ECONOMIA SERVICIILOR - didu.ulbsibiu.rodidu.ulbsibiu.ro/.../1/Economia_serviciilor.pdf · Economia serviciilor 6 Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale,

ECONOMIA SERVICIILOR – COMPONENTĂ A SISTEMULUI

ŞTIINłELOR ECONOMICE

3

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................ 5

CAPITOLUL 1. ECONOMIA SERVICIILOR – COMPONENTĂ A SISTEMULUI ŞTIINłELOR ECONOMICE........................................................................ 9

1.1. ConsideraŃii privind teoria şi practica serviciilor ........................ 9 1.2. Categoria economică de "serviciu" ........................................... 13 1.3. Subiectivitatea conceptualizării serviciilor; caracteristicile

serviciilor ................................................................................. 15 Întrebări recapitulative ..................................................................... 29 Teste grilă pentru autoevaluare ........................................................ 30

CAPITOLUL 2. TIPOLOGIA SERVICIILOR............................... 32 2.1. ImportanŃa teoretică şi oportunitatea practică a clasificării

serviciilor ................................................................................. 33 2.2. ModalităŃi de clasificare a serviciilor ........................................ 37 2.3. Progresul tehnic şi serviciile ..................................................... 47 Întrebări recapitulative ..................................................................... 48 Teste grilă pentru autoevaluare ........................................................ 49

CAPITOLUL 3. PIAłA SERVICIILOR.......................................... 51 3.1. PiaŃa serviciilor – formă concretă de existenŃă a relaŃiilor de

schimb: conŃinut şi particularităŃi............................................. 52 3.2. Oferta şi producŃia serviciilor.................................................... 59

3.2.1. SemnificaŃia şi caracteristicile ofertei de servicii............ 59 3.2.2. Perspective ale ofertei de servicii.................................... 67 3.2.3. Valoarea adăugată de servicii şi complexitatea

relaŃiilor juridico-economice generate de existenŃa ei ...... 74 3.3. Cererea pentru servicii .............................................................. 85

3.3.1. SemnificaŃia şi caracteristicile cererii pentru servicii ..... 85 3.3.2. Factorii cererii pentru servicii ......................................... 89 3.3.3. Metodologia analizei cererii pentru servicii: posibilităŃi

şi dificultăŃi....................................................................... 95 3.4. Tarifele pentru servicii ............................................................ 102 Întrebări recapitulative ................................................................... 110 Teste grilă pentru autoevaluare ...................................................... 111

Economia serviciilor

4

CAPITOLUL 4. SERVICIILE PENTRU AGENłII ECONOMICI..................................................................... 113

4.1. SemnificaŃia şi complexitatea structurală a serviciilor pentru agenŃii economici ................................................................... 114

4.2. Principii şi modele de organizare şi localizare a serviciilor comerciale pentru agenŃii economici...................................... 123

4.3. RealităŃi şi perspective ale serviciilor comerciale prestate agenŃilor economici................................................................ 132

Întrebări recapitulative ................................................................... 140 Teste grilă pentru autoevaluare ...................................................... 141

CAPITOLUL 5. SERVICIILE PENTRU POPULAłIE............... 144 5.1. ConŃinutul şi diversitatea structurală a serviciilor pentru

populaŃie................................................................................. 145 5.2. RealităŃi şi perspective ale serviciilor pentru populaŃie........... 150

5.2.1. Serviciile fără plată destinate populaŃiei ....................... 160 5.2.2. Serviciile cu plată prestate populaŃiei ........................... 165

Întrebări recapitulative ................................................................... 171 Teste grilă pentru autoevaluare ...................................................... 172

BIBLIOGRAFIE............................................................................... 175

REZULTATUL TESTULUI GRILĂ PENTRU AUTOEVALUARE ........................................................... 178

5

CUVÂNT ÎNAINTE În perioada postbelică, în Ńările dezvoltate – unde gradul de cultură şi civilizaŃie în masă se situează pe trepte relativ înalte – s-au obŃinut reale progrese în aprecierea importanŃei serviciilor, fiind întreprinse şi acŃiuni necesare creării mecanismului corespunzător pentru a învinge dificultăŃile din calea dezvoltării acestora. Una dintre verigile importante ale acestui mecanism este cercetarea ştiinŃifică şi studiul universitar – preocupări care, din păcate, în privinŃa serviciilor, încă nu se bucură de un înalt statut şi de respectul academic meritat. Datorită subiectivismului lor, asocierile empirice ale serviciilor cu simplele activităŃi "neproductive" şi restrânse ca dimensiuni cantitative, fac ca studiile ştiinŃifice analitice să devină, dacă nu imposibile, oricum destul de rare. Din această cauză, nivelul actual al cercetării ştiinŃifice şi studiului universitar, ce stă la baza înŃelegerii fenomenului şi implicaŃiilor serviciilor, este relativ limitat, deşi situaŃia recentă în această privinŃă este tot mai mult îmbunătăŃită şi în cazul Ńării noastre. Nevoia pentru cercetare şi studiu academic, în materie de servicii, nu se poate nega. TendinŃele în ofertă şi cerere, studiile de piaŃă, planificarea strategică, problemele şi dificultăŃile, impacturile sociale, economice şi cele asupra mediului înconjurător – toate reclamă un serios efort de cercetare, un responsabil studiu ştiinŃific şi o asimilare prin programe de pregătire superioară a specialiştilor din domeniul serviciilor. Ele necesită deci dezvoltarea teoriei şi translaŃia în practică.


6

Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale, publicul beneficiar al diferitelor servicii şi întreprinzătorii din această ramură trebuie să devină conştienŃi de importanŃa acestor studii. CălăuziŃi de această încredere, autorii acestui manual universitar, intitulat Economia serviciilor, propun studenŃilor economişti "înrolaŃi" în procesul de pregătire academică pentru activităŃi aparŃinătoare sectorului terŃiar, şi nu numai, precum şi deja întreprinzătorilor de activităŃi prestatoare de servicii, un ansamblu închegat de subiecte care susŃin împlinirea obiectivului propus. În acest sens, pentru a scoate în evidenŃă principiile fundamentale, tendinŃele principale şi modelele generale de organizare, localizare şi prestare eficientă a serviciilor pentru agenŃii economici şi pentru populaŃie, lucrarea – rod al unei activităŃi de cercetare desfăşurate în ultimii ani – a fost organizată pe şase capitole: primele două tratând problematica teoretico-metodologică a serviciilor (conturarea şi dezvoltarea unei componente distincte a ştiinŃei economice – economia serviciilor, importanŃa unei standardizări terminologice şi structurale pentru analizele de specialitate şi facilitarea comparaŃiilor internaŃionale); al treilea capitol – piaŃa serviciilor, cel mai extins cantitativ, fiind alocat abordării complexităŃii raporturilor proprii acestei componente a economiei de schimb; următoarele două capitole centrându-şi obiectul analizei pe cele două grupe de existenŃă a serviciilor: cele pentru agenŃii economici şi cele pentru populaŃie; ultimul capitol, cum era şi firesc, fiind consacrat importanŃei eficienŃei economice şi sociale a serviciilor, mai ales astăzi când relaŃiile economice se desfăşoară într-un cadru concurenŃial fără menajamente.

7

Suntem perfect conştienŃi că demersul nostru este, prin forŃa împrejurărilor, incomplet şi perfectibil. Vom fi receptivi la orice sugestii constructive şi – în măsura posibilităŃilor – vom încerca să Ńinem seama de ele.


8

9

CAPITOLUL 1

ECONOMIA SERVICIILOR – COMPONENTĂ A SISTEMULUI ŞTIINłELOR ECONOMICE

Motto:

"A scrie înseamnă a avea nevoie de alŃii" Paul Valéry

Obiectivele cursului urmăresc să: • înŃelegeŃi cauzele ce au determinat omiterea serviciilor din

analiza economică; • sesizaŃi contribuŃiile şi limitele în abordarea semnificaŃiei

categoriei de "serviciu"; • "inventariaŃi" aporturile individuale ale unor mari

economişti la înŃelegerea serviciilor; • surprindeŃi primele încercări de structurare a serviciilor; • explicaŃi sensul actual al noŃiunii de "serviciu"; • definiŃi relaŃia de serviciu şi caracteristicile acesteia; • comentaŃi înŃelegerea şi structurarea conceptuală în analiza

procesului de prestaŃie a serviciilor; • sesizaŃi diferenŃele între bunurile obiectuale (fizice) şi

servicii; • nominalizaŃi caracteristicile serviciilor. Rezumat: Capitolul sintetizează componentele principale ale gândirii economice şi practicii serviciilor, caracteristicile serviciilor şi abordările conceptuale în materie de „serviciu”.


10

1.1. ConsideraŃii privind teoria şi practica serviciilor Teoriile economice tradiŃionale modelează, încă, ideile privind semnificaŃia şi rolul activităŃilor prestatoare de servicii, domeniu, din păcate, prea des neglijat de preocupările în conturarea unui sistem teoretic bine determinat. De aceea, apreciem noi, ar fi necesar să amintim pe scurt evoluŃia gândirii economice privind serviciile şi să punem în evidenŃă contribuŃiile majore în înŃelegerea categoriei de "serviciu", a complexităŃii relaŃiilor pe care le grupează sectorul terŃiar al activităŃilor umane. DiscuŃiile despre servicii ridică întrebarea crucială a delimitării câmpului ştiinŃei economice, încă puternic influenŃată de şcoala clasică a secolului al XIX-lea, dominată de înŃelesul material-palpabil al bogăŃiilor. Comensurarea bogăŃiilor constituie în mod esenŃial un motiv important al omiterii activităŃilor prestatoare de servicii din analizele economice, adesea considerate utile dar neproductive. Dacă pentru Platon, Aristotel sau sfântul Toma d'Aquino "serviciile" publice sau cele religioase sunt de esenŃă superioară, ele nu sunt prin aceasta mai puŃin excluse din sfera economică, care apare, desigur, necesară dar, de asemenea, secundară pe scara acŃiunilor umane. De la început serviciilor le-a fost atribuit un sens negativ, fie ca tot ceea ce nu este agricultură şi industrie, fie ca activităŃi neproductive şi imateriale, în acelaşi timp. În orice caz, până la începutul secolului al XX-lea serviciile n-au constituit decât rareori un domeniu de studiu specific. Ele au fost, cu toate acestea, adesea analizate în lipsă şi este deci posibil de a pune în evidenŃă specificul concepŃiilor marilor economişti în lumina celor spuse şi a celor nespuse de analizele lor.

11

Una dintre constantele analizei serviciilor a fost compararea caracteristicilor lor cu cele ale mărfurilor substanŃiale. Problema materialităŃii i-a interesat deja pe marii clasici englezi (Adam Smith şi David Ricardo), dar ea a făcut obiectul unei analize materialiste specifică şi îndelung dominantă pentru economiştii socialişti ai secolului XX de după Karl Marx. Analiza marxistă a mărfii, fondată în acelaşi timp pe valoare de întrebuinŃare (folosinŃă) şi pe materialitate, se află la baza conceptului de muncă productivă, fundament al economiei politice. Marfa întruchipează unitatea a două elemente: o valoare de întrebuinŃare socială (adică, spre deosebire de producŃia de bunuri pentru autoconsum, o utilitate pentru alte persoane decât producătorul) şi o valoare de schimb comensurată prin munca socială cheltuită pentru producerea sa. Aceste două înŃelesuri valorice sunt necesare pentru schimbul prin care vânzătorul înstrăinează valoarea sa de folosinŃă pentru a realiza o valoare de schimb. Totuşi, valoarea de întrebuinŃare care poate fi schimbată se caracterizează şi prin materialitate şi deci nu priveşte serviciile. Într-adevăr, proprietatea determinantă care deosebeşte un bun substanŃial de un serviciu este materialitatea produsului, în contextul unei reuniuni a caracteristicilor de durată şi de transferabilitate. Bunul material dispare în general în consumul final şi productiv şi el trebuie reprodus pentru a fi din nou consumat. Utilitatea sa depinde de însuşirile, proprietăŃile pe care le are şi care conturează sensul întrebuinŃării sale. Este ceea ce numim divizibilitatea produsului material. Sensurile acestei înŃelegeri au influenŃat puternic teoria şi practica succesorilor lui K. Marx, ea fiind determinată în delimitarea activităŃilor productive de cele neproductive. Şi astăzi unii economişti clasifică, de obicei, serviciile după gradul lor de


12

imaterialitate. De neatins (intangibile) ele nu pot fi nici evaluate nici stocate, spre deosebire de bunurile material-palpabile. Problema imaterialităŃii a justificat mult timp omiterea serviciilor din analiza economică. OpoziŃia serviciu - marfă (bun economic material destinat schimbului) există încă în zilele noastre şi reprezintă punctul de referinŃă pentru detractorii unei analize specifice a serviciilor. Această concepŃie pare totuşi astăzi depăşită. Pe de o parte suportul material al unor categorii de servicii conferă acestora un anumit grad de tangibilitate, ca şi în cazul mărfurilor obiectuale, iar, pe de altă parte, dezvoltarea producŃiei industriei informaŃionale, primordialitatea parametrilor calitativi în asigurarea unor standarde înalte de satisfacŃie prin consum sau folosinŃă, sau luarea în calcul a exigenŃelor unei dezvoltări durabile ne fac să ne îndoim de pertinenŃa materialităŃii ca suport absolut al valorii. Legătura dintre activitatea productivă şi materialitate constituie un argument fundamental al gândirii lui Marx, ceea ce îl conduce la scoaterea serviciilor din sfera productivă. În epoca sa, producŃia industrială capitalistă cunoştea o arie de dezvoltare foarte importantă şi serviciile rămâneau limitate doar la serviciile pentru populaŃie (personale). ProducŃia de mărfuri era exclusiv o producŃie de obiecte. Structura socială forma şi definea activitatea productivă. Marx a fost preocupat, ca de altfel majoritatea economiştilor secolului al XIX-lea, de producŃia manufacturieră (industria) iar transferul modului său de gândire în sfera serviciilor nu s-a produs imediat. O lectură interpretativă a lui Marx conduce la diferenŃierea a două categorii de servicii: • servicii în sens restrâns, limitate la serviciile pentru

populaŃie realizate în nume individual sau comun, cum sunt

13

activităŃile medicale, de învăŃământ, artistice, religioase, casnice şi cele ale administraŃiilor publice;

• serviciile în sens larg pe care el nu le defineşte cu adevărat ca prestaŃii de servicii (categorie ce îl preocupa mai puŃin), incluzând printre acestea transportul mărfurilor, întreŃinerea şi repararea mijloacelor de muncă şi a altor bunuri, dar totodată şi comerŃul, activităŃile bancare şi de asigurări. De reŃinut ar fi şi precizarea pe care el o face, după care munca salariată din transport şi cea pentru întreŃinerea maşinilor şi altor obiecte este productivă, pe când activitatea comercială şi bancară nu s-ar înscrie sferei productive, potrivit grilei sale de încadrare: activitate productivă – activitate neproductivă. De fapt Marx a fost prioritar interesat de analiza activităŃilor producătoare de bunuri materiale, creatoare, în optica sa, de valoare şi de plusvaloare. Acestui mod de gândire i s-a opus punctul de vedere neoclasic, după care orice activitate circumscria un serviciu; nu se justifica deci o analiză doar secundară a serviciilor.

DefiniŃiile privind serviciile au fost adesea concepute într-o manieră reziduală, iar dezbaterile s-au purtat în principal pe includerea sau neincluderea acestora în perimetrul analizelor economice profunde. Oricum, caracterul adesea intangibil şi eterogen al serviciilor face orice definiŃie dificilă, realitate ce a justificat întocmirea unei tipologii în materie de servicii.

1.2. Categoria economică de "serviciu" NoŃiunea de serviciu este adesea utilizată fără a fi cu adevărat foarte precisă. Caracteristicile distinctive şi clasificările încercate deschid câmpul unor semnificaŃii conceptuale variate privind serviciile. SemnificaŃia categoriei economice "serviciu" derivă din înŃelesul cuvântului latin servitum care înseamnă "sclav". Discutăm frecvent de "obligaŃii


14

şi acŃiuni de a servi" care se declină prin "a fi în serviciul cuiva", "a fi în serviciu", "a fi de serviciu", "a face un serviciu"; semnifică, de asemenea, "acŃiunea de a servi ceva" şi de " a pune în serviciu"; este în sfârşit, o funcŃie de utilitate publică sau comună, ca "serviciul public", "serviciul medical" etc. Sensul cuvântului "serviciu" este sinonim cu cel al cuvântului "folosinŃă", ceea ce înseamnă că un obiect fără folosinŃă nu are sens, sau că folosinŃa nu este imediată şi presupune un însoŃitor. În acest caz, trebuie să admitem că preŃul bunului depinde de utilitatea pe care o are pentru consumatorul său şi, în acest cadru conceptual, serviciul devine baza întregii analize concrete a vieŃii economice. F.Bastiat (1851) şi C.Colson (1924) au definit relaŃiile economice capitaliste ca relaŃii de schimb de servicii, obiectele producând ele însele servicii. Ansamblul de expresii menŃionate demonstrează cu prisosinŃă ambiguitatea termenului de "serviciu", un cuvânt mai mult polisemantic decât un concept economic riguros. Chiar analiştii contemporani ai domeniului remarcă acest fapt. J.Nusbaumer (1984), de exemplu, într-una din lucrările sale de referinŃă intitulează primul capitol "Ce este un serviciu?" Răspunsul său este în mod evident enigmatic. "Cercetătorii recunosc – spune Nusbaumer – că la ora actuală nu există practic o definiŃie unanim acceptată a naturii activităŃilor prestatoare de servicii, nici a indicatorilor adoptaŃi la evaluarea diferitelor servicii. Estimarea producŃiei de servicii este deci mai mult decât aproximativă şi concluziile pe care le desprindem din datele statistice sunt relative". Istoria gândirii economice ne poate fi deosebit de utilă în încercarea de a preciza mai bine obiectul studiului nostru. Termenul de "serviciu" pare a fi apărut pentru prima dată în scrierile lui P.Lepesant de Boisguilbert, pentru a denumi activităŃi care intervin în producerea avuŃiilor şi care sunt la

15

origine cheltuieli în circuitul de consum. Inventarierea lor nu era însă destul de precisă. Pentru A. Smith serviciile îi cuprind pe slujitorii statului (magistraŃi civili şi militari), pe clerici, pe oamenii legii, pe medici, pe alŃi prestatori de servicii pentru populaŃie, mai puŃin comerŃul şi transporturile. Această grupare a serviciilor va fi practic reluată şi de alŃi economişti clasici, în principal cei care au prefigurat analiza marginalistă a valorii rezultatelor activităŃii umane (J.S.Mill şi J.B.Say, de exemplu). Prin ei se realizează o evoluŃie în conceperea serviciilor, de la caracterul absolut neproductiv la caracterul parŃial productiv al unora dintre ele. ► Abordarea serviciilor de către economişti nu este în

acelaşi timp şi omogenă. De pildă, P.Lepesant de Boisguilbert, în mod opus fiziocraŃilor, includea serviciile în sfera activităŃilor producătoare de avuŃie. Ulterior, ca reacŃie la analizele clasicilor, H. de Saint-Simon, H.Storch, F.Bastiat şi C.Colson, între alŃii, au luat în considerare aportul serviciilor în funcŃionarea mecanismului economic, fără a le conferi pentru aceasta un caracter specific. În particular, F.Bastiat, ca şi C.Colson, au contestat exclusivismul legăturii valorii cu materialitatea, făcând din toate activităŃile de producŃie, o producŃie de servicii. Mai precis, autorii menŃionaŃi interpretează activităŃile ca servicii-funcŃii (caracterizate prin importanŃa funcŃiilor serviciilor pentru ansamblul economiei) în detrimentul serviciilor-produse (care nu iau în considerare decât materialitatea rezultatului).

1.3. Subiectivitatea conceptualizării serviciilor; caracteristicile serviciilor

Din aproape în aproape, pe măsură ce s-a impus ideia după care rolul utilizatorului este preponderent, serviciul a


16

ajuns să semnifice "un proces, un act care se resfrânge asupra unei persoane, un bun sau o informaŃie a cărei punere în operă necesită ca relaŃia de schimb să fie stabilită cu utilizatorul"1 sau ca fiind "o operaŃiune vizând o transformare a stării unei realităŃi C posedată sau utilizată de un consumator (sau client, sau utilizator) B, realizată printr-un prestator A la cererea lui B, şi adesea în relaŃie cu el, dar neajungând la producerea unui bun susceptibil de a circula în mod economic şi independent de suportul C"2. Cele două definiŃii pun baza pe trei caracteristici:

Fig.1.1. RelaŃia de serviciu

1 Mayère A. Pour une économie de l'information. Ed.du CNRS, 1990, p.31. 2 Hill P. On Goods and Services, The Review of Income and Wealth, 4

dec.1977, p.321; vezi şi Gadrey J., L'économie des services, Édition La Découverte, Paris, 1996, p.19 sau Bensahel L., lucr.cit., p.31.

InteracŃiuni directe între A şi B(relaŃii de serviciu)

(prestator)A B (client,

utilizator,destinatar)

- indivizi;- menaje (gospodării);- întreprinderi;- administraŃii.

IntervenŃia luiA asupra lui C

IntervenŃia lui B asupra lui CForme de proprietate sau aproprierea lui C

de către B

C =realitateatransformată

prin prestaŃia luiA la cererea lui B

C

- bunuri şi sisteme tehnice (transport,reparaŃii, întreŃinere);

- informaŃii;- indivizi, indiferent de dimensiunile lor

(fizice, intelectuale);- organizaŃii.

17

• actul de serviciu se realizează prin relaŃia directă dintre producător şi consumator;

• vizează o transformare a stării iniŃiale; • serviciul nu există decât prin efectul său asupra unei

realităŃi (persoană, bun, informaŃie), adică se poate spune că el poate fi cu greu reprodus (Fig.1.1).

Pentru a fi operaŃionale, aceste semnificaŃii ale serviciului trebuie să-şi păstreze rigurozitatea pornind de la elementele specifice procesului de prestaŃie (producŃie) până la cunoaşterea principiului de coprestaŃie (coproducŃie) şi de estimare a rezultatelor serviciului. 1. Procesul de prestaŃie/coprestaŃie. Analiza procesului de prestaŃie se poate realiza cronologic prin diferite metode de abordare. Fiecare din unghiurile (punctele) de vedere caracterizează o fază particulară în derularea prestaŃiei. Specialiştii domeniului1 propun următoarea înŃelegere şi structurare conceptuală în analiza procesului de prestaŃie (producŃie) a serviciilor: Tipul analizei Faze (unghiuri) de abordare 1. Cronologică - etapa de pregătire sau de codeterminare,

care se face cu ajutorul utilizatorului (clientului);

- prestaŃia efectivă; - efectul indirect.

2. Utilitară - activitatea prestatorului;

1 Vezi Wackerman G., La civilisation des services, Ellipses, Paris, 1997,

p.51-54; Bensahel L., Introduction à l'économie du service, Presses Universitaires de Grenoble, 1997, p.32-36; Oprescu E., Asigurarea calităŃii în prestarea serviciilor, Oscar Print, Bucureşti, 1997, p.11-13; Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1997, p.7-16.


18

Tipul analizei Faze (unghiuri) de abordare - utilizatorul; - zona de aplicare a serviciului; - rezultatul sau efectul serviciului.

3. Sintetizatoare

- codeterminarea şi coprestaŃia serviciului, adică rolul de a-l implica pe utilizator (client) şi consecinŃele participării sale;

- determinările şi evaluarea rezultatelor serviciilor.

În sistemul economiei de piaŃă, nu de puŃine ori, producŃia multor mărfuri s-a îndepărtat de diversitatea structurală a cereri pentru a se axa pe producŃia de bunuri standardizate, faŃă de care progresul tehnic a permis puternice creşteri de productivitate. Această tendinŃă este şi astăzi însoŃită de o demarcaŃie netă între sfera producŃiei şi sfera consumului, între producător şi utilizatori. ProducŃia (prestaŃia) de servicii repune în discuŃie această separaŃie, pe de o parte prin posibilitatea de a diversifica întrebuinŃarea (folosinŃa) bunurilor şi serviciilor, iar pe de altă parte prin stabilirea unei legături directe între prestator şi beneficiarul serviciului. CoprestaŃia serviciului reflectă faptul că rolul celor doi "actori" se află în interacŃiune şi complementaritate (nu în substituŃie). Ea presupune în acelaşi timp, din partea ofertantului şi a beneficiarului, difuzarea informaŃiei necesare producŃiei serviciului şi o asistenŃă în utilizarea informaŃiei. Participarea poate fi fizică (colectarea de date, autocontrol) sau afectivă (manifestarea unor acŃiuni spontane, aplicarea de proceduri cu scopul acceptării lor ca fiind bine fondate, autocontrolul permanent bazat pe un sentiment de apartenenŃă). Demersul integrării clientului în procesul prestaŃiei propriu-zise a fost prezentat de sociologul Parsons (1970) prin

19

intermediul conceptului de "angajament reciproc", care semnifică faptul că clientul aderă la modul de funcŃionare a unei anume firme prestatoare de servicii după informarea corespunzătoare şi angajamentul firmei de respectare a programului anunŃat. În fapt, acest demers este baza fidelităŃii consumatorului. CoprestaŃia în domeniul serviciilor creează cadrul obiectiv pentru un control reciproc în procesele de performanŃă. ProducŃia şi prestaŃia de bunuri şi servicii necesită o relaŃie de cooperare mai mult sau mai puŃin pronunŃată. Mai mult, calitatea şi impactul prestaŃiei de serviciu în funcŃie de nevoile satisfăcute şi de problemele realizate dependent, într-o mare măsură, sunt într-o legătură directă cu capacitatea şi motivaŃia de cooperare a prestatorilor de servicii şi a beneficiarilor. Opinia consumatorilor este din ce în ce mai luată în considerare. Nu întâmplător A.Toffler (1990) vorbeşte de "prosumator" (prosumer), neologism ce semnifică noi interacŃiuni între producător şi consumator. Exemplele în sensul acestei interacŃiuni (coprestaŃii) sunt multiple. Câteva din ele ar putea sprijini înŃelegerea noastră:

1. În domeniul serviciilor turistice, reuşita unei călătorii sau a unei vacanŃe depinde nu doar de oferta turistică propusă, ci şi de starea de spirit în care clientul-turist efectuează această călătorie sau îşi va petrece vacanŃele, graŃie în special informaŃiilor pe care le va fi dat cu privire la proiectul său. Există deci necesitatea unui angajament al consumatorului pentru a defini un proces de prestaŃie susceptibil de a da rezultatele aşteptate.

2. În domeniul educaŃiei (învăŃământului), putem ilustra coprestaŃia prin serviciul de îndrumare în care producerea rezultatului este legată de calitatea instituŃiei şi a dascălilor ei, dar, de asemenea, este legată şi de calitatea


20

studenŃilor şi a activităŃii pe care ei o desfăşoară. Un învăŃământ superior de calitate nu e generator de rezultate corespunzătoare dacă studenŃii nu cooperează, prin eforturile lor, adecvat. Există deci necesitatea unei coprestaŃii pentru ca acest serviciu să dea rezultate de calitate.

3. O altă ilustrare poate fi aceea a actului medical. Se consideră din ce în ce mai important demersul bolnavului spre vindecare. Autoîngrijirile nu sunt suficiente, trebuind ca în aceeaşi măsură pacientul să aibă voinŃa de a se vindeca şi să furnizeze medicilor informaŃiile necesare pentru stabilirea diagnosticului.

CoprestaŃia în domeniul serviciilor se traduce la nivelul marketingului firmelor ce operează pe o anume piaŃă prin sintagma "o cultură a serviciului pentru client", element vital al competitivităŃii întreprinderilor. Ea se manifestă în general printr-o analiză a nevoilor exprimate sau nu, un ajutor în formularea aşteptărilor clientului, o verificare "a posteriori" a nivelului de satisfacŃie. ConsecinŃele unui astfel de demers se situează pe nivele diferite, aşa cum tabloul următor ne facilitează înŃelegerea diferenŃelor dintre bunuri (fizice) şi servicii:

Bunuri Servicii Produsul este fabricat

înainte de a fi adus pe piaŃă.

Serviciul nu există înainte, el e creat pe măsură ce se derulează producŃia.

PerformanŃa şi calitatea sunt atribuite de producător

PerformanŃa şi calitatea sunt în responsabilitatea atât a producătorului cât şi a consumatorului

21

Bunuri Servicii Producătorul stăpâneşte

rezultatul şi e responsabil de acesta

Producătorul nu dispune de o adevărată stăpânire a rezultatului lui. Producătorul nu se poate angaja asupra rezultatului.

Bunurile se schimbă pe piaŃă, aceasta exercitând un rol de regulator

PiaŃa nu mai este locul de determinare a preŃurilor şi cantităŃilor; negocierea şi informaŃia devin determinante.

Serviciile se deosebesc de bunuri din numeroase unghiuri de abordare, analizate în mod curent în cadrul economiei industriale. Serviciul se creează pe măsura prestaŃiei, neexistând decalaj în timp între prestaŃia ca atare şi consumul rezultatului său. Din cauza acestui fapt, serviciul nu e nici stocabil, nici exportabil, el nu poate fi arătat; singure informaŃiile referitoare la efecte pot fi o mărturie a serviciului. El este din această cauză imaterial, chiar dacă suportul său poate avea un conŃinut material foarte precis (se vorbeşte astăzi, la nivelul întreprinderilor, de active nemateriale). Informatica este, spre exemplu, suport serviciilor "foarte" imateriale. Nu putem arăta o călătorie înainte ca ea să fi avut loc, putând totuşi să dăm informaŃii cu privire la itinerar, mijloacele de transport, hoteluri, activităŃile propuse, peisajele întâlnite. Călătoria însăşi se va construi pe măsura derulării sale de către consumator (emoŃii, amintiri, relaŃii cu alte persoane, etc.) pornind de la mijloacele care îi sunt puse la dispoziŃie. De aceea producătorul nu stăpâneşte elementele performanŃei, calităŃii serviciului şi ale rezultatului. Mai mult, din faptul construcŃiei serviciului pe parcursul întregului proces, performanŃa şi calitatea nu pot


22

interesa în mod unic rezultatul, dar trebuie să fie prezente pe parcursul întregului proces. Prestatorul şi consumatorul sunt responsabili de calitatea rezultatului; totuşi, mijloacele puse la dispoziŃie şi experienŃa producătorului-prestator sunt garanŃii ale performanŃei. Calitatea rezultatului depinde deci de calitatea coprestaŃiei (coproducŃiei). Două servicii identice (de învăŃământ, de sănătate, etc.) pot ajunge la rezultatele diferite. Problema valorii de întrebuinŃare (utilităŃii) a serviciilor a fost aprig dezbătută. În sistemul economic de tip capitalist valoarea de schimb este cea care determină producŃia de bunuri. Pentru servicii, valoarea de schimb, înŃeleasă ca rezultat al relaŃiei dintre sfera de producŃie şi sfera de consum, nu există, deoarece nu există o separaŃie între cele două sfere. Tariful la care clientul consimte să cumpere un serviciu este puternic influenŃat de valoarea sa de întrebuinŃare. Serviciul reprezentând ceva specific, producerea sa se determină prin raportare la utilitate. "Serviciul valorează şi nu valorează decât ceea ce clientul e pregătit a plăti în funcŃie de utilitate, adică în funcŃie de efectele pe care le aşteaptă"1. În cazul serviciilor, piaŃa pare puŃin eficientă şi nu funcŃionează după aceleaşi modalităŃi ca în cazul bunurilor. Există efectiv o slabă transparenŃă în materie de preŃ (tarif) al serviciilor. Nu se poate defini o unitate a serviciului şi nici specificaŃiile tehnice ce ar putea-o compune. PiaŃa e ineficientă datorită asimetriei de informaŃie care există la două nivele, între producător şi consumator, acesta din urmă văzându-se "delegat" la servicii de care nu are cu adevărat nevoie. Dar asimetria există, de asemenea, şi în alt sens, căci producătorul nu poate prevedea comportamentul consumatorului şi nici să-l controleze. ConcurenŃa între servicii se reflectă mai mult în

1 De Bandt J., Services aux entreprises, Economica, 1995, p.255.

23

imagine decât în preŃ. PiaŃa nu mai constituie locul de întâlnire privilegiat între ofertantul de servicii şi cumpărător. Cumpărătorul devenit consumator şi coprestator utilizează piaŃa într-un mod diferit. Rolul negocierii şi al definirii serviciului ocupă aici un loc important, astfel că informaŃiile asupra capacităŃilor ofertantului să conducă la o producŃie de servicii de calitate. Aşa stând lucrurile, unii economişti de marcă pledează pentru punerea în practică a unei reglementări şi a unor norme (chiar şi pentru serviciile de întreprindere) în măsură să permită pieŃei a se structura şi a reduce astfel incertitudinea, 2. Rezultatele serviciilor. Necesitatea justificată de a include serviciile în cadrul analizei economice presupune înŃelegerea rezultatului lor. În plus, incertitudinea n-a fost introdusă în abordarea economică a serviciilor decât de puŃin timp. După părerea unor analişti de marcă, analiza serviciului prin produs este dificilă. A ne gândi la servicii utilizând paradigma, în sens lingvistic, asociată termenilor de produs şi de productivitate este astăzi, în numeroase cazuri, un obstacol epistemologic în analiza lor economică şi în gestiunea lor eficientă1. Este preferabil deci, în angajamentul nostru, să optăm pentru două concepte: − serviciul-rezultat, care se situează la două nivele: serviciul-

rezultat imediat şi serviciul-rezultat mediat; − serviciul-funcŃie, care partajează activităŃile după gradul mai

mult sau mai puŃin important al serviciului direct la client, la utilizator sau consumator.

În general, produsul se defineşte în acelaşi timp prin caracteristici tehnice şi fizice, dar în egală măsură prin procesul 1 Vezi Gadrey J., L'economie des services, La Découverte, 1992, p.71.


24

său de producŃie sau prin valoarea de întrebuinŃare. El semnifică prezenŃa unui bun reproductibil, omogen, observabil statistic. Produsul este de fapt fundamental determinării productivităŃii muncii şi capitalului, ceea ce explică, probabil, tentaŃia de a vrea să asimilăm produselor rezultatele serviciilor. Întrebarea se pare că este foarte clară: este rezultatul serviciului un produs, sau nu? Definirea "produselor" serviciilor face încă obiectul unor dezbateri aprinse şi, totodată, importante. Transferul criteriilor analizei de întreprindere industrială, ca reper al producŃiei de avuŃii prin servicii, a fost tradus prin noŃiunea produs-serviciu. Dezvoltarea produselor apare astfel ca o finalitate a dezvoltării serviciilor ajunse, în sfârşit, la maturitate. Şi totuşi, sensul restrâns al noŃiunii de produs este dificil de utilizat în cazul serviciilor. Uneori, serviciile sunt, de asemenea, organic legate de semnificaŃia bunurilor (în măsura în care încorporează o valoare de întrebuinŃare); ele corespund deci parŃial definiŃiei produselor; totuşi, noŃiunea de produs presupune posibilitatea reproducerii identice a obiectului observat, caracteristică puŃin evidentă la servicii. A.Bressand, C.Distler şi K.Nicolaidis, în abordările lor (1988)1, nu se întemeiază pe dihotomia dintre bunuri şi servicii, ci pe analiza valorii, integrând în acelaşi timp activităŃile industriale şi serviciile. Serviciul, prin natura sa, îi determină să pună în discuŃie noŃiunea de produs şi să adopte noŃiunea de compaks (complex package), noŃiunea în a cărei semnificaŃie integrează bunurile şi serviciile ca elemente complementare şi deci inseparabile. Ei stabilesc astfel nu o separaŃie între cele două, ci o gestionare comună a legăturilor lor ca centre de creaŃie de valoare. Sintetizând şi schematizând cele două

1 Vezi Bensahel L., Introduction à l'économie du service, PU de Grenoble,

1997, p.41-

25

abordări (analize) principale ale rezultatelor serviciilor, am putea avea următorul tablou:

Analizele rezultatelor serviciilor

Rezultatul serviciului Modul de

abordare (studiu)

A.Bressand C.Distler şi K.Nicolaidi

s

Bunurile şi serviciile sunt indisolubile şi integrate în compaks (complex package)

Studiu prin economia industrială şi economia relaŃională

J.Gadrey Există două aspecte ale rezultatelor serviciilor:

- serviciul-rezultat el însuşi dublu, imediat şi mediat;

- serviciul-funcŃie clasificat după gradul de intervenŃie a clientului

Studiu prin teoria specifică a serviciilor

Până acum am abordat rezultatul serviciului ca produs. Propunând o alternativă pertinentă în evaluarea rezultatelor serviciilor, Liliane Bensahel, având la bază raŃionamentul lui Jean Gadrey, identifică trei categorii de operaŃiuni funcŃionale1: • operaŃiuni de logistică şi de transformări materiale, al căror

suport principal este constituit din obiecte susceptibile de "a deplasa, transforma şi întreŃine";

1 Bensahel L., lucr.cit., p.42.


26

• operaŃiuni de logistică informaŃională, activităŃi ce constau în "a produce, sesiza, prelucra şi retransmite" informaŃii codificate (de tip administrativ, contabil şi financiar, statistic) luând cel mai adesea forme standardizate (dosare, fişe, borderouri, formulare);

• activităŃi de prestare de servicii directe, în legătură mai mult sau mai puŃin interactivă cu clienŃii şi beneficiarii, caracterizate prin faptul că suportul principal al activităŃii este clientul însuşi.

