiritul de creaie este categoria care exprim capacitatea i abilitatea de a imagina i crea frumosul.

Educaia n general i educaia estetic n special, trebuie s treac accentul de pe ipostaza reproductiv a nvmntului pe ipostaza cultivrii potenialului creator al personalitii.

Obiectivele educaiei estetice

Obiectivele educaiei estetice se pot mpri n dou grupuri reprezentative :

A) Obiective care au n vedere formarea capacitii de a percepe, folosi i nsui n mod adecvat valorile estetice;

Aceste obiective vizeaz formarea contiinei i conduitei estetice a personalitii.

In aceast grup se includ obiectivele:

Sensibilitate fa de fenomenul estetic i pregtirea pentru nelegerea limbajului, procedeelor i fenomenelor prin care se manifest valorile estetice

Formarea gustului estetic ntemeiat pe nsuirea unui sistem de valori i pe conturarea unei sensibiliti proprii, dezvoltarea judecii estetice, a posibilitii de a analiza i de a judeca impresia produs de operele receptate.

Gustul estetic- este capacitatea de a reaciona spontan, printr-un sentiment de satisfacie sau insatisfacie, fa de obiectele i procesele naturii, fa de relaiile sociale, fa de operele artistice.

Formarea sentimentelor i convingerilor estetice, reprezint o sarcin prioritar a educaiei estetice, stimularea tririlor afective superioare caracterizate prin intensitate, profunzime, i finalitate cum sunt respectul i dragostea fa de art, pasiunea pentru frumos n toate manifestrile sale.

B) Obiective care urmresc dezvoltarea capacitilor de a crea noi valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare.

Aceast grup de obiective vizeaz dezvoltrii creativitii estetice. n aceast grup se impuncu deosebire dou obiective:

Descoperirea la timp a aptitudilor speciale pentru diferite genuri de arte i dezvoltarea acestora n raport de potenialitatea lor prin activiti educative judicios concepute;

Formarea deprinderilor i abilitilor cerute de specificul creaiei respective (interpretare, reproducere, creare propri-zis

Educaia estetic este procesul de dezvoltare a capacitii de a percepe, de a simi i a nelege frumosul n via i n art. Frumosul reflectat n art ca i n cel din viaa de toate zilele influeneaz imaginaia copiilori contribuie la dezvoltarea lor multilateral. Arta este o component esenial a esteticii, exprim realitatea sub form de imagini artistice,fiind o exprimare concret-senzorial tipic a creaiei estetice, avnd nuane i limbaje specifice fiecrei ramuri a ei : pictur, gravur, sculptur, muzic, desen, teatru (Momanu M., 2002, pag 95). Educaia estetic prin mijloacele artei se desemneaz prin termenul educaie artistica. Valoarea imaginii artistice rezid n faptul c face apel la sentimentele copilului, antreneaz activ latura afectiv apsihicului su. Artele plastice contribuie n mod deosebit la educaia estetic i multilateral a colarilor, formnd i dezvoltnd spiritul de observaie, atenia, reprezentrile spaiale, imaginea creatoare, interesul i plcerea de a desena, de a colora, de a modelai de a aranja dup cerinele frumosului obiectele din jur, camera de locuit, sala de clas, locul de joac (Nicola I., 1998). Educaia estetic nu se confund cu educaia artistic deoarece prima are o sfer mai larg ce se extinde i asupra dezvoltrii receptivitii i aprecierii frumuseilor naturii i vieii sociale pe cnd educaia artistic este un factor al educaiei estetice i se realizeaz prin cunoaterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte, muzica, desenul, pictura.

i educaia estetic i educaia artistic sunt unele din scopurile instructiv-educative ale desenului n coal, celelalte scopuri fiind: formarea trsturilor morale, dezvoltarea intelectual, dezvoltarea fizic, dezvoltarea imaginaiei creatoare. Deoarece prin mediul i condiiile de via ale copilului el poate sesiza aspectele estetice ale lumii exterioare, trebuie s se intervin n activiti prin metoda observaiei directe i a contemplrii pentru a fi folosite n activitatea artistic. Educaia estetic i artistic-plastic prin desen se poate realiza n fiecare lecie n care sentimentele i emoiile legate de subiectul leciei vor fi mpletite cu nvarea de noi tehnici adecvate desenrii. Educaia estetic urmrete proiectarea i realizarea activitii de formarei dezvoltare apersonalitii umane prin promovarea frumosului artistic, social i natural n funcie de categoriile valorice specifice cum ar fi idealul estetic, simul estetic, gustul estetic, spiritul de creaie estetic(BocoM., 2008, pag. 38). n educaia artistic esenialul const n exerciiul de studiu, de dezvoltare a memoriei vizuale, a imaginaiei creatoare i de nelegere a operelor de art, de aceea elevii trebuie nvai s nu treac pe lng valorile frumosului din viaa nconjurtoare fr a observa aspecte ale naturii, aspecte urbanistice,monumente de nsemntate istoric, tradiie, folclor, realizri ale noii ornduiri (Paca A., 1970).METODICA CA OBIECT DE STUDIU

