85
Educația pentru sănătate în mediul școlar Alegerea, elaborarea și dezvoltarea unui proiect Sandrine Broussouloux Nathalie Houzelle-Marchal

Educația întru sănătate

Embed Size (px)

DESCRIPTION

EDUCATIA PENTRU SANATATE

Citation preview

Page 1: Educația întru sănătate

Educația pentru sănătate

în mediul școlar

Alegerea, elaborarea și

dezvoltarea unui proiect

Sandrine Broussouloux

Nathalie Houzelle-Marchal

Page 2: Educația întru sănătate

Autori

- Sandrine Broussouloux, delegată, Institutul național de prevenire și de educație pentru sănătate (Inpes)- Natalie Houzelle-Marchal, delegată, Institutul național de prevenire și de educație pentru sănătate (Inpes)

Cu concursul

- ministerului Educației naționale, al Învățământului superior și al Cercetării, Direcția generală a învățământului școlar, comisia de propagare sanitară și socială și a prevenirii (Félicia Narboni, responsabila de dosarul ”Educația pentru sănătate și sexualitate” și Nadine Neulat, șefa comisiei)

- ministerului Sănătății și al acțiunilor de Solidaritate, Direcția generală a sănătății, comisia ”Sănătatea populațiilor, precaritate și excludere” (Anne-Marie Servant, responsabila de dosarul ”Sănătatea tinerilor”)

Mulțumiri

Mulțumim cordial pentru re-lectura lor atentă și precizările aduse, d-lor :

- Christine Ayrault, medic din cadrul Educației naționale, departamentul Yvelines, Academia din Versailles- Françoise Benedict, infirmieră consilieră tehnică pe lângă rector, Academia din Créteil- Monique Baudry, delegată, responsabilă de prevenire în cadrul Delegației interministeriale de luptă contra

drogurilor și a toxicomaniei (Dildt)- Pierre-Loïc Denichou, director de școală cu ciclu primar și gimnazial, Langolen, departamentul Finistère- Michel Dépinoy, director pe lângă directorul general, Inpes- Didier Jourdan, profesor la mai multe universități, Institutul universitar de formare a învățătorilor din

Clermont-Ferrand- Annick Fayard, directoare de dezvoltarea educației pentru sănătate și a educației terapeutice, Inpes- Christine Kerneur, infirmieră consilieră tehnică la Direcția generală a învățământului școlar, ministerul

Educației naționale- Geneviève Le Menn, infirmieră consilieră tehnică adjunctă, Inspecția academică din Essone- Annie-Claude Marchand, șefa departamentului ”Parteneriate și dezvoltare regională” în cadrul Direcției de

dezvoltarea educației pentru sănătate și a educației terapeutice, Inpes- Alain Mathy, director-adjunct de liceu, Pantin, Academia din Créteil- Jean-Louis Michard, inspector general al Educației naționale în Științe ale vieții și ale Pământului- Alain Monot, director onorific de colegiu, Academia din Orléan-Tours- Armelle Namy, directoare de grădiniță, Alfortville, departamentul Val-de-Marne- Jean-Luc Naud, director de colegiu, Épernay, Academia din Reims- Éric Pateyron, director de școală cu ciclu primar și gimnazial, Nanterre, departamentul Hauts-de-Seine- Brigitte Tastet, medic consilier tehnic pe lângă rector, Academia din Créteil- Jeanne-Marie Urcun, medic consilier tehnic la Direcția generală a învățământului școlar, ministerul Educației

naționale- Christiane Veyret, adjunctă a șefului de birou la Direcția generală a învățământului școlar, ministerul Educației

naționale - Claudine Vigier, infirmieră consilieră tehnică, Inspecția academică din Lozère

Mulțumim, pentru contribuție la ilustrarea etapelor de abordare a unui proiect, grupului de lucru ”Mediul școlar” condus de Federația națională de educație pentru sănătate (Fnes) și în mod special lui:

- Valérie Godet, responsabilă de proiect, Codes din Somme- Marie-Laure Kergadalan, responsabilă de proiect, Codes din Alpes-de-Haute-Provence

- Françoise Maître, directoare, Codes din Ardennes

Bibliografie și fonduri

Page 3: Educația întru sănătate

- Olivier Delmer, documentarist, Inpes- Catherine Lavielle, documentaristă, Inpes

SUMAR

Page 4: Educația întru sănătate

Prefață

Mod de utilizare

Introducere: Educația pentru sănătate în școală

Domeniul educației pentru sănătate în școală

A acționa în educația pentru sănătate: pârghiile de acțiune

De la idee la acțiune: alegerea și conducerea unui proiect

Etapa 1: constituirea echipei și implicarea partenerilor

Fișa №: 1: Echipa de proiect

Fișa №: 2: Parteneriatul

Etapa 2: Analiza situației și fixarea obiectivelor

Fișa №: 3: Analiza situației și definirea priorităților

Fișa №: 4: Obiectivele

Etapa 3: Realizarea unui proiect

Fișa №: 5: Planificarea și monitorizarea proiectului

Fișa №: 6: Finanțarea

Fișa №: 7: Intervenienții externi

Fișa №: 8: Organizarea și conducerea unui grup de elevi

Fișa №: 9: Instrumentele de intervenție

Etapa 4: Evaluarea și comunicarea

Fișa №: 10: Evaluarea

Fișa №: 11: Comunicarea și valorificarea proiectului

Ilustrațiile etapelor de desfășurare de proiect

Ilustrația №: 1

Ilustrația №: 2

Ilustrația №: 3

Ilustrația №: 4

Să știm mai mult despre educația pentru sănătate

De la sănătate la promovarea sănătății

Educația pentru sănătate în mediul școlar

Page 5: Educația întru sănătate

Prevenirea

Pentru a merge mai departe : bibliografie și structuri mijloace/resurse

Bibliografie

Structuri mijloace/resurse

Sigle

Prefață

Sarcina cea dintâi a școlii este de a transmite cunoștințe. Totuși, pentru că există o legătură reală între sănătate și instruire, pentru că instituțiile școlare sunt frecventate zilnic de toți copiii, e și de datoria școlii – spațiu de socializare șe de practicare a cetățeniei – de a avea grijă de sănătatea lor și de a-i ajuta să adopte comportamente ce ar ocroti-o manifestând respect față de ei înșiși, față de alții și față de mediul înconjurător.

Sănătatea și educația sunt deci strâns legate și constituie împreună soclul pe care sprijină o dinamică a reușitei: educația contribuie la menținerea sănătății iar sănătatea oferă condițiile necesare instruirii. Deci luarea în sarcină a sănătății elevilor este problema nu doar a câtorva specialiști, ci privește ansamblul comunității educative. De aceea Școala trebuie să asigure elevilor, pe tot parcursul școlarității lor, o educație pentru sănătate în interconexiune cu instruirea.

Luarea în sarcină a sănătății de către Școală este înscrisă în numeroase texte oficiale. În 2003, ea făcut obiectul semnării unui contract-cadru între ministerul responsabil de educație și al celui responsabil de sănătate care se integrează într-un program cincinal de prevenire și de educație pentru sănătate. Această dinamică este amplificată, la început de an școlar 2006, prin dispozițiile decretului cu privire la funcționarea Instituțiilor publice locale de învățământ (Ipli) care înscriu Comitetul de educație pentru sănătate și pentru cetățenie (Cesc) în conducerea fiecărei instituții școlare de gradul doi. Astfel, una din sarcinile Cesc-ului este de a defini un program de educație pentru sănătate, pentru sexualitate și de prevenire a comportamentelor cu risc.

În pofida acestui progres și a implicării fiecăruia în promovarea educației pentru sănătate în sânul elevilor, dezvoltarea ei mai întâmpină dificultăți: numărul de acțiuni structurate și perene rămâne limitat, iar eficacitatea lor rămâne greu de evaluat în termeni de sănătate publică. Anume în acest context Institutul național de prevenire și de educație pentru sănătate (Inpes) și Direcția generală a învățământului școlar s-au angajat încă din 2003 într-un parteneriat activ, una dintre finalități ale căruia este de a înlesni realizarea educației pentru sănătate în instituțiile școlare, în special prin oferirea unor instrumente de intervenție, de documente informative și de suporturi metodologice.

Lucrarea de față este deci rodul unei munci colective. Conceput ca un instrument de însoțire al echipelor educative și al intervenienților dornici să întreprindă acțiuni de educație pentru sănătate, acest ghid metodologic prezintă diferitele etape ale mersului unui proiect și propune exemple de activități concrete. El este completat de referințe documentare.

Ne exprimăm dorința ca el să fie un adevărat sprijin întru aplicarea și dezvoltarea activităților de educație pentru sănătate în instituțiile școlare. Totuși, el își va dobândi cu adevărat rostul doar dacă fiecare dintre actori și-l apropriază și îl adaptează la practica lui profesională, cât și la contextul particular al fiecărei instituții.

Directorul general al Inpes Directorul general al învățământului școlar

Philippe Lamoureux Rolland Debbasch

Page 6: Educația întru sănătate

Modul de utilizare

Concepută și realizată cu actori din cadrul Educației naționale, această lucrare este un instrument de însoțire pentru echipele educative și intervenienții dornici să întreprindă acțiuni de educație pentru sănătate în mediul școlar. Deși se adresează cu precădere cadrelor din Educația națională, ea poate fi utilă tuturor persoanelor care participă la realizarea unui proiect de sănătate în mediul școlar (membri ai unor asociații, părinți etc.)

Metodologia de proiect descrisă aici este foarte clasică, dar a fost ilustrată în funcție de specificitățile mediului școlar. Obiectivul este acela de a se putea adresa concomitent cadrelor de treapta întâia și a doua, în pofida diferențelor de organizare a școlilor, colegiilor și liceelor. Unele puncte metodologice sunt mai potrivite unui tip de organizare decât altuia. De exemplu, noțiunea de ”echipă educativă” este mai adaptată unui colegiu sau liceu decât unei grădinițe.

Acest ghid orientat spre acțiune conține patru părți:

- partea întâi, miezul lucrării, prezintă principalele etape de desfășurare a unui proiect de educație pentru sănătate în mediul școlar. Un șir de fișe detaliază o parte sau totalitatea etapei de proiect. Această structurare pe fișe permite mai multe lecturi: o lectură lineară, etapă cu etapă; o lectură mai punctuală, pe fișă, în funcție de stadiul de avansare al proiectului și de nevoile echipei de proiect;

- partea a doua ilustrează etapele mersului înainte al proiectului pornind de la cele patru acțiuni concrete desfășurate în mediul școlar;

- partea a treia, mai teoretică, reamintește noțiunile principale folosite în educația pentru sănătate;- anexele propun o bibliografie și o listă de structuri mijloace pentru a merge mai departe.

Page 7: Educația întru sănătate

Introducere

Educația pentru sănătate în școală

Ministerul responsabil de Educația națională definește obiectivele politicii de sănătate în favoarea elevilor. Aceste orientări sunt enunțate în proiecte academice1, departamentale, de instituție, și de școală.

CÂMPUL EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN ȘCOALĂ

Educația pentru sănătate2 în Școală3 ” își propune să ajute pe orice tânăr să însușească progresiv mijloacele de a face alegeri, de a adopta comportamente responsabile, atât față de el însuși cât și față de ceilalți și față de mediul ambiant. În felul acesta ea permite de a-i pregăti pe tineri să-și exercite cu responsabilitate calitatea de cetățean, într-o societate în care problemele sănătății constituie o preocupare majoră. Nici simplu discurs asupra sănătății, nici doar un aport de informații, ea are drept obiectiv dezvoltarea competențelor. ”4

Ea își propune să răspundă mizelor educative, mizelor actuale de sănătate publică și, mai larg, mizelor ce se referă la societate, la valorile și instituțiile sale, dar în același timp trebuie să se adapteze la așteptările și la nevoile elevilor. Înrădăcinarea ei rezidă efectiv în luarea în considerare a preocupărilor lor și în responsabilizarea lor: participare activă, însușire a regulilor de viață împărtășite, respectul reciproc...

Educația pentru sănătate participă la dobândirea progresivă de cunoștințe și de competențe ce vor permite elevilor să facă alegeri înțelepte și responsabile în materie de sănătate. Prin exigențele ce-i sunt proprii referitor la prevenire, la responsabilitate, la respectul individual și social și de formare a tinerilor pentru viața contemporană, ea se alătură astfel obiectivelor de educație civică.

Educația pentru sănătate în proiectul de instituție

Fiecare instituție școlară, sub responsabilitatea șefului de instituție, definește în cadrul proiectului său modalitățile particulare de realizare a obiectivelor privind educația pentru sănătate și cea civică.

În sânul instituției școlare, educația pentru sănătate se referă la ansamblul comunității educative, fiind sprijinită de competențele specifice ale cadrelor din sănătate și serviciile sociale. Ea este concepută în cadrul unui proces educativ global și coerent. Acesta integrează predarea diferitor discipline (ale căror programe de instruire propun un ”soclu” de cunoștințe necesare pentru dezvoltarea gândirii elevilor privind sănătatea lor), elementele constitutive ale vieții școlare (primirea, organizarea cadrului de muncă, folosirea localurilor, alimentarea, internatul...), cât și Comitetul de educație pentru sănătate și civism (CESC6).

Educația pentru sănătate în afara instituției școlare

Într-o logică de complementaritate, Școala poate găsi susținători și intermediari care nu țin de misiunile sale, și trebuie să dezvolte parteneriate7 privilegiate cu cei din jurul său, atât la nivel local cât și regional. De exemplu, Contractul educativ local (CEL) constituie un sistem adaptat activităților de educație pentru sănătate în domeniul perișcolar.

”Comunitate” și ”sănătate comunitară”

Page 8: Educația întru sănătate

Termenii ”comunitate” și ”comunitar” merită câteva explicații prealabile. În Franța, unde societatea este adeseori privită ca un ansamblu omogen și indisociabil, acești termeni sunt adeseori asimilați ”comunitarismului”, acest fenomen de fragmentare a societății în grupuri etnice, religioase, sociale, sexuale...

În alte țări, termenul ”comunitate” are o cu totul altă accepție. El denumește ”un grup de indivizi care împărtășesc interese, aspirații sau sisteme de valori comune”8. O comunitate poate fi geografică și temporară. Ceea ce o deosebește de o colectivitate, este ”atașamentul neimpus al indivizilor, al unora față de alții, care îi face să împărtășească valori comune și să organizeze activități”9.

În Franța, persoanele care frecventează școlile sau instituțiile școlare (și chiar un bazin de educație10) nu pot fi considerate drept o ”comunitate” în sensul strict al cuvântului.Totuși, întrunirea unor indivizi într-un același loc, relațiile și legăturile ce se creează contribuie la identificarea unui grup. Acest grup poate astfel să se mobilizeze pentru propria sănătate și să-și asume inițiativa unor proiecte de ”sănătate comunitară”. ”Există sănătate comunitară atunci când membrii unei colectivități geografice sau sociale reflectează în comun asupra problemelor lor de sănătate, exprimă nevoile lor prioritare și participă activ la stabilirea, la desfășurarea și la evaluarea activităților celor mai în stare să răspundă acestor priorități.”11 Astfel vorbim despre ”comunitatea științifică”, ori despre ”comunitatea universitară”. ”Sănătatea comunitară” implică concomitent grupurile de populație, cadrele din sănătate și autoritățile locale.

Interacțiunea cu politicile de sănătate publică

În Franța, un parteneriat leagă actorii politicilor academice pentru sănătate și pe cei de planuri regionale de sănătate publică. Într-adevăr, problemele privind sănătatea tinerilor țin în același timp de mize educative și de sănătate publică. La nivel național, acest parteneriat este concretizat printr-un contract-cadru de sănătate publică semnat pe 17 iulie 2003 între ministerul având în sarcină Educația națională și ministerul având în sarcină Sănătatea, care definește un program anual de activități considerate prioritare.

Sănătatea publică și politica de sănătate publică

Sănătatea publică se prezintă ca o abordare colectivă a activităților ce vizează sănătatea. ”Sănătatea publică nu se contrapune sănătății private. Dacă ea se referă înainte de toate la gestionarea problemelor de sănătate la nivel colectiv, aceasta nu înseamnă că ea neagă specificitățile unei experiențe de viață și nevoile fiecăruia. Ba dimpotrivă, satisfacerea nevoilor individuale este în centrul preocupărilor pentru sănătatea publică. Sănătatea publică este un domeniu de activitate al cărei obiectiv este îmbunătățirea sănătății populației. Ea este un ansamblu de cunoștințe și de deprinderi ce se situează între managementul sănătății și exercitarea profesiei medicale.” 12

În august 2004, parlamentul francez a adoptat o nouă lege de orientare în sănătatea publică13 care reorganizează politica de sănătate. Domeniile ce țin de politica de sănătate sunt definite acolo, e vorba de:

- supravegherea și observarea stării de sănătate a populației și a factorilor ce o determină;- lupta contra epidemiilor;- prevenirea maladiilor, traumatismelor și invalidităților;- ameliorarea stării de sănătate a populației și a calității vieții la persoanele bolnave, handicapate și dependente;

ameliorarea informării și a educației pentru sănătate a populației; organizarea de dezbateri publice pe probleme de sănătate și de riscuri sanitare;

- identificarea și reducerea eventualelor riscuri pentru sănătate legate de factorii de mediu și de condițiile de muncă, de transport, de alimentație sau de consumul de produse și servicii susceptibile să o altereze;

- reducerea inegalităților de sănătate prin promovarea sănătății, prin dezvoltarea accesului la îngrijire medicală și la diagnostic pe întreg teritoriul;

- calitatea și siguranța serviciilor medicale și a produselor de îngrijire a sănătății;- organizarea sistemului de sănătate și capacitatea lui de a răspunde la nevoile de prevenire și de preluare în sarcina sa a

maladiilor și handicapurilor;- demografia profesiilor din sănătate.

Page 9: Educația întru sănătate

Această lege de orientare în domeniul sănătății publice – care prevede cinci planuri strategice, între care Planul național de luptă contra cancerului sau Planul național de luptă pentru a limita impactul asupra sănătății a factorilor de mediu – stabilește regiunea ca nivel teritorial optim de planificare a acțiunilor și de coordonare a actorilor. Ea crează structurile ce permit dezvoltarea și înfăptuirea coordonată a activităților la nivelul fiecărei regiuni.

- un Plan regional de sănătate publică (PRSP), cadru de referință a politicii de sănătate publică a Statului în regiune, fixează programele și măsurile (fiecare PRSP va trebui să conțină printre altele un program de sănătate școlară și de educație pentru sănătate și Schema regională de educație pentru sănătate14);

- un Grup regional de sănătate publică (GRSP) aplică programele de sănătate definite de PRSP15. Educația națională este reprezentată în cadrul GRSP-urilor;

- o Conferință regională de sănătate (CRS), instanță de punere în acord a actorilor, contribuie la definirea obiectivelor de sănătate publică și la evaluarea programelor ce alcătuiesc Planul regional de sănătate publică.

FIGURA №: 1

Politica regională de sănătate publică Grup regional de sănătate publică (GRSP)

- Reprezentantul Statului în regiune Un reprezentant al ministrului responsabil de - Asigurare de boală Educația națională membru de drept al GRSP (rector) - Colectivități locale

Formulează avize și propuneri asupra programelor face dări de seamă realizează

Conferința regională de sănătate (CRS) --- urmează --- Plan regional de sănătate publică (PRSP)

Conține obligatoriu trei programe Și mai conține

Program regional pentru Programul de prevenire Programul de sănătate Măsuri și programe tematice bazate pe

accesul la prevenire și la a riscurilor legate de școlară și de educație priorități regionale și care țin cont de

îngrijiri a persoanelor starea generală a pentru sănătate programele naționale (alcool, tutun, cancer...)

celor mai nevoiașe mediului și de lucru

A ACȚIONA ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE:

PÂRGHIILE DE ACȚIUNE

Pentru a promova sănătatea, există un șir de pârghii de acțiune ce vizează concomitent determinanții ambientali și individuali ai sănătății. Aceste pârghii de acțiune sunt foarte eterogene dar trebuie totuși folosite în mod coerent și complementar. E vorba de:

- legea care, în materie de sănătate, este susceptibilă de a interveni pe două domenii: organizarea sistemului de îngrijire medicală și definirea orientărilor vizând politica de sănătate;

- ameliorarea cadrului de viață al populațiilor; - comunicarea cu marele public, al cărei obiectiv este ”să sensibilizeze o populație la cauzele mari de sănătate și

să contribuie la modificarea progresivă a viziunilor și normelor sociale”16;- acțiunile de prevenire sanitare, înscrise în câmpul biomedical, care vizează ”să împiedice apariția maladiilor,

ori să permită depistarea lor într-un stadiu precoce, înlesnind astfel tratamentul lor ”17 (vezi definiția clasică a prevenirei, p. ...113?);

- măsurile de educație pentru sănătate propriu-zise care, ”datorită unei însoțiri individuale sau comunitare, permit persoanelor și grupurilor să însușească anumite informații și să dobândească aptitudini pentru a acționa într-un sens favorabil sănătății lor și sănătății coletivității”18.

Page 10: Educația întru sănătate

Legea

Legea poate ”prescrie” comportamente favorabile sănătății. Dar ca orice prescripție, este mai eficace dacă este înțeleasă, acceptată și urmată de indivizii pe care îi vizează. Unele legi sunt lesne și repede acceptate de cel mai mare număr deoarece vin să legitimeze niște comportamente deja preexistente în mare măsură. Altele, dimpotrivă, necesită înainte de adoptarea lor un lung proces de evoluție a mentalităților. Așa a fost de exemplu în cazul capitolului ”tutun” al legii Evian (promulgată în 1991), a cărei aplicare ar fi fost cu siguranță mult mai problematică decât s-a adeverit dacă opinia publică nu ar fi fost alertată de mesajele oamenilor de știință, ale politicienilor și ale mediilor19. (Vezi textul în chenarul de mai jos).

LUPTA CONTRA TABAGISMULUI:

EVOLUȚIA MENTALITĂȚILOR PRECEDE LEGEA

- Până în 1950, marele public nu crede în toxicitatea tutunului. Dar în 1953, alarma este dată în presă: Paris-Match publică un articol de Raymond Cartier intitulat: ”O bombă venită din America: fiecare țigară costă o jumătate de oră de viață!” Ca o reacție la îngrijorarea crescândă, Seita (Serviciul de exploatare industrială a tutunurilor și a chibritelor, societate publică având sub control comercializarea tutunului) crează Grupul de studiu asupra fumului de tutun, sub egida Institutului de igienă (predecesor al Inserm).

- În 1958, mai mulți cercetători stabilesc o ”corelație sigură” între cancerul la plămâni și țigară. Dar ministrul Sănătății și Casa de asigurări de boală (Cnam) nu par să exprime temeri în legătură cu acest subiect.