Rezultă astfel o abordare a serviciului ca funcŃie. Analiza serviciului ca funcŃie este un răspuns la dificultatea şi, în acelaşi timp, la incoerenŃa analizei serviciului ca produs. Avantajele intrinseci ale unei asemenea abordări ar fi următoarele: ∗ ia în considerare complexitatea diverselor activităŃi, Ńinând

cont de realitatea serviciilor; ∗ face trimitere la studiul întreprinderii prin funcŃiile de

producŃie sau la studiul organizaŃiei prin funcŃii operaŃionale;

∗ permite a identifica prin fiecare funcŃie partea serviciului direct legată de consumator şi deci partea pe care aceasta o urmăreşte în evaluarea rezultatului.

Acest demers se apropie de cel al analizei valorii preconizate pentru produse. Nu poate fi vorba, totuşi, decât de un demers parŃial care presupune prin "decupaj" şi analiză fină o gestionare a evaluării performanŃelor serviciului. Ea nu reprezintă însă serviciul în totalitatea lui şi, în special, în complexitatea sa născută din combinarea acestor funcŃii. E vorba deci de un demers reductiv, ce trebuie considerat ca atare, bazat pe studii de factori explicativi ai competitivităŃii serviciilor şi modurilor de măsurare a performanŃelor lor.

27

EvoluŃia cererii consumatorului spre o cerere multidimensională a consolidat caracterul complex al funcŃiilor care susŃin serviciul (cerere explicită şi implicită din partea consumatorilor) şi face încă şi mai artificială descompunerea serviciului în funcŃii simple, care nu vor putea fi asimilate direct "răspunsului" manifestat pentru cererea de serviciu. Totuşi, cum remarcă R.Courlet1, "vorbind de serviciu ca de funcŃia însăşi, are avantajul de a pune în evidenŃă două aspecte esenŃiale ale proprietăŃilor sale: serviciul este identificat total cu funcŃia căreia îi aduce un răspuns practic individualizat, iar în acelaşi timp, o funcŃie nu este niciodată aceeaşi pentru doi agenŃi diferiŃi, întreprindere sau individ. Pe de altă parte, serviciul apare ca procesual-evolutiv, aspect prin care funcŃia e îndeplinită. Mai mult decât un produs pus în vânzare pe piaŃă dar preexistând, conceput şi elaborat în afara acestuia, serviciul apare ca un proces determinant de colaborarea cu beneficiarul însuşi. Este situaŃia în care latura individualizării până la unicitatea serviciului se evidenŃiază mult mai puternic în această concepŃie decât în cea a produsului complex. Având drept suport cele expuse până acum, punând faŃă în faŃă producŃia bunurilor tangibile şi prestaŃia serviciilor, în concluzie am putea rezuma caracteristicile serviciilor la următoarele: • intangibilitatea, considerată de specialişti ca fiind

caracteristica esenŃială a serviciilor. În esenŃă ea exprimă faptul că serviciile nu pot fi văzute, gustate, auzite, simŃite sau mirosite înainte de a fi cumpărate;

1 Courlet T., La transformation du système d'offre et la constitution d'un

esace européen des services, Thèse d'économie européenne, CUREI, Grenoble, 1992, p.27.


28

• inseparabilitatea serviciilor, prestarea fiind simultană cu consumul lor. Dacă bunurile tangibile sunt fabricate, depozitate, vândute şi consumate separat, serviciile necesită ca în acelaşi timp să fie prestate, vândute şi consumate. Ca urmare, serviciul nu poate exista separat de prestatorul său, fie el persoană sau echipament;

• variabilitatea sau eterogenitatea, caracteristica generată de circumstanŃele care concură la prestarea lor. Ele variind de la prestator la prestator şi în funcŃie de momentul şi locul prestării, este imposibilă repetarea serviciilor în mod identic, de la o persoană la alta. În consecinŃă, utilizatorii percep această variabilitate şi caută să obŃină cât mai multe informaŃii în privinŃa prestatorului, locului şi momentului în care se desfăşoară prestarea serviciului ca atare;

• perisabilitatea sau non-durabilitatea, capacitatea serviciilor de a nu fi stocate sau inventariate. Este caracteristica care creează unele probleme în privinŃa folosirii capacităŃilor de prestaŃie, când cererea este fluctuantă (transportul de persoane sau domeniul hotelier, de exemplu). Evitarea unor asemenea probleme este condiŃionată de modalităŃi concrete prin care o întreprindere de servicii va reuşi să-şi sincronizeze oferta cu cererea ce poate fluctua zilnic, săptămânal sau anual;

• absenŃa proprietăŃii, în sensul că în momentul cumpărării unui serviciu clienŃii pot beneficia de anumite facilităŃi pentru a-şi satisface interesul (loc într-un mijloc de transport, cameră de hotel, etc.), fără a avea loc însă un transfer de proprietate, spre deosebire de situaŃia ce apare în cazul cumpărării unui bun tangibil, când toate atributele proprietăŃii (dispoziŃia, posesia, utilizarea şi uzufructul) faŃă

29

de bunul-obiect al relaŃiei observate aparŃin noului subiect activ şi nominalizat al dreptului de proprietate.

Caracteristicile menŃionate reprezintă atributele determinante în diferenŃierea serviciilor de bunurile tangibile (materiale), diferenŃiere ce contribuie la specializarea marketingului. În fapt, aceste caracteristici "particularizează oferta de servicii şi îşi pun amprenta asupra modului de manifestare a cererii"1. În paralel, ele influenŃează în mod decizional demersul de marketing, punându-şi amprenta asupra conŃinutului şi modului de realizare a politicilor de marketing, totul regăsindu-se în eficienŃa procesului de prestare.

Termeni cheie: serviciu, prestaŃie/coprestaŃie, rezultatul serviciului, caracteristicile serviciilor.

Întrebări recapitulative 1. Cum explicaŃi, într-o anumită perioadă, excluderea

serviciilor din câmpul analizei economice? 2. ÎncercaŃi să delimitaŃi contribuŃiile de limitele în analiza

marxistă a valorii mărfii. ComentaŃi sensul atribuit de K. Marx noŃiunii de "serviciu".

3. CaracterizaŃi sintetic contribuŃiilor unor mai economişti şi sociologi la înŃelegerea serviciilor.

4. DezbateŃi sensul actual al noŃiunii de "serviciu" şi încercările de structurare a acestuia (serviciului).

5. DefiniŃi relaŃia de serviciu şi caracteristicile acesteia. 6. În ce constă structurarea conceptuală în analiza procesului

de prestaŃie a serviciilor? 7. FaceŃi o paralelă între bunurile fizice (obiectuale) şi servicii. 8. Care sunt şi cum se explică caracteristicile serviciilor?

1 Dumitrescu L., lucr.cit., p.28.


30

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?

A. serviciile sunt neproductive; B. serviciile sunt omogene; C. există şi servicii materiale; D. serviciile sunt tangibile.

2. Atributele determinante în diferenŃierea serviciilor de bunurile tangibile (materiale) sunt:

a. intangibilitatea; b. forma de prezentare; c. inseparabilitatea şi eterogenitatea; d. perisabilitatea şi absenŃa proprietăŃii.

A (a, c, d) B (b) C (a, c) D (d) 3. Între caracteristicile serviciilor se numără:

nematerialitatea (1); netangibilitatea (2); neperisabilitatea (3); nestocabilitatea (4): A: 1; 2; 3 B:1; 3; 4 C:2; 3; 4 D:1; 2; 4

4. Evaluarea serviciilor este mai dificilă şi adesea subiectivă datorită caracteristicilor lor:

A. nestocabilitatea; B. absenŃa proprietăŃii; C. nematerialitatea; D. nici una dintre acestea.

5. Serviciile au fost reintroduse în analiza economică odată cu:

a. D.Bell; b. V.R.Fuchs; c. J.Singelmann; d. P.Samuelson.

A (a, b, c) B (a, b, c, d) C (c, d) D (b, c, d)

31

Bibliografie selectivă: 1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura UniversităŃii

Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.9-33. 2. Ioncică M., Economia serviciilor, teorie şi practică,

Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pg.9-31.


32

CAPITOLUL 2

TIPOLOGIA SERVICIILOR

Motto: "Există ceva mai puternic dec]t toate armatele din lume; şi aceasta este o idee căreia i-a venit timpul"

Victor Hugo Obiectivele cursului urmăresc să: • argumentaŃi importanŃa teoretico-metodologică şi utilitatea

practică a clasificării serviciilor; • justificaŃi eforturile de structurare unitară a sferei

serviciilor, de asigurare a corectitudinii evaluărilor şi comparabilităŃii informaŃiilor;

• comparaŃi clasificările internaŃionale, pe grupuri de Ńări sau naŃionale în materia de servicii;

• distingeŃi semnificaŃia diferitelor criterii şi componente structurale ale serviciilor;

• formulaŃi sugestii pentru perfecŃionarea metodologiei de clasificare a serviciilor;

• înŃelegeŃi raportul dintre progresul tehnic şi productivitatea serviciilor;

• sugeraŃi alternative de evaluare a rezultatelor serviciilor în raport cu eforturile presupuse de funcŃionarea lor.

Rezumat: Capitolul argumentează importanŃa şi oportunitatea clasificării serviciilor, modalităŃile de clasificare a serviciilor din diverse unghiuri de abordare.

33

2.1. ImportanŃa teoretică şi oportunitatea practică a clasificării serviciilor

Sectorul terŃiar se compune dintr-o mare varietate de activităŃi, rezultat al complexităŃii semnificaŃiei categoriei de "serviciu" şi diversităŃii domeniilor de referinŃă. Ca atare, în structura acestui sector sunt cuprinse atât domeniile (ramurile) care, prin natura lor, întrunesc caracteristicile unor servicii pure, de sine stătătoare (telecomunicaŃii, învăŃământ, sănătate, transport, comerŃ etc.), şi care alcătuiesc structura de bază a sferei serviciilor, dar şi alte domenii din celelalte componente ale sistemului unei economii naŃionale (managementul, consultanŃa, cercetarea-proiectarea, prelucrarea informaŃiilor etc.) care se autonomizează sub forma serviciilor. Într-un asemenea context, s-ar justifica oare teoretic şi ar fi oportună sub aspect practic clasificarea serviciilor? În primul rând, faptul că serviciile se regăsesc în toate sectoarele vieŃii economico-sociale ca şi conŃinutul foarte diferit al activităŃii ce le compun, purtând amprenta specificităŃii acestora, se reflectă în eterogenitatea sectorului terŃiar, făcând aproape imposibilă şi neadecvată tratarea lui nediferenŃiată. Cu alte cuvinte, căutarea şi absolutizarea unui numitor comun pentru activităŃi eterogene sub aspectul utilităŃii rezultatelor lor, cum ar fi: transportul, comerŃul, sănătatea, învăŃământul sau cercetarea ştiinŃifică, este foarte dificilă, dacă nu imposibilă. În plus, dinamismul înalt al serviciilor, marcat nu numai printr-o creştere continuă cât, mai ales, prin diversificarea lor tipologică, complică şi mai mult lucrurile. Drept urmare, apare necesitatea structurării serviciilor în grupe omogene, cu trăsături comune şi mecanisme proprii dialecticii lor.


34

În al doilea rând, importanŃa teoretico-practică a elaborării unui sistem unitar, coerent de abordare a serviciilor, trebuie pusă în corelaŃie cu particularul prestării şi consumării acestora. De fapt, orice general există în şi prin particularul său. Astfel, când este vorba de servicii, în privinŃa producŃiei lor se înregistrează numărul mare de prestatori implicaŃi în organizarea şi derularea lor efectivă, precum şi diferenŃierea lor prin prisma proprietăŃii, scopului urmărit, modului de organizare. De asemenea, consumul serviciilor se delimitează prin manifestarea consumului individual sau colectiv, final sau intermediar, intern sau extern etc.; la rândul său, utilitatea serviciilor vizează direct şi efectiv o anumită trebuinŃă sau creează doar cadrul pentru acoperirea acesteia. În al treilea rând, interesul clasificării serviciilor se justifică şi prin aceea că, în ciuda succesului incontestabil, noua ştiinŃă socială privind serviciile s-a izbit de unele dificultăŃi generate de o foarte rapidă dezvoltare a componentelor terŃiarului. Aceste dificultăŃi sunt legate, într-o anumită măsură, de faptul că standardizarea terminologică a fost, din păcate, neglijată. Astfel, există o seamă de confuzii cu privire la conŃinutul şi semnificaŃia termenilor de bază. Asistăm la o adevărată invazie de definiŃii şi termeni ambigui, expresii intrate în circuitul categorial al ştiinŃei economice privind serviciile fără a fi pe deplin explicitate. În literatura de specialitate termenii ca: "serviciu", "servicii", "producŃie", "prestaŃie", "sfera serviciilor", "sector terŃiar", "productiv", "neproductiv" etc. sunt, într-o largă măsură, folosiŃi, cu înŃeles diferit, fapt ce generează numeroase confuzii. Lipsa unei standardizări conceptuale este sursa permanentă de nemulŃumire şi pentru planificatorii şi analiştii din domeniul serviciilor. NeconcordanŃa în definiŃii între diferitele grupuri guvernamentale şi industriale, are, de

35

asemenea, capacitatea de a reduce credibilitatea domeniului în ochii celor care îl privesc critic. Acest neajuns explică, în parte, atitudinea de respingere a unor macro-economişti, precum şi cea de neacceptare nici măcar a faptului că serviciile constituie un domeniu de maximă importanŃă în existenŃa umană. Mai mult, chiar atitudinea multor profesionişti din domenii aparŃinătoare sferei serviciilor, cu privire la examinarea şi dezbaterea terminologiei este oarecum negativă. Dintre aceştia, unii consideră această dezbatere anostă şi inutilă. Ei sugerează abandonarea acestor minuŃioase şi dogmatice preocupări. AlŃii, afirmă că n-ar trebui să fim preocupaŃi de precizarea sensului exact al termenilor, pledând pentru flexibilitatea terminologiei şi respingerea cercetării în totalitate a problemelor semantice. În fine, un al treilea grup refuză categoric terminologia, argumentând că această sarcină de precizare a termenilor nu va fi niciodată realizată; de aceea ei propun fixarea sensului unor termeni în fiecare publicaŃie în parte. Nu putem însă să ne alăturăm acestei viziuni negativiste privind stringenŃa unei standardizări terminologice în domeniul serviciilor. Argumentele împotriva acestor trei puncte de vedere negative pot fi reprezentate de următoarele: • orice domeniu de studiu şi cercetare trebuie să se dezvolte

după criterii general-acceptate şi să opereze cu noŃiuni specifice şi deplin înŃelese de toŃi cei interesaŃi. Dezvoltarea terminologiei trebuie să instituie un fel de limbă universală (linqua franca), un limbaj înŃeles într-o asemenea măsură, încât confuziile şi deteriorarea comunicării să fie evitate;

• instituirea unor standarde acceptate, valide pentru perioade de timp mai îndelungate, este absolut esenŃială pentru cercetarea şi prognozarea tendinŃelor din domeniu pe


36

perioade lungi de timp. Standardele şi criteriile constante şi specifice, în cazul serviciilor şi nu numai, determină statistici şi rezultate ale cercetării comparabile atât cronologic cât şi geografic. Numai astfel, continuitatea în cercetare este garantată;

• terminologia precisă în privinŃa serviciilor este necesară şi din motive legal-administrative (de exemplu diferite categorii de servicii).

Totodată, ştiut fiind faptul că serviciile sunt fenomene dinamice, supuse, schimbării în timp şi spaŃiu, adaptarea periodică a terminologiei în funcŃie de schimbările apărute se impune ca necesară. Fideli demersului de instituire a unei rigori dinamice în înŃelegerea structurii serviciilor, a sensului şi semnificaŃiei categoriilor cu care operăm în limbajul de specialitate, apreciem eforturile cercetătorilor, străini şi români, de a concepe şi explicita o terminologie specifică domeniilor teoretico-practice ale economiei serviciilor1.

1 În acest sens, contribuŃiile terminologice, sistematizările şi schematizările

cele mai relevante aparŃin: Levit Th., Production-Line Approach to Service, Harvard Business Review, sept.oct.1972, p.41-42;; Berry L., Parasuraman A., Marketing Services, The Free Press a Division of MacMillan Inc., New-York, 1991, p.9; Judd R., The Case for Redefining Services, Journal of Marketing, nr.18,January 1964, p.59: Rothmell J., What is Meant by Services? Journal of Marketing, nr.30, October 1966, p.34; Grönroos Ch., Marketing of Services: A study of the Marketing Function of Services Firms, Unpublished Econ.D., dissertation, Swedish School of Economics; Dan Th., Strategy is Different in Services Business, Harvard Business Review, july-august 1978, p.161; Lovelock Ch., Classifying Services to Gain Strategic Marketing Insights, Journal of Marketing,nr.47/summer 1983, p.9-20; Daude B., L'innovation dans les services, Revue française de gestion, nr.40/mai 1983, p.78-81; Kotler Ph., Principles of Marketing (third edition), New York, 1986, p.681; Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura

37

Până în prezent, chiar dacă nu s-a ajuns la o corespondenŃă absolută (ce nu va fi posibilă, poate, niciodată) teoretico-metodologică în privinŃa sistemului şi structurii serviciilor din diferitele Ńări ale lumii, serviciile – ca activităŃi distincte – se regăsesc în structura multora dintre clasificările internaŃionale. În privinŃa tipologiei, aceste clasificări pot fi: pe produs, pe activităŃi, pe ocupaŃii etc. Cele realizate pe produs au în vedere caracteristicile acestora şi se subdivizează în clasificări pentru bunuri şi pentru bunuri şi servicii. Între cele mai frecvente utilizate şi care include, fireşte, şi serviciile, putem menŃiona: Clasificarea InternaŃională tip a Tuturor Bunurilor şi Serviciilor (CITBS) – ONU; Nomenclatorul Tabelelor Input-Output (NTIO) – UE; Clasificarea Bunurilor şi Serviciilor pentru Gospodării (CBSG) –ONU etc. Clasificările pe activităŃi grupează unităŃile producătoare în raport cu tipul activităŃii pe care o desfăşoară şi în funcŃie de materia primă utilizată, specificul producŃiei etc. Din sistemele ce optează pentru acest mod de structurare putem reŃine: Clasificarea InternaŃională Tip Industrii a activităŃilor economice (CITI) sau International Standard Industrial Classification (ISIC); Nomenclatorul General al ActivităŃilor Economice (NACE) – UE; Clasificarea Ramurilor Economiei NaŃionale (CREN).

2.2. ModalităŃi de clasificare a serviciilor Dacă în ceea ce priveşte rolul serviciilor în dezvoltarea economică există un acord absolut, ce cu greu ar mai putea fi

Uranus, Bucureşti, 1997, p.76-85; Olteanu V., Cetină I., Marketingul serviciilor, coediŃie Marketer-Expert, Bucureşti, 1994, p.36 şi urm.; Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura Imago, Sibiu, 1998, p.11-20; Grigorescu C., Mihai Şt., Dezvoltarea şi specializarea serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992.


38

contestat de către cineva astăzi, în privinŃa unghiului de abordare a acestora există o varietate de încercări de clasificare1 a serviciilor prin prisma caracterului, efectelor, specificităŃii producŃiei şi consumului lor etc. Ele reliefează interesul de care se bucură acest sector şi importanŃa lui pentru civilizaŃia umană, dar şi eforturile de compatibilizare a metodologiilor de analiză, de realizare a unui consens, de asigurare a corectitudinii evaluărilor şi compatibilităŃii informaŃiilor. Având drept scop conturarea unui cadru (sistem) de referinŃă operant, din varietatea metodelor de clasificare a serviciilor2 ne propunem să aduce, în discuŃie doar pe cele mai reprezentative prin frecvenŃa de utilizare şi aria de răspândire, prin caracterul lor distinctiv, prin plusul de consistenŃă metodologică pe care o oferă. Una dintre cele mai cunoscute şi relativ simple modalităŃi de clasificare a serviciilor are drept criteriu conŃinutul acestora, adică ceea ce determină specificul fiecărei categorii, diviziuni, grupe şi clase de servicii. Prin prisma acestui criteriu se oferă o metodologie unitară de urmărire statistică a tuturor categoriilor de servicii, cunoaşterea cât mai exactă a structurii şi dinamicii serviciilor în fiecare Ńară şi asigurarea comparabilităŃii lor între Ńări. Această cerinŃă este asigurată de faptul că în cadrul ONU s-a adoptat o clasificare internaŃională tip a tuturor activităŃilor economice, clasificare ce a căpătat o largă utilizare atât pe plan naŃional, cât şi internaŃional. Clasificarea InternaŃională Tip Industrii a

1 Clasificarea semnifică o ordonare de obiecte sau grupe de obiecte, de

activităŃi etc. care aparŃin unui domeniu specific. O clasificare poate fi simplă sau ierarhică (cu mai multe nivele); în cazul unei clasificări ierarhice, fiecare nivel se poate constitui ca o clasificare în sine.

2 Vezi Dumitrescu L., lucr.cit., p.11 şi urm.

39

activităŃilor economice (CITI), căci despre ea este vorba, reuşeşte o abordate completă şi detaliată a ramurilor ce intră în alcătuirea sectorului terŃiar. Prima variantă a CITI, sub egida ONU, a fost adoptată în 1948 şi de atunci, ca urmare a diversificării producŃiei sociale, a cunoscut trei revizuiri: în 1958, 1968 şi respectiv 1989. Este dovada clară a dialecticii cunoaşterii ştiinŃifice, a armonizării teoriei cu practica economică, a interesului de reflectare cât mai riguroasă a gamei complexe a activităŃilor din economie, de adaptare la realităŃile fiecărei perioade. Corelată cu structura ramurilor economiei diferitelor Ńări, CITI asigură un cadru unitar cercetării problematicii specifice sectorului terŃiar. Meritele ei incontestabile sunt relevate de frecvenŃa cu care este invocată şi în lucrările şi studiile de specialitate din Ńara noastră1. CITI (1989) este o clasificare de tip piramidal, consideră analiştii domeniului, structurată pe patru niveluri de agregare simbolizate cu litere şi numere, respectiv: categorii (codificate cu litere), diviziuni (cod de 2 cifre), grupe (cod de 3 cifre) şi clase (cod de 4 cifre). După această clasificare, serviciile, potrivit primului nivel de agregare, sunt reprezentate prin categoriile2:

G – ComerŃ cu ridicata şi cu amănuntul; reparaŃii de autovehicule, motociclete şi bunuri personale casnice;

H – Hoteluri şi restaurante; I – Transporturi, depozitare şi comunicaŃii;

1 Minciu R., Ioncică M., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura

Uranus, Bucureşti, 1997, p.77 şi urm.; Grigorescu C., Mihai Şt., Dezvoltarea şi specializarea serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p.10 şi urm.

2 Minciu R. şi colab., lucr.cit., p.77-78.


40

J – ActivităŃi de intermediere financiară; K – ActivităŃi imobiliare, de închiriere şi de servicii pentru

întreprinderi; L – AdministraŃia publică şi apărarea; asigurările sociale

obligatorii; M – ÎnvăŃământ; N – Sănătate şi asistenŃă socială; O – Alte activităŃi colective, sociale şi personale; P – Gospodării care folosesc personal casnic; Q – OrganizaŃii extrateritoriale.

Fiecare categorie subsumează una sau mai multe diviziuni, iar acestea, la rândul lor, grupe şi clase. De exemplu, categoria K; ActivităŃi imobiliare, de închiriere şi de servicii pentru întreprinderi, cu o dezvoltare foarte accentuată în Ńările avansate, cuprinde următoarele diviziuni:

70 – ActivităŃi imobiliare 71 – Închirieri de maşini şi de echipamente (fără operatori)

şi de bunuri personale şi casnice, care cuprinde 3 grupe şi respectiv 8 clase de activităŃi; închirieri de maşini şi echipamente de transport terestru (vagoane de cale ferată, camioane şi remorci, autoturisme şi motociclete etc.); de transport pe apă (vapoare şi nave comerciale); şi respectiv de transport aerian (avioane); închirierea de maşini şi echipamente agricole; pentru construcŃii; pentru activităŃi de birou, inclusiv calculatoare; alte tipuri de maşini şi echipamente (motoare, turbine, maşini-unelte, echipamente pentru exploatări miniere şi petroliere, pentru cercetare etc.); închirierea de bunuri şi echipamente personale şi casnice, constituie o altă clasă de activităŃi.

72 – ActivităŃi de informatică şi conexe, cu 6 grupe şi 6 clase: activităŃi de consultanŃă privind echipamentul

41

informatic; realizarea de programe; prelucrarea de date; activităŃi privind bazele de date; întreŃinerea şi repararea maşinilor de birou, a maşinilor de contabilitate, a calculatoarelor şi a echipamentului electronic periferic; alte activităŃi informatice. Practicarea şi urmărirea distinctă a acestor realizări denotă faptul că serviciile informatice au căpătat o dimensiune deosebită în ansamblul sectorului de servicii, urmare a progreselor majore pe care le-a înregistrat tehnica economică, îndeosebi industria de computere.

73 – Cercetare-dezvoltare, cu 2 grupe şi 2 clase, şi anume: cercetare-dezvoltare în ştiinŃele fizice şi naturale (matematică, fizică, astronomie, chimie, ştiinŃe biologice, ştiinŃe mediale, ştiinŃa despre pământ, agronomie etc. codurile 731 şi 7310); cercetare-dezvoltare în ştiinŃele sociale şi umane (economie, psihologie, sociologie, drept, lingvistică, arte, litere etc. codurile 7322 şi 7320. Potrivit acestei clasificări ONU, aceste grupe şi clase de cercetare reunesc 3 tipuri de activităŃi: a) cercetarea fundamentală menită să asigure noi cunoştinŃe fundamentale (legităŃile) fenomenelor şi faptelor luate în studiu, dar fără să aibă în vedere o anumită utilizare particulară a noilor cuceriri ştiinŃifice; b) cercetarea aplicată menită, de asemenea, să asigure noi cunoştinŃe dar cu orientare în direcŃia rezolvării unor scopuri şi obiective practice determinate şi c) cercetarea experimentală, definită ca activitate sistematică de utilizare a cunoştinŃelor obŃinute din cercetarea fundamentală şi aplicată, ca şi din experienŃa practică în scopul obŃinerii de noi materiale, produse şi echipamente, elaborării de noi procedee şi sisteme de


42

lucru sau pentru perfecŃionarea celor existente. În definitiv, toate tipurile de cercetări urmăresc îmbogăŃirea cunoştinŃelor ştiinŃifice existente şi îmbunătăŃirea utilizării lor.

74 – Alte activităŃi de servicii pentru întreprinderi, ultima diviziune a categoriei K, cuprinde o gamă foarte largă de activităŃi clasificate în 4 grupe şi 13 clase: grupa 741 – activităŃi juridice, contabile şi de verificare contabilă; consultanŃă fiscală, studii de piaŃă şi sondaje; consultanŃă de afaceri şi management; grupa 742 – activităŃi de arhitectură, de inginerie şi alte activităŃi tehnice; grupa 743 – publicitate; grupa 744 – alte servicii pentru întreprinderi (selectarea, orientarea şi plasarea de personal; activităŃi de anchetă şi pază a persoanelor şi bunurilor, curăŃirea clădirilor, activităŃi fotografice etc.).

Această clasificare (CITI) prezintă o seamă de avantaje, în sensul că "reuşeşte o inventariere a tuturor activităŃilor de natura serviciilor … asigură un limbaj unitar, o comunicare simplă în analizele interne şi internaŃionale cu privire la servicii … oferă posibilitatea utilizării calculatorului imprimând clasificării, aparent greoaie şi complicată, caracteristicile unui instrument de lucru "operaŃional"1. Printre neajunsurile pe care le poartă s-ar putea menŃiona "cuprinderea, uneori forŃată, în aceeaşi categorie a unor activităŃi sensibil diferite şi, mai ales, caracterul limitativ – dispunând de 11 categorii, 100 diviziuni, 1000 grupe şi 10.000 clase –, gruparea în discuŃie neoferind loc pentru reflectarea dezvoltării viitoare a serviciilor". Cu toate limitele sale însă CITI are multe merite şi o deosebită valoare, constituindu-se într-un standard structural al procesului de

1 Minciu R. şi colab., lucr.cit., p.78.

43

ordonare şi ierarhizare a serviciilor. CITI are în vedere, de fapt, ca ea să corespundă atât Ńărilor dezvoltate, cât şi Ńărilor în curs de dezvoltare. Fiecare Ńară are însă o clasificare proprie, pe ramuri de activitate a economiei naŃionale, inclusiv a serviciilor. Aceste clasificări urmăresc să reflecteze stadiul dezvoltării lor economice şi să servească atingerii unor obiective de politică economică: NAP (Nomenclatorul ActivităŃilor şi Produselor – FranŃa); SIC (Standard Industrial Classification – SUA) sau CAEN (Clasificarea ActivităŃilor din Economia NaŃională – România). CAEN – România, adoptată după 1990, asigură identificarea tuturor activităŃilor şi unificarea denumirilor, sistematizarea şi codificarea într-un ansamblu unitar, creând astfel premisele organizării şi raŃionalizării circuitului informaŃiilor în întreaga economie, utilizarea sistemelor informatice de prelucrare şi analiză a datelor, conectarea la structurile internaŃionale de tipul tabelelor input-output şi Sistemul Conturilor NaŃionale. Clasificarea este structurată pe cinci trepte (secŃiuni, subsecŃiuni, diviziuni, grupe şi clase) după principiul omogenităŃii, utilizându-se drept caracteristici: natura bunului sau serviciului, modul de folosire, materia primă, procesul tehnologic, organizarea şi finanŃarea producŃiei. În afara clasificărilor internaŃionale, pe grupuri de Ńări sau naŃionale care, în esenŃa lor, au aspectul unor inventare prin care să se reflecte gradul de dezvoltare a serviciilor şi să faciliteze comparaŃiile internaŃionale, există alte categorii care răspund unor cerinŃe particulare determinate de obiectivele analizei economice, la baza lor situându-se o suită de criterii specifice, cum ar fi: natura producătorului sau consumatorului, tipul nevoii satisfăcute, funcŃia îndeplinită, faza procesului reproducŃiei sociale în care se implică etc. Pentru a fi mai


44

connvingători să ne referim la câteva dintre ele, în unele cazuri aplicând metoda reuniunii a două criterii (principal şi secundar). Astfel, având drept criteriu funcŃiile economice îndeplinite de acestea în circuitul producŃiei sau sferele reproducŃiei sociale pot fi identificate: • serviciile de distribuŃie: transport, comunicaŃii, stocare,

comerŃ cu ridicata şi cu amănuntul; • servicii de producŃie (de afaceri): finanŃate, asigurări,

cercetare-dezvoltare, contabilitate, publicitate; • servicii sociale (colective): sănătate, educaŃie, apărare; • servicii personale: hoteluri şi restaurante, reparaŃii, turism,

îngrijire personală, casnice etc. După participarea la formarea indicatorilor macroeconomici (PIB, VN etc.), serviciile pot fi: • servicii productive;

• servicii neproductive sau

• servicii materiale; • servicii nemateriale.

După prezenŃa şi natura relaŃiilor de piaŃă, acestea pot fi: • servicii marfă sau comerciale (S.market); • servicii non-marfă sau non-comerciale (S.non-market). După forma de proprietate şi modul de organizare a prestatorilor de servicii, întâlnim: • servicii ale sectorului public: tribunale, spitale, cazărmi,

poştă, şcoli, agenŃii de forŃă de muncă; • servicii ale sectorului asociativ: organisme de ajutor şi

asistenŃă, biserici, muzee; • servicii ale sectorului privat: companii aeriene, organisme

financiar-bancare şi de asigurări etc. După beneficiarul (utilizatorul) activităŃii prestatoare de servicii, putem avea:

45

• servicii care privesc bunurile: transport de mărfuri, reparaŃii şi întreŃinere, curăŃătorii, pază;

• servicii care privesc persoanele: transport de persoane, medicale, cosmetică, restaurante;

• servicii cu influenŃă mixtă: financiare, de exemplu. Beneficiarul mai poate fi individual sau colectiv (după natura acestuia), intern sau extern (după localizarea geografică). De asemenea, tot prin prisma beneficiarului, serviciile se grupează în: • servicii intermediare, activităŃi constituite ca parte

integrantă, indispensabilă procesului producŃiei materiale (stocarea şi depozitarea, transporturile, asigurările şi reasigurările, finanŃele, activităŃile juridice, contabile, pregătirea forŃei de muncă, managementul, cercetarea ştiinŃifică etc.);

• servicii finale, cele destinate consumului direct al gospodăriilor, colectivităŃilor sau persoanelor sau cele care creează condiŃii pentru desfăşurarea normală a acestuia. Ele sunt subdivizate în servicii comerciale (plătite de populaŃie) şi servicii cu titlu gratuit (finanŃate public).

După posibilităŃile de comercializare există: • servicii transferabile, care pot fi înmagazinate şi schimbate

la distanŃă; • serviciile netransferabile, care trebuie produse la locul de

consum. În acelaşi context, pentru realizarea actului vânzării-cumpărării şi respectiv consumului, unele servicii presupun deplasarea ofertantului (a prestatorului), iar în cazul altora deplasarea consumatorului. Din punctul de vedere al gradului de utilizare a echipamentului şi personalului, distingem:


46

• servicii pe bază de echipament (automat: staŃii de spălare automată, automat de bilete; manipulat de personal necalificat: maşinişti, taxi; manipulat de personal calificat: personal navigant):

• servicii pe bază de personal (nespecializat: femei de menaj, baby sitter: calificat: mecanici auto, stomatologi; liber profesionişti: avocaŃi, contabili).

Un alt criteriu de clasificare a serviciilor Ńine seama de gradul de participare a consumului la realizarea prestaŃiei, respectiv: • servicii ce exprimă o relaŃie puternică prestator-consumator

(turistice, de sănătate); • servicii ce exprimă o relaŃie slabă prestator-consumator

(reparaŃii, financiar-bancare etc.). În afara celor prezentate, există şi alte variante de structurare a serviciilor, folosind aspecte noi de grupare: gradul de variabilitate a producŃiei (servicii standard şi servicii individualizate), motivaŃia de cumpărare, obiectivele prestatorului etc. Privite în ansamblu, modalităŃile de clasificare a serviciilor ne evidenŃiază diversitatea tipologică deosebită a acestora şi, corespunzător, dificultăŃile cunoaşterii şi perfecŃionării mecanismelor de funcŃionare a sectorului terŃiar. Totodată, existenŃa lor denotă necesitatea elaborării unui sistem amănunŃit de clasificare a serviciilor, încât să permită identificarea şi înŃelegerea unui număr cât mai mare de activităŃi prestatoare de servicii: sistemul trebuie să fie compatibil cu structurile altor grupări naŃionale şi internaŃionale şi, totodată, operaŃional – permiŃând includerea cu uşurinŃă a prestaŃiilor în componentele standard ale acestuia şi facilitarea

47

întrebuinŃării tehnicii moderne de calcul în munca de analiză şi management.