Metodica ca obiect de studiu urmrete particularitile lucrului nvtorului/educatorului cu elevul/copilul. Prin cuvntul metodic nelegem integritatea procedeelor efective din nvmnt.Didactica particular sau metodica este ramura interdisciplinar a pedagogiei care reprezint aplicarea didacticii (teoria instruirii) la predarea unei anumite discipline de nvmnt. Folosind teoria general a nvmntului n condiiile predrii unui anumit obiect de nvmnt, metodicile constituie un important izvor de generalizri pentru didactic, prin materialul pe care l furnizeaz n legtur cu specificul predrii disciplinei respective [Silistraru N., p.40]. Sub cuvntul metod de nvmnt se subnelege formele de lucru a nvtorului/ educatorului cu elevii/ copiii, cu ajutorul crora se obine o nsuire mai efectiv a materialului. Metodele folosite depend de sarcinile de nvmnt i vrsta elevilor. Procedeele de nvmnt sunt momente aparte din care este compus metoda de nvmant. Fiecare nvtor n timpul procesului de lucru i prelucreaz metoda sa depredare. i ea nu poate fi ntmpltoare ci este n strns legtur cu sarcinile curriculare. Obiectul de studio tiinific n domeniul metodicii este elevul, fiziologia. Muli din nvtori gandesc cpredarea artelor plastice este un lucru simplu i c pentru a preda este nevoie s-i cunoti doar obiectul. Prerea este greit, poi fi un bun pictor, dar nvtor mult mai slab.2. OBIECTIVELE EDUCATIEI PLASTICEElaborarea obiectivelor educaiei plastice la nivelul precolarilor i colarilor mici reprezint factorul determinant al oricrei aciuni pedagogice n relaia cadru didactic: elev sau precolar.

Educaia plastic, alturi de celelalte componente ale educaiei estetice contribuie la formarea unei personaliti armonioase, creative, capabil s recepteze i s comunice un mesaj n faa artei i a naturii.

Procesul de elaborare a obiectivelor educaiei plastice n nvmntul precolar i primar se poate rezuma la urmtoarele secvene:

definirea obiectivelor i stabilirea modalitilor de atingere a lor la diferite niveluri de vrst,

utilizarea metodelor i procedeelor adecvate situaiilor de nvare,

studierea consecinelor acestei aciuni pedagogice n vederea elaborrii altor obiective, pentru alte niveluri de nvare.

Elaborarea obiectivelor educaiei plastice trebuie s urmreasc potenarea copiilor cu valori artistice, s le mbogeasc viaa spiritual, s le dezvolte noi priceperi i deprinderi artistice.

Educaia artistic este educaia acelor simuri pe care se bazeaz imaginaia, gndirea creatoare, inteligena, sensibilitatea etc.

Astfel n activitile de desen i pictur se urmrete dezvoltarea gndirii artistico-plastice ca o component a gndirii creatoare, dezvoltarea sensibilitii i a gustului estetic.

n practica colar se urmrete realizarea unui nvmnt interdisciplinar i pentru aceasta, obiectivele trebuie s vizeze aspecte cognitive, affective i motrice.

Obiectivele cadru indic achiziiile urmrite la sfritul unui ciclu colar pe cele trei componente: cognitive, afectiv i motrice: Domeniul cognitiv vizeaz nsuirea terminologiei specifice domeniului plastic, deprinderea de a realiza combinaii de culori pentru a obine tonuri i nuane, nsuirea tehnicilor de lucru, utilizarea culorilor pentru a exprima sentimente, aciuni etc.Domeniul afectiv vizeaz atitudine pozitiv n faa frumosului din natur, art, societate, receptarea mesajului dintr-o lucrare artistic, diferenierea frumosului de urt, formarea gustului estetic etc.

Domeniul motric vizeaz etapele formrii unor deprinderi motorii: deprinderi de a utiliza unele instrumente de lucru, deprinderea de a avea o poziie corect n timpul lucrului etc.

Obiectivele de referin - urmresc diferite tipuri de coninuturi pe discipline de nvmnt. Aceste obiective indic domeniul de coninut i nivelul de abordare de ctre precolar/colar a activitii de nvare a coninutului, justific locul artei n coal, n cadrul pregtirii generale a copilului, educaie prin art i nu pentru art, arta devenind mijloc nu scop. Obiective operaionale - caracter concret, masurabil si se urmresc parcursul i la sfritul leciei/activitilor. Sunt elaborate pentru fiecare lecie/activitate i au dou dimensiui: una de coninut(informaia+ obiectiv al nvrii) i alta de form, operaional (sarcina de nvare)2 PARTICULARITILE DESENULUI INFANTILEducaia estetic i implicit arta plastic are o inflen puternic asupra dezvoltrii personalitii.