- În 1970, Organizația mondială a sănătății califică țigara ”drept instrument al morții”. După care urmează un început de mobilizare. André Dufour de la Academia de medicină scrie că ”țigara este pentru o femeie gravidă o armă țintită spre copilul ei”. Totodată este denunțat și rolul serviciului militar, în decursul căruia țigările sunt vândute la preț mic tinerilor recruți. Abia doar în 1972 Casa de asigurări de boală(Cnam) ridică lupta împotriva toximaniilor (tutun, alcool și alte droguri) la rangul de priorități ale activității sale educative.

- În 1975, unul din primele sondaje ale agenției Sofres cu privire la tabagism arată că 85% dintre francezi afirmă că sunt informați asupra riscurilor. În 1976, legea Veil precizează că din acel moment este interzis fumatul într-un mare număr de locuri publice, în special în cele în care se găsesc tineri.

- Perioada 1981-1987 este marcată de eșecul relativ a unor campanii de opinie care reușesc să modifice imaginea fumătorului dar nu și să stăvilească creșterea consumului. Revista Le Monde constată în 1987: ”Astăzi copiii învață să fumeze nu în timpul serviciului militar ci pe băncile colegiilor, atât fetele cât și băieții.”

- În 1991, promulgarea legii Évin afirmă necesitatea de a-i proteja pe nefumători, în special prin autorizarea tutunului doar în locuri bine definite. În ceea ce privește mediul școlar, această lege prevede interdicția de a fuma în școli, colegii, licee, publice sau private, cât și în universități sau în instituții de învățământ profesional. Locurile frecventate de elevi, chiar și atunci când sunt descoperite, sunt nefumătoare (textele interzic deci unui șef de instituție să autorizeze pe elevi sau profesori să fumeze în timpul orelor de curs sau în curtea de recreație). Încăperi pentru fumători, deosebite de localurile de învățământ șe de cele rezervate profesorilor, pot fi puse la dispoziția personalului. În licee (atunci când localurile sunt aparte de cele ale colegiilor), în instituțiile de învățământ superior și de formare profesională, pot fi puse la dispoziția fumătorilor încăperi specifice, dar ele sunt accesibile doar elevilor care au peste 16 ani20. În 2006, guvernul a legiferat asupra interdicției pur și simplu de a fuma în locurile publice.

Campaniile de comunicare

Transmițând mesaje (informații, îndemnuri, recomandări...), activitățile de comunicare participă la construcția și la transformarea viziunilor privind o tematică de sănătate sau valorificarea unui comportament considerat favorabil sănătății.

În materie de comunicare (privind sănătatea sau alte teme), este esențial de a permite identificarea emițătorului sau a sursei mesajelor, mai ales pentru ca publicul să fie în măsură să aprecieze credibilitatea lor și pertinența lor. Referitor la temele de sănătate, aceste surse pot fi de natură diferită. Poate fi vorba:

Page 11: Educația întru sănătate

- de cercetători care lucrează asupra diferitor teme de sănătate;- de profesioniști din domeniul vizat;- de organisme publice (ministerul responsabil de Sănătate, Institutul național de prevenire și de educație

pentru sănătate, Casa națională de asigurări de boală a muncitorilor salariați, municipalități, consilii generale...);

- de întreprinderi private ale căror interese comerciale coincid mai mult sau mai puțin cu obiectivele de sănătate publică (vânzarea de substituienți nicotinici, de produse cu un conținut redus de grăsimi sau zahăr...).

Pentru a comunica cu marele public, mai mulți vectori pot fi utilizați: publicitatea (sub forma de spoturi televizate, de spoturi radio, de articole în ziare, de afișe...), relațiile cu presa care au drept obiectiv de a face ca anumite teme să fie preluate și comunicate de către media (televiziune, radio, presă, internet...), de a o alimenta, de a o limpezi, pe scurt, de a contribui la crearea unui ”fundal sonor” în jurul unui subiect pentru a sensibiliza opinia publică sau un grup mai restrâns de populație. Această sensibilizare via un discurs transmis de intermediari poate contribui la consolidarea activităților educative de proximitate. Ea poate de asemeni ușura aplicarea unor noi dispoziții legislative explicând obiectivele unei legi.

Și alte tehnici de comunicare pot fi utilizate, precum: editarea de suporturi de informație (mici afișe, pliante...), crearea de suporturi interactive (linii telefonice, site-uri internet...), etc.

Activitățile de comunicare pot fi punctuale, limitate în timp, ori să se întindă pe mai mulți ani, pentru a repeta unul și același mesaj sau dimpotrivă a-l face să evolueze în timp, în funcție de noile priorități, pentru a aborda noi teme sau pentru a atinge mai bine diferite categorii de public ținte. Dacă analizăm de exemplu evoluția în timp a campaniilor de comunicare ale Inpes-ului (ex-CFES 22) contra tabagismului, constatăm că s-a trecut de la un obiectiv larg de prevenire (cu slogane de tipul ”Fumatul nu e genul meu!”, CFES, 1991) la obiective mai specifice: devalorizarea imaginii sociale a fumătorului, revelarea toxicității componentelor țigării (”Țigara conține amoniac, acid cianhidric și acetonă”, Inpes, 2002), sensibilizarea asupra tabagismului pasiv (Inpes, 2004). Aceste mesaje au contribuit la modificarea viziunilor sociale privind tutunul și la facilitarea aplicării legii Évin. Este mult mai ușor astăzi pentru un nefumător să obțină să i se respecte drepturile într-un restaurant decât în cei dintâi ani de aplicare a acestei legi.

Altă particularitate a campaniilor de comunicare, ele pot să se înscrie într-un univers ”concurențial”. Exemplu: campania de comunicare a Inpes-ului din septembrie 2005 care însoțea Programul național nutriție-sănătate (PNNS)23 chema printre altele să se mănânce mai puține alimentelor dulci și să se reducă consumul băuturilor dulci. Această comunicare intervine într-un context în care întreprinderile agroalimentare de asemenea comunică pentru a-și promova produsele.

COMUNICARE ȘI SPIRIT CRITIC

Unul dintre obiectivele educației pentru sănătate în Școală este de a-i ajuta pe elevi să facă alegeri mai judicioase, pentru ei înșiși și prin ei înșiși, ținând cont de influențele mediului. Unul dintre mijloacele pentru a reuși în acest sens este acela de a le permite să-și dezvolte spiritul critic pentru ca ei să poată deosebi ceea ce, într-o activitate de comunicare, ține de de prevenire (cu o informație validată din punct de vedere științific), ori de o promovare comercială (pretextându-se un beneficiu pentru sănătate). Această deosebire nu e întotdeauna ușoară, din cauza ”bruiajului” practicat de unele comunicări care apelează de exemplu la mărturiile unor experți prezentați ca independenți.

Activitățile de prevenire

Activitățile de prevenire au drept scop ”să prevină apariția bolilor, ori să permită depistarea lor la un stadiu timpuriu, înlesnind astfel tratamentul 24” (vezi definiția ”clasică” a prevenirei p. 113-114). Întreprinse la scară mare, ele au incidență asupra asupra stării de sănătate a unei populații. Exemplu: politica vaccinală a făcut să dispară unele maladii iar Școala a jucat un rol de prim plan impunând respectarea obligativității unor vaccinări la momentul primei înscrieri.

Page 12: Educația întru sănătate

Alt exemplu: bilanțul de sănătate efectuat la grupele pregătitoare de grădiniță de către medici Educației naționale cuprinde depistarea timpurie a patologiilor și deficiențelor (fie acestea senzoriale, fizice, psihice sau cognitive) cât și a tulburărilor specifice de limbaj (oral, scris) pentru a repera aceste eventuale dificultăți și de a le lua în considerare în parcursul școlar al elevilor.

Ameliorarea cadrului de viață a populațiilor

Luarea în considerare a cadrului de viață contrbuie de asemeni la ameliorarea sănătății. Școala poate de exemplu să fie amenajată pentru a permite practicarea unor activități fizice; să propună orarii adaptate (timp suficient lăsat pentru mese și recreații); să furnizeze echipamente colective (sanitare etc.) și spații bine configurate (cantină izolată fonic, dormitor pentru elevii de la grupa mare de grădiniță...); să garanteze localuri care să respecte igiena și intimitatea elevilor.

Activitățile de educație pentru sănătate

” Educația pentru sănătate ajută fiecare persoană, în funcție de nevoile, de așteptările și de competențele sale, să înțeleagă informația și să și-o aproprieze pentru a fi în stare s-o folosească în viața sa. În acest sens, vulgarizarea și difuzarea cunoștințelor științifice nu sunt suficiente. În materie de activități de proximitate, educația pentru sănătate utilizează metode și instrumente validate care favorizează manifestarea persoanelor și le permite să fie asociate la toate etapele programelor, la alegerea priorităților la evaluare. Ea este accesibilă tuturor cetățenilor și are grija permanentă de a contribui la reducerea inegalităților sociale de sănătate. ”25

Activitățile de educație pentru sănătate sunt inițiative dezvoltate la nivel local, într-un cadru precis (o școală, de exemplu), pentru o populație dată. Ele nu se reduc doar la ședințele de informare având ca obiectiv un transfer de cunoștințe, ci se înscriu într-un demers educativ al cărui scop este de a face populația beneficiară să se implice activ întru propria sănătate, prin dezvoltarea de competențe specifice. Fișele prezentate în această lucrare au ca obiectiv de a oferi un sprijin metodologic pentru aplicarea unor astfel de activități în mediul școlar.

DE LA IDEE LA ACȚIUNE:

A ALEGE ȘI A CONDUCE UN PROIECT

Implementarea unui proiect de educație pentru sănătate într-o instituție de învățământ școlar se integrează și contribuie la nivelul său la realizarea politicii de sănătate publică. Îmbinarea lui cu o strategie de măsuri de prevenire ce depășește cadrul instituției ține de însăși esența proiectului. Pentru a oferi unui proiect cele mai mari șanse de a atinge obiectivele ce corespund unei ameliorări a stării de sănătate a populațiilor cărora el le este adresat, este necesar de:

- a-l îmbina cu politica de sănătate publică (tema proiectului se va înlănțui coerent cu principalele probleme de sănătate publică);

- a-l aplica potrivit unei metodologii de proiect care să-i garanteze toate șansele de a se desfășura cu succes până la finalizarea lui.

ALEGEREA TEMEI PROIECTULUI

Alegerea unei teme de proiect coerent cu marile orientări în sănătatea publică 26 ne trimite la contextul în care se va insera proiectul și la îmbinarea lui cu politicile de sănătate atât naționale cât și locale.

Dar ce temă să alegem? De cele mai dese ori stăm în cumpănă ce să alegem, într-atât de numeroase sunt temele ce ar putea face obiectul unor proiecte de sănătate în Școală. Desigur, uneori, o problemă de sănătate

Page 13: Educația întru sănătate

(violența, toximaniile...) poate să ocupe avanscena și să fie recunoscută ca prioritară de către toți actorii comunității școlare; și atunci alegerea acesteia se impune de la sine. De cele mai dese ori însă, mai multe subiecte, fiecare cu interesul său, pot constitui o bună tematică pentru a conduce un proiect de sănătate.

Pentru a identifica chestiunile ce urmează a fi examinate cu prioritate, ne putem sprijini pe criteriile ce le utilizează Înaltul Comitet al Sănătății Publice27 pentru a stabili problemele de sănătate prioritare în Franța, adaptându-le la contextul specific al Școlii: problema trebuie să fie gravă (în termeni de morbiditate sau de suferință), frecventă (afectând un număr mare de elevi sau în creștere semnificativă), să aibă un impact socio-economic asupra comunității școlare (consecințe asupra vieții elevilor, în familia lor sau la școală) și o bună percepție socială (recunoscut ca fiind o chestiune importantă ce trebuie luată în seamă). Existența unor posibilități de intervenție, în special în materie de prevenire (măsuri deja recunoscute ca fiind eficace, suporturi și documente de referință deja existente) este un criteriu important pentru a studia fezabilitatea proiectului.

Cea dintâi etapă a unui proiect de sănătate la Școală constă deci adesea în a trece în revistă, cu grila de criterii de mai sus, toate subiectele ”posibile”. Și, dincolo de intuiția de plecare, această muncă preliminară, va conferi întreaga sa legitimitate temei alese în final. Argumentația construită odată cu parcurgerea grilei va avea cu atât mult interes cu cât va putea constitui urzeala de prezentare a proiectului unor eventuali finanțatori, ori cel puțin instanțelor cu putere de decizie care ar urma să se angajeze în proiect, să-l susțină pentru ca el să se realizeze (șef de instituție, consilier tehnic pe lângă rectori...)

ETAPELE ABORDĂRII PROIECTULUI

Buna desfășurare a unui proiect depinde în mare parte de metoda folosită pentru a-l construi și a-l pregăti. A alcătui fără grabă o echipă răspunzătoare de proiect, a construi un parteneriat, a realiza o analiză pertinentă a stării de lucruri,- toate acestea îți permit nu numai să ai câștiguri în momentul organizării activității, dar și să ameliorezi eficacitatea activității.

Acest ghid își propune să limpezească abordarea ce trebuie aplicată pentru a conduce un proiect de educație pentru sănătate în mediul școlar. Metoda desfășurată în această lucrare se descompune în patru etape mari:

- etapa 1: ”Constituirea echipei și implicarea partenerilor”- etapa 2 : ”Analiza situației și fixarea obiectivelor”- etapa 3 : ”Realizarea proiectului”- etapa 4: ”Evaluarea și comunicarea”

Pentru a ușura lectura, etapele sunt prezentate liniar. Această succesiune rămâne artificială, deoarece în practică fiecare dintre etape interacționează cu celelalte și trebuie reajustată în funcție de stadiul de avansare a proiectului. De exemplu: comunicarea poate începe încă din momentul analizării situației, evaluarea se pregătește încă din momentul stabilirii obiectivelor...

Mereu cu gândul la claritate, fiecare etapă este subîmpărțită în fișe practice (11 fișe practice în total).

Fiecare dintre aceste fișe este alcătuită din două părți:

- ”Ceea ce trebuie reținut” : prezentare sintetică a unei probleme de metodă;- ”Pentru a merge mai departe”: descrierea unui mecanism, a unui instrument/mijloc (de acțiune), a unei

tehnici.

ETAPA 1CONSTITUIREA ECHIPEI ȘI IMPLICAREA PARTENERILORFișa №: 1: Echipa proiectFișa №: 2: Parteneriatul

Page 14: Educația întru sănătate

FIȘA № 1: ECHIPA PROIECT

Ceea ce trebuie reținut

Existența unei echipe – întrunind toate persoanele care vor participa la elaborarea proiectului, la monitorizărea și valorificarea lui – permite de a defini un proiect comun, de a fixa niște obiective șe de a repartiza sarcinile. Ea fixează un cadru împărțit al activității și constituie un factor de reușită sporit.Cel mai adesea, mai multe echipe coexistă, fiecare având propriile sale prerogative:

- comitetul de conducere;- comitetul de monitorizare;- echipa proiect...

A anima și a mobiliza echipa în timpO echipă, mai cu seamă dacă întrunește un număr mare de persoane, nu este un ansamblu omogen: fiecare are un rol ce trebuie precizat. De foarte multe ori, în sânul echipei, vom putea distinge un nucleu stabil, motorul grupului, și persoane a căror implicare este mai specifică sau tehnică. A alcătui împreună ”o foaie de parcurs” pentru a identifica funcțiile ce urmează a fi repartizate între diferiții participanți plasează din capul locului activitatea într-un cadru federativ. Pe de altă parte, pentru a garanta bunul mers al proiectului, un coordonator responsabil de organizarea întâlnirilor (care să rezerveze o sală, să trimită invitațiile, ordinea de zi, apoi darea de seamă, să țină caietul de bord28) trebuie să fie identificat în mod clar. Repartizarea sarcinilor în sânul echipei permite de a diminua timpul pe care fiecare îl consacră acestui lucru, de a o structura, și de a înlesni însușirea proiectului de cât mai mulți oameni. Este un element strategic ce contribuie la mobilizarea unei echipe în timp.

Echipa și partenerii săi

Anumite proiecte necesită mobilizarea unor resurse din afara instituției școlare. Alegerea acestor parteneri29 se face în funcție de competenție și de complementaritatea lor în raport cu proiectul (suport metodologic sau tehnic, sprijin financiar, preluarea anumitor intervenții...). Partenerii pot aparține de comunități teritoriale, de organisme de sănătate, de asociații agreate30...Părinții sunt parte interesată a comunității educative. Rolul lor este important și integrarea lor în echipa proiect – mai ales în grădinițe și școala primară – este de dorit. Deoarece famailia este primul cadru educativ al copilului, ea este un partener privilegiat ce trebuie neapărat asociat oricărei activități de educație pentru sănătate. Reprezentările și comportamentele de sănătate ale copiilor sunt influențate în primul rând de deprinderile de viață în familie, și orice măsură va fi cu atât mai eficace cu ar putea fi preluată de părinți.

Echipa, proiectul și vizibilitatea lor în instituție

Formalizarea constituirii echipei ameliorează vizibilitatea ei. În mod concret, prezentarea proiectului în consiliul școlii sau consiliul administrației îl înscrie în viața instituției școlare . În colegii și licee, Comitetul de educație pentru sănătate și civism (CESC) poate constitui în mod legitim nucleul echipei proiect. În liceu, Consiliul delegaților pentru viața liceeană (CVL) este consultat în momentul inițierii unor proiecte în educația pentru sănătate.

Page 15: Educația întru sănătate

În toate cazurile, înscrierea în unul din aceste mecanisme dă vizibilitate proiectului și permite să fie racordat la proiectul școlii sau al instituției.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Comitetul de educație pentru sănătate și civism (CESC)

Comitetul de educație pentru sănătate și civism reunește, sub președinția șefului instituției, cadrele din educație, cele sociale și din sănătate ale instituției, cât și reprezentanți ale celor din învățământ, părinți și elevi (acești reprezentanți sunt desemnați de șeful instituției la propunerea membrilor consiliului de administrație aparținând de categoriile respective, cât și de reprezentanții comunei și ai colectivității de arondare în sânul acestui consiliu). În funcție de subiectele dezbătute, CESC-ul poate asocia alți membri ai comunității educative, instituțiile de stat interesate și alți parteneri capabili să-și aducă contribuția la aceste lucrări.CESC-ul are următoarele misiuni:

- contribuie la educația civică; - pregătește planul de prevenire a violenței;- propune măsuri pentru a întări legăturile cu părinții aflați în dificultate și pentru a lupta contra excluderii;- definește un program de educație pentru sănătate și sexualitate și activități pentru prevenirea

comportamentelor de risc.

CESC-ul se întrunește la inițiativa șefului instituției sau la cererea consiliului de administrație.

TEXTE OFICIALE ȘI REFERINȚE PRIVIND CESC-ul

° Decretul №: 2005-1145 din 9 septembrie 2005 care modifică decretul №: 85-924 din 30 august 1985 cu privire la instituțiile publice locale de învățământ, articolul 20. JO №: 212 din 11 septembrie 2005.

° Circulara de aplicare privind CESC-ul în curs de publicare.

Consiliul delegaților pentru viața liceană (CVL)

Consiliul delegaților pentru viața liceană (CVL), prezidat de șeful instituției (cu un licean ca vicepreședinte), întrunește reprezentanți ai elevilor, ai cadrelor și ai părinților care reflectează împreună și formulează propuneri asupra subiectelor ce vizează viața cotidiană a liceului.

Misiunile CVL-ului sunt de trei categorii:

° să amelioreze condițiile de viață ale liceenilor: CVL-ul este locul unde sunt dezbătute toate chestiunile concrete ce au tangență cu viața instituției: regulament interior, sprijin școlar, orientare, organizarea timpului școlar, amenajarea spațiilor, igienă și securitate, viață asociativă, folosirea fondurilor liceului...;

° să promoveze dialogul între liceeni și adulții comunității educative: CVL-ul este un loc privilegiat de dialog și de relaționare interpersonală între liceeni și adulții comunității educative. Reprezentanții liceenilor se exprimă acolo liber. Își expun punctele lor de vedere și așteptările lor, evocă problemele și preocupările lor, fac schimb de idei, reflectează...;

° să asocize pe liceeni la deciziile consiliului de administrație: CVL-ul are împuternicirea de a face propuneri. Reprezentanții liceenilor emit avize, propun modificări și sugerează soluții care sunt transmise regulat către consiliul de administrație. Astfel elevii sunt mai bine asociați la procesul de luare a deciziilor. CVL-ul este consultat în mod obligatoriu și formulează propuneri în următoarele domenii:

- principiile generale de organizare a studiilor,

Page 16: Educația întru sănătate

- elaborarea proiectului instituției, - elaborarea sau modificarea regulamentului interior,- organizarea timpului școlar,- modalitățile generale de organizare a muncii personalului și de sprijinire a elevilor,- informația legată de orientare,- sănătatea, igiena și securitatea,- amenajarea spațiilor destinate vieții liceene, - organizarea activităților sportive, culturale și perișcolare/extrașcolare,- formarea reprezentanților elevilor, - condițiile de folosire a fondurilor liceului.

TEXTE OFICIALE ȘI REFERINȚE PRIVIND CONSILIUL DELEGAȚILOR PENTRU VIAȚA LICEANĂ

° Decretul №: 85 din 30 august 1985 modificat (art. 30,30-1, 30-2)

° Circulara №: 2004-116 din 15 iulie 2004: componența și atribuțiile CVL-ului.

Site internet de referință:http//www.vie-lyceene. education.fr/cvl/cvl./php

Proiectul de instituție

Proiectul de instituție îndeplinește trei cerințe complementare:

° exprimă în primul rând voința colectivă, favorizând totodată inițiativa individuală și răspunderea personală a fiecărui membru al comunității educative. În această calitate, el asigură convergența practicilor educative ale unei echipe didactice – a cărei existențe este indispensabilă pentru coerența ansamblului – respectându-se în același timp diversitatea metodelor aplicate de către fiecare cadru didactic care o alcătuiesc;

° exprimă apoi așteptările, voința de adaptare a instituției. Acest lucru presupune o comunitate de obiective între toți membrii săi. Și asta deoarece aceste obiective împărtășite se bazează pe niște valori ce depășesc cadrul instituției, iar instituțiile din preajmă mențin între ele relații întemeiate pe solidaritate;

° exprimă în fine o voință locală ce trebuie de asemeni să garanteze aplicarea și respectarea orintărilor definite de autoritățile Educației naționale. Proiectul de instituție este adresat autorităților academice care se asigură de coerența internă și veghează să fie respectate obiectivele academice și naționale. El conține mai multe aspecte ce nu pot fi concepute în mod independent unele de altele și care se exprimă printr-un program de măsuri.

TEXTE OFICIALE ȘI REFERINȚE PRIVIND PROIECTUL DE INSTITUȚIE

° Articolul L.401-1 din Codul educației

° Decretul №: 2005-1145 din 9 septembrie 2005 care modifică decretul №: 85-924 din 30 august 1985 privind instituțiile publice locale de învățământ (IPLI)

° Circulara №: 2005-156 din 30 septembrie 2005 privind îndeplinirea dispozițiilor decretului №: 85-924 din 30 august 1985 modificat privind IPLI. Aplicarea legii №: 2005-380 din 23 aprilie 2005 de orientare și de program pentru viitorul școlii și a legii №:

2005-32 din 18 ianuarie 2005 de programare pentru coeziunea socială

Proiectul academic

Academia este treapta administrativă ce permite de a exprima în regiune politica educativă definită de guvern. Ea permite de a se acționa în funcție de contextul local, în parteneriat cu colectivitățile teritoriale (comune pentru învățământul primar, departamente pentru colegii, regiuni pentru licee). Fiecare academie realizează o cercetare asupra stării de lucruri, apoi elaborează un proiect academic care ia în considerare sănătatea elevilor, în funcție de contextul local și de orientările ministeriale.