2.3. Progresul tehnic şi serviciile Economiei contemporane îi este caracteristic un amplu proces de transformare a tuturor domeniilor vieŃii economice şi sociale, proces ce afectează şi sfera serviciilor. Denumit revoluŃie tehnico-ştiinŃifică, acest proces are un conŃinut propriu, o seamă de trăsături distinctive atunci când este vorba de sectorul terŃiar şi înregistrează o evoluŃie marcată de conectarea cantitativ-calitativă a serviciilor la celelalte componente ale sistemului social global. În pofida unor infuzii investiŃionale masive în domeniul serviciilor, câştigurile de productivitate sunt deosebit de modeste. Poate de aceea, marea parte a teoriilor dezvoltării terŃiare admit că productivitatea nu creşte decât lent în acest sector şi că decalajul ratei creşterii serviciilor de cea a industriilor este un factor major de expansiune relativă a locurilor de muncă terŃiare. Pentru mulŃi analişti, starea ca atare a nivelului productivităŃii multora dintre componentele serviciilor întreŃine un sentiment paradoxal. Cum se poate crede, de exemplu, că activităŃi precum băncile şi asigurările, care au fost masiv informatizate în 1970 şi 1990, n-au cunoscut progrese importante ale productivităŃii, atunci când aceste progrese apar în domeniul telecomunicaŃiilor? Această chestiune face obiectul unei dezbateri aprinse în SUA, unde performanŃele serviciilor (cu excepŃia transporturilor aeriene şi telecomunicaŃiilor) se înfăŃişează ca foarte modeste. Printre explicaŃiile paradoxului amintit, întreŃinut şi astăzi mai mult ca oricând prin faptul că serviciile comerciale realizează 85% din totalul investiŃiilor sectorului privat în tehnologie informatică, cea mai frecventă este afirmaŃia cum că


48

introducerea masivă a informaticii nu a fost însoŃită de câştigurile de productivitate sperate din cauze cum ar fi: utilizarea necorespunzătoare a materialelor, pregătirea inferioară a personalului, subechiparea şi supraîncărcarea informatică faŃă de nevoile imediate. Există însă, considerăm noi, o zonă explicativă prea puŃin exploatată, care ar putea justifica, cel puŃin parŃial, decalajele de productivitate între servicii şi industriile intensive. Productivitatea este indicator calitativ, de eficienŃă care pune în relaŃie efortul cu produsul rezultat prin intermediul acestuia. Dar, când este vorba de servicii intrăm în atingerea unor faŃete ale conceptului de produs, câteodată, imposibil de sesizat. Nu de puŃine ori există o ezitare fundamentală în privinŃa a ceea ce "convine" să considerăm ca şi "produs real" al unor activităŃi prestatoare de servicii.

Termeni cheie: standardizare terminologică, tipuri de servicii (după diferite criterii), productivitatea serviciilor, eficacitatea serviciilor.

Întrebări recapitulative 1. Cum argumentaŃi importanŃa teoretică şi practică a

clasificării serviciilor? 2. Ce raŃiuni stau la baza eforturilor de structurare unitară a

sferei serviciilor? 3. PrezentaŃi structura Clasificării InternaŃionale Tip Industrii a

activităŃilor economice (CITI). Ce avantaje şi ce neajunsuri prezintă CITI?

4. CaracterizaŃi principalele modalităŃi de structurare a serviciilor? Ce sugestii ne inspiră înŃelegerea acestora?

5. Cum exprimaŃi decalajele de productivitate între industrie şi servicii în condiŃiile unui progres tehnic generalizat?

49

6. Ce posibilităŃi credeŃi că ar exista pentru o evaluare mai completă a rezultatelor activităŃilor prestatoare de servicii?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. După prezenŃa şi natura relaŃiilor de piaŃă, serviciile pot

fi: A. productive şi neproductive; B. materiale şi nemateriale; C. marfă şi non-marfă; D. de producŃie, de distribuŃie şi personale.

2. După posibilitatea de comercializare există: A. servicii transferabile şi netransferabile; B. servicii productive şi neproductive; C. servicii personale şi casnice; D. servicii pe bază de echipament şi pe bază de

personal. 3. După forma de proprietate şi modul de organizare a

prestatorilor de servicii, întâlnim: A. servicii materiale şi nemateriale; B. servicii de producŃie şi personale; C. servicii ale sectorului public, ale sectorului

asociativ şi ale sectroului privat; D. servicii transferabile şi netransferabile.

4. După beneficiarul (utilizatorul) activităŃii prestatoare de servicii putem avea:

A. servicii care privesc bunurile, persoanele sau cele cu influenŃă mixtă;

B. servicii materiale şi nemateriale; C. servicii de distribuŃie şi servicii sociale; D. servicii productive şi neproductive.

5. După gradul de participare a consumatorilor la realizarea prestaŃiei, serviciile exprimă:


50

A. O relaŃie puternică prestator-consumator sau o relaŃie slabă prestator-consumator;

B. O relaŃie bun material-serviciu; C. O relaŃie producŃie-desfacere; D. O relaŃie nedefinită.

Bibliografie selectivă:

1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.37-56.

2. Ioncică M., Economia serviciilor, teorie şi practică, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pg.77-93.

51

CAPITOLUL 3

PIAłA SERVICIILOR

Motto: "ŞtiinŃa se face cu fapte, aşa cum o casă se face din pietre, cărămizi, subansamble; dar acumularea de fapte nu-i încă ştiinŃă, tot aşa cum o grămadă de pietre nu este o casă."

H. Poincaré

Obiectivele cursului urmăresc să: • înŃelegeŃi semnificaŃia pieŃei serviciilor; • distingeŃi particularităŃile relaŃiilor pe care le exprimă

aceasta; • definiŃi oferta şi producŃia serviciilor şi să explicaŃi

particularităŃile raportului dintre acestea; • menŃionaŃi caracteristicile ofertei de servicii; • sesizaŃi şi înŃelegeŃi tendinŃele cele mai semnificative ale

ofertei de servicii; • explicaŃi semnificaŃia valorii adăugate de servicii şi să

localizaŃi dificultăŃile în comensurarea acesteia; • nominalizaŃi şi explicaŃi metodele de evaluare a valorii

adăugate de servicii; • acordaŃi semnificaŃia cuvenită TVA în privinŃa serviciilor; • definiŃi cererea de servicii şi să rezumaŃi caracteristicile ei; • argumentaŃi factorii - cauză ai cererii pentru servicii;


52

• sistematizaŃi metodele de studiere a cererii pentru servicii, diferenŃiat pe piaŃa internă şi pe piaŃa mondială;

• explicaŃi semnificaŃia tarifului şi problematica determinării nivelului acestuia;

• înŃelegeŃi rolul statului pe piaŃa serviciilor. Rezumat: Textul capitolului dezbate contribuŃiile autorilor în înŃelegerea conŃinutului şi particularităŃilor pieŃei serviciilor, ofertei şi cererii de servicii pe diferite domenii de activitate.

3.1. PiaŃa serviciilor – formă concretă de existenŃă a relaŃiilor de schimb: conŃinut şi particularităŃi

Când aud termenul de piaŃă, majoritatea oamenilor se gândesc la locurile (halele) agroalimentare unde Ńăranii vând produsele direct populaŃiei urbane. Cu alte cuvinte, prin piaŃă se poate înŃelege un anumit loc geografic, un punct fizic, unde la anumite ore, în anumite zile, se întâlnesc cumpărători şi vânzători (ofertanŃi) pentru a cumpăra şi a vinde bunuri, acesta fiind un mod restrâns de abordare, de piaŃă în sens concret, real. Termenul de piaŃă în concepŃia sa actuală s-a amplificat în semnificaŃii, chiar dacă el derivă din raŃiunea acelor locuri, care se mai găsesc şi astăzi, în cadrul diferitelor târguri, pieŃe şi burse. Astăzi însă, în economiile dezvoltate, doar o mică parte din actele de vânzare şi cumpărare se mai realizează pe pieŃele concrete, majoritatea acestora înfăptuindu-se în cadrul comerŃului en-gross şi en-detail, prin intermediul marilor societăŃi de import-export, al comis-voiajorilor, al reprezentanŃelor marilor firme, prin mijlocirea serviciilor de aprovizionare şi desfacere ale firmelor. În aceste cazuri, prin "piaŃă" nu se mai înŃelege un punct ce poate fi localizat fizico-

53

geografic, ci ansamblul relaŃiilor reprezentanŃilor cererii şi ai ofertei pentru un anumit produs, aceasta reprezentând abordarea pieŃei în sens larg, abstract. Dacă astăzi se vorbeşte despre studiul pieŃei, determinarea pieŃei, de piaŃa forŃei de muncă, piaŃa capitalului, piaŃa petrolului, a cuprului, a cerealelor, de piaŃa bunurilor de consum şi cea a serviciilor etc., nu se mai au în vedere punctele fizico-geografice de vânzare a unor produse mai mult sau mai puŃin substanŃiale, ci se doreşte să se observe o mai mare sau mai mică tendinŃă de cumpărare, dacă trebuie să se ia în considerare o ofertă mai mare. Concluzionând, în prezent, piaŃa, în sens abstract, este o relaŃie economică generală între producătorii-vânzători, purtători ai condiŃiilor de producŃie în contextul economiei de piaŃă, şi cumpărătorii-consumatori, purtători ai trebuinŃelor umane, însoŃite de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfuri oferite şi care se dovedesc a fi convenabile pentru ei, ale căror graniŃe nu sunt în mod necesar definite numai prin aria geografică şi nici prin clasificările convenŃionale de produse. Actele de vânzare-cumpărare, evidenŃiate prin relaŃia economică de piaŃă, împreună cu procesele legate de manifestarea structurii obiectivului cererii şi ofertei se află, fără îndoială, în conexiune cu spaŃiul şi timpul în care acestea se derulează. Pe parcursul maturizării sale, piaŃa şi-a autonomizat câteva funcŃii specifice, respectiv:

− de determinare a preŃului, deoarece prin confruntarea cererii şi a ofertei anumitor bunuri substanŃiale sau servicii se stabileşte preŃul acestor mărfuri, cât şi cantitatea ce urmează a fi schimbată;

− de coordonare, întrucât unităŃile economice se orientează pe piaŃă potrivit datelor referitoare la cerere şi ofertă.


54

Analiza acestor date face posibilă adoptarea sau revizuirea planurilor economice întocmite individual şi autonom de agenŃii economici, vânzători şi cumpărători, ce se întâlnesc pe piaŃă;

− de organizare socio-economică a unităŃilor, pentru că prin piaŃă se realizează legătura între ofertanŃi şi cumpărători, înfăptuindu-se astfel o comuniune economică;

− de raŃionalitate economică, deoarece piaŃa îi obligă pe cei ce participă la schimb să realizeze o activitate economică rentabilă, numai în acest mod putând rezista pe piaŃă.

Toate aceste patru funcŃii specifice pieŃei asigură realizarea rolului de bază al ei, şi anume de a face posibil, în mod optim, schimbul diferitelor produse. Ar fi însă utopic să se afirme că pieŃele ar mijloci rolul şi funcŃiile menŃionate într-un mod ideal. SituaŃii extreme, perioadele de sub - şi supraproducŃie sau descoperiri tehnice majore, demonstrează faptul că pieŃele nu-şi mai pot îndeplini în mod automat rolul de regulator al echilibrului economic. Dar, exceptând aceste situaŃii limită, economia politică a ajuns la concluzia că şi în aşa numitele "perioade normale" echilibrul pe unele pieŃe nu poate fi apreciat ca optim. De aceea, astăzi este de la sine înŃeles ca statul să intervină pe o serie de pieŃe (întrebarea ce se ridică este: pe câte?) mai mult sau mai puŃin intensiv (întrebarea fiind: cât de intensiv?). Această intervenŃie este evidentă, în general, pe piaŃa agricolă, în minerit, în sistemul de credit şi transporturi etc. Privită prin prisma naturii bunurilor ce formează obiectul tranzacŃiilor comerciale, piaŃa bunurilor sub formă de fluxuri are ca obiect atât produse fizice sau substanŃiale (grâu, ciment, maşini ş.a.) cât şi produse nonsubstanŃiale (servicii, informaŃii etc.)

55

Serviciile, ca domeniu socio-economic, face parte din categoria celor ce oferă produse "invizibile", abstracte, ce nu pot fi definite cantitativ şi calitativ decât parŃial şi indirect. Totuşi, ca şi celelalte activităŃi producătoare de bunuri economice utile, serviciile şi-au constituit în timp o piaŃă proprie a "produselor" pe care le furnizează, definită prin factori cu manifestare specifică şi determinanŃi de natură motivaŃională, geografică, social-economică şi politică. Prin prisma sensului contemporan al noŃiunii de piaŃă, anterior subliniat, putem spune că piaŃa serviciilor reprezintă sfera economică de interferenŃă a intereselor purtătorilor ofertei de servicii, materializată prin producŃia de servicii, cu cele ale purtătorilor cererii de servicii, materializată prin consum. Şi cum, în cazul serviciilor, locul ofertei coincide cu locul consumului, interferenŃa se va transforma în suprapunere în timp şi spaŃiu a celor doi factori (oferta şi cererea), prin intermediul consumului de servicii. Dar, dacă piaŃa serviciilor se aseamănă cu alte forme de existenŃă ale pieŃei în general, prin rolul şi funcŃiile ce-i revin, se distinge de celelalte prin câteva particularităŃi ale raportului ce-o reprezintă, unele vizând aspecte cantitative, iar altele pe cele calitative, respectiv: a) piaŃa serviciilor nu include în totalitate sfera serviciilor, existând şi servicii non-marfă (din ansamblul producŃiei de servicii) sau, cum mai sunt ele numite în clasificarea activităŃilor din economia naŃională, servicii necomerciale constituite din serviciile publice sau private care nu se comercializează şi din serviciile "gratuite" pe care şi le fac oamenii lor înşişi; b) dificultatea comensurării dimensiunilor şi dinamicii pieŃei serviciilor, comparativ cu posibilităŃile, sub acest aspect, în privinŃa pieŃei bunurilor ce iau formă obiectuală


56

(substanŃială). Drept urmare, pentru cuantificarea ofertei, cererii şi a volumului tranzacŃiilor pe piaŃa serviciilor trebuie să apelăm la o multitudine de indicatori. De exemplu, pentru evaluarea pieŃei serviciilor turistice1, ca subsistem reprezentativ al pieŃei serviciilor privită în ansamblu, va trebui să apelăm la subsistemul indicatorilor de exprimare a resurselor (eforturilor) turistice, atât prin prisma ocupării acestora: numărul monumentelor cultural-istorice, suprafeŃele turistice amenajabile (plajă, domeniu schiabil etc.), valoarea medie anuală a fondurilor fixe şi circulante, capacitatea de producŃie turistică (particularizat pentru transport, cazare, alimentaŃie, agrement etc.), fondul de timp de muncă ş.a., cât şi prin prisma consumării lor: cheltuieli cu munca vie, cheltuieli materiale, amortizări, chirii, cheltuieli totale, cheltuieli cu amenajarea şi întreŃinerea obiectivelor de interes turistic (monumente, plaje, pârtii etc.), precum şi la subsistemul indicatorilor efectelor economico-sociale ale activităŃii de turism: venitul net, încasările din prestaŃiile turistice (diferenŃiat pe cele de bază şi pe cele complementare), aportul la venitul naŃional şi la creşterea productivităŃii sociale a muncii ş.a.; c) semnificaŃia deosebită a elementelor calitative în aprecierea poziŃiei unui întreprinzător sau a unei Ńări pe piaŃa serviciilor. De exemplu, în evaluarea comparativă a serviciilor turistice de cazare oferite de mai multe tipuri de structuri de primire turistică, esenŃiale vor fi criteriile de calitate, respectiv: confort, siguranŃă, condiŃii de igienă, condiŃii pentru buna desfăşurare a unor relaŃii sociale, diversitatea şi calitatea serviciilor complementare şi de alimentaŃie, frecvenŃa şi calitatea serviciilor cultural-artistice şi de agrement etc.;

1 Vezi pe larg Cosmescu I., Turismul – fenomen complex contemporan,

Editura Economică, Bucureşti, 1998. P.251-275.

57

d) modul specific de manifestare a concurenŃei pe piaŃa serviciilor, particularitate care prezintă, la rându-i, următoarele aspecte: • dacă în cazul pieŃei bunurilor obiectuale concurenŃa se

manifestă în primul rând prin preŃuri, valoarea fiind expresia ierarhizării subiective a nevoilor de către fiecare individ şi de raritatea produsului în discuŃie, pe piaŃa serviciilor poziŃia mai înaltă sau mai joasă pe grila rarităŃii nu poate constitui un element determinant al nivelului de preŃ şi deci al concurenŃei, aceasta deoarece serviciile nu sunt omogene, deci nu sunt comparabile. Ca atare, concurenŃa prin preŃuri este mult mai nuanŃată, fiind vorba în aprecierea nivelului preŃului serviciului de un ansamblu eterogen de consideraŃii calitative, nu de puŃine ori cu conotaŃii subiective, psihologice, influenŃate de legăturile, adesea personale, între prestatorul de servicii şi client. Prin urmare, Ńinând seama de diferenŃa permanent prezentă a serviciilor, pe scala calităŃii prestaŃiilor ce le compun, n-ar trebui să fim surprinşi de variaŃia foarte mare a preŃurilor practicate de diferite firme ce operează pe acelaşi segment de prestaŃii, justeŃea lor – cum spun specialiştii1 – nefiind nici confirmată, nici infirmată, în funcŃie de costul de producŃie;

• frecvenŃa mult mai mare a situaŃiilor de monopol sau oligopol, consecinŃă a costurilor mari de intrare sau de ieşire de pe piaŃa serviciilor, a dificultăŃilor deci obiectiv-economice de intrare liberă în ramură şi de liberă circulaŃie a capitalurilor;

• în paralel, fiecare întreprinzător din domeniul serviciilor dispune de o varietate de mijloace pentru a se diferenŃia de

1 Vezi Reboud Louis, Modernization et services, Cahiers des Sciences

Economiques, nr.9, Grenoble, 1990, p.27.


58

concurenŃii săi, mai întâi prin calitatea prestaŃiei sale, chiar dacă ea nu este întotdeauna percepută integral de către clienŃi, dar şi prin atmosfera din unitate şi relaŃia personală pe care producătorul de servicii o întreŃine cu clientela sa, fără a uita şi localizarea geografică care, nu de puŃine ori, este principalul criteriu de alegere al clienŃilor pentru servicii;

• în cazul pieŃei serviciilor, transparenŃa este limitată de caracterul imaterial al acestora, realitate care împiedică concurenŃii să "cunoască" secretele tehnologiilor superioare de producere şi organizare a prestaŃiilor sau să înŃeleagă obiectul unei politici de dumping. Totodată, consumatorii de servicii, fiind supuşi la restricŃii de timp, se află în imposibilitatea de a compara cu rigurozitate relaŃia preŃ-calitate în cazul tuturor prestaŃiilor oferite de piaŃă.

În concluzie, luând în calcul specificul pieŃei serviciilor, nu putem să nu ne alăturăm punctului de vedere exprimat şi de specialiştii români ai domeniului, după care "… produsele nefiind omogene, intrarea liberă pe piaŃă şi libera circulaŃie a capitalurilor fiind deseori îngrădite, informarea consumatorilor şi concurenŃilor fiind limitată, fiecare producător dispunând de un fel de mică putere de monopol, ne găsim în faŃa unor structuri ale pieŃei caracteristice concurenŃei imperfecte"1, realitate ce atrage după sine o intervenŃie mai accentuată a statului în acest sector şi îngrădirea prin reglementări a jocului pieŃei libere.

1 Ioncică M., PiaŃa serviciilor, în vol. Economia serviciilor, Editura

Uranus, Bucureşti, 1997, p.92.

59

3.2. Oferta şi producŃia serviciilor

3.2.1. SemnificaŃia şi caracteristicile ofertei de servicii

În general, piaŃa, deci şi cea a serviciilor, reprezintă sfera interferenŃelor intereselor economice, şi nu numai, ale purtătorilor ofertei, materializată prin producŃie, pe de o parte, cu cele ale purtătorilor cererii, concretizată prin consum, pe de altă parte. Pentru a acoperi, în abordarea noastră, ambele laturi ale interferenŃei menŃionate, ne propunem să surprindem, pentru început, unele aspecte ale ofertei şi producŃiei serviciilor. De fapt, caracteristicile şi perspectivele ofertei, precum şi aspectele legate de comensurarea valorii adăugate şi a aportului serviciilor la formarea acesteia, constituie unele din cele mai importante componente ce definesc un anumit specific al economiei serviciilor. Specificul sectorului terŃiar determină distincŃia ce trebuie făcută între semnificaŃiile a două concepte cu care operăm: "oferta serviciilor" şi "producŃia serviciilor". Oferta serviciilor grupează ansamblul elementelor care concură la prestarea serviciilor, respectiv: echipamentul de "producŃie" a serviciilor, diversitatea bunurilor materiale destinate consumului de servicii, potenŃialul natural şi antropic, forŃa de muncă specializată în activităŃile proprii sectorului terŃiar, infrastructura şi condiŃiile de comercializare (tarife, înlesniri etc.), precum şi sistemul de relaŃii între prestatori şi consumatori (utilizatori). Cu alte cuvinte, cum îşi exprimă convingerea şi alŃi specialişti, conŃinutul ofertei de servicii rezultă din modul specific în care ea poate fi definită şi anume ca fiind "capacitatea organizatorică a furnizorilor de servicii


60

de a satisface în anumite condiŃii de calitate, structură şi termene cerinŃele beneficiarilor"1. ProducŃia serviciilor reprezintă ansamblul de activităŃi care mobilizează forŃa de muncă, echipamentul de producŃie şi bunurile materiale, şi care, în cadrul unei ambianŃe proprii serviciilor, se concretizează într-un consum efectiv. Aşadar, între oferta serviciilor şi producŃia serviciilor există o relaŃie strânsă, care, comparativ cu aceeaşi relaŃie de pe piaŃa bunurilor fizice (obiectuale), este marcată de următoarele particularităŃi: • producŃia serviciilor (Ps) poate fi cel mult egală cu oferta

serviciilor (Os): Ps≤Os, în timp ce pe piaŃa bunurilor substanŃiale (materiale) oferta este cel mult egală cu producŃia: O≤P;

• oferta serviciilor există şi independent de producŃia serviciilor, în timp ce producŃia serviciilor nu se poate realiza în afara ofertei. Comparativ, în sectorul producŃiei bunurilor materiale, oferta acestora nu se poate detaşa de existenŃa unei producŃii;

• structura ofertei serviciilor nu coincide întotdeauna cu structura producŃiei serviciilor, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producŃiei respective;

• oferta serviciilor este fermă – există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura ei, pe când producŃia serviciilor este efemeră – există cât timp se manifestă consumul, se întrerupe o dată cu întreruperea consumului.

Această relaŃie specială dintre oferta serviciilor şi producŃia serviciilor reliefează rolul primordial al ofertei ca 1 Ioncică M., Oferta, tarifele şi cererea pentru servicii, în Ioncică M.,

Minciu R. şi Stănciulescu G., lucr.cit., p.117.

61

sursă a producŃiei serviciilor, dar şi rolul producŃiei în mobilizarea ofertei date. Specificul serviciilor ca sector economic imprimă ofertei şi respectiv producŃiei de servicii câteva caracteristici:

• complexitatea şi eterogenitatea, constituie principala caracteristică a ofertei serviciilor. Aceasta vizează atât structura ofertei, cât şi structura producŃiei şi a întreprinzătorilor din domeniile serviciilor. Oricare dintre componentele structurale ale ofertei sectorului terŃiar, la rândul său, prezintă o mare diversitate de concretizări. De exemplu, echipamentul din domeniul asistenŃei medicale este grupat şi diferenŃiat ca volum şi performanŃe pe multe categorii de unităŃi: clinici universitare, spitale specializate zonale, spitale judeŃene, policlinici de diverse specialităŃi, dispensare comunale etc. Sau, echipamentul industriei ospitalităŃii (primirea şi cazarea turiştilor) este format din hoteluri, moteluri, reşedinŃe secundare, pensiuni, camping, caravaning, sate de vacanŃă etc., toate de diverse categorii sau clase calitative, în funcŃie de specificul naŃional şi gradul de dezvoltare economică a Ńării sau zonei căreia îi aparŃine. Rolul de mijlocitor în mobilizarea şi angrenarea elementelor ofertei, într-un mecanism funcŃional, revine aşa-numiŃilor ofertanŃi de servicii. Aceştia sunt "fabricanŃi" sau prestatori ai diferitelor servicii, între care: întreprinderi din sectorul comercial sau al transporturilor, touroperatori şi agenŃi turistici, comunităŃi sau organizaŃii teritoriale. Complexitatea serviciilor include un grad înalt de segmentare pe specialităŃi a producătorilor diferitelor domenii terŃiare, imprimând, totodată, un caracter eterogen şi complex organizării producŃiei serviciilor. În consecinŃă, practic,


62

este imposibilă furnizarea de către un singur producător a tuturor prestaŃiilor oferite consumului de servicii (medicale sau turistice, de exemplu). De aceea, producătorii-ofertanŃi se specializează pe categorii de prestaŃii (comerciale, financiar-bancare, turistice, administrative, de învăŃământ ş.a.);

• caracterul artizanal, în mare măsură, al preocupărilor din domeniu, reprezintă o altă caracteristică a ofertei serviciilor, asociată gradului înalt de specializare a prestatorilor. Concret, mai mult decât în alte sectoare, în majoritatea activităŃilor de servicii predomină existenŃa unor afaceri mici ("small business"), deci a unor întreprinderi mici şi mijlocii. Acesta nu exclude însă integrarea sectorială sau gruparea profesională. Concomitent, mai ales în ultimii ani, se accentuează tot mai mult tendinŃa de centralizare şi concentrare a ofertanŃilor de servicii pe domenii de specialitate;

• capacitatea organizatorică a furnizorilor de servicii de a satisface în anumite condiŃii (de calitate, structură şi termene) cerinŃele clienŃilor, ca mod specific de definire a prestaŃiilor agenŃilor economici din sectorul terŃiar, reprezintă o altă caracteristică a ofertei serviciilor. Această capacitate organizatorică de a presta activităŃi utile consumatorilor integrează: a) în primul rând, forŃa de muncă (mai ales personalul care vine în contact direct cu clienŃii) care, prin pregătirea şi aptitudinile angajaŃilor, determină în mare măsură calitatea ofertei de servicii; b) în al doilea rând, baza tehnică, element deosebit de important prin care se înfăŃişează capacitatea organizatorică de a produce servicii; c) în al treilea rând, sistemul de relaŃii între prestatori şi consumatori

63

(utilizatori). Privitor la ultima componentă – sistemul de relaŃii producător-consumator în materie de servicii – trebuie să remarcăm influenŃa tot mai directă şi exigentă a utilizatorilor asupra prestatorilor. Aceasta face din clientul unei societăŃi de servicii o "resursă umană externă", cu influenŃă esenŃială asupra obiectivelor strategice ale agentului economic. Mai mult, în anumite domenii şi firme de servicii, clientul devine o prezenŃă importantă în lanŃul secvenŃial al prestaŃiilor (al autoservirii în comerŃ şi alimentaŃie publică, al serviciilor bancare prin automate şi cărŃi de credit, al serviciilor turistice prin alternative oferite prin mijlocirea unui micro-ordinator etc., de exemplu), realitate care evidenŃiază un mai mare grad de personalizare a ofertei de servicii. Implicarea consumatorului în procesul producŃiei serviciilor a generat necesitatea introducerii unor termeni noi în limbajul de specialitate, cum ar fi: "prosum" şi "prosumator", categorii ce definesc o nouă faŃetă a dezvoltării specifice celui de-al "treilea val". Prin implicaŃiile sale multiple, participarea clientului la producŃia serviciului reliefează un nou tip al relaŃiei dintre client şi organizaŃie, utilizatorul identificându-se adesea cu unitatea prestatoare ("agenŃia mea", "compania mea", "banca mea", "universitatea mea" etc., afirmându-se de multe ori în discuŃiile ce conturează imaginea unui prestator de servicii). De aceea, nu întâmplător succesul în afacerile cu servicii se bazează, în bună măsură, şi pe capacitatea întreprinzătorilor de a valorifica mai bine raporturile firmei cu clientela, cerinŃă care implică o


64

nouă abordare a organizării unei întreprinderi de servicii, respectiv în "piramidă inversă"1 (fig.3.1).

Fig.3.1. Piramida inversă a raporturilor dintre componentele organizaŃionale ale întreprinderii şi clienŃii săi

Această structură "în piramidă inversă" specifică serviciilor se justifică prin existenŃa unei realităŃi, cu uşurinŃă percepută de către oricine, aceea potrivit căreia pentru clientul unei firme prestatoare de servicii persoana cea mai importantă este, de regulă, cea care se găseşte în contact cu el: profesorii în şcoli şi universităŃi, medicii în spitale, piloŃii în transporturile aeriene, cercetătorii în institutele de cercetare, notarii publici sau avocaŃii în cadrul prestaŃiilor cu caracter juridic etc. Aceştia 1 Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.119.

CLIENłI

Personal de contact

Personalul operativ care nueste în contact direct cu

clienŃii

Personalul funcŃional(administrativ)

DirecŃiagenerală

65

reprezintă persoana de contact din prima linie, pentru orice client potenŃial, treaptă organizatorică pentru care celelalte sisteme şi echipe funcŃionale "lucrează", acŃionează prin membrii lor ca personal de "susŃinere";

•••• modul specific de manifestare a raportului diferenŃiere/asemănare (personalizare/standardizare) în cadrul ofertei de servicii, constituie o altă caracteristică a acesteia. Mai precis, nematerialitatea serviciilor şi integrarea clientului în relaŃia de serviciu conduce la "diferenŃierea" acestuia, fiecare producător putând să-şi conceapă "oferta" cu o încărcătură personală mult mai accentuată. Totodată însă, tot datorită absenŃei barierelor "materiale", este deosebit de greu să-şi protejezi pe plan juridic serviciul conceput şi oferit pieŃei consumatorilor, riscul imitaŃiei prin concurenŃii din domeniu fiind deosebit de ridicat. UşurinŃa reproducerii unor componente ale serviciilor turistice, financiare sau de învăŃământ, de exemplu, este cu mult mai accentuată, comparativ cu situaŃiile similare din domeniul bunurilor substanŃiale. De aceea, protecŃia juridică se rezumă doar la marca serviciului (numele său) şi la sloganul transmiterii mesajului publicitar. Aşa stând lucrurile, în faŃa consumatorilor, vrând-nevrând, se înalŃă bariere în evaluarea serviciilor, cu greu de trecut. Pentru mulŃi consumatori "cele povestite", de către cei cu experienŃă într-o asemenea relaŃie, au o mare importanŃă în adoptarea deciziei de a cumpăra un serviciu. Rolul publicităŃii, de a concretiza serviciul pentru clientelă, în asemenea cazuri trebuie să fie mult mai accentuat. În plus, integrarea clientului în relaŃia de serviciu amplifică dificultatea implementării componentelor creative, inovative în desfăşurarea viitoare a unui tip de serviciu,


66

cunoscut deja consumatorilor. "Consumatorul serviciului, clientul, <<interiorizează>> modul de utilizare şi orice modificare rupe schema de învăŃare, spun specialiştii. În timpul regândirii unui serviciu, deja cunoscut de clientelă, sau pentru lansarea unor servicii alternative, întreprinderea este nevoită, prin urmare, să-şi focalizeze eforturile pentru conturarea unor noi comportamente în înŃelegerea clienŃilor. Originalitatea, pertinenŃa, uşurinŃa de memorizare şi supleŃea sunt cele patru caracteristici ale numelui serviciului (mărcii serviciului) pentru ca acesta să poată contribui la captarea interesului clienŃilor potenŃiali şi la amplificarea afacerilor într-un anume gen de prestaŃii. Pe de altă parte, în paralel cu cerinŃa de personalizare şi diferenŃiere a serviciilor, tot mai multe întreprinderi de servicii îşi "standardizează" oferta pentru a administra şi controla mai bine calitatea serviciilor, chiar dacă stabilirea de norme pentru fiecare serviciu nu este o sarcină uşoară1. Normele de serviciu trebuie stabilite în funcŃie de aşteptările clienŃilor şi pot fi generale (relative la serviciul de bază) şi particulare (referitoare la diferite posturi de muncă);

•••• faptul că ea reprezintă un element potenŃial aflat într-o stare de aşteptare activă în raport cu nevoile clienŃilor, ar reprezenta o altă caracteristică a ofertei de servicii. Caracterul activ al acestei componente a relaŃiei de piaŃă din domeniul serviciilor trebui să se evidenŃieze prin raportarea permanentă la cerere, atât sub aspectul

1 Vezi în acest sens Wilhelm Brakhahn şi Ulrike Vogt, ISO 9000 pentru

servicii. Rapid şi sigur spre certificare, Editura tehnică, Bucureşti, 1998, p.23 şi urm.

67

adaptării la structura şi dinamica acesteia, cât şi sub aspectul stimulării şi amplificării ei. În această direcŃie, un rol important revine cercetării de marketing, studierii nevoilor prezente şi viitoare de servicii şi a măsurii în care acestea din potenŃiale pot deveni efectiv satisfăcute. Tot atât de importantă este şi activitatea de promovare a serviciilor, de informare şi influenŃare a consumatorilor potenŃiali, deci de publicitate. Conceperea şi realizarea acŃiunilor menŃionate trebuie însă să pornească de la premisa că oferta serviciilor înmănunchiază un ansamblu de elemente, din care unele îi imprimă un grad înalt de rigiditate, iar altele o anumită flexibilitate;

•••• în fine, dimensiunea ofertei de servicii este însoŃită, de regulă, de un risc relativ ridicat, în sensul incertitudinii manifestării cererii de servicii. Pentru a controla o atare situaŃie, deci pentru a lua cele mai bune hotărâri, teoria deciziei ne oferă mai multe metode, dintre care cele mai cunoscute sunt: maximin (maximizarea minimului de rezultat), minimax (minimizarea maximului de regret) şi calculul speranŃei matematice (adică a nivelului cererii cu cea mai mare probabilitate – speranŃă – de realizare).

3.2.2. Perspective ale ofertei de servicii

1. În ultimele două decenii ale acestui final de secol, creşterea ofertei de servicii, în ritmuri superioare creşterilor celorlalte sectoare ale economiei Ńărilor dezvoltate, se vădeşte a fi una dintre tendinŃele cele mai marcante. De fapt, mutaŃiile structurale ale economiilor dezvoltate petrecute de-a lungul timpului au marcat, începând cu deceniul al 8-lea, preponderenŃa terŃiarului în crearea PIB, declinul relativ al sectorului primar şi începutul declinului sectorului secundar.


68

Realitatea cea mai evidentă dezvăluită de statisticile internaŃionale se exprimă prin ponderea tot mai mare a serviciilor în producŃia totală a celor mai multe Ńări, oricare ar fi nivelul de dezvoltare atins de fiecare dintre ele. S-ar părea că nu există economii naŃionale în cadrul cărora aportul serviciilor să fie sub 1/5 (20%) şi, în cele mai multe state, începând cu deceniul al nouălea, participarea lor la rezultatul macroeconomic anual este de minimum 1/3. Această situaŃie relevă faptul că, exceptând economiile de subzistenŃă, un minim de servicii este obiectiv necesar în orice economie. Nivelul, structura şi calitatea producŃiei şi respectiv ofertei de servicii se află permanent în corelaŃie directă cu nivelul şi starea economică generală a Ńărilor. Pe măsură ce pieŃele acestora au dobândit contururi naŃionale şi apoi internaŃionale, pe măsură ce producŃia şi nevoile s-au diversificat, nivelul de servicii indispensabile s-a amplificat. Datele statistice, oferite de analişti, sunt deosebit de sugestive, ele susŃinând tendinŃa mai sus menŃionată. Astfel, la începutul deceniului al nouălea serviciile cotau cu aproape 1/2 (48%) în PIB creat în Ńările mediu dezvoltate, şi deveniseră preponderente (cca. 60%) în Ńările dezvoltate. Mai mult, la începutul anilor '90 ponderea serviciilor în PIB al Ńărilor avansate a început să se apropie mult şi chiar să depăşească pragul de 70% (SUA – 73,2%, Danemarca – 72,9%, Olanda – 67,6%, Canada – 65,9% ş.a., date la nivelul anului 1995). Cât priveşte România, ponderea serviciilor la crearea PIB a înregistrat următoarea evoluŃie: 29,4%(1980), 32,4% (1985), 32,3% (1990), 31,6% (1994), 39,0% (1995), pondere stabilizată în prezent, industriei şi construcŃiilor revenindu-le cca.41%, iar agriculturii şi silviculturii cca.20%. 2. În evoluŃia ofertei de servicii, pe lângă tendinŃa generală de creştere în sensul anterior menŃionat, se manifestă şi

69

tendinŃa de disociere-asociere, atât în relaŃia cu oferta de bunuri obiectuale, cât şi în interiorul ofertei de servicii înseşi, o dublă tendinŃă deci. Pentru a înŃelege sensul acestei tendinŃe, precizăm de la început că, o perioadă relativ îndelungată de timp, serviciile au fost comercializate cu bunurile substanŃiale, material palpabile. Un exemplu clasic în acest sens, adus în discuŃie de specialişti, îl constituie comercializarea programelor pentru calculatoare, care iniŃial erau vândute împreună cu acestea, drept element structural al funcŃionării respectivelor mijloace. Cu timpul însă conceperea şi comercializarea programelor au devenit activităŃi distincte, separate de cele care fabrică calculatoare, realizate în firme specializate. S-a autonomizat astfel o tendinŃă de disociere a ofertei de servicii faŃă de oferta de bunuri materiale, realitate care înglobează toate acele bunuri a căror utilizare presupune şi achiziŃionarea know-how-lui, adică ştiinŃa de a utiliza bunurile respective. Alăturat acestei tendinŃe se păstrează şi capătă forme noi de manifestare şi tendinŃa de asociere între oferta de bunuri şi servicii, aceasta întrucât producătorii bunurilor, în strategiile lor comerciale, îşi pot stabiliza sau chiar spori cota de piaŃă numai asociind bunurilor, pe perioada întrebuinŃării lor, servicii cât mai diversificate. Este vorba de servicii complementare bunurilor: servicii post-vânzare, servicii de întreŃinere, servicii de consultanŃă în folosire etc., de exemplu. Această tendinŃă, apreciază cercetătorii, se armonizează cu o alta, caracteristică economiei contemporane a serviciilor, anume aceea a "prelungirii ciclului de viaŃă a produsului"1. Dacă caracteristica revoluŃiilor industriale anterioare a fost "ciclul de viaŃă scurt" al

1 Giarini O., Stahel W., Limitele certitudinii, Edimpress Camro, Bucureşti,

1996, p.117.