Educaia plastic implic o cunoatere temeinic a copilului, a universului spiritual al acestuia, a legitilor formrii i dezvoltrii psihicului la vrsta infantil, a particularitilor i dinamicii vieii lui.

Unii psihologi folosesc n cercetrile lor desenele copiilor prin care studiaz gradul de dezvoltare intelectual la un moment dat i n mod evolutiv. Desenul copiilor ne arat ce-i impresioneaz, ce-i afecteaz, spontaneitatea sau meticulozitatea lor, precum i temperamentul lor.Desenul ajuta la dezvoltarea si cunoaterea copilului ntr-un mod armonios nca din primii ani de viata. Copilul alege desenul ca mod de exprimare, spontan si nu este impus de catre adult, el ndeplinete n viaa copilului un rol similar cu al jocului. Necesitatea situarii desenului pe un loc mult mai important in scoala, obligaia nvtorilor, educatorilor de a crea precolarilor i colarilor mici acele condiii care s le dezvolte aptitudinile, interesul pentru a desena i picta, spiritual de observaie i atenia. Lucrrile realizate pot constitui adevrate fie psihopedagogice n care se oglindete procesul de evoluie i dezvoltare intelectual. Asemeni muzicii i dansului, desenul permite omului s se exprime fr cuvinte, s dea sens lumii sale interioare, i permite s vorbeasc lumii, existenei, celuilalt i siei. Este definit ca o activitate grafica sau picturala prin care copilul incearca sa reproduca imagini ale unor obiecte sau situatii pe o suprafata, cu ajutorul unui mijloc grafic. Desenul este un mijloc relevant de exprimare a copilului oferind importante informatii despre nivelul maturitatii intelectuale sau emotionale , dar si despre imaginatia copilului. Desenul a fost considerat al doilea grai fiind o buna metoada de comunicare a copilului, dezvoltand un limbaj ce simbolizeaza la inceput ceea ce stie copilul despre lume si mai apoi ceea ce vede. Desenul este o modalitate placuta de a se juca, de a se exprima si de a-si petrece timpul, pe care copilul o alege singur, spontan. Rezultatul eforturilor sale ne poate da macar cateva indicii despre cum se simte, ce emotii a dorit sa exprime, ce il preocupa. Desenul este unul dintre cele mai bune mijloace de a-l cunoaste pe copil, de a pasi in universul sau si de a-i da ocazia sa-si impartaseasca trairile, povestile, conflictele. Copilul foloseste desenul ca mijloc de descriere a experientelor pe care le traieste, dar si un bun prilej de a crea o lume plina cu simboluri. Astfel H. Gardner , intr-o lucrare a sa numita Artful Scribbles descrie un tablou al unui pictor renascentist, Caroto,in care observam un personaj care tine in mana dreapta un desen de copil (desenul omuletului). Un alt exemplu vine din secolul al XVII-lea in care medicul lui Ludovic al XIII- lea, Jean Heroard a realizat un jurnal al printului, in care apar desene, plus comentariile printului asupra a ceea ce a vrut sa deseneze. Deci , problematica privind evolutia desenului la copil a interesat cu multi ani inainte.Etape in evolutia desenului copiluluiEvolutia desenului este in stransa legatura cu dezvoltarea copilului si independenta de calitatile sale artistice. Figurile cele mai importante n acest domeniu, n ceea ce priveste reprezentarile grafice la copil, sunt G.H. Luquet _i L.Lurat, D. Widlcher, H. Wallon, V. Lowenfeld, P.Osterrieth. R.Davido.1.1. Teoria lui G.H.LuquetG.H.Luquet a realizat mai multe studii asupra evolutiei desenului la copil, urmarind-o timp de 5 ani pe fiica sa ( 3-8 ani). Specialist n istorie si filozofie, el s-a ndreaptat catre psihologia copilului, n mod specific spre desenul infantile. Astfel el a constatat existenta urmatoarelor etape:1. Faza realismului fortuit, adica faza mazgalelilor care apare in jurul varstei de 18 luni. Copilul traseaza linii in toate directiile, avand placerea de a-si misca bratele constant. Creionul devine o prelungire a mainii sale, iar liniile rezultate sunt in relatie directa cu eul copilului. In aceasta perioada copilul nu este constient de valoarea reprezentativa a desenului si activitatea sa nu implica niciun factor intelectual. Conform psihanalistilor, mazgalitul este expresia placerii de a murdari. In literatura de specialitate s-au stabilit anumite corespondente intre felul cum copilul mazgaleste si trairile sale. Copilul instabil lucreaza discontinuu si abandoneaza repede activitatea, copilul fericit traseaza linii apasate, iar cel care umple toata pagina este expansiv si dornic de a capta toata atentia si dragostea mamei.2. Faza realismului neizbutit sau faza de incapacitate sintetic , este specific vrstei de 3-4 ani. Acum copilul controleaza mazgaliturile incercand sa gaseasca corespondente intre obiectele din realitate si formele pe care le creioneaza el. Intenia copilului de a desena, de a se juca desennd se lovete de incapacitatea lui de a reprezenta datalii ntr-un ansamblu unitar. 3. Faza realismului intelectual sau faza desenului ideoplastic (4-9 ani). Desenul copilului este schematic, stereotipic, dar cu posibilitatea identificarii obiectelor desenate. Copilul folosete desenul pentru a comunica. Luquet numete aceste desene ideoplastice, ele constituind informaii despre ce tie copilul n legtur cu obiectele, nu ce vede la obiecte. Desenul are un character narativ, afectiv, determinat de o puternic impresie lsat de obiecte, forme i culori asupra copilului.4. Faza realismului visual sau faza desenului fizioplastic (9-10 ani). Deja n aceasta etapa copilul reda in imaginea grafica aspecte vizibile ale lucrurilor, obiectelor. n desene apar elemente de perspectiv linear i preocupri de redare a spaiului, a proporiilor etc. Este etapa n care copilul are nevoie s cunoasc elementele de exprimare plastic, s neleag semnificaia culorilor i a puterii de expresie a formelor obinute prin transformarea, compunerea i recompunerea lor.Evoluia desenului nfantil a fost studiat i de P.Osterrieth care a stability patru niveluri: nivelul unu sau stadiul mzgliturii(2+3 ani), cnd desenele sunt realizate fr intenie figurativ, ele cptnd valoare de symbol. Plcerea gestual, lsate pe o suprafa, duc treptat, la contientizarea legturii dintre gest i urma lsat de instrumental de desenat. Copilul denumete ceea ce deseneaz fr ca grafismul s corespund cu denumirea. nivelul doi sau stadiul schematismului(3-9 ani), cnd desenul este bazat pe imagini mintale. Imaginaia copilului este foarte productiv, ei abstractizez prin eliminare, simplificare, adugire, doarece nu cunosc formele, elementele, fenomenele etc. La 4 ani, copilul combin elementele crend scheme complexe, iar la 5+6 ani apr preocupri de redare a micrii, a spaiului, insist pe unele detalii i uit alte detalii ale obiectelor. Spre vrsta de 8+9 ani schemele trec spre reprezentri mai realiste. Acum apare preocuparea pentru detalii i treptattt, scade aspectul spontan al desenelor.