Page 17: Educația întru sănătate

Majoritatea acestor proiecte se elaborează pentru o perioadă de patru ani iar proiectele pot fi consultate pe site-urile internet ale academiilor.

FIȘA № 2:

PARTENERIATUL

Ceea ce trebuie reținut

În general, parteneriatul este un cadru definit de către profesioniști proveniți din diferite structuri care muncesc împreună pentru un scop comun. El își capătă concretizarea între comunitatea educativă și profesioniștii venind din structuri din afara Educației naționale : colectivități teritoriale, organisme de sănătate, asociații agreate... Fiecare partener contribuie la proiect cu competența sa particulară: metodologică, financiară, tehnică, strategică...

Munca în parteneriat necesită un timp de schimburi de păreri și de reflectare asupra împărțirii unui obiectiv comun, apoi de o încredințare reciprocă a competențelor și metodelor de muncă33.

Când și de ce să recurgem la munca în rețea sau în parteneriat?

Realizarea unui proiect în sânul unei instituții poate, în dependență de natura și obiectivele lui, câștiga dacă s-ar înscrie în cadrul unei munci în rețea sau în parteneriat care favorizează sprijinirea reciprocă și punerea în acord:

- a activităților desfășurate între prima și cea de-a doua treaptă pe un sector sau un bazin de educație;- a activităților desfășurate între școlile sau instituțiile de același nivel;- a activităților desfășurate într-o instituție școlară și activitățile întreprinse într-un cartier, un oraș, în cadrul

unor structuri de ajutorare perișcolare...;- a competențelor diferitor parteneri ”prevenire sănătate”;- a activităților desfășurate de cadrele didactice, personalul din sănătate și intevenienții exteriori.

Munca în parteneriat permite:

- de a beneficia de un ajutor metodologic pentru a alcătui un proiect, pentru a depune o cerere de subvenționare;

- de a identifica nevoile în termeni de formare/pregătire și, dacă este cazul, de a găsi un răspuns comun, ceea ce permite de a îmbogăți munca pluridisciplinară prin dezvoltarea unei culturi comune;

- de a cunoaște mai bine structurile susceptibile de a interveni pe lângă elevi;- de a face ca centrele resurse să se sprijine reciproc, de apune la dispoziție documente și mijloace de

intervenție în educația pentru sănătate;- de a constitui o rețea de profesioniști și de structuri la care te-ai putea adresa pentru a lua drept sarcină o

problemă de sănătate în aval de o activitate.Unele academii au elaborat carte de parteneriat ce pot fi cu folos consultate (în special pe site-urile lor de internet).

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Principalii parteneri pentru a realiza un proiect de sănătate sunt:

Comitetele de educație pentru sănătate (Cres în regiune și Codes în departamente)Lista comitetelor poate fi găsită pe site-ul Federației naționale a Comitetelor de educație pentru sănătate (http://www.fnes.info/) și pe cel al Inpes (http://www.inpes.sante.fr). De multe ori, comitetele și-au creat propriul site internet.

Page 18: Educația întru sănătate

Asociația națională de prevenire în alcoologie și adictologie (Anpaa) și rețeaua sa de comitete departamentalehttp://www.anpaa.asso.fr

Liga contra canceruluihttp://www.ligue-cancer.asso.fr/

Centrele de informare regionale și de prevenire a sida (Crips)http://www.lecrips.net/

Centrele de informare regionale asupra drogurilo și dependențelor (Cirdd)http://www.drogues.gouv.fr/

Mișcarea/asociația franceză pentru planningul familialhttp://www.planning-familial.org/

Centrele de planificare familială și de educație familialăNu există site internet național

Adosen (Activitate și documentare sănătate pentru Educația națională)http://www.adosen-sante.com

Profesioniști ai rețelelor de sănătate:Medici generaliști, dieteticieni/nutriționiști, dentiști.

ETAPA 2ANALIZA SITUAȚIEI ȘI FIXAREA OBIECTIVELOR

Fișa № 3: Analiza situației și definirea priorităților

Fișa № 4: Obiectivele

Fișa № 3: Analiza situației și definirea priorităților

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Analiza situației este o fază exploratorie ce permite de a identifica nevoile de sănătate ale comunității școlare, și plecând de la aceasta este posibil de a stabili prioritățile de activitate.

Page 19: Educația întru sănătate

Analiza situației

O îngrijorare întemeiată pe constatările unui învățător, ale unui consilier principal de educație (CPE), ale unei infirmiere, ale unei asociații de părinți de elevi... este adeseori la originea unui proiect de educație pentru sănătate. Totuși aceasta nu este de ajuns pentru a grupa o instituție în jurul unui proiect. Dar ea poate servi drept punct de plecare pentru o analiză mai subtilă a situației. Această fază de culegere de informații asupra unei tematici date va putea ține seama de:

- istoria instituției privind subiectul; - constrângerile legate de mediul școlar;- informațiile adunate în timpul adunărilor de grup (ale părinților, ale elevilor, ale cadrelor didactice...);- cadrul regulamentar (buletine oficiale, Codul educației);- proiectul de instituție, regulamentul interior; - numărul de adresări la infirmierie; - statisticile emise de soft-ul Signa34;- anchetele epidemiologice de sănătate pentru regiune sau departament;- etc.

Analiza informațiilor astfel colectate permite de a ”obiectiva” situația și de a stabili nevoile. Asocierea elevilor și a părinților la această fază de culegere de informații permite nu doar de a lua în calcul nevoile lor, dar de asemeni de a-i integra de la bun început, ceea ce favorizează o mai mare implicare din partea lor în desfășurarea proiectului.

Această analiză nu este totuși ușor de realizat: ea are nevoie de timp; ea necesită o distanțare față de activitatea cotidiană; ea se bazează pe folosirea unor tehnici calitative de culegere a informației preluate de la sociologie (observare, discuție de grup, analiză documentară, chestionar...) a căror utilizare necesită o anumită experiență. Iată de ce este judicios adeseori să-ți asiguri concursul profesioniștilor formați în acest domeniu. Intervenția lor poate aduce un sprijin metodologic foarte util pentru a alege modalitățile de culegere a informației.

Alegerea priorităților

Analiza situației va scoate la lumină un șir de nevoi care, cel mai adesea, nu vor putea fi luate toate în calcul, cel puțin în același timp. Se cuvine deci de a le ierarhiza pentru a stabili prioritățile de activitate. Alegerea priorităților trebuie să țină cont și de condițiile de punere în aplicare (resurse, finanțări...) și de gradul de mobilizare al instituției vizavi de această temă. Remiterea rezultatelor fazei de diagnostic tuturor persoanelor care au fost solicitate constituie deja o primă etapă de mobilizare.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Analiza situației va fi mai rodnică dacă mai multe tehnici35 vor fi utilizate. Această analiză va fi utilă în momentul evaluării pentru a măsura diferența între situația inițială și situația de după desfășurarea activității. Diferitele tehnici descrise ceva mai jos vor putea fi prezentate în cadrul proiectului la consiliul de administrație și la consiliul școlii.

Analiza documentară

După cum o indică și numele său, analiza documentară prevede studiul diferitor documente: proiectul de instituție, regulamentul interior, rapoarte ale diferitor consilii (consiliul de administrație, Consiliul delegaților pentru viața liceană, CESC, consiliul școlii), registre de apel, caietul de text al clasei, date înregistrate în softul Signa, consemnări privind numărul celor înscriși la demipensiune (grupă prelungită), numărul și natura adresărilor la infirmierie, sancțiunile și măsurile disciplinare, partea de inițiativă lăsată elevilor în alegerea activităților, formarea sau non a delegaților de clasă, participarea elevilor la gestiunea căminului...

Page 20: Educația întru sănătate

Aceată tehnică prezintă avantajul de a oferi informații obiective asupra unei teme. Dificultatea provine din trierea ce urmează a fi operată printre cantitatea de informații disponibile. Doar informația pertinentă pentru obiectivele proiectului trebuie reținută.

Observarea

Tehnică de colectare și de analiză a datelor verbale și non verbale, observarea permite de a aduna rapid informații asupra unui subiect. Există două tipuri mari de observare: observarea prin participare (observatorul face parte integrantă din mediul pe care îl observă) și observarea prin neparticipare (observatorul este în afara mediului observat, el este neutru). După ce obiectivele și subiecții observării au fost definiți, trebuie elaborată o grilă de observare.

Această tehnică prezintă avantajul că se pot colecta informațiile direct și se reduce distanța dintre între observator și subiectul observat. Ba mai mult, rezultatele sunt obținute aproape imediat. Totuși, rezultatele astfel obținute sunt mărginite la colectarea datelor vizibile și pot fi deviate de la realitate căci observatorul riscă să adopte punctul de vedere a subiecților studiați. Observarea este o tehnică interesantă când e vorba de analizat raporturile interpersonale și o situație cotidiană.

Chestionarul36

Este un instrument folosit frecvent pentru a colecta informații privind cunoștințele și comportamentele declarate ale membrilor comunității educative înainte de desfășurarea activității. Dacă același chestionar este utilizat după activitate, el va contribui la realizarea unei evaluări înainte/după. El își poate dovedi utilitatea atunci când numărul persoanelor anchetate este mare sau dacă se dorește obținerea de date cantitative.

În același timp, chestionarul este o tehnică care, contrar unei idei mult prea des răspândite, se poate ciocni de multiple dificultăți pe parcursul elaborării, desfășurării și exploatării sale. Într-adevăr, chestionarele sunt adeseori întocmite cu iuțeală, fără o adevărată reflectare privind pertinența fiecărei întrebări în parte. Acestea sun de cele mai dese ori prea numeroase și nu se dovedesc a fi toate utile în valorificarea finală a rezultatelor. În plus, nu trebuie subestimat timpul și tehnicitatea pe care o cer valorificarea datelor și punerea în ordine a rezultatelor. De aceea este util de a se apela la profesioniști formați pentru a conduce o anchetă până la finalizarea ei în bune condiții37.

Discuția colectivă sau ”Focus group”

Discuția colectivă permite de a aduna simultan diferite opinii asupra unei teme și de a desprinde consensurile și recomandările. Acest tip de discuție se caracterizează printr-o conducere non autoritară care incită participanții să-și exprime liber opiniile.

Avantajul acestei tehnici este că ea permite confruntarea unor puncte de vedere: fiecare participant este invitat să explice luarea sa de poziție, ceea ce îl conduce la o reflectare mai aprofundată vizavi de un subiect, lucru pe care altminteri nu l-ar fi făcut; pe de altă parte, punctele de acord spontane sunt lesne de scos în evidență. Totuși, conducerea acestui tip de grup cere o anumită practică, mai ales pentru a fi în stare de gestiona/de a ține sub control efectele induse de dinamica de grup (dominația unui ”lider” sau tendința pe care ar putea s-o aibă unii participanți de a ține un discurs conformist sau dimpotrivă extremist).

Fișa № 4:

Obiectivele

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Un obiectiv este formularea țintei ce trebuie atinsă. El explică limpede rezultatele scontate ale proiectului. El indică rostul proiectului, contribuie la mobilizarea echipei și a partenerilor și este reluat în timpul comunicării asupra proiectului.

Page 21: Educația întru sănătate

Există mai multe niveluri de obiective, principalele între acestea sunt: obiectivul general, obiectivul specific și obiectivele operaționale.

Obiectivul general se referă la proiect în ansamblul lui. Formularea unui obiectiv în mod clar, concis și pe înțelesul tuturor este o etapă esențială.

Obiectivul specific (care mai este numit și obiectiv strategic) precizează un aspect al obiectivului general. El permite de a specifica obiectivul general pentru a putea stabili obiectivele operaționale în funcție de un public, de un mediu, de un nivel de intervenție.

Obiectivele operaționale, mai concrete, permit atingerea obiectivului general. Acestea anunță activitățile ce trebuie înfăptuite. Ele trebuie să fie măsurabile și să țină cont de realitatea vieții școlare38. Ele vizează cel mai adesea dobândirea de cunoștințe sau competențe, modificarea reprezentărilor39. Formularea cea mai clasică pentru a scrie un obiectiv operațional este următoarea: ”La sfârșitul cutărei activități, elevii vor ajunge/vor fi în stare... ” să stăpânească cutare competență ori vor dobândi cutare cunoștință ”. Un obiectiv operațional prea vast poate fi împărțit în subobiective (numite uneori obiective intermediare).

La capătul activității, în momentul fazei finale a evaluării, trebuie să fie posibil de a spune în ce măsură aceste obiective operaționale au fost realizate. Obiectivele operaționale definite la începutul activității pot fi reajustate pe parcursul desfășurării proiectului, în funcție de mersul lui înainte. Obiectivele sunt reajustate mai ales atunci când evaluarea procesului40 scoate în evidență o schimbare a situației sau o dificultate ce n-a fost prevăzută în faza inițială.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Există instrumente de ajutor la conducerea proiectului și mai ales la formularea obiectivelor. Instrumentul SMART este unul dintre ele41.

Criteriu SMART Definiție

S pentru Specific Obiectivul descrie cu precizie ceea ce urmează a fi schimbat, la cine, și în ce anume urmează a fi schimbat.

M pentru Măsurabil Va fi posibil de a judeca obiectiv atingerea rezultatelor; pentru asta, e nevoie în general de fixat niște indicatori.

A pentru Ambițios Atingerea obiectivului implică un efort. Asta se exprimă fie prin obiectivul însuși, fie prin indicatorii săi.

R pentru Realist Un obiectiv de proiect trebuie să fie realist în sensul că e posibil să fie atins cu mijloacele disponibile. Poți aprecia

acest acest lucru doar cunoscând contextul, durata și resursele proiectului.

T pentru situat în În principiu, un obiectiv de proiect trebuie să fie atins la sfârșitul proiectului. Un obiectiv intermediar trebuie să fie

Timp atins cel mai târziu în momentul controlului de etapă.

EXEMPLE DE APLICARE A INSTRUMENTULUI SMART

EXEMPLU DE OBIECTIV GENERAL (OBIECTIV GENERAL DIN PROGRAMUL NAȚIONAL NUTRIȚIE-SĂNĂTATE42 ÎN 2001)

”Începând din 2001 și până în 2005 (T), să sporim consumul de fructe și de legume (S), în scopul de a reduce numărul de persoane care consumă puține fructe și legume cu cel puțin 25% (M+A+R).”

S: obiectivul este specific deoarece precizează ceea ce urmează a fi schimbat; e vorba de spori consumul de și de a reduce numărul persoanelor care consumă puține fructe și legume.

M: obiectivul este măsurabil deoarece fixează un undicator care este de 25% .

Page 22: Educația întru sănătate

A: obiectivul este ambițios deoarece acest indicator este înalt.

R: obiectivul este realist deaorece vizează sporirea consumului și nicidecum un prag de consum (de exemplu, să se consume 10 fructe și legume pe zi) care nu ar fi accesibil și verificabil.

T: obiectivul este situat în timp (din 2001 și până în 2005).

EXEMPLU DE OBIECTIV NUTRIȚIONAL SPECIFIC (obiectiv specific din PNNS 2001)

”Până în 2002 (T) de a face accesibil anumite informații privind nutriția (S) printr-un instrument interactiv, ludic și pedagogic (M+A+R).”

S: obiectivul este specific deoarece este vorba de a face accesibile anumite informații pentru mediul școlar.

M: obiectivul este măsurabil deoarece un instrument interactiv urmează a fi realizat.

A: obiectivul este ambițios deoarece instrumentul va trebui să fie interactiv, ludic și pedagogic.

R: realizarea unui instrument este un obiectiv realist.

T: obiectivul este situat în timp (”până în 2002”)

EXEMPLU DE OBIECTIV NUTRIȚIONAL OPERAȚIONAL (DESPRINS DIN PROGRAMUL ”NUTRIȚIE” AL INPES-ULUI)

”Până în octombrie 2007 (T), a pune la dispoziția (M) tuturor colegiilor (A) instrumentul de intervenție în educația pentru sănătate privind nutriția intitulat Fourchettes și bascheți, conceput în colaborare cu Educația națională (R).”

S: obiectivul este specific deoarece e vorba de a pune la dispoziția colegiilor un instrument aparte.

M: obiectivul este măsurabil deoarece se poate constata numărul de colegii care l-au primit.

A: obiectivul este ambițios deoarece accesibilitatea se referă la toate colegiile.

R: obiectivul este realist, dacă se ține cont de competența și de experiența Inpes-ului.

T: obiectivul este situat în timp (”până în octombrie 2007”).

ETAPA 3

REALIZAREA UNUI PROIECT

Fișa №: 6: Finanțarea

Fișa №: 7: Intervenienții externi

Fișa №: 8: Organizarea și conducerea unui grup de elevi

Fișa №: 9: Instrumentele de intervenție

Fișa №: 5: Planificarea și monitorizarea proiectului

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Page 23: Educația întru sănătate

Orice proiect are numai de câștigat atunci când este obiectul unei planificări și monitorizări.

Modul de planificare permite de a se prevedea toate elementele necesare unei bune desfășurări a proiectului:

- organizarea; - nevoile și resursele (mijloace umane, financiare, materiale...);- înscrierea în timp (începutul, etapele intermediare și sfârșitul proectului).

Elaborată în înțelegere cu actorii vizați, planificarea este un instrument ajutător pentru luarea deciziilor.

Elemente de planificare

Organizare - A stabili lista persoanelor implicate în proiect (foaia de parcurs).

- - A întocmi lista măsurilor ce trebuie întreprinse.- - A detalia etapele principale ale proiectului.

Nevoi și resurse - A face bilanțul mijloacelor umane: care sunt competențele imediat disponibile? Care sunt cele care vor trebui să fie - dobândite printr-o formare sau făcându-se apel la un intervenient exterior?

- - A stabili un buget previzional.- - A identifica nevoile materiale: localuri, instrumente de intervenție, documente de informare...- - Identificarea locurilor resurse.

Timp - A estima timpul necesar pentru realizarea activității în general, și pentru fiecare dintre măsuri în particular (fără a - uita propriile activități la elaborarea proiectului: organizarea de întruniri, redactarea unor dări de seamă...).

- - A înscrie activitatea în calendarul școlar.- - A elabora un planning previzional.

Metoda de monitorizare constă în a compara în timp real înaintarea proiectului în funcție de elementele stabilite în timpul planificării.

Pornind de la instrumentele de monitorizare (jurnal de bord, calendar previzional...), monitorizarea proiectului se efectuează regulat de către echipa proiect, potrivit unei periodicități prevăzută încă din timpul fazei de planificare.

Această monitorizare va permite să se culeagă elemente contributive la evaluarea procesului. Și va ajuta echipa să determine momentele cele mai potrivite pentru a comunica privitor la activitate.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Câteva exemple de instrumente de planificare și de monitorizare

Foaie de drum

Nume și prenume Funcție și organism Adresă Telefon Mail Rolul în proiect (1)

(1) Exemple: membru al echipei proiect, al comitetului de conducere, intervenient, finanțator...

Tablou sintetic de prezentare a proiectului: jurnal de bord previzional

Etape Modalități de Persoane Buget previzional Resurse previzionale Data de și activități prevăzute lucru prevăzute implicate realizare prevăzută

Analiza situației

Page 24: Educația întru sănătate

Alegerea priorităților

Definirea obiectivului general

Definirile obiectivelor

operaționale

Activități prevăzute

Indicatorii de evaluare

Alegerea metodei

de evaluare

Evaluarea

Comunicarea

Același tabel poate fi reluat și adaptat pentru monitorizarea proiectului.

Etape Modalități de Persoane care Buget realizat Resurse utilizate Data de realizare și activități realizate lucru utilizate s-au implicat efectiv

Analiza situației

Alegerea priorităților

Definirea obiectivului general

Obiective operaționale

Activități realizate

Indicatori de evaluare utilizați

Metoda de evaluare utilizată

Evaluarea realizată

Comunicarea realizată

Exemplu de calendar

Denumirea sarcinii Sept. Oct. Noiem. Ian. Febr. Mart. Apr. Mai Iun. Iul. Sept.

Titlul proiectului: ”Pentru liceee non fumătoare” Formarea infirmierelor Formarea șefilor de instituție Constituirea unei echipe proiect Analiza situației Definirea obiectivelor operaționale Planificarea activităților Ziua mondială fără tutun Evaluarea procesului Redactarea raportului de evaluare Comunicare asupra proiectului

Page 25: Educația întru sănătate

Fișa №: 6:

Finanțarea

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Majoritatea proiectelor nu vor putea fi puse în aplicare fără finanțări specifice. Finanțarea poate fi internă, din partea instituției. Dacă acest lucru nu este posibil, va trebui de căutat o finanțare din partea unor colectivități sau organisme. Iată câteva elemente de luat în calcul atunci când se caută o finanțare:

- să ne asigurăm că obiectivele proiectului nostru sunt în corespundere cu politica academică în materie de sănătate, cu politica regională de sănătate publică și cu prioritățile locale de sănătate. Ar fi judicios în momentul acela să se consulte planul academic de sănătate, planul regional de sănătate, să se identifice proiectele departamentale sau municipale. După caz, ne vom adresa la Direcția regională pentru probleme sanitare și sociale (Drass), la Direcțiile departamentale pentru probleme sanitare și sociale (Ddrass), la rectorat, la inspecțiile de academie, la consiliile regionale sau generale, la Uniunea regională a caselor de asigurare de boală (Urcam);

- să avem în vedere/să prevedem o cofinanțare.

Finanțările disponibile în acest domeniu sunt adeseori oferite sub formă de subvenții unor asociații. Trebuie atunci să se întocmească un dosar complet care să includă un buget detaliat al actvității.

Politici de sănătate Documente de referință Structuri sau organisme ce trebuie contactate

Politica academică Planul academic de sănătate - Rectoratul - Inspecția academiei

Politica regională de sănătate - Planul regional de sănătate publică - Direcția regională pentru probleme sanitare și sociale K (în special programul de sănătate școlară - Consiliul regional K și de educație pentru sănătate) - Uniunea regională a caselor de asigurare de boală K - Schema regională de educație pentru sănătate

Priorități locale de sănătate Proiecte departamentale sau municipale - Direcția departamentală pentru probleme s de sănătate sanitare și sociale

- - Consiliul general - - Serviciul sănătate municipal

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Piste de organisme finanțatoare

Statul

- Delegația interministerială pentru oraș (Div) a numit coordonatori regionali ce pot fi contactați la prefectură sau la subprefectură (în special în cadrul contractelor educative locale).

- Șeful de proiect departamental la Misiunea interministerială de luptă contra drogurilor și a toximaniei (Mildt). Datele sale se găses pe site-ul www.drogues.gouv.fr

Organismele de protecție socială

- Rețeaua de Asigurare de boală – Casele primare și regionale de asigurare de boală (CPAM-Cram) și Uniunea regională a Caselor de asigurare de boală (Urcam) – atribuie subvenții în cadrul Fondului național de prevenire, de educație și de informare în sănătate (FNPEIS) sau credite specifice pentru activități particulare. Obiectivul său este de ” a finanța orice activitate de prevenire, de educație și de informare sanitară capabilă să amelioreze starea de sănătate generală a populației”.

Page 26: Educația întru sănătate

- Rețeaua Asociației agricole de ajutor reciproc (Mutualité sociale agricole: MSA) - Asociația generală a Educației naționale de ajutor reciproc (Mutuelle générale de l'Éducation nationale :

MGEN) - Federația națională franceză a asociațiilor de ajutor reciproc (Fédération nationale de la Mutualité française:

FNMF)

Colectivitățile teritoriale

- Consiliul regional finanțează anual proiecte; trebuie să ne adresăm pentru informare direct acestor servicii sau pe site-ul internet al regiunii.

- Consiliul general joacă un rol similar în departament.- Municipalitățile

Altele

În funcție de tematici, se poate apela la alte ministere, fundații și/sau de răspuns la niște apeluri pentru proiect.

Cererea de finanțare

Orice cerere de finanțare precizează minimum rubricile următoare:

- promotorul proiectului: se indică numele și adresa responsabilului structurii care depune proiectul, cât și numele și coordonatele persoanei care are în sarcină proiectul;

- identificarea activității: se indică intitularea activității, iar în cazul unei activități multianuale se indică faza la care se referă cererea de finanțare;

- justificarea activității: se prezintă contextul, nevoile identificate ale publicului căruia i se adresează activitatea;- obiectivele: se indică obiectivul general și obiectivele operaționale; - descrierea activității: se expune detaliat desfășurarea activității (diferitele etape, frecvența intervențiilor...);- publicul vizat: se indică aproximativ numărul de elevi vizați;- mijloacele mobilizate în vederea activității;- evaluarea activității: se prezintă metoda de evaluare luată în considerare, cât și indicatorii de evaluare;- bugetul: se prezintă un buget amănunțit semnat de responsabilul legal care să ofere de o manieră echilibrată

sumele încasate și cheltuielile (totalul cheltuielilor trebuie să fie egal cu totalul încasărilor).

Dacă cererea de subvenție este adresată către Stat sau către Asigurarea de boală, se vor cere acte doveditoare suplimentare privind asociația (raportul de activitate și bilanțul financiar pentru anul precedent, extras de identitate bancar sau poștal...).

În toate cazurile, dosare tip de cerere de subvenție sunt disponibile pe internet (și pe lângă diferitele organisme citate mai sus): e vorba de dosarul Cosa43 (ori, într-o formă îmbunătățită, Dusa44) pentru cererile adresate Statului sau Asigurării de boală. Odată cu dezvoltarea Grupărilor regionale de sănătate publică (GRSP), un dosar comun pentru diferiți finanțatori este instituit treptat în regiuni.

Fișa №: 7:

Intervenienții externi

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Unele proiecte cer să se recurgă la intevenienți externi. Recurgerea la intervenienți formați, provenind din asociații ce sunt agreate la nivel național sau academic, este o garanție suplimentară de calitate a intervenienților. Totuși, un director de școală sau un șef de instituție își poate asuma răspunderea de a apela la un partener a cărui structură nu ar fi agreată, dacă el consideră că e vorba de un proiect specific ce nu justifică o agreere în timp. El trebuie să consulte în atare situație consiliul său de școală sau de administrație, și să informeze în această privință

Page 27: Educația întru sănătate

pe rectorul academiei. De asemeni poate contacta pe consilierii tehnici de sănătate sau sociali de pe lângă inspectorul academiei sau al rectorului.

În toate cazurile, este indispensabil ca toate măsurile să se desfășoare în prezența și sub responsabilitatea unui membrul al echipei educative care va asigura continuitatea, însoțirea și monitorizarea activităților.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Agreerea

Asociațiile care își aduc concursul la învățământul public pot face obiectul unei agreeri (aprobări administrative) atunci când acest concurs ia una din formele următoare:

- intervenții pe durata timpului școlar, în sprijinul activităților de învățare conduse de instituții;- organizarea de activități educative complementare în afara timpului școlar; - contribuție la dezvoltarea cercetării pedagogice, la formarea echipelor pedagogice și a altor membri ai

comunității educative.

Există două proceduri de agreere:

- una la nivel național pentru asociațiile și structurile care au o dimensiune națională: dosarele sunt transmise direct ministerului Educației naționale (Direcția generală de învățământ școlar, biroul activităților educative, culturale și sportive). Toate asociațiile agreate la nivel național de către ministerul Educației naționale sunt înregistrate (cu o reactualizare regulată) pe site-ul internet al ministerului: http//www.education.gouv.fr/prat/assos.htm

- cealaltă la nivel academic pentru asociațiile și structurile care au o dimensiune locală, departamentală sau academică. Cererile sunt adresate rectorului.

Națională sau locală, agreerea se produce atunci când sunt îndeplinite următoarele criterii:

° caracter de interes general,

° caracter non profit,

° calitatea serviciilor propuse,

° complementaritate cu activitățile serviciului public de Educație națională,

° complementaritate cu instrucțiile și programele de învățământ,

° respectarea principiilor de laicitate și de deschidere față de toată lumea fără discriminare,

° respectarea principiului de neutralitate.

Agreerea este acordată pentru o durată de cinci ani.

REFERINȚE

Decretul №: 92-1200 din 6 noiembrie 1992 (raporturile ministerului responsabil de Educația națională cu asociațiile care extind activitatea învățământului public).

Circulara №: 93136 din 25 februarie 1993 (text adresat rectorilor, inspectorilor de academie, șefilor de instituții și directorilor de școală).

Fișa №: 8:

ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA UNUI GRUP DE ELEVI

Page 28: Educația întru sănătate

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Unele proiecte pot conține activități de grup a căror organizare și conducere corespund unor condiții specifice dacă dorim să ne înscriem într-un demers de educație pentru sănătate. În educația pentru sănătate, demersul educativ ia ca obiect munca asupra reprezentărilor45 sociale privind sănătatea. Nu e atât vorba de a transminte o anumită informație pe cât de a înțelege și de a identifica reprezentările subiacente unui comportament ce influențează sănătatea.

Se cuvine deci să favorizăm exprimarea reprezentărilor asupra sănătății ale elevilor în activitățile de grup utilizând tehnicile de exprimare și creând un cadru ”înlesnitor”.

Cadrul și organizarea grupului

- Ceea ce se spune în timpul schimburilor de păreri nu trebuie să iasă în afara grupului.- Fiecare vorbă/cuvânt are aceeași valoare și toate elementele trebuie reluate în timpul sintetizării.- Momentele de schimburi de păreri între tineri nu sunt nici notate, nici criticate. Ele nu trebuie să fie

prezentate ca o sancțiune sau o recompensă.- Oricine are dreptul de a lua cuvântul și, respectiv, oricine poate păstra tăcerea. Gestiunea luărilor de cuvânt

poate fi încredințată oricărui tânăr.- Fiecare trebuie să respecte discursul celuilalt. Nimeni nu taie vorba celuilalt, nu se fac comentarii la cele auzite

înainte ca vorbitorul să fi terminat.- Fiecare are grijă să-și prezinte ideile într-un timp cât mai scurt, pentru a permite tuturor să ia cuvântul. Fiecare

se exprimă în nume propriu utilizând pronumele ”Eu”.- Amenajarea sălii trebuie să favorizeze exprimarea: fiecare trebuie neapărat să poată vedea persoana care

vorbește, oricare ar fi locul lui.- Orarele de început și de sfârșit ale grupului trebuie să fie fixate din timp; durata acordată dezbaterii trebuie să

fie stabilită în funcție de nivelul de exprimare/creativitate al grupului.- Fiecare participant își exprimă în mod răspicat adeziunea la regulile de funcționare a grupului.- Schimburile de păreri se bazează pe exprimarea reprezentărilor individuale pe un subiect propus. Acest cadru

nu este potrivit pentru a răspunde situațiilor individuale ale elevilor. Dacă se iscă o situație individuală deosebit de delicată, conducătorul poate propune să fie discutată la sfârșitul ședinței ori s-o îndrepte către opersoană ajutătoare.

- Intervenientul se abstrage din situația sa individuală și din experiența sa personală. El nu trebuie să se prezinte drept un ”model” pentru elevi. Pentru a organiza și conduce un grup de elevi, intervenientul va trebui să efectueze o muncă prealabilă care să-i permită de a-și clarifica intențiile educative. Astfel, a avea o idee clară cu privire la intențiile, motivările, reprezentările și obiectivele de activitate constituie o pregătire necesară pentru orice intervenție în educația pentru sănătate. Această muncă pregătitoare va fi utilă încă de la constituirea grupului proiect. E de dorit ca ea să fie dusă în colectiv, inclusiv cu persoanele din echipa proiect care nu intervin în mod direct în fața elevilor.Întrebările următoare pot servi drept fir călăuzitor la această reflectare:

- ”Ce cunoaștem despre subiect?”- ”Care este opinia noastră?”- ”Pe ce baze ne-am construit cunoștințele (lecturi, studii, mass-media, practici...)?”- ”Prin ce anume ne interesează subiectul? ”- ”Ce dorim să spunem în această privință?”- ”Anumite aspecte ale subiectului sunt jenante sau dificil de abordat?”- Etc.

Acest timp de pregătire favorizează la fiecare o conștientizare a propriilor cunoștințe, reprezentări și comportamente în legătură cu tema dată. El va permite totodată fiecăruia să identifice limitele sale, de a se distanța în raport cu propria sa experiență. Pornind anume de la această reflecție, concepția privind demersul ”său” în educația pentru sănătate va putea fi adaptat la capacitățile și competențele sale pe tema vizată. Datorită acestei munci pregătitoare, anumite competențe complementare vor putea fi solicitate, anumite nevoi de formare vor putea fi reperate. Această reflecție ține de etică în educația pentru sănătate.

Page 29: Educația întru sănătate

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE Pentru fiecare tehnică de exprimare descrisă mai jos, o formare prealabilă poate să se dovedească utilă. Lista prezentată mai jos nu este exhaustivă.

METAPLANUL® 46

Obiective

- A face eficiente discuțiile în grup.- A favoriza implicarea tuturor în procesul de grup.- A ține cont de toate părerile.- A identifica așteptările elevilor în raport cu tema aleasă.- A face un bilanț privind reprezentările elevilor.

Prezentarea

Această tehnică necesită materiale47:

- panouri ce se fixează cu acul de perete; - foi de hârtie kraft;- cartele/cartonașe dreptunghiulare, ovale și rotunde (de diferite culori);- ace de fixat foile și cartelele (sau scotch, sau clei care ar permite încleierea și descleierea

cartelelor/cartonașelor);- creioane gen carioca;- batoane de clei.

Desfășurarea

Plecând de la acest suport, este posibil de organizat activitatea grupului în mai multe feluri în funcție de obiectivul ce ni-l propunem, de timpul de care dispunem și de mărimea grupului.

E vorba în general de a nota o idee (și chiar un simplu cuvânt) cu o cartelă și de a utiliza fie formate, fie culori diferite în funcție de natura ideii pe care dorim s-o împărtășim cu grupul.

De exemplu, putem decide în felul următor: cartelele verzi vor fi destinate ideilor și argumentelor pozitive, cartelele oranj criticilor și punctelor slabe, cartelele galbene alternativelor și măsurilor ce trebuie realizate. Recomandăm să nu dați simultan cărțile de trei culori elevilor și să puneți doar o întrebare în același timp. Putem fie să le cerem elevilor să dea fiecare câte un răspuns la fiecare dintre întrebări, fie să-i lăsăm liberi să exprime oricâte răspunsuri doresc.

Sfaturi de utilizare

- Condiție prealabilă indispensabilă: trebuie ca elevii să fie destul de mari pentru a ști să citească și să scrie.- Interes/dificultăți: fiecare este liber să scrie ceea ce dorește, poate rămâne anonim atunci când cartonul lui

este citit de conducător. Diferiții membri ai grupului nu influențează ideile altora. Toată lumea muncește în același timp.

- Mărimea grupului: pe cât e posibil, grupul nu va fi mai mare de cincisprezece persoane.- Durata necesară: ea este variabilă în funcție de obiectivele fixate și de mărimea grupului. Numărul de cartele

date fiecăruia de asemeni unfluențează timpul necesar conducerea grupului.

Variantă

Tehnica ”Post-it” are oarecum ceva în comun cu tehnica Metaplan®-ului. Se pune o întrebare elevilor care trebuie să răspundă pe un ”Post-it”/(pe un cartonaș), apoi să se ridice unul după altul pentru a lipi acest ”Post-it” pe o

Page 30: Educația întru sănătate

tablă sau un perete autoadeziv. După ce toate cartonașele au fost lipite, conducătorul le regrupează pe temă sau subiect cu ajutorul elevilor. Se alcătuiesc blocuri tematice de ”Post-it” și fiecărui bloc i se dă un nume.

Fotolimbajul®48

Obiective

- A permite unui grup de elevi să-și exprime reprezentările privind o temă dată.- A facilita luarea cuvântului de către fiecare.

Prezentare

Fotolimbajul®48 este constituit din fotografii în alb și negru alese pentru marea lor putere sugestivă, pentru capacitatea lor proiectivă, pentru calitatea lor estetică și valoarea simbolică.

Desfășurarea

1) Conducătorul prezintă colecția de fotografii și cere următorul lucru: ”Alegeți una sau mai multe fotografii care exprimă cel mai bine pentru dumneavoastră concepția de...”.

2) Elevii aleg această fotografie fără a o atinge, memorizându-i numărul.3) Fiecare comentează apoi fotografia aleasă. Comentariul vizează fotografia și ceea ce ea readuce în memoria

fiecărui elev, nu e vorba de a răspunde la întrebarea pusă. Diferitele explicări sunt scrise fără a face obiectul unei critici sau interpretări.

4) Conducătorul regrupează atunci ideile enunțate.5) Este important de a prevedea la sfârșitul ședinței un timp de analiză a ceea ce a fost trăit pe parcursul acestei

munci fotografiile. Nu e vorba aici de a evalua. Iată câteva sugestii de întrebări:

- ”Aveți impresia că ați fost ascultat, că ați fost auzit, că ați fost înțeles?”

- ”Ați fost interesat de ceea ce s-a făcut, s-a spus? În ce momente? ”

- ”După părerea dumneavoastră, din ce cauză anumite fotografii nu au fost alese?”

- ”Cum ați resimțit cutare intervenție, cutare atitudine?”

- ”Ce ați încercat în momentul în care ați constatat că ați ales aceeași fotografie ca și altcineva?”

Sfaturi de utilizare

- Condiție prealabilă indispensabilă: niciuna- Interes/dificultăți: pentru grupele care au dificultăți de exprimare, fotografia oferă un suport pornind de la

care este interesant de muncit. Totuși, în măsura în care se cere o exprimare orală privind alegerea fotografiei, e posibil să se întâmpine dificultăți legate de libertatea cuvântului. Fotografiile pot trezi evocări sau amintiri dureroase la unii elevi, de aceea e posibil de suprimat anumite fotografii. Pe de altă parte, în momentul ”Analizei situației”49 la etapa inițierii proiectului, acest instrument permite de a defini sănătatea împreună cu un grup de elevi și de găsi cel mai bun unghi de abordare a unei teme.

- Mărimea grupului: 10-15 elevi- Durata necesară: 2 – 2 ore 30min.

Variantă

Se poate cere elevilor să constituie un fotomontaj din imagini decupate din reviste pentru a evoca o temă legată de sănătate (tabagismul, prietenia, familia... ) Și atunci e chip de prevăzut o expoziție a acestui fotomontaj pentru întreaga instituție școlară. Această variantă are avantajul de a implica și mai puternic elevii, în măsura în care ei își costruiesc propriul lor instrument.

Abacul/tabela lui Régnier®

Obiective

Page 31: Educația întru sănătate

- A arăta că niște persoane pot avea păreri opuse împărtășind totodată o argumentare destul de apropiată.- A favoriza exprimarea reprezentărilor fiecărei persoane din grup.- A produce maximum de idei într-un timp relativ scurt.- A explora potențialul intuitiv, asociativ și conceptual al unui grup. - A organiza exprimarea fiecărui membru al unui grup în jurul analizei unei probleme.

Prezentare

Abacul lui Régnier® permite fiecărui participant să-și exprime părerea prin vizualizarea de culori pe o temă dată. El permite să obținem judecăți mai nuanțate decât un simplu ”da” sau ”nu”. Este utilizat mai ales în faza de evaluare.

Grupul răspunde într-un mod nonverbal utilizând un cod de șase culori. Culorile vor fi prezentate fie pe un cub de lemn, fie pe cartonașe magnetice, fie prin intermediul unui suport informatic.

Instrumentul conține un panou cadrilat cu afirmații enunțate în linie. Participanții sunt identificați cu o literă din alfabet și aranjați în coloane. Pentru a colecta aprecierea participanților, este desenat un tabel care reia afirmațiile și literele alfabetului ce corespund fiecăruia dintre participanți.

Fiecare participant dispune de un cub cu șase fețe de culori diferite (ori de orice alt suport cu șase culori):

- 1 față verde-închis: ”foarte favorabil”, ”întru totul de acord”;- 1 față verde-deschis: ”favorabil”, ”mai degrabă de acord”;- 1 față oranj: ”mijlociu”, ”moderat”; - 1 față roz : ”defavorabil”, ”mai degrabă în dezacord”;- 1 față roșu : ”foarte defavorabil”, ” întru totul în dezacord”;- 1 față alb : vot alb (”nu pot sau nu vreau să mă poziționez”).

Conducătorul sau participantul poziționează o foiță adezivă de culoare în funcție de aprecierea sa. Această prezentare permite de a vizualiza foarte rapid părerea generală a grupului, de a repera semnalele slabe și de a evidenția color majoritatea opiniilor..

De exemplu, e posibil să le propunem elevilor de colegiu afirmațiile următoare50 :

- ”Este interzis fumatul în locurile publice, dar nimeni nu respectă această interdicție. Deci, pot să fac și eu la fel.”

- ”Dacă adulții nu ar fuma, tinerii nu ar tinde să-i imite.”- ”E greu să refuzi o țigară între prieteni, atunci când majoritatea fumează.”- ”Tinerilor le vine greu să vorbească despre problemele lor. E tocmai ceea ce îi împinge pe unii dintre ei să

fumeze.”- ”Înainte de a lua o decizie importantă, o discut întotdeauna cu prietenii cu cei din anturajul meu.”- ”A nu fuma îți limitează posibilitatea de a lega noi prietenii.”

Desfășurarea

1) După formularea de către conducătorul de grup a afirmației ori a întrebării, fiecare participant alege în fața conducătorului fațeta colorată ce corespunde alegerii sale. Această etapă se desfășoară în tăcere și nu trebuie să depășească 2 minute.

2) Conducătorul de grup afișează pe tabelul cadrilat voturile participanților, apoi fiecare participant își argumentează alegerea în 30-40 de secunde. În vreme ce un participant se exprimă, ceilalți păstrează tăcerea.

3) Atunci e momentul dezbaterii colective, moment ce durează între 5 și 10 minute. Această dezbatere se poate alimenta din consens sau din diferențele apărute pe tabel.

Page 32: Educația întru sănătate

Sfaturi de utilizare

- Condiție prealabilă indispensabilă: este important ca fiecare membru al grupului să voteze independent de ceilalți. Din acea clipă trebuie de avut grijă ca participanții să nu se influențeze reciproc.

- Interes/dificultăți: toți participanții trebuie să se poziționeze, ceea ce permite de a desprinde un consens ori, dimpotrivă, anumite disensiuni.

- Mărimea grupului: 8-15 persoane.- Durata necesară: cel puțin 30 pănă la 40 de minute pentru o afirmație și 60 până la 90 de minute pentru trei

afirmații. Timpul de vorbire acordat fiecăruia trebuie să fie echitabil.

Variantă

În locul cubului cu șase fețe, se pot utiliza cartonașe de diferite culori.

Blazonul (sau scutul)

Obiective

- A permite parcipanților să-și valorifice și argumenteze discursul formulând idei, modurile de abordare a problemei, reprezentările, în funcție de criteriile propuse de conducătorul de grup.

- A defini un sens comun pentru grup. - A facilita prezentarea elevilor.

Prezentare

Fiecare elev va dispune de o figură compusă din diferite ”părți” (iar blazonul are 4 părți) pe care el le va completa îb funcție de criteriile definite de conducătorul de grup. După o reflectare individuală, elevul împărtășește grupului analiza și perceperea sa. Criteriile ce vor structura blazonul constituie o imagine de ansamblu a percepțiilor fiecăruia.

Figura №: 2

Exemplu de blazon

Temă

Puncte negative Puncte pozitive

Dificultăți Atuuri

Perspective

Ar fi util să se prevadă un ”paperboard” pentru a desena blazonul la scară mărită și a nota direct ideile elevilor în pătrățelul corespunzător.

Desfășurarea

1) Conducătorul distribuie blazoanele și atrage atenția că nu există răspunsuri corecte sau greșite, bune sau rele. În caz de nevoie, explicitează criteriile ce ar putea să nu fie clare. Le cere apoi elevilor să completeze blazoanele lor în 15 minute.

2) Fiecare prezintă clasei ceea ce a notat în fiecare pătrățel. Conducătorul notează diferitele propuneri pentru fiecare criteriu în parte.

3) Conducătorul și elevii identifică punctele comune și diferențele în sânul grupului.

Page 33: Educația întru sănătate

Sfaturi de utilizare

- Condiție prealabilă indispensabilă: e necesar ca elevii să știe a citi și a scrie.- Interes: blazonul permite elevilor să lucreze în mod individual, deoarece fiecare trebuie să-și completeze

propriul blazon. Elevii nu se influențează în timpul acestei faze de reflectare.- Dificultate: participanții pot întâmpina greutăți în a înțelege anumite criterii, care vor trebui explicitate.

Atenție! Nu e vorba aici de a efectua un control al cunoștințelor. Ca și pentru celelalte tehnici prezentate, obiectivul grupului nu trebuie să fie ocultat. Tehnica rămâne în serviciul proiectului.

- Mărimea grupului: 15 până la 20 de elevi. Dacă mărimea grupei este mai însemnată, e interesant să-i facem pe elevi să lucreze în mici grupuri. În funcție de mărimea grupului, se poate crea un blazon comun tuturor. De asemeni, se poate cere la trei sau patru elevi că lucreze la un blazon comun (ceea ce presupune atunci ”negocieri”).

- Durata necesară: aproximativ două ceasuri.

Variante

Alegerea criteriilor e ceea ce ne permite să facem să evolueze această tehnică. Putem face să apară și alte criterii precum:

- ceea ce fac eu /ceea ce sunt eu;- oportunitățile/obstacolele;- dorințele/sugestiile;- calitățile/defectele.

În locul itemului/elementului ”Perspective”, se poate cere participanților să realizeze un desen sau o schiță pe tema abordată. Alte opțiuni posibile (aici pe tema tabagismului):

° ”Deviza mea (regula de conduită) în raport cu tutunul”,

° ”La ce mă gândesc când aud cuvântul țigară?”,

° ”Să fi fost țigara o melodie, o culoare, un personaj, un film...”,

° ”Faceți portretul unui fumător sau al unui nefumător de vârsta voastră”,

° ”Ce ar trebui făcut pentru ca tinerii să nu fumeze?”

° Etc.

Tehnica Delphi

Obiective

- Muncă în vederea găsirii consensului.- Rezolvarea unor probleme.- Determinarea priorităților de muncă.- Identificarea principalelor dificultăți legate de o temă dată.

Prezentarea

Fiecare tehnică permite construirea unei comunicări în grup. Ideile sunt generate în mod individual și apoi colectiv. La fiecare etapă, grupul trebuie să facă alegeri în unanimitate. Tehnica Delphi permite o selecție progresivă și consensuală a ideilor reținute.

Page 34: Educația întru sănătate

Desfășurarea

1) Fiecare participant își enunță alegerile sau prioritățile (între 1 și 5) în raport cu o propunere făcută de conducătorul de grup (exemplu: ”Dați 5 priorități de muncă pentru anul viitor pe cutare temă.”).

2) Participanții se grupează câte 2 și caută un consens. Fiecare grup de câte 2 trebuie să enunțe doar 5 alegeri sau priorități.

3) Grupurile de câte 2 se regrupează și formează un grup de 4 care caută la rându-i un consen și nu enunță decât 5 alegeri sau priorități.

4) Se trece apoi la grupuri de 8, apoi de 16...5) La sfârșitul acestui proces, e posibil să se obțină acele 5 priorități de muncă ale grupului.

Sfaturi de utilizare

- Condiție prealabilă indispensabilă: niciuna.- Interes/dificultăți: atenția participanților trebuie susținută. Dezbaterea uneori tensionată poate fi influențată

de lideri. - Mărimea grupului: numărul participanților trebuie să fie par (4, 8, 16, 32...).- Durata necesară: este important să nu se lase prea mult timp diferitelor subgrupuri (5 până la 10 minute

maximum). Timpul se va calcula în funcție de numărul de participanți.

Brainstorming

Obiective

- A scoate în evidență reprezentările unui grup în legătură cu o temă dată.- A analiza percepția unui grup referitor la o chestiune, la o problemă, la o temă, la un concept.- A aduna maximum de idei într-un timp relativ scurt.- A repera obstacolele în fața creativității, obișnuințele, constrângerile, concepțiile unui grup privind o temă

dată.

Prezentarea

Brainstorming-ul este destinat să-i facă pe membrii unui grup să exprime maximum de idei pe un subiect precis. Toate ideile sunt acceptate și notate pe o tablă de hârtie.

Desfășurarea

1) Conducătorul poate introduce subiectul printr-o expunere, apoi adresează grupului o întrebare clară și precisă. Participanții sunt invitați să exprime toate ideile ce le vin fără să se cenzureze.

Cerințele sunt următoarele:

- să-și exprime ideea prin cuvinte scurte și concrete; - să fie spontan și rapid;- să evite orice atitudine critică față de ideile celorlalți participanți;- să se inspire din ideile altora pentru a le dezvolta, a le transforma și a exprima altele; - să nu încerce să se focalizeze pe căutarea unor idei ”de calitate”: toate ideile, chiar și cele mai năstrușnice în

aparență, trebuie să fie exprimate;- să nu se cumuleze mai multe idei într-o singură frază.

2) Conducătorul de grup notează totalitatea ideilor treptat. Ar fi de dorit să fie prevăzuți doi organizatori: unul care notează, altul care urmărește luările de cuvânt ale grupului.

3) Participanții (cu ajutorul conducătorului) grupează ideile pe categorii.4) Conducătorul valorifică aceste date și propune o sinteză a schimburilor de păreri reluând principalele

opinii emise de ansamblul grupului.

Page 35: Educația întru sănătate

Sfaturi de utilizare

- Condiție prealabilă indispensabilă: niciuna.- Interes/dificultăți: această tehnică favorizează schimburile de păreri între participanți. Totuși, răspunsurile

unora pot orienta reflectarea grupului în ansamblul lui. Cei care se exprimă mai repede sau mai bine pot confisca discuția grupului. Cei mai timizi riscă să nu se exprime.

- Mărimea grupului: ideal ar fi între 12 și 16 persoane.- Durata necesară: 20 până la 60 minute pentru conducerea grupului în funcție de complexitatea chestiunii.

Timpul de generare a ideilor este cuprins între 5 și 10 minute.

Variantă

Pentru a atenua timiditatea unor elevi, se poate cere ca fiecare să reflecteze 5-10 minute la două sau trei propoziții pe care să le scrie așa încât să le poată citi pentru restul clasei. Doar cel care a redactat fraza poate să o completeze la cererea conducătorului. Discuția poate să se producă la sfârșitul turului de masă sau când s-au epuizat toate frazele.

Fișa №: 9:

INSTRUMENTELE DE INTERVENȚIE

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

”Instrumentele de intervenție în educația pentru sănătate sunt resurse aflate la dispoziția intervenientului pentru munca asupra cunoștințelor, competențelor, atitudinilor, în câmpul sănătății. Utilizarea (lor) implică interacțiunea între intervenient și destinatar. (Ele) se înscriu într-o logică de promovare a sănătății.” 51

Chiar dacă nu sunt obligatorii pentru desfășurarea unei activități, aceste instrumente pot da piste de reflectare propunând un obiectiv un obiectiv, o metodă și măsuri (care se pot întinde pe mai multe ședințe) în jurul unei teme de sănătate.

Înainte de utilizarea lui, e util să se verifice conformitatea instrumentului de intervenție ”cu codul bunei dirijări” a intervențiilor de activități în mediul școlar52.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Diversitatea publicului și a temelor abordate în educația pentru sănătate cât și numărul mare de instrumente furnizate fac dificilă pentru profesioniștii de pe teren alegerea instrumentului pertinent în ceea ce privește demersul lor și obiectivele lor de educație pentru sănătate.

Încă din 1997, profesioniștii rețelei Comitetelor de educație pentru sănătate și a Comitetului francez de educație pentru sănătate53 au încercat să pună la punct un proces de analiză care să permită aprecierea calității acestor instrumente. În acest scop, au elaborat o grilă și modalități de analiză și au creat site-uri locale de analiză. Datorită acestui mecanism, mai bine de 200 de instrumente au putut fi analizate. Rezultatele acestor analize au fost reunite într-o bază de date, ”pedagoteca” (accesibilă pe site-ul internet al Inpes-ului54 tuturor actorilor din educația pentru sănătate).

Din noiembrie 2005, analizele instrumentelor se pot baza pe o grilă nouă care figurează în referențialul criteriilor de calitate aale instrumentelor concepute și difuzate de către Inpes. Această grilă nouă permite de a examina pentru fiecare instrument:

- calitatea conținutului; - calitatea pedagogică;- calitatea suportului;

Page 36: Educația întru sănătate

- calitatea concepției și o apreciere de ansamblu.

Există numeroase instrumente de intervenție repertoriate pe site-ul pedagotecii, aici însă sunt prezentate doar instrumentele concepute și editate de către Inpes. Aceste instrumente se înscriu într-o perspectivă de promovare a sănătății:

- ele sunt construite pornind de la reprezentările, preocupările și experiențele cotidiene ale elevilor și permit exprimarea lor;

- activitățile propuse permit copiilor și adolescenților să dobândească cunoștințe privind teme prioritare de sănătate și totodat îi ajută să aibă grijă de ei înșiși, să trăiască mai bine împreună și s-și asume responsabilități (aceste aptitudini, calificate de asemeni drept competențe psihosociale, permit de a contribui la promovarea stării lor de bine atât din punct de vedere fizic, cât și mental și social).

În funcție de obiectivele fixate pentru proiect, aceste instrumente pot fi utilizate parțial sau în integralitatea lor.

Unele dintre aceste instrumente pot fi consultate pe internet (http://www.inpes.sante.fr) și comandate la Inpes.

EXEMPLE DE INSTRUMENTE ALE INPES

Pentru ciclul II al școlii primare: Bubuf și Fiiatent

Destinat claselor din ciclul II al școlii primare (grădinița de copii grupa mare, clasa pregătitoare și clasa I), Bubuf și Fiiatent a fost conceput având drept obiectiv principal să sporească responsabilitățile copiilor în prevenirea accidentelor casnice.

Obiectivele pedagogice ale acestui instrument sunt următoarele:

- să amelioreze nivelul de cunoștințe ale copiilor privind diversitatea situațiilor ce comportă un risc de accident;- să amelioreze capacitatea copiilor de a identifica circumstanțele unor accidente, de a explicita înlănțuirea

gesturilor ce conduc la accidente, de a arăta legătura între diferitele evenimente ce contribuie la crearea situațiilor de risc;

- să-i facă pe copii să-și evalueze propriile aptitudini înainte de a adopta comportamente potențial primejdioase;

- să favorizeze la copii anticiparea consecințelor unor comportamente de risc, ba chiar a accidentelor;- să mărească aptitudinea copiilor de a elabora o varietate de răspunsuri comportamentale adaptate la

mulțimea situațiilor de risc, apoi de a crea strategii de protejare;- să favorizeze la copii demersul de a cere ajutor și de a recurge la adulți;- să-i facă pe copii să înțeleagă și apoi să accepte noțiunea de interdicție.

Personajele emblematice ale instrumentului, Bubuf și Fiiatent55, trăiesc situațiile și participă la toate activitățile clasei. Ei permit trecerea de la imaginar la realitate și îi ajută pe copii să se exprime privitor la propria lor experiență. Diferite scenarii sunt propuse în patru locuri diferite (bucătărie, sufragerie, scuar, baie). Niște tablouri prezintă anumite situații de risc. Imaginea este punctul de plecare al unei dezbateri a cărei organizare și moderare este primordială.

Pentru ciclul III al școlii primare: colecția ”Căile sănătății”

Această colecție destinată profesioniștilor școlari și perișcolari din ciclul III al școlii primare cuprinde 4 instrumente: Leo și pământul, Leo și apa, Lea și aerul, Lea și focul. Aceste instrumente corespund toate unui caiet de sarcini precise cu obiective similare. Ele urmăresc trei finalități educative:

- să dezvolte respectul de sine și autonomia;- să promoveze respectul față de ceilalți și solidaritatea;- să sensibilizeze vizavi de respectarea și protejarea mediului înconjurător.

Page 37: Educația întru sănătate

Inițial au fost concepute Leo și apa, Leo și pământul, apoi, în 1998, Lea și aerul și, în sfârșit, colecția devine completă cu Lea și focul. Primul set abordează tema igienei, al doilea a alimentației, al treilea a respirației, a tutunului, a exercițiului fizic, iar al patrulea a accidentelor din viața cotidiană.

Fiecare set este construit pe același model și conține:

- 28 de livrete pentru copii cu o istorioară decupată în cinci capitole, scurte activități ce trebuie realizate în mod individual sau cu cei din jur (test, bricolaj, experiență...) și un poster;

- un livret pentru învățător, construit de asemeni în jurul a cinci capitole, conținând un șir de activități lungi pentru clasă, reluarea activităților scurte din livretul pentru copii (cu concluzii și răspunsuri), informații, dezbateri și o bibliografie;

- un joc;- o fâșie pentru afișat în clasă;- documente de evaluare; - 28 de carnete personale pentru copii.

Două instrumente destinate elevilor de colegiu: Liber ca pasărea cerului și Furculițe & bascheți

Liber ca pasărea cerului

Finalitatea acestui instrument este să dezvolte o abordare globală și pozitivă a sănătății tinerilor în jurul unor chestiuni legate de tabagism și, mai pe larg, de dependențe.

El cuprinde trei tipuri de elemente:

- un livret pedagogic : acest suport destinat profesioniștilor își propune să-i ajute în realizarea unei activități de educație pentru sănătate. Aici este reamintit cadrul reglementar al Educației naționale, se dau indicații metodologice, se indică adrese ale unor organisme de resurse pentru a merge mai departe în montarea unui proiect, pentru a se informa și pentru a se documenta.

- fișe de organizare și conducere a activităților : 7 la număr; aceste fișe utilizează tehnici pedagogice variate (jocuri de rol, redactarea unei c(h)arte de politeți, abacul lui Régnier®, metoda Delphi, dezbateri, joc teatral...) pentru a atinge obiectivele fixate pe anumite teme:1) ”Eu, gașca mea și ceilalți”: tutunul și relațiile cu ceilalți2) ”Asumă-ți alegerile făcute”: tutunul, libertatea individuală și dependența3) ”Cetățene, fii gata de start!”: tutunul, relația cu legea și civismul4) ”Banii ca să faci ce-ți place”: tutunul și banii5) ”Fumătorul, face impresie bună/dă bine?”: tutunul și reprezentările sociale6) ”Să respirăm într-un mediu înconjurător sănătos”: tutunul și mediul înconjurător7) ”Să avem suflu ca să ne putem bucura”: tutunul și respirația/suflul

La sfârșitul fiecărei fișe, o pagină este rezervată pentru evaluarea fiecărui obiectiv.

- o broșură destinată elevilor de colegii : intitulată ”Cum te mai simți?”, ea abordează sănătatea așa cum și-o reprezintă ei, ținând cont de starea de bine, de relația cu sine, cu ceilalți și cu mediul înconjurător. Anumite teme (precum stima de sine, evoluția corpului, relațiile cu prietenii și cu părinții, sentimentul de dragoste...) sunt tratate aici pornind de la mici teste. Această broșură personală și confidențială permite continuarea reflectării în afara cadrului școlar și în familie.

Furculițe & Bascheți

Page 38: Educația întru sănătate

Conceput de către și pentru profesioniștii care muncesc cu elevii din colegii, acest instrument construit în jurul unui CD-ROM permite să se realizeze activități de educație pentru sănătate pe temele alimentației și educației fizice cu adolescenți având între 11 și 16 ani.

Activitățile propuse în acest CD-ROM sunt desfășurate în jurul a 6 mari capitole tematice (”Ce mănâncă ei?”, ”Activitate fizică, nutriție și sănătate”, ”Consumatorul avizat, consumator civilizat”, ”Ritmuri alimentare”, ”Alimentația, relație cu alții și cu sine”, ”Prânzul/masa de la amiază”) și a unor parcursuri tip. Ele sunt completate cu documente de informare, de sprijinire a organizării și conducerii grupului, de evaluare și cu documente destinate nemijlocit adolescenților.

Aceste activități au drept obiective:

- să permită adolescenților să fie actorii sănătății lor în câmpul nutriției;- să-i sensibilizeze și să-i mobilizeze cu privire la alimentația lor și la activitatea lor fizică;- să ranforseze și să dezvolte capacitățile lor de a face alegeri adaptate la nevoile lor, la gusturile lor,

ladeprinderile lor și la modul lor de viață; - să-i incite să privească cu un ochi critic legătura între mediul lor înconjurător, alimentația și activitatea fizică.

Fișa №: 10:

Evaluarea

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Demersul de evaluare începe în momentul elaborării proiectului. Încă de la definirea obiectivelor, ceea ce vrem să evaluăm și criteriile de luat în considerare trebuie să fie definite. Evaluarea generează o anumită cunoaștere privitor la activitate, oferă elemente de judecată, de valorificare, ba chiar de negociere. Ea ne permite să avem o idee despre efectele acțiunii asupra elevilor, despre implicarea partenerilor în proiect, ba chiar despre felul în care au fost utilizate mijloacele...

Evaluarea este un instrument de lucru în slujba proiectului ce ne permite în special să măsurăm rezultatele calitative și cantitative obținute în funcție de obiectivele enunțate. Este o reflectare și o repunere în discuție care însoțește proiectul.

Acest exercițiu participativ ne permite să apreciem proiectul pus în aplicare, să subliniem punctele lui forte și slăbiciunile, să inventariem și să explicăm problemele. ”O evaluare bine condusă poate să vă facă să câștigați mai multă credibilitate și să vă aducă noi parteneri, chiar și noi finanțatori.”56

Cu toate acestea, evaluarea este ”ruda săracă” a proiectelor de educație pentru sănătate. Ea este lăsată adeseori pânâ către sfârșitul activității: din acel moment, este greu și scump ca timp să se colecteze a posteriori datele necesare. În unele cazuri, acest lucru este imposibil și informația pertinentă este definitiv pierdută.

Totuși, evaluarea este indispensabilă deoarece ne permite:

- să măsurăm gradul de realizare a obiectivelor operaționale;- să urmărim activitatea pentru a o îmbunătăți;- să analizăm și să valorificăm proiectul;- să legitimăm activitatea;- să justificăm utilizarea creditelor și/sau să obținem finanțări;- să stabilim dacă mijloacele au fost utilizate într-un mod adecvat (mijloace umane, materiale, logistice,

financiare...)

Evaluarea poate avea drept obiect procesul ori rezultatele57:

Page 39: Educația întru sănătate

- evaluarea procesului se concentrează pe aplicarea măsurilor și pe desfășurarea proiectului. Ea ne oferă prilejul să ne întrebăm cu privire la organizarea echipei, la forma intervențiilor, la calendar... Ea favorizează o reajustare în funcție de necesitățile apărute și de rezultatele scontate. E vorba înainte de toate, în caz de dificultate, să se găsească mijloacele de a identifica frânele, de a putea ajusta și modifica o situație, de a schimba modalitățile de muncă pentru a înlătura eventualele blocaje. În fine, în perspectiva unei reînnoiri a activității, evaluarea procesului ne permite să ameliorăm organizarea proiectului;

- evaluarea rezultatelor este un raport cu privire la atingerea obiectivelor58 fixate la începutul acțiunii. Ea aduce elemente necesare pentru continuarea proiectului, pentru orientarea și pentru reproductibilitatea sa; această evaluare ne permite să identificăm lacunele proiectului și contribuie la modificarea obiectivelor, la schimbarea activităților și la o altfel de implicare a partenerilor. Rezultatele ne-așteptate trebuie să fie integrate. ”Acest tip de evaluare este întreprins către sfârșitul proiectului. El cere totuși ca chestiunile ce urmează a fi evaluate și datele ce urmează a fi colectate să fi fost deja determinate în timpul fazelor de planificare a proiectului.”59

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Diferitele forme de evaluare

Autoevaluarea (sau evaluarea internă) este realizată în sânul echipei proiect.

Avantaje:

- ”evaluatorii” cunosc foarte bine proiectul, fapt ce permite o analiză mai rapidă a elementelor de evaluare;- rezultatele fie și parțiale ale evaluării sunt rapid luate în considerare în derularea proiectului;- autoevaluare este puțin costisitoare din punct de vedere financiar (mai puțin de 5% din suma totală a

proiectului), chiar dacă nu trebuie să neglijăm timpul ce trebuie să i-l consacrăm.

Inconveniente:

- ”evaluatorii” nu sunt neutri și acest lucru poate afecta credibilitatea rezultatelor.

Mai multe instrumente ajutătoare pentru autoevaluare sunt disponibile, ca de exemplu PREFFI60 care ajută la conducerea și la analiza eficacității preconizate a intervențiilor de promovare a sănătății. Elaborat de Institutul național de prevenire olandez, acest instrument propune un ghid pentru evaluarea unui proiect etapă cu etapă.

Evaluarea de către un (sau mai mulți) terț(i) (sau evaluarea externă) este încredințată unui prestator extern care este expert în domeniu.

Avantaje:

- ”evaluatorii” sunt independenți de echipa de proiect, mai obiectivi și mai distanțați, iar rezultatele evaluării vor câștiga în credibilitate față de partenerii externi;

- ”evaluatorii” au dezvoltat competențe și o expertiză specifică în acest domeniu.

Inconveniente:

- acest tip de evaluare are un cost (care poate fi cuprins între 10 și 15% din costul total al proiectului); - rezultatele evaluării pot declanșa aanumite rezistențe în sânul echipei proiect.

Principalele etape ale evaluării

Din punct de vedere schematic, putem distinge 4 mari etape61:

I-a etapă: condiția prealabilă

- să se constituie un comitet de evaluare;

Page 40: Educația întru sănătate

- să se formuleze chestiunile la care trebuie să răspundă evaluarea.

a II-a etapă: pregătirea

- se definesc obiectivele evaluării;- se aleg metodele; - se definesc criteriile și indicatorii; - se aleg modalitățile de colectare a datelor.

a III-a etapă: realizarea

- se colectează datele;- se analizează datele și se stabilesc recomandările;- se întocmește raportul de evaluare;- se ține cont de recomandări.

Raportul de evaluare

Raportul de evaluare are drept scop să facă accesibile rezultatele evaluării și să se formuleze niște propuneri. ”Acesta este un document care reunește problema pusă, proiectul, impactul intervenției și rezultatele proiectului. Sinteza este realizată printr-o prezentare de date ce ilustrează legăturile de la cauză la efect.”62

Pe lângă proiectul de evaluare, ar fi util de prevăzut redactarea unei sinteze care să pună accentul pe principalele rezultate, pe punctele forte și punctele slabe.

PROPUNERE DE PLAN PENTRU RAPORTUL DE EVALUARE

- Identificarea echipei: numele instituției și a autorilor, coordonate/date.- Titlu: de dorit să fie scurt, dar în același timp el trebuie să permită de a se înțelege imediat despre ce va fi vorba.- Prezentarea proiectului: să se identifice în câteva rânduri locul acțiunii și publicul vizat, obiectivele, calendarul și diferitele

activități.- Prezentarea evaluării: se precizează obiectivele evaluării, indicatorii luați în considerare și metoda utilizată.- Prezentarea principalelor rezultate: se propune analiza rezultatelor și concluziile care s-au tras.- Recomandări: concluziile asupra proiectului, învățămintele transpozabile la alte proiecte și deciziile luate în ceea ce

privește continuarea proiectului.

Fișa №: 11:

Comunicarea și valorificarea proiectului

CEEA CE TREBUIE REȚINUT

Informarea lor și a partenerilor contribuie la legitimarea activității și ajută la mobilizarea în jurul proiectului. Pentru a comunica cu privire la activitate, elementele de monitorizare/urmărire a proiectului (un tabel de monitorizare sau un carnet de bord, de exemplu) sunt sintetizate și momentele cele mai prielnice acestei comunicări identificate. Promovarea proiectului în toată instituția valorifică participarea elevilor beneficiari și ranforsează adeziunea lor la proiect. Cu cât instituția este mai mare, cu atât comunicarea este mai necesară. Identificarea persoanelor având responsabilitatea de a comunica pe tema proiectului trebuie să figureze în repartizarea sarcinilor echipei proiect.

Trei momente sunt favorabile comunicării:

- în timpul elaborării proiectului: informarea neîntreruptă a tuturor membrilor echipei proiect;- în timpul activității: comunicare direcționată spre comunitatea educativă;- după încheierea activității: difuzarea rezultatelor evaluării.

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE

Page 41: Educația întru sănătate

Cine trebuie informat?

- șeful instituției: el este responsabil de activitățile ce se desfășoară în instituție;- echipa proiect: comunicarea între membrii echipei proiect este esențială, mai ales dacă lucrează în diferite

locații sau în parteneriat (mai multe școli sau instituții, inspecție și servicii centrale, alte structuri, asociații...). Informarea echipei presupune în special să ne asigurăm că toți membrii au datele fiecăruia, să verificăm că toți participanții au fost bine înștiințați privind locul și datele adunărilor, că toți sunt destinatari ai dării de seamă a adunării...;

- elevii beneficiari ai proiectului: înainte de demararea acțiunii, oricare ar fi gradul lor de participare la realizarea acesteia, este necesar să ne asigurăm că toți sunt la curent cu ceea ce se va întâmpla, că au înțeles bine scopurile urmărite și demersul ales. Această informație poate face obiectul unui afișări sau al unei scurte prezentări după lecții tuturor elevilor sau pe lângă delegați (ceea ce ar permite să se răspundă unor eventuale întrebări);

- părinții: dacă ei nu au fost deja asociați la elaborarea proiectului, ei vor fi informați în faza premergătoare activității și în mod regulat în timpul derulării proiectului, de exemplu prin intermediul unui buletin de informare. Acest lucru înlesnește adeziunea lor la proiect, le permite să pornească întâmplător o discuție cu copiii lor pe tema proiectului, și chiar să se întrebe despre propriile lor cunoștințe și reprezentări privind subiectul în cauză. Toate astea ne permit în schimb să sporim eficacitatea activității pe lângă elevi;

- partenerii: se cuvine să-i informăm regulat despre mersul înainte al proiectului, să le prezentăm bilanțul și rezultatele activității desfășurate. Raportul de evaluare sau sinteza63 lui este un bun instrument pentru asta.

Câteva căi de comunicare:

- afișe în locurile strategice ale școlii sau instituției școlare (panouri de afișare, sala profesorilor, panourile de legătură cu părinții...);

- carnetul de legătură sau un buletin de informare pentru a comunica cu părinții;- un articol despre proiect în ziarul școlii sau al instituției;- site-ul Internet al școlii, cel al instituției, al academiei sau site-ul Internet Eduscol64; - publicarea unor articole/reportaje despre proiect în reviste specializate (La Santé de l'Homme65, publicațiile

interne ale Educației naționale...), în presa sau televiziunea locală;- difuzarea raportului de evaluare și/sau sinteza sa către rectorat și către diferiții parteneri implicați în proiect

(organisme financiare, alte instituții...);- publicarea cu prilejul unor colocvii sau congrese;- aducerea rezultatelor la cunoștința elevilor instituției în cadrul unei adunări de informare în timpul sau în afara

orelor de curs;- utilizarea poștei electronice;- Etc.

ILUSTRĂRI ALE ETAPELOR DE ABORDARE A PROIECTULUI

Federația națională a Comitetelor de educaițe pentru sănătate (Fnes), în cadrul unei convenții cu Inpes-ul, a creat în 2003 un grup de lucru ”Educația pentru sănătate în mediul școlar”. Inventarierea activităților de educație pentru sănătate desfășurate în mediul școlar a constituit o etapă a acestui grup de lucru. Activitățile prezentate sunt extrase din acest inventar.

Page 42: Educația întru sănătate

Fiecare ilustrare cuprinde:

- un tablou recapitulativ al proiectului;- un ”zoom” asupra unei etape din demersul de proiect.

Ilustrarea №: 1

Rezumatul proiectului

Tema Nutriția

Obiectivul În fiecare an, să mobilizăm toți elevii de școală primară din zece instituții de învățământ ale unui

departament referitor la noțiunile de alimentație, de plăcere și de sănătate.

Public țintă Elevii de școală primară (6-11 ani)

Teritoriu/instituție Școală primară în mediu rural

Inițiatorul proiectului Infirmiera consilieră tehnică a inspeciei academice, infirmierele departamentului și responsabila de I proiect al Codes

Intervenienți pe Învățătorul de școală primară, infirmiera departamentului detașată la școală și responsabila de

lângă elevi proiect al Codes

Derularea activității Elevilor li se propune o sesiune pornindu-se de la o structură construită în jurul temelor ”

echilibrul alimentar”, ”activitatea fizică”, ”plăcerea și alimentația”, ”pregătirea unei gustări”.

Această intervenție constituie punctul de orgă a mobilizării elevilor pe această temă.

Cost - Intervenția Codes-ului

- Cumpărarea de fructe și legume pentru a pregăti gustareaÎn cadrul Programului regional de sănătate, Drass (Direcția regională pentru afaceri sanitare și sociale) și Asigurarea de boală (Urcam) au finanțat un apel pentru proiectul ”Alimentație și nutriție”. Codes-ul a făcut o propunere de activitate răspunzând caietului de sarcini.

Durata Proiect ce se repetă periodic, inițiat încă din anul școlar 2001/2002

Evaluarea Evaluarea doar a procesului

Zoom asupra proiectului

A porni de la analiza situației pentru a defini un proiect

Analiza situației a constat în a realiza:

- o analiză documentară a lucrărilor Observatorului regional de epidemiologie școlară (Ores sigla organismului de supraveghere) care indicau o continuă creștere a obezității în această regiune;

- o statistică a indicilor de masă corporală (IMC) a elevilor, notați de către infirmiere de mai mulți ani (această statistică indica o evoluție a greutății elevilor);

- observări ale învățătorilor referitor la:

Page 43: Educația întru sănătate

° alcătuirea gustărilor oferite copiilor de către părinți (ea revela o cantitate importantă de produse dulci și/sau grase);° comportamentul alimentar al copiilor la cantină (care indica o poftă scăzută);° plângerile părinților în legătură cu faptul că elevii mâncau puțin la cantină.

Pregătirea intervențieiTabelul de mai jos prezintă sinteza intervenției

Desfășurare Cronometraj modificabil De cine?

- Prezentare în fața copiilor a activității 15 minute Responsabila de proiect și infirmiera

- Reamintirea regulilor grupului

- Secvența №: 1 ”Echilibrul alimentar și binefacerile lui” 45 minute Responsabila de proiect și infirmiera

- Joc de imagini: ”Îmi place, nu-mi place”

- Secvența №: 2: ”Sesiune de activitate fizică” 30 minute Învățătorul

- Pauză pentru elevi 15 minute Responsabila de proiect și infirmiera

- Secvența №: 3: Punerea în situație + : ”Cine vrea să povestească ce face?” 30 minute Responsabila de proiect și infirmiera

- Secvența №: 4: Gustare luată împreună pe tema 45 minute Toată clasa

”Alimentație, sănătate și plăcere”

Fiecare secvență face obiectul unei fișe tehnice. A se vedea mai jos un exemplu de fișă tehnică pentru secvența

№: 1 ”Echilibrul alimentar și binefacerile lui” însoțită de jocul de imagini ”Îmi place, nu-mi place”.

Obiectiv A informa elevii asupra echilibrului alimentar și a dezvolta înțelegerea binefacerilor sale.

Durată 40 minute

Titlu Joc de imagini ”Îmi place, nu-mi place”

Descrierea activității Secvența №: 1 ”Echilibrul alimentar și binefacerile sale”

- faza I-a : imaginile sunt afișate pe perete sau pe tablă. Un intervenient cere unui copil să înceapă și, pornind de la

alegerile sale, întreabă dacă și alți copii au ales aceeași imagine. Fiecare copil spune de ce îi place sau nu îi place și așa

mai departe. În acest timp, un intervenient extrage imaginea din ansamblu și notează răspunsurile pe o tablă de

carton (”paperboard”).

- faza II-a : celălalt intervenient le cere copiilor să claseze alimentele pe familii, apoi să dea un nume fiecărei familii. Atunci

când numele (sau un cuvânt se apropie de acesta) este dat, banda corespunzătoare este pusă deasupra familiei.

Intervenienții abordează la finalul jocului următoarele noțiuni: familie, echilibru, frecvență, varietate, plecând de la

întrebări de genul:

”Câte mese luăm într-o zi?”

” Ce mâncâm la micul dejun, la dejun, la gustarea de după amiază, la cină?”

În încheiere, se pun următoarele întrebări:

”Să mâncăm bine, ce înseamnă acest lucru?”

Page 44: Educația întru sănătate

” Să mâncăm bine, la ce folosește acest lucru?”

Indicații 1/ Aceste fotografii reprezintă niște alimente:

Alege fotografia unui aliment care îți place și apoi, când îți vine rândul, spune ce este acesta și de ce.

Alege fotografia unui aliment care nu îți place și apoi, când îți vine rândul, spune ce este acesta și de ce.

2/ Fiecare aliment face parte dintr-o familie mare. Trebuie să dați ajutor ca fiecare aliment să se alăture familiei sale:

cine merge cu cine? Dați apoi un nume fiecărei familii.

3/ Răspundeți la întrebări.

Materialul necesar - Imagini de toate tipurile de alimente (inclusiv băuturi) lipite pe suporturi colorate (cafeniu = cereale; albastru =

produse lactate; verde = fructe și legume; roșu = carne, pește, ouă; galben = grăsimi; roz = dulciuri; alb = apă)

- Benzi de culoare pentru fiecare familie + cartonașe de culoare - Clei, scotch - 1 sau 2 table - Un ”paperboard” + creioane carioca

Previziuni/observații - Să se prevadă o aranjare a sălii care să favorizeze exprimarea copiilor.

- Să se aibă în vedere efectivul. Să se țină seama de diversitatea originilor etnice.

Ilustrarea №: 2

Rezumatul proiectului

Tema Igiena

Obiectivul Să le ușurăm elevilor din clasele primare, participanți la proiect, să conștientizeze propriile lor

resurse individuale și să-i ajutăm să-și dezvolte capacitatea lor de a fi actorii propriei lor sănătăți.

Publicul țintă De la elevii grupelor mici de grădiniță până la cei din clasa a doua de școală primară

Teritoriu/instituție Școala primară a unui sat de 760 de locuitori (4 clase)

Inițiatorul proiectului Comitetul de conducere:

- medicul inspector al serviciului de sănătate; - infirmierul consilier tehnic al Ddass; - medicul serviciului PMI al Consiliului general; - o conducătoare și o responsabilă de proiect al Codes-ului; - medicul consilier tehnic pe lângă Inspectorul academiei.

Intervenienți pe lângă elevi - Conducătoarea, responsabila de proiect din partea Codes-ului și învățătorii școlii

Derularea activității Toată școala s-a mobilizat în legătură cu această temă. Intervenienții Codes-ului au propus un

plan de intervenție care a fost adaptat împreună cu învățătorii la nivelul școlar al elevilor și

integrat în conținutul învățăturii. Activitatea s-a derulat pe toată durata anului școlar,

punctată de trei momente forte care au fost intervențiile Codes-ului pe lângă elevi.

Costul Proiect finanțat de către Ddass în cadrul Programului regional de acces la prevenire și la îngrijire

medicală și de către serviciul ”Sănătate ambientală” al Ddass.

Page 45: Educația întru sănătate

Durată Anul școlar 2002/2003

Evaluare Evaluarea procesului și a rezultatelor

Zoom asupra proiectului

A adapta proiectul la nivelul școlar al elevilor și a-l integra în conținutul învățăturii.

Tabelul de mai jos prezintă o sinteză a obiectivelor generale definite pentru fiecare clasă și asociază instrumentele ce vor servi ca suport la intervenții.

Obiective pedagogice Instrumente pentru conducerea activității

Grupa mică și Să dezvoltăm primele deprinderi elementare - Joc de imagini privind toaleta

mijlocie de igienă corporală (spălatul pe mâini). - Joc de descoperire (a se atinge un obiect, a se găsi utilizarea lui)

Grupa mare și Să dezvoltăm autonomia copiilor - Joc de domino pe tema igienei

pregătitoare în privința igienei corporale. - Crearea unui mod de folosire metaforic pentru o bună spălare pe mâini

Clasele primare Să sensibilizăm copii pentru adoptarea - Test ”frumos ori soios?” provenind din setul de la Inpes Leo și apa pe

I și II unor reguli de igienă simple. tema periatului dinților, periodicitatea dușului, schimbarea hainelor

- Crearea de panouri privind regulile de igienă - Scrierea de scenarii cu ”Max nu vrea să se spele”

Clasele a III-IV Să promovăm respectul față de sine și - Jocuri de întrebări/răspunsuri privind sănătatea corpului

față de ceilalți sensibilizând copilul vizavi de – Crearea unui afiș sau a unui pliant foarte mare despre principiile curățeniei

grija ce trebuie s-o poarte propriei sale

persoane în adecvare cu ritmul său de viață.

Între fiecare intevenție, învățătoarea a continuat munca începută.

Al doilea tabel de mai jos ilustrează intervențiile prevăzute pentru clasele a III-IV

Dată Obiectiv pedagogic Conținut

I-a întâlnire A-i face pe copii să devină conștienți Cu un cod color, copiii completează un ceas biologic indicând feluritele lor

de ritmul lor biologic și de timpul pe care activități. După discuția privind timpul consacrat igienei, copiii au discutat

îl consacră toaletei. momentele-cheie ale zilei când mai e nevoie de puțină toaletă.

A II-a întâlnire Discuție cu copii despre atitudinile favorabile Cu Abacul lui Régnier® , copiii au discutat despre importanța de a-și respecta

respectului de sine în materie de igienă. corpul și despre mijloacele simple de care dispune oricine; totodată au fost

abordate și alte teme: toaleta, autosupravegherea, soarele, animalele, intimitatea.

A III-a întâlnire A-i face pe copii actori în elaborarea Fiecare semigrup a elaborat slogane pe tema apei, a soarelui și a eleganței. Și așa

de mesaje de prevenire pentru cei de seama 22 de sfaturi au fost ”compilate” în cadrul lecțiilor de informatică într-o broșurică

lor și pentru părinții lor. intitulată: 22 de sfaturi pentru a te simți bine în propriul corp. Multiplicate,

Page 46: Educația întru sănătate

broșurile au putut fi diffuzate la copii și la părinții lor. Au fost de asemenea

transpuse sub formă de panouri uriașe.

Ilustrarea №: 3

Rezumatul proiectului

Tema Tabagismul

Obiectivul Să reducem, în 3 ani, experimentarea și consumul de tutun la elevii din clasele a VI-a de colegiu.

Publicul țintă Toți elevii de clasele a VI-a dintr-un colegiu

Teritoriu/instituție Un colegiu integrat într-un centru școlar (care mai cuprinde un liceu și un liceu profesional) într-un - oraș de talie medie.

Inițiatorul proiectului Directorul liceului, consilierul principal de educație și infirmiera instituției

Intervenienți pe lângă elevi Responsabila de proiect din partea Codes-ului și echipa pedagogică a claselor de a VI-a

Derularea activității Proiectul a fost elaborat de responsabila de proiect din partea Codes-ului și de învățătorii

de șapte discipline de a VI-a, ceea ce a permis să se înscrie obiectivele pedagogice ale măsurii

în conținutul materiilor predate.

Costul Finanțare în cadrul planului de acțiune ” Locuri de muncă (pentru) tineri tutun”66

Durată Anul școlar 2002/2003

Evaluare Evaluarea procesului și a rezultatelor

Zoom asupra proiectului

Integrarea tutunului în diferitele discipline de clasa a VI-a

Fiecare clasă de a VI-a a beneficiat de o intervenție de două ore consacrată unei reflectări asupra tutunului realizată de responsabila de proiect din partea Codes-ului și un învățător (științe ale vieții și Pământului, educația fizică și sportivă, franceza, istoria-geografia, matematica, arte plastice). Această muncă a servit drept bază pentru elaborarea unei munci colective conduse de învățători. Intervențiile de două ore s-au desfășurat după următoarea schemă:

- introducerea ședinței: prezentarea obectivelor actițiunii; - prezentarea individuală a fiecărui elev de o manieră ludică;- culegere de reprezentări ale grupului referitor la tabagism (în legătură cu diferitele teme propuse) cu

instrumente de evaluare sau cu întrebări libere ale elevilor pe o temă;- muncă de argumentare, luare de poziție pornind de la reprezentările elevilor.

Pentru a evalua cunoștințele elevilor, s-au utilizat jocuri de întrebări și răspunsuri, Abacul lui lui Régnier®.

În faza a doua, profesorii au integrat în cursurile lor secvențe având legătură cu tutunul:

- educația civică: lucru în jurul cuvântului ”libertate” pe texte de autori;

Page 47: Educația întru sănătate

- științe ale vieții și Pământului: incidența tutunului asupra corpului, a mediului ambiant;- educația fizică și sportivă: coregrafie pentru a spune ”nu” tutunului; tutunul și performanele sportive;- artele plastice: locul tutunului în publicitate, în presă, cinema; colectare de pachete goale pentru realizarea

unei construcții în trei dimensiuni;- franceza: crearea de scenarii de puneri în situație a unor persoane confruntate cu anumite alegeri;- matematica: anchetă privind tabagismul în școală, înapoierea anchetei sub formă de tabele, de statistici...;- istorie-geografie: producția și consumul de tutun în lume și de-a lungul epocilor.

Fiecare clasă a creat un suport expus cu prilejul zilei mondiale fără tutun. Clasele de a VI-a și a IX-a au vizitat expoziția și au asistat la proiecția unui film. La încheierea acestor două faze, un pneumolog de la centrul spitalicesc local, infirmiera instituției și responsabila de proiect din partea Codes-ului au răspuns la întrebările elevilor.

Ilustrarea №: 3

Rezumatul proiectului

Tema Tabagismul

Obiectivul Să inițiem anual activități de prevenire a tabagismului de către semeni pe lângă elevii de-a IX.

Publicul țintă Toți elevii de clasele a IX-a din instituție

Teritoriu/instituție Un liceu de învățământ general situat în oraș

Inițiatorul proiectului Infirmiera instituției și consilierul principal pentru educație

Intervenienți pe lângă elevi Elevi formați

Derularea activității O infirmieră tabacolog formează un grup de elevi voluntari pentru prevenirea tabagismului și

pentru utilizarea unei casete video. Aceștia devin elevi mijlocitori având sarcina să organizeze și

să conducă ședinele de prevenire pe lângă clasele a IX-a.

Costul Evaluare externă după 4 ani de funcționare (evaluare finanțată de planul de acțiune

” Locuri de muncă (pentru) tineri tutun”67

Durată Activitate repetitivă începută în 1989-1999

Evaluare Evaluarea proiectului este încredințată Codes-ului.

Zoom asupra proiectului

A evalua pentru a dinamiza un proiect

Codes-ul a propus o evaluare alcătuită din două părți:

- un chestionar de 9 întrebări deschise și închise pe care urmau să-l completeze elevii de clasa a IX care beneficiaseră de intervenția elevilor mijlocitori;

- discuții colective pe lângă elevii mijlocitori.

Page 48: Educația întru sănătate

Chestionarul a fost propus de către responsabila de proiect, apoi reajustat și validat în cadrul unor întruniri de echipe. Profesorii au pus să fie completate chestionarele în timpul orel de curs. O sută cincizeci de chestionare au fost analizate și valorificate de către responsabila de proiect.

Cine sunteți?

Sex: Masculin Feminin Vârsta

Fumați? Da Nu Fost fumător

Dacă fumați, la cât vi se ridică consumul?

................ țigări pe zi

................ țigări pe săptămână

1 – Ce părere aveți despre proiectul de prevenire a tabagismului desfășurat în instituția dumneavoastră?

Foarte satisfăcător Satisfăcător Puțin satisfăcător Nesatisfăcător

De ce?

......................................................................................................................................................................................................................................

.2 – Care sunt temele cele mai semnificative ce considerați că au fost abordate pe parcursul acestei intervenții?

..........................................................................................................................................................................................................................

3 – Ce părere ați avut despre caseta video suport a intervenției?

Foarte satisfăcător Satisfăcător Puțin satisfăcător Nesatisfăcător

De ce?

.......................................................................................................................................................................................................................................

4 - Ce părere aveți referitor la faptul că intervențiile au fost organizate și conduse de colegii voștri?

Foarte satisfăcător Satisfăcător Puțin satisfăcător Nesatisfăcător

De ce?

.......................................................................................................................................................................................................................................

5 – Ați fi interesat să se abordeze și alte aspecte legate de tabagism în timpul acestor intervenții?

Da, care anume?

.......................................................................................................................................................................................................................................Nu, de ce?

.......................................................................................................................................................................................................................................

6 – În rezumat, ațu putea spune că aceste ședințe v-au permis să

:....................................................................... ....................................................................................................................................................................................

7 – Într-un cuvânt, ați putea menționa un punct forte și un punct slab al acestui proiect?

Page 49: Educația întru sănătate

Punct forte:

...................................................................................................................................................................................................................................

Punct slab:

.....................................................................................................................................................................................................................................

8 – Aveți niște sugestii anume de făcut referitor la aceste intervenții?

.....................................................................................................................................................................................................................................

9 – Cum credeți, aceste intervenții au avut vreun impact asupra comportamentului dumneavoastră?

Da, care?

Nu, de ce?

...................................................................................................................................................................................................................................

Vă mulțumim pentru că ai binevoit să răspundeți la acest chestionar.

Responsabila de proiect a mai organizat și condus discuții de grup alături de vreo douăzeci de elevi mijlocitori și de echipa proiect în timpul orei de prânz.

Grila de conducere a grupurilor de elevi mijlocitori

În raport cu proiecttul de prevenire a tabagismului desfășurat în liceu

- Originea lui, obiectivele sale- Derulare: proiect de educație de către semeni- Locul și rolul grupului de elevi mijlocitori asupra proiectului în ansamblu (implicare)

În raport cu formarea grupului de elevi mijlocitori

- Frecvența- Conținuturi- Tematici abordate- Suporturi utilizate- Sentimente în raport cu formarea- Îmbunătățiri posibile

În raport cu intervenția d-stră pe lângă elevii de a IX-a

- Locul și rolul a ceea ce a fost ”simțit-atribuit”: numărul de conducători, organizarea și conducerea ședințelor...- Motivații - Puncte forte/puncte slabe ale acestor intervenții: calitatea organizării și conducerii, conținut, utilizarea casetei video- Sugestii de ameliorare privind aceste intervenții- Impactul acestor ședințe

Calendarul evaluării

Codes-ul a fost contactat în cursul anului școlar, iar concluziile sale erau așteptate către începutul următorului nou an școlar așa încât să putem iniția un nou proiect în caz de nevoie. În total, au fost necesare șase luni pentru a efectua această evaluare până la realizarea raportului final.

Page 50: Educația întru sănătate

Rezultatele evaluării

Evaluare a scos în evidență următoarele fapte:

- caseta video suport a intervenției elevilor mijlocitori nu corespundea așteptărilor elevilor care au propus ca de atunci încolo un suport video să fie realizat de clubul video al liceului;

- elevii mijlocitori au întâmpinat dificultăți în timpul intervențiilor lor, mai ales pentru a angaja o dezbatere contradictorie și a face față unor vorbe de genul ”oricum trebuie să mori de ceva”. Din acel moment s-a recomandat a se modifica conținutul formării propuse elevilor mijlocitori prin integrarea de reflectări privind motivarea lor de a interveni pe acest subiect, dar și o muncă suplimentară asupra reprezentărilor legate de tutun.