70

produselor, neexistând preocupări pentru economisirea resurselor neregenerabile şi pentru prevenirea efectelor distructive ale variatelor forme de poluare, noua revoluŃie industrială oferă o alternativă cu mult mai viabilă: sistemul de înlocuire lentă, respectiv dublarea perioadei de utilizare a bunurilor prin prelungirea ciclului lor de viaŃă, fapt ce ar conduce la reducerea la jumătate, pe de o parte, a consumului de resurse naturale nereproductibile, iar pe de altă parte, a costurilor legate de transportul şi eliminarea deşeurilor. Pentru aceasta nu întâmplător şi tangenŃial se consideră că "speranŃei de viaŃă a produselor" trebuie să i se "asocieze" serviciile care asigură refolosirea, repararea şi modernizarea tehnologică, reciclarea etc. TendinŃa de disociere-asociere, cum am menŃionat deja, se manifestă chiar şi în interiorul ofertei de servicii. Privitor la latura "disocierii" în cadrul ofertei de servicii, aceasta se poate realiza şi manifesta ca tendinŃă cu o uşurinŃă mult mai mare decât în alte situaŃii, pe fondul lipsei sau importanŃei mai reduse a restricŃiilor materiale, aici fiind vorba de rezultate intangibile, neperceptibile sau evaluabile prin unul din simŃurile fizice. O asemenea tendinŃă poate fi ilustrată printr-un anume mod de modernizare şi perfecŃionare a serviciilor de alimentaŃie publică, în sensul accentuării preocupărilor pentru concentrarea şi industrializarea procesului de pregătire a preparatelor culinare, unităŃile de producŃie constituind o componentă structurală a activităŃii de profil din alimentaŃia publică. Practicarea aşa-numitului "catering" (adevărata fabrică de produse culinare), experimentat şi în Ńara noastră, propune separarea funcŃiilor de aprovizionare şi prelucrare de cele legate de comercializarea şi servirea preparatelor. Un obiectiv din această categorie se organizează ca bază de producŃie a mâncărurilor (fabrică de mâncare) pe teritoriul unui oraş sau

71

municipiu, asigurând hrana zilnică a colectivităŃilor în fabrici, instituŃii, şcoli, şantiere etc., prin intermedierea unor alte unităŃi independente de servire în toate etapele zilei (mic dejun, dejun, cină) cu capacităŃile ce pot asigura până la 50.000-100.000 meniuri pe zi. Se asigură astfel mecanizarea sau chiar automatizarea procesului de fabricaŃie, utilizarea unor tehnologii elaborate pe baze ştiinŃifice, controlul permanent al producŃiei cu efecte benefice asupra proprietăŃilor nutritive ale alimentelor. Dintre avantajele producŃiei de preparate culinare în sistemul "catering" pot fi amintite: diversificarea sortimentelor şi relativa independenŃă faŃă de sezonalitatea materiilor prime; calitatea superioară şi constantă a preparatelor sub aspect nutriŃional, igienico-sanitar, organoleptic; folosirea raŃională şi permanentă a forŃei de muncă; diminuarea pierderilor generate de fluctuaŃia cererii; economisirea de spaŃii de producŃie la unităŃile comerciale pentru servirea consumatorilor şi satisfacerea în condiŃii mai bune a cererii în perioadele de vârf1. În cadrul ofertei de servicii apare simultan şi mişcarea de "asociere", respectiv de reunire a mai multor servicii într-o "ofertă globală". Un exemplu sugestiv îl constituie, în cazul serviciilor turistice, conceptul de "inclusive tours" care semnifică determinarea şi practicarea unor tarife turistice care includ toate serviciile convenite, oferite de agenŃiile de voiaj sub forma unor "pachete" de prestaŃii, turistul cunoscând numai tariful global al aranjamentului, în general avantajos pentru client, nu şi costul unora dintre serviciile incluse în aranjament2.

1 Vezi Cosmescu I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura

Economică, Bucureşti, 1998, p.228. 2 Idem, p.165.


72

Asocierea permite, după unii specialişti1, crearea unui produs al cărui succes sau eşec va depinde de "aprecierea globală a acestuia", susceptibil de al diferenŃia în raport cu alte produse, mai mult sau mai puŃin concurente. Chiar dacă elementele asociate nu sunt în totalitate originale, rezultatul final poate să aibă acest atribut. 3. O altă tendinŃă deosebit de importantă care se manifestă în evoluŃia ofertei de servicii este accentuarea laturilor calitative ale prestaŃiilor asigurate clienŃilor. Este o tendinŃă obiectiv determinată de amplificarea cadrului concurenŃial între firmele de servicii şi de sporirea exigenŃelor consumatorilor în privinŃa calităŃii serviciilor. În acest contest, şansa reuşitei şi diminuarea riscului pentru o întreprindere de servicii se bazează, în principal, pe calitatea şi eficienŃa prestării serviciului, abordate din punctul de vedere al satisfacŃiei clientului. Referitor la această tendinŃă, studiile din domeniu estimează că unei creşteri a fidelităŃii clienŃilor cu 2%, în baza sporirii parametrilor calitativi ai prestaŃiei, îi corespunde o creştere a profiturilor similară cu cea atinsă în cazul reducerii costurilor cu 10%. Prin urmare, firmele prestatoare de servicii nu au altă alternativă, pentru fidelizarea clientelei, decât asigurarea satisfacŃiei clienŃilor prin creşterea nivelului calitativ al serviciilor. O remarcă s-ar cere a fi reŃinută: aceea că, din păcate, este destul de dificil să cuantifici nivelul calitativ al serviciului în momentul în care el este prestat. De cele mai multe ori acest nivel poate fi evaluat mult mai târziu şi depinde, în numeroase cazuri, în mare parte de factori externi relaŃiei de serviciu ca atare. Mai exact, este vorba de prezenŃa sau absenŃa şansei:

1 Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.126.

73

"…cu puŃină şansă, o prestare de servicii care n-a fost realizată extraordinar, poate cunoaşte un rezultat spectaculos: puteŃi, într-adevăr, întâlni femeia sau bărbatul vieŃii voastre într-un hotel mediocru". Invers, "…dacă şansa nu vine la întâlnire, anumite prestaŃii corect efectuate pot să aibă consecinŃe dezastruoase: o operaŃie chirurgicală reuşită, poate în final să eşueze datorită spargerii unui vas; o călătorie bine organizată de o agenŃie de voiaj poate fi compromisă de un accident de avion etc.", iată câteva exemple sugestive ale relaŃiei calitate-şansă oferite de un prestigios analist, francezul J.B.Quinn1. Şi totuşi, cu tot riscul "intervenŃiei" factorilor exteriori relaŃiei de serviciu, aportul fundamental în asigurarea calităŃii serviciilor aparŃine totuşi factorilor interni, între care, J.B.Quinn remarcă: competenŃa profesională a prestatorilor, amabilitatea (politeŃea), flexibilitatea (reactivitatea), personalizarea produselor, durata programului la dispoziŃia clienŃilor atraşi de oferta firmei noastre şi calitatea dialogului în relaŃia clienŃi – personal de contact etc. Numai astfel, prin standarde calitative înalte ale prestaŃiilor oferite, firmele ce operează în perimetrul terŃiarului se pot detaşa de concurenŃii lor şi au posibilitatea să-şi fidelizeze clientela. O observaŃie suplimentară ar mai trebui adăugată, în acelaşi context al tendinŃelor înregistrate de evoluŃia structurii ofertei de servicii, şi anume: tendinŃele, anterior menŃionate, prezintă particularităŃi în funcŃie de diferitele ramuri ale serviciilor (turism, transport, comerŃ, servicii financiare, de învăŃământ, administrativ, de sănătate etc.) şi se manifestă în strânsă interdependenŃă cu evoluŃia cererii pentru domeniile respective.

1 Quinn J.B., L'entreprise intelligente. Savoir, services et technologie,

Editura Dunod, Paris, 1994, p.365.


74

Studiile comparative privind perspectivele ofertei de servicii, întreprinse pentru Ńările dezvoltate, prefigurează dinamismul cel mai accentuat în următoarele genuri de prestaŃii: serviciile pentru agenŃii economici, serviciile financiare, serviciile de sănătate, serviciile hoteliere şi cele de alimentaŃie publică. Cu ritmuri de creştere mai atenuate, mai puŃin alerte, sunt exemplificate serviciile clasice: transporturile, comerŃul, diverse servicii gospodăreşti.

3.2.3. Valoarea adăugată de servicii şi complexitatea relaŃiilor juridico-economice generate de existenŃa ei

Accentuarea prezenŃei serviciilor în sistemul activităŃilor unei economii este însoŃită de creşterea ponderii lor în indicatorii macroeconomici finali, produsul intern şi produsul naŃional, respectiv de creşterea valorii adăugate de servicii la nivelul complexului economic naŃional prin însumarea valorilor adăugate realizate la nivel microeconomic. Similar celorlalte sectoare ale economiei, valoarea adăugată de servicii (VA) se determină ca diferenŃă între produsul global* (PG) şi consumul intermediar** (CI):

VA = PG – CI În practică valoarea adăugată la nivelul unei întreprinderi (microeconomic) se calculează ca diferenŃă între cifra de afaceri (vânzările) şi cheltuielile privind achiziŃionarea * Produsul global este un indicator prin care se exprimă, sub formă

bănească, valoarea tuturor bunurilor produse şi a serviciilor prestate pe ramuri ale economiei naŃionale într-o perioadă de timp (de obicei un an). Prin însumarea produselor globale ale tuturor ramurilor se obŃine produsul global social (macroeconomic).

** Consumul intermediar exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor produse şi consumate în scopul producerii de noi bunuri şi servicii (cu excepŃia capitalului fix).

75

bunurilor şi serviciilor implicate în realizarea activităŃii respective (aferente deci consumului intermediar). Pentru firmele cu activităŃi de intermediere, produsul global este exprimat prin adaosul comercial sau comisionul pe care acestea îl practică. Valoarea adăugată trebuie însă şi repartizată. Sub acest aspect, al repartiŃiei ei, valoarea adăugată a fiecărei întreprinderi, în fracŃiuni diferite, va reveni: factorului muncă prin salarii; sistemul bancar prin cheltuieli financiare; întreprinderii prin amortizări şi profitul repartizat pentru rezervă şi dezvoltare; statului prin impozite; patronilor sau proprietarilor asociaŃi prin profitul distribuit. Cât priveşte sectorul serviciilor, comensurarea valorii adăugate şi, prin aceasta, a aportului lor la crearea PIB nu este o problemă relativ simplă. Un prim semn de întrebare vizează evaluarea sau neluarea în calcul, sub aspect economic, a valorii serviciilor gratuite. În acest sens, practica economică de până acum ocoleşte în determinările sale serviciile gratuite, fapt ce semnifică, pe bună dreptate, "o imagine deformată a realităŃii" după aprecierea unor prestigioşi teoreticieni1. Oferta unei persoane (fizice sau juridice) de bunuri economice (materiale şi/sau servicii) către o altă persoană poate fi recunoscută şi cuantificată prin preŃul pe care persoanele intrate în relaŃia de piaŃă convin să-l accepte Într-adevăr, acolo unde nu există un preŃ convenit, cum ar fi cazul tipic al serviciilor gratuite, nu avem nici dovada serviciului prestat sau a avantajului obŃinut, n-ar exista deci nimic spre a oferi "priză analizei ştiinŃifice" constată Bertrand de Jouvenal,

1 Vezi Bertrand de Jouvenal, Progresul în om, Editura politică, Bucureşti,

1983; Clark C., The Conditions of Economic Progress, London, 1941.


76

în încercarea lui de sesizare a caracterului incomplet al analizei economice. O rezolvare a acestei probleme, ar sta în soluŃia propusă de profesorul Colin Clark, şi anume: determinarea preŃului serviciilor prestate şi neplătite prin analize comparative cu servicii similare efectuate de persoane plătite. Un alt obstacol, de asemeni dificil pentru analiza economică, priveşte evaluarea evoluŃiei în timp a valorii adăugate de servicii. Sub acest aspect, unii analişti apreciază creşterea producŃiei de servicii, deci şi a valorii adăugate de către acestea, ca de natură "fictivă", corespunzând în principal creşterilor de preŃuri. Ba mai mult, s-a şi afirmat că serviciile ar reprezenta un factor inflaŃionist, apreciere care omite influenŃa sporirii calităŃii asupra creşterii preŃurilor, chiar dacă sporul preŃului justificat printr-un aport calitativ suplimentar este greu de separat de fenomenul inflaŃionist global. În fapt, sensibilitatea acestei probleme este valabilă şi în cazul bunurilor substanŃiale şi cu atât mai mult pentru servicii în situaŃia cărora dominante sunt aspectele nemateriale şi calitative. Drept urmare, după unii autori, producŃia şi valoarea adăugată a serviciilor pot fi evaluate numai în preŃuri curente. Dacă totuşi există posibilitatea unei comensurări cantitative, în expresie fizică a volumului producŃiei, prezintă un mare interes pentru analiza economică evaluarea producŃiei de servicii şi a valorii adăugate de către acestea şi în preŃuri constante sau comparabile. Bibliografia de specialitate1 propune două metode de evaluare a valorii adăugate de servicii în preŃuri constante:

• metoda "deflaŃiei"; • metoda "extrapolării.

1 Vezi în acest sens, Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.130 şi urm.

77

Metoda deflaŃiei, în esenŃa sa, semnifică eliminarea influenŃei inflaŃiei (a creşterii preŃurilor), pornind de la datele perioadei curente, iar metoda extrapolării încearcă acelaşi lucru (eliminarea influenŃei inflaŃiei în creşterea preŃurilor) pornind de la datele perioadei de bază, extrapolând deci volumul cantitativ al producŃiei. PosibilităŃile alternative în calcularea valorii adăugate de servicii în preŃuri constante sunt multiple: se pot deflata, respectiv extrapola un singur indicator implicat în calculul valorii adăugate (PG sau CI) sau ambii indicatori (PG şi CI). Ar rezulta, pentru sugestivitate, următorul tablou:

Metoda Un singur indicator

(PG sau CI) Ambii indicatori

(PG şi CI) • deflaŃie • extrapolare

deflaŃie simplă extrapolare simplă

deflaŃie dublă extrapolare dublă

Tabloul poate fi extins structural prin alte combinaŃii ale metodelor de evaluare a celor doi indicatori: PG poate fi extrapolat, în timp ce CI poate fi deflatat, şi invers.

Având la dispoziŃie informaŃiile despre cantităŃi şi preŃuri, valoarea adăugată se poate calcula astfel: • pentru perioada de bază (VA0):

0000 CICIPGPG0 PYPYVA ⋅−⋅=

unde:

0PGY = cantitatea produsului global (PG) în perioada de

bază;

0PGP = preŃul unitar al PG în perioada de bază;

0CIY = cantitatea consumului intermediar (CI) în perioada

de bază;


78

0CIP = preŃul unitar al CI în perioada de bază.

• pentru perioada curentă (VA1):

1111 CICIPGPG1 PYPYVA ⋅−⋅=

unde:

1PGY = cantitatea produsului global (PG) în perioada

curentă;

1PGP = preŃul unitar al PG în perioada curentă;

1CIY = cantitatea consumului intermediar (CI) în perioada

curentă;

1CIP = preŃul unitar al CI în perioada curentă.

Calculul valorii adăugate de servicii în preŃuri constante prin metoda deflaŃiei simple poate fi făcut prin aplicarea următoarelor două modalităŃi (formule):

a) PGP

1a1 I

VAVA =

unde: a1VA = VA în perioada curentă în preŃuri constante;

VA1 = VA în perioada curentă în preŃuri curente;

PGPI = Indicele preŃului PG, calculat astfel:

0

1

PGPG

PGP P

PI =

b) CIP

1b1 I

VAVA =

unde: b1VA = VA în perioada curentă în preŃuri constante;

CIPI = Indicele preŃului CI, calculat astfel:

79

0

1

PICI

CIP P

PI =

În aceste două modalităŃi este acceptat compromisul că CI este deflatat cu indicele preŃurilor lui PG (a), respectiv PG este deflatat cu indicele preŃului lui CI(b). Calculul valorii adăugate de servicii în preŃuri constante prin metoda deflaŃiei duble presupune ca fiecare indicator care intervine în calculul VA să se deflateze cu indicele de preŃ corespunzător, după formula:

c) CIPG P

1

P

1c1 I

CI

I

PGVA −=

Până acum am avut drept criteriu, în comensurarea VA (valorii adăugate de servicii), deflatarea valorilor curente, după metoda cu aceeaşi denumire. Există, aşa cum am mai menŃionat, şi varianta extrapolării volumului cantitativ al producŃiei de servicii. Calculul valorii adăugate de servicii în preŃuri constante prin metoda extrapolării simple ar presupune extrapolarea valorilor perioadei de bază ale PG şi CI, păstrând deci preŃurile nemodificate. Modul de calcul este următorul:

d) PGY0

d1 IVAVA ⋅= ,

unde:

PGYI = Indicele de cantitate (volum) al PG.

0

1

PGPG

PGY Y

YI =

e) CIY0

e1 IVAVA ⋅= ,

unde:

CIYI = Indicele de cantitate (volum) al CI.


80

0

1

CICI

CIY Y

YI =

În cazul metodei extrapolării duble calculul are drept formulă:

f) CIPG Y0Y0

f1 ICIIPGVA ⋅−⋅=

OpŃiunea între variantele metodelor descrise, deflaŃie şi extrapolare, în mod obligatoriu este dependentă de informaŃiile de care dispunem pentru a le introduce în calcul. Din acest punct de vedere pot exista trei situaŃii care favorizează sau, dimpotrivă, îngreunează determinările urmărite, şi anume: � informaŃii complete asupra cantităŃilor; � informaŃii complete asupra preŃurilor; � informaŃii complete asupra valorilor, cantităŃilor şi

preŃurilor. Numai existenŃa unui sistem complet de informaŃii ne permite, utilizând cele două metode: deflaŃia şi extrapolarea, să obŃinem aceleaşi rezultate. În ceea ce priveşte România, încercarea de compatibilizare a mecanismului de funcŃionare a economiei naŃionale cu cel existent în economiile libere de piaŃă a determinat, începând cu 01.07.93, instituirea taxei pe valoarea adăugată (TVA)1, inclusiv asupra cele create de servicii. Prin prestare de servicii impozabilă, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înŃelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să execute o muncă manuală sau intelectuală în scopul obŃinerii de

1 H.G. României nr.1178 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea

OrdonanŃei Guvernului nr.3/1992 privind taxe pe valoarea adăugată, M.O. al României, nr.311 din 27 noiembrie 1996.

81

profit şi care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. Astfel de activităŃi pot avea ca obiect: a) lucrări de construcŃii-montaj: b) transport de persoane şi mărfuri; c) servicii de poştă şi telecomunicaŃii; d) închiriere de bunuri mobile sau imobile; e) operaŃiuni de intermediere sau de comision; f) reparaŃii de orice natură; g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de

autor, de brevete, de licenŃe, de mărci de fabrică şi de comerŃ, de titluri de participare;

h) operaŃiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări şi expertize;

i) operaŃiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare. Pe lângă prestările de servicii efectuate în cadrul exercitării activităŃii profesionale, enumerate mai sus, în sfera de aplicare a TVA intră şi operaŃiunile privind transferul proprietăŃii bunurilor imobile, indiferent de forma juridică prin care se realizează livrarea: vânzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societăŃii comerciale. În categoria bunurilor imobile, potrivit Normelor, ce pot face obiectul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor deŃinute de proprietar către beneficiar, sunt cuprinse: toate construcŃiile imobiliare prin natura lor (locuinŃe, vile, construcŃiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activităŃi); terenurile pentru construcŃii, inclusiv cele pe care sunt amplasate construcŃii sau alte amenajări; bunurile de natură mobiliară care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorare sau fără a antrena deteriorarea imobilelor înseşi. Totodată, aceleaşi Norme … privind TVA include în sfera lor de aplicare şi operaŃiunile asimilate cu prestările de servicii;


82

vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, preluarea de către agentul economic a unor bunuri din producŃia proprie sau, după caz, achiziŃionate, pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea propriului folos sau pentru a fi puse la dispoziŃia altor persoane în mod gratuit, transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri şi servicii şi importul de servicii, adică serviciile contractate de persoane juridice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România cu persoane fizice sau juridice cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, deci operaŃiuni ce vor suporta TVA. Aceleaşi Norme nominalizează şi operaŃiunile care nu intră în sfera de aplicare a TVA, privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de: a) asociaŃiile fără scop lucrativ, pentru activităŃile având

caracter social-filantropic; b) organizaŃiile care desfăşoară activităŃi de natură religioasă,

politică sau civică; c) organizaŃiile sindicale, pentru activităŃile legate direct de

apărarea intereselor colective, materiale şi morale ale membrilor lor;

d) instituŃiile publice, pentru activităŃile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranŃa statului, culturale şi sportive;

e) Camera de ComerŃ şi Industrie a României, camerele de comerŃ şi industrie teritoriale şi Registrul comerŃului.

De asemeni, prestările de servicii efectuate cu finanŃare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adăugată. Pe lângă acestea, Normele … menŃionează operaŃiunile scutite de TVA rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată în Ńară de:

83

• unităŃile sanitare şi de asistenŃă socială: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de bătrâni şi de pensionari, case de copii, salvări, staŃiuni balneoclimaterice, alte instituŃii şi servicii prestate de către acestea Ńinând seama de prevederile normelor legale;

• unităŃile cuprinse, potrivit legii, în sistemul naŃional de învăŃământ. Nu se încadrează în prevederile de scutire cursurile organizate cu plată de către agenŃii economici în scopul obŃinerii de profit. De asemenea, atât unităŃile de învăŃământ cât şi cele sanitare şi de asistenŃă socială, dacă efectuează în mod sistematic operaŃiuni economice, obŃinând din acestea venituri de peste 50 milioane lei anual, sunt obligate să depună cererea de luare în evidenŃă ca plătitori de TVA, iar organele fiscale vor proceda conform normelor legale;

• unităŃile care desfăşoară activitate de cercetare-dezvoltare şi cărora li s-a atribuit, potrivit legii, spre execuŃie, programe, subprograme şi teme componente ale Programului naŃional de cercetare ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică, precum şi acŃiuni cuprinse în acesta;

• gospodăriile agricole individuale, pentru livrările acestora de bunuri, gospodării cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi care le folosesc şi le exploatează în mod individual;

• asociaŃiile constituite conform art.2 din Legea nr.36/1991, pentru serviciile prestate de către acestea;

• organizaŃiile de nevăzători şi asociaŃiile persoanelor handicapate care desfăşoară activităŃi în scop social, precum şi unităŃile protejate, special organizate în baza Legii nr.57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate.


84

Sunt, de asemenea, scutite de TVA şi alte operaŃiuni: tipărirea şi vânzarea timbrelor la valoarea declarată; vânzarea de cărŃi, ziare şi reviste; activităŃile posturilor de radio şi de televiziune, altele decât cele de reclamă şi publicitate. Normele privind TVA prevăd şi alternativa după care agenŃii economici care efectuează operaŃiuni în sfera celor scutite de TVA pot opta pentru plata acestei taxe. În conformitate cu normele legale, astăzi în România, pentru operaŃiunile de servicii impozabile, se aplică următoarele cote de impozitare:

− cota normală de 18%; − cota redusă de 9%; − cota zero.

Cota de 18% se aplică prestărilor de servicii pentru care locul prestării, stabilit conform prevederilor cap.IV din Norme, este situat în România, cu excepŃia celor supuse cotei reduse de 9% şi a celor scutite potrivit legii. Cota redusă de 9% se aplică unor produse cum sunt: carnea de animale şi păsări domestice, peştele şi produsele din peşte, laptele şi produsele lactate etc., precum şi unor servicii cum ar fi lucrările de îmbunătăŃiri funciare. Cota zero se aplică serviciilor efectuate de agenŃii economici cu sediul în România, contractate cu beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se situează în străinătate, precum şi prestărilor de servicii legate direct de exportul bunurilor, de transportul internaŃional de persoane.

85

3.3. Cererea pentru servicii

3.3.1. SemnificaŃia şi caracteristicile cererii pentru servicii

Punctul de plecare în înŃelegerea conŃinutului cererii pentru servicii şi a implicaŃiilor ei în economia de piaŃă îl constituie nevoia socială privind serviciile a cărei expresie principală este. Conceptul de nevoie sau trebuinŃă socială cunoaşte interpretări diferite în literatura de specialitate, în funcŃie de scopul şi interesele urmărite şi de formaŃia cercetătorului. Astfel se consideră că nevoia sau trebuinŃa are o determinare subiectivă, psihică: fiind definită ca dorinŃă, pasiune1 sau ca stare provocată de diferenŃa dintre ceea ce este necesar subiectului şi ceea ce este posedă el în prezent2, sau obiectivă: reflectând obiective necesare ale vieŃii oamenilor şi totalitatea bunurilor materiale şi spirituale3. Cu privire la rolul trebuinŃelor în viaŃa economico-socială se impune aprecierea conform căreia acestea reprezintă impulsul şi motivaŃia oricărei activităŃi umane4, fie ea producătoare de bunuri obiectuale fie prestatoare de servicii. Restrângând analiza doar la trebuinŃele pentru servicii, fără a trece în revistă punctele de vedere în legătură cu conŃinutul şi funcŃiile acestora, ne alăturăm opiniei după care 1 Atalli J. şi Guillaume M., L'antiéconomique, Paris, PUF, 1974, p.165;

Barre R., Economie politique, vol. I, Paris, PUF, 1976, p.13-14. 2 Chomhart de Lauwe P.H., Cultura şi puterea, Editura Politică, Bucureşti,

1982, p.153. 3 Radaev V.V., Potrebnosti kak ekonomiceskaia kategoria SoŃializma,

Moskva, 1982, p.153, citat după Niculescu G.N. coordonator, LegităŃi ale economiei de piaŃă, Editura Gh.Asachi, Iaşi, 1992, p.94.

4 Gide Ch., Curs de Economie Politică, vol.1, Tipografiile Române Unite, Bucureşti, 1921, p.58.


86

acestea reprezintă cerinŃe obiectiv necesare ale vieŃii umane şi reflectă raporturile oamenilor cu mediul natural şi cel social. Ele apar, în primul rând, ca o rezultantă a nevoilor individuale ale membrilor societăŃii, dar nevoile sociale privind serviciile cuprind şi o serie de necesităŃi condiŃionate de organizarea şi funcŃionarea corespunzătoare a colectivităŃii în care oamenii trăiesc, cum ar fi cele legate de ocrotirea sănătăŃii publice, funcŃionarea administraŃiei de stat, protecŃia mediului ambiant etc. a căror sferă şi intensitate depind de nivelul general al dezvoltării. Rezultă că nevoile sau trebuinŃele pe care le exprimă cererea pentru servicii se formează la intersecŃia tuturor parametrilor existenŃei individuale şi sociale, exprimând ansamblul condiŃiilor materiale, economice, sociale şi spirituale de viaŃă. Cererea pentru servicii conturează partea solvabilă a nevoii sociale reale de servicii care se manifestă la piaŃă. Aşadar, între cererea de servicii şi nevoile de servicii există o relaŃie strânsă marcată de mai multe caracteristici ale cererii înseşi. 1. Exprimând nevoia socială în înŃelesul menŃionat, cererea pentru servicii nu se identifică cu aceasta, mai precis cererea acoperă numai o parte a nevoilor de consum pentru servicii, şi anume pe acelea care sunt solvabile, aceasta constituind o primă caracteristică ce trebuie reŃinută. 2. De asemenea, cererea pentru servicii nu se confundă nici cu consumul de servicii, Acesta presupune o cheltuială efectiv realizată, o achiziŃie de servicii, în timp ce cererea reflectă doar intenŃiile de cumpărare puse în corelaŃie cu diverşi factori (venituri, tarife, ofertă etc.). Ca manifestare a nevoilor sociale reale pentru servicii, cererea face legătura dintre acestea şi consumul efectiv, pe care îl precede. Cererea apare însă ca un consum potenŃial. Ca urmare a legăturii cererii

87

cu consumul de servicii, literatura şi practica folosesc frecvent noŃiunea de "cererea de consum de servicii". Totodată, consumul de servicii are şi alte surse în afara pieŃei (serviciile necomerciale pe seama autoconsumului şi pe seama fondurilor sociale), consumul putând avea prin urmare o sferă de cuprindere mai mare decât cererea solvabilă de servicii. Iată deci o altă caracteristică a cererii pentru servicii, cu forŃele sale evidenŃiate în realitate. 3. În al treilea rând, o altă caracteristică a cererii pentru servicii o reprezintă mobilitatea ei teritorială. Sub acest aspect, conchid specialiştii, deci al posibilităŃilor de migrare a cererii, serviciile pot fi împărŃite în trei categorii: • servicii ce impun obiectiv migrarea cererii (serviciile

turistice, de exemplu); • serviciile ce permit, în anumite limite, migrarea cererii

(comerŃ, reparaŃii, servicii personale etc.); • servicii ce nu admit obiectiv migrarea cererii (servicii de

distribuŃie a apei, combustibilului, electricităŃii, de curăŃenie a locuinŃei etc.).

4. În al patrulea rând, elasticitatea ei ridicată, de regulă, în raport cu factorii care o influenŃează (mai ales veniturile şi tarifele practicate), ar fi o altă caracteristică a cererii pentru servicii. ExistenŃa ei s-ar datora faptului că serviciile satisfac, în general, nevoi de intensitate medie şi periferice, şi care reacŃionează rapid la modificările intervenite în venituri sau tarife. Sunt însă şi unele nevoi de servicii ce aparŃin structurii nevoilor primare (de transport, de igienă şi sănătate, de servicii bancare, de reparaŃii şi întreŃinere etc.), motiv pentru care cererea în care ele se reflectă are o elasticitate scăzută1.

1 Vezi Olteanu V., Cetină I., Marketingul serviciilor, coediŃie Marketer-

Expert, Bucureşti, 1994, p.52.


88

5. În al cincilea rând, similar ofertei care trebuie să-i corespundă, cererea pentru servicii este deosebit de eterogenă. Fiind influenŃată de un însemnat număr de factori, atât obiectivi cât şi subiectivi, cererea de servicii se manifestă în mod foarte diferit, de la o categorie de servicii la alta, de la o categorie de agenŃi economici şi populaŃie la alta. Ea se manifestă, de asemenea, diferit în profil teritorial, precum şi în timp. Drept urmare există o diversitate de categorii ale cererii de servicii, fiecare cu manifestări şi legităŃi proprii de mişcare, cu relaŃii de interdependenŃă cu piaŃa factorilor de producŃie sau cu piaŃa bunurilor obiectuale. Cele cinci caracteristici prezentate anterior se referă, în principal, la cererea de servicii a populaŃiei. În acelaşi timp, cererea de servicii pentru agenŃii economici adaugă câteva particularităŃi, dintre care menŃionăm1:

• firmele beneficiare ale serviciilor comerciale, prin importanŃa lor (dată de volumul producŃiei, tehnologia aplicată, legăturile cu piaŃa etc.) antrenează o disparitate considerabilă în ceea ce priveşte volumul, structura şi eşalonarea în timp a cererii de mărfuri-servicii;

• cererea de servicii destinate consumului intermediar este fermă, depinzând de capacităŃile de producŃie şi de posibilităŃile financiare ale întreprinderilor şi fiind fundamentată prin consideraŃii de rentabilitate şi avantaje tehnice;

• cererea pentru asemenea servicii are un caracter tehnic dominant, vânzarea dobândind aspectul unei prezentări tehnice;

1 Vezi Patriche D., Economie comercială, Institutul NaŃional "Virgil

Madgeanu", Bucureşti, 1993, p.82-83.

89

• factorii psihologici sunt mult mai slabi ca intensitate în determinarea deciziei de cumpărare etc.