nivelul trei sau stadiu realimului convenional(9-13 ani) cnd colarul se preocup s redea fidel realitatea prin acordarea unei atenii crescute a formelor i proporiilor nivelul patru se manifest la adolescen.

Cunoaterea acestor etape n evoluia desenului infantil este necesar deoarece se poate dirija constructiv activitatea de formare a copilului. Criteriul vrstei este relativ n aprecierea acestor etape, deoarece intervin factorii obiectivi i subiectivi care stau la ba za dezvoltrii copilului. Caracteristicile desenului infantil, care se realizeaz n procesul de adaptare a copiilor la o realitate sunt:

- omul celul forma personajului uman apare ca un cerc, la care se adaug celelalte component(mini, picioare, urechi), fr a avea o anumit ordine;

- perspectiva afectiv - proporiile pe care le realizeaz copii n desenele lor nu in seama de proporiile reale ale elementelor Perspectiva afectiv este determinat de ecoul afectiv pe care unele obiecte l provoac n sfera interesului copilului. Astfel, o floare apare mai nalt dect un bloc, ntr-o imagine de familie, tata apare supradimensionat dac este mai exigent, iar dac copilul este rsfat se reprezint pe sine, de asemenea, supradimensionat fa de ceilali membri ai familiei etc.

- perspectiva de rabatare sau n oglind toate elementele dintr-o compoziie sunt prezentate ntr-un singur plan. De exemplu, copacii aezai pe o parte i ceallalt parte a unei strzi orizontale sunt realizai unii cu coroana n sus, ceilali cu coroana n jos,- transparena obiectelor copiii realizeaz i elementele care nu se vd. Cnd deseneaz o cas, ei reprezint i elementele care sunt n interior (masa, membrii familiei, becul). Casa este redat tipradiografie ca un obiect transparent- organizarea elementelor n friz elementele sunt aezate fie pe marginea de jos a suprafetei de lucru, fie intr-o banda (friza), fie in mai multe benzi orizontale, suprapuse, care nu au o legatura intre ele ca tematica.Cunoscand etapele de dezvoltare si caracteristicile desenului infantile, educatoarea isi poate structura cu usurinta continuturile fiecarei activitati de la usor la greu, pentru a atinge obiectivele propuse de programa scolara.3 CREATIVITATEA Creativitatea poate fi considerata o capacitate complexa ce tine de personalitate, este constituita din factori ce favorizeaza obtinerea a ceva nou tuturor si este proprie tuturor indivizilorA. Exist tendina de a defini creativitatea numai prin factorii intelectuali, ceea ce nseamn o ngustare a sferei conceptului de creativitate. B. Muli autori au n vedere i componentele nonintelectuale ale personalitii i raporteaz creativitatea, dintr-o perspectiv integratoare, la fiina uman, n ansamblul ei.