Aceste recomandări au fost prezentate în cadrul CESC-ului la începutul noului an școla în octombrie.

Raportul de evaluare a fost înmânat Inspecției academice care l-a afișat pe site-ul său on-line de pe Internet în 2004.

A ȘTI MAI MULT DESPRE

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Pentru a preciza cadrul teoretic și conceptual în care proiectele de educație pentru sănătate se înscriu, noțiunule de ”sănătate”, de ”promovare a sănătății”, de ”educație pentru sănătate” și de ”prevenire” vor fi aici succint definite. Acest capitol nu pretinde să realizeze un tablou exhaustiv al teoriilor, conceptelor și modelelor utilizate în educația pentru sănătate. El are ca obiectiv să introducă doar câteva noțiuni-cheie.

DE LA SĂNĂTATE LA PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII

Sănătatea este o noțiune complexă a cărei definiție ia în calcul multipli factori (vezi schema alăturată).”Fiecare om are o idee, ori o ”normă” referitor la sănătatea care-i este proprie, e clar. Aceasta se prezintă deci dintr-o dată ca

Page 51: Educația întru sănătate

relativă, în sensul că variază în funcție de experiența trăită (parcursul vieții) și în funcție de starea sa actuală.”68

Percepția sănătății este înainte de toate individuală, ea variază în dependență de vârstă, sex și, într-o măsură mai mică, de apartenența la o categorie socio-economică. ”Cât despre cei tineri, ei se află mai curând în câmpul lui a avea (”a avea o bună condiție fizică”), iar cei bătrâni în câmpul lui a fi și al identității (”a fi în stare de/să”).”69

FIGURA №: 3

Factorii ce influențează sănătatea

1. Factorii culturali (religie, cutume, credințe, tradiții...)2. Factorii biologici ( genetici...)3. Factorii ambientali (familie, semeni, prieteni, școală, ambientul fizic și chimic...)4. Factorii geografici (bogății naturale, climă, căi de comunicare...)5. Factorii legați de organizarea sistemului de sănătate într-o țară dată (repartizarea medicilor în teritoriu, existența unei asigurări

sociale...)6. Factorii demografici (repartiția populației pe piramida vârstelor, numărul de neșteri, îmbătrânirea populației, concentrarea urbană,

migrările...)7. Factorii socio-economici (habitat, urbanizare, amenajarea teritoriului, moduri de viață, locuri de muncă, șomaj...)8. Factorii legați de cunoștințele științifice (starea cunoștințelor științifice, descoperiri...)9. Factorii comportamentali (obișnuințe alimentare, stil de viață, tabagism, alcoolism, igiena de viață...)

Schemă scoasă din :: Monnier J. Sănătatea publică, sănătatea comunității. Simep, 1980.

Pentru a lua în considerare totalitatea determinanților ce contribuie la definirea sănătății, autorii înclină să vorbească despre ” sănătate globală” mai curând decât despre sănătate pur și simplu.

Potrivit definiției propuse în 1946 de Organizația mondială a sănătății (OMS), sănătatea globală este o ”stare de bine fizică, psihică și socială, care nu constă doar în absența bolii sau a infirmității”. În perioada imediat postbelică, epocă încă dominată de o abordare biomedicală70 a sănătății, această definiție a avut efectul unei mici revoluții culturale. Într-adevăr, se trecea de la o concepție ”negativă” a sănătății (absența unei boli sau a unui handicap) la o concepție ”pozitivă”. Ușor statică (ea insistă pe termenul de ”stare”) și idealistă, definiția OMS-ului a evoluat spre o concepție mai ”dinamică” a sănătății, percepută ca ”o resursă” pentru viața cotidiană.

În 1986, la inițiativa OMS-ului, a ministerului canadian al Sănătății și al Stării de bine sociale și a Asociației canadiene de sănătate publică, prima Conferință internațională pentru promovarea sănătății a adunat la Ottawa reprezentanții a 38 de țări. Pe 21 noiembrie 1986, participanții la această conferință au adoptat o ”c(h)artă de activitate” care se angala să realizeze obiectivul ” sănătății pentru toți din acest moment până în anul 2000”. Această c(h)artă a devenit un text fondator pentru actorii de sănătate publică în Franța și în lumea întreagă71. Ea a contribuit de asemeni la întreținerea unei reflectări teoretice asupra subiectului.

SĂNĂTATEA CONFORM CARTEI DE LA OTTAWA

1) Sănătatea este o resursă a vieții cotidiene, nu este un scop în sine ci mai curând un mijloc, printre multe altele, care participă la desăvârșirea persoanelor. Nu faptul de ”a avea o sănătate bună” este cel care te desăvârșește, ci faptul de a avea o sănătate bună este cel care îți dă posibilitatea să faci lucruri desăvârșite.

2) Sănătatea este un concept pozitiv, nu ne limităm în a-l defini prin negare. Ceea ce ține de o bună sănătate, nu e doar faptul că ”nu sunt bolnav”, ci și acela că ”sunt fericit”.

3) Sănătatea este un concept care pune în valoare importanța resurselor sociale și individuale, cât și capacitățile fizice ale persoanelor. Mediul ambiental și caracteristicile individuale sunt luate în

Page 52: Educația întru sănătate

considerare. Această concepție a sănătății integrează interacțiunile permanente între indivizi și ambientul lor (care cuprinde celelalte persoane, aerul pe care îl respiră, locuința, locul de muncă, faptul de a trăi în oraș sau la țară, legile care guvernează societatea în care se trăiește...)

Carta de la Ottawa nu se mulțumește doar să definească sănătatea. Ea vorbește și de ”promovarea sănătății” (”health promotion”, în engleză)... Despre ce este vorba?

În limba franceză, termenul ”promovare” are mai curând o conotație economică și de marketing. Nu acesta este desigur sensul cartei de la Ottawa care se referă de fapt la acțiunea de ”a promova” în sensul de ”a încuraja”, de ”a favoriza”, de ”a sprijini”. E vorba deci nu atât de a face o promoție/publicitate sănătății (adică de a o face atrăgătoare) cât de a sprijini dezvoltarea și de a favoriza condițiile sale de implementare.

Potrivit cartei de la Ottawa, a interveni în domeniul promovării sănătății înseamnă ”că trebuie:

1) să elaborăm o politică publică sănătoasă72: legislație, măsuri fiscale, taxare și schmbări organizaționale;2) să creăm medii favorabile: în special în domeniile tehnologiei, energiei și urbanizării;3) să ranforsăm acțiunea comunitară: participare efectivă și concretă a comunității la fixarea priorităților, la

luarea deciziilor și la elaborarea strategiilor de planificare;4) să dobândim aptitudini individuale: să asigurăm dezvoltarea individuală și socială oferind informații,

asigurând educația pentru sănătate și desăvârșind aptitudinile indispensabile pentru viață;5) să reorientăm serviciile din domeniul sănătății: schimbare de atitudine și de oragnizare în sânul serviciilor

din domeniul sănătății”.

Pentru a ilustra promovarea sănătății și cele cinci axe de intervenție fixate de carta de la Ottawa, să luăm drept exemplu lupta contra tabagismului și să examinăm mijloacele pe care ea le desfășoară

FIGURA №: 4

Promovarea sănătății fără tutun

Să elaborăm o politică publică sănătoasă °Legea Evian

° Avertizări pe pachetele de țigări

° Programul național tutun

° Programul regional de sănătate (PRS) ”dependențe de produse”

sau ”adicții” în funcție de regiuni

° Creșterea prețului la tutun

° Vânzare interzisă celor sub 16 ani

Să creăm medii favorabile ° Dezvoltarea unui ansamblu de elemente de semnalizare adaptat

° Influența mediilor : campanii de comunicare, articole, publicități

Să ranforsăm acțiunea comunitară ° Evoluția normelor sociale

° Mobilizarea comunității educative: programul liceelor nefumătoare

° Dezvoltarea unor măsuri în colegii și licee pe acest subiect

Să dobândim aptitudini individuale ° Rezistență la presiunile grulului

° Încredere în sine

Să reorientăm serviciile din domeniul sănătății ° Dezvoltarea consultărilor de sevraj

° Mobilizarea industriei farmaceutice (substituenți nicotinici) și implicarea farmaciștilor

Page 53: Educația întru sănătate

° Formarea cadrelor de sănătate pentru Educația națională

O muncă de reflectare a fos inițiată în jurul revizuirii cartei de la Ottawa. Cea de a VI-a conferință mondială a promovării sănătății a aprobat pe 11 august 2005 carta de la Bangkok73 a cărei principală miză este să se ia în considerare inegalitățile în domeniul sănătății pe plan global (inegalități de la o țară la alta sau în interiorul aceleiași țări). Obiectivul ei este să propună un cadru pentru a a face să evolueze strategiile de promovare a sănătății și astfel să se reducă inegalitățile și să se răspundă mai bine la cerințele noului mileniu. Ea se situează exact pe făgașul cartei de la Ottawa ale cărei valori, principii și strategii de acțiuni le preia și le completează. Cele patru principale angajamente pe care le propune constau în următoarele:

1) să plaseze promovarea sănătății în centrul acțiunii mondiale în favoarea dezvoltării;2) să facă din promovarea sănătății o răspundere centrală a ansamblului sectorului piblic;3) să facă din promovarea sănătății o axă esențială a acțiunii comunitare și a societății civile;4) să facă din promovarea sănătății o exigență de bună practică la nivelul întreprinderilor.

Carta de la Ottawa și carta de la Bangkok constituie o grilă de lectură și de analiză a proiectelor. Ele propun un cadru de reflectare pentru a desfășura acțiuni de promovare a sănătății, inclusiv în mediul școlar. Astfel, un proiect educativ înscris într-o perspectivă de ”promovare a sănătății” ar trebui să țină socoteală de diferitele dimensiuni (dimensiuni fizice, cognitive, sociale, afective...) și de diferitele medii (Școala, casa, strada...) în care copiii evoluează zilnic. Deoarece concepția pe care elevii o au despre sănătatea lor se formează pornind de la informațiile transmise de părinții lor, de frații și surorile lor, de prietenii lor, de învățători, de Școală, de presă, de televiziune... Toate aceste informații influențează cunoștințele lor, credințele lor, valorile lor, reprezentările lor, comportamentele lor, în special cele legate de sănătatea lor.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Educația pentru sănătate este una din strategiile de intervenție pentru promovarea sănătății. Acest concept are totuși diferite accepții.

Circulara din 24 noiembrie 199874 are drept obiect aplicarea educației pentru sănătate în mediul școlar. Aceasta este definită în felul următor:

”Spre deosebire de o condiționare, educația pentru sănătate tinde să ajute pe fiecare tânăr să-și aproprieze treptat mijloacele de a opera anumite alegeri, de a adopta comportamente responsabile, atât față de el însuși cât și față de alții și de mediul înconjurător. Ea permite astfel de a-i pregătim pe tineri să-și exercite cetățenia cu responsabilitate, într-o societate în care problemele de sănătate constituie o preocupare majoră. Nici simplu discurs asupra sănătății, nici doar un aport de informații, ea are drept obiectiv dezvoltarea de competențe.”

Unii specialiști în domeniul educației pentru sănătate o definesc în felul următor: ea ”are drept scop de a ajuta persoanele să-și formeze o imagine pozitivă despre ele însele și despre sănătatea lor pentru a evita comportamentele care prezintă un risc. Ea se bazează pe metode și tehnici ce permit să aducem informația la individ sub o formă care să poată fi însușită, fără a-l stigmatiza ori culpabiliza. Educația pentru sănătate este deci sprijinită de o reflectare etică. Ea este o componentă a acțiunilor de promovare a sănătății. Lucrând asupra chestiunilor de reprezentări, norme, credințe și valori – într-o etapă anterioară comportamentelor – ea pune la contribuție instrumentele antropologiei și sociologiei”75, 76.

Principii etice ale educației pentru sănătate

Intervenienții în educația pentru sănătate sunt confruntați cu o reflectare asupra principiilor sale etice, a valorilor pe care se bazează, și asta din mai multe motive:

Page 54: Educația întru sănătate

- educația pentru sănătate vizează dezvoltarea unor competențe psihosociale;- educația pentru sănătate are drept obiectiv să-l determine pe elev să facă alegeri responsabile;- valorile intervenienților pot fi diferite de cele ale elevului și ale familiei sale.

Etica în educația pentru sănătate implică:

- să se respecte alegerea pe care o fac persoanele;- să avem grijă să nu impunem comportamente predeterminate;- să evităm de a culpabiliza o persoană care face o alegere dăunătoare sănătății sale;- să lăsăm persoanelor libertatea de a nu participa. În mediul școlar, elevii sunt în general obligați să asiste la

diferite intervenții. În educația pentru sănătate, este important de precizat în timpul intervenției că fiecare are dreptul de a păstra tăcerea, chiar dacă e necesar ca el să asiste la intervenție;

- să se respecte diferențele, în special cele culturale; - să ne abținem de la orice judecată morală;- să ne străduim să realizăm acțiuni care vizează reducerea inegalităților sociale.

Dezvoltarea competențelor psihosociale

Educația pentru sănătate își propune să dezvolte anumite competențe psihosociale77 care vor da tinerilor posibilitatea să facă alegerile pertinente.

Competențele psihologice trimit:

- către stima de sine: încrederea în sine, sentimentul eficacității sale personale, sentimentul că ceilalți au încredere în noi;

- către relația cu corpul: înțelegerea senzațiilor care vin de la corp (durere, plăcere...), exprimarea fizică a sentimentelor (mânie, frică...), nevoi fiziologice (hrană, somn...).

Competențele sociale trimit:

- la relațiile cu ceilalți: respectul, acceptarea diferențelor și a regulilor de conviețuire în societate...

Exemplu de luare în considerare a acestor elemente în mediul școlar: regulamentul intern al instituției semnat la începutul anului școlar de elev și de părinții săi;

- la gestionarea conflictelor: să se dea întâietate dialogului în caz de dezacord...

Exemplu de luare în considerare a acestor elemente în mediul școlar: comisia de viață școlară, fișa de monitorizare pentru a gestiona problemele de disciplină și a încerca să se evite consiliul de disciplină și excluderea elevului;

- la încrederea în propria judecată: pentru a rezista în fața influenței semenilor, a mass-media...

Exemplu de luare în considerare a acestor elemente în mediul școlar: obiectivele și abordarea educativă a setului de cărți Liber ca pasărea cerului care « permit tinerilor să înțeleagă mai bine complexitatea mediului în care ei evoluează, și deci să reacționeze mai bine la cerințele și presiunile vieții cotidiene, în relația lor față de ei înșiși și față de ceilalți»78.

Comportamentele

«Comportamentul este ansamblul reacțiilor, observabile obiectiv, ale unui individ sau ale unui grup care acționează ca răspuns la o stimulare venită din mediile sale interior sau exterior. Este rezultatul unui proces de transmitere și de învățare conștiente și inconștiente ale cărui mulțime de rădăcini se apropie de afecte. Modificarea lui conștientă

Page 55: Educația întru sănătate

este adeseori dificilă. Un comportament nou poate fi învățat și integrat pozitiv dacă nu intră socialmente în contradicție cu valorile personale esențiale.»79

Un comportament are întotdeauna două componente, o componentă individuală și o componentă colectivă, chiar dacă se poate întâmpla ca una și cealaltă să se contrazică.

Comportamentele au o influență asupra stării de sănătate80: unele îi sunt favorabile (acestea pot fi calificate drept comportamente «responsabile»81), altele dimpotrivă suntă dăunătoare sănătății, pe termen scurt sau lung, fără ca urmările negative să poată fi prezise cu certitudine. Modificarea conștientă a unui comportament este dificilă. « Un comportament nou poate fi învățat și integrat pozitiv dacă nu intră radicalmente în contradicție cu niște valori sau ficțiuni personale esențiale.»82 Este totuși important ca această modificare să se poată înscrie în durată, de unde și pertinența abordării educative.

În măsura în care educația pentru sănătate contribuie la faptul de a-i face pe elevi actorii propriei lor sănătăți, obiectivul nu este să impunem comportamente normate, «sănătoase din punct de vedere științific», ci de a oferi niște atuuri care să le permită să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză, ceea ce implică necesitatea de a lucra la dezvoltarea competențelor psihosociale.

Exemplu: un proiect de instituție - unul dintre obiectivele căruia ar fi acela de a îmbunătăți atmosfera instituției (reducerea tensiunilor sau a violențelor) – ar putea avea două tipuri de indicatori de monitorizare și de efecte: pe de o parte, faptele și actele care generează tensiuni (acte violente, purtare grosolană...); pe de altă parte, comportamente civilizate (feluri de a se saluta, de a se accepta, aptitudinea de a nu se întrerupe unul pe altul, de a respecta timpul de vorbire al celuilalt...).

Cunoștințe

Dobândirea, ranforsarea sau modificarea cunoștințelor despre sănătate pot contribui la ameliorarea adoptării unor comportamente benefice pentru sănătate. Ele vor influența sau modifica reprezentările, aptitudinile, comportamentele... Deoarece informațiile științifice în materie de sănătate evoluează în continuu, cunoștințele trebuie mereu actualizate. Această actualizare poate face obiectul unui demers voluntar din partea persoanei. De exemplu, un act sexual neprotejat poate motiva o cerrcetare asupra modurilor de transmitere a virusului sida... Această actualizare se mai face în mod indirect prin intervenția unor terți care vor mediatiza raportul la cunoaștere, informațiile fiind căutate în acest caz în conținutul materiilor școlare, în media (presă, Internet, radio, televiziune, afișe, broșuri...), prin intermediul profesioniștilor din sănătate ori chiar în timpul unor schimburi de păreri cu prietenii, cu familia, cu cei din anturaj... Demersul educativ se sprijină în mod util pe cunoștințele83 prealabile ale elevilor privind subiectul. Aceștia din urmă vor aborda adeseori în același timp elemente ce sunt mai degrabă din categoria reprezentărilor.

Reprezentări și credințe

”Avem mereu nevoie să știm la ce să ne așteptăm din partea lumii care ne înconjoară. Trebuie neapărat să ne ajustăm în cadrul ei, să știm cum să ne purtăm, s-o stăpânim fizic și intelectual, să ne identificăm și să rezolvăm problemele pe care ni le pune. De aceea făurim reprezentări.” 84

O reprezentare este o «rezultantă complexă și dinamică (evolutivă) de interacțiuni între elemente:

- cognitive, adică elemente de cunoaștere (ceea ce știu);- afective (ceea ce-mi place);- ambientale, adică tot ceea ce poate veni dinspre informații, comunicare, media...(”informațiile pe care le

primesc din exterior ”)» 85.

În calitate de «moduri de a gândi», reprezentările pot veni să justifice adoptarea unui comportament și să aibă o influență asupra stării de sănătate. «Se recunoaște în general faptul că reprezentările sociale, în calitate de sisteme

Page 56: Educația întru sănătate

de interpretare ce guvernează relația nostră cu lumea și cu ceilalți, orientează și organizează conduitele și comunicările sociale.»86.

Dacă reprezentările ne pot permite să explicăm adoptarea cutărui sau cutărui comportament în raport cu sănătatea, ele pot de asemeni să aibă influență asupra conceptului însuși de ”sănătate” ori asupra capacității pe care oricine crede că o are de a putea acționa asupra propriei sale sănătăți.

Reprezentările pot de asemeni să fie în contradicție cu niște cunoștințe ”validate din punct de vedere științific” și să împiedice asimilarea acestor noi cunoașteri.

Într-adevăr, reprezentările pot împiedica adoptarea unui comportament estimat ca indispensabil pentru protecția sănătății. În cazul transmiterii virusului sida, de exemplu, unii tineri își spun ”că nu există niciun motiv ca acest lucru să li se întâmple lor deoarece sunt atenți la alegerea partenerului” sau că ”oricum, boala asta se tratează în ziua de azi”...

Lucrul asupra reprezentărilor – fie că acestea sunt legate de sănătate sau de un comportament ce influențează sănătatea – este frecvent utilizat în educația pentru sănătate. El permite să se confrunte punctele de vedere ale elevilor și îi face să se întrebe pe ce se întemeiază credințele lor, cunoștințele lor și comportamentele lor de sănătate. Acest lucru mai permite evitarea faptului de a emite judecăți sau de a impune cunoștințe într-o manieră dogmatică. În fine, îi ajută să înțeleagă de ce ei pot fi ”reticenți” față de anumite cunoștințe care ”zdruncină” reprezentările lor. Putem aduce aici drept exemplu cuvintele unei eleve din clasa pregătitoare care, după ce a vizionat la școală un film despre prevenirea cariilor, consideră că ”nu e necesar întotdeauna să se spele pe dinți după masă deoarece în timpul acelui prânz ea nu a consumat zahăr”. În reprezentarea sa despre formarea cariilor, prezența zahărului este absolut necesară, celelalte alimente fiind considerate fără risc pentru dinți.

Aptitudini sau priceperi

Adoptarea anumitor comportamente în legătură cu sănătatea poate cere aptitudini particulare, adică înclinații sau capacități pentru a exercita o activitate.

În educația pentru sănătate, aptitudinea (sau priceperea/savoir-faire) este de multe ori un obiectiv ce trebuie atins. E vorba de a reflecta nu doar la maniera în care elevii își vor apropria/însuși anumite cunoștințe, ci de asemeni la modalitățile de acțiuni ce permit dezvoltarea priceperilor. În câmpul educației pentru sănătate, aptitudinile propagă competențele psihosociale ce se suprapun peste aptitudinile personale și relaționale.

Exemple de aptitudini pe care le pot dobândi elevii:

- aptitudinea ce-l conduce pe un elev să devină ”delegat”: ea îi permite să dezvolte numeroase capacități (luare de cuvânt în public, reprezentarea unui colectiv de elevi, apărarea intereselor grupului...);

- aptitudinea de a ști să spună ”nu” primei țigări, să se delimiteze de grup insistând asupra voinței de a-și păstra liberul arbitru, de a îndrăzni să se poziționeze ca neconsumator într-un grup fără a ajunge să fie exclus în mod sistematic, să găsească alternative pentru a nu răspunde pozitiv unei solicitări care deranjează, etc.

Mediul

Mediul desemnează tot ce îl înconjoară pe elev. Poate fi vorba de ceilalți (familia, prietenii, profesorii...), de legislația în vigoare, de condițiile economice (munca părinților, starea de șomaj, tipul de habitat, activități extrașcolare...), de condițiile ecologice (mediul în sens îngust: calitatea aerului, apei, alimentelor, zgomotul...), de caracteristicile geografice ale locului de trai (oraș, țară, mare, munte, zonă rurală izolată), de depărtarea sau proximitatea serviciilor de sănătate, de accesibilitatea transporturilor în comun...

Mediul are consecințe de netăgăduit asupra sănătății, nu doar în dimensiunea sa ecologică (poluare, nitrații din apă, azbestul, zgomotul), ci și în toate celelalte dimensiuni ale sale (proximitatea sau depărtarea serviciilor de sănătate, a infrastructurilor sportive și culturale, condițiile economice, timpul de deplasare cotidian...).

Page 57: Educația întru sănătate

Obiectivul și realizarea practică a acțiunii ar trebui să fie în coerență cu mediul. Să luă exemplul unei acțiuni de prevenire a cariilor desfășurată pe lângă elevi, al cărei obiectiv este acela de a incita să se spele pe dinți după fiecare masă. Pentru ca această acțiune să fie cu adevărat coerentă, ar trebui să fie întrunite toate condițiile pentru ca elevii care mănâncă la cantină să aibă efectiv posibilitatea de a-și peria dinții după masă (amenajarea chiuvetelor, punerea la dispoziție a periuțelor de dinți, a pastei...).

Prevenirea

În sănătatea publică87, prevenirea este o noțiune foarte utilizată care face obiectul unor numeroase dezvoltări teoretice. Dăm mai jos două definiții; prima (încă foarte folosită în Franța) are tendința de a dispărea spre profitul celei de a doua în literatura internațională.

Potrivit definiției ”clasice”, prevenirea reprezintă ”ansamblul de măsuri care vizează să împiedice apariția bolilor, sau care permit depistarea lor la un stadiu timpuriu, mai accesibil prin asta tratamentului”88. Prevenirea este aici înscrisă în domeniul biomedical, ea este în general legată de existența unei maladii sau a unei probleme de sănătate. Se disting mai multe tipuri de prevenire89, care implică proiecte diferite în funcție de obiectivele vizate:

- prevenirea primară are drept obiectiv să evite apariția bolilor; astfel, în cadrul prevenirii primare a tabagismului în școală, se va urmări de a-i incita pe copii să evite ori să întârzie cât mai mult cu putință primul contact cu țigara;

- prevenirea secundară are drept obiectiv să evite agravarea sau dezvoltarea de tulburări la o persoană atinsă. Boala există deja, dar este posibil de a o opri, de a evita agravarea ei detectând-o de timpuriu. Astfel, detectarea tulburărilor senzoriale la sfârșitul anului de grupă pregătitoare ar putea fi inclusă în cadrul prevenirii secundare;

- prevenirea terțiară are drept obiectiv să prevină recidivele și complicațiile, pentru a ajuta persoanele atinse să trăiască cât mai bine cu posibilitățile lor. De exemplu, să integreze copii handicapați la școală intră în cadrul prevenirii terțiare.

Astăzi, deosebirea clasică între prevenirea primară, secundară și terțiară începe să fie înlocuită cu noțiunile de prevenire generalizată (sau universală), de prevenire selectivă și de prevenire indicată90.

”Intervențiile zise generalizate sunt destinate populației generale sau cel puțin unor grupuri care nu au fost selectate pe baza unui risc definit. Prevenirea selectivă vizează un subgrup de indivizi având un risc semnificativ mai ridicat decât media de a dezvolta o tulburare. Prevenirea indicată se adresează subiecților care au semne de atracție rămânând în afara criteriilor de diagnosticare.”91

Diferitele tipuri de prevenire clasică sunt definite în jurul indicatorului ”absența sau prezența bolii”. Noua definiție propusă permite de a face să evolueze noțiunea de prevenire integrând dimensiunea de ”factori de risc social și individual”. Astfel, putem face următoarea lectură: ”Prevenția universală se referă la populația generală fără profil de risc particular; prevenția selectivă se referă la grupurile la care se observă în general factori de riscuri sociale; prevenirea indicată se referă la persoanele care prezintă factori de risc observabili la nivelul individului.”92

Noțiunea de prevenire capătă o altă dimensiune atunci când este asociată cu noțiunile de ”factori de risc” și ”factori de protecție”. Numim ”risc” probabilitatea apariției unui eveniment defavorabil. Numim ”factori de risc” caracteristicile individuale sau colective legate de mediu, de cultură sau de modul de viață, și care are drept urmare pentru persoană sau populație o probabilitate mai mare de a dezvolta o maladie ori o problemă de sănătate. De exemplu, o alimentare săracă în fructe și legume este un factor de risc de cancer.

”Factorii de protecție” sunt resurese interne și externe care protejează sănătatea persoanelor și a populațiilor. Acești factori de protecție cuprind:

Page 58: Educația întru sănătate

- caracteristici individuale, precum gestionarea stresului, capacitățile de a face față, oprimismul, sentimentul de apartenență la un grup sau la o colectivitate;

- comportamente personale, precum faptul de a dormi suficient, de a avea o alimentație sănătoasă, de a practica regulat o activitate fizică, de a fi vaccinat...

- condiții socioeconomice favorabile, precum faptul de a avea un loc de muncă, un mediu pașnic, aer și apă nepoluate, un bun sistem de îngrijire medicală...93

PENTRU A MERGE MAI DEPARTE: BIBLIOGRAFIE ȘI STRUCTURI RESURSE

Resursele propuse aici sunt de trei tipuri:

1) documentele care ”clarifică” contextul în care se derulează activitățile de educație pentru sănătate în mediul școlar (documente referitoare la sănătatea copiilor și tinerilor; documente referitoare la conceptele diferitele abordări utilizate în educația pentru sănătate; principalele texte reglementare ale ministerului responsabil de Educația națională; documente ce permit să se înțeleagă politicile promovate în acest domeniu);

2) documentele ce însoțesc în mod practic realizarea activităților în instituțiile școlare (îndrumare metodologice, generaliste sau specifice pentru anumite tematici de sănătate);

3) o listă a structurilor resurse pentru a ști unde să se procure documentele și instrumentele, și să se identifice partenerii potențiali.

1. Academia este nivelul administrativ care permite de a enunța în regiuni politica educativă definită de guvern. Ea permite să se acționeze în funcție de contextul local, în parteneriat cu colectivitățile teritoriale (comune pentru învățământul primar, departamente pentru colegii, regiuni pentru licee).

2. Vezi definițiile educației pentru sănătate p....

3. Pe parcursul acestei lucrări, termenul ”Școală” se referă la instituțiile școlare în general. 4. Vezi circulara №: 98-237 din 24noiembrie 1998, ” Orientări privind educația pentru sănătate în școală și colegiu”, BOEN №: 45 din 3

decembrie 1998.5. Decretul №: 2006-830 din 11 iulie 2006 cu privire la soclul comun de cunoștințe și competențe (capitolul 6). BO №: 29 din 20 iulie

2006.6. Decretul №: 2005-1145 din 9 septembrie 2005 care modifică decretul №: 85-924 din 30 august 1985 referitor la instituțiile publice

locale de învățământ, articolul 20 cu privire la Comitetul de educație pentru sănătate și civism, JO №: 212 din 11 septembrie 2005. Circulară referitoare la CESC în curs de publicare.

7. Vezi p. .... fișa №: 2: ”Parteneriatul”.

Page 59: Educația întru sănătate

8. Tessier S. Sănătatea publică, sănătatea comunitară. Éditions Maloine, Paris, 2004, 341p. 9. Tessier S. op. cit.10. ”Bazinul de educație poate fi definit ca un spațiu în sânul căruia școlile, instituțiile școlare și serviciile Educației naționale ale unui

teritoriu dat se asociază în vederea unui lucru în comun. El nu constituie nicicum o treaptă ierarhică suplimentară, niciun nivel administrativ.” Vezi www.ac-versailles.fr

11. Manciaux M., Deschamps J.-P. Sănătatea mamei și a copilului, Flammarion Medecines Sciences, Paris, 1978, p. 31.12. Strohl H., Comisia sănătate publică – raport №: 880 027, Inspecția generală pentru probleme sociale, Paris, iulie 1968. Referință citată

în Sănătatea în Franța, raport general, Înaltul Comitet pentru Sănătatea Publică și ministerul Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului, noiembrie 1994.

13. Legea №: 2004-806 din 9 august 2004 privind politica de sănătate publică, JO №:185 din 11 august 2004.14. Schema regională de educație pentru sănătate (Sreps), elaborată în regiune, va fi integrată în PRSP. Sreps promovează o cultură

comună de educație pentru sănătate la nivelul regiunii și este elaborată plecând de la Planul național de educație pentru sănătate (Pneps) din 2001. Acest Pneps este accesibil pe site-ul Inpes-ului (L'éducation pour la santé: un enjeu de santé publique, 2001, http://www.inpes. santé. fr/70000/dp/01/dp010228.pdf). El definește conceptele utilizate în educația pentru sănătate, explică mizele vizând sănătatea publică și stabilește orientări pentru formare și cercetare. Și realizează în același timp o evaluare a situației în alte țări europene.

15. Conform broșurii pedagogice editate de Direcția generală pentru sănătate: Legea referitoare la politica de sănătate publică, 9 august 2004, obiective și mize (http://www.santé. gouv.fr)

16. Vezi nota 13.17. Sournia J.-C. Dictionnaire français de santé publique. Éditions de santé, 1991, p. 260.18. Ministerul Muncii și Solidarității. Educația pentru sănătate: o miză de sănătate publică, 2001. http://www.inpes.

Sante.fr./70000/dp/01/dp010228.pdf19. Murard L., Zylberman P. ”Tabagismul, flagel suportat și nu înfruntat (1950-1975): 60 de ani de educație pentru sănătate”. La Santé

de l'Homme №: 362, noiembrie/decembrie 2002.20. Pentru mai multă informație: Tabac Info Service, www.tabac-info0service.fr21. Vezi p. 110-112???? paragraful despre reprezentări.22. Comitetul francez de educație pentru sănătate.23. PNNS este un plan de sănătate publică care ia în considerare multiplele dimensiuni ale nutriției (sănătate, plăcere, cultură, economie,

schimb). Nutriția este realmente un determinant de sănătate major legat de principalele patologii ale populației și care depinde de comportamentele și practicile cotidiene supuse unor numeroase influențe. Este accesibil pe Internet: http://www.sante.gouv.fr/htm/poinsur/nutrition/1n1.htm

24. Sournia J.-C. Dictionnaire français de santé publique. Éditions de santé, 1991, p. 260.25. L'éducation pour la santé: un enjeu de santé publique, 2001, http://www.inpes. santé. fr/70000/dp/01/dp010228.pdf26. Definite la nivel național (și făcând obiectul planurilor strategice de sănătate publică, ca de pildă Programul național nutriție -

sănătate) sau regionale (consemnate în Programul regional de sănătate publică).27. Strohl H., Comisia sănătate publică – raport №: 880 027, Inspecția generală pentru probleme sociale, Paris, iulie 1968. Referință citată

în Sănătatea în Franța, raport general, Înaltul Comitet pentru Sănătatea Publică și ministerul Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului, noiembrie 1994.

28. Vezi fișa №:5 ”Planificarea și monitorizarea (controlul/supravegherea)” p. 54-57.29. Vezi fișa №:2 ”Parteneriatul”, p. 39-41.30. Această noțiune de agreare este detaliată în fișa №:7 ”Intervenienții exteriori”, p. 61.31. Vezi p. 110-112.32. Vezi p. 109-110. 33. După ”Parteneriate în serviciul școlii” centrul de resurse privind educația prioritară al academiei din Créteil, care poate fi consultat pe

site-ul academiei din Créteil: http://www.ac-creteil.fr34. Soft care înregistrează fenomenele de violență în școală.

Pentru a ști mai mult: http://www.education.gouv.fr./prevention/violence/signa.htm35. Moscovici S., Buschini F. (sous la direction de), Les méthodes des sciences humaines (Metodele științelor umaniste), Paris, PUF, 2003.

Ferreol G. (sous la direction de), Sociologie, cours, méthodes et applications (Sociologie, curs, metode și aplicări), Rosny, Bréal,2004.36. De Singly F., L'enquête et ses méthodes: le questionnaire ( Ancheta și metodele ei: chestionarul), Nathan Université, Paris, 1992.37. Baudier F., Éducation pour la santé. Guide pratique. CDES, ADEESSE, 1987,p. 57.38. Vezi p. 80 fișa №:10: ”Evaluarea”.39. Vezi p. 108-112.40. Vezi p. 80 fișa №:10: ”Evaluarea”.41. http://www.quint-essenz.ch/fr/planning/topics/3278.html 42. Vezi p. 26.43. Comisia de simplificare administrativă, dosar accesibil pe imternet: http:www.cerfa.gouv.fr/servform/vigueur/formul/12156v01.pdf44. Două legi au permis recent de a simplifica dreptul, procedurile și formalitățile administrative, de aceea dosarul Cosa urmează a fi

înlocuit de dosarul Dusa (Délégation aux usagers et aux simplifications administratives). 45. Vezi p. 110-112.46. Vezi pe internet: www.metaplan.fr 47. Se poate procura servieta în comerț sau putem aduna noi înșine diferitele suporturi necesare.

48. Photolangage® este o marcă depusă de creatorii ei, Alain Baptiste și Claire Belisle. Vezi site-ul internet: http//www. photolangage.com

Page 60: Educația întru sănătate

49. Vezi fișa №: 3 ”Analiza situației și definirea priorităților”, p. 44-47.50. Aceste afirmații provin de la instrumentul de intervenție al Inpes-ului Libre comme l'air (Liber ca pasărea cerului). Vezi fișa №: 9:

”Instrumentele de intervenție”, p. 76.51. Lemonnier F., Bottéro J., Ferron C. Instrumente de intervenție în educația pentru sănătate: criterii de calitate – Referențial de bune

practici. Inpes, colecția Référentiels, 2005, p.18. Acest referențial este accesibil on-line pe site-ul internet al Inpes-ului: www.inpes.sante.fr (”Espace réseau”, apoi ”La pédagothèque”). El propune 65 de criterii de calitate și o grilă de analiză alăturată pentru a aprecia calitate unui instrument.

52. BO al Educației naționale №: 14 din 5 aprilie 2001.53. În vederea aplicării articolului L1417-9 al Codului de sănătate publică, Institutul național de prevenire și de educația pentru sănătate

se substituie Comitetului francez de educație pentru sănătate în totalitatea drepturilor și obligațiilor sale începând cu mai 2002.54. http://www.inpes.sante.fr55. Personajul Bubuf simbolizează luarea de riscuri, este un personaj zăpăcit, imprudent; iar Fiiatent este acolo pentru a reaminti niște

reguli de bun-simț și de securitate.56. Nock F., Petit guide de l'évaluation en promotion de la santé, Éditions Mutualité française, Paris, 2000, p.89.57. L'évaluation portant sur les activités de la structure se mesure au travers du rapport d'activité.58. Vezi fișa №: 4 ”Obiectivele”, p. 48-50.59. http://www.quint-essenz.ch/fr/introduction/1151.html 60. www.inpes.sante.fr /index. asp?page=preffi/preffi2.htm 61. Fontaine D., Beyragued L, Miachon C. L'évaluation en 9 étapes: fiches pratiques pour l'évaluation des actions et programmes santé et

social. Lyon: ERSP, 2004. (Evaluarea în 9 etape: fișe practice pentru evaluarea acțiunilor și programelor sănătate și social.) Poate fi consultat pe internet: http://www.ersp.org/esp ress/commun/fichevalIERSPdocfinal.pdf

62. Arwidson P., Bury J.-A., Choquet M. et al. Éducation pour la santé des jeunes. Démarches et méthodes (Educația pentru sănătate a tinerilor. Demersuri și metode). Paris: Inserm, Expertiză colectivă,2001. http://ist.inserm.fr/basisrapports/educsante.html

63. Vezi p. 83.64. http://eduscol.education.fr/ 65. La Santé de l'Homme este o revistă bimestrială editată de Inpes, disponibilă prin abonare. Această revistă dedicată educației pentru

sănătate a fost concepută pentru a fi în același timp un instrument de informare, de reflectare și de sprijinire a activității. Fiecare număr este articulat în jurul unui dosar central care prezintă starea cunoștințelor și practicilor pe o temă precisă. Ea mai conține rubrici regulate între care ” Sănătatea în școală”. Numeroase articole sunt postate on-line la apariția fiecărui număr: www.inpes.sante.fr (rubrica ”La Santé de l'Homme”, ”Articole on-line”).

66. Planul de acțiune ” Locuri de muncă tineri tutun”: în 2000, Casa națională de asigurări de boală a muncitorilor salariați (Cnamts) și Comitetul francez de educaițe pentru sănătate (CFES) au încheiat un parteneriat având ca obiectiv de a dezvolta prevenirea tabagismului în regiune. Acești parteneri s-au sprijinit pe planul de acțiune ”locuri de muncă (pentru) tineri” pentru a cofinanța, împreună cu Direcțiile departamentale ale muncii, locurilor de muncă și formării profesionale (DDTEFP), 118 posturi în Comitetele de educație pentru sănătate. Timp de cinci acest plan de acțiune a fost secundat de CFES apoi de Inpes (care a înlocuit CFES-ul în 2002). Responsabilii de proiect angajați au putut beneficia de numeroase formări legate de câmpul lor de intervenție, dar și de întâlniri organizate pe diferite tematici. Controlul și evaluarea activităților și a profesionalizării au fost asigurate prin evaluarea elaborării planului de acțiune (2002) și a altor patru examinări a stării de lucruri realizate în 2001, 2002, 2003 li 2004. Numeroasele măsuri datorate ultimei evaluări pot fi găsite on-line pe site-ul Inpes-ului (www.inpes.sante.fr). În fine, o evaluare calitativă a întregului plan de acțiune se va finaliza către sfârșitul lui 2006.

67. Vezi nota 66.68. Le Queau P., Olm C. ”Construcția socială a percepției sănătății”, Actualitate și dosar în sănătatea publică, martie 1999.69. D'Houtaud A., Imaginea sănătății, Presses Universitaires, Nancy, 1994.70. Abordarea biomedicală a sănătății propune o abordare centrată pe boală. Vezi Bury J.-A., Éducation pour la santé: concept, enjeux,

planifications (Educația pentru sănătate: concepte, mize, planificări). De Boeck, 1988, p. 30. 71. Texul este accesibil pe Internet: http://www.euro.who.int/AboutWHO/Policy/2001o827...2?language=French.72. ”A elabora o politică publică sănătoasă” este o traducere a versiunii în engleză a c(h)artei de la Ottawa: ”To build a healthy public

policy”.73. Textul este accesibil pe Internet: http://www.who.int/healthpromotion/conferences/6gchp/6BCHP_fr.pdf74. Vezi circulara №: 98-237 din 24 noiembrie 1998, ” Orientări privind educația pentru sănătate în școală și colegiu”, Bo al EN №: 45 din

3 decembrie 1998.75. Tessier S., Andreys J-B., Ribeiro Sănătatea publică, sănătatea comunitară. Éditions Vigot-Maloine, 2004, p. 98.76. « În bibliografie, găsim fie locuțiunea ”educație întru sănătate”, fie locuțiunea ”educație pentru sănătate”. Să alegem una din cele

două formulări nu e totuna: în fapt , dacă prima se referă la sănătate ca la o stare ce trebuie atinsă, cea de-a două se referă mai curând la o dinamică permanentă de adaptare a persoanei. În sistemul educativ, amândouă expresiile sunt folosite fără deosebire, fără vreo referință explicită la una sau cealaltă abordare. » In Jourdan D., Vaisse J., Bertin F., Fiard J., «L'Éducation à la santé en formation initiale», EPS1 №: 111, ianuarie-februari-martie 2003, p. 13-14.

77. Potrivit OMS, «competențele psihosociale sunt capacitatea unei persoane de a răspunde în mod eficace la exigențele și încercările vieții cotidiene. Aceasta înseamnă aptitudinea unei persoane să mențină o stare de bine mentală, adoptând un comportament apropriat și pozitiv cu prilejul relațiilor întreținute cu ceilalți, cu propria sa cultură și cu mediul său».

78. Liber ca pasărea cerului, set de educația pentru sănătate, prevenirea tabagismului în coligiu, ediție Inpes, reeditare decembrie 2004.79. Drass din Bourgogne, Glossaire utilitaire en éducation pour la santé (Glosar utilitar în educația pentru sănătate), 2002 (accesibil pe

Internet: http://bourgogne.sante.gouv.fr/themes/sante/sreps/glossaire/pdf/glossaire.pdf)

Page 61: Educația întru sănătate

80. Conform OMS, «când comportamentele sunt legate de o capacitate de a răspunde eficace la stres sau la presiunile vieții, ameliorarea competenței psihosociale ar putea fi un element în promovarea sănătății și stării de bine, deoarece comportamentele sunt din ce în ce mai implicate în originea problemelor de sănătate».

81. Vezi circulara №: 98-237 din 24 noiembrie 1998, ” Orientări privind educația pentru sănătate în școală și colegiu”, Bo al EN №: 45 din 3 decembrie 1998.

82. IUHPE, «Promovarea sănătății și educației pentru sănătate în America de Nord: concepte, metode și practici», contribuție la Ghidul pedagogic al CFES, 1995, p. 17.

83. Vezi p...... fișa №: 8: «Organizarea și conducerea unui grup de elevi».84. Jodelet D. (sub conducerea lui), Les représentations sociales (Reprezentările sociale), PUF, 1989, p. 47.85. Tuleu F., «Fiche 1: travailler sur les représentations » (Fișa 1 : lucrul asupra reprezentărilor), La Santé de l'Homme №: 327, ianuarie-

februarie 1997, p13.86. Jodelet D. (sub conducerea lui), idem, p. 53. 87. Vezi definiția de ”sănătate publică” p. 21.88. Sournia J.-C. Dictionnaire français de santé publique (Dicționar francez de sănătate publică). Éditions de Santé, 1991, p. 260.89. Bury J.-A. Éducation pour la santé, concepts, enjeux, planifications (Educația pentru sănătate, concepte, mize, planificări). De Boeck,

1988, p. 96.90. Acest model a fost descris în 1987 de americanul R. Gordon, apoi adaptat în 1994 de US Institute of Medicine Commitee care se ocupă

de prevenirea bolilor mentale în Statele Unite. A fost aplicat la consumul de alcool și de alte droguri de către National Institute on Drug Abuse într-o publicație din 1997 intitulată Preventing Drug Use Among Children and Adolescents.

91. Institutul național al sănătății și al cercetării medicale, Sănătatea copiilor și a adolescenților, propuneri pentru a o ocroti. Expertiză Inserm, 2003, p. Xii.

92. Zobel F., «La prévention des dépendances au niveau de l'Union Européenne» (”Prevenirea dependențelor la nivelul Uniunii Europene” ): discuție cu Grégor Burkart, responsabil de domeniul prevenirii la Observatorul european al drogurilor și toximaniilor, mai 2005. Discuție disponibilă on-line pe site-ul Internet al Grupării romande de studii asupra alcoolismului și toximaniilor: http://www.infoset.ch/instgreat/dossiers/Infos/evenements/colloque260505/Intburkh.html

93. Drass din Bourgogne, Glossaire utilitaire en éducation pour la santé (Glosar utilitar în educația pentru sănătate), 2002 (accesibil pe Internet: http://bourgogne.sante.gouv.fr/themes/sante/sreps/glossaire/pdf/glossaire.pdf )