3.3.2. Factorii cererii pentru servicii

Cererea pentru servicii, privită atât static cât şi în mişcarea ei de la o perioadă la alta, este rezultatul acŃiunii unui număr mare de factori. O parte din aceşti factori sunt legaŃi direct de piaŃă – cum ar fi nivelul şi structura ofertei de servicii, nivelul tarifelor, calitatea sistemului de comercializare – iar alŃii reflectă nivelul dezvoltării economice şi elemente de ordin demografic, natural-climateric, sociologic şi psihologic. AcŃiunea acestor factori este, de regulă, simultană, dar ca intensitate şi direcŃie ea este însă foarte diferită. Aceasta determină situaŃii în care acŃiunea unor factori anihilează complet, micşorează sau amplifică acŃiunea altor factori. Importantă este şi precizarea după care, rolul şi intensitatea factorilor care influenŃează cererea pentru servicii se diferenŃiază pentru cererea de servicii a populaŃiei, cererea de servicii pentru producŃie, sau pentru cererea internaŃională de servicii. 1. Factorii cererii de servicii a populaŃiei ExperienŃa practică dovedeşte că este greu de stabilit o ierarhie a factorilor cererii populaŃiei pentru servicii, deoarece gradul de influenŃă a factorilor se modifică în timp, iar acŃiunea lor nu este aceeaşi pentru toate grupele de servicii. Sunt însă factori cu acŃiune mai largă, care afectează toate sau aproape toate grupele de servicii oferite populaŃiei. Încercând o sistematizare, ne alăturăm punctului de vedere după care cererea de servicii a populaŃiei se modifică, în volum şi structură, sub influenŃa, în principal, a următorilor factori:


90

• venitul şi disponibilitatea de timp liber. Venitul personal (sau familial) a cunoscut, cel puŃin în ultimele decenii, o creştere reală într-un important număr de Ńări, stimulând consumul privat de servicii. Faptul că venitul bugetului personal a fost amplificat şi că a marcat aproape toate segmentele de populaŃie a permis, cel puŃin în Ńările dezvoltate, raportarea serviciilor la quasi-totalitatea straturilor sociale. În paralel, se observă, pe termen scurt şi mediu, o tendinŃă de reducere a timpului de muncă şi, ceea ce pare şi mai important, o mai bună valorificare a timpului liber, indivizii şi familiile optând într-o măsură mult mai mare pentru servicii comerciale, decât pentru propria lor producere ori autoconsumul acestora (servirea mesei la restaurant, în locul celei de la domiciliu, de exemplu). Nu puŃine însă sunt situaŃiile în care, persoanele, chiar în condiŃiile unui timp liber suficient dar posesoare ale unor venituri inferioare, sunt determinate să-şi reducă cheltuielile pentru servicii;

• oferta de servicii. Oferta de servicii este hotărâtoare pentru manifestarea, dar mai ales, pentru realizarea efectivă a cererii. Confruntată cu cererea, oferta de servicii îşi modifică în anumite limite dimensiunea, îşi schimbă parametrii. Oferta se adaptează cererii, după cum există şi ofertă formatoare de cerere, dar numai în măsura în care corespunde tendinŃelor manifestate în evoluŃia nevoilor. De fapt, cererea nu se poate manifesta decât vis-à-vis de producŃia de servicii oferită de piaŃă. Astfel, creşterea cantitativă a ofertei lărgeşte corespunzător proporŃiile cererii şi asigură satisfacerea unei mase mai mari de nevoi; creşterea calitativă a ofertei de servicii se răsfrânge asupra nivelului de satisfacere a nevoilor populaŃiei, iar

91

diversificarea sortimentală a serviciilor, înlocuirea celor depăşite cu altele noi duce la diversificarea cererii, la nuanŃarea gusturilor şi la mărirea posibilităŃilor de alegere din partea cumpărătorilor. În aceste condiŃii, modalităŃile de asigurare a ofertei de servicii pentru populaŃie, în concordanŃă cu mişcarea cererii, prezintă un interes deosebit pentru orice economie naŃională;

• tarifele. Asemănător situaŃiei bunurilor tangibile, pentru cea mai mare parte a serviciilor, creşterea tarifelor are un impact negativ asupra cererii. CoeficienŃii de elasticitate a cererii de servicii în funcŃie de tarifele lor ce n-au încetat să crească sunt, prin urmare, negativi şi supraunitari. Dacă reducerii tarifelor ar trebui să-i corespundă creşterea cererii, cum o şi impun legile economiei de piaŃă, uneori nu se întâmplă aşa, datorită faptului că diminuarea de tarif este asociată de consumatori cu o slăbire a calităŃii serviciilor. Tot aşa, ridicării tarifelor pentru serviciile ce satisfac nevoi primare nu-i corespunde întotdeauna scăderea în aceeaşi proporŃie a cererii, coeficienŃii de elasticitate având valori subunitare;

• factorii demografici. Când este vorba de servicii grupurile socio-demografice au un comportament diferit, în funcŃie de caracteristicile lor. Oricum, creşterea numărului populaŃiei conduce la creşterea cererii de servicii. De asemenea, în general, putem afirma că grupurile sociale cu modele de viaŃă urbană au o mai mare înclinaŃie spre servicii. Urbanizarea se sprijină pe o anumită structură a economiei, generatoare, la rândul ei, de impulsuri motivaŃionale şi disponibilităŃi financiare reflectate în cererea pentru servicii. Oraşele constituie componentele esenŃiale ale sferei cererii de servicii, grupând indivizi care doresc să confere alte coordonate timpului lor liber, serviciile pentru populaŃie


92

venind în întâmpinarea aşteptărilor lor. Alte caracteristici ca vârsta, sexul, situaŃia familială, numărul copiilor etc. influenŃează constant şi într-o manieră neglijabilă decizia de a achiziŃiona servicii. Fenomene demografice, cum ar fi, ca exemplu, creşterea natalităŃii (baby boon) induce creşterea puternică a cererii de servicii de întreŃinere a copiilor, educative etc., după cum tendinŃa de creştere a duratei medii de viaŃă şi de îmbătrânire a populaŃiei îşi aduce un aport direct la creşterea cererii pentru anumite categorii de servicii (de sănătate, de timp liber, casnice ş.a.). Cunoaşterea acestor influenŃe şi propagarea efectelor lor pe perioade mai lungi de timp este de o covârşitoare importanŃă pentru strategiile ofertanŃilor de servicii;

• competiŃia între bunurile economice, tangibile şi intangibile. Faptul că cheltuielile pentru servicii nu au întotdeauna atributul de stringenŃă imediată ci sunt alocate, de cele mai multe ori, satisfacerii unor nevoi periferice (de ordin terŃiar) determină potenŃialii clienŃi, în cazul creşterii exagerate a tarifelor serviciilor, să renunŃe la unele din ele. Astfel, bunurile materiale şi serviciile de diverse tipuri se află în concurenŃă pentru satisfacerea nevoilor primare, de intensitate medie şi periferice. Cât priveşte evoluŃia viitoare a modelelor de consum, măsura în care ele vor avantaja mai mult decât până acum serviciile, există o întreagă dezbatere teoretică. Previziunile trebuie însă să acorde o importanŃă mai mare inovaŃiei, apariŃiei de bunuri şi servicii noi ce vor modifica structurile actualelor servicii pentru populaŃie şi pentru agenŃii economici;

• factorii psihologici şi sociali. Fără îndoială, implicarea factorilor psiho-sociali antrenează nu numai un efect de imitaŃie, acela de a asimila metodele de consum în materie

93

de servicii ale persoanelor cu nivel superior al veniturilor, ci şi o antrenare a unor forŃe de diversificare cantitativ-calitativă a cererii, respectiv consumului, serviciilor pentru populaŃie. PreferinŃele, gusturile, aspiraŃiile, schimbările sociale etc. diferite ale indivizilor şi etapelor dialecticii sociale influenŃează cererea de servicii atât ca volum cât şi ca structură.

2. Factorii cererii de servicii a agenŃilor economici Nu mai reprezintă o noutate faptul că noile sisteme de producŃie, ce tind a deveni predominante, caracterizate prin implicarea tot mai mare a serviciilor în producŃia altor bunuri economice, manifestă tendinŃa de "externalizare" a unor funcŃiuni indispensabile progresului lor: cercetarea şi proiectarea, distribuŃia, gestiunea, transportul, conlucrarea financiar-bancară etc. Drept urmare, o caracteristică a economiilor occidentale este dinamismul mult mai mare al cumpărărilor de servicii ale întreprinderilor decât cel al cumpărărilor de bunuri fizice necesare activităŃii unităŃilor în cauză. ExplicaŃia acestei tendinŃe rezidă în înŃelegerea influenŃei a doi factori-cauză şi anume: a) amplificarea complexităŃii ştiinŃifice şi tehnice interne (în

cadrul unităŃilor economice de producŃie) a proceselor de producŃie a bunurilor şi serviciilor;

b) amplificarea complexităŃii externe, a mediului extern în care operează firmele, indiferent de natura activităŃii lor.

Amplificarea complexităŃii mediului intern al firmelor semnifică: � accentuarea complexităŃii suporturilor materiale ale

producŃiei (sisteme de mijloace de muncă complexe, echipamente specializate etc.), a căror programare şi funcŃionare necesită cunoştinŃe de înaltă specializare şi


94

presupun un număr tot mai mare de parametrii ce trebuiesc urmăriŃi;

� accentuarea complexităŃii sistemelor de producŃie în sensul creşterii gradului de flexibilitate tehnică a acestora şi al diversificării produselor create cu astfel de sisteme.

Complexitatea tot mai accentuată a mediului intern al întreprinderii contemporane, şi mai ales succesul acesteia într-un cadru concurenŃial fără menajamente , impun în mod obiectiv asigurarea competenŃelor profesionale şi de conducere la diferite nivele ierarhice. Ori aceasta ar fi imposibilă fără alocarea fondurilor pentru susŃinerea investiŃiilor nemateriale (intelectuale) ale agenŃilor economici întreprinzători pentru cercetare-dezvoltare, pregătirea personalului, achiziŃionarea şi extinderea programelor moderne de fabricaŃie şi desfacere a bunurilor economice etc. Amplificarea complexităŃii mediului extern al firmelor este determinată de cauze: � fizice şi tehnice, care includ: sistemele de informare şi

comunicare, inovaŃiile ştiinŃifice, condiŃiile naturale ş.a.; � economice, cum ar fi segmentarea şi internaŃionalizarea

pieŃelor în contextul unei globalizări tot mai accentuate a mediului social-economic;

� sociale, în sensul individualizării exigenŃelor, segmentării clientelei, diferenŃierii veniturilor şi aşteptărilor clienŃilor parteneri;

� instituŃionale, sub aspectul legislativ de ansamblu, al reglementărilor fiscale şi de evidenŃă contabilă.

3. Factorii cererii de servicii internaŃionale InternaŃionalizarea afacerilor în domeniul serviciilor a cunoscut în ultimele decenii un dinamism deosebit. Această caracteristică a schimburilor economice mondiale se justifică printr-o cerere reală susŃinută de mai mulŃi factori, cum ar fi:

95

� sporirea veniturilor şi modificarea modelelor de consum ale populaŃiei care imprimă un dinamism înalt al cererii pentru noi servicii destinate populaŃiei, mai ales cele integrate turismului internaŃional;

� amplificarea şi liberalizarea exporturilor complexe (al comerŃului cu bunuri de care sunt legate fluxurile internaŃionale de servicii complementare: transportul, serviciile bancare, asigurările şi reasigurările internaŃionale etc.);

� progresul ştiinŃific şi tehnic care induce nevoia de amplificare a fluxurilor internaŃionale cu invizibile legate de tehnologii, servicii de inginerie, comunicaŃii internaŃionale etc.);

� extinderea afacerilor corporaŃiilor transnaŃionale şi multinaŃionale însoŃită de creşterea cererii pentru cercetarea de marketing, a cererii pentru servicii de transport, telecomunicaŃii, bancare, juridice etc.;

� politicile naŃionale de industrializare promovate de unele Ńări în curs de dezvoltare ce presupun pentru îndeplinirea lor existenŃa unor complexe servicii de consultanŃă tehnică, de comunicaŃii etc.

3.3.3. Metodologia analizei cererii pentru servicii: posibilităŃi şi dificultăŃi

Ca orice altă ştiinŃă, economia serviciilor dispune, respectiv beneficiază, de o metodă proprie de cercetare. Fiind o ştiinŃă relativ tânără, ea a împrumutat multe instrumente şi tehnici de analiză de la ştiinŃele anterior constituite (cele ale naturii şi celelalte ştiinŃe economice. Până la un punct, asemenea împrumuturi sunt normale.


96

Dar, recurgerea doar la metodele folosite de alte ştiinŃe şi aplicarea lor necritică la studiul economiei s-au dovedit a fi opŃiuni greşite şi puŃin eficiente. Urmare a unei lungi şi furtunoase dezbateri teoretice, s-a impus concluzia conform căreia "metoda unei ştiinŃe depinde de natura acesteia" (André Marchal). Nu poate exista o metodă ştiinŃifică universală. Chiar dacă cercetarea ştiinŃifică are principiile ei generale, chiar dacă ea se desfăşoară pe bază de reguli deontologice universale, metoda trebuie concepută în funcŃie de specificul fiecărui domeniu cercetat. Iată de ce, în cazul economiei serviciilor, metodele de studiere a cererii pentru servicii prezintă o serie de particularităŃi pentru piaŃa internă, respectiv pentru piaŃa mondială. 1. Metode de studiere a cererii de servicii pe piaŃa internă Când este vorba de piaŃa internă, prospectarea cererii de servicii nu are un scop în sine, ea trebuind să reprezinte fundamentul unor decizii finale vitale pentru viitorul unui domeniu economic, precum: orientarea şi dimensionarea ofertei în funcŃie de cerinŃele pieŃei, definitivarea obiectivelor strategice ale unităŃii, oportunitatea înfiinŃării de noi firme etc. Pentru cunoaşterea cererii serviciilor, în principal, sunt utilizate două categorii de surse de informaŃii1: evidenŃele statistice şi cercetările selective. EvidenŃele statistice furnizează informaŃii privind piaŃa în ansamblu, tabloul ei structural, dispersia ei spaŃială şi temporală etc. Totodată, evidenŃele statistice oferă date cu privire la evoluŃia factorilor, care influenŃează cererea de servicii, între care: schimbările demografice, dinamica veniturilor şi cheltuielilor populaŃiei, gradul de înzestrare a

1 Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.146 şi urm.

97

populaŃiei cu bunuri de folosinŃă îndelungată, nivelul de instruire şi starea de sănătate a oamenilor etc. Cercetările selective reprezintă modalităŃile care asigură informaŃiile ce permit evaluările în legătură cu un număr practic nelimitat de faŃete ale cererii de servicii şi mai ales a unora care nu pot fi cuantificate pe baza evidenŃelor statistice, precum: volumul şi structura nesatisfăcute, necorespunzător satisfăcute sau amânate; factorii-cauză ai cererii, motivaŃia cererii, aşteptările clienŃilor etc. În funcŃie de sursele de informaŃii menŃionate, previzionarea cererii de servicii poate fi realizată prin întrebuinŃarea mai multor metode alternative, directe şi indirecte. Acestea au la bază informaŃiile obŃinute din evidenŃele statistice şi constau în evidenŃierea tendinŃei cererii de servicii într-o perioadă anterioară şi extrapolarea acestei tendinŃe pentru o perioadă viitoare. Ca metode, în acest sens, pot fi folosite: sporul mediu anual, ritmul mediu anual, metodele de trend, de corelaŃie, coeficienŃii de elasticitate. Între metodele indirecte, foarte des folosită este metoda normativă, care poate fi utilizată pentru comensurarea capacităŃii pieŃei unui anumit fel de serviciu (distribuŃia apei, energiei, combustibilului, transportul, poşta, telefonia ş.a., de exemplu). În acest caz, metodologia de estimare a cererii (capacităŃii pieŃei) serviciului ia în calcul numărul populaŃiei (sau al gospodăriilor) şi norma optimă sau medie de consum. Pe baza estimării cererii în ansamblu, în funcŃie de concurenŃă, se poate delimita cota de piaŃă ce poate fi obŃinută de o anumită întreprindere. În plus, pentru serviciile aflate în relaŃii de substituire cu diferite bunuri tangibile, evaluarea cererii poate fi realizată cu ajutorul altor metode: curbelor de indiferenŃă,


98

lanŃurilor Markov, modelelor adaptate după cele întrebuinŃate pentru previzionarea schimbărilor tehnologice1. 2. Metode de studiere a cererii de servicii pe piaŃa mondială Cercetarea ansamblului structural al pieŃei mondiale a serviciilor constituie o problemă foarte dificilă, ea reprezentând ansamblul pieŃelor naŃionale independente şi suverane, fiecare cu caracteristici imprimate obiectiv de gradele de dezvoltare economică, de tradiŃii, de legi şi alte categorii de reglementări, de practicile în afaceri etc. De aceea, pentru cercetarea pieŃelor internaŃionale cele mai indicate ar fi metodele indirecte, pornind de la faptul că (urmare a caracterului costisitor şi dificultăŃilor de comunicare şi distanŃă) studiile de asemenea anvergură nu sunt la îndemâna oricui. Şi totuşi, metodele directe nu sunt excluse, mai ales că unele informaŃii nu pot fi obŃinute indirect (datorită absenŃei surselor de informaŃii, sau insuficienŃei şi inexactităŃii acestora atunci când există). Studiul cererii de servicii pe piaŃa internaŃională, prin apelul făcut la diferitele surse de informaŃii, urmăreşte în principal două sarcini fundamentale: a) aprecierea dimensiunilor cererii pieŃelor existente; b) previziunea dimensiunilor cererii pieŃelor viitoare. În cazul cercetărilor prin metode indirecte, sursele de informaŃii pot fi: • surse interne: în sens restrâns, surse proprii ale

întreprinderii; în sens larg, toate informaŃiile obŃinute din Ńară (documente guvernamentale: programe de dezvoltare, acorduri comerciale, tratate de colaborare economică; informaŃii ale organizaŃiilor de specialitate şi de sinteză: ministere, departamente, Comisia NaŃională pentru

1 Idem, p.113-115.

99

Statistică, instituŃie de cercetări etc.; informaŃii de la organizaŃiile financiare şi bănci);

• surse externe, obŃinute de peste graniŃă, cum ar fi: surse din Ńări importatoare şi potenŃial importatoare (progresul de dezvoltare, societăŃi de informare comercială şi ştiinŃifică, agenŃii naŃionale pentru comerŃ exterior, reviste de afaceri etc.); publicaŃii ale organismelor economice regionale (anuare şi buletine statistice, rapoarte trimestriale şi anuale privind comerŃul, producŃia, structura economică şi prognoza de dezvoltare a comunităŃilor respective, toate acestea editate de UE, OCDE, AELS, OPEC etc.); publicaŃii ale organismelor economice internaŃionale (comunicate oficiale, documente statistice care sintetizează evoluŃia economiei mondiale, a Ńărilor, regiunilor şi grupurilor economice, toate acestea editate de FMI, BM, OMC, OMT, ONUDI, UNCTAD, UNESCO etc.); publicaŃii ale firmelor concurente şi potenŃial concurente (prezentări de oferte, răspunsuri la cereri de ofertă etc. de natură publicitară ş.a.) care permit conturarea unei imagini asupra stării concurenŃei, tendinŃelor acesteia în diferite domenii sau pe diferite pieŃe etc.

Dintre metodele indirecte, ce folosesc sursele de informaŃii enumerate, pentru cercetarea cererii internaŃionale a serviciilor putem menŃiona pe cele mai reprezentative: � metoda examinării schemelor creşterii economice în Ńara

sau Ńările care ne interesează, pentru înŃelegerea structurilor de consum. Prin aceasta sunt desprinse concluzii ce privesc poziŃia sectorului terŃiar şi implicaŃiile dezvoltării industriale asupra creşterii cererii de servicii. Pentru previzionarea modificărilor structurii sectoriale a economiei şi pe domenii ale serviciilor trebuie apelat la metoda lanŃurilor Markov;


100

� metoda trendului şi corelaŃiei, luându-se în calcul ca factori de influenŃă: PNB/locuitor, numărul populaŃiei, veniturile ş.a.;

� metoda estimărilor prin analogie, când datele privind piaŃa luată în studiu, dintr-o anume Ńară, sunt neconcludente sau insuficiente.

Analogia se poate realiza prin două procedee metodologice: 1) al comparaŃiei între Ńări în aceeaşi perioadă de timp; 2) al deplasării în timp a seriilor cronologice. Prin tehnica primului procedeu poate fi evaluată mărimea pieŃei unui serviciu din Ńara A prin calcularea raportului unui indicator economic global din Ńara B (PNB/locuitor, venitul personal disponibil, de exemplu) şi valoarea acestui indicator din Ńara B (pentru B trebuie însă să dispunem de data asupra mărimii pieŃei). Raportul dintre cei doi indicatori poate fi utilizat pentru estimarea cotei de piaŃă a serviciului respectiv din Ńara A faŃă de Ńara B. Prin urmare, mărimea pieŃei serviciului X în Ńara A (notată prin necunoscuta Y) se poate deduce din următoarea relaŃie:

BB

A

PSX

Y

IEG

IEG=

în care: IEGA = indicator economic global din Ńara A; IEGB = indicator economic global din Ńara B; PSXB = piaŃa serviciului X în Ńara B;

de unde rezultă că:

B

BA

IEG

PSXIEGY

⋅=

101

Astfel, necunoscuta Y va deveni o mărime cunoscută, adică ajungem să estimăm (prin analogie) mărimea PSXA (piaŃa serviciului X în Ńara A).

Tehnica celui de-al doilea procedeu, al deplasării în timp al seriilor cronologice, estimează cererea unui serviciu din Ńara A prin glisarea în timp a nivelului aceluiaşi serviciu din Ńara B, atunci când B s-a aflat la acelaşi nivel de creştere economică în care este astăzi A. Cu alte cuvinte, dimensiunile cererii serviciului din Ńara A în momentul t1 sunt echivalente cu dimensiunile cererii aceluiaşi serviciu din Ńara B în momentul t0. Aceste tehnici însă, apreciază prof.dr. Maria Ioncică în lucrarea citată, comportă câteva neajunsuri, care cu siguranŃă induc un grad de eroare în estimările noastre, respectiv: − diferenŃele de cultură, obiceiuri etc. care determină structuri

diferite ale cererii pentru servicii în două Ńări aparent similare;

− lipsa corespondenŃei, într-o măsură mai mică sau mai mare, între datele luate în calcul, determinată de stabilirea improprie a preŃurilor, de deficienŃele în calitatea serviciilor, de politicile guvernamentale de reglementare etc.;

− factorii tehnici, de exemplu inovaŃiile, pot permite unei economii în curs de dezvoltare să restrângă în timp unele etape ale evoluŃiei sale, deci să consume mai devreme un bun sau un serviciu;

− în afară de diferenŃele dintre Ńări în privinŃa indicatorilor macroeconomici medii, oricare dintre ele, mai ales cele în curs de dezvoltare, comportă diferenŃe regionale de venit şi de altă natură, de multe ori foarte pronunŃate.


102

3.4. Tarifele pentru servicii 1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃi ParticipanŃii obişnuiŃi la relaŃiile de schimb receptează corect şi pot explica zeci şi sute de categorii de preŃuri. ConŃinutul economic al preŃului rămâne însă ascuns chiar şi specialiştilor în domeniu. PreŃul, în sens general, în condiŃiile actuale, exprimă o sumă de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităŃi de bun economic (material sau serviciu), respectiv, el este expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul pentru o unitate din bunul tranzacŃionat.

În sensul său restrâns, preŃul are o varietate de înŃelesuri particularizate, şi respectiv mai multe denumiri: preŃ al mărfurilor material-palpabile; tarif – în cazul serviciilor; taxă – în cazul plăŃilor la bugetul de stat; comision – în cazul agenŃilor comerciali; onorariu – în cazul unui liber profesionist; primă – în cazul asigurărilor; salariu – în cazul persoanelor salariate; impozit – în cazul contribuŃiei la bugetul statului pentru obŃinerea de venituri; chirie – pentru folosirea unui bun; dobândă – pentru împrumuturi; rată – în cazul unei plăŃi eşalonate; mită – pentru favorizare; ciubuc – în cazul micilor "atenŃii"; peşcheş – cu semnificaŃia de "cadou"; garanŃie – în cazul de amanetare; obol – contribuŃie modestă în bani; pomană – în relaŃiile cu indivizi săraci; ort – la înmormântări1. În strânsă legătură cu plata serviciilor, o altă noŃiune ar fi redevenŃa care exprimă contravaloarea serviciilor legate de achiziŃionarea de licenŃe sau know-how, plata făcându-se sub forma unei cote procentuale din cifra de afaceri obŃinută cu licenŃa achiziŃionată.

1 Vezi Constantin S., Marketing, Editura UniversităŃii "Al.I.Cuza", Iaşi,

1995, p.89.

103

Într-o primă concluzie, tarifele sunt o categorie specifică a preŃului în înŃelesul său larg cuprinzător, adică a acelor preŃuri care se stabilesc şi se aplică în domeniul prestărilor de servicii efectuate, atât pentru agenŃii economici cât şi pentru populaŃie.

Natura economică a preŃului mărfurilor substanŃiale şi tariful serviciilor este deci aceeaşi. Deosebirile care apar rezultă din existenŃa tarifului ca expresie concretă a categoriei de preŃ într-un domeniu specific de activitate. Astfel, preŃul apare drept expresia bănească a valorii unei mărfi în calitate de obiect, de bun material cu existenŃă de sine stătătoare, pe când tariful reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi în calitate de activitate (şi nu de obiect). Acesta întrucât, cum am mai amintit, consumul de servicii nu este separat de producŃia lor, serviciul neputând circula între producător şi consumator; producŃia şi consumul de servicii au loc concomitent, atât în timp cât şi în spaŃiu. Serviciile, după natura, destinaŃiile şi beneficiarii lor sunt: servicii pentru producŃie, servicii mixte (gospodărie comunală, apă, canal, energie electrică etc.) şi servicii pentru populaŃie. Corespunzător acestora şi tarifele pot avea caracterul unor preŃuri cu amănuntul (pentru serviciile destinate populaŃiei). Nu este lipsit de importanŃă nici faptul că, deseori în limbajul practic şi în vorbirea curentă se produce o substituire reciprocă a noŃiunilor de tarif şi taxă. Aceasta datorită unor tradiŃii sau importuri de termeni străini, care include în sfera semnificaŃiilor lor şi implicarea autorităŃilor administrative locale pentru organizarea unor servicii (transportul în comun sau alimentarea cu apă, de exemplu), precum şi ca urmare a faptului că unele taxe au la bază ideea contraprestaŃiei (taxele de timbru, mai ales).


104

Totuşi, delimitarea între tarif şi taxă se impune din mai multe puncte de vedere. În primul rând, sub aspectul destinaŃiei lor: taxele se virează la bugetul statului şi au în general un caracter fiscal, pe când tarifele se încasează de unităŃile prestatoare ca echivalent al valorii serviciilor. În al doilea rând, în cazul tarifelor se determină, se evidenŃiază şi se urmăresc costurile prestaŃiilor, pe când în cazul taxelor nu se calculează şi nu se evidenŃiază astfel de costuri. Delimitarea se mai poate realiza, în al treilea rând, şi prin prisma organelor care le stabilesc, şi anume: stabilirea tarifelor este de competenŃa unităŃilor prestatoare, iar stabilirea taxelor intră în competenŃa organelor financiare şi se efectuează pe baza actelor normative adoptate de către organele puterii sau administraŃiei de stat. Privitor la delimitarea sferei de aplicare a preŃurilor şi, respectiv, a tarifelor apar şi aici unele aspecte demne de interes teoretico-practic. Delimitarea se realizează, în general, după natura rezultatului unei activităŃi, şi anume: în cazul produsului cu existenŃă fizică folosim noŃiunea de preŃ, iar în cazul serviciilor folosim noŃiunea de tarif. Şi totuşi, există unele excepŃii, ca de exemplu: deşi apa şi energia electrică sunt încadrate în clasificarea economică ca produse, pentru distribuirea şi consumul lor se aplică tarife; în schimb, pentru gazele naturale se aplică preŃuri; sau, pentru confecŃiile executate de unităŃile cooperatiste se aplică preŃuri dacă produsele sunt executate în serie, şi se aplică tarife dacă confecŃiile respective se execută la comandă, etc. Deşi natura economică a preŃului şi tarifului este acelaşi şi se aplică aceleaşi principii şi metode de fundamentare şi negociere, apar totuşi unele particularităŃi determinate de specificul prestărilor de servicii. Astfel, structura tarifelor, asemănătoare cu cea a preŃurilor, este mai simplă, întrucât serviciile nefăcând obiectul circulaŃiei mărfurilor nu include în

105

costul lor cheltuielile de desfacere, iar în tarif nu este înglobat adaosul comercial, dar acesta se încasează pentru materialele care se decontează separat de tarif, la preŃurile cu amănuntul. Sunt şi alte particularităŃi în ceea ce priveşte structura şi nivelul costurilor serviciilor, generate de următorii factori: variaŃia mare a necesităŃilor pentru unele servicii în timpul anului, sezonalitatea cererii lor cum se spune (iluminat, încălzit, turism, etc.); dispersia teritorială accentuată a unor servicii şi organizarea lor în unităŃi mici (cu unele excepŃii: unităŃi de transporturi, de comunicaŃii, de distribuire a energiei electrice etc.); efectuarea unor prestaŃii nu numai la sediul unităŃii, ci şi la domiciliul consumatorilor; ponderea mare a manoperei şi în unele cazuri a muncii manuale etc. Aceşti factori condiŃionează nivelul costurilor şi fac ca posibilităŃile de reducere a elementelor acestora şi de creştere a productivităŃii muncii să fie mai reduse. De exemplu, dacă în cazul preŃurilor ponderea materiilor şi materialelor în costuri reprezintă uneori 70-80% (pentru industrie, mai ales cea constructoare de maşini), în cazul materiilor şi materialelor nu depăşesc 10-15% din costuri, în tarif cuprinzându-se numai materialele fără de care prestaŃia nu se poate realiza. Aici, cu unele excepŃii, ponderea mare o au salariile. De asemenea, prin faptul că mecanizarea prestaŃiilor este mai limitată, posibilităŃile de creştere a productivităŃii muncii şi de reducere a costurilor sunt mai mici. Creşterea salariilor antrenează în multe cazuri o creştere a costurilor totale ale serviciilor, fapt ce determină majorarea tarifelor. Costul serviciilor este în strânsă legătură directă şi cu modul în care se face consumul serviciilor respective, determinând diferenŃierea tarifelor după natura şi felul consumului (de exemplu, pentru energia termică şi electrică există: consum productiv, consum public şi consum casnic, deci şi tarife diferenŃiate pe aceeaşi unitate de consum).


106

2. Elemente de fundamentare şi stabilire a tarifelor Tarifele, ca şi preŃurile, joacă un rol important în orice economie. În sistemul economiei de piaŃă, tarifele serviciilor sunt stabilite liber, prin negociere între vânzător şi cumpărător. Şi aici este valabilă aserŃiunea lui Michael Didier, după care "în tratatul de pace care fixează fiecare preŃ sunt două părŃi care trebuie puse de acord: vânzătorul şi cumpărătorul"1. Cât priveşte economia României, în etapa actuală a existenŃei ei, tarifele trebuie să stimuleze lărgirea reŃelei de unităŃi de servicii, dezvoltarea şi diversificarea gamei ofertei pentru toate categoriile de beneficiari, în primul rând pentru populaŃie, precum şi îmbunătăŃirea calităŃii şi creşterea operativităŃii în efectuarea serviciilor. Cu alte cuvinte, maximizarea satisfacŃiei (profitului pentru producător şi utilităŃii pentru consumator) în materie de servicii trebuie să prefigureze un interes comun, pe de o parte al ofertantului-vânzător şi pe de altă parte al clientului-cumpărător. Din punctul de vedere al vânzătorului (unitatea prestatoare privată, cooperatistă sau de stat), decizia de stabilire a tarifului trebuie fundamentată pe următoarele elemente: • costurile de "producŃie" a serviciilor, exclusiv valoarea

materialelor supuse prelucrării şi a pieselor de schimb ce se montează;

• taxele şi cotele de impozite care trebuiesc acoperite de tarif; • marja de profit scontată de producător şi/sau comerciant; • raportul cerere-ofertă pentru serviciul respectiv; • tarifele concurenŃei existente în zona de interes a

ofertantului în discuŃie.

1 Didier M., Economie: les règles du jeu, Editura Economică, Paris, 1989,

p.34.

107

Cu toată valabilitatea generală a acestor criterii, aşa cum am mai subliniat, datorită nematerialităŃii şi neomogenităŃii serviciilor, pe de o parte, şi "opacităŃii" pieŃei, pe de altă parte, mecanismele de acŃiune ale legilor obiective (cererii şi ofertei, concurenŃei) au forme specifice de acŃiune în determinarea nivelului tarifelor. Din punctul de vedere al cumpărătorului tariful este apreciat prin alte elemente: • utilitatea serviciului; • veniturile disponibile; • comparaŃia cu preŃul bunurilor aflate într-un raport de

substituire cu serviciul şi/sau cu efortul de al produce prin forŃe proprii.

Pentru piaŃa unui serviciu cea mai mare importanŃă o are raportul dintre întreaga cantitate cerută şi oferită, adică raportul dintre cererea şi oferta totală:

( ) ( )∑∑==

=n

1ii

n

1ii popc

unde: c = cererea unui consumator al unui anume fel de serviciu,

la un preŃ dat; o = oferta unui prestator pentru un serviciu analizat, la un

preŃ dat; n = numărul de consumatori/ofertanŃi.

EcuaŃia exprimă opŃiunile însumate ale celor ce produc şi consumă serviciul respectiv, de unde rezultă că o egalitate între ele, un echilibru nu poate fi decât întâmplător. FuncŃionarea pieŃei oricărui serviciu, ca şi în cazul bunurilor fizice, tinde însă spre echilibrarea cererii şi ofertei totale, iar aceasta se realizează prin intermediul "tarifului de echilibru", acel punct de atracŃie faŃă de care, cu cât prestatorii şi consumatorii se apropie mai


108

mult de el, cu atât creşte gradul de reuşită în acŃiunile lor, iar cererea şi oferta tind să se apropie şi să se egalizeze. În practică, găsirea tarifului de echilibru reprezintă o problemă de "căutare", din cele mai dificile. Un punct de pornire pentru aceste căutări îl reprezintă metoda marjei de profit adăugată la costuri1. Această metodă constă în calcularea costurilor unitare (inclusiv impozite şi taxe) la care se adaugă o marjă procentuală de profit. Răspunsul la întrebarea: cât de mare trebuie (sau poate) să fie marja procentuală de profit?, îl poate oferi întrebuinŃarea metodei venitului şi costului marginal. Regula de bază în cadrul acestei metode, pentru maximizarea venitului net, este găsirea tarifului care asigură vânzarea tuturor serviciilor pentru care venitul marginal se aşteaptă să fie egal cu costul marginal. Venitul marginal este venitul suplimentar aşteptat din vânzarea unei cantităŃi de servicii în plus, iar costul marginal este costul suplimentar pe care vânzătorul îl suportă pentru a realiza creşterea producŃiei şi vânzărilor de servicii. În determinarea venitului marginal trebuie să se Ńină seama de elasticitatea cererii în funcŃie de tarif. Astfel, de regulă, pentru sporirea cererii este necesară micşorarea tarifului, ceea ce poate conduce la situaŃii în care creşterea vânzărilor să nu aducă un venit marginal2. În practică, pentru a Ńine seama de unele din particularităŃile ofertei sau cererii, se foloseşte metoda diferenŃierii tarifelor pentru acelaşi tip de serviciu, servicii similare sau complementare.

1 Vezi în acest sens Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.136-137. 2 Vezi, pe exemplul serviciilor turistice, Cosmescu I., Turismul – fenomen

complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.89-99.

109

Această metodă, a diferenŃierii tarifelor, are la bază următoarele criterii: 1) variaŃia cererii în timp, tarifele fiind mai mari în perioadele

când cererea este, de regulă mai redusă, pentru a o revigora. Tarifele diferenŃiate în timp, în funcŃie de sezonalitate sunt foarte des utilizate pentru a stimula cererea în extrasezon, cum ar fi turism1 sau în domeniul transporturilor feroviare (tarife diferenŃiate după zilele săptămânii), al comunicaŃiilor telefonice (tarife ridicate când cererea este ridicată şi tarife joase când cererea este mai slabă, din timpul unei zile);

2) destinatarul serviciilor, criteriu ce semnifică, în principal, motive de protecŃie socială: tarife mai ridicate pentru serviciile destinate întreprinderilor şi tarife mai scăzute pentru serviciile destinate consumului menajer, în cazul serviciilor de distribuire a electricităŃii, ca exemplu;

3) frecvenŃa cererii şi motivaŃia acesteia, care determină diferenŃierea tarifelor funcŃie de elasticitatea diferită a cererii în momente distincte ale manifestării ei (preŃuri mai mari, pentru acelaşi meniu, la cină decât la prânz, în restaurantele americane: clienŃii de prânz, servind masa în oraş mult mai frecvent, sunt mult mai receptivi la creşterile şi descreşterile de preŃ, pe când cina în oraş constituie un "eveniment" mult mai rar, ocazie cu care oamenii sunt dispuşi să plătească mai mult);

4) alte criterii: categoria unităŃii (aici intrând în competiŃie cantitatea şi diversitatea serviciilor oferite, gradul de confort asigurat etc.); executarea unor servicii în regim de urgenŃă (într-un timp mult mai scurt sau la domiciliul consumatorilor); cantitatea serviciilor consumate (tarife mai

1 Idem, p.104-112.


110

reduse sau mai ridicate începând de la un anumit nivel al cantităŃii serviciilor consumate de client).

Termeni cheie: piaŃa serviciilor, concurenŃa serviciilor, oferta serviciilor, producŃia serviciilor, cererea de servicii.

Întrebări recapitulative 1. DefiniŃi piaŃa serviciilor şi explicaŃi particularităŃile

raportului ce-o reprezintă. 2. DefiniŃi oferta şi producŃia serviciilor. Ce particularităŃi

marchează relaŃia ofertă-producŃie în materie de servicii? 3. Care sunt şi cum se explică caracteristicile ofertei de

servicii? 4. CaracterizaŃi perspectivele ofertei de servicii. 5. ExplicaŃi semnificaŃia, dificultăŃile şi metodologia de

evaluare a valorii adăugate de servicii. 6. Ce semnificaŃie acordaŃi TVA când este vorba de sfera

serviciilor? ComentaŃi suportul juridic şi implicaŃiile practice ale aplicării acesteia.

7. DefiniŃi cererea de servicii şi explicaŃi caracteristicile ei. 8. DelimitaŃi şi explicaŃi factorii cererii pentru servicii în cazul

populaŃiei şi în cel al agenŃilor economici. Ce factori stimulează cererea de servicii internaŃionale?

9. Ce sunt tarifele şi în ce constă complexitatea determinării nivelului lor.

10. ComentaŃi specificul tarifelor serviciilor turistice. 11. Care sunt cauzele ce determină intervenŃia autorităŃii publice

în domeniul serviciilor? Ce tipuri de reglementări specifice serviciilor cunoaşteŃi şi ce tendinŃe de liberalizare se întrevăd?