AutorulDefinirea creativitii

I. Taylor

(1959) Creativitatea este capacitatea de a modela experiena n forme noi i diferite, capacitatea de a percepe mediul n mod plastic i de a comunica altora experiena unic realizat.

N. Sillamy (1965) Creativitate este dispoziia de a crea care exist n stare potenial la toi indivizii i la toate vrstele n strns legtur cu mediul socio-cultural.

P. Popescu Neveanu (1970) Creativitate este o formaiune complex de personalitate, focalizat pe nou, structurat n raport cu legile i criteriile originalitii i constnd dintr-o interaciune specific ntre aptitudini i atitudini.

Enciclopedia Hachette (1974) Creativitatea este facultatea special a spiritului de a reorganiza elementele lumii externe (elemente culturale sau tehnice) pentru a le prezenta sub un aspect nou, realiznd astfel o aciune creativ.

Dicionar de psihologie Larrouse

(1978) Creativitate este o dispoziie ce exist n stare potenial la toi indivizii, de toate vrstele

M. Roco

(1979) Creativitate este o hipercomplex de personalitate i de grup, generatoare de valori noi.

A. Stoica

(1983) Creativitate este forma superioar de manifestare comporta-mental a personalitii creatoare prin care se produce, n etape, un bun cultural original, cu valoare predictiv pentru progresul social.

A. Munteanu (1994/2011) Creativitatea este procesul prin care se focalizeaz, ntr-o sinergie de factori (biologici, psihologici, sociali), ntreaga personalitate a individului i care are drept rezultat o idee sau un produs nou original, cu sau fr utilitate i valoare social.

D. Myers

(1995/2009) Creativitatea este abilitatea de a produce idei cu noutate i valoare pentru societate.

Nivele ale creativitatii

Taylor (1959/2008) propune s se disting cinci niveluri de creativitate: creativitatea expresiv ce caracterizeaz universul copilriei, unde conteaz comportamentul n sine i nu abilitatea sau calitatea produsului obinut; creativitatea productiv care se refer la dobndirea unor ndemnri pentru anumite domenii; creativitatea inventiv ce nseamn capacitatea de a realiza conexiuni noi ntre elemente deja cunoscute; creativitatea inovativ prezent la un numr restrns de persoane, const n gsirea unor soluii noi, originale, cu rezonan teoretic i practic. creativitatea emergentiv palierul cel mai nalt al creativitii, specific doar geniilor care prin contribuia lor au revoluionat un ntreg domeniu al tiinei, tehnicii sau artei.Creativitate (realitate) versus potenial creativ (posibilitate). FACTORI AI CREATIVITATIIJ.P. Guilford // V. Lowenfeld & K. Beittel prin cercetri independente au identificat urmtorii factori ai creativitii:- fluena, fluiditatea -flexibilitatea; - originalitatea; - sensibilitatea fa de probleme -aptitudinea de a redefini; -capacitatea analitic, aptitudinea de a abstractiza; -aptitudinea de a sintetiza; -organizarea coerent. PROCESUL CREATIV

Prepararea presupune sesizarea problemei, analiza datelor problemei (subiectul adun informaii despre istoricul problemei, tentative de soluionare etc.). Dac problema nu poate fi rezolvat, are loc o distanare de problem (relaxare i trecere temporar la alte activiti) faza de trecere la incubaie. Incubaia are loc n incontient i e de lung/scurt durat. Este o perioad pasiv (efort redus) dar n care incontientul realizeaz conexiuni noi i elimin ipotezele formulate anterior pentru a energiza noi ipoteze. Iluminarea soluia apare brusc n contiin, pe baza etapelor anterioare. Exist ansa de a gsi soluia la o problem atunci cnd ea nu polarizeaz explicit atenia creatorului. Verificarea materializarea ideii ntr-un fapt explicit perceptibil (poem, tablou, model tiinific etc.). Creativitatea in scoala

Randamentul intelectual, precum i potenialul creativ al oricrui copil n perioada colarizrii depinde de doi factori: de structura lui cognitiv; de posibilitile oferite de sistemul educaional. Mai muli autori constat ns c sistemul educaional nu numai c nu ncurajeaz, ci dimpotriv inhib abilitile creative, prin cultivarea unui comportament stereotip. Factorii inhibitori: factori ce in de profesor (accentul pus pe reproducere, lipsa de apreciere a originalitii, sancionarea curajului de a pune ntrebri); factori ce in de elev (tendina spre conformism, percepie de sine devalorizant, frica de ridicol, timiditate, descurajare rapid etc.); factori ce in de sistemul de nvmnt (suprancrcare informaional). Pentru a se stimula creativitatea trebuie eliminate mai intai obstacolele exterioare numite siblocaje ale creativitatii.Mentionam cateva dintre acestea:Blocajele culturale, conformismul; neincrederea in fantezie;Blocajele metodologice sunt cauzate de rigiditatea altgoritmilor anteriori, de fixitatea functionala; de critica prematura;Blocaje emotive cauzate de teama de a nu gresi; teama de ridicol; graba de a executa; descurajarea si tendintade a-i intrece pe altii pot genera de asemenea, blocaje elotive.Dintremetodele de stimulare a creativitatiimentionam:Brainstorming-ul. A fost numit astfel de catre Osborn si inseamna furtuna creierului. Este o activitate de grup la care participa specialisti din mai multe domenii, care lucreaza intr-o intreprindere si consta in comunicarea de idei in grup, legat de o anumita tema. S-a constatat ca poate conduce la obtinerea unui mare volum de idei.Sinectia. W. Gordon, pornind dinspre psihanaliza, de la ideea ca sinele se exprima prin metafore, propune subiectilor sa-si concentreze eforturile pentru a gasi metafore in legatura cu metoda prezentata.Metoda 6-3-5. Participantii sunt impartiti in grupuri de sase persoane, fiecare trebuind sa formuleze trei idei in decurs de cinci minute. Ideile se noteaza pe o fisa care se trece altui grup iar la sfarsit se citesc fisele in plen si se discuta.Phillips 6-6. Participantii sunt grupati cate sase si discuta pe tema timp de sase minute. Fiecare grup isi expune punctul de vedere si in final se discuta in plen sise concluzioneaza.Discutia panel. Discutia se desfasoara intre specialisti (juratii), ceilalti participati asista si pot interveni prin biletele trimise juratilor. La sfarsit se face sinteza si se formuleaza concluziile.DEZVOLTAREA

Factori potenatori ai creativitii: factori ce in de profesor: atitudine pozitiv fa de creativitate (s cunoasc ce nseamn creativitate i care-i sunt posibilitile de dezvoltare a propriei creativiti), respectarea personalitii creatoare a elevului (cci de multe ori profesorul caracterizeaz elevii creativi drept: enervani, care tulbur linitea clasei, vin cu idei ciudate, doritori de a face totul altfel etc. Este de preferat provocarea elevilor cu idei incongruente, neimpunerea propriilor idei, respectarea ideilor inedite i ncurajarea ntrebrilor neuzuale - s-i nvei s adreseze ntrebri , s le reformuleze etc., ), lider democratic (ntreine o atmosfer permisiv, invit grupul s participe, nu impune, respect nevoile elevilor, le ofer credibilitate etc.), creativitate n desfurarea orelor (s pun elevii s abordeze o problem din unghiuri diferite, s o interpreteze, s caute independent o soluie, nvarea prin descoperire etc.), evaluare de ordin formativ (evaluarea competenelor, aplicarea cunotinelor n contexte noi, rezolvarea de probleme, s evidenieze aspectele pozitive i progresele nregistrate). este necesar i revizuirea metodelor tradiionale, prin promovarea unor metode noi: nvmntul prin descoperire (learning by discovery), n care materia de nvat nu este oferit elevului n form final, ci acesta trebuie s-i dezvolte o anumit structur cognitiv pe cont propriu, s descopere singur. A. Stoica (1992/2005) pledeaz pentru un nvmnt prin descoperiri n grupuri mici de ctre patru elevi. - metoda descoperirii dirijate; - utilizarea testelor de diagnoz a creativitii ca exerciiu de stimulare a ei; - asimilarea n practica colar curent a metodelor de stimulare a creativitii n grup: brainstorming, sinectica , etcW. Lwenfeld, E.D. Torrance, F.E. William (apud A. Munteanu, 1994/2011)- antrenarea elevilor, n enunarea tuturor obiectelor ce fac parte dintr-o clas; a obiectelor ce posed nsuiri similare; a tuturor particularitilor unei clase de obiecte; - dezbaterea pe marginea unor probleme, evenimente i formularea tuturor explicaiilor posibile; - discuii colective privind rezolvarea unor contradicii; - reformularea ideilor i confruntarea cunotinelor vechi cu cele noi; - analiza i interpretarea desenelor, a obiectelor sau materialelor din diferite unghiuri de vedere pentru a descoperi ceea ce este ascuns la prima vedere; - organizarea de diverse jocuri ale fanteziei n care elevii s-i imagineze modaliti de aplicare a diferitelor plsmuiri. IMAGINATIAImaginatia este un proces cognitiv complex al carui rezultat il constituie obtinerea unor relatii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.Proces de combinare a imaginilor mintale care conduce la un produs nou (definitie care corespunde imaginatiei artistice).Proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor (Cozmovoci, 1996).Principalele insusiri ale imaginatiei sunt: fluiditatea (bogatia de imagini si idei produse intr-un timp scurt), plasticitatea (capacitatea de abordare a situatiei sau problemei dintr-o alta perspectiva) si originalitatea (raritatea ideii cu conditia sa fie dezirabila social)Prin intermediul imaginatiei se elaboreaza imagini noi fara corespondent in realitate sau in experienta noastra anterioara, prin prelucrarea si transformarea datelor cognitive (reprezentari si idei) fixate in memorie. Pe baza ei, omul isi poate anticipa produsul muncii, apare ca o disponibilitate a vietii psihice, contribuie la proiectarea traiectoriei propriei vieti si asigura alaturi de celelalte procese psihice continuitatea vietii psihice. Prin procesele senzoriale si de cunoastere omul se raporteaza la prezent, prin memorie la trecut si prin imaginatie la viitor. La fel ca celelalte procese psihice prezinta continut, forma si modalitate reflectorie dar, in timp ce alte procese psihice sunt determinate de obiecte din realitate, imaginatia este determinata de elemente ale obiectului sau obiectelor care prin recombinare conduc la un nou produs: proiectul.Imaginea plastica este construita si modelata pe un schelet logic, gandirea apare sub forma disimulata, latenta, implicita. Mecanismele acestui proces constau in descompunerea informatiei in subunitati si in recompunerea lor, inedita, in macrounitati sub impulsul emotie 222d32c i. Constituirea noilor imagini are loc printr-o serie de operatii analiticosintetice iar conditia energetica este implicarea proceselor afective. Astfel, uneori imaginatia se supune logicii afective si nu logicii rationale, ceea ce face ca adesea sa fie depasite schemele logice.2.Procesele si procedeele imaginatieiIn procesul imaginativ sunt implicate doua procese fundamentale: analiza si sinteza. Prin analiza se realizeaza descompunerea unor reprezentari pentru ca apoi, prin sinteza se recurge la reorganizarea in structuri deosebite de cele percepute sau gandite anterior. Enumeram in continuare cateva procedee:Procedeul extensiunii utilizarilorExemplu: Ce utilizari se pot da unei caramizi? Ce alte obiecte pot indeplini aceleasi functiuni?Adaptarea unui obiect sau principiu la situatii curenteExemplu: legendele au fost preluate si prelucrate sub forma unor opere literare.Modificarea unor insusiriExemplu: modificarea formei sau culorii (laleaua neagra).SubstitutiaExemplu. Inlocuirea unui obiect cu altul sau doar a unor componente ale obiectului (inlocuirea materialelor traditionale ale motoarelor cu ceramica).Amplificarea sau diminuarea trasaturilorExemplu: personajele din basme si povestiri (uriasii si piticii).Multiplicarea sau omisiuneaExemplu: balaurul cu sapte capete, ciclopul.Diviziunea si rearanjareaExemplu: Divizarea unor functii umane complexe si realizarea tehnica doar a unora dintre ele (bratul mecanic din robotica).InversareaExemplu: slep-remorcherCombinareaExemplu: contopirea intr-un intreg a unor elemente disparate (sfinxul).TranspozitiaExemplu: situarea mentala sau afectiva in locul unei alte persoane (personajele interpretate de actori).TipizareaExemplu: redarea generalului prin particular (avaritia lui Hagi Tudose).SchematizareaEste utila in tehnica si arhitectura dar si in caricatura.AnalogiaUtilizata in tehnica si stiinta (structura atomului similara cu a sistemului solar).3.Formele imaginatiei3.1In functie de prezenta sau absenta intentiei:Imaginatia este neintentionata (involuntara, spontana) visul din timpul somnului, reveria;Intentionata (voluntara) imaginatia reproductiva, creatoare, visul de perspectiva.3.2Dupa prezenta sau absenta filonului creativ:Forme primitive, spontane halucinatii, vis, reverie;Usor constructive (voluntare) tind spre creativ;Foarte constructive (voluntare) creatoare prin excelenta;Facem cateva precizari pivind cateva forme ale imaginatiei:Visul din timpul somnuluiIn starea de somn paradoxal apar o inlantuire de imagini, emotii si reflectii pe care subiectul nu le poate dirija si par uneori haotice si absurde. Imaginile din vise au uncaracter scenic.Visele au uncaracter activ(se produc combinari si reorganizari ale informatiilor care conduc la solutionari ale problemelor);caracter simbolic(pot fi descifrate demers realizat in anumite forme de psihoterapie, de exemplu in cea de factura psihanaliticaReveriaEste o visare in stare de veghe realizata intr-o stare de relaxare a persoanei. Poate constitui o modalitate de indeplinire pe plan fictiv a unor dorinte dar prelungirea ei poate fi daunatoare prin reducerea sau anularea initiativelor si a activitatii reale.Reveria de scurta durata stimuleaza creativitatea.Imaginatia reproductivaEste o forma activa, constienta si voluntara a imaginatiei prin care se pot reconstrui pe cale mintala realitati existente in prezent sau in trecut. Cu cat se apropie mai mult de real, cu atat este mai valoroasa.Poate fi xtreme de utila in procesul invatarii scolare.Imaginatia creatoareEste orientata spre ceea ce este posibil, spre nou, spre viitor. Dupa cum arata Popescu-Neveanu, este stimulata de motive si atitudini creatoare: interesul pentru nou, trebuinta de autorealizare, increderea in posibilitatile proprii, tendinta spre necunoscut etc.4.Modalitati de manifestare a imaginatiei in ontogenezaStudiile de psihologia dezvoltarii au surprins forme diferite de manifestare a imaginatiei la copii si adolescenti. In jurul varstei de sapte ani incepe delimitarea intre lumea imaginara si lumea reala, perceptibila. Scolarul mic prezinta cateva particularitati ale imaginatiei: fabuleaza; se identifica cu rolurile in timpul jocului; reconstituie in plan mintal continutul textelor literare; isi imagineaza figurile si evenimentele istorice; exprima intentii creatoare prin realizari grafice si cromatice.In imaginatia scolarilor de varsta mijlocie si mare se produc modificari exprimate prin perfectionarea mijloacelor reproductive, dar si prin intensificarea creativitatii, modificari exprimate in diferite sfere de activitate (literara, artistica, tehnica constructiva, sportiva, muzicala, etc.).Schimbarile inregistrate se datoreaza unor factori afectivi-motivationali, sunt influentate de sistemul relatiilor sociale si de scara de valori culturale la care adera si pe care le asimileaza preadolescentii si adolescentii.La varsta adolescentei, alaturi de modificarile de ordin biofiziologic se produce maturizarea proceselor cognitive (devin capabili de construire de sisteme sau teorii, dupa J. Piaget) iar pe plan socio profesional are loc invatarea rolurilor profesionale si sociale. Toate aceste modificari isi pun amprenta pe procesul imaginativ, care este influentat in mare masura de tendintele de natura afectiv motivationala (atractii, nazuinte, preferinte, dorinte, proiecte, idealuri de viata etc.).Relatia dintre imaginatie si celelalte procese psihiceSpecificul imaginatiei deriva tocmai din relatia ei cu celelalte procese psihice (Figura 1). Astfel, procesele senzoriale si memoria ii furnizeaza material, ii pastreaza si reactualizeaza produsele. Cu cat experienta anterioara este mai bogata, cu atat imaginile perceptive si imaginile din reprezentare sunt mai vii, iar produsele imaginatiei sunt mai ample si mai complexe. O relatie evidenta este intre gandire, limbaj si imaginatie. De fapt, imaginatia este o combinatie intre datele senzoriale si generalizarile logice si abstracte, care combinatie se realizeaza cu ajutorul cuvantului ce vehiculeaza imaginea in raport cu o idee directoare.