111

Teste grilă pentru autoevaluare 1. În condiŃiile în care oferta de servicii este mai mare decât

cererea, între consecinŃele ce pot să apară se numără: A. creşterea tarifelor; B. cererea nesatisfăcută; C. imobilizări de fonduri; D. toate acestea.

2. Reconsiderarea importanŃei ofertei în economia serviciilor este determinată de:

A. îmbătrânirea populaŃiei; B. probleme ecologice; C. creşterea şomajului; D. toate acestea

3. Specificul serviciilor imprimă ofertei şi respectiv producŃiei de servicii câteva caracteristici:

a. caracterul artizanal asociat gradului înalt de specializare;

b. gradul de risc, în general, foarte scăzut; c. complexitate şi eterogenitate; d. risc relativ ridicat.

A (a, c) B (a, c, d) C (b, c, d) D (b, c) 4. PiaŃa serviciilor reprezintă:

A. o relaŃie producŃie-distribuŃie; B. un volum de bunuri destinate consumului; C. un ansamblu al determinantelor calitative ale unui

bun consumabil; D. sfera economică de interferenŃă a purtătorilor

ofertei de servicii cu cele ale purtătorilor cererii de servicii.

5. Cererea de servicii a populaŃiei se modifică, în volum şi structură, sub influenŃa următorilor factori:


112

a. venitul şi disponibilitatea de timp liber; b. oferta de servicii şi tarifele; c. factorii demografici şi psihosociali; d. factorii de mediu natural.

A (a, b, c) B(c, d) C (a, b, c, d) D (d) Bibliografie selectivă:

1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.59-119.

2. Ioncică M., Economia serviciilor, teorie şi practică, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pg.104-186.

113

CAPITOLUL 4

SERVICIILE PENTRU AGENłII ECONOMICI

Motto: "Serviciul reprezintă orice activitate care oferă beneficii fără să presupună în mod obligatoriu un schimb de bunuri tangibile."

R. J. Blois Obiectivele cursului urmăresc să: • identificaŃi caracteristicile majore prin care se diferenŃiază

serviciile pentru agenŃii economici de celelalte categorii de servicii;

• precizaŃi căror cerinŃe ale consumului răspund componentele lor structurale;

• menŃionaŃi tendinŃele majore ale noului sistem de producŃie, ce tinde a deveni dominant, pe care se fundamentează dinamismul acestei grupe a serviciilor;

• susŃineŃi o anumită tipologie a serviciilor pentru agenŃii economici;

• localizaŃi în timp treptele dezvoltării serviciilor pentru agenŃii economici, funcŃie de rolul jucat de către acestea în satisfacerea nevoilor producŃiei;

• înŃelegeŃi avantajele economice ce explică opŃiunea agenŃilor economici pentru serviciile specializate;

• explicaŃi formele fundamentale sub care pot fi organizate serviciile pentru populaŃie;


114

• distingeŃi caracteristicile localizării serviciilor pentru agenŃii economici;

• enumeraŃi caracteristicile relaŃiei de serviciu; • numiŃi factorii care influenŃează, direct şi indirect, pe oricare

din categoriile de servicii ce intră în această structură; • enunŃaŃi tendinŃele localizării serviciilor comerciale pentru

agenŃii economici; • comentaŃi, folosind argumentele ştiinŃifice, câteva din

grupele reprezentative, prin importanŃa actuală şi ritmurile creşterii lor, ale serviciilor domeniului abordat.

• convingeŃi partenerii de dialog despre beneficiile economice şi sociale ale amplificării prezenŃei serviciilor în zonele diferitelor comunităŃi locale (judeŃe, municipii, oraşe, comune).

Rezumat: Capitolul abordează semnificaŃia şi particuarităŃile structurale ale serviciilor pentru agenŃii economici, principiile şi modelele de organizare şi localizare a serviciilor comerciale, perspectivele acestora pentru agenŃii economici..

4.1. SemnificaŃia şi complexitatea structurală a serviciilor pentru agenŃii economici

Sector deosebit de dinamic, cu diferenŃieri mai mici sau mai mari de la o Ńară la alta, serviciile pentru agenŃii economici corespund unor activităŃi multiple care nu pot fi cu uşurinŃă identificate şi clasificate. Privite în ansamblu însă analiştii acestei grupe a serviciilor1, cea a serviciilor pentru producŃie, identifică trei caracteristici majore ce par să le diferenŃieze de celelalte categorii de servicii: o concentrare spaŃială cu mult

1 Vezi Bernadette Mérenner-Schoumaker, La localization des services,

Éditions Nathan Université, Paris, 1996, p.157.

115

mai mare, atât pe scara interurbană cât şi pe cea intra-urbană, în ciuda noilor polarităŃi conturate; o internaŃionalizare mult mai remarcată; un rol foarte important în dezvoltarea regională şi cea a comunităŃii locale. Comparativ cu serviciile pentru populaŃie, serviciile pentru agenŃii economici se diferenŃiază mai întâi prin destinaŃia lor, ele adresându-se ca ofertă nu numai unităŃilor industriale ci şi celor agricole şi terŃiare, şi prin locul lor în consumul bunurilor economice, în sensul că ele răspund unor cerinŃe ale consumului intermediar. Dinamismul fără precedent al acestei grupe a serviciilor, mai ales în ultimele decenii ale secolului nostru, este cu certitudine legat de noul sistem de producŃie, ce tinde a deveni preponderent, în care intervin cumulativ două tendinŃe majore: • apariŃia şi stabilirea unor funcŃiuni economice specializate,

precum: cercetarea şi proiectarea, distribuŃia, gestiunea, transportul, sau cea a sprijinului şi conlucrării financiar-bancare, realitate ce semnifică o implicare tot mai mare a serviciilor în producŃia altor bunuri economice;

• tendinŃa din ce în ce mai evidentă de "externalizare" a acestor funcŃiuni, deci de a solicita aceste servicii în afara mediului intern al firmei de producŃie, servicii prestate şi comercializate de firme specializate ce amplifică angrenajul mecanismului economiei libere de piaŃă.

Nominalizarea şi gruparea acestui subsistem al serviciilor sunt, pe de altă parte, două preocupări complexe, funcŃie nu numai de diversitatea lor dar şi de asumarea rolului lor în susŃinerea directă a consumurilor intermediare, fără de care activităŃile moderne de producere a bunurilor economice nu ar fi posibile.


116

Încercând să răspundem acestei probleme, şi având în vedere concordanŃa naturii serviciilor cu specificul cererii ce trebuie satisfăcută, propunem următoarea tipologie a prestărilor de servicii pentru agenŃii economici şi a funcŃionalităŃii acestora: A. Servicii administrative, financiar-contabile şi de personal, grupă care subsumează mai multe categorii de firme: • birouri de consultanŃă juridică şi fiscală (avocaŃi, notari,

inspectori de specialitate); • birouri de contabilitate (expertiză contabilă, gestiune şi

control); • birouri de consultanŃă financiară şi economică; • birouri de audit extern; • societăŃi (instituŃii) de formare a personalului; • societăŃi de recrutare a personalului; • societăŃi de servicii financiare (servicii de factorig: plăŃi de

salarii, facturi etc.); • societăŃi prestatoare de servicii birocratice (dactilografiere,

traducere, poştă ş.a.). Oferta serviciilor prestate de categoriile de firme

menŃionate răspunde funcŃionalităŃii administrative a agenŃilor producători de bunuri economice, cu cele trei faŃete ale acesteia: a) gestiunea juridică, financiară şi economică; b) gestiunea administrativă; c) gestiunea personalului. B. Servicii de gestiune a producŃiei bunurilor materiale diverse, grupă care subsumează următoarele categorii de firme: • societăŃi de inginerie industrială, a sistemelor de producŃie,

a fabricaŃiei propriu-zise; • societăŃi şi organisme de cercetare-dezvoltare; • societăŃi de măsurare şi control al calităŃii; • societăŃi de recuperare şi reciclare a unor bunuri.

117

Serviciile oferite de astfel de firme răspund funcŃiei de gestiunea a producŃiei, cu cele două componente ale ei: a) ingineria industrială a cercetării-dezvoltării; b) gestiunea producŃiei propriu-zise. C. Serviciile comerciale, grupă care include ca firme specializate: • societăŃi specializate în studii de marketing, de

comportament al consumatorului, de strategii şi politici de marketing;

• societăŃi de creaŃie, de intermediere, de servicii publicitare; • societăŃi comerciale angrosiste (pentru vânzarea produselor

în partizi mari); • societăŃi de intermediere comercială; • societăŃi de promovare a exporturilor şi a distribuŃiei din

străinătate; • societăŃi de servicii post-vânzare; • societăŃi de mărci şi brevete. Pachetele de servicii organizate de firmele aparŃinătoare acestei grupe pentru agenŃii economici producători încearcă să răspundă funcŃionalităŃii comerciale a acestora, cu componentele ce-i sunt proprii: a) promovarea comercială; b) vânzarea; c) garanŃia pentru bunurile ce fac obiectul producŃiei pentru piaŃă; d) asigurarea protecŃiei prin mărci şi brevete. D. Servicii logistice, de comunicare şi transport, asigurate prin unităŃi de profil, respectiv: • birouri de investigare şi organizare; • societăŃi de servicii şi consiliere în informatică; • societăŃi de transport: rutier, feroviar, fluvial-maritim,

aerian; • intermediari ai transporturilor (curieri de expediŃie,

delegaŃi, agenŃi vamali);


118

• depozite, antrepozite, societăŃi de gestiune a stocurilor; • agenŃii de voiaj (călătorii de afaceri, organizare de întruniri:

seminarii, conferinŃe etc.); • agenŃi imobiliari (tranzacŃii şi administrare); • agenŃii de locaŃie mobiliară (materială şi diverse

echipamente); • societăŃii de leasing; • societăŃi de arhitectură (arhitecŃi, experŃi în urbanism şi

sistematizare). Diversitatea serviciilor din această grupă răspunde funcŃiei logistică-comunicare, faŃetelor corespunzătoare acesteia: a) organizare-informare; b) cumpărări de mărfuri: c) transporturi-antrepozite; d) gestiunea imobiliară şi mobiliară; e) ingineria infrastructurii. E. Servicii publice, prestate de firme cum ar fi: • societăŃi de salubrizare, de întreŃinere a clădirilor; • societăŃi de protecŃie, de securitate; • societăŃi de restaurare industrială. Toate acestea asigură conŃinutul unei funcŃii de servicii generale, agenŃii economici integrându-se prin prestatorii acestor categorii de servicii în sistemul social global, în funcŃionalitatea de ansamblu a acestuia. Acest tablou-structural contemporan al serviciilor pentru agenŃii economici ne pune în faŃa unei realităŃi pe care nimeni n-o poate contesta, aceea a "celei mai spectaculoase modificări din structura sferei serviciilor, înregistrată în ultimele decenii"1, respectiv creşterea ponderii serviciilor pentru agenŃii economici atât în structura populaŃiei ocupate cât şi în totalul

1 Ioncică Maria, Minciu Rodica, Stănciulescu Gabriela, Economia

serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1996, p.152.

119

cheltuielilor de producŃie şi comercializare a bunurilor economice. Dar cum fiecărui fenomen social-economic îi este propriu un dinamism, regăsit într-un anume gen de procesualitate economică, nici serviciile pentru întreprinderi (agenŃi economici) nu puteau face excepŃie. Mai precis, ele s-au înscris într-o mişcare evolutivă de la simplu la complex, de la inferior la superior, dezvoltându-se, în primul rând, ca activităŃi integrate procesului de producŃie şi odată cu aceasta, după care, treptat, urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sporirii complexităŃii producŃiei, unele componente ale sistemului s-au autonomizat, s-au conturat ca activităŃi independente, au devenit de sine stătătoare, asigurând astfel prestaŃiile specifice lor din exteriorul mai multor ramuri ale producŃiei de bunuri economice, sporindu-şi în această funcŃionalitate aportul la eficienŃa sistemului social-economic global. Abordate prin prisma evoluŃiei lor, după cum ne demonstrează cele mai prestigioase cercetări ale domeniului1, dezvoltarea serviciilor pentru agenŃii economici cunoaşte succesiunea a trei "valuri", funcŃie de rolul jucat de către acestea în satisfacerea nevoilor producŃiei, şi anume: � primul val, corespunzător perioadei interbelice în SUA şi

celui de-al şaselea deceniu al secolului nostru pentru Europa Occidentală, a însemnat apariŃia şi consolidarea serviciilor cu rol periferic pentru întreprinderi, cum sunt: consultanŃa juridică, contabilă, fiscală, comercială (transport, reprezentare, publicitate, studii de piaŃă etc.);

1 Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.150-154; vezi şi

Nusbaumer J., The Services Economy: Lever to Growth, Kluwer Academic Publishers, Boston, p.104 şi urm.


120

� al doilea val, localizat în perioada 1965-1975, cel căruia îi corespunde tendinŃa de "externalizare" a serviciilor, mai precis transferarea majorităŃii esenŃiale a serviciilor prestate în interiorul întreprinderilor spre societăŃi de servicii de sine stătătoare, autonome şi independente juridic. În paralel, pachetul serviciilor specializate păstrate în interiorul întreprinderilor a fost destinat şi altor utilizatori, externi firmelor "mamă", inclusiv prin crearea unor filiale specializate. În grupa acestor servicii externalizate avem în vedere: cercetarea-proiectarea, securitatea şi paza, curăŃenia şi reparaŃiile, transportul, activităŃile informatice şi financiare (plăŃi, facturi) etc. Câteva avantaje economice justifică de fapt opŃiunea agenŃilor economici spre serviciile specializate, organizate şi oferite din exteriorul firmelor de producŃie a diverselor bunuri economice, multe dintre ele identificabile şi măsurabile, cum sunt: a) înregistrarea unui spor al productivităŃii muncii, ca

urmare a disponibilizării unei părŃi din numărul iniŃial al salariaŃilor cu atribuŃii specifice serviciilor din interiorul întreprinderii, concomitent cu diminuarea costurilor aferente;

b) calitatea mai ridicată a serviciilor astfel obŃinute, întrucât acestea sunt prestate de un personal specializat şi cu o înaltă pregătire;

c) diminuarea până la eliminare a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, prin cumpărarea licenŃelor sau tehnologiilor concepute de alte firme, strict necesare însă ameliorării nivelului tehnic al unităŃilor de producŃie;

d) alternativa de a acoperii o cerere stringentă, fără a se permanetiza personalul adecvat şi echipamentul tehnic aferent;

121

e) optimizarea structurii timpului destinat activităŃii manageriale, prin eliminarea activităŃii rutiniere, de mai mică importanŃă şi, implicit, posibilitatea localizării acesteia asupra creşterii nivelului tehnic al producŃiei, cunoaşterii pieŃelor într-un mediu concurenŃial tot mai dificil şi îmbunătăŃirii imaginii firmei etc.

Să nu uităm că tendinŃa de "externalizare" a serviciilor nu exclude evoluŃia inversă, cea spre "internalizare". De fapt dublul sens al dinamicii serviciilor, spre exteriorul sau interiorul unităŃilor producătoare de bunuri, variază "… în funcŃie de nivelul de dezvoltare economică, de la o Ńară la alta, în raport cu strategia creşterii şi sub acŃiunea unui ansamblu de factori, între care cei mai importanŃi – apreciază cercetătorii – sunt: nivelul general de dezvoltare tehnologică atins de o economie dată şi aria de cuprindere şi coerenŃa pieŃelor"1. În realitate, pe termen lung, externalizarea şi internalizarea serviciilor se manifestă ca procese reversibile, chiar şi numai pentru faptul că tehnica şi piaŃa înregistrează o evoluŃie ondulatorie, pulsatorie şi, corespunzător, raŃionalitatea activităŃii să se diferenŃieze prin determinări şi comandamente specifice fiecărei trepte de evoluŃie; � al treilea val, considerat de dată mai recentă, după 1975, şi

care se manifestă din plin în prezent, constând în dezvoltarea "explozivă" şi în "proliferarea" a două mari categorii de prestaŃii, şi anume: • cele privind informatizarea procesului de producŃie şi • cele de studiere a pieŃelor şi de comercializare a

produselor. În componenŃa structurală a acestor grupe, cu o evoluŃie

fără precedent în ultimele decenii ale acestui secol, se pot 1 Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.153-154.


122

enumera: studiile de fezabilitate, de reorganizare a întreprinderilor şi de supraveghere a acestui proces, studii şi consultanŃă de specialitate, organizarea de experimente şi teste, diagnoze şi prognoze etc. Prin toate acestea se asigură condiŃiile pentru exprimarea unor concluzii, elaborarea de propuneri şi dezvoltarea flexibilităŃii întreprinderii. Cauza esenŃială a expansiunii acestor servicii o reprezintă necesitatea adoptării unei coerente politici de firmă, pe diverse unităŃi de timp, cu atât mai mult astăzi când, pentru a supravieŃui în condiŃiile unui mediu caracterizat printr-o concurenŃă internă şi externă tot mai pronunŃată şi pentru a desfăşura o activitate rentabilă, unităŃile economice trebuie să fie receptive la semnalele pieŃei, să aibă o înaltă capacitate de adaptare la schimbările mediului economico-social, flexibilitate în mecanismul de funcŃionare, să manifeste inventivitate, spirit creator, preocupare permanentă pentru înnoirea şi modernizarea produselor, serviciilor, formelor de distribuŃie, metodelor de promovare etc. Dacă avem în vedere criteriul situării în timp faŃă de derularea procesului de producŃie propriu-zis, serviciile pentru agenŃii economici se împart în patru grupe, şi anume: � serviciile situate în amonte de producŃie, cum ar fi:

aprovizionare şi stocare de bunuri finite, cercetare-proiectare, concepŃie şi elaborare de produse, studii de fezabilitate şi evaluare a riscului, studii de piaŃă, consultanŃă în domeniul afacerilor etc.;

� servicii prestate în timpul producŃiei propriu-zise, respectiv: servicii de engineering (concepŃie tehnologică, coordonare şi supraveghere în execuŃia prototipurilor, testare, analize fizico-chimice, control de calitate etc.), întreŃinere şi reparaŃii;

123

� servicii derulate în paralel cu producŃia, cum sunt: contabilitate, recrutare şi formare personal, servicii juridice şi financiare, leasing mobiliar şi imobiliar, securitate şi pază, igienă şi curăŃenie, management etc.;

� servicii situate în aval de producŃie, de exemplu: consultanŃă în utilizarea produselor, service, studiul modului de manifestare în consum sau folosinŃă al produselor, transportul, dezvoltarea clientelei, publicitate etc.

Concluzionând, se observă cu uşurinŃă faptul că serviciile pentru agenŃii economici producători, abordate prin prisma evoluŃiei lor, a stadiilor circuitului capitalului şi a tabloului lor structural contemporan privesc toate laturile activităŃii desfăşurate în unităŃile economice: cercetarea-dezvoltarea-proiectarea, activitatea informaŃională, organizarea şi conducerea proceselor economice, aprovizionarea şi desfacerea, întreŃinerea şi repararea mijloacelor de muncă, selecŃia şi perfecŃionarea personalului încadrat etc. Se evidenŃiază astfel conŃinutul deosebit de complex al acestei grupe de servicii, diversitatea prestaŃiilor ce intră în structura ei.

4.2. Principii şi modele de organizare şi localizare a serviciilor comerciale pentru agenŃii economici

Abordate prin prisma evoluŃiei şi structurii lor, serviciile pentru producŃie pot fi organizate sub două forme fundamentale: a) în cadrul întreprinderii, sub forma unor compartimente

specializate ce aparŃin structurii acesteia, cum ar fi: aprovizionarea şi desfacerea, organizarea producŃiei, resursele umane, contabilitatea de gestiune etc. Serviciile oferite, într-un asemenea mod de organizare, sunt strâns legate de obiectul de activitate al firmei organizatoare şi se cer a fi dimensionate la un nivel cantitativ minim pentru a


124

asigura, astfel, utilizarea cu raŃionalitate şi eficienŃă a resurselor materiale şi umane alocate acestor activităŃi. De aceea, nu întâmplător serviciile într-un asemenea mod de organizare au un caracter mai tehnic, sunt strict specializate. Oricum, proiectarea şi funcŃionarea lor Ńin seama de mărimea întreprinderii: o întreprindere mică nefiind constrânsă să-şi organizeze toate categoriile de servicii ce-i sunt necesare, apelând în proporŃie mai mare la terŃi, pe când o mare întreprindere, cu o structură complexă, este nevoită să-şi organizeze compartimente specializate în prestarea de servicii;

b) în unităŃi independente, funcŃie de nivelul de dezvoltare a activităŃilor, de gradul de importanŃă al fiecărei componente din sistemul potenŃial al serviciilor faŃă de activitatea de bază şi de criteriile de eficienŃă permanent avute în vedere. Un asemenea cadru organizatoric generează existenŃa unor societăŃi comerciale distincte cu obiectul activităŃii lor specializat în prestarea serviciilor, cum ar fi: proiectare, cercetare, consultanŃă, contabilitate, asistenŃă juridică, financiară etc. UnităŃile economice de acest gen prestează servicii pentru un număr relativ mare de întreprinzători apropiaŃi prin specificul ramurii sau profilului de activitate (construcŃii, agricultură, minerit, siderurgie etc.). Într-un asemenea mod de organizare este posibilă o gospodărire mai bună a mijloacelor specifice din dotare, justificarea dotării cu tehnica cea mai modernă, concentrarea şi specializarea forŃei de muncă şi, corespunzător, oferta unor servicii de un înalt nivel calitativ (tehnic, economic şi social).

În plus, s-ar cere a se preciza şi reŃine faptul că dacă un serviciu dobândeşte în mod obiectiv o dezvoltare deosebită, când este solicitat de un număr mare de utilizatori şi piaŃa permite existenŃa multor societăŃi specializate în oferta aceluiaşi

125

tip de prestaŃie, acestea (unităŃile prestatoare ale tipului respectiv de serviciu) se pot grupa într-o ramură a economiei, într-un subsistem organizatoric distinct interdependent cu celelalte subsisteme ale sistemului social global. O atare situaŃie este specifică activităŃilor din comerŃ, telecomunicaŃii, transporturi, cercetare ştiinŃifică, învăŃământ, activitate financiar-bancară ş.a. Oricum, dinamica dezvoltării economice şi stadiul atins în creşterea unei economii sunt cele care adâncesc procesul de autonomizare a serviciilor în unităŃi şi ramuri specializate, obiectivul Ńintă fiind foarte bine conturat: eficienŃa economică înaltă pe care o asigură o asemenea organizare. Dar dacă serviciile au cunoscut şi continuă să cunoască o "explozie", ca dinamică-dispersie-calitate, neîntâlnită în alte ramuri economice ale existenŃei umane, o problemă deosebit de importantă care sporeşte în intensitate pentru toate economiile moderne este şi cea a localizării serviciilor. Sub acest aspect, pentru majoritatea autorilor, localizarea serviciilor pentru agenŃii economici prezintă două caracteristici majore:

• foarte puternică concentrare spaŃială; • politici foarte bine legate prin natura lor de activităŃile

pe care le deservesc sau de operatorii care le întreŃin. Puternica concentrare spaŃială se explică, înainte de toate, prin luarea în calcul a trei aspecte esenŃiale, şi anume: manopera, accesul către alte servicii ale întreprinderii şi accesul către informaŃii generale sau specifice, ceea ce conferă importanŃă elementelor precum: piaŃa forŃei de muncă, a transporturilor, a accesibilităŃii şi posibilităŃii comunicaŃiilor, a mediului economic şi social şi accentuează rolul major al economiilor "aglomerate". Acest gen de economii, numite şi


126

externe, se regăsesc în avantajele (beneficiile) colective pe care le percep întreprinderile ca urmare a poziŃiei lor relative, independente de întreg schimbul comercial; ele sunt considerate economii de localizare (rezultate dintr-o grupare pe un spaŃiu restrâns a activităŃilor din acelaşi sector, ceea ce permite specializare şi complementaritate, forŃă de muncă bine profesionalizată) şi economii ale urbanizării (rezultând din posibilitatea folosirii colective a echipamentelor existente într-o zonă aglomerată economic şi social). În plus, atât pe scară macrospaŃială cât şi pe cea microspaŃială, această regrupare este încă favorizată de oferta imobiliară care conferă zone şi localizări bine determinate: oraşe puternic internaŃionalizate, metropole în devenire, cartiere specifice sediilor firmelor prestatoare de servicii etc. De aceea, considerăm noi, nu întâmplător a apărut în clasificarea spaŃiilor grupa "Noile SpaŃii ale Serviciilor (NSS)", după modelul "Noile SpaŃii Industriale (NSI)", dar cu o diferenŃă de localizare spaŃială: NSS se poziŃionează, înainte de toate, în metropole, în timp ce NSI profită de reŃelele regionale pentru a se localiza. Aşa stând lucrurile, în ciuda progresului informaticii şi a noilor tehnologii, concentraŃiile spaŃiale se menŃin chiar dacă serviciile pentru agenŃii economici evoluează către concentraŃiile localizărilor descentralizate în periferia metropolelor. Cu siguranŃă, diferenŃele sensibile existente între servicii se datorează, în principal, caracteristicilor relaŃiei de serviciu, cum sunt: − modalităŃile de contact şi de deplasare ale clientului sau

prestatorului; − importanŃa procesului de coproducŃie şi a gradului de

implicare în coordonarea unei asemenea activităŃi;

127

− gradul standardizării serviciului sau importanŃa (conŃinutul) contactelor în diferite faze ale producŃiei;

− tipul clienŃilor: întreprinderi mici şi mijlocii, mari întreprinderi;

− frecvenŃa nevoilor în servicii; − poziŃia serviciilor în ciclul lor de viaŃă; ş.a. Aceste caracteristici induc, în concluzie, constrângeri majore de localizare, influenŃând nevoia de circumscriere într-un sistem cu componente interdependente: clientela şi prestatorii, situaŃia de a nu minimaliza aspectul spaŃio-temporal în relaŃia de serviciu ca atare. Astfel, apropierea spaŃială prezintă mare importanŃă pentru clientul care se deplasează, chiar dacă dimensiunile acestuia sunt reduse sau se află într-o situaŃie de inferioritate tehnică, sau dacă serviciul este permanent sau neuniformizat implicând o coparticipare şi o cooperare importantă în coordonarea activităŃii. Din contră, atunci când serviciul este "ajutat" în totalitate sau în parte de mijloacele moderne de comunicaŃie, când acesta este relativ uniformizat şi se potriveşte unei frecvenŃe ocazionale, iar interacŃiunile legate de cooperarea producător-prestator sunt netrainice, întreprinderile pot să se desprindă de constrângerile de apropiere ale clientelei. Aceste observaŃii se confirmă prin studiile de caz şi cercetările care au ca obiect relaŃia de serviciu dintre agenŃii economici producători şi prestatori de servicii din zonele cu grade diferite de aglomerare spaŃială. În toate cazurile însă oricare din categoriile de servicii: transport, inginerie, informatică, publicitate, consiliere şi cercetare, analiză tehnică, contabilitate, securitate (siguranŃă), secretariat etc., este influenŃată direct şi indirect de factori, cum ar fi: • potenŃialitatea clientelei;


128

• mediul întreprinderilor particulare; • căile de comunicare; • poziŃia principalilor clienŃi; • calificarea forŃei de muncă; • dotarea tehnică; • accesibilitatea locului; • nivelul taxelor; • nivelul tarifelor practicate; • imaginea, ş.a. Fiecărui factor nominalizat, cărora li se mai pot adăuga şi alŃii, îi revine, din punctul de vedere al importanŃei influenŃei sale, o poziŃie diferită pentru fiecare categorie de serviciu. Un alt aspect al problemei puse în discuŃie este cel ce vizează răspunsul la întrebarea: Care ar fi tendinŃele localizării serviciilor comerciale pentru agenŃii economici, în prezentul şi perspectiva evoluŃiei civilizaŃiei terŃiare? Încercând să sistematizăm concluziile analiştilor din domeniu, pe scară interurbană, orientarea geografică a activităŃilor de servicii ar înregistra următoarele direcŃii: a) marile firme (conglomerate industrial-financiare, de

exemplu) îşi localizează sediile lor sociale centrale în metropole, iar sucursalele acestora în oraşe mai mici, conform unei ierarhii de organizare şi unei logici a pieŃei. O dată cu dezvoltarea firmelor internaŃionale (transnaŃionale), această logică metropolitană a devenit dominantă;

b) activităŃile de serviciu de tip "fordist" (analiza datelor, de exemplu) sunt localizate în suburbii şi în oraşele mijlocii, unde forŃa de muncă este disponibilă şi cheltuielile privind acest factor mai scăzute. Este vorba de localizarea "footloose", susceptibilă să se schimbe în funcŃie de costul forŃei de muncă şi a gradului de sindicalizare a acesteia;

129

c) activităŃile de serviciu ce presupun o forŃă de muncă foarte calificată şi cele vizând piaŃa internaŃională sunt implantate în marile oraşe unde forŃa de muncă corespunzătoare acestor înalte standarde este abundentă. Aici am putea exemplifica serviciile de formare continuă a specialiştilor şi a celor ce decid asupra modelului de flexibilitate în strategia firmelor;

d) activităŃile serviciilor întreprinderilor de interes local, care operează comercial într-o zonă bine stabilită, se instalează în funcŃie de criteriile de accesibilitate a acestor pieŃe regionale, într-un loc (zonă) central conform logicii pieŃei. Se vorbeşte, în acest caz, de teritorializarea serviciilor şi a accesibilităŃii clientului.

Pe scară intraurbană, sunt de părere specialiştii, coexistă din ce în ce mai mult două mari tipuri de localizări: a) localizări centrale, unde serviciile se regăsesc fie în imobile

de birouri, fie în vechile cartiere burgheze; este vorba, mai ales, de funcŃiunile ce avantajează contactele sau prestigiul firmei, precum băncile, societăŃile de asigurare, sediile sociale ale marilor societăŃi etc., chiar dacă atragerea unor colaboratori locali ar presupune cheltuieli suplimentare;

b) localizări periferice, din ce în ce mai frecvente în marile "parcuri" de afaceri, de tehnopoluri, în zonele "birocratice", ba chiar în zonele activităŃilor deja clasice pentru sectorul terŃiar greu (transport, comerŃ angro ş.a.).

Cât priveşte procesul de internaŃionalizare, consideră specialiştii în materie, este un fapt major în sectorul serviciilor întreprinderilor. El însoŃeşte mondializarea economiei şi a fost în mod deosebit facilitat de noile tehnici de comunicare care au facilitat reŃelele şi schimburile sub toate aspectele. Această internaŃionalizare amplifică acea imagine a marilor oraşe de localizări financiare, adică "locuri de întâlnire a oamenilor care


130

se ocupă de afaceri cu bai". Patru elemente par a fi determinante în această privinŃă: 1) opŃiunea pentru o anume localizare trebuie să asigure

regruparea pe loc a competentelor bancare sau financiare, atât a experŃilor cât şi a celor care decid;

2) tabloul competenŃelor existent la un moment dat trebuie să fie suficient de diversificat, pentru a oferi o gamă complexă de servicii diferite;

3) garanŃia unui consens, adică participanŃii trebuie să fie uniŃi printr-o voinŃă comună;

4) zona de localizare trebuie să exercite o reală atracŃie pentru potenŃialitatea clientelară a altor zone (locuri) geografice.

Un exemplu foarte sugestiv al localizărilor financiare îl reprezintă bursele de valori, segmentul esenŃial al mecanismelor financiare din marile centre urbane, instituŃii ale economiei de piaŃă devenite mult mai importante decât bursele de comerŃ, cele care domină pieŃele materiilor prime. Prin intermediul sistemelor moderne de telecomunicaŃii, tranzacŃiile financiare prin intermediul burselor au depăşit orice barieră spaŃio-temporală, serviciile oferite celor interesaŃi putându-se realiza în orice moment, pentru oricare dintre clienŃi, oriunde s-ar afla aceştia. Cât priveşte procesul însuşi de internaŃionalizare, el înregistrează, în general, faze sau etape distincte care în mod obiectiv practic nu pot fi evitate. Un caz edificator al unui asemenea gen de evoluŃie internaŃională este cel al băncilor. Pe baza acestui tablou structural, cu uşurinŃă se poate observa că fiecare fază se diferenŃiază prin poziŃia deŃinută pe plan internaŃional de societăŃile bancare naŃionale, prin tipul operaŃiunilor bancare internaŃionale, prin metodele de consolidare a obiectivului internaŃionalizării activităŃii lor şi prin clientela operaŃiunilor internaŃionale. Toate acestea au

131

determinat o ierarhizare pe trei nivele a celor mai puternice centre financiare internaŃionale: primul nivel, reprezentat de Londra şi New York; nivelul doi – Paris, Frankfurt, Zürich, Amsterdam şi Tokyo; nivelul trei – Bruxelles, Madrid, Roma, Viena, Dusseldorf, Hamburg, Bombay, Hong Kong, Singapore, Melbourne, Sydney, Toronto, Chicaco, San Francisco, Mexico, Rio de Janeiro, Sao Paulo. Şi pentru a fi mai convingători, iată cum ar arăta etapizarea dezvoltării internaŃionale a băncilor:

FAZA I Activitate bancară

naŃională

FAZA II Activitate bancară

internaŃională

FAZA III Servicii

bancare la nivel inter-

naŃional

FAZA IV Servicii

bancare la nivel

mondial

Procesul de interna-Ńionalizare

Import-Export

InvestiŃie directă străină

Întreprinderi multinaŃionale

ActivităŃi proprii băncilor comerciale, împrumuturi şi consultanŃă

OperaŃiuni bancare internaŃio-nale

EsenŃialul operaŃiu-nilor de schimb le-gate de comerŃul internaŃio-nal

Împrumuturile şi investiŃiile străine devin importante, la fel şi tranzacŃiile pe termen mijlociu şi lung

OperaŃiuni bancare axate mai ales pe piaŃa particulară


132

FAZA I Activitate bancară

naŃională

FAZA II Activitate bancară

internaŃională

FAZA III Servicii

bancare la nivel inter-

naŃional

FAZA IV Servicii

bancare la nivel

mondial

Metode de internaŃio-nalizare

Contracte de cores-pondenŃă cu băncile străine

Consolidarea sucursalelor şi filialelor străine

Consolidându-şi sucursalele şi birourile proprii, participările cu capital şi afilierile în diverse forme pentru consolidarea legăturilor cu alte activităŃi bancare apropiate, mijloacele cele mai rentabile de colectare a fondurilor şi de împrumut sunt văzute într-o manieră globală

ClienŃi ai operaŃiu-nilor inter-naŃionale

În esenŃă clienŃii sunt naŃionali, autohtoni

De asemeni, în esenŃă clienŃii sunt naŃionali

ClienŃii sunt de diverse naŃionalităŃi, are loc o internaŃionalizare clientelară

Sursa: Adaptare după Dicken P., Global Shift. The internationalization of Economic Activity, Londres, Paul Chapman Publisher Ltd., 1992, 2 ed., p.372-375.

4.3. RealităŃi şi perspective ale serviciilor comerciale prestate agenŃilor economici

Aşa cum am mai precizat, pe măsura modernizării şi adâncirii specializării activităŃii economice, o seamă de servicii care nu de mult se efectuau în cadrul întreprinderilor se desprind de acestea, constituind firme de sine-stătătoare. Acest

133

proces obiectiv este determinat de cerinŃele revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice contemporane, de progresul electronicii, al cercetătorilor de management, de inginerie, marketing etc., de imperativele eficienŃei economice care generează servicii noi pentru întreprinderi1. Cunoaşterea poziŃiei şi a rolului fiecărei categorii de servicii pentru agenŃii economici, a perspectivei în evoluŃia sa pe termen mediu şi lung, şi mai ales a contribuŃiei globale a sferei serviciilor la creşterea şi dezvoltarea unei economii, presupune măsurarea (evaluarea) dimensiunilor şi ritmurilor de evoluŃie. Diversitatea însă a serviciilor destinate agenŃilor economici face destul de dificilă analiza lor globală, în baza căreia să se cuantifice contribuŃia lor la realizarea producŃiei materiale. În plus, faptul că serviciile pentru producŃie sunt încorporate într-o proporŃie apreciabilă, în produsele finale, şi ca urmare imposibil de separat şi identificat, sporeşte şi mai mult dificultatea comensurării şi caracterizării lor. De aceea, apreciază specialiştii, de cele mai multe ori "… dimensiunile, evoluŃia şi efectele acestor servicii sunt exprimate cu ajutorul unor indicatori generali (număr de prestatori-unităŃi sau angajaŃi), indirecŃi (valoarea adăugată) şi limitat la prestaŃiile care se autonomizează sub forma unor ramuri distincte ale economiei"2, ori pe tipuri de servicii care se adresează mai multor domenii ale activităŃii social-economice. Prin prisma acestor consideraŃii, ne propunem ca în continuare ă facem o caracterizare sintetică a câtorva grupe de servicii care, prin importanŃa actuală şi ritmurile creşterii lor, se

1 Vezi Grigorescu C. şi Mihai Şt. (coordonatori), Dezvoltarea şi

specializarea serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p.223.

2 Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.157.


134

dovedesc a fi deosebit de reprezentative pentru domeniul abordat, şi anume: serviciile de consultanŃă, "noile servicii", serviciile de inginerie şi serviciile pentru calificarea şi specializarea forŃei de muncă. 1. Serviciile de consultanŃă în organizare şi management. Diversitatea tehnicilor şi metodelor utilizate în conducerea modernă a întreprinderilor a condus la o specializare tot mai avansată a firmelor de consultanŃă, în paralel cu tendinŃa de organizare a unor mari grupări multidisciplinare. Sub aspect instituŃional, în toate economiile moderne, această cerinŃă este satisfăcută prin funcŃionarea unor institute (centre) care se preocupă de formarea şi perfecŃionarea cadrelor de conducere. În cadrul unor asemenea centre pentru pregătirea cadrelor se organizează diferite sisteme de formare, punându-se accentul deosebit pe formarea de cadre tehnice şi economice, de nivel superior, care să deŃină şi să aplice cunoştinŃele în domeniul conducerii şi organizării întreprinderii. Ca tipuri principale de activităŃi prestate de serviciile de consultanŃă în organizare şi conducere, indiferent de natura problemei şi a tehnicii utilizate, menŃionăm: analiza-diagnostic şi studii ale conducerii, analize speciale şi studii, soluŃii efective în definirea problemelor, asistenŃa pentru implementare etc. Dimensiunile şi calitatea unor asemenea preocupări presupun expuneri şi discuŃii pe problemele privind principiile de bază ale organizării şi conducerii întreprinderii într-un mediu concurenŃial, precum şi a metodelor şi tehnicilor de realizare ale unui proces managerial ştiinŃific fundamentat. 2. Noile servicii constituie o categorie aparte în sistemul serviciilor pentru agenŃii economici, cărora li se atribuie un rol deosebit de important în terŃiarizarea sistemului productiv. ApartenenŃa lor directă la tehnologiile actuale de informare şi de comunicaŃii constituie, cum spun specialiştii "elementul

135

comun prin care se identifică <<noile servicii>>". De fapt, dinamica accelerată a noilor servicii este sprijinită de progresele enorme realizate în ultimele 2-3 decenii în domeniul tehnologiilor de informare şi comunicaŃii. Sfera de cuprindere a acestei grupe include trei componente: serviciile informatice, serviciile de informare electronică şi serviciile noi de telecomunicaŃii. a) Serviciile informatice. Sub influenŃa progresului tehnicii, electronicii de calcul şi a diverselor ştiinŃe şi discipline (matematica, statistica, cercetarea operaŃională, teoria sistemelor etc.) acest tip de servicii pentru agenŃii economici s-a dezvoltat vertiginos, el cifrându-se la multe zeci de miliarde de unităŃi monetare în toate economiile dezvoltate. În prezent, sub acest generic sunt reunite o gamă foarte mare de servicii, cum ar fi: proiectarea de sisteme complexe (hardware şi software) în funcŃie de necesităŃile reale (sisteme industriale, sisteme informatice); analiza costurilor şi eficienŃa sistemelor studiate şi propuse de client, consultanŃă în informatică pentru controlul proceselor industriale cu ajutorul calculatorului; modelarea şi simularea pe calculator a variantelor decizionale; studii de oportunitate, prelucrarea datelor, bănci de date, proiectarea asistată de calculator etc. Pentru funcŃionarea în bune condiŃii, societăŃile de informatică din mai toate statele lumii şi-au dezvoltat structuri şi metodologii proprii, grupându-se în societăŃi naŃionale şi internaŃionale. b) Serviciile de informare electronică. Acestea au rolul de a colecta şi stoca informaŃiile, de a elabora programe de servire a utilizatorilor şi de a asigura livrarea lor, prin intermediul unei reŃele, spre clienŃii utilizatori sub forma unor date bibliografice, date codificate şi de "full text". Ponderea acestei categorii de servicii în totalul "serviciilor noi" a crescut de la 8-10% la


136

jumătatea deceniului trecut la 18-20% în partea a doua a deceniului actual, salt determinat de ritmul anual de creştere al acestor servicii de cca. 18% pe an. Şi totuşi, cu toată dinamica accelerată a acestora (mai ales în domeniul financiar, de credit şi de informare a întreprinderilor), statisticile dezvăluie diferenŃe esenŃiale între principalele zone geografice dezvoltate. Astfel, cifra de afaceri a prestatorilor de servicii electronice din Europa Occidentală reprezintă doar jumătate din cea realizată de prestatorii americani din acelaşi domeniu. O explicaŃie a acestui decalaj ar fi faptul că cca. 70% din bazele de date vest-europene aparŃin sectorului public şi organismelor nelucrative, faŃă de apartenenŃa în proporŃie de 75% a acestor baze de date sectorului privat din S.U.A. c) Sectorul de telecomunicaŃii noi, cele care desemnează comunicaŃiile mobile (radiofonia şi telefonul celular), accesul la reŃele cu debit mare pentru transmiterea de date numerice, imagini, texte, mesageria electronică, videotextul, telex, rezervarea automată şi serviciile desemnate prin prefixul tele (tele-shoping, tele-banking, tele-detecŃie, tele-conferinŃă, tele-muncă etc.). Chiar dacă în prezent volumul pieŃei este redus în prezent, există optimismul privind creşterea rapidă a unora din categoriile acestor servicii. De exemplu, serviciile de curierat electronic din interiorul firmelor ca şi cele de schimburi de date între firme cresc în rate anuale de 20-40%; serviciile de transmisie la distanŃă a unui mesaj sub formă vizuală şi/sau sonoră către un receptor de buzunar este utilizat de 6% din populaŃia activă a S.U.A., 4,0% în Japonia, 2,0% în Marea Britanie, 1,0% în FranŃa şi Germania; serviciile de telefonie celulară sunt utilizate de peste 2 milioane de beneficiari în SUA, iar rata anuală de creştere anuală a acestor servicii este de cca. 30%.

137

3. Serviciile de inginerie ocupă un loc important în cadrul economiei naŃionale prin acŃiunile pe care agenŃii economici le întreprind pe piaŃa internă şi internaŃională. Astfel, în domeniu investiŃiilor pentru realizarea de noi întreprinderi industriale, serviciile respective asigură proiectarea, organizarea, construcŃia şi montarea echipamentelor, asigurând o rentabilitate sporită a fondurilor investite, precum şi o competitivitate tehnico-economică produselor realizate. Complexitatea activităŃilor legate de realizarea unor întreprinderi industriale duce la o diversificare foarte mare a serviciilor de inginerie, principalele domenii ale implementării acestora fiind: • infrastructura şi amenajarea teritoriului, reprezentând

studiile şi proiectele necesare realizării drumurilor, podurilor, barajelor, aeroporturilor, amenajări funciare şi hidrologice;

• construcŃii, grupând activităŃile aferente realizării construcŃiilor civile, comerciale, social-culturale;

• industrie, cuprinzând activităŃile de engineering din toate ramurile industriale;

• informatică şi management. În cadrul societăŃilor prestatoare de servicii de inginerie se elaborează: ♦ studii pre-investiŃionale care conduc la decizii de realizare a

investiŃiilor publice sau private: inventarierea resurselor, studii de programare regională sau sectorială asupra aspectelor lor tehnice, sociale şi economice, studii de fezabilitate tehnică, economică şi umană, studii financiare, studii de piaŃă şi politică comercială;


138

♦ studii de realizare care privesc concepŃia, elaborarea planurilor şi documentelor de ofertă numite de antreprenori şi furnizori, modalităŃi de recepŃie;

♦ studii post-investiŃionale care au drept scop optimizarea rezultatelor sociale şi economice realizate. SelecŃia şi formarea de cadre şi meserii, comercializarea produselor, evaluarea critică a rezultatelor etc.

Realizarea de studii de fezabilitate, proiecte, redactarea de caiete de sarcini, consultarea furnizorilor şi antreprenorilor, coordonarea studiilor şi lucrărilor etc. au făcut necesară apelarea, pe de o parte, la auxiliari (desenatori, tehnicieni, specialişti în achiziŃii etc.) iar, pe de altă parte, la colaboratori de specialităŃi complementare, complexitatea lucrărilor impunând atât cunoştinŃe tehnice variate, cât şi capacitate de analiză şi interpretare a datelor economice, financiare, sociale, care nu au legătură directă cu profesia de inginer. Astfel, s-au constituit echipe complexe, mai mult sau mai puŃin numeroase, s-au organizat firme specializate din ce în ce mai eterogene prin personalul antrenat. Asocierea în cabinete sub forma birourilor de studii conduce la o mare diversitate de structuri, dimensiuni şi profiluri ale firmelor de inginerie. O altă formă a ingineriei o reprezintă şi design-ul. În colaborare cu ingineria, design-ul abordează problemele de formă şi ergonomie, coordonează concepŃia internă şi externă, urmăreşte produsul de la decizia de lansare, până la prototip şi încercări. În foarte multe state, design-ul industrial în diversele sale forme s-a dezvoltat şi organizat ca activitate internă a întreprinderilor, cât şi ca servicii exterioare ale acestora. Implicarea firmelor exterioare de design aduce întreprinderilor-client o serie de avantaje cum sunt: posibilitatea de a dispune de

139

o echipă completă de ingineri, desenatori, machetişti şi executanŃi de planuri, la curent cu toate tehnicile şi metodele moderne; o mare supleŃe în organizarea serviciilor oferite, influenŃa favorabilă asupra introducerii noului în întreprinderi. Având o organizare similară oricărei firme de consultanŃă, cu unele adaptări specifice, grupurile de design sunt în general animate de un designer reputat şi realizează o paletă foarte largă de servicii. 4. Serviciile pentru calificarea şi specializarea forŃei de muncă. În Ńările dezvoltate dezechilibrul între calificarea ofertanŃilor şi nevoia de competenŃă actuală şi viitoare din industrie şi servicii a devenit o constantă. Ca urmare, nu întâmplător Biroul InternaŃional al Muncii estimează că după anul 2000 forŃa de muncă din întreprinderi va cunoaşte o transformare substanŃială, impunând o reciclare completă a salariaŃilor în activitate şi o reînnoire totală a conŃinutului tradiŃional al formării1. În foarte multe state activităŃii din domeniul formării şi perfecŃionării personalului, activitate la care participă nu numai firmele "de personal", ci majoritatea firmelor de consultanŃă, indiferent de profilul lor, i se acordă o atenŃie prioritară. Sunt organizate în acest sens diverse cursuri pentru formare în domenii ca: economie şi finanŃe, administraŃie, achiziŃii, aprovizionare, formare-recrutare-promovare, comerŃ, relaŃii internaŃionale prelucrare a informaŃiilor, bănci etc. Una din caracteristicile importante ale programelor organizate de firmele de consultanŃă specializate în formarea personalului o constituie structurarea cursurilor în funcŃie de cunoştinŃele iniŃiale ale participanŃilor şi de necesităŃile de

1 "Belgique informations économiques et commercials", nr.3 din 1988,

p.140.


140

formare prestabilite. De asemenea, tehnicile şi metodele utilizate, întreaga tehnologie de instruire sunt adaptate cerinŃelor prin practicarea procedeelor participative, a mijloacelor audiovizuale etc.

Termeni cheie: „externalizarea” serviciilor, organizarea serviciilor, localizarea serviciilor, concentrarea spaŃială a serviciilor.

Întrebări recapitulative 1. Prin ce caracteristici majore se diferenŃiază serviciile pentru

agenŃii economici de celelalte categorii de servicii? 2. EnunŃaŃi cele două tendinŃe majore ale noului sistem de

producŃie ce stau la baza dinamismului fără precedent al serviciilor pentru agenŃii economici.

3. CaracterizaŃi tabloul structural contemporan al serviciilor pentru agenŃii economici.

4. Cum pot fi caracterizate cele trei "valuri" ale dezvoltării serviciilor pentru agenŃii economici, funcŃie de rolul jucat de către acestea în satisfacerea nevoilor producŃiei?

5. Se justifică economic opŃiunea agenŃilor economici spre serviciile specializate?

6. GrupaŃi şi explicaŃi serviciile pentru agenŃii economici, funcŃie de criteriul situării în timp faŃă de derularea procesului de producŃie.

7. NominalizaŃi şi argumentaŃi formele fundamentale sub care pot fi organizate serviciile pentru producŃie.

8. Care sunt şi cum se explică caracteristicile majore ale localizării serviciilor pentru agenŃii economici?

9. Prin ce caracteristici ale relaŃiei de serviciu sunt induse constrângeri majore în opŃiunile pentru localizarea serviciilor din această grupă?

141

10. Ce factori, direcŃi şi indirecŃi, influenŃează pe oricare din categoriile de servicii ce aparŃin acestei structuri?

11. CaracterizaŃi tendinŃele localizării serviciilor comerciale pentru agenŃii economici.

12. Cum puteŃi etapiza dezvoltarea internaŃională a băncilor? 13. CaracterizaŃi sintetic următoarele grupe de servicii,

reprezentative prin importanŃa actuală şi ritmurile creşterii lor: serviciile de consultanŃă, "noile servicii", serviciile de inginerie şi serviciile pentru calificarea şi specializarea forŃei de muncă.

14. SunteŃi convinşi, şi prin ce argumente, de avantajele economice şi sociale ale proliferării serviciilor pentru agenŃii economici la scară redusă, alături de afacerile dezvoltate în celelalte sectoare, în spaŃiile comunităŃilor locale (judeŃe, municipii, oraşe, comune)? Pot, oare, serviciile să dobândească o prezenŃă esenŃială în strategiile stopării declinului şi relansării regiunilor rămase în urmă?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Localizarea serviciilor pentru agenŃii economici prezintă

drept caracteristici majore următoarele:

a. o puternică concentrare spaŃială;

b. accentuarea dispersării acestora în profil teritorial;

c. politici bine legate de activităŃile pe care le

deserveşte sau de operatorii care le întreŃin;

d. tarife moderate pentru atragerea clienŃilor.

A (a, c) B(b, d) C (a, c, d) D (b)

2. Serviciile „pure” sunt cele care:

A. fac obiectul schimbului pe piaŃă;


142

B. au efecte nemateriale;

C. satisfac nevoile materiale;

D. sunt prestate de întreprinderi publice.

3. Serviciile finanŃate public fac parte din categoria

serviciilor:

A. market;

B. ne-marfă;

C. marfă;

D. publice colective.

4. łările în curs de dezvoltare au avantaj comparativ în

comerŃul internaŃional cu servicii în:

A. bunuri;

B. servicii;

C. bunuri şi servicii intensive în muncă;

D. bunuri şi servicii intensive în capital.

5. În ipoteza creşterii cifrei de afaceri, în condiŃii normale,

nivelul relativ al cheltuielilor firmelor de servicii:

A. creşte proporŃional cu creşterea cifrei de afaceri;

B. creşte mai puŃin decât creşterea cifrei de afaceri;

C. rămâne constant;

D. scade.

Bibliografie selectivă:

1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura

UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.143-177.

143

2. Ioncică M., Economia serviciilor, teorie şi practică,



144

CAPITOLUL 5

SERVICIILE PENTRU POPULAłIE

Motto: "Cu cât reuşita economică se afirmă, cu atât mai mare este puterea societăŃii asupra lucrurilor şi … asupra codului, situaŃiilor şi funcŃiilor care scapă disciplinelor industriale."

François Perroux Obiectivele cursului urmăresc să: • justificaŃi raŃiunea existenŃei şi dezvoltării cantitativ-

calitative a serviciilor destinate populaŃiei; • grupaŃi, prin prisma criteriilor ştiinŃifice, serviciile pentru

populaŃie; • interpretaŃi modificările structurale ale consumului în

bugetele de familie; • caracterizaŃi binomul bunuri-servicii; • identificaŃi nevoile populaŃiei cărora serviciile fără plată le

vin în întâmpinare; • înŃelegeŃi importanŃa finanŃării de la buget a serviciilor de

învăŃământ; • susŃineŃi rolul serviciilor pentru asigurarea sănătăŃii

populaŃiei, având drept suport financiar veniturile bugetare; • fiŃi de acord cu existenŃa şi amplificarea cheltuielilor publice

pentru susŃinerea serviciilor de cultură şi artă;

145

• identificaŃi serviciile cu plată prestate populaŃiei şi să înŃelegeŃi modalitatea de organizare a prestării şi comercializării lor;

• dezbateŃi, folosind argumentele ştiinŃifice, câteva din grupele reprezentative, potrivit nomenclatorului actual, ale serviciilor comerciale destinate populaŃiei.

Rezumat: Textul capitolului abordează conŃinutul şi diversitatea structurală a serviciilor pentru populaŃie, precum şi perspectivele diversificării şi creşterii calităŃii lor pentru prezent şi viitor.

5.1. ConŃinutul şi diversitatea structurală a serviciilor pentru populaŃie

Majoritatea interpretărilor contemporane privind expansiunea serviciilor îşi pun problema transformărilor structurale, în paralel cu cea a extinderii consumului final de servicii şi a determinanŃilor acestuia. Această problemă este aprig dezbătută. Faptul că gospodăriile (menajele), prin indivizii ce le compun, consumă din ce în ce mai multe servicii este considerat ca fiind evident de către unii (legea lui Engel fiind adesea folosită drept argument), dar contestat de alŃii. Confruntarea nu are loc numai la nivelul ipotezelor şi teoriilor. Ea este, de asemenea, de ordin statistic şi metodologic: pe ce informaŃii (date) ne putem baza pentru a evalua practic consumul de servicii pentru populaŃie (menajere, cum mai sunt ele denumite în literatura de profil) şi ce învăŃăminte putem trage dina ceastă analiză? Serviciile destinate populaŃiei sunt prezentate, în principal, în sfera consumului, influenŃând dimensiunile şi calitatea acestuia, totodată ele se întâlnesc şi în sfera distribuŃiei, participând astfel la reluarea ciclului producŃiei bunurilor economice, la accelerarea acestuia, deci la progresul


146

general al societăŃii. Din categoria acestora pot fi enumerate, ca mai importante: învăŃământul, cultura şi arta, ocrotirea sănătăŃii şi asistenŃa socială, transportul şi telecomunicaŃiile, turismul, întreŃinerea şi repararea diferitelor obiecte etc. ActivităŃile prestatoare de asemenea servicii, prin nivelul şi calitatea lor, răspund unor necesităŃi de ordin superior fundamentate pe nivelul de dezvoltare economico-socială, pe creşterea gradului de instruire, cultură şi civilizaŃie. În strânsă legătură cu tabloul structural foarte diversificat al nevoilor de consum şi cursul ascendent al evoluŃiei lor, serviciile pentru populaŃie se prezintă într-o gamă tot mai variată de activităŃi; diversitatea lor se manifestă şi ca urmare a modului de organizare şi finanŃare, a funcŃiilor pe care ele le îndeplinesc, a condiŃiilor pe care le întrunesc, a caracteristicilor beneficiarilor etc. De aceea, varietatea structurală a serviciilor pentru populaŃie pune pe prim plan, pentru analiza şi înŃelegerea fenomenului, importanŃa unei tipologii a acestora, definirii unor categorii omogene, cu un comportament similar.

1. După natura relaŃiilor economice şi financiare ce intervin între prestator (producător) şi beneficiar, indiferent de localizarea lor, serviciile pentru populaŃie se divid în două mari grupe: � servicii comerciale, plătite de populaŃie, pentru care aceasta

se adresează pieŃei, componentă structurală în care intră cele mai multe servicii, între care: transporturi, poştă şi telecomunicaŃii, reparaŃii, spălătorie şi curăŃătorie, frizerie-coafură, turism etc.;

� servicii cu titlu gratuit, finanŃarea lor înfăptuindu-se pe cale publică, de la bugetul de stat, cum ar fi: învăŃământul de stat, cultura, serviciile sanitare publice, activităŃile sportive, serviciile de ordine şi administraŃie publică, serviciile de apărare etc.

147

2. Din punct de vedere existenŃial, serviciile din sfera consumului se structurează în: � servicii independente, cu existenŃă în sine, respectiv cele

care pot fi în relaŃii de substituire sau de indiferenŃă faŃă de consumul de bunuri materiale;

� servicii asociate bunurilor, adică acelea al căror volum şi structură sunt legate de dinamica cantitativ-structurală a bunurilor de care sunt legate.

3. După caracteristicile beneficiarului pot fi identificate două grupe ale serviciilor pentru populaŃie, şi anume: � servicii personale, la care cetăŃenii apelează în mod direct şi

pe care le achiziŃionează ca marfă; � servicii colective, oferite comunităŃilor regionale sau

naŃionale, care privesc învăŃământul, cultura, sănătatea, ordinea publică, apărarea, manifestările sportive ş.a. De regulă acestea sunt gratuite sau cu înlesniri de plată, la furnizarea lor participând statul fie printr-un aport financiar, fie definind condiŃiile în care sunt oferite. Fiecare dintre aceste grupe poate fi subdivizată după criterii referitoare la caracteristicile serviciilor şi modul lor de furnizare, obŃinându-se astfel un tablou mai complex, pe care ni-l propun specialiştii domeniului, al eterogenităŃii serviciilor destinate populaŃiei (vezi fig.5.1.).

4. În funcŃie de conŃinutul activităŃii, serviciile pentru populaŃie pot fi: � servicii cu caracter industrial, similare – prin tehnicile de

producŃie şi organizare – activităŃilor din industrie, cum ar fi: curăŃătoriile şi spălătoriile, activităŃile de reparaŃii, cele ale restaurantelor etc.;

� serviciile cu caracter neindustrial, respectiv cele adaptate specificului cererii persoanei care le solicită: poştă, cultural-recreative, medicale, coafură, de exemplu.


148

Fig

.5.1

. Model d

e s

tructu

rare

a s

erv

iciilo

r pentru

popula

Ńie (d

upă Io

ncic

ă M

., Min

ciu

R. ş

i

Stă

nciu

lescu G

., Econom

ia s

erv

iciilo

r, Editu

ra U

ranus, B

ucure

şti, 1

997, p

.173

149

Acest mod de grupare a serviciilor este foarte important în privinŃa modului de organizare a activităŃii, pentru orientarea resurselor economice, pentru proiectarea evoluŃiei lor independente sau în strânsă legătură cu evoluŃia pieŃei bunurilor materiale. 5. După importanŃa lor pentru consumul populaŃiei şi nivelul de dezvoltare, pe care-l ating la un moment dat, serviciile pot fi: � servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei,

coordonate prin organe administrative distincte (transporturi, poştă şi telecomunicaŃii, cultură, învăŃământ, sănătate, turism etc.);

� servicii organizate ca activităŃi separate în interiorul unor sectoare, fiind prestate de firme specializate în acest sens (asigurarea ordinii publice, salubrizarea localurilor, iluminatul public, închirierea de locuinŃe şi alte bunuri etc.). Producerea lor este coordonată de administraŃiile publice locale (primării şi prefecturi) şi de întreprinderile specializate în acest sens.

Serviciile pentru populaŃie se mai pot clasifica şi după alte criterii, cele prezentate fiind departe de a epuiza posibilităŃile analizei lor, fiecare sugerând complexitatea şi eterogenitatea activităŃilor din domeniu, diversitatea lor tipologică, dependenŃele şi interdependenŃele ramurilor şi sectoarelor economice implicate în realizarea lor, pe de o parte, importanŃa pentru creşterea calităŃii vieŃii individului şi colectivităŃilor umane, pe de altă parte. Fără îndoială, structurile tipologice ne facilitează evidenŃierea aportului serviciilor la dezvoltarea societăŃii, prefigurarea tendinŃelor în evoluŃia lor şi efectul acestora în sfera consumului populaŃiei. Abordarea acestor aspecte trebuie să pornească însă de la premisa că dimensiunile efectelor lor nu pot fi decât parŃial şi insuficient


150

ilustrate cu ajutorul indicatorilor cantitativi, acestora trebuind să li se adauge indicatorii calitativi care sesizează aspectele social-culturale ale amplificării prezenŃei serviciilor oferite populaŃiei. Reflectarea acestor aspecte ale serviciilor pentru populaŃie relevă, până la urmă, faptul că ele sunt atât o condiŃie, cât şi o consecinŃă a dezvoltării economico-sociale din orice regiune a lumii1.

5.2. RealităŃi şi perspective ale serviciilor pentru populaŃie

Locul şi amploarea serviciilor pentru populaŃie, ritmurile evoluŃiei, orientările structurale sunt determinate, pentru fiecare Ńară în parte, de dinamica social-economică, de numeroşi factori specifici, de particularităŃile şi avantajele în consum. În cazul Ńărilor dezvoltate, nivelul şi structura cheltuielilor populaŃiei pentru servicii, precum şi perspectiva acestora, sunt caracterizate, prin elemente comune desprinse din analizele bugetelor de familie privind "cheltuielile reale de consum" ale oamenilor, excluzând deci "chiriile fictive". Ponderea serviciilor în nivelul naŃional al consumului gospodăriilor populaŃiei era la începutul anilor '90, pentru acest grup de state, de cca.35%. "Chiriile fictive" reprezintă o estimare a valorii chiriilor locuinŃelor ocupate de către proprietarii lor, cotate însă, în mod tradiŃional, drept cheltuieli ale bugetelor de familie. Alăturarea lor cheltuielilor reale pentru servicii, ridică ponderea consumului de servicii, în ansamblul consumului estimat la nivel naŃional, la cca.42%. Comparativ, în Ńările slab dezvoltate şi, în special, în Ńările est-europene proporŃia este mult mai modestă, de numai 20-25%, efect nemijlocit al unui nivel redus de dezvoltare economică, al

1 Vezi Ioncică M., Minciu R. şi Stănciulescu F., lucr. cit., p.179.

151

dezechilibrelor proprii perioadei de tranziŃie, dar şi unei concepŃii diferite cu privire la acoperirea nevoilor de servicii, în sensul că, în majoritatea Ńărilor est-europene, participarea statului la finanŃarea unor servicii de consum, prin alocaŃiile social-culturale de la buget, este încă mult mai mare ca pondere faŃă de Ńările occidentale. Fireşte, într-o asemenea analiză comparativă nu trebuie omise unele neconcordanŃe de ordin metodologic. Totuşi, estimarea consumului de servicii, care rezultă din această cifră a "cheltuielilor", rămâne restrictivă, din moment ce nu Ńine cont de serviciile necomerciale consumate direct de gospodăriile populaŃiei, în special de serviciile furnizate de spitalele publice, finanŃate de la buget ori prin asigurările sociale, de învăŃământ, de serviciile necomerciale de asistenŃă socială etc. InstituŃiile specializate în analiza consumului populaŃiei propun o evaluare şi a acestui "consum individualizabil" al serviciilor necomerciale (individualizabil însemnând acele servicii cărora cetăŃenii şi familiile sunt destinatari individual). Dacă adăugăm şi acest segment de evaluare, la suma cheltuielilor, obŃinem un alt indicator, numit "consumul total al populaŃiei", a cărui componentă privind serviciile reprezintă în Ńări ca S.U.A., FranŃa, Japonia ş.a. cca.50%. În plus, admiŃând că, în general, comerŃul cu amănuntul este şi o activitate de servicii pentru populaŃie (cum este de fapt tratat şi în analiza contabilă a producŃiei destinate schimbului pe piaŃă), prestaŃiile comerciale, a căror valoare reprezintă cca.30% din cifra de afaceri a comerŃului cu amănuntul, adăugate consumului de servicii pentru populaŃie ridică ponderea cheltuielilor pentru aşa numitul consum lărgit de servicii la


152

aproximativ 65%1. Altfel spus, consideră analiştii citaŃi, ponderea totalului cheltuielilor pentru servicii destinate populaŃiei poate varia de la simplu la dublu, în conformitate cu semnificaŃiile menŃionate mai sus. În cazul Ńării noastre, serviciile destinate consumului populaŃiei au avut şi continuă să deŃină o pondere relativ scăzută. Mai precis, cele plătite reprezintă numai 14-15% în structura bugetelor de familie sau 32% în totalul cumpărărilor de bunuri şi servicii. Acestora li se adaugă cele finanŃate public. Însumându-le, prin prisma indicatorului consumul lărgit de servicii, se ajunge şi în România la cca.45% din totalul consumului populaŃiei. Cât priveşte tendinŃa, dacă până în 1990 s-a manifestat o creştere, evoluŃia ulterioară a fost contradictorie (la nivelul anului 1995, doar 55% în cazul serviciilor finanŃate public şi numai 45% în cazul serviciilor comerciale faŃă de nivelele acestor grupe în anul 1990), ea reflectând dificultăŃile înregistrate în plan economic şi social, dar şi căutările unui model propriu de dezvoltare. Profunzimea unei analize de acest gen implică însă cunoaşterea nu numai a nivelului de ansamblu al cheltuielilor revendicate de serviciile pentru populaŃie, ci şi structura acestora exprimată fie în preŃuri curente, fie în preŃuri comparabile, în mărimi absolute şi în mărimi relative. Astfel, dacă ponderea serviciilor în cheltuielile totale ale populaŃiei, în perioada 1950-1995, pentru cele mai dezvoltate economii naŃionale, a crescut de la 2,0% (1950) la 45,5% (1980) şi 55,0% (1995) (nivele care exclud serviciile publice de sănătate, învăŃământ public şi alte acŃiuni sociale), coeficienŃii bugetari ai

1 Vezi în acest sens Ioncică M., Minciu R. şi Stănciulescu G., lucr. cit.,

p.180; Gadrey J., L'économie des services, Éditions La Découverte, Paris, 1996, p.36.

153

marilor domenii care oferă spre consum servicii pentru populaŃie au înregistrat următoarele trasee1: − transporturile în comun, poşta şi telecomunicaŃiile: 3,0%

(1950), 4,0% (1980) şi 4,5% (1995); − diverse servicii comerciale (inclusiv pentru sănătate şi

îngrijire a persoanelor în vârstă): 12,5%(1950), 17,5% (1980) şi 21,5% (1995);

− servicii legate de locuinŃe (inclusiv chiriile fictive): 3,2% (1950), 11,0% (1980) şi 15,5% (1995);

− asigurări şi servicii financiare: 0,5% (1950), 1,8% (1980) şi 2,1% (1995);

− diverse servicii necomerciale (plata parŃial directă a prestaŃiilor administraŃiilor publice: reduceri ale tarifelor transportului în comun, acoperiri ale costurilor drepturilor de şcolarizare ş.a.): 1,2% (1950), 2,5% (1980) şi 3,0% (1995).

Interpretând datele, rezultă că, în timp, consumatorul din Ńările avansate consacră o parte tot mai mare din bugetul său cumpărării de servicii, cu dinamici diferite de la o categorie la alta. Mai mult, apelând la date suplimentare, cu toate limitele lor la nivel naŃional, rezultă că consumul de servicii comerciale ca volum s-a mărit în mod regulat şi mult mai alert decât consumul naŃional (de bunuri şi de servicii): pentru perioada 1961-1980 ritmul mediu anula al consumului naŃional total din Ńările dezvoltate a fost de cca.3,5%, de 7,0% pentru bunuri durabile şi de cca.4% pentru servicii; pentru perioada 1981-1995, aceiaşi indicatori au fost de 2,0%, 2,5%, respectiv 3,0%,

1 Sursa de calul reprezentând-o informaŃiile statistice cuprinse în lucrările:

Grigorescu C. şi Mihai Şt., Dezvoltarea şi specializarea serviciilor – Studii pe exemplul unor Ńări dezvoltate cu economie de piaŃă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992; Gadrey J., lucr.cit., p.38; Ioncică M şi colab., lucr.cit., p.180-181.


154

pentru majoritatea Ńărilor cu economii de piaŃă bine consolidate. Remarcăm, de asemenea, slaba sensibilitate a progresiei serviciilor (invers faŃă de sensibilitatea externă a consumului de bunuri durabile) faŃă de răsturnările conjuncturale. S-ar mai putea adăuga, în final, şi observaŃia că, pentru toate Ńările avansate, de la începutul anilor '80 serviciile comerciale al căror volum de consum a crescut cel mai mult sunt: sănătatea, telecomunicaŃiile, serviciile financiare, de asigurare şi cele ale locuinŃelor (ultimele având un aspect parŃial fictiv). După cum ştiinŃific s-a argumentat, iar practica a constituit suportul de necontestat al schemelor teoretice respective, între nivelele veniturilor şi consumul de servicii există o strânsă interdependenŃă. În acest sens, susŃin specialiştii, "legea lui Engel" poate fi interpretată din punct de vedere diacronic sau sincronic. "Diacronic, de-a lungul timpului – afirmă Jean Gadrey, un reputat economist francez contemporan –, în cazul creşterii economice şi a progresiei corelative a nivelului de trai, cererea finală se orientează spre consumuri de <<tip superior>> şi în special spre consumul de servicii. Sincronic, la un moment dat – susŃine acelaşi autor –, indivizii sau gospodăriile ale căror niveluri de venit sunt cele mai ridicate consumă relativ mai multe servicii"1. Aceste două planuri de analiză nu trebuiesc cumva confundate. Este posibil însă, susŃin alŃi autori2, ca o a doua formulare a "legii" să fie valabilă în orice moment, în sensul că opŃiunea între a cumpăra un serviciu sau al realiza prin munca

1 Gadrey J., L'économie des services, Éditions La Découverte, Paris, 1996,

p.40-41. 2 Vezi Gershuny J., After Industrial Society? The Energing Self-Service

Economy, MacMillan, Londres, 1978, p.117; idem, Social Inovation and the Division of Labor, Oxford University Press, Oxford, 1983, p.202.