Flux informationalIntre imaginatie si procesul cunoasterii obiective nu exista raporturi de opozitie, chiar daca unii psihologi (Th. Ribot) sustin ca imaginatia ar fi subiectiva, personala, antropocentrica si pornita din interior.Functiile cognitive ale imaginatiei sunt relevate mai ales in procesul de asimilare al cunostintelor:Reprezentarile imaginatiei (de reconstituire si anticipatoare) contribuie la imbogatirea sferei de reprezentare a lumii inlocuind unele date perceptive inaccesibile;Mediaza trecerea de la senzorial spre logic la diferite niveluri, pe masura rationalizarii imaginatiei;Contribuie la formarea notiunilor si asigura intelegerea unor fenomene;Combinarile imaginative pot sa determine o denaturare a intelegerii sau chiar o piedica in constituirea notiunilor stiintifice cand se abuzeaza de reprezentarile imaginatiei.Procesul de asimilare a cunostintelor datorita diferitelor discipline scolare (literatura, istoria, stiintele naturale, geografia, geometria) contribuie la randul sau la stimularea imaginatiei reproductive si anticipatoare. EMBED Word.Document.8 \s

_1480009985.docAutorul

Definirea creativitii

E. P. Torrance (1962)

Creativitatea este procesul modelrii unor idei sau ipoteze, al testrii acestor idei i al comunicrii rezultatelor.

J. S. Bruner (1962)

Creativitate este o transcendere a informaiei prin elaborarea unor sisteme de codare eficiente i aplicabile la informaia dat.

M. Bejat (1971)

Prin creativitate se nelege, de obicei, capacitatea gndirii umane de a gsi soluii noi, de a da natere unor idei sau unor lucruri necunoscute anterior (cel puin pentru individ).

J. L. Suller

J. Aizzielle

(1987)

Actul creativ este o form special de interaciune ntre procesele de gndire primar i secundar

C. Lvy Leboyer

(1999/2007)

Aptitudine complex, distinct de inteligen i de funcionare cognitiv, i existent n funcie de fluiditatea ideilor, de raionamentul inductiv, de anumite caliti perceptive i de gndirea divergent n msura n care ea favorizeaz diversitatea soluiilor i rezultatelor.