155

proprie în gospodărie, pentru indivizii cu câştiguri mai mari să prevaleze interesul de a plăti prestaŃiile oferite de întreprinzători specialişti al căror câştig este inferior, dar, în timp, diversele grupuri de consumatori, ierarhizate după venituri, să achiziŃioneze în totalitate mai puŃine servicii. Practic, realităŃile susŃin acest mod de interpretare? Dacă luăm în considerare ansamblul serviciilor comerciale, observăm că sporirea consumului lor a fost, în general, mult mai rapidă decât ce a bunurilor, atât absolut cât şi relativ, pentru toate Ńările economic avansate. În schimb, dacă discutăm pe categorii de servicii, vom întâlni situaŃii diferite. De pildă, coeficientul bugetar al serviciilor comerciale de sănătate, aproape constant dacă trecem de la venituri joase la venituri medii, se diminuează clar în cazul veniturilor ridicate sau, cu alte cuvinte, gospodăriile "înstărite" cheltuiesc, sincronic privind lucrurile, relativ mai puŃin pentru acest domeniu. Dar, pentru majoritatea gospodăriilor, acest coeficient nu a stagnat lungi perioade de timp. Un caz diferit îl constituie serviciile de transport, în special "transporturile în comun", al căror coeficient bugetar creşte în paralel cu veniturile gospodăriilor, aşa încât, în plan diacronic, rămâne la nivelul existent cu decenii în urmă. Asemenea constatări1 ne duc cu gândul la faptul că înŃelegerea dialecticii cererii finale de servicii trebuie, pe de o parte, să distingă tipuri de servicii în funcŃie de logicile de dezvoltare diferite şi, pe de altă parte, să se bazeze atât pe o analiză socio-economică a schimbărilor de stil de viaŃă (cuantificând deci influenŃele altor factori, în afară de venituri şi de preŃuri, care influenŃează opŃiunea pentru serviciile de alimentaŃie publică, de sănătate, de comunicaŃie, de transport

1 Vezi Gadrey J., lucr.cit., p.41.


156

etc.), cât şi pe studiile economice privind oferta (cea care condiŃionează preŃurile), pe de o parte, şi pe alegerile consumatorului raŃional în termeni de satisfacŃi aşteptate, de costuri şi de timp, pe de altă parte. Binomul bunuri-servicii: substituŃie,complementaritate, sau autonomie relativă? Aproape toate abordările teoretice sau statistice privind consumul final al serviciilor disting, şi chiar pun în opoziŃie, bunurile şi serviciile. Succesiunea şi opozabilitatea acestora reprezintă chintesenŃa teoriei societăŃii post-industriale, pentru care serviciile urmează după bunuri în ierarhia lucrurilor necesare; de asemenea, şi pentru diferitele interpretări neo-industriale care consideră că concurenŃa dintre bunuri şi servicii este în avantajul bunurilor. Justificată deci, importanŃa atenŃiei spre formele de concurenŃă sau de substituŃie între bunuri şi servicii, deoarece practic există o multitudine de alternative ale opŃiunilor consumatorilor prin intermediul cărora binomul bunuri-servicii răspunde funcŃiilor ce revin fiecărei componente în parte. SubstituŃia/concurenŃa. ÎnŃelesul acesteia nu este prea greu de explicat, din moment ce analizăm consumul final prin "funcŃii", un anumit număr de funcŃii justificând, până la un anumit punct, competiŃia în opŃiunile consumatorilor pentru bunuri ori servicii. De exemplu, există o alternativă autentică, în anumite cazuri, între utilizarea transporturilor în comun şi cea a unui vehicul personal, între servirea mesei la domiciliu sau la restaurant, între curăŃirea îmbrăcăminŃii în gospodăria personală şi recurgerea la serviciile specializate, între vizionarea unui film la televizor şi ceea dintr-o sală de cinema. Acestea sunt de fapt opŃiunile alternative invocate şi de teoria economiei de self-

157

service, iar întreprinzătorii sectoarelor implicate ştiu că există o asemenea concurenŃă. Totuşi, analiza noastră ar avea un caracter superficial dacă în concluziile noastre am afirma că: 1) cele două modalităŃi opuse răspund unei aceleiaşi nevoi, astfel încât analiza economică să poată să se desfăşoare pe baza costurilor şi avantajelor comparative; 2) opoziŃia între serviciu şi self-service coincide cu distincŃia între cumpărarea de bunuri şi cumpărarea de servicii. Privitor la primul punct, ştim că întreprinzătorii din cinematografe, cei din alimentaŃia publică, din transport sau din turism mizează pe argumentele care scot în evidenŃă satisfacŃiile suplimentare conferite prin forma "externă " a serviciului, faŃă de forma sa casnică: calitate, fiabilitate şi diversitate, confort şi dimensiuni relaŃionale. Perceperea posibilităŃilor de petrecere a timpului liber prin turism şi satisfacerea dată de formele acestuia este, spre exemplu, foarte variată în funcŃie de indivizi, de Ńări, de culturi, de calitate şi de securitate, de impactul acestuia asupra comunităŃilor de primire şi de raportul cu mediul. În mai toate Ńările, ca urmare a creşterii veniturilor populaŃiei, cumpărarea de servicii turistice ca alternativă a petrecerii timpului liber la domiciliu, a progresat puŃin câte puŃin astfel încât turismul a devenit un fenomen de masă. Tot aşa, opoziŃia dintre serviciile transportului în comun şi achiziŃionarea de vehicule şi accesorii ale acestora (piese de schimb, accesorii etc.), ca modalităŃi de deplasare în diferite situaŃii, se particularizează de la Ńară la Ńară şi de la o etapă de dezvoltare la alta din cadrul aceleiaşi zone geografice. Cel de al doilea punct este la fel de important: "self-service-ul" nu se referă numai la implicarea clientului în unele prestaŃii de servicii, al căror destinatar este el însuşi, vis-à-vis de bunurile de uz casnic cumpărate. Întreprinzătorii din


158

domeniul serviciilor au înŃeles avantajele pe care le-ar avea din participarea clienŃilor la producerea serviciului final, punându-i să execute ei înşişi, în cadrul sistemului tehnic al prestaŃiei ca atare, o parte din operaŃii. De exemplu, multe din marile afaceri din domeniul alimentar s-au înfăptuit pe această bază, iar practica lor a fost preluată de anumite formule de restaurare sau hoteliere, de bănci, de spălătoriile automate etc. Numai în asemenea cazuri există pentru consumator self-service fără achiziŃie de bunuri de uz casnic. ÎnŃelesul acestei teorii, apreciază analiştii, se poate aplica şi învăŃământului asistat de calculator, mult mai extins în cadrul organismelor de formare, decât într-un cadru casnic, deoarece oferă un avantaj suplimentar, acela de a înlocui nevoia de explicaŃii şi de relaŃii directe. Complementaritatea. Complementaritatea consumului de bunuri şi de servicii este, conştient sau nu, ocolită de teoria societăŃii post-industriale. Ea este însă analizată prin intermediul unor componente ale curentului teoretic neo-industrial, încercându-se să se demonstreze că această complementaritate este orientată şi că are drept obiectiv bunurile. Cu alte cuvinte, serviciile care se dezvoltă ar fi, pe de o parte, cele pentru agenŃii economici producători de bunuri substanŃiale (fiind vorba în acest caz despre o complementaritate a producŃiei) şi, pe de altă parte, cele care sunt asociate distribuŃiei, finanŃării şi utilizării finale de bunuri palpabile (complementaritate a consumului acestora). Ultima componentă a acestui raŃionament, complementaritatea bunurilor şi serviciilor pentru populaŃie, adică cea a consumului neproductiv cum îl consideră unii autori, este de mare importanŃă în situaŃia în care rezultă că, în general, consumatorii, în momentul în care intră în posesia anumitor bunuri, cumpără din ce în ce mai mult, direct şi

159

indirect, complexe de bunuri şi servicii legate sau complementare1. Recunoaşterea acestei suprapuneri crescânde a consumului de bunuri şi de servicii deschide perspectiva unei ample teoretizări. Una dintre faŃetele acesteia a fost deja amintită la început, cea care face apel la această relaŃie în sprijinul tezelor industrialiste. Modul său de înŃelegere este greu de considerat ca fiind altceva decât un postulat, o mentalitate în relaŃie de cauzalitate. Fireşte, se poate afirma că achiziŃionarea de autovehicule personale stă la baza cumpărării de servicii de asigurare a automobilului şi istoricul dezvoltării decalate a acestor două sectoare pare că susŃine o asemenea teză. Dar, tot aşa de bine, se poate afirma că fără asigurarea automobilului (care a devenit obligatorie, întrucât este indispensabilă) nu s-ar fi înregistrat nivelul actual al automobilismului, Ńinându-se seama de riscurile pe care le presupune acesta pentru indivizi. La acelaşi mod de raŃionare se poate recurge pentru majoritatea serviciilor a căror folosinŃă este complementară celei a bunurilor, observându-se că invocarea subordonării lor faŃă de bunuri nu explică de ce creşterea lor valorică a fost superioară cumpărării de bunuri de-a lungul ultimelor două decenii. SemnificaŃia conceptului de complementaritate nu poate fi restrânsă numai la dualitatea bunuri-servicii de consum. Ea subsumează şi consumul de bunuri legate şi, din ce în ce mai mult, consumul de servicii legate: asigurarea de sănătate şi serviciile de sănătate, serviciile de distribuire şi serviciile bancare, serviciile hoteliere şi cele ale agenŃiilor de voiaj etc. În fapt, aceste ultime exemple arată că consumul de servicii induce prin sine alte consumuri de servicii, fără ca această situaŃie să fie obiectiv valabilă şi pentru bunuri.

1 Vezi Gadrey J, lucr.cit., p.45.


160

Autonomia relativă. Această a treia formă de relaŃie dintre consumurile de bunuri şi de servicii se sustrage teoriilor precedente, întrucât acestea îşi centrau raŃionamentul pe substituŃie sau pe complementaritate. În esenŃialitatea sa, această formă de relaŃie recunoaşte că o fracŃiune crescândă a cererii de servicii este puŃin legată de consumul de bunuri sau de întrebuinŃarea sistemelor tehnice şi că e puŃin probabil să fie realizată prin modelul "self-service" bazat pe bunuri. Acelaşi lucru se întâmplă cu majoritatea serviciilor zise de proximitate, destinate, spre exemplu, persoanelor în vârstă sau îngrijiri copiilor şi, în general, cu cele de îngrijire, de asistenŃă personală, de asigurare a vieŃii personale şi a familiei, cele de formare ş.a.

5.2.1. Serviciile fără plată destinate populaŃiei

Sub denumirea generică de servicii fără plată, care nu fac deci obiectul relaŃiilor de piaŃă, se cuprinde o gamă foarte variată de servicii gratuite, de care beneficiază întreaga populaŃie, ca şi prestaŃiile de interes general. Prin conŃinutul componentelor structurale ale serviciilor din această grupă şi nevoile cărora se adresează, prestatorii lor urmăresc asigurarea condiŃiilor de sănătate şi vigoare fizică a populaŃiei, de ridicare a nivelului de pregătire profesională şi cultural-ştiinŃifică a oamenilor, de conturare a unui cadru general corespunzător individului şi evoluŃiei societăŃii în ansamblul ei. În categoria acestor servicii sunt cuprinse cele de învăŃământ, cultură şi artă, sănătate şi asistenŃă socială, mişcare fizică şi sport ş.a., oferite în mod nemijlocit utilizatorilor, precum şi o suită de prestaŃii de ordin general, cum ar fi: ordinea publică, gospodăria comunală şi de locuinŃe, activitatea autorităŃilor publice (legislativă, executivă, judecătorească),

161

protecŃia mediului, cercetarea fundamentală, apărarea naŃională etc. Ele sunt furnizate consumatorilor cu titlu gratuit, finanŃarea lor fiind asigurată de la buget, au o destinaŃie colectivă şi au ca obiectiv principal satisfacerea nevoilor spirituale ale membrilor societăŃii. Serviciile fără plată fiind suportate de la buget, se dezvoltă în corelaŃie strânsă cu această singură sursă. La rândul său, bugetul este dependent de gradul general de dezvoltare a economiei şi de politica de atragere la fondurile centralizatoare a unor venituri optim dimensionate şi corespunzător alocate domeniilor prestatoare de servicii menŃionate. Motivat în acŃiunile sale prin rolul social asumat, în multe Ńări dezvoltate, statul a impus treptat cedarea unei părŃi importante din formele de venit, prin sistemul impozitelor indirecte şi directe, astfel că bugetul a ajuns să crească relativ mai repede decât economia naŃională. În aceasta constă şi explicaŃia dinamicii superioare pe care o cunosc serviciile fără plată (care, principial, nu urmăresc realizarea de profit), în raport cu dinamica de ansamblu a economiei naŃionale, confirmată de creşterea ponderii acestor servicii. Specificul fiecărei componente a serviciilor finanŃate pe cale publică, complexitatea trebuinŃelor cărora le sunt destinate, implicarea lor în egală măsură în definirea condiŃiei umane şi stimularea progresului economic, ridică în faŃa cercetării de specialitate două probleme esenŃiale1, şi anume: a) delimitarea destinatorului acestor servicii; b) caracterul productiv sau neproductiv al serviciilor fără plată. În legătură cu prima problemă, practica derulării acestor servicii evidenŃiază imposibilitatea delimitării stricte a

1 Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.182; Grigorescu

C., Mihai Şt., lucr.cit., p.74-75.


162

beneficiarului. Urmare a acestui fapt, aceste activităŃi sunt revendicate – după unii autori – de sfera serviciilor pentru agenŃii economici, stimulând astfel o serie de controverse. ÎnvăŃământul, de pildă, o dată cu satisfacerea trebuinŃelor populaŃiei de instrucŃie şi cultură, asigură pregătirea forŃei de muncă pentru prestarea de activităŃi economico-sociale utile societăŃii. În mod asemănător, serviciile medico-sanitare contribuie nu numai la refacerea, menŃinerea sau îmbunătăŃirea stării de sănătate a populaŃiei, dar şi la asigurarea întreprinderilor şi instituŃiilor cu forŃa de muncă, aptă din punct de vedere fizic şi psihic pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin. Deci, în situaŃiile în care întreprinderile procură de la unităŃi autonome serviciile de învăŃământ de orice natură sau servicii medico-sanitare, acestea apar în consumul lor intermediar. În fapt este vorba de o dublă natură a unora din serviciile menŃionate. Şi totuşi, cu toate dificultăŃile ce pot să apară în interpretarea lor, statistic serviciile aduse în discuŃie sunt acceptate şi analizate ca fiind destinate populaŃiei. Privitor la cea de a doua problemă: sunt sau nu sunt productive serviciile finanŃate de la buget? Disputa între economişti continuă şi astăzi, ea având deja o istorie relativ îndelungată. "Serviciile fără plată – încerca să-şi delimiteze opinia un economist francez, Bernard Brunhes, care a participat şi la elaborarea celui de-al VIII-lea Plan cincinal al economiei naŃionale a Ńării sale – sunt evaluate la preŃul lor de cost. Nimic nu ne permite să măsurăm producŃia lor reală la un preŃ care să Ńină cont de gradul lor de utilitate, ele neputând fi considerate ca investiŃii de natură să ducă la creşterea în viitor a productivităŃii muncii în sectorul productiv. Costul lor fiind acoperit de către fiscalitate – îşi continuă ideia Brunhes –, orice creştere a volumului activităŃii unui serviciu fără plată constituie un obstacol în calea competitivităŃii întreprinderilor şi/sau o

163

reducere a nivelului de trai al populaŃiei"1. Deci, după opinia sa, aceste servicii sunt neproductive. Totuşi, marea majoritate a economiştilor susŃin nu numai utilitatea ci şi caracterul productiv al serviciilor fără plată, arătând că învăŃământul, sănătatea, cercetarea fundamentală contribuie nemijlocit la creşterea productivităŃii muncii în toate sectoarele2, că prestaŃiile sociale gratuite reprezintă în fond o redistribuire în favoarea celor cu venituri mai reduse etc. În ceea ce ne priveşte, ne alăturăm punctului de vedere, prezent şi în literatura de profil din Ńara noastră, după care "… această dispută evidenŃiază mai curând limitele în care se pot dezvolta serviciile fără plată, că fiscalitatea nu trebuie să compromită capacitatea de autofinanŃare şi de acumulare a întreprinderilor, că pentru marea majoritate a populaŃiei trebuie să se asigure un raport excedentar între ce primeşte ca salariu social şi ce dă bugetului prin sistemele de impunere fiscală"3. Valabilitatea acestui raŃionament se verifică nu numai pentru Ńările dezvoltate, ca FranŃa, S.U.A., Anglia etc., ci şi în cazul Ńării noastre, unde sistemul de impunere progresivă (cât priveşte impozitele directe) şi diferenŃierea TVA (cât priveşte impunerea indirectă) după gradul de strictă necesitate a bunurilor de consum asigură într-adevăr raportul excedentar amintit, favorizat şi de creşterea constantă a ponderii în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu caracter social (învăŃământ, sănătate, cultură etc.), în raport cu ponderea cheltuielilor administrative. Stabilirea de ansamblu a ponderii cheltuielilor administraŃiei de 1 Brunhes B., Planification sociale et modeles économiques, Revue

Economique, nr.2-3, 1980, p.215. 2 Vezi Geours Saint Jean, Le développement du secteur tertiaire puet-il

sauver la croissance et l'emploi?, Revue d'économie politique,nr.3, 1982, p.309.

3 Grigorescu C., Mihai Şt., lucr.cit., p.75.


164

stat din România, în ultimii ani, s-a realizat, consideră specialiştii, prin frânarea creşterii costurilor de funcŃionare, ca şi prin reducerea ponderii investiŃiilor pentru construcŃii administrative şi a părŃii destinate apărării naŃionale. În schimb, resursele bugetare angajate în domeniul social (sănătate, educaŃie, alocaŃii pentru şomaj) au continuat să crească semnificativ. De la bugetul de stat, sub forma serviciilor fără plată se cheltuiesc cele mai importante sume în domeniul învăŃământului (cu toată dezvoltarea puternică a învăŃământului privat), sănătăŃii publice, culturii şi cercetării ştiinŃifice. Ocrotirea sănătăŃii reprezintă, pentru orice Ńară un alt segment de servicii oferite populaŃiei în mod gratuit, prin finanŃare de la buget. Abordate în sens larg, serviciile aparŃinătoare acestei grupe, denumită "sănătate", au drept finalitate asigurarea sănătăŃii populaŃiei, refacerea şi amplificarea capacităŃii de muncă, contribuind astfel, alături de alte servicii, la asigurarea condiŃiilor normale de existenŃă, la ridicarea calităŃii vieŃii cetăŃenilor. Starea de sănătate a membrilor unei colectivităŃi umane este dependentă de un ansamblu de factori şi se găseşte într-o relaŃie de intercondiŃionare cu evoluŃia societăŃii în ansamblul ei, cu fiecare componentă a acesteia. Într-o măsură foarte însemnată, ea este determinată de nivelul general al dezvoltării economico-sociale, de structura consumului şi de tendinŃele în modificarea acestuia, de gradul de cultură, de standardul igienei individuale şi, cum este firesc, de diversitatea şi calitatea serviciilor de sănătate. Abordată din această perspectivă, semnificaŃia stării de sănătate, conŃinutul şi evoluŃia ei sunt sugestive pentru înŃelegerea rolului şi importanŃei serviciilor de asistenŃă medicală şi socială. Numai într-o stare de sănătate bună se

165

asigură implicarea eficientă a omului în procesul producŃiei, exercitarea funcŃiilor sale conştient-productive, integrarea lui în viaŃa economică şi socială, conturarea şi afirmarea personalităŃii sale, a calităŃii acestuia de factor activ şi determinant al activităŃii economice în general. Împlinirea acestor deziderate este influenŃată de aria de cuprindere şi modul de organizare a serviciilor medicale şi de asistenŃă socială, de dimensiunile reŃelei unităŃilor sanitare, de înzestrarea lor tehnică şi de încadrarea cu personal de specialitate etc.

Chiar dacă doar indirect şi incomplet, ca şi în cazul învăŃământului, câŃiva indicatori ai serviciilor de sănătate şi ai asistenŃei sociale permit caracterizarea stării de sănătate a populaŃiei unei Ńări, între care: suma alocată de la buget sau proporŃia în PIB; personalul medical, evoluŃia şi structura sa pe profesiuni şi nivele de pregătire; baza materială ş.a.

5.2.2. Serviciile cu plată prestate populaŃiei

Serviciile cu plată (contra cost) sau comerciale, reprezintă acea categorie de prestaŃii furnizate populaŃiei prin intermediul actelor de schimb (vânzare-cumpărare), deci o componentă obiectiv determinată în sistemul relaŃiilor specifice economiilor de piaŃă. Ele au drept scop satisfacerea unor nevoi foarte diferite din punctul de vedere al conŃinutului, stringente sau de mai mică importanŃă, materiale sau spirituale, elementare sau superioare (complexe, elevate) etc. Dinamismul nevoilor indivizilor sau gospodăriilor, în poziŃia lor de beneficiari ai acestui gen de servicii, urmare a dorinŃelor, aşteptărilor, aspiraŃiilor şi idealurilor lor, îşi găseşte corespondent în tipologia foarte largă a acestora, fapt ce atrage după sine şi numeroase modificări de ordin metodologic (ultima operată în 1996).


166

Structural această grupă de servicii subsumează: transporturile şi telecomunicaŃiile, reparaŃiile şi întreŃinerile bunurilor şi locuinŃelor, turismului şi alimentaŃia publică, spălătoriile şi curăŃătoriile, activităŃile recreative, culturale şi sportive, serviciile financiare, juridice, de evidenŃă contabilă, de radio şi televiziune etc. Eterogenitatea acestor servicii, pe de o parte, şi modalitatea de organizare a prestării şi comercializărilor (în unitate cu cele finanŃate public şi cu cele destinate producŃiei), pe de altă parte, ridică dificultăŃile greu de surmontat în identificarea şi analiza comparativă profundă a lor. Drept urmare, după aprecierile analiştilor din domeniu1, majoritatea studiilor de referinŃă oferă doar o abordare globală a dimensiunii şi evoluŃiei lor, a factorilor favorizanŃi şi restrictivi sau a raporturilor dintre piaŃa serviciilor şi piaŃa bunurilor, cu relativ sumare exemplificări pe categorii sau tipuri de servicii din această grupă. Aşa stând lucrurile, considerăm ca fiind demnă de interes o prezentare succintă a realităŃii şi perspectivei serviciilor comerciale pentru populaŃie din Ńara noastră2, identificând astfel cauzele şi tendinŃele, relaŃiile dintre evoluŃia serviciilor şi dinamica vieŃii social-economice.

1 Vezi Ecalle Fr., L'économie des services, PUF, Paris, 1989, p.20 şi urm.;

Gadrey J., lucr.cit., p.39-43; Angelescu C., Jula D., Cetină J., Dezvoltarea serviciilor pentru populaŃie şi timpul liber, Editura Politică, Bucureşti, 1989, p.18-29.

2 Vezi în acest sens Minciu R., Ioncică M. şi Stănciulescu G., lucr.cit., p.188-193.

167

CurăŃătorii şi spălătorii (1%) (1% )Coafură

53,6% 17,6%

9,8%

6,1%

2,8%

2,

5%

5,

6%

Hoteluri şi restaurante

Servicii

recreative, culturale

şi sportive

AgenŃii de

turism

ÎnvăŃă-mânt

Sănăta-

te

Alte ser-vicii

ÎntreŃinere şi reparaŃii

Fig.5.2. Structura pe grupe a serviciilor comerciale destinate populaŃiei (Sursa: Anuarul Statistic al României, CNS, 1996)

Luând drept punct de plecare în analiza noastră, adevărul după care nivelul şi calitatea serviciilor comerciale pentru populaŃie sunt rezumate ale evoluŃiei de ansamblu a economiei, acumulările în timp din societatea românească şi-au găsit reflectarea în dimensiunile şi structura consumului populaŃiei, atât pe ansamblul acestuia cât şi pe componentele lui reprezentate de servicii. Mai exact, serviciile comerciale destinate populaŃiei, acompaniate de tendinŃele principalilor indicatori ai dezvoltării economico-sociale (produsul intern brut, ponderea populaŃiei ocupate şi rata de inactivitate, nivelul preŃurilor, înzestrarea cu bunuri de folosinŃă îndelungată, gradul de urbanizare, durata timpului liber etc.), "s-au situat pe o curbă ascendentă, până în 1990, după care au cunoscut o perioadă de declin"1. InvoluŃia din anii de după RevoluŃia din decembrie

1 Idem, p.188.


168

1989 priveşte, în principal, totalul serviciilor; pe categorii de servicii, evoluŃiile din economia românească aflată în tranziŃie au fost contradictorii, urmare şi a acŃiunii unor factori specifici, constatare pe care o vom argumenta în exemplificările câtorva tipuri de servicii, în cele ce urmează. Cum era şi firesc, ritmurile diferite de evoluŃie ale componentelor serviciilor comerciale destinate populaŃiei au generat în timp importante modificări de structură (fig.5.2). Serviciile hoteliere şi de restaurare, potrivit nomenclatorului actual al serviciilor, constituie grupa cea mai importantă în totalul serviciilor comerciale destinate populaŃiei, cu o pondere de 53,6% în 1995; totuşi, prestaŃiile acestei grupe, constată specialiştii, au înregistrat o tendinŃă descrescătoare datorată scăderii nivelului de trai al populaŃiei şi diminuării sensibile a cererii turistice interne (doar 50% din nivelul celei existente în 1989): dacă în 1989 gradul de ocupare a capacităŃii hoteliere a fost de 69%, cea din staŃiunile balneo-climaterice fiind ceva mai ridicată, de 85%, treptat însă acest indicator, pe ansamblul turismului românesc, a involuat astfel: 57,8% (1990), 49,8% (1991), 46,7% (1992), 43,1% (1993), 43,7% (1994), 45,0% (1995), 40,7% (1996). Cauza s-ar datora scăderii nivelului de trai al populaŃiei şi, drept rezultantă, solicitarea mai modestă a unor astfel de servicii. O tendinŃă total opusă a înregistrat-o activitatea agenŃiilor de turism şi asistenŃă turistică, exprimată printr-o creştere de peste 6,0 ori, cotând cu aproape 10% din total. Spectaculozitatea evoluŃiei acestor servicii este înŃeleasă de către analiştii domeniului nu atât prin dinamica prestărilor turistice propriu-zise, cât prin "dezvoltarea activităŃilor conexe sau auxiliare turismului, cum ar fi: rezervări

169

de locuri în mijloacele de transport (ticketing), organizarea de călătorii, schimb valutar, comerŃ în consignaŃie şi altele"1. Serviciile recreative, culturale şi sportive, reprezintă a doua grupă ca pondere în ansamblul serviciilor cu plată destinate populaŃiei, respectiv 17,6%, incluzând o gamă foarte largă de prestaŃii între care întâietate deŃin cele de radio şi televiziune. DorinŃa de informare, de cunoaştere, pe de o parte, implementarea şi extinderea televiziunii prin cablu, pe de altă parte, în condiŃiile stagnării şi chiar diminuării alocaŃiilor bugetare pentru cultură, susŃin în mare măsură existenŃa şi dinamica deosebită a acestor servicii. Pe ansamblu, în perioada 1990-1995, serviciile recreative, culturale şi sportive au cunoscut o evoluŃie pozitivă, amplificându-se de peste 3,0 ori; cât priveşte serviciile de radiodifuziune şi televiziune, creşterea lor explozivă, comparativ cu alte perioade, este sugestiv ilustrată de creşterea numărului de abonaŃi: pentru radio, de la 2,4 milioane în 1990 la 4,4 milioane în 1995 şi pentru televiziune de la 3,6 milioane la 4,2 milioane, în acelaşi interval de timp, precum şi de faptul că la 1.000 persoane reveneau, în 1995, 196 abonamente radio şi 184 abonamente tv., nivel mult crescut comparativ cu 1990. Serviciile de întreŃinere şi reparaŃii, a autovehiculelor şi a bunurilor persoanele şi gospodăreşti, cotează cu 6,1% din totalul serviciilor şi s-au manifestat printr-o evoluŃie sensibil apropiată de cea medie, ele reflectând indirect gradul de dotare a populaŃiei cu bunuri de folosinŃă îndelungată: aparate de radio, la 1.000 locuitori, 306 bucăŃi în 1995, faŃă de doar 286,5 bucăŃi în 1990; televizoare: 224,7 , respectiv frigidere: 196,4 , respectiv 174,8; aspiratoare: 80,8 , respectiv 77,2; autoturisme: 92,8 , respectiv 54,5. Important de reŃinut este şi faptul că

1 Ibidem, p.190.


170

sporirea înzestrării gospodăriilor cu bunuri de folosinŃă îndelungată, din ultimii ani, a fost însoŃită, în proporŃie însemnată, de opŃiunea populaŃiei pentru înlocuirea unor bunuri casnice cu altele noi şi, totodată, mai performante; drept urmare, noutatea parcului şi fiabilitatea, mai ridicată a produselor oferite populaŃiei de către firmele concurente, pe termen scurt, nu au favorizat o cerere explozivă a serviciilor de reparaŃii şi întreŃinere, practic ele înregistrând o tendinŃă de scădere după 1990. Serviciile de transport, poştă şi telecomunicaŃii ocupă o poziŃie aparte în consumul populaŃiei. Mai mult ca oricând tranziŃia spre un nou model economic, pentru care s-a optat după 1989, a determinat în mod obiectiv creşterea mobilităŃii populaŃiei în interiorul şi în afara localităŃilor, sporirea nevoii de informare şi comunicare într-un timp cât mai redus, cerinŃe ce au condus la intensificarea cererilor pentru acest tip de servicii. Chiar dacă schimbările de natură metodologică operate relativ recent (1996), în sensul grupării într-o singură poziŃie a serviciilor de transport şi telecomunicaŃii pentru producŃie şi pentru populaŃie, nu permit o analiză diacronică a prestaŃiilor de această natură în contul serviciilor contra cost pentru populaŃie, este suficient de expresivă, pentru aprecierea dimensiunilor şi tendinŃelor din domeniul transporturilor şi telecomunicaŃiilor, analiza sincronă, prin intermediul căreia este remarcată opŃiunea categoriilor de populaŃie cu câştiguri băneşti mai ridicate (patroni, salariaŃi) şi cu un consum de servicii mai mare (în consumul total al acestora) pentru cumpărarea de servicii organizate şi comercializate de întreprinzătorii acestor domenii vitale ale oricărei economii. Ca o concluzie finală, se poate afirma fără teama de a greşi că mărimea, evoluŃia şi structura serviciilor pentru populaŃie în întregul lor (cele finanŃate public şi cele procurate

171

contra cost) exprimă nivelul de dezvoltare a unei economii, nivelul de satisfacere a trebuinŃelor oamenilor şi, corespunzător, nivelul calităŃii vieŃii lor. Cât priveşte perspectiva, dezvoltarea lor va rămâne permanent racordată la dinamica vieŃii social-economice.

Termeni cheie: categorii de servicii pentru populaŃie (după diferite criterii), cheltuieli reale de consum, consum individualizabil, consum total al populaŃiei, consum lărgit de servicii, substituŃia serviciilor, complementaritatea serviciilor, autonomia relativă a serviciilor.

Întrebări recapitulative 1. Ce criterii de grupare şi ce componente, funcŃie de acestea,

cunoaşteŃi cu privire la serviciile pentru populaŃie? 2. Cum explicaŃi prezenŃa serviciilor în structura consumului

populaŃiei? Se justifică, diacronic şi sincronic, legătura dintre nivelele veniturilor şi consumul de servicii?

3. Există alternative ale opŃiunilor consumatorilor, prin care binomul bunuri-servicii răspunde funcŃiilor fiecărei componente în parte? CaracterizaŃi succesiv substituŃia/concurenŃa, complementaritatea şi autonomia relativă atunci când bunurile obiectuale şi serviciile sunt puse "faŃă în faŃă".

4. Cum argumentaŃi existenŃa şi amplificarea serviciilor finanŃate pe calea publică? Ce probleme esenŃiale ridică în faŃa cercetării de specialitate această subgrupă a serviciilor pentru populaŃie?

5. Cum caracterizaŃi înnoirile esenŃiale întreprinse, după 1989, în învăŃământul românesc? Ce obiective strategice presupune reforma de încheiere a tranziŃiei şi de compatibilizare, când este vorba de învăŃământ, pentru


172

creşterea standardelor calitative ale serviciilor din acest domeniu?

6. ArgumentaŃi rolul şi importanŃa serviciilor de asistenŃă medicală şi socială.

7. JustificaŃi poziŃia activităŃilor din domeniul culturii şi artei, ca servicii finanŃate public, pentru creşterea calităŃii vieŃii.

8. PrezentaŃi tabloul structural al serviciilor comerciale destinate populaŃiei, pe exemplul Ńării noastre.

9. CaracterizaŃi sintetic următoarele grupe de servicii comerciale, cele mai importante potrivit nomenclatorului actual, destinate populaŃiei: hoteliere şi de restaurare, recreative, culturale şi sportive, de întreŃinere şi reparaŃii, de

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Din punct de vedere existenŃial, serviciile din sfera

consumului se structurează în:

a. servicii independente;

b. servicii asociate bunurilor;

c. servicii comerciale;

d. servicii cu titlu gratuit.

A (a, b) B (a, b, c) C (a, b, c, d) D (c)

2. După caracteristicile beneficiarului pot fi identificate

următoarele grupe de servicii pentru populaŃie:

a. servicii personale;

b. servicii colective;

c. servicii independente;

d. servicii asociate bunurilor.

A (b, c) B (a, b) C (c, d) D (a, b, c, d)

173

3. În funcŃie de conŃinutul activităŃii, serviciile pentru

populaŃie pot fi:

a. servicii cu caracter industrial;

b. servicii cu caracter neindustrial;


d. servicii gratuite.

A (c, d) B (b, d) C (a, b) D (a, b, c, d)

4. După importanŃa lor pentru consumul populaŃiei,

serviciile pentru populaŃie pot fi:

a. servicii organizate ca ramuri distincte;

b. servicii organizate ca activităŃi separate în

interiorul unor sectoare;


d. servicii gratuite.

A (a, b) B (a, b, c, d) C (c, d) D (b, c)

5. Un coeficient de elasticitate a cererii pentru servicii

culturale în funcŃie de venit cu o valoare de 0,442 semnifică:

A. o cerere neelastică;

B. o elasticitate negativă;

C. o cerere puŃin elastică;

D. o cerere constantă.

Bibliografie selectivă: 1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura UniversităŃii

Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.177-214.


174

2. Ioncică M., Economia serviciilor, teorie şi practică,


175

BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu C., Jula D., Cetină I. (1989) Dezvoltarea serviciilor pentru populaŃie şi timpul liber, Editura politică, Bucureşti.

2. Angelescu C., Jula D. (1997) Timpul liber: condiŃionări şi implicaŃii economice, Editura Economică, Bucureşti.

3. Băbeanu M. (1978) Locul, natura şi rolul serviciilor în reproducŃia socială, Editura Scrisul Românesc, Craiova.

4. Bensahel L. (1997) Introduction à l'économie du service, PU de Grenoble, Grenoble.

5. Brakhanhn W., Vogt U. (1998) ISO 9000 pentru servicii, Editura Tehnică, Bucureşti.

6. Bertrand de Jouvenel (1993) Progresul în om, Editura politică, Bucureşti.

7. Burnete S. (1999) ComerŃ internaŃional, Editura Economică, Bucureşti.

8. Cătoiu I., Teodorescu N (1997) Comportamentul consumatorului, Editura Economică, Bucureşti.

9. Comhart de Lauwe P.H. (1982) Cultura şi puterea, Editura politică, Bucureşti.

10. Constantinescu S. (1995) Marketing, Editura UniversităŃii "A.I.Cuza", Iaşi.

11. Cosmescu I (1998) Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti.

12. Cosmescu I (1998) Economia turismului: serviciile turistice, Editura UniversităŃii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu.


176

13. Dicken P. (1992) Global Shift. The internationalization of Economic Activity, Paul Chapman Publisher Ltd., London.

14. Didier E. (1989) Economie: les règles du jeu, Editura Economica, Paris.

15. Dumitrescu L. (1998) Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu.

16. Ecalle Fr. (1989) L'économie des services, PUF, Paris.

17. Gadrey J. (1996) L'économie des services, Éditions La Découverte, Paris.

18. Gershuny J. (1978) After Industrial Society? The Emerging Self – Service Economy, MacMillan, London.

19. Gershuny J. (1983) Social Innovation and the Division of Labor, Oxford University Press, Oxford.

20. Giarini O., Stahel W. (1996) Limitele certitudinii, Edimpress Camro, Bucureşti.

21. Grigorescu C., Ştefan M. (coordonatori) (1992) Dezvoltarea şi specializarea serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti.

22. Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G. (1997) Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti.

23. Mărculescu I., Nechita N. (1977) Serviciile şi modernizarea economiei româneşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

24. Mérenne-Schoumaker B. (1996) La localization des services, Editions Nathan Université, Paris.

25. Niculescu N.G. (coordonator) (1992) LegităŃi ale economiei de piaŃă, Editura "Gh.Asachi", Iaşi.

26. Nusbaumer J. (1987) The Services Economy: Lever to Gnouth, Kluwer Academic Publishers, Boston.

177

27. Olteanu V., Cetină I. (1994) Marketingul serviciilor, CoediŃie Marketer-Expert.

28. Oprescu E. (1997) Asigurarea calităŃii în perspectiva serviciilor, Oscar Print, Bucureşti.

29. Quinn J.B. (1994) L'entreprise intelligente. Savoir, services et technologie, Ed.Dunod, Paris.

30. Puiu Al. (1987) ComerŃul invizibil, Institutul de Economie Mondială, Bucureşti.

31. Reboud Louis (1990) Modernization et services, Cahiers des Sciences Economiques, nr.9, Grenoble.

32. Roşu-Hanizescu I. (1989) ComerŃul internaŃional cu servicii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

33. Vorzsák A. (1979) Marketingul exporturilor complexe, Editura politică, Bucureşti.

34. Wackermann G. (1997) La civilisation des services, Ellipses, Paris.

35. ∗ ∗ ∗ (1998) Programul PHARE "UNIVERSITAS 2000". Ghid al managementului universitar, Editura ALTERNATIVE, Bucureşti.

36. ∗ ∗ ∗, LegislaŃia de specialitate.

37. ∗ ∗ ∗ (1992 – 1999) Tribuna Economică, Economistul, Capital, Adevărul economic, Management-Marketing.


178

REZULTATUL TESTULUI GRILĂ PENTRU

AUTOEVALUARE

Întrebare

Capitol 1 2 3 4 5

Cap.1 C A D C A

Cap.2 C A C A A

Cap.3 C B B D A

Cap.4 A B B C D

Cap.5 A B C A C

Documents

ECONOMIA SERVICIILOR - didu.ulbsibiu.rodidu.ulbsibiu.ro/.../1/Economia_serviciilor.pdf · Economia serviciilor 6 Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale,