Economia Mondiala in Secolul XXI-Provocarea-Capitalismului-Global

O ECONOMIE GLOBALÃ FRAGILÃ 1

Economie [i societate

ECONOMIA MONDIAL| ~N SECOLUL XXI2

www.polirom.ro

Robert Gilpin with the assistance of Jean Millis Gilpin, The Challenge of GlobalCapitalism. The World Economy in the 21st Century, Princeton University Press,Princeton, New Jersey, 2000

Copyright © 2000 by Princeton University Press© 2004 by Editura Polirom, pentru prezenta traducere

Editura POLIROMIa[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37, P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom^niei:

GILPIN, ROBERT

Economia mondial\ `n secolul XXI: provocarea capitalismului global / Robert Gilpinasistat de Jean Millis Gilpin; trad. de : Diana Istr\]escu, Cristina Aboboaie �Ia[i : Polirom, 2004280 p. ; 24 cm � (Economie [i societate)

Bibliogr.Index

ISBN : 973-681-520-XI. Gilpin, Jean M.

II. Istr\]escu, Diana (trad.)III. Aboboaie, Cristina (trad.)

338(100)

Printed in ROMANIA

Robert Gilpin este profesor emerit de afaceri publice [i interna]ionale la WoodrowWilson School of Public and International Affairs, Universitatea Princeton; a fostmembru al Asocia]iei Americane de {tiin]e Politice, vicepre[edinte al acesteia [ivicepre[edinte al Academiei Americane de Arte [i {tiin]e. Este autorul a numeroaselucr\ri `n domeniul rela]iilor interna]ionale. Dintre acestea, amintim: American Scientistsand Nuclear Weapons Policy (Princeton University Press, 1962), France in the Age ofthe Scientific State (Princeton University Press, 1968), U.S. Power and the MultinationalCorporation: The Political Economy of Foreign Direct Investment (Basic Books, 1975),War and Change in World Politics (Cambridge University Press, 1981), The PoliticalEconomy of International Relations (Princeton University Press, 1987), Global PoliticalEconomy: Understanding the International Economic Order (Princeton UniversityPress, 2001).

Lector: Lucian-Dumitru Dîrdal\


POLIROM2004

Traducere de Diana Istr\]escu [i Cristina Aboboaie



Cuprins

Ilustraþii ºi tabele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Mulþumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

INTRODUCERE � O economie globalã fragilã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

CAPITOLUL 1 � A doua Mare Epocã a capitalismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Triumful liberalismului economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Globalizarea economicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Tehnologia, economia informaþiei ºi serviciile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Transferul puterii economice la nivel global . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

Revoluþia demograficã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Provocarea regionalismului economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Managementul economiei globale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

CAPITOLUL 2 � Economia internaþionalã în timpul Rãzboiului Rece . . . . . . . . . . 51

Realizãrile economice ale epocii postbelice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

Fundamentele succesului economic postbelic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

Sistemul Bretton Woods . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Sistemul monetar internaþional al cursurilor fixe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Regimul comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Limitele Sistemului Bretton Woods . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

Subminarea Sistemului Bretton Woods . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Marea Stagflaþie (1973-1979) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Sfârºitul cursurilor de schimb fixe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Criza petrolului din 1973 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Încetinirea creºterii productivitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

Declinul Sistemului Bretton Woods . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Revoluþia financiarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Coordonarea politicã internaþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67


Orientarea cãtre regionalismul european . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Noul protecþionism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Contrarevoluþia conservatoare în teoria economicã ºi ideologia politicã . . . . . . 72Criza datoriilor þãrilor mai puþin dezvoltate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Triumful bãncilor centrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

CAPITOLUL 3 � Nesiguranþa sistemului comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Tensiunea dintre liberalizarea comerþului ºi protecþionismul comercial . . . . . . . . . . 75

Liberalizarea comerþului ºi criticii sãi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Evoluþia postbelicã a comerþului internaþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Integrarea comerþului internaþional ºi investiþiile strãine . . . . . . . . . . . . . . . . 79De la avantajul comparativ la avantajul competitiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Teoria strategicã a comerþului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Runda Uruguay ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

Barierele camuflate ºi noua agendã comercialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Standardele de muncã ºi protecþia mediului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Politica internaþionalã a concurenþei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Provocarea regionalismului economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Managementul sistemului comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

CAPITOLUL 4 � Instabilitatea sistemului monetar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

Problemele tehnice ºi politice legate de sistemul monetar internaþional . . . . . . . . . 94Problema ajustãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Problema lichiditãþilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96Problema încrederii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Crearea unui sistem monetar internaþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Reforma regimului monetar internaþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Argumente în favoarea unor cursuri de schimb mai stabile . . . . . . . . . . . . . . 101Argumente în favoarea unor cursuri de schimb flexibile . . . . . . . . . . . . . . . . 101

Conducerea sistemului monetar internaþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Hegemonia monetarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103O autoritate monetarã internaþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Coordonarea politicã internaþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

CAPITOLUL 5 � Vulnerabilitatea financiarã globalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Dinamica crizelor financiare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Finanþele internaþionale dupã al doilea rãzboi mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111


Criza financiarã din Asia de Est . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Cauze regionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Cauze interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Accelerarea ºi rãspândirea crizei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

Explicaþii contradictorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118O crizã financiarã tipicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Viciile �capitalismului de familie� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Victime ale �complexului Wall Street � Trezorerie� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

Fondul Monetar Internaþional ºi criticii sãi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

Lecþiile crizei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

CAPITOLUL 6 � Epoca multinaþionalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Era firmei multinaþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Importanþa economicã ºi politicã a CMN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Corporaþiile multinaþionale ºi economiile-gazdã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133CMN ºi guvernele þãrilor de origine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137

Regionalizarea investiþiilor externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

Reguli noi pentru IED ºi CMN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Comportamentul strategic ºi politica în domeniul competiþiei . . . . . . . . . . . . 142Crearea de locuri de muncã, transferul de tehnologie ºi conþinutul local . . . . . 144Accesul asimetric la economiile naþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

Reguli globale sau regionale pentru investiþii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

CAPITOLUL 7 � Integrarea regionalã europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Miºcarea spre integrarea europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Accelerarea unificãrii europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152Poziþia centralã a alianþei franco-germane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Tratatul de la Maastricht . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Uniunea monetarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Acordul asupra UEM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Costuri ºi beneficii ale euro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Susþinãtorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Criticii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

Conflictul franco-german asupra UEM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

Guvernarea Uniunii Europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163�Deficitul democratic� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Uniunea monetarã ºi guvernarea economicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165

Implicaþii globale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Pentru sistemul comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166


Pentru sistemul monetar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Euro vs. dolar: înlocuire sau competiþie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Posibile consecinþe economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Posibile consecinþe politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

CAPITOLUL 8 � Strategia economicã americanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

Contrarevoluþia economicã a lui Reagan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

Trecerea la o politicã activã a cursului de schimb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175

De la multilateralism la multitrack . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176

Comerþ dirijat sau orientat cãtre rezultat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Runda Uruguay ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului (OMC) . . . . . . . . . . . 180Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

Conflictul asupra ratificãrii NAFTA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Efectele NAFTA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Extinderea spre sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186

Strategia economicã a Administraþiei Clinton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Triumful geoeconomiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189Disputa comercialã americano-japonezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

Cauzele economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194Excedentul comercial japonez/deficitul comercial american . . . . . . . . . . . 194Patternul comercial japonez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

Evaluarea dezbaterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198

CAPITOLUL 9 � Regionalismul asiatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199

Caracteristici ale regiunii Asia-Pacific . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199

Strategia asiaticã a Japoniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

Conducerea regionalã japonezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Stimulul economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208Reforma sistemului financiar ºi bancar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Reforma instituþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210

Afirmarea Chinei ca putere economicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211

Cooperarea Economicã Asia-Pacific . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217

CAPITOLUL 10 � Globalizarea ºi dezavantajele ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219

Natura limitatã a globalizãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219

Perspective asupra globalizãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Perspectiva pieþei libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Perspectiva populistã (naþionalistã) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Perspectiva comunitarianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222


Teme în dezbatere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Distribuþia internaþionalã a bogãþiei ºi puterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Prosperitatea muncitorilor în þãrile industrializate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227

�Cursa în jos�, sfârºitul suveranitãþii naþionale ºi convergenþasistemelor economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

�Cursa în jos� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Pierderea autonomiei naþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Convergenþa sistemelor economice naþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

CAPITOLUL 11 � Administrarea economiei globale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241

Crearea unei �noi arhitecturi financiare� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Noua arhitecturã a preºedintelui Clinton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Dezbaterea asupra reglementãrii finanþelor internaþionale . . . . . . . . . . . . . . 243

Încredere în piaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244Întãrirea FMI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

Controlul asupra afacerilor financiare ºi monetare internaþionale . . . . . . . . . 247Crearea unui adevãrat �creditor de ultimã instanþã� . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248

Provocarea regionalismului economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249Dezbaterea între economiºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249Un regim internaþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251

Reapariþia ameninþãrii protecþiei comerciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254

Refacerea fundamentelor politice ale unei economii globale . . . . . . . . . . . . . . . . 256Reînnoirea conducerii americane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256Îmbunãtãþirea cooperãrii internaþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259Recâºtigarea sprijinului opiniei publice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265

Bibliografie selectivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271

Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277



Ilustraþii [i tabele

Figura 1.1 Creºterea producþiei ºi a comerþului mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Figura 1.2 Tendinþe ale globalizãrii: Fluxuri de comerþ ºi de investiþii . . . . . . . . . . 31

Figura 1.3 Cote din comerþul mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

Figura 1.4 PNB per capita în cei �patru tigri� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

Figura 6.1 Tendinþe în fluxurile de IED cãtre þãrile în curs de dezvoltare . . . . . . . 132

Figura 6.2 Stocuri de investiþii americane directe în strãinãtate . . . . . . . . . . . . . . 138

Figura 6.3 Poziþia þãrilor industrializate în ceea ce priveºte totalul IED . . . . . . . . 145

Figura 8.1 Deficitul contului curent ºi poziþia ca investiþii internaþionale nete . . . . 174

Figura 8.2 Investiþiile ºi economiile în SUA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

Figura 8.3 Economiile ºi investiþiile ºi balanþa contului curent . . . . . . . . . . . . . . 195

Figura 10.1 Creºterea venitului real pe familie, 1947-1997 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

Figura 11.1 Exporturile ºi importurile Statelor Unite în 1986 ºi 1996 . . . . . . . . . . 257

Tabelul 2.1 Cronologia comerþului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

Tabelul 5.1 Cronologia crizei financiare din Asia de Est ºi a rãspândirii sale . . . . . 114

Tabelul 7.1 Cronologia integrãrii europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151



Mulþumiri

În pregãtirea acestei cãrþi, am profitat mult de sprijinul ºi asistenþa a numeroase instituþii ºipersoane. Cea mai importantã datorie o am faþã de Woodrow Wilson School ºi Center of InternationalStudies de la Universitatea Princeton, pentru suportul financiar ºi de altã naturã pe care mi l-auoferit. Programul Abe, finanþat în principal de Japan Foundation Center for Global Partnership, asprijinit, de asemenea, cu generozitate, cercetãrile mele. Aº dori sã mulþumesc ºi John SloanDickey Center for International Understanding, de la Dartmouth College, pentru a-mi fi oferit unmediu intelectual propice în timpul trimestrului de iarnã al anului 1998. Le datorez mulþumirispeciale lui Joanne Gowa, Robert Keohane ºi Atul Kohli, care au f\cut comentarii excelente asupraunei prime versiuni a manuscrisului. Critici importante ale ideilor mele mi-au furnizat seminariileorganizate de Dickey Center, Departamentul de ªtiinþe Politice de la MIT ºi Departamentul deªtiinþe Politice de la Universitatea din Vermont. ~i adresez mulþumiri speciale lui MalcolmLitchfield de la Universitatea Princeton, în special pentru rãbdarea faþã de întârzierile ºi alteprobleme cauzate de autor pe mãsura avans\rii procesului de editare a volumului.



Abrevieri

AFDC � Ajutor pentru Familiile cu Copii DependenþiALS � Asociaþia de Liber Schimb Canada-SUAAOD � Asistenþa Oficialã pentru DezvoltareAPEC � Cooperarea Economicã Asia-PacificASEAN � Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-EstAUE � Actul Unic EuropeanBCE � Banca Centralã EuropeanãCEE � Comunitatea Economicã EuropeanãCMN � corporaþii multinaþionaleCPI � coordonarea politicã internaþionalãDST � Drepturi Speciale de TragereEcoFin � miniºtrii de Finanþe ai Uniunii EuropeneFMA � Fondul Monetar AsiaticFMI � Fondul Monetar InternaþionalG-7 � Grupul celor ºapteGATS � Acordul General pentru Comerþ cu ServiciiGATT � Acordul General pentru Tarife ºi ComerþIED � investiþii externe directeMAI � Acordul Multilateral asupra InvestiþiilorMCS � Mecanismul Cursurilor de SchimbMercosur � blocul regional sud-americanMOSS � comerþ orientat spre piaþã, selectiv în raport cu ramurileNAFTA � Acordul Nord-American de Liber SchimbNAIRU � ratã a ºomajului care nu accelereazã inflaþiaNEA � Noua Economie AmericanãOCA � arie monetarã optimãOCDE � Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare EconomicãOCEE � Organizaþia pentru Cooperare Economicã EuropeanãOIC � Organizaþia Internaþionalã a ComerþuluiOMC � Organizaþia Mondialã a ComerþuluiOPEC � Organizaþia Þãrilor Exportatoare de PetrolPAC � Politica Agricolã ComunãPNB � produsul naþional brutRVE � restricþii voluntare la export

ECONOMIA MONDIAL| ~N SECOLUL XXI16 ABREVIERI

SBW � Sistemul Bretton WoodsSEBC � Sistemul European al Bãncilor CentraleSII � Iniþiativa privind Impedimentele StructuraleSME � Sistemul Monetar EuropeanTRIM � Acordul asupra Mãsurilor în privinþa Investiþiilor

legate de ComerþTRIP � Acordul asupra Aspectelor legate de Comerþ ale

Drepturilor de Proprietate IntelectualãUE � Uniunea EuropeanãUEM � Uniunea Economicã ºi MonetarãUSTR � reprezentantul Statelor Unite pentru Comerþ


Introducere

O economie globalã fragilã

Capitalismul este cel mai de succes sistem economic creator de bogãþie pe care l-acunoscut vreodatã lumea; aºa cum sublinia distinsul economist Joseph Schumpeter, niciun alt sistem nu a adus �omului de rând� beneficii atât de mari. Capitalismul, spunea el,creeazã bogãþie avansând continuu spre niveluri tot mai înalte de productivitate ºisofisticare tehnologicã; acest proces cere ca �vechiul� sã fie distrus înainte ca �noul�sã-i ia locul. Progresul tehnologic, forþa motrice fundamentalã a capitalismului, presupuneo continuã abandonare a ceea ce este depãºit: a fabricilor, a sectoarelor economice ºichiar a abilitãþilor umane. Sistemul rãsplãteºte adaptabilitatea ºi eficienþa; ºi pedepseºteredundanþa ºi productivitatea scãzutã.

Acest �proces al distrugerii creatoare�, pentru a folosi termenul lui Schumpeter,produce mulþi câºtigãtori, dar ºi mulþi perdanþi, cel puþin pe termen scurt, ºi reprezintão serioasã ameninþare la adresa valorilor, credinþelor ºi instituþiilor sociale tradiþionale.Mai mult, avansul capitalismului este însoþit de recesiuni periodice ºi prãbuºiri care potproduce dezastre în vieþile oamenilor. Deºi capitalismul distribuie pânã la urmã bunã-starea mai echitabil decât orice alt sistem economic cunoscut, înclinând sã-l rãsplãteascãpe cel mai eficient ºi mai productiv, el creeazã o tendinþã de concentrare a bogãþiei,puterii ºi activitãþilor economice. Iar indivizii, grupurile sau naþiunile ameninþate consti-tuie o forþã mereu prezentã, care poate rãsturna sau mãcar perturba simþitor sistemulcapitalist.

În sistemul internaþional, perfecþionismul, blocurile economice închise ºi alte practiciincorecte exprimã revolta împotriva unei economii globale caracterizate prin pieþedeschise, lipsa de restricþii asupra fluxurilor de capital ºi prin acþiunea firmelor multi-naþionale. Naþiunile întregi sau grupurile puternice din interiorul acestora, care considerãcã economia mondialã funcþioneazã necinstit, în dezavantajul lor, sau care vor sã modificesistemul în beneficiul lor ºi în detrimentul altora, constituie o permanentã ameninþare laadresa stabilitãþii sistemului.

Sistemul capitalist internaþional nu are nici o ºansã de a supravieþui în absenþa uneiconduceri puternice ºi înþelepte. Cei din fruntea acestui sistem trebuie sã promovezecooperarea internaþionalã în ceea ce priveºte stabilirea ºi aplicarea legilor ce regle-menteazã comerþul, investiþiile strãine ºi chestiunile monetare internaþionale. Dar este lafel de important ºi ca aceastã conducere sã asigure cel puþin o protecþie minimã a celorce ies inevitabil învinºi din jocul forþelor pieþei ºi de pe urma procesului de distrugerecreatoare; cei care pierd trebuie cel puþin sã aibã convingerea cã sistemul funcþioneazã


corect. Continuitatea pieþei ºi a sistemului capitalist este pusã în pericol atunci cândconsiderentele de eficienþã nu sunt contrabalansate de protecþia socialã a celor defavorizaþieconomic ºi de pregãtirea/recalificarea muncitorilor daþi la o parte în urma rapidelorschimbãri economice ºi tehnologice.

O datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece în 1989, multã lume a proclamat �triumfulcapitalismului global�, iar la sfârºitul anilor �90 americanii se bucurau de ceea ce ziarullondonez The Economist numea �cea mai îndelungatã expansiune economicã ce a existatvreodatã�. Rata ºomajului (aproximativ 4%) era cea mai scãzutã din ultimii treizeci deani, salariile majoritãþii muncitorilor americani erau mari, iar inflaþia era scãzutã, ceeace reprezenta într-adevãr o reuºitã economicã. Performanþa bursei de valori atinsese coteuimitoare, indicele Dow Jones depãºind cota de 10.000 în primãvara anului 1999.�Efectul de bogãþie� creat de o bursã de valori performantã, care îi încuraja pe americanisã cheltuiascã în voie, fãcând ca economiile lor personale sã scadã ºi sã se transforme îndatorii, a dus la o creºtere economicã rapidã. În timp ce restul lumii se lupta curecesiunea sau cu alte grave dificultãþi economice, mulþi americani credeau cã StateleUnite inventaserã în anii �90 un nou tip de economie capitalistã, salvatã pentru totdeaunade pãcatele asociate de-a lungul istoriei cu sistemul capitalist.

Mulþi susþineau cã Noua Economie Americanã (NEA) apãruse datoritã câtorvaelemente esenþiale ale dezvoltãrii economice, printre care eliberarea pieþei de reglementãriguvernamentale excesive, micºorarea ºi restructurarea corporaþiilor americane ºi progreseletehnologice rapide (mai ales în ceea ce priveºte calculatoarele, tehnologia informaþiei ºiInternetul). Mai mult, globalizarea economicã, ratele ridicate de creºtere a productivitãþiiºi deschiderea economiei americane cãtre importuri au menþinut preþurile la un nivelscãzut ºi au temperat presiunile inflaþioniste, permiþând astfel ca Federal Reserve (bancacentralã americanã) sã dezvolte politici economice expansioniste. În plus, reducereadeficitului bugetar federal, managementul superior al afacerilor ºi revigorarea activitãþiiantreprenorilor americani au fãcut ca economia americanã sã fie mai pregãtitã decâtcelelalte economii concurente, japonezã ºi europeanã, pentru a profita de Internet ºi deinevitabila trecere de la producþie la servicii, în economiile avansate. Toate acesteevoluþii au sporit semnificativ competitivitatea internaþionalã a economiei americane.

Susþinãtorii entuziaºti ai Noii Economii Americane declarau chiar cã a fost depãºitciclul expansiune-prãbuºire care a afectat de-a lungul istoriei economiile capitaliste. Caºi cum expansiunea ar fi putut continua la nesfârºit. Pe de altã parte, majoritateaeconomiºtilor din zona academicã au rãmas sceptici ºi au avertizat cã economia americanãtrecea printr-o perioadã de �baloane speculative�. ªi, la fel ca balonul japonez de lasfârºitul anilor �80 sau ca toate baloanele de acest fel dintotdeauna, ele trebuiau sã sespargã într-o bunã zi.

Prea ameþiþi de fericita lor soartã, americanii n-au mai avut ochi sã vadã cã prospe-ritatea þãrii lor era într-o foarte mare mãsurã dependentã de economia globalã ºi cã, închestiunile economice internaþionale, ca ºi în viaþã, nici o persoanã ºi nici o þarã nu potexista ca insule. Foarte puþini pãreau conºtienþi de faptul cã, deºi capitalismul globaltriumfase cu adevãrat, cea mai mare parte a economiei mondiale avea probleme serioase.ªi nici nu interesa pe nimeni cã Administraþia Clinton sau Congresul nu fãceau mainimic în aceastã privinþã. Totuºi, creºterea economicã rapidã a Statelor Unite de-a lungulanilor �90 a fost semnificativ stimulatã de exporturile cãtre pieþele externe, de intrãrilesubstanþiale de capital din exterior, precum ºi de preþul scãzut al importurilor. Statele


Unite sunt printre cei mai mari exportatori pe plan mondial, iar progresul economic petermen lung este dependent de aceste exporturi. Mulþi muncitori americani profitãsemnificativ de pe urma economiei exporturilor, pentru cã acestea sunt de obicei creatoarede locuri de muncã bine plãtite. Având cea mai scãzutã ratã de economisire din lumeaindustrializatã, economia americanã a devenit, de asemenea, foarte dependentã de impor-turile de capital ºi a prosperat pe parcursul anilor �90 ºi datoritã investitorilor strãini,care au contribuit semnificativ la finanþarea bursei americane de valori ºi, astfel, lacreºterea economicã.

Deºi schimbãrile asociate cu NEA explicã în parte performanþa economicã notabilã aAmericii anilor �90, existã încã alþi doi factori, la fel de importanþi: primul estemanagementul economic abil al Federal Reserve sub conducerea lui Alan Greenspan, iaral doilea este pur ºi simplu ºansa. Statele Unite au avut parte de anumite evoluþii interna-þionale foarte favorabile. Victoria asupra inflaþiei ºi ratele scãzute ale dobânzilor s-audatorat în mare mãsurã faptului cã restul economiei mondiale a trecut, în cea mai mareparte a anilor �90, printr-o perioadã de creºtere lentã sau chiar de recesiune; aceastãsituaþie a dus la scãderea preþurilor importurilor, mai ales la petrol ºi la celelalte materiiprime, precum ºi la bunurile de consum. Din acelaºi motiv, Statele Unite au fost capabilesã importe cantitãþi uriaºe de capital în condiþii foarte favorabile; având puþine alteposibilitãþi de a-ºi investi capitalul, atât investitorii americani, cât ºi cei strãini aualimentat bursa americanã de valori sau ºi-au procurat bilete de trezorerie. Aºa cumavertiza Greenspan, acumularea de datorii externe ce a rezultat de aici ar putea duce lao cãdere serioasã a dolarului ºi, în orice caz, lucrurile nu puteau dura la nesfârºit.

Reluarea creºterii economice în Europa ºi Asia ar impieta asupra acestor condiþiifavorabile ºi, pe termen scurt, ar încetini creºterea economicã a Statelor Unite, chiardacã, pe termen lung, o revigorare a creºterii economice globale ar aduce avantaje uriaºeexporturilor americane. În plus, nu e clar cã revigorarea productivitãþii de la sfârºitulanilor �90 putea fi continuatã. Un salt similar al productivitãþii a avut loc pe vremea luiReagan, în timpul boom-ului de la începutul anilor �80, ºi s-a disipat la sfârºituldeceniului. Creºterea economicã din anii �90 s-ar fi putut datora mai degrabã faptului cãamericanii au muncit mai serios ºi mai mult timp de-a lungul anilor de expansiuneeconomicã, decât calculatoarelor ºi informaþiei.

Pe parcursul anilor �80 ºi �90, deficitul comercial ºi cel al balanþei de plãþi aleStatelor Unite au bãtut toate recordurile. De fapt, de la începutul anilor �80 ºi pânãastãzi, americanii au împrumutat 5.000 de miliarde de dolari din economiile personalemondiale, mai ales din cele japoneze, pentru a-ºi finanþa consumul ºi investiþiile. Lamijlocul anilor �80, din cel mai mare creditor dupã primul rãzboi mondial, Statele Unitedeveniserã cel mai mare datornic din lume. Dacã dãm deoparte investiþiile americanepeste hotare, datoria internaþionalã netã a Statelor Unite se ridica, la sfârºitul anilor �90,la aproximativ 1.000 de miliarde de dolari; prin urmare, o parte considerabilã dinbugetul federal trebuia alocatã pentru plata dobânzilor acestor datorii deja uriaºe ºimereu în creºtere. Mai mult, tot în aceastã perioadã, americanii ºi-au golit conturilepersonale pentru a-ºi trãi �cei ºapte ani buni�, lãsând prea puþin pentru �cei ºapte anirãi� pe care mulþi, dacã nu chiar majoritatea economiºtilor, îi prevãzuserã; euforiacheltuielilor a fãcut ca 20% dintre familiile americane sã aibã datorii. Iar �vremurile bune�ale anilor �90 lãsaserã multã lume deoparte, întrucât veniturile celor mai puþin calificaþirãmãseserã în urmã1. Americanii nu pãreau a fi conºtienþi de faptul cã, într-o bunã zi,


datoriile uriaºe acumulate vor trebui plãtite ºi, ca atare, standardul de viaþã american seva schimba simþitor.

Dacã Japonia, Europa Occidentalã ºi pieþele �emergente� din Asia de Est s-ar fidezvoltat, ºi ele, foarte repede în decursul ultimului deceniu, la nivel mondial, preþurilebunurilor de larg consum (cum ar fi petrolul, hrana ºi materiile prime) ar fi urcatsimþitor, iar presiunile inflaþioniste ar fi crescut ºi ele, încetinind astfel creºtereaeconomicã a Statelor Unite. Totuºi, prosperitatea economicã fãrã precedent a StatelorUnite s-ar fi terminat oricum la un moment dat ºi, ulterior, America ar fi trebuit sã facãfaþã nivelului scãzut al economiilor personale, sistemului educaþional din ce în ce maideteriorat ºi acumulãrii datoriilor externe, dar ºi sã se adapteze unei economii globaleaflate într-un proces de schimbare rapidã, caracterizatã printr-o competiþie tot maiacerbã, prin aranjamente regionale exclusiviste ºi printr-un sistem financiar internaþionalinstabil. Cursul luat de economia globalã a pus Statele Unite în faþa unei adevãrateprovocãri.

Datoritã anumitor evoluþii politice, economice ºi tehnologice, economia internaþionalãstrict divizatã din vremea Rãzboiului Rece se transformase într-o economie capitalistãglobalã din ce în ce mai integratã. Sfârºitul Rãzboiului Rece în 1989 ºi dezintegrareaulterioarã a Imperiului Sovietic au jucat, desigur, un rol extrem de important în aceastãschimbare. Industrializarea rapidã a noilor pieþe din Asia de Est, America Latinã ºi nunumai au deplasat puterea economicã globalã ºi au creat o economie internaþionalã totmai concurenþialã. Mai mult, revoluþia tehnologicã neîntreruptã asociatã cu calculatorulºi apariþia economiei informaþiei au accelerat tranziþia þãrilor industrializate avansate dela economii bazate pe sectorul prelucrãtor la economii bazate pe servicii. Creºterienorme în comerþul internaþional, în fluxurile financiare, precum ºi activitãþile corpo-raþiilor multinaþionale au integrat tot mai multe economii în sistemul economic global, încadrul unui proces devenit între timp bine cunoscut sub numele de �globalizare�. Totuºi,cãtre sfârºitul deceniului, aceste evoluþii au produs ºi tulburãri, pe plan intern ºiinternaþional.

Dezordinea economicã globalã de la sfârºitul anilor �90, care a început în Thailanda,în iulie 1997, aratã impactul tot mai accentuat al forþelor economice globale asupraeconomiei ºi politicii internaþionale. Propagându-se cu repeziciune în economiile în cursde industrializare din Asia-Pacific ºi chiar în Japonia (deja afectatã de serioase problemeeconomice ºi politice), aceastã dezordine s-a rãspândit foarte curând în aproape întreagalume. La sfârºitul anului 1998, un sfert din economia mondialã, inclusiv a doua mareeconomie a lumii, cea japonezã, era în recesiune. Evaporarea bogãþiei din Asia-Pacificºi din alte pãrþi cãpãtase proporþii uriaºe, iar þãrile exportatoare de mãrfuri, printre careºi Statele Unite, au suferit pierderi enorme din cauza faptului cã pieþele lor de exportsecaserã. Deºi economia Rusiei constituia doar o micã parte a celei internaþionale ºiproblemele ei proveneau, în general, din interior, cele întâmplate aici la sfârºitul veriianului 1998 au tulburat pieþele financiare internaþionale ºi a urmat o scãdere a bursei devalori americane, dar ºi a altor burse naþionale. Impactul psihologic al acestor evenimentei-a determinat pe investitorii mai temãtori sã se retragã din Brazilia ºi de pe alte pieþe încurs de formare.

Dacã la începutul anilor �90 pieþele emergente erau lãudate ca fiind o sursã deprofituri enorme pentru investitorii americani, la sfârºitul deceniului ele deveniserã osursã majorã de instabilitate globalã, economicã ºi politicã. În anii �80 ar fi fost de


neconceput ca o crizã financiarã a unei economii nu prea importante din Asia de Sud-Estsã punã în pericol nu numai Statele Unite, dar ºi restul lumii. Într-adevãr, în timpulAdministraþiilor Reagan ºi Bush (1981-1993), Statele Unite erau considerate singuraadevãratã superputere; dupã victoria în Rãzboiul din Golf, preºedintele Bush a proclamat�noua ordine mondialã� a pãcii, prosperitãþii ºi democraþiei, bineînþeles, cu StateleUnite în centrul ei. Zece ani mai târziu însã, începuserã sã planeze dubii serioase asupraperspectivelor unei noi ordini mondiale a pãcii ºi prosperitãþii sub conducerea Americii.

La începutul secolului XXI, aceastã economie globalã din ce în ce mai deschisã esteameninþatã. Deºi Asia de Est ºi problemele financiare globale s-au stabilizat în maremãsurã, vulnerabilitatea sistemului financiar ºi monetar internaþional ameninþã stabilitateaeconomiei globale; deºi crizele financiare par a fi o caracteristicã inerentã a capita-lismului internaþional, s-au luat numai jumãtãþi de mãsuri pentru a le preveni pe celeulterioare. Mai mult, unitatea ºi integritatea economiei globale sunt tot mai periclitate deîndesirea înþelegerilor economice regionale; atât miºcarea europeanã cãtre o mai mareunitate economicã ºi politicã, dar ºi Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA)constituie douã tendinþe importante de îndepãrtare faþã de economia globalã deschisã.Dar cel mai grav este cã, de la sfârºitul Rãzboiului Rece încoace, fundamentele politiceale economiei internaþionale au fost grav subminate.

Chiar dacã lumea a devenit din ce în ce mai integratã din punct de vedere economicºi tehnologic, ea continuã sã fie fragmentatã, în plan politic, în state independente care-ºiurmãresc propriul interes. Forþele globalizãrii economice � comerþul, fluxurile financiare,activitãþile corporaþiilor multinaþionale � au fãcut ca economia internaþionalã sã devinãmult mai interdependentã. În acelaºi timp, sfârºitul Rãzboiului Rece ºi atenuarea nevoiide cooperare strânsã între Statele Unite, Europa de Vest ºi Japonia au slãbit simþitorlegãturile politice care susþineau economia internaþionalã. Ca urmare, sistemul economicinternaþional bazat pe reguli ºi instituit prin Conferinþa de la Bretton Woods (1944) s-aerodat vizibil. În ciuda unor importante reforme, cum ar fi crearea Organizaþiei Mondialea Comerþului (OMC) în 1995, regulile care ghidau comerþul, problemele valutare ºi altechestiuni economice internaþionale nu mai sunt adecvate pentru o economie globalãfoarte integratã ºi fragilã.

Problemele integrãrii economice tot mai accentuate a economiilor naþionale necesitãnoi reguli sau, cel puþin, modificarea celor vechi, în aºa fel încât ele sã poatã acoperichestiunile economice presante ºi sã asigure continuitatea unei economii globale deschiseºi stabile. Integrarea internaþionalã a pieþelor financiare, importanþa crescândã a corpo-raþiilor internaþionale ºi a investiþiilor externe directe, precum ºi rãspândirea blocuriloreconomice regionale cer o reacþie din partea marilor puteri ºi a economiilor în ascensiunedin Asia de Est ºi din celelalte pãrþi ale lumii. Repetatele eºecuri ale comunitãþiiinternaþionale în abordarea unor chestiuni esenþiale ameninþã stabilitatea economieiglobale. Iar îmbunãtãþirea guvernãrii ºi a managementului a devenit o necesitate.

Atrofierea cooperãrii politice ce caracterizase ordinea economicã internaþionalãpostbelicã a subminat temeliile acestei ordini. Pentru ca o economie internaþionalã (ca ºiuna internã, de altfel) sã fie stabilã ºi prosperã, ea are nevoie de baze politice solide ºistabile, care sã susþinã instituþiile ºi regulile sistemului ºi sã þinã problemele sub control,pentru a nu se mai ajunge la crize cum a fost cea financiarã de dupã 1997. O conducereinternaþionalã puternicã, relaþiile de cooperare dintre principalele puteri economice ºiangajamentul civic pentru o lume deschisã sunt deopotrivã elemente esenþiale. Din 1945


ºi pânã în anii �80, conducerea americanã puternicã ºi în general prudentã, cooperareastrânsã dintre Statele Unite ºi principalii lor aliaþi, consensul intern din cadrul celor maiimportante economii, favorabil liberului schimb ºi unei economii mondiale deschise, auconstituit o bazã solidã pentru dezvoltarea unei economii internaþionale integrate. Însãtemeliile aºezate la Bretton Woods s-au erodat de-a lungul deceniilor Rãzboiului Rece, lafel cum s-a întâmplat ºi cu interesele politice comune, înþelegerile reciproce ºi convenþiilede cooperare.

Începutul secolului XXI a gãsit conducerea americanã a economiei mondiale conside-rabil slãbitã ca urmare a evoluþiilor recente. Iar consensul intern, tot mai ºovãitor înprivinþa chestiunilor economice, a contribuit la acest declin. Dacã, pentru perioadaRãzboiului Rece, era în general de aºteptat ca guvernul federal sã-ºi asume un rolimportant în managementul problemelor interne ºi internaþionale, în timpul lui RonaldReagan piaþa a devenit dominantã ºi mulþi au început sã creadã cã aceasta ca atare poateguverna lumea. Sfârºitul Rãzboiului Rece a subminat abilitatea ºi voinþa Statelor Unitede a plãti preþul economic � ºi nu numai � pentru avantajul de a conduce economiamondialã. Pe parcursul Rãzboiului Rece, americanii au crezut cã preocupãrile politice departid ºi alte disensiuni de acelaºi gen pot fi lãsate deoparte în politica externã, atuncicând e în joc unitatea naþionalã; însã dispariþia ameninþãrii sovietice a umbrit în maremãsurã aceastã credinþã. În domeniul economic, consensul intern american în favoareacomerþului liber s-a ºubrezit din cauza schismelor ideologice ºi politice ºi a temerilor totmai mari cã globalizarea economicã va pune în pericol bunãstarea Americii.

În anii �90, multe grupuri din Statele Unite au protestat faþã de expansiunea comerþuluiºi a investiþiilor externe, susþinând cã acestea afecteazã muncitorii americani, mediul ºidrepturile omului. În acelaºi timp, tot mai mulþi americani puneau problemele economiceºi de altã naturã ale þãrii pe seama globalizãrii ºi acuzau importurile ºi investiþiilecorporatiste în exterior cã loveau în muncitorii americani, în micile afaceri ºi în societateîn general. De exemplu, mulþi începuserã sã creadã cã inegalitatea economicã în creºtere,scãderea salariilor reale ºi nesiguranþa tot mai mare a locurilor de muncã se datoraucompetiþiei din ce în ce mai acerbe din Mexic, Asia-Pacific ºi din alte economii cu salariiscãzute. Aceastã modificare de mentalitate a fost clar ilustratã de apriga dezbatere din1997 ºi de refuzul Congresului de a conferi Executivului o autoritate �rapidã� (fast-track)care sã faciliteze noi negocieri comerciale, precum ºi de marea întârziere cu careCongresul a aprobat alocaþia (18 miliarde de dolari) pentru Fondul Monetar Internaþional(FMI), în 19982. Atacurile împotriva economiei globale, venite atât din partea stângiipolitice, cât ºi a dreptei, reprezentau semne ale retragerii Americii din postura de liderinternaþional.

De la sfârºitul Rãzboiului Rece, cooperarea economicã dintre Statele Unite ºi aliaþiilor se erodase considerabil, iar politica economicã ºi politica externã americane deve-niserã mult mai unilaterale ºi mai egocentrice. Slãbirea cooperãrii internaþionale aînceput la mijlocul anilor �80, când Administraþia Reagan a renunþat la angajamentulpentru multilateralism economic în favoarea unei politici comerciale multivalente (multitrack),care includea comerþul dirijat ºi NAFTA; Statele Unite se convertiserã la regionalismeconomic. Ofensiva economicã agresivã a Administraþiei Clinton împotriva Japoniei dela începutul anilor �90 a pus în luminã faptul cã America abandonase multilateralismulºi orientarea anterioarã cãtre cooperarea internaþionalã cu aliaþii sãi din Rãzboiul Rece.


O astfel de politicã a �comerþului dirijat� faþã de Japonia n-ar fi fost niciodatã lansatã deadministraþia americanã la apogeul Rãzboiului Rece.

Între timp, europenii au devenit ºi ei mult mai parohiali decât înainte în privinþaintereselor lor economice ºi politice. Energiile lor s-au concentrat pe intensificareaeforturilor de a crea o economie ºi o entitate politicã europene. Ei doreau sã stabilizezecontinentul din punct de vedere politic, sã creeze o economie europeanã competitivã lanivel global ºi sã-ºi întãreascã poziþia economicã ºi politicã faþã de Statele Unite ºi, într-omãsurã mai micã, faþã de Japonia. Sub conducerea alianþei economice franco-germane,Europa de Vest s-a axat pe desãvârºirea unificãrii economice a continentului ºi peîntãrirea Uniunii Europene.

Japonezii ºi-au reorientat ºi ei politica economicã ºi cea externã. Ca urmare aAcordului Plaza din 1985 ºi a substanþialei aprecieri a yenului care i-a urmat, elitapoliticã ºi economicã japonezã a început sã acorde mai multã atenþie ºi ºi-a reînnoitinteresul în zona Asia-Pacific, încercând sã creeze o economie regionalã cât mai strânslegatã de Japonia. Corporaþiile multinaþionale japoneze, susþinute puternic de guvern, aucreat reþele de producþie integrate între firme proprii ºi firme locale, care aveau menireasã consolideze competitivitatea japonezã în cadrul economiei globale. Deºi frânate decriza financiarã din Asia de Est ºi de propriile probleme financiare, aceste eforturiconcertate ale Japoniei de a pune pe picioare o economie a regiunii Asia-Pacific subpropria tutelã au continuat, demonstrând dorinþa crescândã de afirmare ºi poziþiaindependentã a Japoniei în cadrul economiei globale.

Eºecul principalelor puteri capitaliste de a iniþia o acþiune coordonatã care sãcontracareze instabilitatea pieþelor financiare internaþionale de dupã 1997 a arãtat punctulpânã la care fusese redusã cooperarea internaþionalã. Slãbiciunea conducerii americanea fost dureros de evidentã în discursul preºedintelui Clinton de la Council on ForeignRelations din 14 septembrie 1998 ºi în discuþiile ulterioare dintre principalele puterieconomice (Grupul celor ºapte � G-7), de dupã reuniunea anualã a Bãncii Mondiale ºia Fondului Monetar Internaþional din octombrie 1998. Ideea de bazã a discursului luiClinton � reducerea globalã a ratei dobânzilor � a fost primitã cu mare rãcealã.Bundesbank, preocupatã mai mult de combaterea inflaþiei decât de sãnãtatea economieiglobale, a combãtut propunerea; iar Japonia, cu o ratã a dobânzilor care se apropia dezero ºi copleºitã de enormele probleme cu care se confrunta, nu pãrea sã facã prea multpentru a-ºi stimula propria economie. Deºi G-7 a ratificat acordul de creare a unui fondde împrumut în cadrul FMI, progresul cãtre stabilizarea finanþelor internaþionale a fostnesatisfãcãtor.

Mulþi lideri politici, oameni de afaceri ºi cercetãtori, mai ales americani, mini-malizeazã îngrijorarea faþã de viitorul capitalismului global. Ei au declarat cã economiamondialã a devenit una dominatã de jocul pieþelor libere, care o pot conduce cu successpre un nivel ºi mai ridicat de stabilitate ºi prosperitate. Dupã pãrerea lor, eºecul fosteloreconomii de comandã ºi al celor închise din þãrile mai puþin dezvoltate a determinatguvernele de pretutindeni sã revinã, în privinþa problemelor economice, la soluþiilepieþei libere. În þãrile dezvoltate, dereglementarea, privatizarea ºi celelalte reforme auredus rolul statului în economie ºi i-au fãcut pe mulþi sã proclame triumful capitalismuluiinternaþional ºi al ideilor economice care îl susþin. Aceastã credinþã în victoria sigurã acapitalismului eliberat era, poate, justificatã, dar e important sã nu uitãm cã lumea maitrecuse o datã prin asta, în epoca laissez-faire dinaintea izbucnirii primului rãzboi


mondial ºi a prãbuºirii ulterioare a economiei mondiale puternic integrate din aceavreme. Deºi ameninþarea unui alt rãzboi major este destul de slabã, sunt alte evoluþii carepot distruge sau, cel puþin, pot pune serios în pericol sistemul capitalist internaþionalcontemporan. Aºa cum o demonstreazã ºi revolta împotriva globalizãrii din SUA ºi dinalte þãri, capitalismul îºi creeazã singur propriii duºmani interni.

În aceastã carte îmi propun sã argumentez cã politica internaþionalã influenþeazã înmod semnificativ natura ºi dinamica economiei internaþionale. Deºi progresul tehnologicºi interacþiunea forþelor de piaþã sunt cauze suficiente pentru creºterea nivelului integrãriieconomiei mondiale, baza politicã necesarã pentru o economie mondialã stabilã ºiunificatã o constituie politicile de susþinere ºi relaþiile de cooperare dintre stateleputernice. Regulile (regimurile) internaþionale ce guverneazã chestiunile economiceinternaþionale nu au nici o ºansã de reuºitã dacã nu se sprijinã pe o puternicã bazãpoliticã.

Dupã încheierea Rãzboiului Rece, toate elementele politice care susþinuserã econo-mia globalã deschisã s-au deteriorat considerabil. Atât capacitatea, cât ºi voinþa StatelorUnite de a conduce au scãzut ºi, deºi cadrul formal al alianþelor antisovietice mai existaîncã, unitatea politicã a alianþelor din timpul Rãzboiului Rece s-a erodat, pentru cãStatele Unite, Europa Occidentalã ºi Japonia au început deopotrivã sã punã un accentmai mare pe propriile lor interese strict naþionale ºi pe prioritãþile regionale. Mai mult,consensul intern din SUA ºi din Europa fusese deja zdruncinat de ani întregi de tot maievidente inegalitãþi ale veniturilor, de nesiguranþa locurilor de muncã în Statele Unite ºide nivelul ridicat al ºomajului în Europa de Vest. Deºi o mare parte din responsabilitateapentru aceste deficienþe economice ºi sociale poate fi atribuitã schimbãrilor structuralemajore datorate progresului tehnologic, tot mai mulþi americani ºi europeni dau vina peglobalizare ºi pe competiþia cu forþa de muncã ieftinã din alte regiuni ale globului.Îngrijorarea crescândã provocatã de globalizarea economicã ºi de competiþia din ce în cemai durã a dus la intensificarea orientãrii cãtre regionalismul economic ºi la tentaþiaprotecþionismului.

În anumite lucrãri se spune cã, ne place sau nu, capitalismul global ºi globalizareaeconomicã sunt deja un fapt. Pieþele libere conduc acum lumea ºi toþi trebuie sã neadaptãm, indiferent cât de dureros ar fi. Totuºi, dupã pãrerea mea, în ciuda uriaºelorbeneficii ale liberului schimb ºi ale altor aspecte ale economiei globale, o economieglobalã deschisã ºi integratã nu este nici atât de cuprinzãtoare ºi inevitabilã, nici atât deireversibilã pe cât se crede. Capitalismul global ºi globalizarea economicã au fost ºitrebuie sã rãmânã susþinute de o bazã politicã fermã. Însã fundamentele economieiglobale postbelice au fost zdruncinate dupã ce ameninþarea sovieticã a dispãrut. Pentrua asigura supravieþuirea economiei globale, Statele Unite ºi celelalte mari puteri trebuiesã-ºi asume din nou angajamentul de a lucra împreunã pentru a-i reconstrui temeliilepolitice ºubrezite.

A DOUA MARE EPOCÃ A CAPITALISMULUI 25

Capitolul 1

A doua Mare Epocã a capitalismului

Atât americanii, cât ºi ceilalþi cetãþeni ai lumii industrializate, precum ºi mulþi oamenidin alte segmente ale economiei internaþionale au intrat în ceea ce expertul financiar ºicomentatorul economic David D. Hale numea �cea de-a doua Mare Epocã a capita-lismului global�. Sistemul economic ºi politic mondial cunoaºte acum una dintre cele maiprofunde transformãri de la apariþia economiei internaþionale, în secolele XVII-XVIII.Sfârºitul Rãzboiului Rece, prãbuºirea Uniunii Sovietice, o Japonie în stagnare ºi totuºiîncã fabulos de bogatã, reunificarea Germaniei ºi întoarcerea ei în rândul marilor puterieuropene ºi dezvoltarea Chinei ºi a zonei Asia-Pacific îºi pun amprenta pe aproape toateaspectele vieþii internaþionale. De asemenea, au devenit din ce în ce mai proeminenteschimbãrile începute în deceniile anterioare: revoluþia tehnologicã asociatã cu economiainformaþiei ºi a calculatoarelor, precum ºi redistribuirea puterii economice din Vestulindustrializat înspre economiile din Asia-Pacific, aflate într-un proces de industrializarerapidã ºi sfâºiate de crize. Orientarea generalã de a lua piaþa ca bazã în managementulproblemelor economice ºi ceea ce mulþi au numit �retragerea statului� integreazãeconomiile naþionale din întreaga lume într-o economie globalã a expansiunii comerþuluiºi a fluxurilor financiare. Însã, pe termen lung, cea mai importantã este revoluþiademograficã. Declinul fantastic al populaþiei din lumea industrializatã ºi creºterea eiexplozivã în China, India, precum ºi în alte pãrþi ale Asiei ºi ale lumii în curs dedezvoltare vor continua sã afecteze semnificativ distribuþia globalã a puterii economiceºi, bineînþeles, a celei militare.

Aceste noi evoluþii au consecinþe importante pentru viaþa noastrã, a tuturor. Vor fimulþi câºtigãtori, din moment ce capitalismul global va preschimba aproape toateaspectele afacerilor economice interne ºi internaþionale. Vor fi ºi mulþi perdanþi, celpuþin pe termen scurt, din moment ce competiþia internaþionalã se intensificã, iar mediilede afaceri ºi forþa de muncã îºi pierd siguranþa de care se bucurau în trecut. Globalizareaeconomicã prezintã atât ameninþãri, cât ºi provocãri pentru bunãstarea oamenilor depretutindeni. Dacã indivizii ºi societãþile vor sã se adapteze inteligent la provocãrilecapitalismului global, este esenþialã înþelegerea principalelor forþe transformatoare aleeconomiei ºi politicii.


Triumful liberalismului economic

Sfârºitul Rãzboiului Rece, în 1989, ºi prãbuºirea Uniunii Sovietice, în 1991, aunãscut o aprinsã dezbatere internaþionalã asupra naturii �noii ordini mondiale�. Dupãdezintegrarea puterii sovietice în Europa de Est ºi fragmentarea ulterioarã a UniuniiSovietice înseºi, speculaþiile asupra transformãrii sistemului internaþional ºi a definiriiepocii de dupã Rãzboiul Rece au luat proporþii impresionante. În momentul în care, înurma dispariþiei ameninþãrii comuniste, Statele Unite au devenit singura superputereveritabilã, mulþi comentatori ºi-au exprimat convingerea cã valorile liberale americaneale democraþiei, individualismului ºi pieþei libere au triumfat ºi cã lumea era pe punctulde a intra într-o erã a prosperitãþii, democraþiei ºi pãcii cum nu se mai vãzuse vreodatã.Observatorii mai puþin optimiºti au replicat cã stabilitatea bipolarã a lumii postbelice afost înlocuitã cu o lume multipolarã ºi haoticã, cu cinci sau mai multe superputeri, olume caracterizatã prin noi forme de conflicte acute � etnice, politice ºi economice; uniise aºteptau chiar ca într-o zi sã ne amintim cu nostalgie de acea lume bipolarã, maisimplã ºi mai clar definitã, a Rãzboiului Rece, pe care istoricul John Lewis Gaddis anumit-o �pacea cea lungã�3.

În ultima jumãtate a secolului XX, Rãzboiul Rece, cu structurile sale de alianþã, atrasat cadrul în interiorul cãruia a evoluat economia mondialã; acum, acest cadru nu maieste limpede. În timpul Rãzboiului Rece, Statele Unite ºi aliaþii lor subordonau, îngeneral, potenþialele conflicte economice din cadrul alianþei intereselor cooperãrii politiceºi în materie de securitate. Accentul pe care îl puneau pe securitate ºi pe coeziuneaalianþei constituia un liant politic care þinea împreunã lumea economicã ºi facilitacompromisurile, atunci când era vorba de diferende economice majore. Chiar dacã, aºacum reclamau mulþi europeni ºi japonezi, Statele Unite s-au folosit într-adevãr de influenþalor politicã pentru a pretinde concesii economice din partea câtorva dintre partenerii lorde alianþã, pe de altã parte, americanii au acordat o foarte clarã prioritate intereselor lorde securitate ºi cooperãrii dintre aliaþi, ºi nu propriilor interese economice înguste.

O datã cu încheierea Rãzboiului Rece, prioritãþile naþionale s-au schimbat, aliaþiioccidentali dând o mai mare atenþie propriilor interese economice naþionale (adeseaînguste). În ceea ce priveºte America, schimbarea de politicã a devenit evidentã în timpulAdministraþiilor Reagan ºi Bush. Noua orientare, mai naþionalistã, a fost continuatã deAdministraþia Clinton; declaraþia sa conform cãreia securitatea economicã a înlocuitpreocuparea anterioarã pentru securitatea militarã pune cu claritate în evidenþã schim-barea4. Teoreticienii �geoeconomiei� au arãtat cã atenþia acordatã conflictului economica luat locul intereselor politice ºi de securitate5. Regãsim dovezi ale schimbãrii atitudiniiamericane în unilateralismul economic tot mai pronunþat, precum ºi în ratificareaNAFTA. O altã manifestare importantã a acestei schimbãri a fost ºi promovarea, laînceputul anilor �90, a unei politici a comerþului dirijat sau �orientat spre rezultate� faþãde Japonia.

Însã, în aceeaºi perioadã, s-au schimbat ºi prioritãþile Europei Occidentale ºi aleJaponiei. Ambele au devenit mai puþin dispuse sã recunoascã rolul de lider al StatelorUnite, mai puþin tolerante faþã de nesocotirea intereselor economice ºi politice ºi maiînclinate sã punã accentul pe propriile interese naþionale. Germania reunificatã a acordat


mai multã importanþã chestiunilor regionale europene decât alianþei sale cu SUA,începând sã preia rolul de lider al creãrii unei Europe unite din punct de vedere economicºi politic. Japonia ºi-a redescoperit �rãdãcinile asiatice� ºi s-a orientat tot mai mult cãtredezvoltarea, sub conducerea sa, a unei economii regionale integrate în Asia-Pacific. Peparcursul anilor �90, preocupãrile regionale au început sã aibã întâietate în faþa proble-melor nord-americane, transatlantice ºi transpacifice.

Aceastã modificare a prioritãþilor naþionale ºi a politicii externe are consecinþe extremde importante pentru viitorul economiei mondiale. Dupã al doilea rãzboi mondial,principala bazã a economiei internaþionale, cu pieþele ei libere ºi liberalizarea comerþului,au constituit-o rolul de lider internaþional al Americii ºi voinþa Europei Occidentale ºi aJaponiei de a o urma. Cu toate acestea, în anii �90, epoca cea mai prosperã ºi mai desucces din punct de vedere economic din istoria lumii s-a vãzut ameninþatã de o serie deschimbãri. Cooperarea strânsã ce caracterizase deceniile anterioare slãbise, iar acestlucru putea avea consecinþe extrem de neplãcute pentru pacea ºi prosperitatea generale.Tulburãrile economice globale ale sfârºitului de secol aratã cã deasupra stabilitãþii ºisãnãtãþii economiei globale liberale planeazã ameninþãri serioase.

Cãlcâiul lui Ahile al ordinii mondiale liberale de dupã Rãzboiul Rece este faptul cãpublicul înþelege prea puþin liberalismul economic, funcþionarea sistemului pieþei ºimodul în care capitalismul creeazã bunãstare. Acerba dezbatere legatã de NAFTA, deexemplu, a arãtat cã mulþi cetãþeni americani ºi chiar unii oameni de afaceri de maresucces n-au reuºit sã înþeleagã raþiunile liberalizãrii comerþului. Argumentele econo-miºtilor cum cã pieþele deschise sunt extrem de benefice ºi cã protecþionismul comercialpoate fi foarte costisitor au fost copleºite de prejudecãþile populare ºi de cererile meschininteresate de protecþie împotriva importurilor �ieftine� ºi a partenerilor comerciali�neloiali�.

Dar economiºtii înºiºi trebuie sã-ºi asume o parte din responsabilitatea pentruneînþelegerea publicã. Prea mulþi economiºti americani se mulþumesc sã-ºi tot scriearticolele lor tehnice, adesea incomprehensibile, rãmânând astfel departe de discuþiilepublice asupra chestiunilor esenþiale de politicã economicã. O excepþie notabilã de laaceastã atitudine detaºatã o gãsim în Globaphobia (1998), unde Gary Burtless ºi colegiisãi folosesc analiza convenþionalã economicã, într-o formã accesibilã, pentru a risipiatacurile stridente ºi nefondate împotriva globalizãrii6. Dacã cetãþeanul de rând nu vaînþelege cum funcþioneazã economia de piaþã, care sunt punctele ei tari ºi slabe, ordineaeconomicã liberalã va continua sã fie în pericol.

Globalizarea economicã

De la începutul anilor �80, problemele economice ºi economia globalã au ajuns încentrul chestiunilor economice ºi politice internaþionale, mai mult decât oricând înainte,de la sfârºitul secolului al XIX-lea încoace. Mulþi comentatori au remarcat cã s-a produso profundã transformare, de la o lume dominatã de stat la una dominatã de piaþã.Importanþa crescândã a pieþei, reflectatã în fluxurile tot mai consistente de bunuri,capital ºi servicii la nivel internaþional, a fost stimulatã ºi de scãderea costurilortransportului ºi comunicaþiilor, de colapsul economiilor de comandã ºi de influenþa totmai mare a ideologiei economice conservatoare, ale cãrei prescripþii de politici publice


erau inspirate de ºtiinþa economicã. Revigorarea pieþei reprezintã într-adevãr o revenirecãtre perioada dinaintea primului rãzboi mondial, o erã a globalizãrii pieþelor, producþieiºi finanþelor.

La rãscrucea dintre milenii, problemele globalizãrii economice pun faþã în faþãsocietãþile naþionale ºi comunitatea internaþionalã. Imediat dupã sfârºitul RãzboiuluiRece, aproape toþi economiºtii, oamenii de afaceri ºi liderii politici, atât din þãrileindustrializate, cât ºi din cele în curs de industrializare, se aºteptau ca globalizareaeconomicã sã ducã spre o lume a economiilor deschise ºi prospere, a democraþiei politiceºi a cooperãrii internaþionale. Totuºi, pe mãsurã ce ultimul deceniu se apropia de sfârºitºi, mai ales, ca urmare a tulburãrilor economice globale de dupã 1997, a apãrut oputernicã reacþie negativã la globalizare, atât în þãrile dezvoltate, cât ºi în cele mai puþindezvoltate. Respingerea globalizãrii ºi a presupuselor ei efecte negative a devenit acutãmai ales în Statele Unite, în Europa Occidentalã ºi în unele þãri în curs de industrializare.Globalizarea a fost fãcutã vinovatã de toate, de la creºterea inegalitãþii veniturilor pânãla nivelul cronic ridicat al ºomajului ºi chiar la discriminarea femeilor, iar criticii ei aufavorizat soluþii precum protecþionismul comercial, înþelegerile regionale închise ºirestricþii severe asupra migraþiei. Viitorul economiei ºi al sistemului politic internaþionalva fi în mod sigur afectat de succesul sau eºecul susþinãtorilor ºi oponenþilor globalizãrii.

Potrivit �tezei globalizãrii�, în problemele omenirii a apãrut o schimbare radicalã,datoratã faptului cã a crescut enorm fluxul de comerþ, investiþii ºi tehnologii caretraverseazã graniþele naþionale. Activitãþile politice, economice ºi sociale au cãpãtat oanvergurã mondialã, iar interacþiunile dintre state ºi societãþi s-au intensificat în multeprivinþe. Cum procesele integratoare se extindeau ºi se adânceau la nivel global, uniiconsiderã cã pieþele au devenit sau sunt pe cale sã devinã cel mai important mecanismcare determinã atât chestiunile interne, cât ºi pe cele internaþionale. Într-o economieglobalã cu un înalt grad de integrare, statul-naþiune a devenit anacronic ºi bate înretragere. Iar de economia capitalistã globalã, caracterizatã prin comerþ nerestricþionat,fluxuri de investiþii ºi activitãþi internaþionale ale firmelor multinaþionale, vor beneficiadeopotrivã bogaþii ºi sãracii.

Alþii, dimpotrivã, subliniazã aºa-zisele inconveniente ale globalizãrii economice,printre care creºterea inegalitãþii veniturilor, atât în interiorul, cât ºi între naþiuni, nivelulridicat al ºomajului cronic în Europa Occidentalã ºi nu numai, dar mai ales consecinþeledevastatoare ale fluxurilor financiare nereglementate. Criticii de acest fel spun cãsocietãþile naþionale sunt integrate într-un sistem economic global ºi se confruntã cu forþeeconomice ºi tehnologice asupra cãrora au prea puþin control. Din perspectiva lor,problemele economice globale de la sfârºitul anilor �90 sunt o dovadã a faptului cãbeneficiile globalizãrii sunt mult mai mici decât costurile ei.

Deºi termenul �globalizare� este astãzi folosit în sens general, globalizarea economicãse referã doar la câteva evoluþii esenþiale din domeniul comerþului, finanþelor ºi alinvestiþiilor externe directe ale corporaþiilor multinaþionale. Dupã al doilea rãzboimondial, comerþul internaþional s-a extins semnificativ ºi a devenit un factor mult maiimportant în economia internã ºi cea internaþionalã. Dacã volumul comerþului inter-naþional a crescut cu doar 0,5% pe an între 1913 ºi 1948, între 1948 ºi 1973 creºterea afost de 7%7. Aºa cum aratã figura 1.1, comerþul internaþional a crescut mult mai rapiddecât producþia economicã globalã. De-a lungul erei postbelice, comerþul a crescut de la7% la 21% din venitul mondial total. Cifra comerþului internaþional a crescut de la 57 de


miliarde de dolari în 1947 la 6.000 de miliarde în anii �90. Pe lângã marea expansiunea comerþului cu bunuri, în ultimele decenii a crescut ºi comerþul cu servicii (bãnci,informaþii etc.). O datã cu aceastã imensã expansiune a comerþului mondial, a crescutsemnificativ ºi competiþia internaþionalã. Deºi consumatorii ºi sectoarele de export dincadrul fiecãrei naþiuni au beneficiat de mai marea deschidere creatã, multe întreprinderis-au trezit în competiþie cu firme strãine care-ºi mãriserã simþitor eficienþa. De-a lungulanilor �90, competiþia comercialã a devenit ºi mai acerbã, pentru cã un numãr tot maimare de economii în curs de industrializare au trecut de la o strategie de substituire aimporturilor la o strategie de creºtere susþinutã de exporturi. Cu toate acestea, cei maiimportanþi competitori ai majoritãþii firmelor americane sunt alte firme americane.

Figura 1.1. Creºterea producþiei ºi a comerþului mondial. Comerþula crescut mai repede decât producþia, în special de la începutul anilor �70.

Sursa: U.S. Council of Economic Advisors

La baza expansiunii comerþului global au stat anumite evoluþii. Dupã al doilea rãzboimondial, barierele comerciale au fost mult slãbite, datoritã rundelor succesive denegocieri8. De exemplu, în ultima jumãtate de secol, nivelul mediu al tarifelor la produseleimportate în Statele Unite ºi în alte þãri dezvoltate a scãzut de la 40% la doar 6%, iarrestricþiile asupra comerþului cu servicii au fost ºi ele diminuate. În plus, de la sfârºitulanilor �70, dereglementarea ºi privatizarea au deschis economiile naþionale cãtre impor-turi. Progresele tehnologice din comunicaþii ºi transporturi au redus costurile ºi auîncurajat astfel semnificativ expansiunea comercialã. Profitând de aceste schimbãrieconomice ºi tehnologice, tot mai multe firme ºi-au lãrgit orizontul spre pieþele internaþio-nale. În ciuda acestor evoluþii, cele mai multe afaceri se desfãºoarã între cele treieconomii industrializate � Statele Unite, Europa Occidentalã ºi Japonia, plus câteva pieþeemergente din Asia, America Latinã ºi din alte zone. Cea mai mare parte a lumii maipuþin dezvoltate este exclusã, exceptând exportatorii de alimente ºi de materii prime.


S-a estimat, de exemplu, cã în anii �90 Africa de la sud de Sahara a realizat doar 1% dintotalul comerþului mondial.

Începând cu mijlocul anilor �70, înlãturarea restricþiilor asupra capitalurilor, crearea denoi instrumente financiare ºi progresele tehnologice din comunicaþii au contribuit la formareaunui sistem financiar internaþional mult mai integrat. La sfârºitul anilor �90, volumultranzacþiilor valutare (cumpãrarea ºi vânzarea monedelor naþionale) era de aproximativ1.500 de miliarde de dolari pe zi, ceea ce însemna o creºtere de opt ori faþã de 1986;prin contrast, volumul global al exporturilor (bunuri ºi servicii) din 1997 a fost de 6.600de miliarde de dolari, adicã 25 de miliarde de dolari pe zi! Mai mult, volumul investiþiilorde capital care urmãreau obþinerea unor profituri mai mari a crescut enorm; la mijloculanilor �90, fondurile mutuale, cele de pensii ºi altele asemenea însumau 20.000 demiliarde de dolari, de zece ori mai mult decât în 1980. Iar semnificaþia acestor uriaºeinvestiþii este cu atât mai mare dacã þinem seama de faptul cã investiþiile externe sunt dince în ce mai stimulate, adicã sunt fãcute cu fonduri împrumutate. În fine, titlurile derivatesau repachetate ºi alte active financiare joacã un rol important în finanþele internaþionale.Evaluate la 360.000 de miliarde de dolari (mai mult decât valoarea întregii economii globale),acestea au contribuit la creºterea complexitãþii ºi instabilitãþii finanþelor internaþionale.ªi este evident cã acestea din urmã au un impact profund asupra economiei globale.

Aceastã revoluþie financiarã a fãcut ca economiile naþionale sã devinã strâns legateîntre ele, a mãrit semnificativ capitalul destinat þãrilor în curs de dezvoltare ºi, în ceeace priveºte pieþele emergente din Asia de Est, a accelerat dezvoltarea economicã. Cutoate acestea, pentru cã o mare parte a acestor fluxuri financiare se desfãºoarã pe termenscurt, sunt foarte volatile ºi speculative, finanþele internaþionale au devenit cel maivulnerabil ºi mai instabil aspect al economiei capitaliste globale. Amploarea fãrã prece-dent, velocitatea ºi natura speculativã a miºcãrilor financiare transfrontaliere au fãcut caguvernele sã fie mai vulnerabile la modificãrile bruºte ale acestora. Prin urmare,guvernele pot fi o pradã uºoarã pentru speculanþii de valutã, aºa cum s-a întâmplat întimpul crizei financiare europene din 1992 (care a determinat Marea Britanie sã seretragã din Mecanismul Cursurilor de Schimb), în prãbuºirea dramaticã a pesouluimexican din 1994-1995 ºi în criza financiarã care a devastat Asia de Est la sfârºitul anilor�90. În timp ce pentru unii globalizarea financiarã reprezintã un triumf benefic ºi sãnãtosal capitalismului global, pentru alþii, sistemul financiar internaþional este �scãpat de subcontrol� ºi are nevoie de o mai bunã reglementare.

Termenul �globalizare� a devenit comun în a doua jumãtate a anilor �80, legat deuriaºa creºtere a investiþiilor externe directe (IED) ale corporaþiilor multinaþionale (CMN).Aºa cum o ilustreazã figura 1.2, IED s-au extins semnificativ la sfârºitul anilor �80 ºi aucrescut mult mai rapid decât comerþul mondial ºi producþia economicã mondialã. În ceamai mare parte a anilor �90, fluxurile IED dinspre principalele þãri industrializate spreþãrile în curs de industrializare a crescut cu aproximativ 15% anual; fluxurile IED întreþãrile industrializate au crescut cu aproape acelaºi procent. La sfârºitul deceniului,valoarea cumulatã a IED se ridica la sute de miliarde de dolari. Cea mai mare parte aacestor investiþii se regãseau în industria tehnologiilor de vârf, cum ar fi cea a automo-bilelor sau a tehnologiei informaþiei.

Aceste aprecieri generale trec totuºi cu vederea anumite aspecte demne de remarcatale IED ºi ale activitãþilor CMN. În ciuda faptului cã se bate multã monedã pe globalizareacorporatistã, IED sunt de fapt foarte strict concentrate ºi foarte inegal distribuite pe glob.


Majoritatea IED se regãsesc în Statele Unite, China ºi Europa Occidentalã, pentru cãsunt atrase de pieþele vaste sau pe cale de a deveni vaste. În þãrile mai puþin dezvoltate,cu câteva remarcabile excepþii, IED sunt modeste. În afarã de câteva þãri latino-americane(mai ales în sectorul automobilelor din Brazilia ºi Mexic), cele mai multe dintre IED înþãrile în curs de dezvoltare se orienteazã spre noile pieþe din Asia de Est ºi de Sud-Est,mai ales spre China. În realitate, globalizarea corporatistã se referã doar la câteva þãri.

În ciuda acestei naturi limitate a globalizãrii corporatiste, CMN ºi IED constituieelemente esenþiale ale economiei globale. Importanþa tot mai mare a CMN a modificatprofund structura ºi funcþionarea economiei globale. Firmele gigant ºi strategiile lorglobale au devenit determinanþi centrali ai fluxurilor comerciale, ai localizãrii industriilorºi ai altor activitãþi economice din întreaga lume. Majoritatea investiþiilor merg cãtresectoarele intens capitalizate ºi intens tehnologizate. Aceste firme au devenit un elementcentral al expansiunii fluxurilor tehnologice atât în economiile industrializate, cât ºi încele în curs de industrializare. Ca urmare, firmele multinaþionale au ajuns extrem deimportante pentru bunãstarea economicã, politicã ºi socialã a multor naþiuni. Deþinândcontrolul asupra unei mari pãrþi din investiþiile mondiale de capital ºi tehnologie, precumºi asupra accesului la pieþele globale, aceste firme au devenit actori principali nu doar îneconomia internaþionalã, ci ºi în politicã, ceea ce a determinat reacþii violente în multe þãri.

Globalizarea economicã a fost determinatã de anumite schimbãri politice, economiceºi tehnologice. Compresia timpului ºi a spaþiului, datoratã progreselor din comunicaþii ºitransporturi, a redus în mare mãsurã costurile comerþului internaþional ºi, în general, subconducerea Statelor Unite, atât þãrile industrializate, cât ºi cele mai puþin industrializate

Figura 1.2. Tendinþe ale globalizãrii: Fluxuri de comerþ ºi de investiþii (1970 = 100).Sursa: Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OCDE)


au luat o serie de iniþiative menite sã reducã barierele impuse comerþului ºi investiþiilor.Cele opt runde de negocieri comerciale multilaterale, desfãºurate în cadrul AcorduluiGeneral pentru Tarife ºi Comerþ (GATT), principalul forum pentru liberalizarea comerþului,au dus la reducerea semnificativã a barierelor comerciale. Începând cu jumãtatea anilor �80,America Latinã, Asia-Pacific ºi alte þãri în curs de dezvoltare au iniþiat ºi ele reformeimportante spre a-ºi reduce barierele comerciale, financiare sau de altã naturã. Tot maimulte firme ºi-au construit strategii economice globale spre a profita de aceste noi evoluþii.

Eliminarea restricþiilor asupra capitalului ºi orientarea cãtre un sistem financiarglobal, precum ºi renunþarea la restricþiile impuse IED au contribuit ºi ele la accelerareamiºcãrii spre integrarea globalã ºi regionalã a serviciilor ºi producþiei. Atât în þãrileindustrializate, cât ºi în cele în curs de industrializare, rãspândirea ideilor favorabilepieþei a avut o puternicã influenþã asupra politicii economice de reducere a roluluistatului în economie. Colapsul economiei sovietice de comandã, eºecul strategiei Lumiia Treia de substituire a importurilor ºi convingerea din ce în ce mai proeminentã, înStatele Unite ºi în celelalte þãri industrializate, cã statul bunãstãrii a devenit un obstacolmajor în calea creºterii economice ºi a competitivitãþii internaþionale au facilitat accepta-rea pieþei libere ca soluþie la neajunsurile economice ale societãþii moderne. Reformeledrastice au dus la dereglementare, privatizare ºi la crearea unor economii naþionaledeschise. La sfârºitul anilor �90, dezbaterea asupra costurilor ºi beneficiilor globalizãriieconomice a devenit extrem de acerbã.

În acelaºi timp, deschiderea tot mai mare a economiilor naþionale, numãrul în creºtere alexportatorilor de bunuri prelucrate, creºterea mai rapidã a comerþului faþã de cea a producþieieconomice globale, precum ºi internaþionalizarea serviciilor au intensificat foarte multcompetiþia economicã internaþionalã. Creºterea proporþiei producþiei mondiale tranzacþionatepe pieþele internaþionale a fost însoþitã de o schimbare semnificativã a patternurilorcomerþului mondial. Multe dintre þãrile mai puþin dezvoltate s-au reorientat de la exportulde alimente ºi de mãrfuri la exportul de bunuri prelucrate ºi chiar de servicii. Aºa cumindicã figura 1.3, din 1965, ponderea economiilor în curs de dezvoltare în comerþulinternaþional a sporit considerabil. Bunurile prelucrate au început sã capete o pondere totmai mare în comerþul acestor þãri, în aceeaºi perioadã în care Statele Unite ºi alte economiiindustrializate se reorientau de la exportul de bunuri prelucrate la cel de servicii. Aceastãrestructurare a întregii economii globale este costisitoare din punct de vedere economic,dificilã din punct de vedere politic ºi produce deopotrivã câºtigãtori ºi perdanþi.

Intensificarea competiþiei globale în sectorul prelucrãtor, mai ales în domeniultehnologiilor de vârf, a fãcut ca economiile avansate sã fie tot mai preocupate decompetitivitatea internaþionalã ºi în special de competiþia produselor din þãrile în curs deindustrializare, cu costuri salariale reduse. La mijlocul anilor �90, prestigiosul ForumEconomic Mondial a relevat aceste preocupãri, recunoscând cã presiunea concurenþialãexercitatã de þãrile în curs de industrializare a determinat dezindustrializarea economiiloravansate. Aceste îngrijorãri au crescut pe mãsurã ce un numãr crescând de þãri dinAsia-Pacific încercau sã exporte spre a ieºi din criza economicã; în consecinþã, multegrupuri ºi mulþi lideri din economiile avansate au început sã fie neliniºtiþi de acest tip deconcurenþã ºi au declarat-o neloialã. Unii chiar ºi-au exprimat teama cã propriul lorstandard de viaþã ar putea scãdea pânã la nivelul celui din China. Alþii au spus cãintensificarea concurenþei din partea þãrilor în curs de industrializare a sporit nesiguranþalocurilor de muncã, ºomajul ºi inegalitatea veniturilor; îngrijorarea crescândã a accentuatpresiunea în favoarea protecþionismului comercial ºi a regionalismului economic.


Mai marea deschidere a economiei mondiale, apariþia unor noi puteri industriale ºiîncetinirea economicã globalã au contribuit la apariþia unui mare surplus de capacitãþi deproducþie într-o serie de sectoare industriale. Un exemplu edificator este industria deautomobile, care, ca ºi deþinerea unei linii aeriene naþionale, a fost mult timp consideratãun atribut esenþial al unei naþiuni suverane, precum ºi o sursã importantã de câºtiguripentru muncitorii din ramurã. Statele Unite, Japonia, multe þãri europene ºi unele þãri încurs de industrializare deþin capacitãþi industriale importante în ramura autovehiculelor.Evident cã multe dintre aceste firme trebuie sã fuzioneze sau chiar sã se închidã, pentrucã producþia globalã de automobile depãºeºte cererea realã; dintre cele circa optsprezecefirme mari pe plan mondial, vor supravieþui probabil, în cele din urmã, doar vreo ºapte.

Supracapacitatea globalã dintr-o serie de sectoare economice i-a fãcut pe unii observa-tori sã declare cã economia mondialã suferã de un exces de bunuri prelucrate sau de ceeace marxiºtii numesc �subconsum�; de aceea, în opinia multora, capitalismul globaltrece printr-o crizã sistemicã, iar depãºirea ei necesitã reforme structurale9. Desigur,globalizarea a fãcut necesare raþionalizarea ºi eliminarea surplusului de capacitãþi dinindustria automobilelor ºi din alte sectoare economice. Adaptarea va fi dureroasã ºi vaduce la numeroase concedieri, mai ales în rândul muncitorilor slab sau mediu calificaþi,care probabil nu vor putea sã-ºi gãseascã cu uºurinþã slujbe la fel de bine plãtite. Cu toateacestea, aºa cum a arãtat Paul Krugman, o mare parte a problemei �surplusului� sedatoreazã fricii exagerate de inflaþie în þãri ca Japonia ºi Germania, unde bãncile centraleacordã o mai mare prioritate stabilitãþii preþurilor decât creºterii economice10. În plus,

Figura 1.3. Cote din comerþul mondial. Cota þãrilor în curs de dezvoltare asiaticeîn comerþul internaþional a crescut mult dupã 1980, sporind importanþa globalã a þãrilorîn curs de dezvoltare în comerþul mondial. Notã: Europa de Est include (fosta) URSS.



aºa cum s-a mai întâmplat ºi în trecut, problema capacitãþii în exces din anumite sectoarese rezolvã de la sine, producþia reducându-se pânã la nivelul cererii. Dar, pânã va firezolvatã, aceastã chestiune va ridica mari probleme politice guvernelor naþionale ºieconomiei mondiale.

Deºi toatã lumea este de acord asupra importanþei pieþei ºi globalizãrii, existã oaprigã controversã privind rolul factorilor economici în determinarea chestiunilor econo-mice internaþionale ºi a ºansei cooperãrii de a prevala în faþa conflictului. Simplificândîntru câtva, în literatura de specialitate din America ºi din alte pãrþi, putem distinge douãºcoli de gândire, care s-au aplecat asupra acestei probleme. Pe prima o voi numi�orientatã spre piaþã�, datoritã accentului pe care îl pune pe pieþele libere ºi a angaja-mentului sãu pentru liberul schimb ºi scãderea semnificativã a rolului statului în economie.Cealaltã ºcoalã de gândire este mai eterogenã ºi, în lipsa unui termen mai potrivit, o voinumi �revizionistã�, datoritã accentului pe care îl pune pe conflictul economic, peprotecþionismul comercial ºi pe rolul determinant al statului în economie11.

Poziþia orientatã spre piaþã se bazeazã pe teoriile ºi prescripþiile de politicã publicãale ºtiinþei economice ºi susþine cã, dacã pânã nu demult politicile statelor puternice ºiale instituþiilor internaþionale au jucat un rol dominant în organizarea ºi funcþionareaeconomiei internaþionale, în secolul XXI pieþele libere ºi forþele economice vor determinaîn tot mai mare mãsurã economia internaþionalã. Cãderea comunismului, integrareacrescândã a pieþelor naþionale ºi eºecul politicilor economice motivate de considerenteinterne ale þãrilor mai puþin dezvoltate au determinat o tendinþã globalã cãtre adoptareaunor politici orientate spre piaþã (cum ar fi liberul schimb ºi creºterea bazatã pe exporturi)ºi cãtre o reducere drasticã a rolului statului în economie. Aºa cum observa ziarullondonez The Economist, de la prãbuºirea comunismului existã un acord general asuprafaptului cã nu existã o alternativã serioasã la capitalismul pieþei libere în organizareaeconomiei.

Alþii mai spun ºi cã lumea se îndreaptã spre o economie globalã fãrã graniþe politiceºi cu un grad mare de interdependenþã, care va încuraja prosperitatea, cooperareainternaþionalã ºi pacea în întreaga lume. Din aceastã perspectivã, o datã cu revenireatriumfalã la piaþa liberã ºi la idealurile laissez-faire ale secolului al XIX-lea, corporaþiileglobale vor fi cele care vor conduce organizarea producþiei internaþionale ºi maximizareabunãstãrii generale. Un corolar al acestui argument este cã sistemul economic ºi politicamerican a devenit un model pentru întreaga lume. Mai mult, Statele Unite, ca singurasuperputere veritabilã, va conduce restul lumii. Politica economicã globalã se va axa pemultilateralismul economic ºi pe întãrirea regulilor ºi instituþiilor internaþionale aleSistemului Bretton Woods. Conducerea americanã ºi Sistemul Bretton Woods reformatvor facilita cooperarea continuã între puterile economice dominante ºi vor asigura astfelfuncþionarea fãrã probleme a economiei globale.

Criticii revizioniºti ai globalizãrii prevãd o lume mãcinatã de conflicte economiceacute, la nivel naþional ºi internaþional. Considerând cã o economie mondialã deschisã vaproduce în mod sigur mai mulþi învinºi decât învingãtori, revizioniºtii spun cã pieþele ºicelelalte forþe economice, neîngrãdite, vor determina apariþia unor lupte acerbe întrenaþiuni, clase economice ºi grupuri de putere. Tabãra geoeconomicã din cadrul acesteiorientãri susþine (parafrazându-l pe strategul german Karl von Clausewitz) cã, mai alesîn producþie, competiþia economicã internaþionalã este o prelungire a politicii externe cualte mijloace. Mulþi dintre ei spun cã aceastã luptã globalã pentru cucerirea pieþei ºi


pentru supremaþie tehnologicã îºi va gãsi expresia în blocuri regionale concurente,dominate de una dintre cele trei puteri economice, iar blocul Uniunii Europene, condusde Germania, blocul Americii de Nord, condus de SUA, ºi cel al Asiei-Pacific, condusde Japonia, se vor bate pentru ascendenþa politicã ºi economicã.

Conform acestei poziþii, mai degrabã pesimistã, înfruntarea dintre comunism ºicapitalism a fost înlocuitã cu cea dintre forme rivale de capitalism ºi dintre sistemesociale reprezentate de blocuri economice regionale. Într-un articol îndrãzneþ scris în1991, Samuel P. Huntington argumenta cã, o datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece, Japoniaa devenit o �ameninþare la adresa securitãþii� Statelor Unite12. Mai târziu, într-o serie descrieri ºi mai provocatoare, Huntington spune cã agenda politicii mondiale va fi dominatã,o mare parte a secolului XXI, de conflictul dintre civilizaþii13. Alþi comentatori, având învedere tragicele evenimente din fosta Iugoslavie ºi din Uniunea Sovieticã, în anii 1990,susþin cã era conflictelor etnice ºi naþionaliste abia a început. Într-o lume încã sfâºiatã deambiþii naþionale divergente, în care factorii economici determinã în fapt soarta naþiunilor,mulþi cred cã economia internaþionalã va deveni tot mai mult un tãrâm al conflictelor.

Tehnologia, economia informaþiei ºi serviciile

Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi globalizarea economicã au coincis cu o nouã revoluþieindustrialã. Calculatoarele ºi economia informaþiei, a Internetului sau a cunoaºterii aduco schimbare în aproape toate aspectele economicului, politicului ºi socialului. Uniianaliºti susþin chiar cã decizia fatalã a liderilor sovietici de a reforma economia sovieticãînapoiatã s-a datorat, indirect, recunoaºterii faptului cã Uniunea Sovieticã era în urmaJaponiei ºi a Occidentului în privinþa acestor tehnologii. Devenind conºtienþi de impor-tanþa economiei informaþiei, o serie de cercetãtori au lansat teorii ambiþioase ce preziceautraiectoria chestiunilor sociale în secolul ce avea sã vinã14. Deºi aceste teorii conþin uneleintuiþii interesante, consecinþele pe termen lung ale economiei informaþiei ºi calcula-toarelor vor rãmâne neclare timp de mai multe decenii, în viitor.

Cei mai mulþi observatori cred cã economia informaþiei ºi puterea de calcul au dateconomiei mondiale un impuls asemãnãtor cu cel dat cândva de descoperirea energieiaburului, a electricitãþii sau a petrolului. La mijlocul secolului al XVIII-lea, cândstimulentul oferit de prima transformare industrialã se epuizase, o altã revoluþie tehno-logicã a împins economia mondialã cãtre un alt nivel. Revoluþia industrialã bazatã pefolosirea energiei aburului ºi-a trãit momentul de glorie în ultimele decenii ale secoluluial XIX-lea, iar aburul a fost înlocuit de petrol ºi electricitate. Epoca de glorie a petrolului,la rândul ei, s-a terminat în ultimele decenii ale secolului XX, iar rata creºterii economiceºi a productivitãþii a scãzut, mai ales în Statele Unite ºi Europa Occidentalã. O datã cutrecerea acestor economii de la era petrolului la cea a informaþiei, unii afirmã cã s-anãscut un nou model economic, bazat pe calculatoare, globalizare economicã ºi restructu-rare corporatistã, ºi cã acestea au fost elementele care au stat la baza succesuluiexcepþional al economiei americane în anii �90.

Pãrerile economiºtilor sunt foarte împãrþite în ceea ce priveºte întrebarea dacã putereade calcul reprezintã sau nu o revoluþie tehnologicã de acelaºi calibru cu cea a energieiaburului, petrolului sau electricitãþii. Unii economiºti spun cã este greu de gãsit o dovadãconvingãtoare cã informatica a accelerat în mod semnificativ rata creºterii economice ºi


a productivitãþii. Ei susþin cã puterea de calcul nu a transformat economia ca întreg lanivelul la care au fãcut-o energia aburului sau cea electricã, de a produce schimbãri înfiecare aspect al economicului ºi socialului. În ciuda investiþiilor masive în calculatoareºi în tehnologiile asociate lor, calculatoarele ºi perifericele reprezintã încã doar un micprocent al capitalului fix nonrezidenþial net. Cu toate acestea, un numãr tot mai mare deeconomiºti cred, dimpotrivã, cã investiþiile în calculatoare ºi tehnologii ale informaþieiîncep sã aibã un impact important asupra productivitãþii ºi a economiei în general. Însprijinul acestei poziþii, istoricul economiei Paul David arãta cã impactul pe termen lungal calculatoarelor ºi tehnologiei informaþiei nu poate fi determinat cu precizie înainte dea trece o bunã parte a secolului XXI. La urma urmei, ne reaminteºte David, comer-cializarea electricitãþii a avut nevoie de aproape 40 de ani (1880-1920) pentru ca sãafecteze creºterea economicã ºi schimbarea socialã într-o mãsurã vizibilã. Determinareaacestei chestiuni este îngreunatã ºi de dificultatea de a mãsura creºterea productivitãþii,mai ales în industria serviciilor, care reprezintã în acest moment 70% din economiaamericanã.

Dacã economia informaþiei nu va da naºtere unei creºteri semnificative a producti-vitãþii, este foarte puþin probabil ca rata dezvoltãrii economice din þãrile industrialeavansate sã continue sã creascã în ritm susþinut. În Statele Unite, creºterea relativ micãa productivitãþii care a urmat primilor ani din deceniul al optulea a determinat stagnareasalariilor. Se discutã foarte mult dacã în anii �90 se poate vorbi de o creºtere semnificativãa ratei totale a productivitãþii americane. În Europa Occidentalã, încetinirea creºteriiratei productivitãþii a dus la stagnarea economiei. Asemenea circumstanþe, de regãsit peambele maluri ale Atlanticului, au dat apã la moarã protecþionismului comercial ºi i-aufãcut pe mulþi sã creadã cã economia informaþiei ºi a calculatoarelor este mai degrabã ocauzã decât o soluþie pentru problemele economice. Aceastã teamã se leagã ºi deîngrijorarea tot mai mare faþã de concurenþa exercitatã de economiile din Asia-Pacific, cuo uriaºã forþã de muncã, disciplinatã ºi ieftinã. Mulþi muncitori ºi funcþionari din Vest seconsiderã prinºi între scãderea cererii pentru munca lor, din cauza folosirii largi acalculatoarelor, ºi creºterea numãrului mondial al muncitorilor, datoratã intrãrii Chineiºi a celorlalte economii din Asia de Est în economia mondialã.

Indiferent dacã s-a produs sau nu o adevãratã revoluþie tehnologicã bazatã pe putereade calcul, schimbãrile tehnologice provocate de ea au avut un impact major asupraeconomiei mondiale; dintre acestea, enumerãm în continuare pe cele mai importante15:

1. Creºterea ritmului inovaþiei tehnologice. În numeroase domenii, cum ar fi biotehno-logia, microelectronica, telecomunicaþiile ºi noile materiale, a avut loc o adevãratãavalanºã de evoluþii ºtiinþifice ºi tehnologice. În ultimii 30 de ani au apãrut mai multedescoperiri decât în cele cinci milenii anterioare. ªi sunt anumiþi factori cãrora paresã li se datoreze în mod special aceastã accelerare a dezvoltãrii tehnologice. Dintre eiamintim progresele importante în cercetarea ºtiinþificã fundamentalã ºi costurile multmai reduse ale utilizãrii cunoaºterii, ambele datorate folosirii calculatorului. Costurilestocãrii ºi transmiterii cunoºtinþelor au scãzut cu aproape 20% pe an, timp de 40 deani; comparativ, diminuarea preþurilor energiei rezultatã în urma revoluþiei industrialea fost de doar 50% pe o perioadã de 30 de ani. Intensificarea competiþiei internaþionaledintre marile puteri a stimulat inovaþiile ºtiinþifice ºi tehnologice, iar accelerarearitmului schimbãrii a fãcut ca tehnologia sã devinã factorul-cheie al creºterii economiceºi competitivitãþii internaþionale.


2. Aria largã de aplicabilitate a noilor tehnologii. Tehnologiile mai noi, mai ales dininformaticã ºi electronicã, sunt relevante pentru o gamã largã de procese economiceºi de alte activitãþi din multe sectoare ale economiei. Controlul proceselor, automati-zarea ºi procesarea datelor revoluþioneazã atât producþia, cât ºi serviciile din oriceeconomie industrializatã; iar în toate aceste sectoare a scãzut cererea pentru forþa demuncã necalificatã sau slab calificatã.

3. Scurtarea duratei ciclurilor de viaþã ale proceselor ºi produselor. Durata ciclurilortehnologice de viaþã ale produselor ºi proceselor de producþie s-a scurtat dramatic;adicã este mult mai mic intervalul de timp care se scurge între inventarea unui nouproces sau produs, comercializarea lui ºi difuzarea tehnologiei respective înspreconcurenþii interni sau externi. Aceastã compresie a timpului a determinat la rândulei un mai mare grad de internaþionalizare a descoperirilor tehnologice ºi a dus la noistrategii competitive, precum alianþe strategice ºi tehnologice tot mai extinse întrecorporaþiile multinaþionale din multe þãri.

Dacã este evident faptul cã evoluþiile tehnologice au implicaþii în chestiunile econo-mice interne ºi internaþionale, natura ºi importanþa acestor implicaþii rãmân extrem decontroversate. Unii critici ai tehnologiei spun cã avansul tehnologic rapid are un impactdevastator asupra þãrilor puternic industrializate. Unii dintre aceºti �neoreacþionari�leagã viteza acestui progres de ºomajul tehnologic masiv ºi de �sfârºitul muncii�. Pe dealtã parte, majoritatea economiºtilor americani, ca reacþie la aceste îngrijorãri, spun cãele se bazeazã pe ideea greºitã cã, dacã munca este preluatã de maºini, vor fi mai puþineslujbe pentru oameni. Or, argumenteazã ei, adevãrul se aflã exact în partea opusã:progresul tehnologic înseamnã ºi va însemna în continuare locuri de muncã noi ºi maibune pentru toatã lumea.

Strâns legatã de dezvoltarea economiei informaþiei ºi una dintre cauzele fricii deºomajul tehnologic masiv este trecerea rapidã ºi dramaticã de la producþie la servicii(financiare, de software, vânzare cu amãnuntul etc.). Aceastã importantã transformares-a concretizat prin scãderea numãrului locurilor de muncã în sectorul prelucrãtor ºi princreºterea ponderii serviciilor în economie; o schimbare asemãnãtoare în distribuþialocurilor de muncã a avut loc la sfârºitul secolului al XIX-lea, o datã cu trecerea de lao economie bazatã pe agriculturã la una bazatã pe industrie. Dacã în 1960 sectorulprelucrãtor reprezenta 27% din produsul naþional brut (PNB) american, în 1998, procentulscãzuse la 15%. Aceastã schimbare nu se identificã neapãrat cu �dezindustrializarea�economiei, ci mai degrabã înseamnã cã acelaºi volum de produse poate fi obþinut cuajutorul unei forþe de muncã mai puþin numeroase ºi mai eficiente. Liderii acesteischimbãri au fost Statele Unite ºi Canada, în care, la sfârºitul acestui secol, trei sferturidin forþa de muncã se regãseºte în domeniul serviciilor; Japonia ºi Germania sunt multîn urmã. �Restrângerea� ºi �restructurarea� corporaþiilor, care au început în anii �90 înStatele Unite, sunt, cel puþin în parte, o consecinþã a acestei schimbãri capitale.

Trecerea de la o economie prelucrãtoare la o economie a serviciilor a fost, pentruStatele Unite, o experienþã durã; ºi probabil a fost ºi mai durã pentru Europa Occidentalãºi Japonia, din cauza rigiditãþii lor economice ºi instituþionale. Deºi, la sfârºitul anilor �80,mulþi critici au denunþat economia serviciilor ca fiind una a �bulinelor pentru hamburgeri�,aceastã caracterizare este rãuvoitoare. Este adevãrat cã orientarea tot mai accentuatã spreservicii a fãcut ca americanii sã fie tot mai nesiguri cu privire la locurile lor de muncã,


ºi mulþi dintre ei ºi-au pierdut într-adevãr poziþiile, bine plãtite, de pe liniile de asamblaresau din partea de mijloc a ierarhiei manageriale. Toate acestea au fragmentat forþa demuncã americanã ºi acelaºi lucru se va întâmpla ºi în alte economii industrializate. Pe dealtã parte însã, apariþia economiei serviciilor, propulsatã în mare mãsurã de revoluþiainformaticã, a crescut cererea ºi recompensa pentru educaþie ºi calificare ºi a scãzut, pede altã parte, cererea de muncitori necalificaþi ºi slab calificaþi, precum ºi venitul acestora.Cel mai important indicator al salariului unei persoane este dacã aceasta lucreazã sau nucu un calculator. Una dintre consecinþele acestui fapt este cã Statele Unite ºi alte þãriindustrializate importã ºi vor importa în continuare tot mai multe produse din þãrile cusalarii mici, în curs de industrializare, din Asia de Est ºi din alte pãrþi ale lumii. ªi, chiardacã Statele Unite au un uriaº surplus comercial în materie de servicii, creºtereaimporturilor sale de produse prelucrate a creat o controversã foarte aprinsã asupraimpactului globalizãrii asupra bunãstãrii muncitorului american.

Transferul puterii economice la nivel global

Un element important al transformãrii economiei mondiale a fost redistribuireaindustriei mondiale dinspre vechile puteri industriale � Statele Unite, Europa Occidentalãºi, mai puþin, Japonia � înspre Asia-Pacific, America Latinã ºi alte þãri în curs deindustrializare. Deºi aceste pieþe noi au mari dificultãþi economice începând din 1997,�baza� lor economicã este solidã, în special în Asia de Est; ele au rate ridicate deeconomisire ºi de investire, precum ºi o excelentã forþã de muncã, ceea ce le va ajutasã-ºi revinã într-o bunã zi. Deºi Statele Unite ºi alte þãri industrializate deþin încã o mareparte a avuþiei ºi industriei globale, ele sunt într-un declin relativ (nu absolut), în timpce þãrile în curs de industrializare, mai ales China, au devenit mai importante din punctde vedere economic de-a lungul epocii postbelice. Impactul crizei economice dinAsia-Pacific asupra economiei globale constituie o dovadã foarte clarã a dimensiuniloruriaºe ale schimbãrii care a avut loc.

În primele decenii postbelice, liderii politici ºi intelectualii din þãrile mai puþindezvoltate au denunþat þãrile capitaliste dezvoltate ca fiind �imperialiste� ºi �exploa-tatoare�. Teoria dependenþei acuzã politicile economiilor capitaliste avansate ºi corpo-raþiile multinaþionale pentru sãrãcia ºi subdezvoltarea acestor þãri. În încercarea de a seelibera de dependenþa faþã de þãrile dezvoltate, multe þãri în curs de dezvoltare, mai alesdin America Latinã, ºi-au închis pieþele pentru restul lumii ºi au promovat strategiinaþionale de substituire a importurilor, pentru a se putea susþine singure. Eforturile lorde a submina controlul þãrilor dezvoltate asupra economiei mondiale au atins punctulmaxim la mijlocul anilor �70, o datã cu încercarea eºuatã a unei coaliþii de þãri slabdezvoltate de a stabili o nouã ordine economicã internaþionalã. Pânã în anii �90, dinaceste eforturi s-a ales praful; multe dintre þãrile în curs de dezvoltare au ajuns sã aibãdatorii imense, guvernele lor se confruntau cu deficite bugetare imposibil de gestionat,iar economiile lor erau afectate de o ratã foarte ridicatã a inflaþiei, care descurajaactivitãþile economice productive ºi investiþiile strãine.

Cu toate acestea, pânã la începutul anilor �90, situaþia anumitor þãri în curs dedezvoltare s-a schimbat din nou în mod dramatic. Criza datoriilor, care afecta multedintre aceste þãri, s-a mai atenuat. Ele n-au mai insistat pe strategia substituirii importurilor


ºi au început sã implementeze politici structurale radicale de ajustare, pentru a-ºi reformaºi întãri economia. Reformele orientate spre piaþã se refereau la implementarea unorpolitici fiscale solide, la dereglementare ºi la reducerea drasticã a rolului statului îneconomie. Urmând exemplul noilor pieþe din Asia-Pacific, ºi alte naþiuni au început sã-ºideschidã economiile spre lumea din afarã ºi sã-ºi construiascã strategii de creºtere bazatepe exporturi. Soarta lor economicã schimbãtoare a dus la destrãmarea unitãþii lor politicedin trecut ºi la formarea unor grupuri regionale, cum ar fi Asociaþia Naþiunilor din Asiade Sud-Est (ASEAN) sau alianþele bazate pe interese economice, ca grupul Cairns alexportatorilor agricoli16. Majoritatea þãrilor mai puþin dezvoltate au eºuat totuºi în ceeace priveºte reforma ºi adaptarea la o economie globalã aflatã în schimbare.

Aºa cum aratã figura 1.4, începând cu ultimii ani ai deceniului al ºaptelea, �cei patrutigri� ai Asiei de Est (Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud ºi Taiwan) au devansat totrestul lumii în privinþa creºterii economice (6% pe an). ªi alte þãri din Asia de Est ºi deSud-Est, cum ar fi Malaiezia, Thailanda ºi Indonezia, au avut o creºtere rapidã. Cea maiimportantã schimbare intervenitã în echilibrul internaþional al puterii economice a fostindustrializarea zonei Asia-Pacific, mai ales a Chinei, care a devenit a doua sau a treiaeconomie a lumii ca mãrime (în funcþie de indicatorul aplicat). O serie de economii încurs de industrializare din aceastã zonã ºi-au dezvoltat industria automobilelor, a produ-selor electronice ºi alte industrii avansate (siderurgicã ºi chimicã, de exemplu), care audevenit apoi foarte competitive pe piaþa mondialã.

Deºi existã dispute cu privire la graniþele geografice ale regiunii, este evident cã lasfârºitul anilor �80 a început sã se contureze o economie distinctã a zonei Asia-Pacific(care includea Asia de Nord-Est, Asia de Sud-Est ºi sudul Chinei); în aceastã perioadã,regiunea a devenit cea mai dinamicã zonã din lume din punct de vedere economic,precum ºi un important exportator de produse industriale ºi de înaltã tehnologie. Pânã lacriza financiarã din 1997, succesul sãu economic a fost într-adevãr impresionant. De-alungul celor treizeci de ani care au precedat aceastã crizã, nivelul venitului pe cap delocuitor a crescut de zece ori în Coreea de Sud, de cinci ori în Thailanda ºi de patru oriîn Malaiezia, iar în Hong Kong ºi Singapore l-au depãºit chiar pe cel al unor þãri vesticeindustrializate.

În anii �80 ºi la începutul anilor �90, China a cunoscut un ritm accelerat al creºteriieconomice ºi al industrializãrii, devenind cel mai important membru al grupului econo-miilor în curs de industrializare rapidã. Economiile din ce în ce mai împletite ale Chinei,Hong Kong-ului ºi Taiwanului (adicã �Marea Chinã�) au devenit o forþã economicãimportantã a regiunii. Înainte de 1850, China ºi India erau cele mai mari economii dinlume ºi China îºi va relua probabil aceastã poziþie cândva, în secolul XXI. Dacã aceastãpredicþie se adevereºte, celelalte naþiuni din regiune, dar ºi din întreaga lume, vor trebuisã facã uriaºe eforturi de adaptare la un astfel de transfer al puterii economice. La fel deimportantã, dacã nu chiar mai importantã, este ºi extinderea capacitãþii militare a Chinei.Dacã avem în vedere ºi scãderea importanþei militare a Rusiei în Asia de Est, putemspune despre China cã a devenit o mare ºi imprevizibilã putere economicã ºi militarã.Indiferent dacã aceastã þarã îºi va putea menþine creºterea rapidã ºi opþiunile dejaasumate, puterea sa economicã ºi militarã din ce în ce mai mare va juca un rol esenþialîn Asia de Est, precum ºi în întreaga lume.

Relaþia dintre Asia-Pacific ºi Occident (adicã Statele Unite ºi Europa de Vest, înprincipal) este o chestiune importantã ºi deloc simplã, care afecteazã comunitatea


internaþionalã. Pentru multe companii ºi mulþi lideri politici din Vest, dezvoltareaeconomicã ºi bogãþia crescândã a Asiei de Est reprezintã o oportunitate economicãextraordinarã. Imaginea oamenilor de afaceri din Occident contemplând aceastã piaþãuriaºã care tot continuã sã creascã mã duce cu gândul la o glumã care circula la sfârºitulsecolului al XIX-lea: dacã fiecare chinez ºi-ar lungi hainele cu un centimetru, moriledin Manchester ar prospera pentru totdeauna. Dupã pãrerea criticilor globalizãrii, industria-lizarea regiunii Asia-Pacific ºi a altor economii în curs de dezvoltare vor duce la o�chinezificare� a standardelor de viaþã occidentale. Mulþi americani ºi europeni cred cã princoncurenþa sutelor de milioane de muncitori chinezi, indieni ºi mexicani prost plãtiþi seva ajunge la scãderea salariilor americanilor ºi la creºterea ºomajului în Europa de Vest.Aceasta seamãnã cu invocarea �pericolului galben� de cãtre împãratul Wilhelm. ªi totuºi,atât scenariul optimist, cât ºi previziunile cele mai sumbre se pot adeveri la fel de bine.

Deºi majoritatea economiºtilor considerã aceste temeri nefondate ºi subliniazã faptulcã asemenea transformãri au mai avut loc ºi în trecut ºi nu au periclitat prea multeconomiile mai dezvoltate, contestatarii globalizãrii spun cã aceastã situaþie este pericu-loasã, datoritã câtorva trãsãturi unice ºi foarte ameninþãtoare ale elanului industrial alregiunii Asia-Pacific ºi al altor þãri în curs de dezvoltare: (1) Din punct de vedere istoric,difuzarea industriei dinspre þãrile industrializate cãtre cele în curs de industrializare s-aprodus foarte rapid. Mai mult, nu doar industriile tradiþionale au migrat spre economiileîn curs de industrializare, dar ºi multe dintre tehnologiile avansate (de exemplu, electro-nica, dar ºi alte industrii tehnologic sofisticate), de care depind realizãrile economice aleOccidentului; ele au migrat spre Sud ºi au intensificat competiþia. (2) Progreseletehnologice din transporturi ºi comunicaþii au facilitat transferul tehnicilor de producþie

Figura 1.4. PNB per capita în cei �patru tigri�. Începând din 1960, PNB realîn cei �patru tigri� a crescut cu mai mult de 6% pe an.



de la economiile industrializate la cele în curs de industrializare. Rolul jucat de firmelemultinaþionale occidentale ºi japoneze a fost un subiect major de disputã în Statele Unite,Europa Occidentalã ºi chiar în Japonia; criticii acuzã strategiile globale ale acestorfirme de accelerare a difuzãrii tehnologiilor sofisticate, pentru cã ele au încercat sã-ºidezvolte competitivitatea internaþionalã prin îmbinarea forþei de muncã ieftine din Sudcu cele mai avansate tehnici de producþie din Nord. (3) Provocarea reprezentatã deaceastã transformare a producþiei pentru vechile economii industrializate a devenit ºi maiserioasã datoritã amplitudinii uriaºe a problemei. O datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece ºicu integrarea tot mai pronunþatã a economiei mondiale, miliarde de muncitori prostplãtiþi au intrat dintr-o datã în aria mondialã a muncii. Nici un fenomen de asemeneaamploare nu s-a mai întâmplat înainte. Aceºti muncitori sunt chiar gata sã renunþe labeneficiile costisitoare ale protecþiei sociale ºi la standardele de sãnãtate pe care lepretind muncitorii din Occident.

Majoritatea economiºtilor americani evitã pesimismul de tip �declinul Occidentului�sau �conflictul civilizaþiilor� ºi nu sunt de acord cu reluarea tezei �pericolului galben�.Într-un articol interesant, Paul Krugman respinge ideea cã dezvoltarea zonei Asia-Pacificreprezintã o ameninþare pentru Vest17. Succesul economic al acestor þãri se datoreazãmobilizãrii rapide a capitalului ºi a forþei de muncã, dar nu a dus la o creºteresemnificativã a nivelului productivitãþii naþionale. Eºecul în aceastã privinþã, scrieKrugman, relevã faptul cã succesul lor economic este ceva de moment (ca ºi cel alUniunii Sovietice dupã al doilea rãzboi mondial). În mãsura în care vor epuiza volumulde capital ºi forþã de muncã disponibil, creºterea economicã a acestor þãri îºi va încetiniritmul. Cu toate acestea, Krugman recunoaºte cã uriaºa rezervã de forþã de muncã aChinei va produce o creºtere economicã semnificativã de-a lungul mai multor decenii.

Industrializarea extraordinar de rapidã a zonei Asia-Pacific ºi afirmarea bruscã a multornaþiuni pe piaþa marilor exportatori a fãcut ca economia mondialã modernã sã se confrunte,pentru a cincea oarã, cu problemele cauzate de o redistribuire deloc neglijabilã a puteriiºi competitivitãþii economice la nivel internaþional. Cam acelaºi lucru s-a întâmplat cuapariþia spectaculoasã a Marii Britanii în urma revoluþiei industriale ºi a rãzboaielornapoleoniene; cu la fel de spectaculoasa emergenþã a Germaniei unificate ºi apoi aStatelor Unite, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX, ca economiimajore exportatoare de produse industriale; ºi, în fine, cu expansiunea fãrã precedent aexporturilor Japoniei în anii �70 ºi �80. Datoritã acestor transformãri profunde ale puteriieconomice ºi competitivitãþii internaþionale, tensiunile economice ºi politice s-au inten-sificat considerabil; ne confruntãm cu cãutarea unor þapi ispãºitori ºi cu acuzaþii de�practici comerciale neloiale�. Aºa cã putem spune acum, la trecerea în secolul XXI, cãridicarea economicã a Chinei ºi a regiunii Asia-Pacific reproduce tiparul din trecut.

Revoluþia demograficã

Pe termen lung, cel mai important element care a dus la transformarea economieimondiale este revoluþia demograficã, revoluþie ce comportã douã aspecte referitoare lamodificarea distribuþiei populaþiei în lume. Pe de o parte, toate þãrile industrializate aucunoscut o diminuare a creºterii populaþiei ºi o îmbãtrânire rapidã. Rata natalitãþii nueste, în nici una dintre naþiunile Europei Occidentale, suficient de mare pentru a asigura


menþinerea nivelului anterior al creºterii populaþiei; chiar ºi în Statele Unite, deºiafluxul de imigranþi a fãcut ca rata creºterii populaþiei sã fie mulþumitoare, ea traverseazãun declin. Japonia va trece ºi ea, la începutul secolului XXI, printr-o perioadã de declinevident al populaþiei. Pe de altã parte, avem de-a face cu o explozie a populaþiei, peaproape tot restul globului. Þãrile în curs de industrializare, de exemplu, sunt într-operioadã de expansiune masivã a populaþiei. Între 1950 ºi 1998, populaþia þãrilor în cursde dezvoltare a crescut cu 3 miliarde (de la 1,7 miliarde la 4,7 miliarde) ºi se aºteaptãca ea sã atingã 6,8 miliarde în 2025! Pânã la aceastã datã, China va avea, se pare, 1,5miliarde de locuitori, iar India ar putea ajunge, în secolul XXI, la douã miliarde. ªi încelelalte economii în curs de dezvoltare se aºteaptã o creºtere a populaþiei, nu chiar atâtde spectaculoasã, dar totuºi impresionantã. Aceastã schimbare demograficã va avea înmod sigur un impact profund asupra chestiunilor politice ºi economice globale.

Creºterea fãrã precedent a populaþiei din þãrile sãrace sau mai puþin dezvoltate constituieo provocare majorã. Problemele sãnãtãþii, ale degradãrii mediului înconjurãtor ºi aleinstabilitãþii politice vor devasta multe societãþi, iar dacã aceste societãþi nu-ºi vor îmbunãtãþipoziþia într-o economie globalã orientatã spre piaþã, atunci vor crea inevitabil armepentru a o distruge. Comunitatea internaþionalã trebuie sã ajute astfel de þãri sã devinãparte a economiei globale ºi sã facã tot posibilul sã ridice nivelul de trai al miliardelorde defavorizaþi ai soartei. Dezvoltarea economicã a þãrilor sãrace va necesita transferuriuriaºe de capital ºi tehnologie, precum ºi menþinerea pieþelor globale pentru exporturilelor. Cu toate acestea, dacã dezvoltarea economiilor înapoiate va fi încununatã de succes,aceasta va însemna ºi apariþia unor noi provocãri pentru economiile industrializate.

Creºterea populaþiei a dus la urbanizare, iar urbanizarea este istoric asociatã cu ocreºtere semnificativã a productivitãþii totale a factorilor unei economii. Aceasta înseamnãcã, în general, în ciuda costurilor ridicate ale urbanizãrii, productivitatea creºte substan-þial pe mãsurã ce se extind centrele urbane. Dimpotrivã, declinul populaþiei este asociatcu o ratã mai scãzutã a creºterii productivitãþii; iar îmbãtrânirea populaþiei implicã ocreºtere a cheltuielilor medicale ºi a celor legate de pensii. Cum rata creºterii producti-vitãþii determinã bogãþia ºi puterea unei societãþi, în secolul XXI se poate prevedea oprofundã transformare a distribuþiei globale a acestora, anume dinspre vechile spre noileputeri industriale. Preocuparea faþã de aceastã evoluþie pare deja sã-ºi facã simþitãprezenþa în politica Japoniei, Europei Occidentale ºi, într-o mãsurã mai micã, în ceaa Statelor Unite. Întãrirea poziþiei popoarelor europene, de pildã, într-o economieglobalã tot mai concurenþialã este unul dintre scopurile nedeclarate ale miºcãrii pentru oEuropã unitã.

Provocarea regionalismului economic

De la mijlocul anilor �80, tendinþa spre regionalismul economic a devenit o trãsãturãdefinitorie a economiei globale ºi a avut un impact major asupra formei pe care aceastaa luat-o. �Noul regionalism� (pentru a folosi un termen al lui Jagdish Bhagwati) diferãîn esenþã de miºcãrile regionaliste anterioare ale anilor �50 ºi �60 ºi are o importanþã multmai mare pentru economia globalã; singurul supravieþuitor al acestora a rãmas ComunitateaEconomicã Europeanã sau, aºa cum se numeºte acum, Uniunea Europeanã. Resuscitareatendinþei spre integrare regionalã este aproape universalã, în general încununatã de


succes, ºi a dus la o integrare tot mai pronunþatã a activitãþilor economice într-o serie deînþelegeri regionale specifice. O parte importantã a comerþului mondial se desfãºoarã încadrul unor grupãri regionale. Toate þãrile importante din punct de vedere economic, cucâteva excepþii, cum ar fi China, Japonia ºi Rusia, sunt membre ale unui bloc economicregional. Iar acest nou regionalism are implicaþii majore asupra economiei globale.

Noul regionalism a început în 1986 cu Actul Unic European (AUE), care a stimulatalte eforturi regionale de pe întregul glob, mai ales din partea Statelor Unite. Ca rãspunsla reticenþa Europei de a se alãtura Rundei Uruguay de negocieri comerciale, iniþiatã deamericani, la îngrijorarea tot mai mare a Statelor Unite faþã de faptul cã Europa s-arputea închide în ea însãºi ºi la nerãbdarea provocatã de încetineala negocierilor AcorduluiGeneral pentru Tarife ºi Comerþ (GATT), Statele Unite au decis sã promoveze AcordulNord-American de Liber Schimb (NAFTA). Fãrã îndoialã cã ºi ritmul lent al RundeiUruguay (1986-1993) a contribuit la rãspândirea acordurilor comerciale regionale. Multeþãri, temându-se cã în urma Rundei nu se va ajunge la nici un rezultat, s-au alãturatacordurilor de acest tip, care au proliferat în anii �80. Pânã la sfârºitul anilor �90 au luatfiinþã aproape o sutã de acorduri regionale, dintre care multe au fost negociate chiar în acestultim deceniu. Toþi membrii Organizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC), mai puþin Japonia,Hong Kong ºi Coreea, erau parte a unuia sau mai multor acorduri regionale formale.

Paºii succesivi fãcuþi spre integrarea Europei Occidentale au înãsprit restricþiilecomerciale pentru cei care nu erau membri ºi au provocat reacþia americanilor, care s-aconcretizat în noile negocieri comerciale multilaterale din cadrul GATT. Rundele Dillon(1960-1961) ºi Kennedy (1963-1967) au slãbit semnificativ restricþiile impuse prin creareaComunitãþii Economice Europene (Piaþa Comunã), iar Runda Tokyo (1973-1979) aconstituit o reacþie la prima lãrgire a Comunitãþii. Când a devenit evident cã Actul UnicEuropean va crea o piaþã vest-europeanã unicã ºi, poate, închisã ºi cã europenii se voropune unei noi runde de negocieri, Statele Unite au început sã susþinã dezvoltareaNAFTA. La rândul ei, în mare mãsurã ca reacþie la evoluþiile regionale europene ºiamericane, Japonia ºi-a intensificat eforturile de a crea o economie regionalã subconducerea ei în Asia-Pacific. Iar în America Latinã, Argentina ºi Brazilia au înfiinþat,în 1991, un bloc regional sud-american (Mercosur).

Pe mãsurã ce tot mai multe þãri în curs de dezvoltare ºi-au liberalizat economia pentrua creºte eficienþa ºi au renunþat la strategiile de substituire a importurilor, ºi ele auînceput sã realizeze avantajele acordurilor regionale, care ar fi putut promova economiide scarã pentru industriile lor ºi ar fi putut constitui un element de echilibru faþã deregionalizarea din Europa ºi America de Nord. Extinderea orientãrii cãtre regionalismuleconomic poate fi vãzutã ca o reacþie la ceea ce analiºtii politici numesc �dilemasecuritãþii�, fiecare grupare regionalã tinzând sã-ºi întãreascã propria poziþie competitivãîn raport cu celelalte regiuni.

Noul regionalism a promovat integrarea regionalã atât a serviciilor (finanþe, industriileinformaþiei etc.), cât ºi a producþiei. Dacã regionalismele anterioare apãruserã în principalsub forma liberalizãrii comerþului, prin uniuni vamale ºi zone de liber schimb, regionali-zarea anilor �90 a fost însoþitã de forme financiare, de producþie ºi alte forme de integrareeconomicã. În Europa, America de Nord ºi Asia-Pacific s-au creat grupãri ale corpora-þiilor regionale ºi reþele de producþie conduse de firme multinaþionale. Regionalismul areastfel un impact tot mai puternic asupra chestiunilor economice naþionale, regionale ºiinternaþionale. Atât forþele pieþei, cât ºi politicile guvernamentale au dus la regionalizarea


economiei mondiale ºi i-au fãcut pe unii sã se teamã cã aceasta s-ar putea scinda în maimulte blocuri rivale, având în centru trei economii dominante.

Deºi nu existã o explicaþie unicã a regionalismului economic, fiecare miºcare regionalãse supune atât considerentelor politice, cât ºi celor economice, importanþa lor relativãvariind de la o regiune la alta. Tendinþa de integrare a Europei Occidentale a fostmotivatã în primul rând politic, regionalismul nord-american a avut o motivaþie mixtã,iar cel din Asia-Pacific a fost determinat în principal, dar nu în totalitate, de considerentede piaþã. Pentru integrarea europeanã, esenþialã a fost atingerea obiectivelor politice,adicã încetarea rivalitãþii franco-germane ºi crearea unei entitãþi politice care sã ridicerangul internaþional al acestei regiuni. Instituirea unei zone de liber schimb în Americade Nord a fost rezultatul integrãrii fireºti a celor trei economii pe baza forþelor pieþei, darnu au lipsit nici motivaþiile politice, cum ar fi întãrirea poziþiei Americii de Nord înraport cu Europa Occidentalã ºi reducerea fluxului de emigranþi ilegali mexicani dinStatele Unite; iar în Asia-Pacific, deºi forþele pieþei au fost factorul principal care adeterminat integrarea economiilor din regiune, elementul politic ºi iniþiativele politiceconcrete ale Japoniei au jucat, ºi ele, un rol deloc neglijabil.

Toate acordurile regionale sunt rezultatul eforturilor de cooperare ale statelor implicate,menite sã promoveze atât obiectivele lor economice ºi politice naþionale, cât ºi pe celecolective. Regionalismul economic reprezintã o reacþie a statelor-naþiune la problemelepolitice comune, dar ºi la o economie globalã cu un grad mare de interdependenþã. Învreme ce economia internaþionalã devenea tot mai integratã, grupãrile regionale de stateºi-au accentuat cooperarea, cu scopul de a-ºi întãri autonomia, de a-ºi îmbunãtãþi poziþiade negociere ºi de a-ºi atinge ºi alte obiective economice ºi politice. De fapt, regio-nalizarea este mai degrabã o sumã a preocupãrilor ºi ambiþiilor naþionale decât oalternativã la un sistem internaþional centrat pe stat.

Marile puteri au inclus regionalismul economic în strategiile pe care le concep pentrua-ºi mãri câºtigurile relative ºi a se proteja de ameninþãrile externe la adresa bunãstãriilor economice ºi a securitãþii naþionale, dar ºi pentru a profita de beneficiile uneieconomii globale în expansiune. Aceastã evoluþie reflectã convingerea liderilor economiciºi politici conform cãreia competiþia economicã a devenit un punct central al politiciimondiale. În plus, competiþia economicã internaþionalã trebuie sã dispunã de pieþeinterne extinse, care sã permitã firmelor naþionale sã atingã economii de scarã. Pentru asupravieþui ºi a prospera într-o lume nesigurã ºi aflatã într-un proces de schimbarerapidã, fiecare stat în parte ºi grupurile de state se adapteazã la modificãrile mediuluieconomic, tehnologic ºi politic, aºa cum au mai fãcut-o de atâtea ori ºi în trecut. Statelereacþioneazã la globalizarea tot mai concurenþialã ºi ameninþãtoare, formându-ºi sauextinzându-ºi alianþele economice regionale sub conducerea uneia sau mai multor mariputeri economice.

Scopul Tratatului Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht, 1991) a fost acela dea crea o Uniune Europeanã unificatã din punct de vedere economic ºi politic, care sã fieegalã ca putere economicã cu Japonia ºi Statele Unite. Statele Unite, Mexicul ºi Canadaau ratificat NAFTA cu scopul de a crea o economie integratã nord-americanã puternicãºi, poate, chiar una a întregii emisfere vestice. În Asia-Pacific, Japonia a încercat ºi easã-ºi întãreascã poziþia pe plan mondial, creând o economie regionalã. Aceste treimiºcãri cãtre integrarea regionalã ºi relaþiile dintre ele au un impact profund asupranaturii ºi structurii economiei globale.


La începutul secolului XXI, eliminarea tensiunii dintre globalizarea economicã ºiregionalizarea economicã a devenit extrem de importantã pentru sãnãtatea economieiglobale. Economiºtii americani considerã, în general, cã globalizarea economicã vatriumfa în cele din urmã asupra regionalismului ºi argumenteazã cã dupã al doilea rãzboimondial s-a produs o miºcare ireversibilã spre o interdependenþã globalã. Ei cred cãeconomia globalã este condusã de forþe economice ºi tehnologice inexorabile spre unnivel ºi mai mare de integrare, iar tendinþele de integrare regionalã nu fac decât sãconstruiascã blocuri ce constituie pãrþi ale unei economii globale mai extinse ºi fãrãgraniþe. Acest proces general de integrare economicã ºi globalizare a fost din când încând perturbat de forþe iraþionale, atunci când interesele înguste ameninþate au fãcut apella pasiunile naþionaliste ºi ºi-au asigurat protecþia. Unii spun totuºi cã, în timp, logicainerentã a eficienþei economice va prevala, iar naþiunile îºi vor continua drumul spreglobalizare. Aºa cum sublinia C. Fred Bergsten, deºi aproape toate þãrile au încercat laun moment dat sã reziste presiunilor pieþei internaþionale, astfel de încercãri pot aveasucces doar parþial ºi doar pentru scurt timp18. Aºa cã, oricât s-ar strãdui, naþiunileºi regiunile n-au pânã la urmã nici o ºansã sã scape de forþele inexorabile ale unifi-cãrii globale.

O micã parte a economiºtilor, precum ºi alþi observatori au în vedere un alt scenariu,susþinând cã sfârºitul Rãzboiului Rece ºi intensificarea competiþiei economice globalevor duce la fragmentarea economiei internaþionale în blocuri regionale, structurate înjurul marilor puteri economice. Mai mult, cum acordurile regionale sunt motivate atâteconomic, cât ºi politic, este foarte probabil ca ele sã fie supuse unor presiuni protecþio-niste. Iar unii spun chiar cã acorduri precum NAFTA ºi UE au capacitatea de a-ºi folosiputerea de piaþã ºi de a implementa tarife optimale sau politici comerciale strategice,mãrind astfel beneficiul comercial al propriilor membri, în dauna celorlalþi. La acestease mai adaugã ºi faptul cã înþelegerile politice ºi distributive care fac posibil, din punctde vedere politic, acordul regional nu pot fi anulate cu uºurinþã. În cazul NAFTA,beneficiile câºtigate de producãtorii americani, mexicani ºi canadieni de automobile ºicomponente auto fac puþin probabilã în viitorul apropiat deschiderea pieþei nord-ame-ricane pentru comerþul liber în aceste sectoare. Într-o lume în care rivalitãþile naþionale,competiþia oligopolisticã ºi intervenþia statului prevaleazã asupra pieþelor libere ºideschise, liberalizarea comerþului global poate merge doar pânã aici.

O a treia poziþie, la care subscriu ºi eu, susþine cã economia mondialã este supusãunui proces dialectic. Nu existã o evoluþie liniarã, la sfârºitul cãreia forþele integrãriieconomice globale vor triumfa asupra naþionalismului ºi regionalismului economic, darnici nu se poate spune cã lumea se va diviza în blocuri regionale. Susþinãtorii acestuicurent se aºteaptã ca globalismul ºi regionalismul economic sã devinã complementare.Dupã cum spunea un cercetãtor, aceste evoluþii aparent contradictorii reflectã, de fapt, olume în care statele se folosesc de acordurile regionale pentru a încerca sã controleze laacest nivel ceea ce nu au reuºit la nivel naþional sau multilateral19. Statele-naþiune, aºacum au mai fãcut-o ºi în trecut, se adapteazã acum mediului economic, tehnologic ºipolitic aflat într-o rapidã schimbare, fãcând eforturi pentru a supravieþui ºi prospera.


Managementul economiei globale

Managementul economiei internaþionale a devenit mai important ºi mai dificil datoritãglobalizãrii ºi tulburãrilor economice la nivel global de la sfârºitul anilor �90. Integrareatot mai accentuatã a lumii de cãtre forþe puternice, economice ºi tehnologice i-a fãcut pecei mai mulþi observatori sã creadã cã economia mondialã a devenit instabilã sau chiarcã a scãpat de sub control. O reflectare extremã ºi totuºi reprezentativã a acestei poziþiio regãsim într-un articol din New York Times Magazine, scris în 1998 de un fostfuncþionar al Trezoreriei americane (Ministerul de Finanþe), unde se aratã cã piaþa adevenit principala autoritate internaþionalã; piaþa este chiar mai semnificativã decâtputerea militarã sau influenþa politicã ºi, când acþioneazã împotriva unei naþiuni, poateprovoca schimbãri pânã atunci de neconceput20. Deºi autorul acestui articol, Roger C.Altman, considerã cã globalizarea poate stimula rãspândirea democraþiei, el avertizeazãcã existã un aspect recent al acesteia, care poate fi destul de înspãimântãtor ºi a fost scosla luminã de criza financiarã din Asia de Est. Indiferent dacã suntem sau nu de acord cuceea ce Altman descrie ca aspecte bune ºi rele ale globalizãrii, trebuie sã acceptãmafirmaþia sa � durã, dar adevãratã � cã integrarea economiei mondiale a fost mult mairapidã decât dezvoltarea capacitãþii de a asigura managementul acestor noi forþe economiceºi tehnologice. ªi multe din aceste neajunsuri, dacã nu toate, au apãrut, aºa cum spuneaPaul Krugman, datoritã faptului cã economia globalã este doar parþial integratã; altfelspus, integrarea economicã a depãºit-o cu mult pe cea politicã.

La Conferinþa de la Bretton Woods s-au stabilit o serie de reguli internaþionale (sau�regimuri internaþionale�, cum le numesc specialiºtii) care sã guverneze comerþulinternaþional ºi problemele monetare. Deºi sistemul a funcþionat efectiv în primeledecenii ale epocii postbelice, managementul devenea din ce în ce mai dificil, pe mãsurãce globalizarea sporea gradul de integrare a economiilor naþionale, iar regionalismuleconomic începea sã fragmenteze economia mondialã în anii �80. Conducerea economieiinternaþionale a devenit încã ºi mai dificilã ca urmare a faptului cã poziþia de lider aStatelor Unite nu mai era deloc clarã, alianþa antisovieticã slãbise mult, iar cetãþeniiþãrilor industrializate începuserã sã fie tot mai îngrijoraþi de consecinþele intensificãriicompetiþiei economice asupra locurilor de muncã ºi a salariilor.

În realitate, au existat doar douã perioade de guvernare efectivã a economiei mondiale,care au fost, de altfel, ºi cele mai prospere perioade din toate timpurile. Prima cuprindecâteva decenii dinaintea primului rãzboi mondial; însã izbucnirea rãzboiului a pus capãtacestei remarcabile perioade. Dupã dezastrul deceniilor trei ºi patru, a urmat o a douaerã a prosperitãþii economice, imediat dupã terminarea celui de-al doilea rãzboi mondial.Aceastã perioadã de creºtere economicã rapidã (cel puþin pentru Statele Unite ºi EuropaOccidentalã) s-a încheiat prin stagflaþia din anii �70. Ea nu s-a mai repetat, în ciuda�vremurilor bune� pe care le-au cunoscut Statele Unite în anii �90. Aceste douã epoci decreºtere economicã neobiºnuitã ºi stabilitate internaþionalã au fost caracterizate printr-ocoincidenþã între interesele marilor puteri ºi necesitatea de a crea ºi menþine o economiemondialã liberalã. Marea Britanie, în prima perioadã, ºi Statele Unite, în cea de-a doua,au vrut ºi au putut sã-ºi foloseascã puterea ºi exemplul pentru a guverna eficient economiamondialã. Cu toate acestea, condiþiile în care au guvernat aceste douã puteri economicedominante sau hegemonice au fost cu totul diferite.


În deceniile care au precedat primul rãzboi mondial, sarcina guvernãrii economieimondiale era modestã, pentru cã ºi scopul activitãþii economice era modest. Remarcabilaperioadã dintre 1880 ºi 1914 a reprezentat un adevãrat punct culminant al liberuluischimb ºi al acelui laissez-faire economic; piaþa liberã ºi globalizarea economicã auatins cote nemaivãzute nici înainte, nici de atunci încoace. Abrogând legile cerealelor (1846),britanicii ºi-au manifestat opþiunea pentru liberalizarea comerþului, pe care au întãrit-omai apoi printr-o serie de tratate bilaterale. Sistemul monetar internaþional, bazat peEtalon-Aur clasic, oferea stabilitatea preþurilor ºi stabilitate monetarã. Cum ºi majoritateacelorlalte þãri se raportau la acelaºi Etalon-Aur, Banca Angliei putea controla economiamondialã crescând sau scãzând ratele dobânzilor. Creºterea economicã, locurile demuncã ºi investiþiile din întreaga lume variau în funcþie de deciziile luate de �The OldLady of Threadneedle Street� (Banca Angliei), iar exporturile imense de capital britanicau contribuit în mare mãsurã la dezvoltarea ºi unificarea economiei mondiale. Atunci secredea cã piaþa este guvernatã de legi economice obiective, aflate dincolo de putereaguvernelor. Aceastã viziune avea însã sã se schimbe dramatic o datã cu Marea Depresiunedin anii �30 ºi cu apariþia economiei keynesiene.

În deceniul al patrulea, statele puternice ºi grupurile de interese interne (atât marilefirme, cât ºi sindicatele), nemaidorind sã lase economia în voia pieþei, au abandonatideea de laissez-faire, iar guvernele naþionale au început sã joace un rol tot mai importantîn ceea ce priveºte comerþul internaþional. Deºi apariþia unor factori puternici � state ºiactori interni � ar fi trebuit sã determine un management mai pozitiv ºi mai sigur aleconomiei mondiale, acest lucru nu s-a întâmplat. Marea Depresiune a anilor �30,fragmentarea economiei mondiale în douã blocuri politice ºi economice ºi izbucnireacelui de-al doilea rãzboi mondial au împiedicat gãsirea unei soluþii, pânã când StateleUnite ºi-au asumat, dupã terminarea rãzboiului, rolul de lider.

O datã asumat acest rol, a fost pus în funcþiune Sistemul Bretton Woods, s-a promovatliberalizarea comerþului prin intermediul Acordului General pentru Tarife ºi Comerþ(GATT), iar dolarul s-a afirmat la nivel mondial, devenind o importantã sursã destabilitate monetarã internaþionalã. Cu toate acestea, începând cu deceniul al ºaptelea,calitatea conducerii exercitate de SUA s-a deteriorat. Principiile fundamentale aleSistemului Bretton Woods au fost grav afectate ca urmare a respingerii sistemuluicursurilor de schimb fixe de cãtre Administraþia Nixon în 1971, a orientãrii Americiicãtre un nou protecþionism la mijlocul deceniului opt, a trecerii semnificative de lamultilateralism la o politicã economicã externã multivalentã (multitrack), realizatã deAdministraþia Reagan la mijlocul anilor �80, precum ºi a geoeconomiei ºi a politicilorcomerciale strategice agresive ale Administraþiei Clinton. Dupã încheierea RãzboiuluiRece, Statele Unite ºi aliaþii lor au început sã se orienteze spre politici mai înguste ºi sãpunã accentul mai degrabã pe soluþiile regionale ale problemelor economice decât pecele globale. Începând de la mijlocul deceniului al nouãlea, vest-europenii s-au concentratîn special asupra procesului unificãrii economice ºi monetare a Europei. Pe plan intern,tot mai mulþi americani, vest-europeni ºi alþii au început sã-ºi manifeste îndoielile în faþacosturilor liberului schimb, a evoluþiilor financiare neregulate ºi a lipsei de scrupule acorporaþiilor multinaþionale.

Toate acestea au fãcut ca problema guvernãrii sau a managementului economieiglobale sã fie pusã din nou pe tapet, ceea ce a dat naºtere unei întrebãri ºi mai adânci:care este, de fapt, scopul guvernãrii? În timpul Rãzboiului Rece, scopul economiei


mondiale era sã întãreascã economiile alianþei antisovietice ºi unitatea politicã dintreStatele Unite ºi aliaþii lor. Deºi economia globalã � sau cel puþin economiile din afarablocului sovietic � se baza pe principii economice ca liberul schimb ºi (dupã jumãtateaanilor �70) libera circulaþie a capitalurilor, aceste principii erau încãlcate ori de câte oriera necesar pentru a se conforma scopului politic al întãririi economiilor aliaþilor ºi alcoeziunii alianþei antisovietice. Un exemplu notabil este formarea Comunitãþii EconomiceEuropene prin Tratatul de la Roma (1957), care constituia o violare a principiuluinediscriminãrii ºi a spiritului articolului XXIV (cel puþin) al GATT privind acordurileeconomice regionale. Acum, când acordurile economice regionale au devenit mai degrabãregula decât excepþia, este mai important ca oricând sã se determine un nou scop aleconomiei globale din secolul XXI, precum ºi principiile pe care ea ar trebui sã se bazeze.

Mulþi, dacã nu majoritatea oficialilor, liderilor de afaceri ºi economiºtilor profesioniºtiamericani, ca de altfel ºi mulþi comentatori, sunt convinºi cã problema managementuluiºi a scopului economic a fost deja clarificatã. Potrivit lor, economia globalã ar trebui sãfie ghidatã de un set de reguli economice ºi ar trebui sã se bazeze pe principiile pieþei.Liberul schimb, libertatea circulaþiei capitalurilor ºi accesul liber al firmelor multi-naþionale la pieþele de pe tot globul ar trebui sã guverneze de acum încolo toate chestiunileeconomice internaþionale. Triumful pieþei, logica economicã ºi eficienþele relative aleeconomiilor naþionale vor determina distribuþia activitãþilor economice ºi a bunãstãrii(ºi, bineînþeles, a puterii) în lume. În plus, succesul Statelor Unite în anii �90 ºi serioaseleprobleme economice ale Japoniei ºi Asiei de Est din aceeaºi perioadã par a demonstrasuperioritatea modelului economic american de orientare spre piaþã.

Realitatea �pieþei triumfãtoare� este pusã la îndoialã de mulþi lideri politici, grupuriputernice de interese ºi comentatori din toatã lumea. În economiile industriale, aceastãcontestare ia în general forma opoziþiei faþã de globalizare, consideratã ca fiind oameninþare la adresa numãrului ºi siguranþei locurilor de muncã, precum ºi a salariilor.Unii indivizi ºi unele grupuri susþin cã activitãþile formelor multinaþionale ºi liberulschimb ameninþã mijloacele de existenþã ºi comunitãþile; liberul schimb ºi investiþiilestrãine, spun ei, nu reprezintã o cale spre prosperitatea economicã a muncitorilor ºi aaltor dezavantajaþi ai globalizãrii. În multe þãri mai puþin dezvoltate sau aflate în curs deindustrializare, aºa cum spuneau ºi criticii capitalismului din secolul al XIX-lea, �liberulschimb înseamnã politica celui mai puternic�, aºa cum se întâmplã cu miºcãrile financiareinternaþionale ºi cu investiþiile în strãinãtate fãcute de firmele multinaþionale. Deºioponenþii unei economii internaþionale guvernate de piaþã sunt mai puþin influenþi decâtsusþinãtorii ei, numãrul lor a crescut proporþional cu extinderea globalizãrii ºi cu rolultot mai important al pieþelor internaþionale în determinarea bunãstãrii economice aoamenilor de pretutindeni.

Dacã e sã evaluãm perspectivele unei economii mondiale guvernate de forþele pieþei,sã nu uitãm cã economiºtii înºiºi nu se înþeleg deloc asupra principiilor care ar trebui sãguverneze economia internaþionalã de piaþã, dupã încheierea Rãzboiului Rece. Ei suntaproape în unanimitate de acord asupra virtuþilor comerþului neîngrãdit; într-adevãr, aºacum spunea Paul Samuelson, legea avantajului comparativ (pe care se bazeazã doctrinaliberului schimb) este �cea mai frumoasã idee din economie�. Numai cã acordul dininteriorul tagmei economiºtilor se terminã aici. De exemplu, deºi majoritatea par sãfavorizeze pieþele libere de capital, o serie de distinºi economiºti, printre care laureatulPremiului Nobel James Tobin ºi Jagdish Bhagwati (unul dintre cei mai mari specialiºti în


economie internaþionalã), pun în cauzã oportunitatea tolerãrii fluxurilor nereglementatede capital; finanþele, spun ei, sunt mult prea importante pentru a fi lãsate pe mânainvizibilã a pieþei. Mai existã serioase diferenþe între economiºti ºi cu privire la sistemulmonetar internaþional, la regionalismul economic, la dezvoltarea economicã, dar ºi cuprivire la alte chestiuni importante. Aºa cã sunt foarte puþine principii fundamentalegeneral acceptate, în afarã de credinþa în liberul schimb, pe care ar trebui sã se bazezeo economie globalã determinatã de piaþã.

Concluzie

Aceastã carte îºi propune sã arate cã, deºi ordinea economicã internaþionalã de dupãal doilea rãzboi mondial nu mai existã, nu s-a ajuns încã la nici o concluzie cu privire lao nouã ordine economicã sau la regulile ºi principiile sale cãlãuzitoare. Scopul activi-tãþilor economice este determinat nu doar de prescripþiile ºtiinþei economice, ci (explicitsau implicit) ºi de norme, valori ºi interese ale sistemelor naþionale politice ºi socialedin care ele fac parte. Chiar dacã factorii economici au un rol major în trasareacaracteristicilor economiei globale, cei mai importanþi factori sunt ºi vor rãmâne ceipolitici. Aceste caracteristici sunt ºi vor fi determinate în general de relaþiile politice ºide securitate dintre marile puteri, adicã Statele Unite, Europa Occidentalã, Japonia,China ºi Rusia.

Pieþele ca atare nu sunt neutre nici moral, nici politic; ele sunt expresii ale valorilorsocietãþii ºi ale intereselor actorilor puternici. În timp ce economia postbelicã a reflectat,într-o mãsurã considerabilã, interesele politice, economice ºi de securitate ale Statelor Uniteºi ale aliaþilor lor, natura ºi modul de funcþionare a economiei globale a secolului XXIvor fi determinate, în ultimã instanþã, de puterea ºi interesele membrilor sãi dominanþi.Deºi rezultatele interacþiunilor prezente ºi viitoare dintre economic ºi politic suntimposibil de prevãzut, este foarte puþin probabil ca statele puternice sã lase chestiuniesenþiale ca distribuþia avuþiei, a industriei ºi a puterii în voia interacþiunii libere aforþelor pieþei. ªi este la fel de puþin probabil ca naþiunile sã-ºi sacrifice autonomiaeconomicã, independenþa politicã ºi interesele de securitate pentru maximizarea eficienþeieconomiei globale. Atât eficienþa economicã, precum ºi ambiþiile naþionale, mai ales celeale marilor puteri, vor fi forþele cãlãuzitoare ale economiei globale a secolului XXI ºi totele vor stabili, în cele din urmã, scopurile sale economice ºi politice.


ECONOMIA INTERNAÞIONALÃ ÎN TIMPUL RÃZBOIULUI RECE 51

Capitolul 2

Economia internaþionalã în timpulRãzboiului Rece

Timp de patruzeci de ani dupã al doilea rãzboi mondial, scena internaþionalã a fostdominatã de conflictele politice violente ale Rãzboiului Rece ºi de o formã distinctã deeconomie internaþionalã, creatã ca reacþie la aceste lupte. De la începuturile ei dinsecolul al XVI-lea ºi pânã acum, economia mondialã a trecut prin mai multe faze, îngeneral delimitate de tulburãri politice ºi de un rãzboi de proporþii. Prima perioadã, cese întinde din secolul al XVI-lea pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea, a fost numitã�epoca mercantilismului�. Dupã încheierea rãzboaielor napoleoniene în 1815, britaniciiînvingãtori au pus bazele unei economii internaþionale de piaþã care a dus la prima erãa globalismului economic. Aceastã epocã s-a încheiat o datã cu izbucnirea primuluirãzboi mondial, iar perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale a fost una a haosuluieconomic, a unor cãderi grave ale comerþului internaþional ºi a conflictelor violentedintre marile puteri rivale. Apoi, aproape de sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial,la conferinþa de la Bretton Woods, Statele Unite ºi-au asumat rãspunderea conduceriieforturilor de a readuce la viaþã o economie globalã.

Începutul Rãzboiului Rece, la sfârºitul anilor �40, a zãdãrnicit aceastã încercare de acrea o economie globalã cu adevãrat unificatã, ea divizându-se în ceea ce Stalin numea�cele douã sisteme� � economia comunistã de comandã a blocului sovietic ºi economiacapitalistã a �lumii libere�. Sub conducere americanã, membrii alianþei occidentale aucreat o economie internaþionalã bazatã pe reguli acceptate de comun acord ºi pe ocooperare strânsã. Pe parcursul Rãzboiului Rece, pentru prima oarã în istoria lumii,marile puteri capitaliste au cooperat între ele; pentru a putea supravieþui, ele au trebuitsã-ºi subordoneze interesele proprii unitãþii alianþei. Instituþiile economice internaþionale,cum ar fi Banca Mondialã sau Fondul Monetar Internaþional, sunt expresia acestuiangajament faþã de un scop politic prioritar. O datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece ºi,implicit, al nevoii evidente de cooperare strânsã între aliaþi, viziunea politicã ce stãtea labaza sistemului internaþional capitalist a început sã-ºi piardã din claritate, iar bunãstareaeconomiei mondiale s-a vãzut ameninþatã.

Evoluþia economiei internaþionale postbelice ºi Rãzboiul Rece sunt profund ºi îndetaliu legate. Dupã încheierea acestei etape, deºi interesul economic reciproc de a facesã supravieþuiascã o economie internaþionalã integratã ºi stabilã încã încuraja naþiunile sãcoopereze, interesele ºi ambiþiile naþionale concurente au început sã ameninþe tot mai


serios cooperarea care susþinea economia globalã. De aceea este necesarã construireaunei baze politice mai solide, care sã înlocuiascã temeliile ºubrezite ale economieimondiale.

Realizãrile economice ale epocii postbelice

Cei douãzeci ºi cinci de ani dintre sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial ºiînceputul anilor �70 au fost cei mai prosperi din istoria omenirii. Dupã perioada dereconstrucþie de la sfârºitul anilor �40 ºi începutul anilor �50, rata creºterii economicedin þãrile industrializate a atins un nivel nemaiîntâlnit în istorie. În Europa Occidentalã,valoarea acesteia a fost de 4,5% anual în anii �50 ºi de aproape 5% în anii �6021. CazulJaponiei a fost chiar mai uimitor, ea cunoscând o ratã de aproximativ 10% pe an îndeceniile ºase ºi ºapte. Statele Unite au rãmas ceva mai în urmã, cu o creºtere deaproximativ 3% pe an în anii �50 ºi de 4% în anii �60. Economiile mai puþin dezvoltatenu au cunoscut aceeaºi înflorire dupã rãzboi. Economiile comuniste de comandã s-auizolat de economia mondialã ºi doar Uniunea Sovieticã a avut o creºtere economicãrapidã. Creºterea economicã din Vest ºi din Japonia a fost însoþitã � ºi de fapt stimulatã� de expansiunea rapidã a comerþului internaþional. Din moment ce barierele economicecãzuserã, interdependenþa economicã internaþionalã dintre economiile capitaliste a crescutrepede în ceea ce priveºte comerþul, monedele ºi investiþiile. Aceste economii au lãsat înurmã mizeria anilor �30 ºi s-au angajat în reconstruirea unei economii mondiale deschiseºi multilaterale.

La baza acestei extraordinare creºteri economice au stat anumiþi factori economici ºipolitici favorabili. De exemplu, completarea pozitivã a raportului dintre cerere ºi ofertãa constituit un factor politic ºi instituþional favorabil. Printre factorii politici care aususþinut aceastã creºtere economicã rapidã ºi expansiunea comercialã la nivel internaþionalse numãrã conducerea americanã, precum ºi implicarea tuturor þãrilor industrializate îndezvoltarea unor politici economice care promovau ocuparea completã a forþei de muncã.În plus, noile reguli ºi instituþii internaþionale ofereau un cadru stabil pentru înflorireaeconomiei mondiale. Factorii economici favorabili au constituit condiþiile suficiente aleperformanþei extraordinare a economiei postbelice; iar mediul politic ºi instituþional aoferit condiþiile necesare.

Cu toate acestea, la începutul anilor �70, epoca avântului economic s-a sfârºit brusc,iar economiile industriale avansate (cu remarcabila excepþie a Japoniei) au intrat într-operioadã de stagflaþie, caracterizatã printr-o îmbinare nemaiîntâlnitã dintre o ratã scãzutãa creºterii economice, o ratã ridicatã a ºomajului ºi o ratã foarte ridicatã a inflaþiei. Deºiexistã încã numeroase controverse cu privire la cauzele acestei rãsturnãri de situaþie, ceamai importantã dintre ele este scãderea dramaticã a ratei creºterii productivitãþii înStatele Unite ºi Europa Occidentalã. Mai sunt, desigur, ºi alte elemente semnificative.Fãrã îndoialã cã politica economicã iresponsabilã ºi inflaþionistã a Statelor Unite, încontextul rãzboiului din Vietnam, ºi expansiunea programelor de asistenþã socialã de lamijlocul anilor �60 au constituit factori esenþiali. Criza petrolului din 1973 a contribuitºi ea la aceastã serie de evenimente nefericite. Schimbãrile intervenite în unele politici ºiinstituþii, printre care cele legate de mediu ºi altele care duceau la scãderea eficienþeieconomice, au fost de asemenea considerate drept posibile cauze. Perioada de recul a


deceniului opt a luat sfârºit o datã cu triumful bãncilor centrale, promotoare ale uneipolitici stricte antiinflaþie ºi cu profunda recesiune care a pus capãt stagflaþiei � însã cusacrificii enorme.

Fundamentele succesului economic postbelic

Au existat câþiva factori economici foarte favorabili, esenþiali pentru remarcabilulsucces economic din primii ani de dupã rãzboi. Din punctul de vedere al cererii, rãzboiulfãcuse ca aceasta sã fie acutã în Statele Unite ºi în celelalte economii industriale. EuropaOccidentalã ºi Japonia nu-ºi propuneau doar sã se refacã în urma dezastrelor rãzboiului,ci ºi sã ajungã din urmã Statele Unite ca societãþi ale consumului de masã; într-adevãr,în timp ce SUA dezvoltaserã o piaþã de masã a automobilelor încã din 1920, pieþele demasã europene ºi japoneze au început sã se dezvolte abia dupã rãzboi. Din punctul devedere al ofertei, Statele Unite, cu toatã dezvoltarea ºi cercetarea industrialã ºi militarãdin timpul rãzboiului, încã mai dispuneau de un imens potenþial neexplorat în privinþatehnologiilor ºi tehnicilor de producþie. Investiþiile interne în aceste tehnologii au dat unimpuls hotãrâtor creºterii productivitãþii, iar creºterea economicã din Europa Occidentalãºi Japonia a fost acceleratã de dorinþa de a ajunge din urmã SUA.

Ratele investiþiilor din majoritatea þãrilor europene ºi din Japonia au atins coteextraordinare, mai ales în deceniul al ºaptelea. În plus, ºi Europa, ºi Japonia dispuneaude un volum mare de forþã de muncã în exces, care a migrat, în anii postbelici, dinmediul rural spre zonele industriale, contribuind astfel la creºterea economicã. Pânã lacriza energiei din 1973, economiile avansate dispuneau de condiþii foarte favorabile încomerþul cu petrol ºi alte mãrfuri. În fine, deschiderea pieþelor ºi expansiunea comerþuluiau stimulat atât investiþiile, cât ºi creºterea economicã. Pe scurt, condiþiile favorabile înprivinþa cererii, acumularea rapidã de factori de producþie ºi creºterea masivã a producti-vitãþii au dus la o perioadã de rapidã creºtere economicã.

În afarã de aceºti factori economici favorabili, Statele Unite ºi-au asumat ºi posturade lider economic ºi politic. Dupã al doilea rãzboi mondial, americanii s-au angajat sãcreeze o economie mondialã stabilã ºi prosperã. Atât Statele Unite, cât ºi multe altenaþiuni realizaserã faptul cã eºecul creãrii unei economii mondiale viabile dupã primulrãzboi mondial, împreunã cu pagubele enorme produse de Marea Depresiune, auconstituit cauzele majore ale izbucnirii celui de-al doilea rãzboi mondial, astfel cã audecis sã punã pe picioare economia mondialã, pentru a nu se mai ajunge niciodatã lacondiþiile economice dezastruoase din trecut. Importantele grupuri de interese economicedin interiorul Statelor Unite (industrie, finanþe, agriculturã) ºi-au dat seama cã au decâºtigat de pe urma unei economii mondiale prospere. Aceastã schimbare survenitã înmodul de gândire american s-a concretizat în rolul esenþial pe care SUA l-au jucat îninstituirea Sistemului Bretton Woods, care se nãscuse din convingerea cã era necesarãedificarea unei economii internaþionale bazate pe reguli ºi a unor instituþii internaþionalecare sã aplice aceste reguli.

Schimbarea fundamentalã a gândirii politice ºi apariþia unui nou consens intern înEuropa Occidentalã ºi Statele Unite au stat la baza economiei mondiale liberale. Esenþialpentru acest nou consens a fost acordul dintre capital ºi forþa de muncã pe temadistribuþiei, marile puteri economice luându-ºi angajamentul sã promoveze politici de


ocupare completã a forþei de muncã ºi sã garanteze bunãstarea cetãþenilor lor. Prinurmare, guvernele au încercat sã determine organizaþiile muncitoreºti sã susþinã oeconomie mondialã bazatã pe comerþul liber ºi sã ajute astfel la soluþionarea problemelorde distribuþie, inevitabile în condiþiile în care naþiunile îºi deschiseserã economiile cãtreimporturi ºi competiþia internaþionalã. Recunoscând cã liberalizarea comerþului vaproduce atât câºtigãtori, cât ºi perdanþi, guvernele au promis, de asemenea, sã compen-seze pierderile acestora din urmã prin politici de ocupare a forþei de muncã ºi deasigurãri sociale. Acest angajament general a luat forme diferite în fiecare dintre þãrileavansate din punct de vedere industrial. Promulgarea legii privind ocuparea completã aforþei de muncã (1946) în Statele Unite, sistemul francez al planificãrii economice�orientative�, conceptul german al pieþei sociale ºi promisiunea specialã a Japoniei de aasigura locuri de muncã pe viaþã ºi o creºtere economicã bazatã pe exporturi suntexemple ale acestui nou angajament. Noul consens politic intern adoptat în multe þãri asprijinit politicile economice naþionale bazate pe sistemul preþurilor ºi pe proprietateaprivatã. La nivel internaþional, acest nou consens a facilitat ajungerea la o înþelegere cuprivire la politicile economice ce urmau sã promoveze o economie mondialã deschisã,bazatã pe liberul schimb.

Sã nu uitãm totuºi cã acest consens politic intern a fost posibil datoritã anumitorcondiþii importante. În primii ani de dupã rãzboi, economiile naþionale erau în generalînchise, guvernele având libertatea de a urma politici economice ce promovau creºtereaeconomicã rapidã ºi ocuparea completã a forþei de muncã. În momentul în care econo-miile au devenit deschise, în urma rundelor succesive de negocieri comerciale ºi aextinderii fluxurilor economice internaþionale, capacitatea guvernelor de a promovapolitici economice expansioniste a devenit mai limitatã; ca urmare, a crescut tensiuneadintre autonomia politicii naþionale ºi angajamentul faþã de o economie mondialã deschisã.

Creºterea rapidã a economiei ºi productivitãþii a favorizat, la rândul ei, consensulintern; problema distribuþiei a fost în mare parte rezolvatã prin extinderea �prãjiturii�economice. Cu toate acestea, la sfârºitul anilor �70, când rata creºterii economice ºi aproductivitãþii a scãzut, s-a iscat un nou conflict legat de distribuþie. De asemenea, deºicreºterea economicã ºi extinderea protecþiei sociale au fost considerate complementare ºinu contradictorii, la sfârºitul deceniului opt, în condiþiile proliferãrii unor ideologiipolitice mai conservatoare, oamenii au început sã-ºi punã problema costurilor protecþieisociale ºi chiar sã dea vina pe aceasta pentru neajunsurile stagflaþiei. Aºa încât, atuncicând condiþiile favorabile aflate la baza consensului intern au început sã se risipeascã, înanii �70, fundamentele politice ale unei economii mondiale deschise au început ºi ele sãse clatine, cel puþin în Statele Unite ºi Europa Occidentalã.

Sistemul Bretton Woods

Cadrul instituþional al economiei mondiale postbelice a fost creat la conferinþa de laBretton Woods din 1944 ºi a constituit o expresie a sistemului de gândire american ºibritanic. Numãrul mic al celor implicaþi în formularea acestui acord explicã în maremãsurã succesul extraordinar al conferinþei ºi contrasteazã izbitor cu eforturile ulterioarede a gãsi o formulã comunã pentru regulile ce trebuiau sã guverneze economia mondialã.În ciuda faptului cã au existat anumite neînþelegeri între negociatorii americani ºi cei


britanici, la conferinþã s-a reuºit gãsirea unor principii unificatoare care sã stea la bazainstituþiilor componente ale Sistemului Bretton Woods (SBW).

Marile puteri economice au cãzut de acord asupra faptului cã schimbul de mãrfuri ºicelelalte activitãþi economice trebuie sã fie supuse anumitor reguli asumate de toatãlumea ºi cã statele nu trebuie sã se amestece în determinarea rezultatelor economiceinternaþionale. Aceste reguli se bazau pe câteva principii fundamentale: (1) angajamentfaþã de liberalizarea comerþului prin negocieri multilaterale bazate pe principiul nediscri-minãrii; (2) tranzacþiile din conturile curente nu trebuie sã fie supuse restricþiilor, înschimb sunt permise restricþii asupra fluxurilor de capital; (3) cursurile de schimbtrebuie sã fie fixe sau ancorate ºi, deºi un stat poate sã-ºi modifice cursul de schimb, eltrebuie sã se consulte cu FMI atunci când este vorba de o modificare majorã. Pe lângãstabilirea liniilor cãlãuzitoare ºi a instituþiilor economiei internaþionale, SBW dãdeaguvernelor posibilitatea sã promoveze politici de stabilizare economicã ºi asistenþãsocialã; aceasta însemna cã un stat este liber (între anumite limite precise) sã urmãreascãcreºterea economicã ºi ocuparea completã a forþei de muncã. Aceste principii fundamen-tale ºi instituþiile internaþionale care se bazau pe ele au creat cadrul în care avea sãînfloreascã economia internaþionalã dupã rãzboi.

Sistemul originar a fost modificat în mod repetat ºi semnificativ, ca reacþie la realitãþileeconomice ºi politice, cum ar fi: prãbuºirea economiilor europene ºi japonezã, �deficitulde dolari� prin care au trecut aceste economii în anii de dinaintea Planului Marshall ºi,mai ales, exigenþele Rãzboiului Rece22. Pentru a institui un sistem de alianþe împotrivaUniunii Sovietice, Statele Unite ºi-au schimbat poziþia cu privire la o serie de problemeale economiei internaþionale ºi au continuat sã aibã un rol decisiv în economia mondialã.Cooperarea aliaþilor a avut un impact major asupra SBW originar ºi, la sfârºitul anilor �40,a devenit un factor esenþial al dezvoltãrii ordinii economice internaþionale postbelice.Planul Marshall, de exemplu, care a influenþat mai mult decât orice altceva relaþiiledintre americani ºi vest-europeni, precum ºi economia internaþionalã postbelicã n-ar fitrecut niciodatã de Congresul american dacã n-ar fi existat ameninþarea sovieticã.

Cel mai mare creditor internaþional, Statele Unite, ºi-au folosit rezervele financiare,mai ales prin Planul Marshall, pentru a ajuta la reconstruirea economiilor vest-europeneºi a stopa astfel expansiunea sovieticã. Din 1947 ºi pânã în 1951, Statele Unite auîmpãrþit anual aliaþilor sãi aproximativ 2% din PIB; nu se mai realizase niciodatã pânãatunci un transfer de asemenea proporþii. Pe lângã asistenþa financiarã ºi în ciudaaversiunii sale istorice faþã de blocurile comerciale, America a încurajat Europa Occidentalãsã meargã pe calea integrãrii economice. Ca o precondiþie a primirii ajutorului american,guvernelor li se cerea sã relaxeze barierele cooperãrii intraeuropene ºi sã-ºi coordonezeplanurile economice prin intermediul Organizaþiei pentru Cooperare Economicã Europeanã(OCEE, predecesoarea Organizaþiei pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã � OCDE);guvernele respective mai erau încurajate ºi sã-ºi continue reformele economice interne,inclusiv prin adoptarea tehnicilor manageriale ºi de prelucrare americane, mai productive.Statele Unite au tolerat chiar ºi discriminarea europenilor faþã de exporturile americane,agricole ºi de produse prelucrate. De asemenea, SUA ºi-au folosit resursele financiare ºide alte tipuri pentru a ajuta la reconstruirea economiei japoneze ºi la integrarea ei însistemul occidental. Aºa cã, în primii ani ai Rãzboiului Rece, ordinea internaþionalãeconomicã ºi cea a securitãþii au devenit intim legate.


Esenþiale pentru succesul timpuriu al economiei internaþionale au fost douã reguli(regimuri) internaþionale, concretizate în instituþii. Pe de o parte, FMI administra sistemulmonetar internaþional, bazat pe cursuri de schimb fixe, dar ajustabile. Iar pe de altãparte, s-a creat Acordul General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT), care avea menirea sãconducã sistemul comercial internaþional; responsabilitatea acestui regim a fost împãrþitãîntre mai multe þãri ºi, cum numãrul lor a crescut, regimul comerþului a devenit tot maigreu de manevrat.

Sistemul monetar internaþional al cursurilor fixe

Cel mai important regim al SBW a fost sistemul monetar, conceput de experþi dintr-oserie de þãri care împãrtãºeau aceeaºi viziune asupra problemelor tehnice. Menireasistemului era de a oferi cantitãþi suficiente de rezerve monetare, care sã permitãguvernelor membre sã menþinã cursurile de schimb ale monedelor lor la valori pre-determinate. FMI a fost desemnat sã rezolve aceastã problemã folosind contribuþiileþãrilor membre ºi oferind credite de rezervã statelor care aveau probleme cu plãþile lanivel internaþional. În plus, sistemul internaþional trebuia sã adapteze politicile monetareale membrilor sãi la anumite standarde obiective, pentru a preveni inflaþia la nivel globalºi devalorizarea. Stabilizarea sistemului monetar se poate realiza prin ancorarea fiecãreimonede naþionale de un activ �nemonetar� (aurul, în general); coordonând politicilemonetare naþionale; sau urmând un lider ale cãrui politici anterioare îl crediteazã cã vareuºi sã ofere un grad dorit de stabilitate economicã în viitor. Deºi toate cele trei metodeau fost de fapt folosite în primii ani de dupã rãzboi, politicile monetare ale statelormembre erau ancorate prin legarea monedei lor de dolar, iar marile puteri îºi coordonauîn mod informal politicile economice.

Acest sistem monetar, care a durat pânã la începutul anilor �70, a avut un succesextraordinar. Conceput pentru a asigura autonomia politicii interne ºi stabilitatea mone-tarã internaþionalã, sistemul a realizat pânã la urmã un compromis între Etalonul-Aurrigid de la sfârºitul secolului al XIX-lea, sub care guvernele aveau puþinã libertate în a-ºiadministra propria economie, ºi anarhia monetarã a anilor �30, când guvernele aveauprea multã libertate de a se angaja în devalorizãri concurenþiale ºi alte practici distructive.Pentru a îndeplini atât dezideratul autonomiei, cât ºi pe cel al stabilitãþii, sistemul se bazape urmãtoarele principii: cursuri de schimb fixe sau ancorate, dar suficientã flexibilitatepentru a da fiecãrui stat posibilitatea de a se descurca în situaþii extraordinare, inclusivîn ceea ce priveºte urmãrirea ocupãrii complete a forþei de muncã; un credit de rezervãsigur, în cazul unor probleme de plãþi la nivel internaþional; acordul între þãrile membrede a-ºi ancora moneda naþionalã de aur, evaluat la 35 de dolari uncia, sau de dolar;aprobarea de cãtre FMI a unor ajustãri ale cursului de schimb, în cazul unui dezechilibrumajor al balanþei de plãþi a unui stat; ºi rezerve monetare care sã poatã fi disponibilepentru þãrile cu deficit. Aceste principii au guvernat cu succes sistemul timp de aproapetrei decenii.

Cu toate acestea, felul în care sistemul a funcþionat în realitate nu a fost de naturã sãsatisfacã intenþiile ºi aºteptãrile fondatorilor sãi. Una dintre aceste discrepanþe a fostfaptul cã, deºi FMI era responsabil cu menþinerea rezervelor, în realitate, acumulãrile derezerve în dolari ale guvernelor membre au fost cele care au rezolvat aceastã problemã.Dolarul american a devenit astfel cheia de boltã a sistemului monetar internaþional.


Cooperarea dintre Statele Unite ºi aliaþii sãi ºi, pânã în 1971, atitudinea pasivã a SUAfaþã de cursul de schimb al dolarului au fãcut ca acþiunile FMI în acest domeniu sã numai fie necesare. În primii ani postbelici, þãrile membre ºi-au asumat preferinþelepolitice americane, dându-li-se asigurãri cã vor contribui astfel la stabilitatea sistemului.Totuºi, pânã sã înceapã rãzboiul din Vietnam în anii �60, Statele Unite renunþaserã lapolitica stabilitãþii preþurilor, iar accelerarea inflaþiei provocate de rãzboi a dus în celedin urmã la abandonarea sistemului cursurilor fixe, ratificatã de Administraþia Nixon înaugust 1971. Dar, chiar ºi aºa, America ºi moneda ei naþionalã au continuat sã rãmânãîn centrul sistemului.

Rolul esenþial al dolarului în sistemul monetar internaþional a favorizat sistemulamerican de alianþe ºi funcþionarea economiei mondiale; rolul internaþional al dolarului,ca monedã atât de rezervã, cât ºi de tranzacþie, a devenit piatra unghiularã a poziþieieconomice ºi politice globale a Statelor Unite. Datoritã faptului cã, din motive economiceºi politice, principalii aliaþi ai SUA doreau sã pãstreze dolari, rolul internaþional aldolarului conferea Statelor Unite �dreptul seniorului�; aceasta înseamnã cã cel carefurniza valuta unei economii (economia internaþionalã, în cazul nostru) se bucura deanumite privilegii. Aºa cum se plângea în anii �60 preºedintele Franþei, Charles deGaulle, �hegemonia dolarului� conferea �privilegii extravagante� Statelor Unite; ºidoar pentru cã aceastã þarã tipãrea pur ºi simplu dolari pentru a-ºi finanþa rãzboaiele, eaîºi putea permite sã cumpere întreprinderi franceze ºi din alte pãrþi ºi sã se înglodezeadânc în datorii fãrã sã se teamã de consecinþe negative.

Exista însã o contradicþie fundamentalã în chiar inima sistemului bazat pe dolar.În timp ce fluxul uriaº de dolari americani destinat finanþãrii reconstruirii EuropeiOccidentale ºi a Japoniei, precum ºi dezvoltarea militarã a Statelor Unite din timpulrãzboaielor din Coreea ºi Vietnam au contribuit la rezolvarea anumitor probleme, aceastãavalanºã de dolari însemna ºi cã Statele Unite nu vor putea rãscumpãra în aur, la un preþconvenit de comun acord, dolarii deþinuþi de investitorii privaþi ºi de guvernele strãine.Un distins economist a prevãzut cã încrederea în dolar va fi zdruncinatã pe mãsurã cebalanþa de plãþi a Statelor Unite trecuse de la excedent la deficit. Aceastã problemã adevenit acutã la sfârºitul anilor �60, când escaladarea rãzboiului din Vietnam ºi conse-cinþele sale inflaþioniste au dus la deteriorarea încrederii internaþionale în valoareadolarului. Scãzând încrederea, au început sã se erodeze ºi fundamentele SistemuluiBretton Woods, care era unul al cursurilor fixe.

Diminuarea încrederii în dolar a mai determinat ºi intensificarea speculaþiilor cu aur,iar ulterior au apãrut o serie de încercãri de a reface încrederea în sistem. La sfârºituldeceniului al ºaptelea, un eveniment important a fost crearea Drepturilor Speciale deTragere (DST), ca nou activ de rezervã care sã suplineascã dolarul. Cu toate acestea, aºacum argumenta convingãtor Benjamin Cohen, soluþia era esenþialmente politicã23. AliaþiiAmericii din Rãzboiul Rece, temându-se cã o cãdere a dolarului va forþa Statele Unitesã-ºi retragã forþele de peste Ocean ºi sã se izoleze politic, au fost de acord sã pãstrezedolari supraevaluaþi. Economiile orientate spre export, cum era cea vest-germanã sau,ulterior, cea japonezã, doreau ºi ele sã-ºi menþinã accesul la profitabilele pieþe americane.

Pe tot parcursul epocii postbelice, America a avut întotdeauna un partener principal,care sã ajute la menþinerea dolarului ºi, implicit, a poziþiei sale internaþionale. La început,acest partener a fost Marea Britanie; aceastã �relaþie specialã� a început între cele douãrãzboaie mondiale ºi s-a întãrit în timpul celui din urmã. Puterile anglo-saxone au lucrat


împreunã la edificarea SBW ºi la refacerea unei economii internaþionale liberale. Cutoate acestea, la sfârºitul anilor �60, relativul declin al economiei britanice a silit MareaBritanie sã se retragã din parteneriatul strâns cu Statele Unite.

Locul ei a fost luat de Germania Federalã. De-a lungul rãzboiului din Vietnam ºi alanilor �70, aceasta a sprijinit hegemonia americanã, pãstrând dolari ºi cumpãrând titluriguvernamentale americane. La mijlocul anilor �70, consecinþele inflaþioniste, dar nunumai, ale acestei noi relaþii speciale au subminat-o ºi au dus în cele din urmã la rupturã,înainte de sfârºitul deceniului, când germanii au refuzat sã sprijine politicile economiceale preºedintelui Carter ºi s-au alãturat apoi francezilor pentru a sponsoriza SistemulMonetar European. Crearea unei �zone de stabilitate� în Europa Occidentalã a fostprimul dintr-o serie lungã de eforturi de a feri economiile europene de fluctuaþiilespectaculoase ale dolarului.

În anii �80, germanii au fost înlocuiþi de japonezi, care, prin investiþiile lor din StateleUnite, au oferit sprijin financiar politicii economice ºi militare a lui Reagan. În anii �90,cooperarea neoficialã sporadicã dintre bãncile centrale americanã, germanã ºi japonezãa susþinut rolul internaþional al dolarului. Aceastã cooperare a continuat în mare mãsurãdatoritã fricii de ce ar putea sã se întâmple cu sistemul economic ºi politic internaþionaldacã sistemul monetar s-ar prãbuºi.

Regimul comercial

Regimul comercial s-a nãscut din conflictul dintre negociatorii americani ºi britanici dela Bretton Woods. Expresie a supremaþiei industriale americane, scopul negociatoriloramericani era sã obþinã liberalizarea comerþului ºi deschiderea pieþelor strãine. Deºibritanicii subscriau în egalã mãsurã la principiul liberului schimb, ei erau îngrijoraþi de�criza dolarului�, de posibila pierdere a autonomiei interne în ceea ce priveºte promo-varea ocupãrii complete a forþei de muncã ºi de alte chestiuni legate de acestea.Compromisul final americano-britanic de a crea Organizaþia Internaþionalã a Comerþului(OIC) a lãsat nerezolvate multe aspecte comerciale.

Ca mãsurã interimarã, în 1948, Statele Unite ºi principalii lor parteneri au creatAcordul General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT). Dupã ce propunerea vizând instituireaOIC a fost înfrântã în Senatul american în 1950, GATT a devenit principala organizaþiecomercialã la nivel mondial. Scopul GATT era sã promoveze un comerþ �mai liber ºi maiechitabil�, în primul rând prin negocierea unor reduceri ale tarifelor formale. Deºi GATTa avut un succes remarcabil în stimularea liberalizãrii comerþului ºi în crearea unui cadrupentru discuþiile comerciale, autoritatea sa ºi amplitudinea responsabilitãþilor sale au foststrict limitate; el a fost mai degrabã un forum de negocieri decât o adevãratã organizaþieinternaþionalã ºi nu a avut nici o autoritate de a elabora reguli. Mai mult, a fost lipsit deun mecanism adecvat de soluþionare a disputelor, iar jurisdicþia sa se aplica în specialproduselor prelucrate. GATT nu a avut autoritatea de a interveni în privinþa agriculturii,serviciilor, drepturilor de proprietate intelectualã sau a investiþiilor externe directe, nici auniunilor vamale sau a altor aranjamente comerciale preferenþiale. Administraþiile americanecare au urmat, precum ºi celelalte guverne au devenit tot mai conºtiente de limiteleinerente ale GATT ºi l-au înlocuit în 1995, în urma Rundei Uruguay, cu OrganizaþiaMondialã a Comerþului (OMC), ale cãrei responsabilitãþi sunt mult mai largi ºi care, spredeosebire de GATT, este cu adevãrat o organizaþie internaþionalã, nu doar un secretariat.


În ciuda limitãrilor mandatului sãu ºi ale structurii sale organizaþionale, GATT a jucattotuºi, timp de mulþi ani, un rol important în reducerea restricþiilor asupra comerþuluiinternaþional. El a creat un regim al comerþului internaþional bazat pe reguli, întemeiatpe principiile nediscriminãrii, reciprocitãþii necondiþionate ºi transparenþei (de exemplu,folosirea tarifelor formale ºi publicarea reglementãrilor comerciale). Barierele comercialeurmau sã fie reduse, iar regulile sã fie stabilite dupã negocierile multilaterale dintremembrii GATT. Ceea ce s-a ºi întâmplat, iar apoi pieþele au fost lãsate sã hotãrascãpatternurile comerciale; statele membre s-au angajat sã nu recurgã la un comerþ controlatsau orientat spre rezultate, care sã instituie cote pentru anumite produse. Sub auspiciileGATT s-au deschis pieþele ºi s-au stabilit reguli prin negocieri internaþionale; acordurilese bazau pe compromis sau pe reciprocitate necondiþionatã, ºi nu pe acþiunile unilateraleale celor puternici sau pe reciprocitãþi specifice. Scopul GATT a fost un multilateralismdeschis, adicã acordul obþinut prin negocierea regulilor comerciale sã fie extins asupratuturor membrilor, fãrã discriminare. Cu toate acestea, candidaþii la statutul de membrutrebuiau sã îndeplineascã anumite criterii ºi sã fie de acord sã respecte regulile. FondatoriiGATT îºi propuseserã sã înainteze constant spre scopul unei economii mondiale deschise,în care sã nu mai existe nici o posibilitate de întoarcere la ciclul de represalii ºicontrarepresalii al anilor �30.

În perioada postbelicã au existat o serie de acorduri privind reducerea barierelortarifare. O evoluþie importantã a intervenit în timpul Rundei Kennedy (1963-1967), cândreciprocitatea generalã a înlocuit reciprocitatea cu privire la fiecare produs (reciprocitatespecificã) în abordarea reducerilor tarifelor; membrii GATT au fost de acord cureducerea tarifelor la unele produse, în procentaje convenite, ºi au lãsat loc compro-misurilor între sectoarele economice. În urma acestei runde a rezultat o reducere cu 33%a barierelor tarifare la produsele prelucrate ºi un numãr de reforme de bazã, printre careºi reglementarea practicilor de dumping. De asemenea, s-a convenit ca exporturile dinþãrile mai puþin dezvoltate sã se bucure de un tratament preferenþial.

Urmãtoarea iniþiativã importantã de liberalizare a comerþului a fost Runda Tokyo(1973-1979), unde s-a reuºit, dupã ani de dispute acerbe, o abordare mult mai cuprinzã-toare. Participanþii au cãzut de acord asupra unei reduceri semnificative a tarifelor la

1948 Intrã în vigoare, provizoriu, Acordul General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT) ºieste elaborat proiectul Cartei Organizaþiei Internaþionale a Comerþului (OIC).

1950 Carta OIC este respinsã.1955 SUA determinã excluderea din sfera GATT a anumitor politici în domeniul agricol.

1947-1961 Primele runde ale negocierilor comerciale reduc tarifele cu 73 de procente.1963-1967 Runda Kennedy a negocierilor GATT.1973-1979 Runda Tokyo a negocierilor GATT.

1974 Acordul Multifibrã restrânge importurile de textile.1986 Lansarea Rundei Uruguay la Punta del Este.1994 La Marrakech, miniºtrii din þãrile GATT convin asupra actului final al Rundei

Uruguay ºi asupra instituirii Organizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC).1995 Este creatã OMC.

Tabelul 2.1. Cronologia comerþului


majoritatea produselor industriale, asupra liberalizãrii comerþului cu produse agricole ºia reducerii barierelor netarifare. În plus, þãrile industrializate s-au angajat sã acorde omai mare atenþie cererii þãrilor mai puþin dezvoltate de a beneficia de un tratamentspecial în privinþa exporturilor. Cea mai importantã sarcinã a Rundei Tokyo a fost însãadaptarea codurilor de conduitã la situaþia apariþiei unor practici comerciale necinstite.În urma negocierilor, s-a interzis subvenþionarea exporturilor ºi s-au eliminat anumitediscriminãri privitoare la achiziþiile publice. Cu toate acestea, runda nu a reuºit sãrezolve divergenþa dintre americani ºi europeni cu privire la agriculturã, sã satisfacãþãrile slab dezvoltate sau sã elimine barierele netarifare care apãruserã în anii �70.

Cu toate acestea, acordurile de liberalizare a comerþului au dus cu adevãrat la ocreºtere rapidã a comerþului internaþional, ceea ce a însemnat cã importurile au pãtrunsmai adânc, iar exporturile au devenit un element mult mai important al economiilornaþionale. Exporturile unor þãri din Comunitatea Europeanã au ajuns chiar pânã la 50%din PIB. Pânã ºi pieþele interne ale Statelor Unite ºi Japoniei s-au deschis mult mai multcãtre importuri. Este important de remarcat cã, de atunci, importurile japoneze auînceput sã cuprindã, într-o mãsurã din ce în ce mai mare, produse prelucrate. În acelaºitimp, numãrul membrilor GATT s-a extins considerabil de-a lungul anilor, iar fluxurilecomerciale în creºtere au fãcut ca economia internaþionalã sã devinã tot mai inter-dependentã, în ciuda cãderii din anii �70.

Limitele Sistemului Bretton Woods

SBW a avut câteva defecte inerente, care au slãbit în timp bazele economiei postbelice. Multeprobleme ºi subiecte care ar fi putut fi importante au fost tratate în mod vag sau, pur ºisimplu, n-au fost deloc acoperite de regulile sistemului. Principalul scop al GATT în privinþacomerþului a fost sã reglementeze schimburile de produse ºi mãrfuri; la insistenþa StatelorUnite � ºi, în mare mãsurã, spre regretul lor de mai târziu �, agricultura a fost exclusãde sub incidenþa regulilor GATT. Ulterior, în anii �70, serviciile, investiþiile externedirecte ºi drepturile de proprietate intelectualã, probleme puþin importante în momentulcând s-au pus bazele instituþiilor SBW ºi care nu au fost subordonate regulilor GATT, audevenit componente majore ale comerþului internaþional. Problemele ajustãrii dezechili-brelor de plãþi ºi ale determinãrii responsabilitãþilor þãrilor cu deficit ºi/sau excedentpentru a corecta aceste dezechilibre nu au fost niciodatã rezolvate în mod satisfãcãtor.

Nu a fost anticipat rolul fluxurilor financiare internaþionale, care au schimbat înfãþi-ºarea economiei globale în anii �70, ºi nu au fost stabilite nici un fel de reglementãri îndomeniul financiar. În fine, dupã rãzboi, importanþa tot mai mare a corporaþiilormultinaþionale ºi a investiþiilor externe directe a transformat profund economia internaþio-nalã, mai ales pentru cã investiþiile ºi comerþul au început sã fie strâns legate. Iniþial,mare parte din corporaþiile multinaþionale erau corporaþii americane, care începuserã sãse extindã rapid peste Ocean la sfârºitul anilor �50, ca reacþie la crearea Pieþei Comuneeuropene; mai târziu, ºi alte firme din þãrile industrializate sau chiar din cele în curs deindustrializare au devenit multinaþionale. Pe scurt, multe dintre problemele ºi activitãþileeconomice care au devenit extrem de importante în anii �80 ºi �90 nu erau acoperite decadrul iniþial al GATT.

Pe lângã aceste limitãri inevitabile, au mai existat ºi alte evenimente care au subminatSBW, cum ar fi: folosirea de cãtre Statele Unite a unor mãsuri protecþioniste; declinul


economic relativ al Statelor Unite în momentul în care creºterea numãrului concurenþilorputernici a dus la scãderea disponibilitãþii SUA de a-ºi folosi resursele economice ºiputerea politicã pentru a susþine sistemul; creºterea numãrului ºi a eterogenitãþii parti-cipanþilor. În anii �70, instituþiile SBW au încetat sã mai fie cluburi private ale economiilornord-atlantice, care aveau interese ºi ideologii comune, devenind organizaþii cu oadevãratã diversitate de membri. Un alt element important a fost ºi deschiderea tot maimare a economiilor naþionale, în urma cãreia guvernelor le-a venit din ce în ce mai greusã promoveze politici economice vizând ocuparea completã a forþei de muncã saubunãstarea socialã, fiind adesea forþate sã aleagã între obligaþiile lor internaþionale ºiprioritãþile interne.

La vremea fundamentãrii SBW, economiºtii considerau cã domeniul economiei interneºi cel al economiei internaþionale sunt în mare mãsurã independente, cã economiilenaþionale sunt economii închise ºi chiar le vedeau ca pe niºte cutii goale, conectate prinfluxurile comerciale ºi cursurile de schimb. GATT era rãspunzãtor de fluxurile comer-ciale, iar FMI � de cursurile de schimb. Din moment ce economiºtii considerau comerþul,finanþele ºi alte zone ale activitãþii economice ca fiind separate una de alta, regulile ºipoliticile corespunzãtoare fiecãreia erau tratate ca fiind independente, iar schimbãrile depoliticã dintr-o zonã nu trebuiau sã producã efecte semnificative într-o altã zonã. Deasemenea, analiºtii priveau avantajul comparativ ºi specializarea economicã naþionalãmai degrabã drept un produs al naturii decât un rezultat al politicilor deliberate aleguvernelor ºi corporaþiilor; aceastã concepþie se va schimba radical în anii �70, o datãcu ascensiunea economicã a Japoniei. În primii ani dupã rãzboi, regulile comerþuluiinternaþional prevedeau ceea ce statele nu trebuiau sã facã, ºi nu ceea ce trebuiau sã facãpentru a fi corecte faþã de partenerii lor. Regulile se refereau în principal la bariereleexterne ºi formale ce afectau comerþul internaþional ºi nu la cele informale sau la practiciinterne, cum ar fi achiziþiile guvernamentale sau relaþiile de afaceri care ar putea creadiscriminãri faþã de firmele strãine.

Cu toate aceste neajunsuri, SBW a funcþionat bine în primele decenii de dupã rãzboipentru cã a reuºit, cel puþin temporar ºi satisfãcând cel puþin marile puteri economice,sã rezolve problemele fundamentale ale economiei mondiale. Problema distribuþiei a fostrezolvatã atât la nivel intern, cât ºi la nivel extern. La nivel intern, consensul postbelicdin interiorul marilor economii capitaliste a tranºat chestiunea distribuþiei dintre capitalºi forþa de muncã; la nivel internaþional, superioritatea Americii era atât de mare, încâtaceasta nu-ºi fãcea nici o grijã în legãturã cu distribuþia câºtigurilor din comerþ ºi din alteactivitãþi economice, între ea ºi partenerii sãi. Pânã la sfârºitul anilor �60, problemaautonomiei naþionale nici nu s-a pus în mod serios între marile puteri, pentru cã acesteaerau aliate din punct de vedere politic ºi aveau economii în general închise; iar þãrile încurs de dezvoltare, deºi foarte îngrijorate cu privire la dependenþa lor economicã ºipoliticã faþã de Statele Unite ºi alte economii industriale, nu puteau face nimic. Câtpriveºte regimurile internaþionale, ele funcþionau eficient atât datoritã faptului cã StateleUnite promovau politici fiscale responsabile, cât ºi pentru cã problemele cu care aveaude-a face erau relativ simple.

În anii �70 însã, limitele inevitabile ale acestor regimuri, precum ºi schimbãrileprofunde pe care le suferea economia mondialã au dãrâmat toate soluþiile gãsite imediatdupã rãzboi la problemele economiei globale. Pânã în anii �80, aproape toate elementelespecifice SBW se schimbaserã sau se aflau sub semnul întrebãrii. O datã cu creºterea


interdependenþei dintre naþiuni, diferenþele dintre modul în care acestea îºi reglementauºi conduceau afacerile interne au crescut ºi au devenit o adevãratã sursã de fricþiuni peplan economic. Fluxurile financiare internaþionale, investiþiile externe directe ºi serviciiles-au multiplicat ºi au început sã fie mai strâns legate între ele, atât intern, cât ºi extern,aºa încât coordonarea politicã dintre naþiuni a devenit o necesitate � dar, totodatã, multmai greu de realizat. Aceste evoluþii au reprezentat serioase provocãri la adresa unuimanagement eficient al economiei internaþionale.

Subminarea Sistemului Bretton Woods

În anii �70, au apãrut o serie de elemente care au pus în discuþie SBW. Deºi originealor ar putea fi detectatã încã din anii �60 sau chiar mai devreme, efectele au devenitvizibile abia atunci. Sfârºitul sistemului cursurilor fixe de schimb, criza petrolului din1973 ºi, în primul rând, diminuarea creºterii productivitãþii Statelor Unite au provocatMarea Stagflaþie, care, la rândul ei, a influenþat în mod decisiv sãnãtatea ºi funcþionareaeconomiei mondiale.

Marea Stagflaþie (1973-1979)

La începutul anilor �70, economia mondialã trebuia sã se confrunte cu inflaþia ridicatãapãrutã la sfârºitul deceniului anterior; perioada de creºtere economicã rapidã se sfârºiseºi începea o epocã de tulburãri economice ce avea sã dureze un deceniu. Escaladareaconflictului din Vietnam ºi lansarea simultanã a Programului �Great Society� de cãtreAdministraþia Johnson (1963-1969) au dus la accelerarea ratei inflaþiei la nivel global.Încercând sã ascundã în faþa cetãþenilor sãi costurile ridicate ale rãzboiului din Vietnam,administraþia americanã a refuzat sã majoreze impozitele ºi s-a hotãrât în schimb sãplãteascã toate aceste costuri prin politici macroeconomice inflaþioniste. AdministraþiaNixon (1969-1974) a agravat aceastã problemã. În plus, Federal Reserve a lãsat prudenþadeoparte ºi a stimulat puternic economia, decizie comentatã de critici ca fiind o încercareevidentã de a susþine realegerea lui Nixon în 1972. Intensificarea ulterioarã a atacurilorspeculative împotriva supraevaluãrii dolarului ºi a umflãrii deficitului comercial americana dus la decizia de a forþa devalorizarea dolarului, luatã la 15 august 1971. În 1973,prima crizã a petrolului a aruncat lumea în Marea Stagflaþie; aceastã nemaiîntâlnitãîmbinare între hiperinflaþie, creºtere economicã scãzutã ºi o ratã mare a ºomajului înStatele Unite, Europa Occidentalã ºi alte þãri a determinat o serie de schimbãri profundeîn economia mondialã.

Sfârºitul cursurilor de schimb fixe

Sistemul postbelic al cursurilor de schimb fixe devenise o victimã a inflaþiei ºi a creºteriimobilitãþii capitalurilor; intensificarea circulaþiei capitalurilor permitea investitorilor (ºispeculanþilor) sã-ºi transfere activele dintr-o þarã în alta, în aºteptarea unei reevaluãri amonedei naþionale. ªi cum monedele naþionale erau în pericol ºi reevaluarea era onecesitate, menþinerea sistemului cursurilor fixe a devenit tot mai dificilã. La sfârºitulanilor �60, atacurile asupra dolarului s-au înteþit, pe mãsurã ce inflaþia ºi dificultãþile


balanþei de plãþi americane au început sã clatine încrederea în acesta. Ca rãspuns laatacurile speculative, Statele Unite ºi aliaþii lor au lansat împreunã o serie de iniþiativemenite sã susþinã dolarul. Nici una dintre ele însã nu a avut succes; inflaþia ridicatã acontinuat sã submineze nu doar dolarul, ci ºi poziþia comercialã a Statelor Unite îngeneral. La începutul anilor �70, oficialii americani au ajuns la concluzia cã se impuneao devalorizare substanþialã a dolarului. Cu toate acestea, Statele Unite nu puteau realizaunilateral acest lucru, pentru cã partenerii comerciali ar fi reacþionat imediat în acelaºimod, pentru a-ºi menþine poziþiile la export. Administraþia Nixon a considerat aºadar cãtrebuie sã ia o hotãrâre radicalã pentru a-ºi forþa partenerii sã accepte devalorizarea. S-apreferat de fapt distrugerea sistemului postbelic al cursurilor de schimb fixe, în loculpromovãrii unor mãsuri dezinflaþioniste, care ar fi fost necesare dacã Statele Unite ar fidorit sã-ºi respecte angajamentele luate în cadrul SBW.

Sfârºitul sistemului cursurilor fixe a provocat, în cele din urmã, ºi cãderea Sistemuluimonetar Bretton Woods. Statele Unite au anunþat cã vor închide fereastra aurului ºi cã nuvor mai rãscumpãra dolarii cu aur. În acelaºi timp, pentru a forþa celelalte þãri sã-ºiaprecieze moneda, Administraþia Nixon a impus o suprataxã de 10% pe importurilevenite în America ºi a declarat cã aceastã suprataxã va fi eliminatã doar în momentul încare se va produce o devalorizare satisfãcãtoare a dolarului. Dupã proteste vehementeîmpotriva acestei acþiuni unilaterale, mai ales din partea vest-europenilor, ºi dupãnegocieri intense, dolarul a fost pânã la urmã devalorizat substanþial prin AcordulSmithsonian din decembrie 1971, când alte þãri au fost de acord sã-ºi aprecieze moneda.Astfel, sistemul monetar internaþional s-a transformat, cel puþin de facto, dintr-un sistemal cursurilor de schimb fixe într-unul al cursurilor flexibile.

A mai existat o încercare a unui comitet internaþional de a institui un nou sistem alcursurilor de schimb stabile, dar adaptabile, însã n-a avut nici o ºansã de reuºitã, datoritãproblemelor mult prea mari cauzate de mobilitatea crescândã a capitalurilor ºi de diver-genþele acute dintre Statele Unite ºi Europa Occidentalã cu privire la orice nou sistem.Dupã acest eºec, la Conferinþa din Jamaica (1976), þãrile industrializate au recunoscutde jure existenþa unui nonsistem al cursurilor flexibile. Deºi unii cercetãtori nu sunt deacord cu aceastã denumire, eu cred cã termenul nonsistem este cel potrivit, pentru cãsistemul monetar internaþional nu are reguli prestabilite care sã ghideze deciziile asupraproblemelor de acest gen sau sã dea un rãspuns întrebãrii dacã þãrile cu deficit sau celecu excedent ar trebui sã fie în primul rând responsabile pentru efectuarea ajustãrilor depoliticã.

Sistemul monetar internaþional Bretton Woods, bazat pe reguli, a fost înlocuit printr-unacord politic oscilant între puterile economice dominante ºi administrat de bãncile lorcentrale. Ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de sistemul �spectrului dereferinþã� se baza pe eforturile cooperative � ºi uneori nu prea cooperative � ale marilorputeri economice de a stabiliza atât valorile valutelor, cât ºi problemele financiareinternaþionale. Cu timpul însã, acest mecanism cooperativ a devenit tot mai puþinsatisfãcãtor ºi au apãrut din ce în ce mai multe propuneri de a reforma nonsistemul. Înparte ºi din cauza frustrãrii europene faþã de politicile macroeconomice americane,încercarea de a stabiliza problemele monetare europene a determinat Consiliul Europeansã accepte în 1978 propunerea franco-germanã de creare a Sistemului Monetar European(SME) ºi a Mecanismului Cursurilor de Schimb (MCS).


Criza petrolului din 1973

Celãlalt eveniment important care a contribuit la sfârºitul epocii de creºtere economicãrapidã de dupã rãzboi a fost criza petrolului din 1973. Ca reacþie la rãzboiul Yom Kippur,membrii arabi ai Organizaþiei Þãrilor Exportatoare de Petrol (OPEC) au boicotat furni-zarea de petrol, forþând astfel creºterea substanþialã a preþurilor pe plan mondial, ceea cea dus la o deteriorare a acelor termeni favorabili ce contribuiserã la prosperitateapostbelicã a economiilor dezvoltate, dar ºi a multora în curs de dezvoltare. Acest boicot,care ºi-a atins scopul pânã la urmã, a provocat ºi un transfer al controlului asupra pieþeiglobale a petrolului, de la Statele Unite ºi corporaþiile multinaþionale americane laproducãtorii din cadrul OPEC, ceea ce a determinat o scãdere semnificativã a influenþeiamericane asupra economiei ºi politicii globale. Dacã Statele Unite se folosiserã pânãatunci de controlul pe care îl aveau asupra rezervelor de petrol ca instrument al politiciilor externe, acest lucru nu mai era acum posibil, iar transferul de bogãþie ºi putere cãtreþãrile OPEC a avut consecinþe importante.

Creºterea dramaticã survenitã în preþul petrolului, implicit ºi în cel al altor forme deenergie ºi produse, a dat naºtere, simultan, atât la presiuni inflaþioniste, cât ºi recesioniste.Aceastã creºtere a avut un efect deflaþionist pentru cã s-a redus drastic puterea decumpãrare pe plan mondial; efectul ar fi fost acelaºi dacã un guvern ar fi impus brusctaxe asupra unei porþiuni mari din totalitatea masei monetare naþionale. Celãlalt efect,contrar primului, este cel inflaþionist; petrolul este foarte important, ca materie primã,pentru costul transportului ºi pentru aproape toate aspectele economiei industrialemoderne, aºa încât creºterea preþului sãu determinã creºterea preþurilor la aproape toatebunurile ºi mãrfurile. Reacþiile diferite ale Statelor Unite, Europei Occidentale ºi Japonieila aceste provocãri au avut consecinþe profunde pentru economia mondialã a anilor �70ºi a celor care au urmat.

Statele Unite au reacþionat în primul rând la efectele deflaþioniste ale creºterii preþuluipetrolului; ele au încercat în zadar, pe parcursul anilor �70, sã-ºi stimuleze economia ºisã iasã din recesiune. Pentru a evita consecinþele inflaþioniste interne, americanii au fãcutpresiuni asupra aliaþilor lor europeni ºi japonezi pentru a-ºi înviora economiile ºi a creºteastfel exporturile americane. Însã europenii au rãspuns în primul rând la efecteleinflaþioniste ºi ºi-au þinut economia în frâu, ceea ce a dus la aºa-zisa �eurosclerozã�.Japonezii au implementat o serie de reforme economice importante ºi au efectuatrestructurãri corporatiste, ceea ce a sporit mult eficienþa industriei ºi a transformateconomia japonezã într-o maºinã de export foarte eficientã; dar tot de aici a început ºiconflictul comercial cu partenerii sãi. Marea parte a istoriei ulterioare a economieimondiale s-a axat pe conflictele iscate datoritã strategiilor diferite de adaptare ale celortrei economii puternice ale lumii, dupã criza petrolului din 1973.

Încetinirea creºterii productivitãþii

Începând cu transformãrile industriale din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea ºiprimele decenii ale secolului XX, Statele Unite s-au bucurat întotdeauna de o ratã ridicatãa creºterii productivitãþii, mãsuratã în producþia pe cap de lucrãtor. Aceasta explicãstandardul tot mai ridicat de viaþã ºi credinþa generalã a americanilor cã fiecare nouã


generaþie va avea mai mult succes pe plan economic decât cea dinainte. Din 1889 pânãîn 1937, productivitatea Statelor Unite a crescut cu o medie de 1,9% pe an, iar între 1937ºi 1973 a ajuns la 3% pe an. Cu toate acestea, de la începutul anilor �70, rata creºteriiproductivitãþii a scãzut simþitor; de unde depãºiserã timp de zeci de ani restul lumii,americanii ajunseserã la o ratã îngrijorãtor de micã, de mai puþin de 1%. Deºi continuausã aibã o productivitate a muncii mai mare decât aproape toate þãrile avansate, declinulratei creºterii productivitãþii în SUA a fost un factor semnificativ al declinului acestei rateîn toatã lumea. El a slãbit preeminenþa economicã a Statelor Unite ºi a încetinitîmbunãtãþirea nivelului de trai. În anii �80, aceste evoluþii au contribuit la adâncirea friciide declin economic ºi dezindustrializare, la alimentarea protecþionismului în economiaamericanã ºi, ca urmare, la subminarea poziþiei de lider a Statelor Unite, care fusesevitalã pentru funcþionarea SBW.

Declinul Sistemului Bretton Woods

Spre sfârºitul anilor �70, neajunsurile majore ale Sistemului Bretton Woods au devenitevidente. Între elementele care au dus la erodarea sistemului putem enumera �revoluþiafinanciarã�, natura limitatã a coordonãrii politice internaþionale, tendinþa cãtre regio-nalism a europenilor, noul protecþionism, contrarevoluþia conservatoare din economie ºitriumful bãncilor centrale. Istoria ulterioarã a economiei mondiale redã încercãrile de aîntãri ordinea economicã internaþionalã.

Revoluþia financiarã

Trecerea de la sistemul cursurilor de schimb fixe la sistemul celor flexibile, care aînceput în 1971, o datã cu tãierea legãturii dintre aur ºi dolar, a provocat dezbateriaprinse în cadrul comunitãþii economiºtilor. Majoritatea lor � ºi, evident, majoritateacelor americani � se aºteptau ca aceastã schimbare sã fie beneficã pentru economiamondialã. Ei credeau cã îmbinarea dintre cursurile fixe ºi creºterea interdependenþeieconomice prin comerþ, investiþii ºi fluxuri de capital a dat naºtere unor mari constrângeriasupra politicilor economice naþionale ºi astfel a micºorat capacitatea guvernelor de aurma politici macroeconomice care sã promoveze ocuparea completã a forþei de muncã.De aceea, economiºtii erau convinºi cã sistemul cursurilor flexibile era necesar pentru arupe legãtura dintre economiile naþionale, permiþând astfel guvernelor sã promovezeacele politici economice care se potriveau cel mai bine circumstanþelor specifice þãrii lor.

Au existat totuºi ºi economiºti, puþini la numãr, care nu erau deloc de acord cuaceastã abordare optimistã, fiind preocupaþi de posibilele consecinþe inflaþioniste ºidestabilizatoare ale desprinderii sistemului monetar internaþional de ancora auruluisau a altor mãrfuri. Dacã sistemul nu se raporteazã la un standard obiectiv, spuneauaceºti economiºti, valoarea banilor ºi stabilitatea preþurilor ar putea rãmâne în între-gime la discreþia guvernelor individuale. Considerând cã nu existã nici o garanþie cãguvernele vor promova politici economice stabile, ei se temeau cã acestea ar putea fi atâtde iresponsabile, încât inflaþia ºi instabilitatea monetarã sã bulverseze foarte repedeeconomia mondialã. Însã majoritatea economiºtilor erau convinºi cã aceste temeri suntnefondate.


Dar neaºteptata �revoluþie financiarã� de la mijlocul anilor �70 ºi consecinþele sale audemonstrat cã acest optimism a fost neîntemeiat. Creºterea pieþei eurodolarului (conturiîn dolari în bãncile europene) ºi expansiunea bãncilor americane peste Ocean în anii �60determinaserã apariþia unei pieþe financiare internaþionale. Apoi, în anii �70, dezvoltareanoului sistem financiar internaþional s-a accelerat, o datã cu dereglementarea din siste-mele financiare interne, renunþarea la restricþiile asupra capitalului în unele þãri ºicreºterea volumului ºi velocitãþii fluxurilor financiare internaþionale. Aceastã creºtere afluxurilor financiare a fost posibilã datoritã comunicaþiilor moderne ºi a noilor tehnici ºiinstrumente financiare. Cel mai important element în dezvoltarea pieþei financiareinternaþionale a fost totuºi uriaºul surplus financiar al OPEC, rezultat în urma crizeipetrolului, ºi nevoia de a-l rula. Înainte de încheierea deceniului opt, dimensiunile ºiviteza fluxurilor financiare internaþionale crescuserã enorm ºi transformaserã cu adevãratsistemul economic internaþional.

Integrarea pieþelor financiare internaþionale a avut un impact major asupra economieiinterne ºi internaþionale, datoritã creºterii interdependenþei financiare ºi monetare aeconomiilor naþionale. Integrarea pieþei financiare înseamnã cã politicile macroeconomiceale unei þãri influenþeazã semnificativ bunãstarea economicã a celorlalte. De exemplu,dacã þara (A) creºte rata dobânzilor pentru a scãdea presiunea inflaþionistã internã,aceste rate crescute vor atrage capital din alte þãri, cu rate ale dobânzilor mai mici,producând astfel o creºtere a masei monetare în þara (A), ceea ce va încuraja presiunileinflaþioniste ce se dorea a fi combãtute. În acelaºi timp, activitatea economicã este redusãîn þãrile confruntate cu ieºirea unor fluxuri de capital. Având în vedere acest lucru,putem spune cã integrarea pieþelor financiare naþionale reduce de fapt autonomia îndomeniul politicii macroeconomice. În ciuda evoluþiei cãtre cursurile de schimb flexibile,sfera economiei internaþionale ºi cea a economiei naþionale au devenit tot mai strânslegate, datoritã integrãrii pieþei financiare.

O altã consecinþã neprevãzutã a fost cã fluxurile financiare internaþionale au devenitun determinant de bazã al cursurilor de schimb, cel puþin pe termen scurt. Aceasta amãrit mult volatilitatea cursurilor de schimb, mai ales a celui dintre dolar ºi valuteleimportante ca yenul sau marca germanã. Pânã la sfârºitul anilor �70, fluxurile financiareinternaþionale le-au depãºit pe cele comerciale într-o proporþie de aproape 25 la 1;volumul fluxurilor a contribuit ºi el, în mare mãsurã, la instabilitatea cursurilor.Principalul mecanism rãspunzãtor pentru aceste fluctuaþii ale cursurilor de schimb estetendinþa lor de �busculare� ca rãspuns la fluxurile financiare. Din aceastã cauzã estefoarte greu ca pieþele sã se miºte lin de la un echilibru al cursului de schimb la altul, iarpentru economiºti ºi oficialii guvernamentali este foarte dificil sã afle care ar trebui sã fiecursul de echilibru.

De când au fost eliminate cursurile de schimb fixe, economiºtii ºi responsabiliipolitici au început sã dezbatã aprins dacã instabilitatea cursurilor de schimb are sau nuconsecinþe negative asupra economiei reale, prin intermediul impactului ei asuprafluxurilor comerciale, a afacerilor ºi a creºterii economice. Poate cã aceastã dezbatere aavut ºi ea un rol în orientarea cãtre noul protecþionism de la mijlocul anilor �70. Aparentainteracþiune dintre instabilitatea cursului de schimb ºi protecþionismul comercial i-a fãcutpe mulþi economiºti sã creadã cã lumea ar trebui sã se întoarcã la sistemul cursurilor fixe.

Eliberarea pieþelor financiare a facilitat, de asemenea, ºi reorganizarea ºi transfor-marea afacerilor internaþionale. Unificarea pieþelor financiare internaþionale a încurajat


crearea unei pieþe unice globale pentru proprietatea corporatistã ºi pentru activitãþile depreluare, aºa cum se poate vedea din exemplul fuziunii dintre Chrysler ºi Daimler-Benzde la sfârºitul anilor �90. Iar creºterea fantasticã a numãrului achiziþiilor ºi alianþelordintre corporaþiile multinaþionale în anii �70 ºi �80 este un rezultat al acestor evoluþii. (ÎnJaponia, reglementãrile guvernamentale ºi sistemul grupurilor de corporaþii, sau keiretsu,au fãcut ca preluãrile de cãtre firme strãine sã fie foarte dificile.)

Aceste schimbãri produse în domeniul comerþului, al finanþelor, precum ºi în altedomenii ale economiei au contribuit la o creºtere substanþialã a nivelului interdependenþeiinternaþionale, iar aceasta, la rândul ei, a avut un impact profund asupra politiciloreconomice naþionale. Interdependenþa economicã a redus considerabil posibilitatea de apromova politici de ocupare completã a forþei de muncã, ceea ce a subminat consensulintern cu privire la susþinerea unei economii mondiale deschise. Creºterea gradului deinterdependenþã a integrat, de asemenea, unele chestiuni politice cândva izolate, cum arfi fluxurile comerciale ºi determinarea cursului de schimb, complicând astfel foarte multsarcina conducerii economiei mondiale ºi punând fundamental în discuþie adecvarearegulilor ce guverneazã economia internaþionalã. Fiecare instituþie a Sistemului iniþialBretton Woods era responsabilã cu o sferã anume a activitãþii economice; de aceea, odatã ce sferele cândva izolate au devenit tot mai interconectate, acestor instituþii le vinetot mai greu sã-ºi administreze sferele aferente. Au existat multe încercãri de a lereforma, mai ales cea care a dus la crearea Organizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC).Date fiind dificultãþile imense de care se loveau eforturile de a obþine o coordonarepoliticã între domenii precum comerþul, problemele monetare ºi investiþiile, este deînþeles de ce soluþiile regionale au început sã aibã o tot mai mare trecere.

Coordonarea politicã internaþionalã

Dupã explozia preþurilor din 1973, determinatã de OPEC, ideea unei cooperãri saucoordonãri politice internaþionale a devenit tentantã pentru cei mai mulþi economiºti,oameni de ºtiinþã din alte domenii ºi oficialitãþi publice; pentru economiºti, acest termenînseamnã �schimbarea sincronizatã� a politicilor naþionale. Deºi existaserã ºi înainteunele coordonãri politice neoficiale, pe mãsurã ce problemele economiei mondialeinterdependente se agravau, s-au fãcut unele eforturi mai formale pentru obþinerea uneiastfel de cooperãri. Raþiunile economice ale cooperãrii internaþionale pe acest plan suntsimple. Într-o economie mondialã din ce în ce mai integratã, acþiunile ºi politicile unuiguvern oarecare au, inevitabil, un impact asupra bunãstãrii altor þãri.

Dezechilibrele monetare majore provocate de criza petrolului din 1973 au determinatmarile puteri economice ale Grupului celor ªapte (G-7) sã iniþieze o coordonare neoficialãa politicilor lor economice ºi nu numai. Prima dintre aceste încercãri, supervizate deamericani � Summitul de la Rambouillet (1975) �, s-a referit la chestiunile monetareinternaþionale; în mare, aceastã iniþiativã, ca ºi cele anterioare, a fost încununatã desucces ºi a redus probabil presiunile protecþioniste. Cu toate acestea, dupã Summitul dela Rambouillet, natura coordonãrii politice internaþionale s-a schimbat: efortul comun alG-7 s-a transformat într-un efort unilateral al Statelor Unite de a schimba politicilealiaþilor sãi pentru a sluji interesele economice americane. Agendele întâlnirii la vârf dela Londra ºi mai ales a celei de la Bonn s-au axat pe eforturile americanilor de adetermina Germania ºi Japonia sã promoveze politici economice expansioniste. Deºi unii


cercetãtori considerã cã aceste summituri ºi coordonarea politicã internaþionalã aucontribuit semnificativ la rezolvarea problemelor create de tensiunea dintre o economieglobalã tot mai integratã ºi fragmentarea sistemului politic global, datele nu susþinaceastã concluzie.

Punctul forte � dar în egalã mãsurã ºi cel slab � al primei etape a coordonãriiinternaþionale a fost scos în evidenþã la Summitul de la Bonn din 1978. Economiamondialã avusese de suferit de pe urma stagflaþiei, iar Administraþia Carter, confruntatãcu presiunile interne de a urma o politicã macroeconomicã expansionistã, nu-ºi puteastimula de una singurã economia din cauza ameninþãrii consecinþelor inflaþioniste. Deaceea, aceastã administraþie dorea o relansare simultanã a celor trei mari economii,pentru a scoate Statele Unite, dar ºi restul lumii, din recesiune. La mijlocul anilor �70,Germania de Vest s-a împotrivit puternic aºa-numitei strategii a �locomotivei�, argu-mentând cã o astfel de mãsurã nu va funcþiona � ba mai mult, va avea consecinþeinflaþioniste suplimentare. Cu toate acestea, ca rãspuns la presiunile americane, vest--germanii ºi japonezii au fost de acord pânã la urmã sã-ºi stimuleze economiile. Deasemenea, la insistenþele germanilor, Statele Unite au acceptat, ca un quid pro quo, sãîntreprindã un efort serios în vederea conservãrii energiei, promisiune pe care n-aurespectat-o niciodatã.

Politica economicã expansionistã a germanilor ºi japonezilor a coincis (sau poatechiar a cauzat), din nefericire, cu o nouã crizã a petrolului (1978-1979), care a provocatun alt puseu inflaþionist. Aceasta a fãcut ca în Germania, coordonarea politicã internaþio-nalã sã capete un renume prost. ªi de atunci germanii au rezistat � uneori politicos,alteori acid � tuturor tentativelor de coordonare a politicilor economice naþionale. Ei aupus în discuþie însãºi necesitatea unei cooperãri internaþionale, cel puþin în domeniulpoliticii macroeconomice, considerând cã guvernul fiecãrei þãri este singurul în mãsurãsã hotãrascã asupra propriilor chestiuni economice. Poziþia germanã a fost întãritã deinfluenþa tot mai mare a ideologiei conservatoare ºi a convingerii tot mai puternice aamericanilor ºi vest-europenilor cã þãrile trebuie �sã-ºi facã curat în propria ogradã�;adicã sã lase pieþele sã funcþioneze, aºa încât guvernele sã nu fie nevoite sã-ºi coordonezepoliticile economice. Nu e de mirare cã încercãrile ulterioare de coordonare a politicilornaþionale au devenit mai puþin ambiþioase decât înainte.

Orientarea cãtre regionalismul european

La începutul secolului XX, puterile europene controlau arena internaþionalã clasicã, iarmai multe imperii europene dominau celelalte continente. Europa era centrul incontestabilal economiei mondiale; comerþul ei exterior ºi investiþiile peste hotare unificau ºiconduceau tot restul economiei internaþionale. Acelaºi lucru se întâmpla ºi în privinþaºtiinþei ºi tehnologiei. Rusia þaristã era indolentã, iar în Asia, fostul mare imperiu alChinei decãzuse ºi se lãsase pradã imperialiºtilor strãini. Deºi Japonia ºi Statele Unitecreºteau cu repeziciune ca puteri tehnologice ºi industriale, Europa le întrecea în aproapetoate aspectele ºtiinþei, tehnologiei ºi industriei moderne.

Dupã dezastrele celor douã rãzboaie mondiale ºi dupã Marea Depresiune din anii �30,puterea ºi influenþa Europei au scãzut considerabil. Puterile europene ºi-au pierdut perând coloniile ºi acest lucru a determinat apariþia unor schimbãri economice ºi politicemajore. Pe mãsurã ce ruptura dintre Statele Unite ºi Uniunea Sovieticã se adâncea,


europenii ºi-au dat seama cã deveniserã miza rivalitãþii americano-sovietice pentrusupremaþia globalã. Pânã sã se termine Rãzboiul Rece, Statele Unite depãºiserã Europadin punct de vedere economic, tehnologic ºi ºtiinþific. Uniunea Sovieticã a fost o vremea doua economie a lumii, dar a fost depãºitã în anii �70 de Japonia. La mijloculdeceniului al nouãlea, China ºi Asia de Est se dezvoltaserã extraordinar de mult ºi, pânãla criza financiarã est-asiaticã din 1997, toatã lumea se aºtepta ca economiile din aceastãzonã sã eclipseze Europa Occidentalã la începutul secolului XXI.

În ciuda diminuãrii puterii ei globale, transformarea internã a Europei Occidentaledupã al doilea rãzboi mondial a fost un mare succes. Eterna rivalitate dintre Franþa ºiGermania, care aruncase de douã ori Europa în rãzboi în secolul XX, se diluase în maremãsurã ºi cele douã mari puteri au devenit parteneri în efortul de creare a unei Europeunite. În ciuda ostilitãþii permanente a Marii Britanii � care a stat timp de secole departede Continent, cu excepþia intervenþiilor menite sã contracareze încercãrile lui Ludovical XIV-lea, Napoleon ºi Hitler de a controla întreaga Europã �, chiar ºi aceasta a fãcutprogrese remarcabile în ceea ce priveºte acceptarea unei Europe unite. Realizãrile miºcãriicãtre unificarea economicã ºi politicã a Europei au fost extraordinare. Totuºi, sarcina dea duce la bun sfârºit aceastã unificare rãmâne în continuare cumplit de grea.

În anii �50 ºi �60, Europa Occidentalã a cunoscut o rapidã creºtere economicã. Labaza acestui succes economic a stat încercarea de a ajunge din urmã Statele Unite dinpunct de vedere tehnologic ºi al productivitãþii, precum ºi transformarea economiilorvest-europene în societãþi urbanizate ale consumului de masã. Din punctul de vedere alcererii, dupã al doilea rãzboi mondial, statele europene s-au angajat într-o politicãmacroeconomicã de expansiune. Din punctul de vedere al ofertei, surplusul masiv deforþã de muncã venitã din mediul rural spre cel urban ºi uriaºele transferuri de capital,împreunã cu Planul Marshall ºi investiþiile americane în Europa, au accelerat creºtereaproductivitãþii. Aceastã perioadã înfloritoare s-a sfârºit brusc o datã cu criza petroluluidin 1973. Ca urmare a consecinþelor inflaþioniste ale creºterii de câteva ori a preþuluipetrolului, rata creºterii economice vest-europene a scãzut imediat. Continentul a fostcuprins de �europesimism� sau �eurosclerozã�. În ultimii 25 de ani ai secolului, stagnareaeconomicã a Europei Occidentale a constituit o motivaþie pentru ca statele de aici sã seîndrepte spre unificarea economicã ºi politicã.

Cu toate acestea, scopul iniþial al unificãrii a fost reconcilierea dintre Franþa ºiGermania ºi, implicit, prevenirea unui alt mare rãzboi în Europa. Statele Unite aususþinut integrarea europeanã pentru a-ºi asigura o fortãreaþã împotriva ameninþãriisovietice. Iar pentru europenii înºiºi, restabilirea statutului Europei în lume ca putereeconomicã ºi politicã a fost o motivaþie foarte puternicã. Dacã scopurile integrãrii au fostdeopotrivã economice ºi politice, mijloacele folosite au fost în primul rând economice.Pe parcursul mai multor etape succesive � Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului(1952), Comunitatea Economicã Europeanã (1957) ºi Uniunea Europeanã (1993) �,vest-europenii s-au îndreptat cãtre obiective economice ºi politice de ansamblu.

Un pas crucial spre unificare l-a constituit Tratatul de la Roma (1957), care a dus lacrearea Comunitãþii Economice Europene (CEE) sau a Pieþei Comune24. Deºi acest tratatnu fãcea referire la unitatea politicã, el a pus baza eforturilor ulterioare în aceastãdirecþie, creând instituþii importante, care vor asigura mai târziu conducerea politicã aComunitãþii: Consiliul de Miniºtri (ulterior ºi Consiliul European), care reprezintã þãrilemembre; Comisia Europeanã, care este principala organizaþie executivã a Comunitãþii;


Parlamentul European ºi Curtea Europeanã de Justiþie. Cu toate acestea, Tratatul de laRoma trasa scopurile Comunitãþii în termeni destul de modeºti ºi le limita la chestiunieconomice; mai precis, fixarea unor tarife externe comune. Mai apoi, ca urmare apresiunilor franceze, CEE a instituit Politica Agricolã Comunã. Cu timpul, Comisia aînceput sã preia rãspunderea reprezentãrii Comunitãþii în negocierile comerciale dincadrul Acordului General pentru Tarife ºi Comerþ.

Douã decenii mai târziu, europenii au mai fãcut un pas important spre unitateaeconomicã ºi politicã. La iniþiativa preºedintelui francez Valéry Giscard d�Estaing ºi acancelarului vest-german Helmut Schmidt, Comunitatea Economicã Europeanã a fost deacord, în 1978, cu instituirea Sistemului Monetar European (SME) ºi a MecanismuluiCursurilor de Schimb (MCS), creând astfel un sistem de cursuri de schimb relativ fixeale monedelor europene. Un obiectiv major al SME a fost de a feri Europa Occidentalãde efectele perturbatoare ale politicilor macroeconomice dezordonate americane ºi defluctuaþiile dolarului, apãrute ca urmare a abandonãrii SBW al cursurilor fixe. Problemeleeconomice grave ale anilor �70 au convins majoritatea guvernelor europene, cel puþin înprincipiu, de virtuþile echilibrãrii bugetelor ºi ale politicilor puternice antiinflaþioniste.Legându-ºi monedele naþionale între ele, europenii îºi propuseserã sã-ºi stabilizezechestiunile monetare prin folosirea unor cursuri de schimb relativ fixe. Þãrile europeneau cãzut de acord sã lege cursurile propriilor valute de marca vest-germanã, drept pentrucare, în cadrul SME, Banca centralã a RFG a devenit practic banca centralã a ComunitãþiiEconomice Europene.

Noul protecþionism

În ciuda � sau poate datoritã � succesului GATT în scãderea barierelor tarifare, încã dinanii �50 a început sã aparã o reacþie negativã la liberalizarea comerþului, reacþie ce s-aaccentuat în deceniul al optulea. Deºi, oficial, tarifele scãzuserã, restricþiile informalenetarifare sporiserã, mai ales la oþel, încãlþãminte ºi textile. Noi instrumente protecþionisteau fost create pentru a proteja sectoarele economice aflate în pericol; ele cuprindeaureglementãri cu caracter local, folosirea abuzivã a prevederilor antidumping ºi a altornorme ale GATT, precum ºi presiuni din partea guvernelor pentru acceptarea de cãtreexportatori a �restricþiilor voluntare la export� (RVE). Spre deosebire de bariereleformale de tip tarifar, care fuseserã eliminate în urma negocierilor GATT, noile restricþiiapãrute în anii �70 instaurau o serie de limitãri cantitative ale importurilor.

În Statele Unite, renunþarea la liberalizarea comerþului ºi orientarea cãtre un nouprotecþionism a început cu o creºtere substanþialã a importurilor, ceea ce a adâncit teamade declinul superioritãþii industriale americane. Cea mai semnificativã exemplificare anoului protecþionism este Acordul internaþional Multifibrã (1973), care impunea anumiterestricþii asupra importului de textile ºi îmbrãcãminte din þãrile în curs de dezvoltare,încãlcând astfel principiul nediscriminãrii stipulat de GATT. Noul protecþionism a câºtigatteren în anii �70, pe fondul unei serii de probleme economice � cursurile de schimbfluctuante, efectele crizei petrolului ºi începutul stagnãrii; un alt important factorfavorizant a fost sofisticarea tehnologicã tot mai mare a exporturilor japoneze. Oþelul ºiautomobilele au devenit principalele exporturi japoneze, ceea ce i-a alarmat pe concurenþiilor americani. De fapt, noul protecþionism era îndreptat în mare mãsurã împotrivaJaponiei. Dacã mãsurile protecþioniste preferate de americani erau restricþiile voluntare


la export, opþiunea vest-europenilor a fost sã abuzeze de prevederile antidumping aleGATT ºi sã se foloseascã de reglementãri cu caracter local. Ei cãutau tehnici protecþio-niste care sã defavorizeze Japonia, dar sã nu ofenseze Statele Unite.

Denumirea de �nou� protecþionism se justificã prin faptul cã acesta diferã de formeleanterioare de protecþie comercialã. Multe dintre aspectele sale erau neoficiale ºi le lipseatransparenþa � adicã mãsurile protecþioniste erau mascate ºi dificil de recunoscut.Protecþionismul a luat uneori forma unor decizii administrative ce aveau aparent menireasã garanteze sãnãtatea publicã sau siguranþa naþionalã. Se punea, de asemenea, un maimare accent pe negocierile bilaterale. În timp ce regimul GATT se baza pe reguli expli-cite, pe multilateralism ºi pe eliminarea barierelor comerciale formale, noul protecþio-nism se referea mult mai mult la barierele informale, la unilateralism ºi la bunul-plac aladministraþiilor. În Statele Unite, aceastã înclinaþie spre unilateralism ºi-a gãsit expresiaîn Legea Comerþului (1974), mai ales în Secþiunea 301, care autorizeazã ReprezentantulSUA pentru Comerþ sã ia mãsuri împotriva þãrilor pe care Statele Unite le considerã cafãcând comerþ �neloial�. Acest act este semnul unei treceri clare de la angajamentul faþãde liberalizarea comerþului la protecþionism ºi bilateralism. În practicã, Secþiunea 301 afost folositã frecvent pentru a forþa efectiv partenerii comerciali ai Statelor Unite sãaccepte restricþii voluntare la export.

Apariþia ºi rãspândirea noului protecþionism s-a datorat în parte ºi unei transformãrimajore a patternurilor comerþului mondial. În primii ani de dupã rãzboi, cea mai mareparte a comerþului era fie interindustrial, între þãrile dezvoltate ºi cele mai puþindezvoltate, fie intraindustrial, peste Atlantic. Comerþul interindustrial este comerþul careimplicã sectoare diferite ale economiilor; de exemplu, þãrile dezvoltate exportau produseprelucrate în þãrile mai puþin dezvoltate, în schimbul mãrfurilor (alimente ºi materiiprime), care urmau traseul invers. Comerþul intraindustrial se referã la schimbul debunuri în acelaºi sector industrial, cum ar fi exportul de vehicule motorizate între StateleUnite ºi Europa Occidentalã. În perioada imediat urmãtoare rãzboiului, patternurilecomerþului intraindustrial moderau conflictele economice. De pildã, în comerþul intra-industrial dintre economiile industriale avansate din zona Atlanticului de Nord, creºtereaimporturilor nu ameninþa supravieþuirea sectoarelor industriale respective. Numai cã, înanii �70, atunci când aceste patternuri au început sã se schimbe, conflictele comerciales-au intensificat.

Dezvoltarea Japoniei, apoi a pieþelor emergente din Asia-Pacific ºi impactul lorprofund asupra patternurilor comerþului mondial au constituit unul dintre motiveleprincipale ale apariþiei noului protecþionism. Spre deosebire de cel al altor þãri industrialeavansate, comerþul japonez a fost în mare parte unul interindustrial. Exporturile Japoniei,care s-au extins enorm în anii �70, constau aproape în totalitate în bunuri industriale (dincare o mare parte se îndreaptã spre alte þãri industrializate); iar importurile se compuneaumai ales din mãrfuri (alimente, energie, materii prime) provenind din Statele Unite, dinþãrile în curs de dezvoltare ºi din alte þãri. Asupra explicaþiilor acestui model comercialunic al Japoniei existã numeroase controverse, dar voi reveni mai târziu asupra lor.Dincolo de cauzele fenomenului însã, guvernul american ºi guvernele europene auacuzat Japonia cã îºi þine intenþionat piaþa închisã, pentru ca produsele lor de export sãnu poatã pãtrunde. Mai mult, revizioniºtii americani spuneau cã strategia economicãjaponezã fusese creatã cu scopul de a distruge rând pe rând industriile tehnologiilorde vârf ale partenerilor sãi de afaceri. În anii �80, trecerea economiilor în curs de


industrializare din þãrile regiunii Asia-Pacific de la exportul de mãrfuri la cel de produseprelucrate a intensificat conflictul comercial dintre Est ºi Vest.

Contrarevoluþia conservatoare în teoria economicã ºi ideologia politicã

La sfârºitul anilor �70 au avut loc schimbãri importante în rândul factorilor de decizie,precum ºi la nivelul ideologiei economice ºi politice. Monetarismul a devenit principalateorie macroeconomicã ce explica performanþa economicã, iar aceasta a zdruncinatconsensul economic instaurat dupã rãzboi. Monetarismul a subminat concepþia ante-rioarã, conform cãreia cererea poate fi controlatã prin politici guvernamentale pentru aasigura ocuparea completã a forþei de muncã. La nivel microeconomic, doctrina ajustãriistructurale a oferit baza apariþiei unei ideologii politice conservatoare, care susþineadereglementarea economiei, reducerea substanþialã a protecþiei sociale ºi diminuarearolului guvernului. De asemenea, numirea de cãtre preºedintele Carter a lui Paul Volckerca preºedinte al Federal Reserve, în 1979, a avut o influenþã hotãrâtoare asupra politiciieconomice americane ºi a economiei internaþionale.

Victoria monetarismului asupra ortodoxiei anterioare a fost în mare mãsurã operaeconomiºtilor Milton Friedman ºi Edmund Phelps. Argumentul monetarist se bazeazã peteoria cantitativã a banilor ºi pe conceptul de ratã �naturalã� a ºomajului. Potrivit teorieicantitative, inflaþia este în primul rând un fenomen monetar cauzat de crearea excesivãde bani de cãtre bãncile centrale. Ipoteza ratei naturale spune cã fiecare economie areinevitabil o ratã a ºomajului, ce poate creºte sau descreºte cu câteva procente, în funcþiede circumstanþe, dar care va rãmâne întotdeauna un prag de sus al activitãþii economice.Monetariºtii susþin cã, din acest motiv, eforturile guvernelor de a scãdea ºomajul dincolode aceastã ratã nu vor produce altceva decât o creºtere a inflaþiei. Dezaprobând convingereaaltor economiºti, care credeau cã descoperiserã cum sã ajusteze economia, monetariºtiispuneau cã Federal Reserve ar trebui sã stabileascã o regulã clarã a creºterii sigure ºineinflaþioniste a masei monetare ºi apoi sã iasã din scenã. Ei credeau cã intervenþiaguvernului în economie, care înseamnã programe vaste de protecþie socialã, taxe mari ºireglementãri extinse, nu fãcea decât sã perturbe piaþa, sã descurajeze stimulentele de aeconomisi, a investi ºi a munci, subminând astfel productivitatea economiei. DupãFriedman ºi alþi economiºti conservatori, soluþia acestor probleme era restrângereaseverã a rolului guvernului.

Doctrina �ajustãrii structurale� a devenit ºi ea o componentã importantã a contra-revoluþiei conservatoare. În timp ce monetarismul considera inflaþia ca fiind problemaeconomicã fundamentalã a societãþilor moderne ºi recomanda restrângerea politicilormacroeconomice, susþinãtorii ajustãrilor structurale argumentau cã sunt necesare ºireforme la nivel microeconomic, dacã se doreºte ca economiile industrializate sã aibã dinnou o creºtere economicã ºi de productivitate semnificative. Ei spuneau cã impozitareaexcesivã, suprareglementarea economiei ºi alte intervenþii ale guvernelor descurajeazãiniþiativele economice private ºi întârzie creºterea economicã. În concluzie, statul bunãstãriiera de vinã pentru problemele economice ale deceniului opt. De aceea, limitarea drasticãa intervenþiei guvernamentale în economie era esenþialã pentru sãnãtatea economiilorindustrializate. Atât în Statele Unite, cât ºi în Europa Occidentalã au fost aplicate câtevapropuneri de dereglementare ºi privatizare. Aceste reforme au determinat o armonizareconsiderabilã a politicilor ºi structurilor economice ale statelor vest-europene, punând


astfel bazele integrãrii lor regionale ºi globale. Când Margaret Thatcher a devenitprim-ministru al Marii Britanii ºi Ronald Reagan preºedinte al Statelor Unite, aceste ideiconservatoare au ajuns la ordinea zilei, modificând semnificativ peisajul economic ºipolitic ºi începând sã domine agenda economicã globalã.

Criza datoriilor þãrilor mai puþin dezvoltate

Mijlocul anilor �70 a fost o perioadã favorabilã pentru multe þãri în curs de dezvoltare ºipentru unele economii socialiste din Europa de Est. Apariþia uriaºei pieþe internaþionalede capital ºi stagflaþia din economiile industrializate au oferit o ºansã importantã þãrilorîn curs de dezvoltare, pentru cã ele puteau acum lua împrumuturi direct de la bãncilecomerciale americane, europene ºi japoneze, care erau nerãbdãtoare sã le crediteze cusume cât mai mari. Acest �împrumut suveran�, care însemna cã guvernele împrumutã dela bãncile internaþionale pentru a finanþa proiecte supervizate de stat ºi strategiile desubstituire a importurilor (dezvoltarea industriei pentru a deservi piaþa internã), a fãcutca statele sã poatã scãpa de dependenþa de �imperialismul� corporaþiilor multinaþionaleamericane ºi de condiþiile ce trebuiau respectate pentru a primi împrumuturi de la FMIºi Banca Mondialã. Deºi mulþi credeau cã aceasta este o strategie riscantã atât pentrubãnci, cât ºi pentru cei care luau împrumuturile, avertismentele lor nu erau luate înseamã de nimeni; aºa cum spunea Walter Wriston de la Citibank, �þãrile nu daufaliment�. În plus, inflaþia anilor �70 fãcea ca ratele reale ale dobânzilor sã fie foarte micisau chiar negative. În aceste condiþii, bãncile erau mai mult decât dornice sã acordeîmprumuturi ºi ar fi fost culmea ca þãrile interesate sã nu le ia.

În 1979, aceste condiþii favorabile acordãrii de împrumuturi cãtre þãrile mai puþindezvoltate s-au risipit, o datã cu numirea lui Volcker ca preºedinte al Federal Reserve.Pentru a salva lumea de hiperinflaþie ºi a relua creºterea economicã, Volcker ºi colegii sãiau considerat cã se impun mãsuri drastice. Ca urmare, Federal Reserve a luat decizia dea majora rata dobânzilor, ceea ce a aruncat lumea într-o recesiune severã, în care þãrilemai puþin dezvoltate s-au trezit cã au datorii uriaºe, cã ratele reale ale dobânzilor aucrescut, iar câºtigurile externe din care sã-ºi achite datoriile au scãzut. Datoriile uriaºeale multor þãri în curs de dezvoltare din Africa, America Latinã ºi din alte zone le-aufãcut sã devinã din nou dependente de Banca Mondialã ºi FMI. Pentru a primi asistenþãde la aceste instituþii, þãrile datornice au fost silite sã accepte un program strict deajustãri structurale, adicã sã renunþe la intervenþionismul statal ºi la strategia substituiriiimporturilor ºi sã adopte politici orientate cãtre piaþã, aºa cum erau ele concepute deliderii FMI ºi ai Bãncii Mondiale. Aceste reforme au uºurat drumul spre succes al unorþãri în curs de dezvoltare din America Latinã în anii �80 ºi �90, pânã când crizafinanciarã de la sfârºitul anilor �90 le-a aruncat din nou în aer. Pentru cele mai sãracedintre þãrile în curs de dezvoltare, datoriile externe au continuat sã fie o povarã grea; deaceea, în iunie 1999, marile puteri au recomandat ca aceste datorii sã fie prescrise.

Triumful bãncilor centrale

Contrarevoluþia monetaristã a avut un puternic impact politic ºi economic, pentru cã eaoferea argumente solide care sã justifice dorinþa conducãtorilor bãncilor centrale dinGermania, SUA ºi din alte pãrþi de a scoate economia de sub controlul politicienilor


�iresponsabili� ºi de a-l prelua ei înºiºi, salvând economiile naþionale de inflaþiagalopantã. Repulsia faþã de inflaþie era puternicã mai ales în Germania Federalã, careavusese în aceastã privinþã experienþa dezastruoasã a anilor �20. Administraþiile americanecare s-au succedat în anii �70 au folosit tehnicile tradiþionale (deficitul fiscal ºi expan-siunea masei monetare) pentru a scoate economia americanã din stagflaþie. Aici a fostnevoie de cooperarea partenerilor economici ai Statelor Unite, mai ales a GermanieiFederale, care trebuia sã fie dispusã sã absoarbã dolarii rezultaþi din expansiuneaeconomicã americanã. Vest-germanii au devenit însã tot mai refractari la acest tip decooperare ºi s-au plâns cã Statele Unite exportã inflaþie. La sfârºitul anilor �70, germaniiau devenit total nemulþumiþi de politicile inflaþioniste ale americanilor ºi se pare cã l-auanunþat pe Volcker cã intenþioneazã sã creeze Sistemul Monetar European, pentru a seproteja pe ei înºiºi, dar ºi restul Europei Occidentale de politicile economice americane,inflaþioniste ºi haotice.

Deºi Volcker însuºi nu era un monetarist strict, el a fost de acord cu opinia autoritãþilorfinanciare germane cã principala cauzã a problemelor economiei mondiale era inflaþiaridicatã, generatã în mare parte de tipãrirea excesivã de bani americani. Propriileconvingeri conservatoare, precum ºi ameninþarea poziþiei dolarului de cãtre SistemulMonetar European i-au fãcut pe Volcker ºi pe colegii sãi de la Federal Reserve sã adopteimperativul monetarist al limitãrii masei monetare, fãcând din lupta contra inflaþieiprincipalul scop al politicii macroeconomice americane. În toamna anului 1979, FederalReserve ºi-a înãsprit simþitor politica monetarã pentru a elimina inflaþia din Statele Uniteºi din economia mondialã. Aceastã acþiune curajoasã a pus capãt stagflaþiei, dar a aruncatlumea într-o recesiune severã, cu consecinþe dezastruoase, mai ales pentru þãrile în cursde dezvoltare ºi cele comuniste, care aveau datorii uriaºe. Triumful bãncilor centrale aînsemnat cã stabilitatea preþurilor a avut prioritate în faþa eradicãrii ºomajului.

Concluzie

Recesiunea gravã de la sfârºitul anilor �70, criza ostaticilor din Iran, în 1979-1980,care a demonstrat cã Statele Unite nu sunt câtuºi de puþin capabile sã se descurce cuterorismul din Orientul Mijlociu, precum ºi incapacitatea Administraþiei Carter de a facefaþã celei de-a doua crize a petrolului, toate acestea au dus la victoria clarã a lui RonaldReagan în alegerile prezidenþiale din 1980 ºi la o contrarevoluþie profundã în politicaeconomicã americanã. Inovaþiile politice ale lui Reagan constau, în parte, în respingereapoliticilor anterioare, dar pe de altã parte, ele au reprezentat prima încercare serioasã aunei administraþii americane de a înfrunta declinul economic relativ al Statelor Unite ºide a începe ajustarea economiei americane la noile evoluþii economice, tehnologice saude altã naturã care transformau economia mondialã. De-a lungul deceniului al nouãlea,ºi celelalte puteri industriale, precum ºi un numãr tot mai mare de economii în curs dedezvoltare au început sã se ajusteze, la rândul lor, în conformitate cu realitãþile înschimbare ale economiei ºi politicii.

NESIGURANÞA SISTEMULUI COMERCIAL 75

Capitolul 3

Nesiguranþa sistemului comercial

Unul dintre marile paradoxuri ale comerþului internaþional este cã, deºi aduce maribeneficii societãþii în general ºi consumatorilor în particular, liberalizarea sa estepermanent ameninþatã de protecþionism. Ca mulþi alþi americani, am o maºinã japonezã,un televizor produs în Asia de Est ºi ascult muzicã la un aparat de radio sau un CD-playerfabricat tot acolo. ªi, tot ca mulþi alþi americani, nu vreau sã renunþ la aceste beneficiiale liberului schimb. Deoarece competiþia comercialã forþeazã producãtorii americanisã-ºi îmbunãtãþeascã permanent produsele ºi sã menþinã preþurile scãzute, iar multedintre cele mai bune slujbe din Statele Unite sunt în uriaºul sector al exporturilor, mulþiamericani au beneficii indirecte de pe urma comerþului internaþional. Cu toate acestea,americanii se plâng ºi cer protecþie împotriva importurilor �incorecte�, care le ameninþãmijloacele de existenþã. Deºi tendinþe protecþioniste existã tot timpul, ele se exacerbeazãîn vremurile mai dificile ºi/sau când deficitul comercial creºte.

În anii �80 ºi �90, liberul schimb a început sã fie tot mai contestat. Aceastã stare delucruri, prefiguratã de noul protecþionism din anii �70, se datoreazã îngrijorãrii tot maimari faþã de uriaºul deficit comercial ºi de plãþi al Statelor Unite ºi faþã de ameninþarea�dezindustrializãrii� resimþitã în anii �80, apariþiei noilor teorii ale protecþionismuluicomercial, precum ºi importanþei tot mai mari a problemelor comerciale neacoperite deAcordul General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT). În ciuda creãrii Organizaþiei Mondialea Comerþului (OMC) în 1995 ºi a altor reforme, problemele sistemului comercialinternaþional nu au fost încã rezolvate, iar veºnica disputã dintre susþinãtorii liberalizãriicomerþului ºi cei ai protecþionismului continuã.

Tensiunea dintre liberalizarea comerþuluiºi protecþionismul comercial

Toþi economiºtii sunt de acord cã liberul schimb este superior oricãrei forme deprotecþionism comercial. De fapt, economiºtii îl considerã a fi cea mai bunã politicã a uneiþãri, chiar dacã toate celelalte practicã protecþionismul, argumentând cã economia carerãmâne deschisã va câºtiga oricum mai mult de pe urma importurilor mai ieftine decât vapierde din exporturile refuzate. Cu toate acestea, protecþionismul nu a dispãrut niciodatãcomplet, ba chiar, în ultimele douã secole, restricþiile comerciale au constituit o trãsãturãpermanentã ºi proeminentã a economiei mondiale. Din punct de vedere istoric, protecþionismul


a avut o pondere mai mare decât liberul schimb. Deºi naþiunile vor sã se bucure defoloasele acestuia din urmã, ele refuzã adesea sã-ºi deschidã propriile pieþe ºi sã permitãforþelor pieþei sã hotãrascã distribuþia la nivel internaþional a câºtigurilor comerciale.Deºi justificarea liberului schimb rãmâne solidã, doctrina protecþionistã reapare mereusub înfãþiºãri diferite. În realitate, n-a existat niciodatã comerþ �liber� care sã nu aibãnici o restricþie sau foarte puþine. Din acest motiv, termenul de �liberalizare a comerþului�(miºcarea cãtre un comerþ într-adevãr liber) este mai potrivit decât cel de �liber schimb�.

Prima epocã a unui comerþ relativ liber a început o datã cu retragerea legislaþieicerealelor în Marea Britanie (1846) ºi cu desfiinþarea restricþiilor britanice asupraimporturilor de grâu. Aceasta ºi alte iniþiative din a doua jumãtate a secolului al XIX-leaau constituit paºi importanþi spre liberalizare. Totuºi, în ultimele decenii ale acelui secol,cursul evenimentelor a început sã se schimbe ºi protecþionismul a câºtigat treptat teren.Între cele douã rãzboaie mondiale, comerþul internaþional s-a restrâns semnificativ.Apoi, în urmãtorii treizeci de ani de dupã al doilea rãzboi mondial, lumea a cunoscut dinnou o perioadã de liberalizare ºi expansiune comercialã. În mare parte datoritã reuºiteicelor opt runde de negocieri din cadrul GATT, care au început la scurt timp dupã rãzboi,comerþul internaþional s-a dezvoltat chiar mai repede decât economiile naþionale ºi le-afãcut sã devinã mai integrate. La mijlocul anilor �70, stagflaþia globalã ºi alte elementeau fãcut ca noul protecþionism sã cucereascã þarã dupã þarã, încetinind expansiuneacomercialã. În anii �90, în urma negocierilor din cadrul Rundei Uruguay (1993) s-a creatOrganizaþia Mondialã a Comerþului (1995), care a reînnoit speranþele de continuare aliberalizãrii comerþului. În acelaºi timp însã, au apãrut ºi noi obstacole, cum ar ficomerþul dirijat, regionalismul economic ºi teama de globalizare. Astfel, tensiuneadintre liberalizare ºi protecþionism continuã, iar viitorul sistemului �liberului schimb�este încã sub semnul întrebãrii.

La începutul secolului XXI, liberalizarea comerþului este ameninþatã de anumiteevoluþii intelectuale, economice ºi politice. Argumentele teoretice sau intelectuale însprijinul acesteia au fost subminate datoritã schimbãrii perspectivei asupra bazei comerþu-lui (de la avantajul �comparativ� la cel �competitiv�), a formulãrii unei teorii comerciale�noi� (strategice) ºi a integrãrii dintre comerþ ºi investiþiile externe directe ale firmelormultinaþionale. Pãtrunderea din ce în ce mai adâncã a comerþului în economiile internea forþat luarea în serios a unor probleme complexe, cum ar fi definirea comportamentuluieconomic legitim ºi �corect�, întrucât ceea ce e corect într-o societate poate fi consideratincorect în alta. În plus, existã o opoziþie politicã tot mai puternicã faþã de liberalizareacomercialã din partea celor preocupaþi de protecþia socialã a lucrãtorilor, de mediu ºi derespectarea drepturilor omului. Deºi Runda Uruguay ºi OMC au constituit o încercare dea face faþã acestor probleme, existã multe altele cu care sistemul comercial se confruntãîncã. Pe scurt, managementul comerþului într-o economie globalã cu un grad înalt deintegrare, alcãtuitã din state-naþiune independente ºi concurente, a devenit o formidabilãprovocare.


Liberalizarea comerþului ºi criticii sãi

De-a lungul istoriei moderne, susþinãtorii ºi oponenþii liberalizãrii comerþului s-auaflat într-o continuã ºi aprinsã dezbatere. ªi, dacã diverse chestiuni particulare s-au maischimbat, argumentele de bazã ale celor douã pãrþi au rãmas, în esenþã, aceleaºi.Susþinãtorii liberalizãrii îºi apãrã poziþia cu ajutorul principiilor fundamentale alesistemului pieþei, formulate pentru prima oarã acum douã sute de ani. Economiºtii AdamSmith ºi David Ricardo au arãtat cã eliminarea piedicilor din calea miºcãrii libere abunurilor ar permite specializarea fiecãrei naþiuni ºi utilizarea optimã a factorilor deproducþie limitaþi ai lumii. Aceasta va lãsa, în schimb, ca patternurile comerþuluiinternaþional sã fie determinate de principiul avantajului comparativ, adicã de preþuri.Funcþionarea principiului avantajului comparativ asigurã cã o þarã va obþine în cele dinurmã o eficienþã economicã ºi o bunãstare mai mare participând la comerþul internaþionaldecât instaurând protecþionismul comercial. La baza acestui angajament faþã de liberulschimb stã convingerea cã scopul activitãþii economice este beneficiul consumatorului ºimaximizarea bunãstãrii globale. Liberul schimb maximizeazã alegerea consumatorului ºifaciliteazã folosirea eficientã a resurselor mondiale limitate. Din aceastã perspectivã,principalul scop al exporturilor este de a plãti importurile ºi nu de a creºte bogãþiaproducãtorilor sau puterea statului.

Susþinãtorii liberalizãrii comerþului spun cã eforturile de a proteja mediul de afaceriintern presupun costuri foarte mari, mult mai mari decât îºi imagineazã unii. Capitalismulse bazeazã pe competiþie, iar o þarã riscã sã se prãbuºeascã economic dacã se sustragecompetiþiei comerciale. Cu excepþia cazurilor de protecþie a �industriilor incipiente�care au avut succes, principala consecinþã a mãsurilor protecþioniste este transferulveniturilor dinspre consumatori ºi sectoarele neprotejate înspre capitalul ºi forþa demuncã din sectoarele protejate. Costurile de ansamblu pentru economie pot fi � ºi deobicei chiar sunt � foarte mari. Într-un studiu al lui Gary Hufbauer ºi Kim Elliot din1994, publicat în contextul unei controverse aprinse legate de ratificarea NAFTA, searãta cã protecþionismul comercial este foarte costisitor pentru economia americanã;efortul de a pãstra locurile de muncã prin impunerea unor restricþii comerciale necesita,în medie, 170.000 de dolari pentru fiecare loc de muncã salvat, iar în unele ramuriindustriale suma se ridica la 500.000 de dolari25. Deºi costurile protecþionismului suntde cele mai multe ori justificate sub pretextul cã dau un rãgaz industriilor protejatepentru a redeveni competitive, faptele nu prea susþin aceastã justificare.

Cu toate acestea, economiºtii sunt conºtienþi cã protejarea industriilor incipientepoate justifica o formã de protecþionism temporar. O industrie nouã, dacã este protejatãfaþã de competiþia internaþionalã, poate deveni suficient de puternicã ºi competitivã încâtsã supravieþuiascã ºi în momentul în care protecþia dispare. Una dintre problemelemajore ale protecþiei industriilor incipiente este totuºi aceea cã nu se poate ºti cusiguranþã dacã respectiva industrie protejatã va putea sã-ºi asigure o poziþie competitivãpe piaþa mondialã. În realitate, competitivitatea pe termen lung a unei industrii protejatese poate determina doar printr-o serie de încercãri succesive. O altã problemã este cãpoliticile protecþioniste devin prea adesea permanente ºi prea adesea protejeazã de faptindustrii decrepite. Cazul Japoniei a dovedit cã protecþia industriilor incipiente poate da


rezultate. ªi într-adevãr, cele mai multe reuºite atribuite politicii industriale ºi politiciicomerciale strategice sunt exemple ale succesului protecþiei industriilor incipiente.

Printre contestatarii liberului schimb se numãrã mercantiliºtii secolului al XVIII-lea,naþionaliºtii economici ai secolului al XIX-lea ºi criticii contemporani ai globalizãriieconomice; de-a lungul timpului, motivaþiile protecþionismului comercial s-au schimbatsimþitor. Mercantiliºtii secolelor XVII-XVIII doreau un excedent comercial în primulrând pentru cã îl identificau cu puterea militarã. Dupã revoluþia industrialã de la sfârºitulsecolului al XVIII-lea, industrializarea a devenit preocuparea principalã a naþionaliºtiloreconomici, care considerau cã producþia are o mare valoare pentru o naþiune, întrucât îiconferã acesteia putere militarã ºi autonomie. Aºa cum scria Alexander Hamilton,teoreticianul mercantilist al dezvoltãrii economice a Statelor Unite, într-un text din 1971scris în apãrarea muncitorilor americani, �nu doar bogãþia, ci ºi independenþa ºisecuritatea unei þãri par a fi strâns legate de prosperitatea manufacturilor�. La începutulsecolului XXI, unii tehno-naþionaliºti ai zilelor noastre subliniazã importanþa protejãriiºi sprijinirii industriilor tehnologiilor de vârf, asociate cu o economie industrialãavansatã, iar alþii privesc comerþul ºi globalizarea ca ameninþãri pentru bunãstarea uneiþãri (locuri de muncã, salarii etc.), pentru mediu ºi pentru drepturile omului.

Presiunile în vederea instaurãrii protecþionismului comercial n-au dispãrut niciodatã,ele devenind puternice ºi având câºtig de cauzã mai ales în perioadele de cãdereeconomicã. Aprobarea mãsurilor protecþioniste se datoreazã, în parte, lipsei de înþelegerea publicului cu privire la ce poate ºi ce nu poate face comerþul pentru o economie. Cutoate acestea, o cauzã mult mai importantã a succesului protecþionismului este faptul cãprocesul politic tinde sã favorizeze interesele speciale care doresc protecþie. În timp ceacest tip de grupuri îºi cunosc bine interesele ºi sunt, în general, bine organizate ºistructurate, consumatorii nu întrunesc, de obicei, nici una dintre aceste condiþii. Deasemenea, o serie de evoluþii comerciale de dupã al doilea rãzboi mondial au contribuitºi ele la succesul cauzei protecþionismului.

Retorica ºi atitudinea protecþioniºtilor americani ºi chiar opinia publicã au luat oturnurã potrivnicã liberalizãrii comerþului. Publicul ºi oficialii americani vorbesc întot-deauna despre �concesiile� comerciale fãcute strãinilor, în ciuda faptului cã liberalizareaavantajeazã inclusiv Statele Unite; de cele mai multe ori, comerþul nu este un joc desumã zero. În anii �80, teama de comerþul neloial, care ar putea duce la pierderea unorlocuri de muncã americane, a dat apã la moarã scepticismului privitor la liberalizare;politica americanã a început sã punã accentul pe modurile de a-i determina pe parteneriiincorecþi sã se poarte cum trebuie. În anii �90, aceastã atitudine a devenit ºi maiîngrijorãtoare, pe mãsurã ce tot mai mulþi americani au început sã punã în discuþie însãºiideea de liberalizare a comerþului. Ca expresie a acestei atitudini, Administraþia Clintona devenit mai puþin interesatã sã propunã o nouã rundã de negocieri comerciale multi-laterale. Eºecul încercãrii acesteia de a obþine o autoritate de negociere �rapidã�(fast-track) a fost o experienþã care dã de gândit.

Deºi aceastã disputã nu se va sfârºi probabil niciodatã, existã câteva elemente generaleprivind comerþul ºi consecinþele sale care ar trebui clarificate. Comerþul sporeºte într-adevãrbunãstarea unei naþiuni, dar existã ºi perdanþi. ªi cum aceºtia din urmã simt mai acutdurerea decât simt câºtigãtorii victoria, politica naþionalã, din motive etice ºi politice,trebuie sã asiste ºi sã ofere compensaþii muncitorilor ºi altor categorii defavorizate deliberalizarea comerþului. Contrar opiniei exprimate adesea în dezbaterile publice, comerþul


nici nu creºte, nici nu scade nivelul general al ocupãrii forþei de muncã dintr-o economie;acest nivel este determinat de politicile macroeconomice (fiscale ºi monetare). Pe de altãparte, comerþul creºte într-adevãr eficienþa naþionalã ºi numãrul slujbelor bine plãtite,pentru cã restructureazã economiile naþionale; competiþia loveºte în industriile care îºipierd avantajul comparativ, eliberând astfel resursele lor (capital ºi forþã de muncã)pentru a fi folosite în industriile mai eficiente ºi mai competitive. Balanþa comercialãgeneralã a unei þãri este determinatã de diferenþa dintre economiile ºi investiþiile sale;deficitul (excedentul) unei þãri, de exemplu, se datoreazã unei rate scãzute (ridicate) deeconomisire, ºi nu comportamentului incorect al vreunei alte þãri, ceea ce e foarterelevant pentru discuþiile privind deficitul comercial american continuu în relaþia cuJaponia. Totuºi, felul bunurilor exportate de o þarã poate fi influenþat de politici naþionalecum ar fi protecþia industriilor incipiente ºi sprijinirea educaþiei, cercetãrii ºi dezvoltãrii.

Evoluþia postbelicã a comerþului internaþional

De la formularea ei în 1930, de cãtre Eli Heckscher ºi Bertil Ohlin, teoria conven-þionalã a comerþului (numitã uneori modelul dotãrii cu factori sau teoria H-O) a fostacceptatã de economiºti ca fiind explicaþia standard a comerþului internaþional26. Aceastãteorie spune cã o þarã se va specializa în producþia ºi exportul acelor produse în care areun avantaj comparativ al costurilor în raport cu alte þãri. Ea se bazeazã pe presupunereacã existã randamente constante la scarã (adicã o creºtere a producþiei nu determinã oreducere a costurilor), cã fiecare tehnologie de producþie este la dispoziþia tuturor þãrilorºi cã, în consecinþã, avantajul comparativ ºi patternul comercial al unei þãri sunt determinatedoar de dotarea lor cu factori precum capitalul, forþa de muncã ºi resursele naturale.Teoria avantajului comparativ, ca orice teorie, simplificã foarte mult lumea realã.

Problema cu aceastã teorie este cã patternurile comerciale reale diferã considerabilde cele prezise de ea. Un exemplu semnificativ este comerþul intraindustrial dintre þãrilecu dotãri similare în factori: de pildã, Statele Unite ºi Europa Occidentalã sunt partenericomerciali importanþi, chiar dacã au dotãri foarte asemãnãtoare în privinþa factorilor.De-a lungul timpului, eforturile economiºtilor de a explica aceastã anomalie, dar ºialtele, au modificat simþitor conceptul de avantaj comparativ. Acum se considerã cãpatternurile comerciale se datoreazã deopotrivã accidentelor istorice ºi politicii guver-nelor, nu doar resurselor. Mai mult, teoria convenþionalã a comerþului s-a modificat eaînsãºi ºi s-a lãrgit, cuprinzând ºi factori precum importanþa capitalului uman (forþa demuncã calificatã), �învãþarea din experienþã�, inovaþia tehnologicã ºi economiile descarã (costul mediu de producþie scade proporþional cu creºterea producþiei). Acesterevizuiri au transformat într-o aºa mãsurã modelul H-O, încât unii economiºti cred cãacum teoria comerþului internaþional nu este altceva decât o înºiruire eclecticã a nume-roºilor factori care determinã avantajul comparativ ºi fluxurile comerciale.

Integrarea comerþului internaþional ºi investiþiile strãine

Rolul tot mai important al corporaþiilor multinaþionale (CMN) în economia globalã aafectat puternic sistemul comercial. O parte substanþialã a comerþului mondial sedesfãºoarã acum sub forma transferurilor intrafirmã, la preþuri stabilite de firme ºi ca


parte a strategiei globale a corporaþiei; de cele mai multe ori, patternurile comercialerezultate nu sunt deloc în conformitate cu teoria convenþionalã a comerþului, bazatã peconcepþiile tradiþionale asupra avantajului comparativ. În plus, fracþiunea din comerþultotal ocupatã de activitãþile comerciale ale CMN a crescut considerabil; la începutulanilor �90, de exemplu, se estima cã jumãtate din totalul activitãþilor comerciale ameri-cane ºi japoneze se desfãºura între firmele în proprietate strãinã ºi þãrile lor de origine27.Acest tip de comerþ controlat a devenit o trãsãturã importantã a economiei internaþionale.Internaþionalizarea producþiei este într-adevãr una dintre trãsãturile fundamentale aleeconomiei internaþionale de la începutul secolului XXI. ªi, în mod evident, aceastãsituaþie este invocatã mult prea des de guverne pentru a-ºi justifica sprijinul pe care îlacordã propriilor CMN, în dauna competitorilor strãini.

De la avantajul comparativ la avantajul competitiv

O altã evoluþie intelectualã importantã, care a subminat teoria convenþionalã a comerþuluiinternaþional, este trecerea de la teoria avantajului �comparativ� la cea a avantajului�competitiv�, conform cãreia, frecvent, comerþul este influenþat hotãrâtor de speciali-zarea arbitrarã, de accidentele istorice ºi de progresele tehnologice28. Aceastã nouãconcepþie recunoaºte cã importanþa schimbãrilor tehnologice în determinarea caracte-risticilor comerþului a crescut. ªi, de asemenea, este esenþial sã realizãm cã tehnologiilece stau la baza avantajului competitiv ºi determinã patternurile comerciale sunt adeseacreate deliberat prin politicile guvernelor ºi ale corporaþiilor.

Un studiu important care demonstreazã trecerea de la avantajul comparativ la celcompetitiv este cel efectuat de Michael Porter la Harvard University Business School29.Principala lui descoperire este cã trãsãturile unei economii naþionale influenþeazã mediulfirmelor naþionale, facilitând sau obstrucþionând dezvoltarea avantajului competitiv înanumite sectoare industriale. Potrivit lui Porter, unele aspecte ale economiei naþionale auo importanþã deosebitã: cultura naþionalã ºi efectele ei asupra scopului activitãþiloreconomice, statutul capitalului ºi al forþei de muncã, existenþa unei cereri suficiente,sãnãtatea industriilor de bazã ºi structura industrialã a economiei. Porter a demonstrat cãaceºti factori determinã condiþiile competitive interne, care, la rândul lor, influenþeazãcompetitivitatea internaþionalã a diferitelor sectoare economice.

Înlocuind tradiþionalul termen �avantaj comparativ� cu cel de �avantaj competitiv�,Porter aduce dovezi convingãtoare în sprijinul ideii cã avantajul în comerþul internaþional(în industrie, cel puþin) poate fi ºi chiar este mai degrabã ceva creat, prin opþiuni politiceºi decizii guvernamentale ºi corporatiste, decât un dar static din partea Mamei-Naturi.Dacã firmele individuale sunt, în ultimã instanþã, responsabile pentru obþinerea sau nu aavantajului competitiv, guvernele pot juca un rol important ºi chiar decisiv în promovareapropriilor firme naþionale pe pieþele internaþionale.

O naþiune avansatã într-o tehnologie anume tinde sã-ºi întãreascã poziþia în timp, iardacã o alta, mai ales o naþiune micã, este deficitarã în tehnologia respectivã, i se poatepãrea imposibil sã o ajungã din urmã pe prima. Aceasta se întâmplã deoarece producti-vitatea ºi competitivitatea cresc pe mãsurã ce se acumuleazã experienþã (ceea ce econo-miºtii numesc �dependenþa de cale�) ºi sunt determinate în mare parte de modelul iniþialde specializare; de exemplu, eu scriu aceste rânduri utilizând un computer AppleMacintosh, care este egal, dacã nu chiar superior din punct de vedere tehnologic unui


Wintel (cu software Windows ºi procesor Intel); cu toate acestea, erorile de marketingale firmei Apple au permis computerelor Wintel sã câºtige un segment foarte mare depiaþã, pe care Apple nu l-a putut egala. În domeniul tehnologiilor de vârf, importanþaavansului în privinþa inovaþiilor ºi marketingului a fãcut competiþia mult mai acerbã30.

Teoria strategicã a comerþului

Teoria convenþionalã a comerþului internaþional, cu sprijinul ei necondiþionat acordatliberalizãrii comerþului, este concuratã de �noua teorie a comerþului�, cunoscutã cel maiadesea sub numele de �teoria strategicã a comerþului�. Ideea de bazã a acestei noi teoriieste cã o firmã, asistatã de guvernul þãrii în care a fost înfiinþatã, poate concepe ostrategie care o va face capabilã sã concureze efectiv într-o industrie oligopolistã; deexemplu, o industrie ca aceea a aviaþiei comerciale, unde nu pot exista decât puþine firmeviabile. Aceastã teorie trimite la concluzia cã guvernele naþionale pot ºi trebuie sã-ºiajute propriile firme sã concureze cu succes pe pieþele oligopoliste. Dorinþa generalã desuperioritate tehnologicã a mãrit simþitor receptivitatea guvernelor la politicile economicece decurg din noua teorie.

Noua teorie este aplicabilã mai ales sectoarelor tehnologiilor de vârf, cum ar fi celeale automobilelor, computerelor ºi produselor farmaceutice, unde economiile de scarã ºi�învãþarea din experienþã� au o importanþã deosebitã. În industriile unde costul unitarscade pe mãsurã ce producþia creºte, firmele care au un avans din start îºi pot mãrieficienþa ºi pot scãdea preþurile, scoþând astfel de pe piaþã firmele concurente. Aºa cãeconomiile de scarã vor determina piaþa, în astfel de ramuri, sã favorizeze doar una saucâteva firme mari; adicã industria respectivã va deveni oligopolistã, iar piaþa va ajungepânã la urmã sã fie dominatã de un numãr limitat de firme. Aceasta înseamnã cã modulîn care se comportã o anumitã firmã va conta ºi va influenþa deciziile celorlalte firme.Acolo unde existã competiþie imperfectã sau oligopolistã, existã ºi profituri exagerat demari sau rente de monopoluri. Aceste rente sau profituri enorme pot fi deþinute doar deun numãr mic de firme sau chiar de una singurã. Apoi, este foarte probabil ca fiecarefirmã sã urmeze strategii de creºtere a rentelor economice sau a profiturilor. Într-o piaþãcu adevãrat competitivã (nu oligopolistã), noua teorie nu se aplicã. De exemplu, unfermier oarecare, ce concureazã cu mii de alþi fermieri, se supune legilor cererii ºiofertei ºi nu poate schimba preþurile plãtite pe piaþã pentru produsele sale.

Pe de altã parte, firmele oligopoliste concurente, cum ar fi producãtorii de automobilesau de avioane, pot alege ºi chiar aleg în mod conºtient o anumitã cale de acþiune, careanticipeazã comportamentul concurenþilor lor. Dacã este o cale reuºitã, ea va permitefirmei respective sã capteze un sector mult mai mare al pieþei decât ar fi fost posibilîntr-o competiþie perfectã. Firmele oligopoliste urmeazã strategii prin care îºi ajusteazãpreþurile ºi producþia, cu scopul de a influenþa preþurile ºi producþia firmelor concurente.Douã dintre cele mai importante strategii folosite pentru a creºte dominaþia pe termenlung pe o piaþã oligopolistã sunt dumpingul (vânzarea sub costul de producþie, pentru aelimina concurenþii din aria respectivã) ºi preempþiunea pieþei (prin investiþii uriaºe încapacitãþile de producþie, pentru a descuraja eventualii nou-veniþi pe piaþã). Multe firmeoligopoliste au posibilitatea ºi chiar uzeazã de aceste strategii.

În competiþia oligopolistã, teoria strategicã a comerþului atribuie un rol esenþial guver-nului þãrii de origine a firmei. Dacã admitem cã guvernele pot sprijini în mare mãsurã


firmele naþionale, atunci un guvern poate proteja firmele din þara sa de competitoriistrãini sau poate acorda subvenþii unei firme pentru a-ºi scãdea preþurile ºi a-ºi mãriavantajul competitiv pe pieþele interne ºi internaþionale. Guvernul Statelor Unite a ajutatfirma Boeing, oferindu-i contracte generoase pentru industria apãrãrii, iar guvernulbritanic ºi cel francez au sprijinit firma Airbus prin subvenþii directe. Multe dintresectoarele astfel sprijinite privesc �tehnologiile duale�, foarte importante atât pentruindustria militarã, cât ºi pentru competitivitatea economicã. Importanþa acestor industriiºi a avansului tehnologic încurajeazã firmele ºi guvernele þãrilor de origine sã încerce sãintre pe astfel de pieþe înaintea potenþialilor concurenþi, printr-o strategie a primeilovituri; procesele cumulative (�cel ce are primeºte�) ºi dependenþa de cale le vor întãriîn timp poziþia pe piaþã. Atât raþiunile comerciale, cât ºi cele de securitate determinãmulte naþiuni sã acþioneze în vederea asigurãrii unei capacitãþi cât mai mari în domeniileacestor tehnologii.

Teoria strategicã a comerþului a devenit un subiect foarte discutat în comunitateaeconomiºtilor. Unii critici susþin cã este o idee deopotrivã inteligentã, vicioasã ºipericuloasã, care le dã dreptate ºi le face jocul protecþioniºtilor. Alþi contestatari sunt deacord cu aceastã caracterizare, dar subliniazã ºi faptul cã teoria, în sine, nu aduce nimiccu adevãrat nou faþã de vechile argumente, deja discreditate, în favoarea protecþionismuluicomercial. Rãspunzând atacurilor, unii dintre primii ºi cei mai puternici susþinãtori ºi-aumai temperat entuziasmul. Pentru cei mai mulþi economiºti, teoria strategicã a comerþuluia devenit un joc intelectual, cu prea puþinã relevanþã pentru lumea realã a politiciicomerciale. Cu toate acestea, în ciuda criticilor ºi a retractãrilor, are un impact majorasupra politicii guvernelor ºi, dupã cum se argumenteazã uneori, este un factor alîncetinirii creºterii comerþului mondial.

Cei mai mulþi economiºti resping supoziþia care stã la baza teoriei strategice acomerþului, conform cãreia unele ramuri industriale ºi activitãþi economice sunt maiimportante decât altele ºi considerã, în schimb, cã toate industriile au fost create egaleºi nici un sector economic nu este în sine mai valoros decât altele. Rata creºteriiproductivitãþii într-un sector economic este singura mãsurã realã a valorii sale ºi acontribuþiei pe care o aduce la bunãstarea pe termen lung a þãrii. De aceea, fiecarenaþiune trebuie sã se specializeze într-un anumit sector, în care existã rate înalte aleproductivitãþii ºi în care are un avantaj comparativ. Aceastã idee este exprimatã într-ovorbã foarte des repetatã, atribuitã lui Michael Boskin, preºedintele Council of EconomicAdvisors în timpul Administraþiei Bush, ºi anume chips are chips ºi nu conteazã de ce felsunt, atât timp cât o economie le poate obþine. Dacã o þarã are un avantaj comparativ îndomeniul chips-urilor din cartofi, nu ºi în domeniul cipurilor de calculatoare, atuncitrebuie sã le exporte pe primele ºi sã le importe pe cele din urmã. De aceea, chiar dacãunele activitãþi economice pot fi în sine mai valoroase decât altele, criticii politiciicomerciale strategice spun cã guvernele nu sunt în mãsurã sã stabileascã �învingãtorii�ºi cã orice încercare de a face acest lucru va fi speculatã inevitabil de anumite intereseparticulare. Aceºti critici mai susþin cã favorizarea unui sector va risipi cu siguranþã dinresursele limitate ºi va pune în pericol alte sectoare, care pot fi chiar mai valoroasepentru economie, pe termen lung. Mai mult, subvenþiile ºi protecþionismul comercial vorprovoca represalii din exterior ºi toatã lumea va avea de pierdut.

Ce concluzie am putea trage în legãturã cu teoria strategicã a comerþului ºi cu politicaindustrialã cãreia îi oferã suport intelectual? Pe de o parte, economiºtii considerã cã e


foarte greu de ºtiut dacã intervenþia guvernului pe pieþele oligopoliste funcþioneazã saunu ºi dacã aduce beneficii unei firme naþionale oarecare. Totuºi existã numeroase doveziîn sprijinul ideii cã, în anumite împrejurãri, asistenþa acordatã de guvern unei firmepoate aduce recompense tehnologice ºi beneficii pentru restul economiei. Chiar dacãdovezile empirice ale succesului politicii industriale sunt evident mixte, sprijinul guver-namental pentru industriile incipiente din anumite sectoare a reuºit adesea sã creezetehnologii care s-au rãspândit în întreaga economie; ce exemplu mai bun am putea gãsi,dacã nu sprijinul acordat de guvernul american inovaþiilor ºi dezvoltãrii Internetului?!E cert cã guvernele din întreaga lume considerã cã sprijinirea industriilor tehnologiilorde vârf aduce mari beneficii pe termen lung. Dar cel mai important este cã, aºa cum s-ademonstrat, sprijinul guvernamental acordat cercetãrii ºi dezvoltãrii aduce mari beneficiiîntregii economii.

Runda Uruguay ºi Organizaþia Mondialãa Comerþului

La începutul anilor �80, regimul comercial al Sistemului Bretton Woods nu mai eraadecvat economiei mondiale foarte integrate, competiþiei oligopoliste, economiilor descarã ºi avantajului comparativ aflat într-o continuã schimbare. În plus, noul protecþio-nism al anilor �70 determinase instituirea a numeroase bariere netarifare, cum ar fi coteleºi subvenþiile guvernamentale. Însuºi caracterul comerþului se schimbase, fãcând caregulile ºi regimul comerþului sã devinã desuete. Comerþul se afla acum într-o strânsãinteracþiune cu activitãþile globale ale firmelor multinaþionale ºi se extindea rapid, atât îndomeniul serviciilor, cât ºi în cel al produselor prelucrate. În anii �80, noul regionalism,în special accelerarea miºcãrii pentru integrarea europeanã, a fost considerat o ameninþarela adresa sistemului comercial multilateral. Semnificativ în acest sens este faptul cãStatele Unite au început sã facã presiuni asupra partenerilor sãi comerciali europeni sprea obþine o nouã rundã de negocieri, care sã întãreascã sistemul comercial multilateral.Aceste presiuni au avut, în cele din urmã, efectul dorit ºi pãrþile s-au reunit la Punta delEste, în 1986, pentru Runda Uruguay; dupã intense negocieri, runda s-a încheiatîn 1993, iar acordul a fost semnat în aprilie 1994.

Acordul Rundei Uruguay, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, reducea tarifeleþãrilor bogate asupra produselor prelucrate la doar câteva procente ºi crea OrganizaþiaMondialã a Comerþului (OMC). Nu numai cã au fost reduse substanþial tarifele formalepe bunuri, ci au fost reduse ºi chiar eliminate multe cote la import ºi subvenþii. Cotelela textile, de exemplu, urmau sã fie desfiinþate în decurs de zece ani. Cele 29 de acorduriseparate ale acestei runde extindeau de asemenea regulile GATT la sectoare noi, cum arfi agricultura, serviciile, drepturile de proprietate intelectualã ºi investiþiile externe. S-aestimat cã implementarea acordului va adãuga, pânã în 2005, aproximativ 750 de miliardede dolari la comerþul cu bunuri. Mulþi economiºti ºi responsabili politici au salutatacordul, alþii însã au subliniat faptul cã mai sunt multe de fãcut pânã sã se ajungã la oeconomie mondialã deschisã. Ar fi imposibil de rezumat întregul Acord al RundeiUruguay, aºa cã mã voi opri doar la câteva dintre realizãrile importante ale acestuia.

Cea mai importantã realizare este crearea OMC, care a constituit un pas important îndesãvârºirea cadrului instituþional internaþional propus la Bretton Woods în urmã cu cinci


decenii. Deºi OMC înlocuia GATT ºi includea multe dintre reglementãrile ºi practicilesale, mandatul legal ºi structura instituþionalã a OMC aveau menirea de a o face capabilãsã joace un rol mult mai important decât GATT în guvernarea comerþului internaþional.De pildã, regulile OMC au o arie de aplicare mult mai extinsã ºi sunt mult maiconstrângãtoare decât cele ale GATT. În plus, OMC va avea ca principalã responsabilitatefacilitarea cooperãrii economice internaþionale în vederea liberalizãrii comerþului ºirezolvarea numeroaselor detalii omise în documentul de 22.000 de pagini ºi aproape 200de kilograme. Acordul prin care s-a înfiinþat OMC extinde ºi întãreºte principiul GATT,conform cãruia comerþul trebuie sã fie guvernat de reguli multilaterale, ºi nu de acþiuniunilaterale sau de negocieri bilaterale.

Deºi OMC nu a fost învestitã cu autoritatea de reglementare doritã de unii, aceastãorganizaþie avea oricum mai multã autoritate decât GATT. Important este cã mecanismulde rezolvare a conflictelor din GATT a fost preluat de OMC, într-o formã revizuitã ºiîntãritã, eliminându-se erori precum întârzierile mari ale procedurilor de mediere adisputelor, posibilitatea pãrþilor în disputã de a bloca procedurile ºi frecventa neaplicarea deciziilor de cãtre membri. Prin acest acord s-a instituit de asemenea o comisie de apelcare sã supervizeze procesul de mediere a disputelor. Structura instituþionalã a regimuluicomerþului a fost ºi ea modificatã într-o mare mãsurã. În timp ce GATT era un acordcomercial bazat pe un secretariat, OMC este o organizaþie ce presupune apartenenþã,oferã o coerenþã legalã mai mare în privinþa drepturilor ºi obligaþiilor ºi care a instituitun forum permanent pentru negocieri. Întâlnirile ministeriale programate o datã la doiani au scopul de oferi o mai bunã ghidare politicã instituþiei. Runda Uruguay a pus ºibazele unui mecanism de monitorizare a politicilor comerciale, care sã supraveghezeacþiunile fiecãrei þãri. E de mirare cum poate face faþã acestor responsabilitãþi o orga-nizaþie atât de mare, cu peste 130 de membri.

Acordul prin care a luat fiinþã OMC reprezintã un compromis între interesele þãrilorindustrializate ºi cele ale þãrilor în curs de industrializare. Þãrile industrializate obþineauo mai mare protecþie a drepturilor lor de proprietate intelectualã ºi a accesului industriilorlor prelucrãtoare ºi de servicii pe pieþele celorlalte þãri, iar þãrile în curs de industrializareau obþinut un acces mai larg ºi mai sigur pe pieþele þãrilor industrializate, mai ales înprivinþa exporturilor lor de produse prelucrate. La un moment dat, þãrile în curs dedezvoltare suspectau GATT cã ar fi un instrument al dominaþiei Vestului ºi un promotoral dependenþei, dar, când au devenit exportatori ºi producãtori, au început sã vadã înGATT ºi în succesoarea lui o posibilitate de a-ºi apãra interesele. Dacã democraþiileindustrializate (Statele Unite, Europa Occidentalã ºi Japonia) ºi principalii exportatoridin Lumea a Treia (printre care India, Brazilia, Malaiezia, Pakistan, Singapore, Indonezia,Coreea de Sud ºi China) vor avea cu siguranþã beneficii de pe urma acestui acord,estimãrile indicã faptul cã pieþele emergente asiatice vor fi cele mai avantajate. Pe de altãparte, majoritatea þãrilor din afara OMC, cele mai sãrace ºi cele mai puþin dezvoltatedin punct de vedere economic, ar putea suferi mari pierderi de pe urma regimuluicomercial al OMC.

O altã realizare semnificativã a Rundei Uruguay a fost stabilirea unei agende �încor-porate� pentru viitoarele activitãþi ale OMC. Angajamentele cuprinse în aceastã agendãincludeau implementarea acordurilor conturate în aceastã rundã, rezolvarea sub condu-cerea OMC a numeroaselor chestiuni rãmase fãrã rãspuns ºi noi iniþiative în vederealiberalizãrii viitoare a comerþului. Articolele de negociat se refereau la politicile de


achiziþii guvernamentale ºi la comerþul în agriculturã ºi servicii. O altã chestiune cenecesitã negocieri continue este implementarea acordului privitor la textile ºi confecþii.Alte teme care meritã subliniate sunt:

1. Drepturile de proprietate intelectualã. Deºi acordul privitor la aspectele comercialeale drepturilor de proprietate intelectualã a însemnat un pas înainte, protecþia acestordrepturi ºi problemele conexe continuã sã fie subiectul unei dispute acerbe, mai alesîntre þãrile dezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare.

2. Serviciile. Acordul General pentru Comerþ cu Servicii (GATS) oferã cadrul generalpentru liberalizarea acestui tip de comerþ, care acoperã în acest moment peste 60%din produsul mondial brut. Deºi s-a ajuns la înþelegeri în diferite sectoare particulare,cum ar fi produsele tehnologiei informaþiei (1996), serviciile de telecomunicaþii(1997) ºi serviciile financiare (1997), au rãmas încã nerezolvate multe chestiunilegate de liberalizarea comerþului cu servicii.

3. Agricultura. Runda Uruguay a avut o serie de succese în sectorul agricol: includereacomerþului agricol în cadrul OMC, trecerea de la barierele netarifare ºi netransparentela bariere tarifare transparente, limitarea (dar nu eliminarea) subvenþionãrii exportu-rilor ºi codificarea programelor agricole interne. Cu toate acestea, au rãmas încãobstacole majore în calea instaurãrii liberului schimb în agriculturã. De exemplu,subvenþiile pentru exporturi sunt în realitate aprobate, iar programele privitoare laferme au fost lãsate neschimbate în majoritatea þãrilor industrializate. Cu toate acestea,existã o problemã agricolã extrem de importantã, care nu s-a rezolvat nici acum, ºianume conflictul dintre Statele Unite ºi Uniunea Europeanã.

4. Investiþiile externe directe. În ciuda acordului asupra mãsurilor privind investiþiilelegate de comerþ, nu s-a ajuns încã la un acord satisfãcãtor asupra unui cod care sãreglementeze investiþiile externe directe.

Modul în care vor fi rezolvate aceste probleme va avea un impact enorm asuprasistemului comercial ºi e clar cã va mai fi nevoie de mulþi ani de negocieri intense.Aºa cum spunea expertul comercial John Jackson despre Runda Uruguay, �diavolul seascunde în detalii�31.

Barierele camuflate ºi noua agendã comercialã

În afarã de chestiunile menþionate pânã acum, negocierile comerciale din urmãtoareledecenii se vor confrunta cu problemele barierelor oficiale ºi ale celor camuflate, precum ºicu ceea ce s-a numit �noua agendã comercialã�. Deºi barierele comerciale au fost în maremãsurã înlãturate în ultimele decenii, ele continuã sã constituie unul dintre obstacolelemajore în calea circulaþiei libere a bunurilor ºi serviciilor. O parte considerabilã a comer-þului agricol ºi a comerþului cu servicii este încã restrânsã de bariere reale, iar tarifele dinunele þãri dezvoltate ajung încã pânã la 30%. Fluxurile comerciale sunt încã restrânse dehotare politice. Altfel nu s-ar explica de ce volumul comerþului dintre Chicago ºi NewYork este de cinci pânã la zece ori mai mare decât comerþul peste paralela 49! Dinmoment ce tarifele mãsurabile, transparente ºi oficiale s-au redus pânã aproape de zero,cele mai importante bariere comerciale rãmase sunt de naturã internã, ca de pildãstandardele tehnice, competenþele discreþionare ale administraþiei ºi altele asemenea.


Negociatorii comerciali vor trebui sã facã faþã problemelor politice aparent insolvabileale noii agende comerciale. Aceasta se bazeazã în principal pe faptul cã fluxurilecomerciale, pãtrunzând adânc în sfera internã, ating interese interne puternice. Acesteprobleme comerciale, sensibile din punct de vedere politic, se referã la câteva elementeinterconectate, sociale ºi de mediu. Mulþi experþi comerciali ºi funcþionari publici suntconºtienþi de necesitatea unei politici internaþionale a concurenþei/antitrust, care sãclarifice ce înseamnã comportament economic �corect� sau �incorect�. Regionalismuleconomic creeazã, la rândul sãu, provocãri la adresa noii agende comerciale.

Standardele de muncã ºi protecþia mediului

Aceste douã probleme au devenit foarte importante ºi foarte controversate. Principalulmotiv de controversã este dacã aceste chestiuni foarte delicate trebuie sau nu puseîmpreunã cu cele comerciale. Pe de o parte, grupurile de putere, mai ales din StateleUnite ºi Europa Occidentalã, sunt ferm convinse cã ele trebuie încorporate în regimulinternaþional al comerþului. Pe de altã parte, mulþi economiºti, oficiali ºi grupuri deafaceri sunt la fel de ferm convinºi cã lucrurile nu trebuie complicate integrând acesteprobleme în negocierile internaþionale privind liberalizarea comerþului. Impasul în cares-a ajuns datoritã acestor poziþii aparent ireconciliabile a contribuit la respingerea cereriipreºedintelui Clinton, în 1997, de a obþine o autorizaþie specialã (fast-track) pentru aîncheia rapid negocierile comerciale.

Conflictul nou-apãrut între politicile de protecþie a mediului ºi cele de liberalizare acomerþului constituie o problemã majorã ºi urgentã32. ªi una dintre cele mai complicate,pentru cã, deºi existã susþinãtori ai protecþiei mediului, mai ales în Statele Unite, careexercitã presiuni asupra propriilor guverne pentru instituirea unor mãsuri comercialecare sã promoveze obiective ecologice, alþi ecologiºti se opun categoric liberalizãriicomerþului, considerând-o o ameninþare la adresa standardelor ecologice naþionale ºiinternaþionale. Ecologiºtii americani sunt porniþi mai ales împotriva uneia dintre regulileGATT din 1991, care anula interdicþia asupra importurilor americane de ton, menitã sãdescurajeze folosirea metodelor care puteau ucide ºi delfini; ei au fost la fel de ofensaþiºi în 1998, când OMC a declarat ilegalã legea americanã care proteja broaºtele-þestoasede mare. Astfel de evenimente i-au determinat pe ecologiºti sã se alieze cu protecþioniºtiiîn rezistenþa împotriva liberalizãrii comerþului. Aceasta s-a întâmplat în contextul dezba-terii asupra Acordului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA); ºi ar mai fi multealte exemple. Unite, numeroasele grupuri ecologiste au devenit oponenþi de temut ailiberalizãrii comerþului. Nu mai e nevoie sã spunem cã majoritatea economiºtilor se opuncu tãrie amestecului liberalizãrii comerþului cu protecþia mediului. Pe de altã parte,Administraþia Clinton, în mare parte din raþiuni de politicã internã, a devenit sensibilã laastfel de preocupãri.

Chiar dacã susþinãtorii liberalizãrii comerþului pot avea înþelegere pentru importanþaprotecþiei mediului, ei se tem cã reglementãrile ecologiste vor fi puse în slujba protecþio-nismului comercial ºi cã vor schimba ºi orientarea negocierilor comerciale, dinspreproduse înspre metodele de producþie. Aceasta ar extinde ºi mai mult regimul comerþuluiîn sfera internã ºi ar crea astfel o rezistenþã la regulile comerciale, vãzute ca încãlcãrinejustificate ale suveranitãþii naþionale. Ecologiºtii sunt preocupaþi, pe bunã dreptate, defaptul cã negociatorii comerciali ºi regimul comerþului ar putea pune interesele comerciale


mai presus de cele legate de mediu. Mai mult, neglijarea considerentelor ecologice îndiscuþiile comerciale poate duce la o armonizare în privinþa standardelor de mediu prindiluarea totalã a acestora. Întrucât ºi liberalizarea comerþului, ºi protecþia mediului suntobiective dezirabile, viitoarele negocieri comerciale vor trebui sã le împace.

Disputa legatã de standardele de muncã a devenit ºi ea un obstacol major în calealiberalizãrii comerþului, mai ales în Statele Unite. Majoritatea economiºtilor respingideea cã aceste standarde ar trebui incluse în negocierile comerciale ºi spun cã locul loreste în cadrul Organizaþiei Internaþionale a Muncii. Ei se tem cã standardele de muncãar putea constitui un motiv pentru instituirea unor mãsuri protecþioniste în daunaeconomiilor cu salarii mici. Problema acestor standarde a fost ridicatã de organizaþiilemuncitoreºti, de apãrãtorii drepturilor omului ºi de aliaþii lor din þãrile industrializate.Aceºti susþinãtori ai introducerii în acordurile comerciale a clauzelor privitoare lapracticile �corecte� de muncã, interzicerea muncii copiilor, drepturile omului ºi promo-varea democraþiei, ºi-au demonstrat forþa mai ales în Franþa ºi Statele Unite. Suntlegitime preocupãrile vizând drepturile angajaþilor ºi dumpingul social (competiþianecinstitã prin nesocotirea drepturilor fundamentale ale muncitorilor, neoferindu-li-secondiþii decente de muncã). China, mai ales, a fost acuzatã de încãlcarea drepturilorfundamentale ale omului în ceea ce-i priveºte pe muncitorii sãi. Cu toate acestea, cei maimulþi economiºti occidentali au mari reþineri cu privire la introducerea drepturilorangajaþilor în regimul comerþului, pentru cã aceasta ar complica peste mãsurã negocierilecomerciale. Ei se tem, de asemenea, cã standardele de muncã ar putea fi foarte uºorfolosite ca instrument în sprijinul protecþionismului.

Þãrile în curs de dezvoltare au protestat vehement faþã de încercãrile de a li se impunestandarde vestice, pretinzând cã acestea servesc interese protecþioniste ºi sunt o metodãde a reduce avantajul comparativ al economiilor lor, bazate pe forþã de muncã ieftinã ºiprotecþie socialã minimã. Deºi mulþi susþinãtori ai drepturilor angajaþilor sunt într-adevãrprotecþioniºti, alþii, nu puþini, sunt sincer preocupaþi de tratamentul dur la care suntsupuºi muncitorii ºi, mai ales, de exploatarea copiilor din multe þãri în curs de dezvoltare.Va fi, cu siguranþã, foarte greu sã se ajungã la o înþelegere între cei care susþin ºi cei carecontestã includerea drepturilor muncitorilor în regimul comerþului.

Politica internaþionalã a concurenþei

O problemã importantã cu care se confruntã economia mondialã este stabilirea unorreguli internaþionale cu privire la politica în domeniul concurenþei. Scopul politicii interna-þionale a concurenþei (politica antitrust, cum o numesc americanii) este de a fixa termeniiglobalizãrii concurenþei în afaceri, sarcinã tot mai necesarã având în vedere interdependenþacrescândã dintre economiile naþionale. Globalizarea a sporit concurenþa, dar a provocatîn acelaºi timp ºi apariþia unui comportament anticoncurenþial. Încercãrile de a �carteliza�diferitele sectoare ale pieþei, numãrul tot mai mare de fuziuni ºi achiziþii transnaþionaleºi excluderea firmelor strãine de pe pieþele interne sunt tot atâtea dovezi ale gravitãþiiproblemei. În plus, integrarea tot mai puternicã a unor economii naþionale, cu tradiþii dereglementare foarte diferite (antitrust, dar nu numai), precum ºi importanþa tot mai marea economiilor de scarã, a competiþiei oligopoliste ºi a interacþiunilor strategice din cadrulacesteia din urmã au readus în prim-plan întrebarea referitoare la ce înseamnã �concurenþãloialã� în contextul politicilor guvernamentale de reglementare a activitãþilor comerciale.


Diferenþele dintre þãri în ceea ce priveºte politica în domeniul concurenþei (fuziuni,tratamentul aplicat trusturilor etc.) ºi reglementãrile comerciale au devenit de faptadevãrate obstacole în calea comerþului ºi investiþiilor strãine. De exemplu, comparativcu Japonia, Statele Unite au reguli foarte stricte privitoare la concentrarea puteriicorporatiste, la sprijinul guvernamental pentru companii ºi la practicile comercialerestrictive. În aceste condiþii, ar trebui sã ne întrebãm de câtã armonizare între regulilediferitelor þãri este nevoie pentru a obþine �un teren de joc comun� ºi a ajunge astfel însituaþia ca nimeni sã nu mai creadã cã un concurent oarecare beneficiazã de un avantajnemeritat. Una dintre problemele ce rãmân încã pe ordinea de zi este folosirea tot maifrecventã a prevederii antidumping din GATT ca instrument protecþionist.

Cum toate þãrile au reglementãri proprii privind cartelurile, fuziunile ºi practicilecomerciale incorecte, existã diferenþe considerabile în probleme precum transparenþacorporaþiilor naþionale ºi toleranþa faþã de concentrarea puterii corporatiste. Printreexemple se numãrã sistemul german cu bãnci universale ºi corporaþii aliate lor, relaþie îngeneral obscurã pentru cei din afarã; sau restricþiile impuse de japonezi practiciiamericane a preluãrilor �ostile� sau nedorite. Aceste diferenþe proeminente dintresistemele naþionale de politicã economicã provoacã adesea multe greutãþi firmelor careîncearcã sã exporte bunuri cãtre o piaþã strãinã ºi/sau sã investeascã în alte economii. Înalte þãri, restricþiile privind investiþiile directe au devenit foarte importante, din cauzalegãturilor tot mai strânse dintre comerþ, investiþiile strãine ºi internaþionalizarea crescândãa activitãþilor comerciale. Prin urmare, armonizarea politicilor concurenþei a devenit unelement de bazã al negocierilor comerciale internaþionale.

GATT ºi OMC s-au ocupat în special de barierele comerciale �la graniþe� (sauexterioare). Diferenþele dintre politicile economice, structurile corporatiste ºi practicilecomerciale naþionale nu erau considerate prea importante în primii ani postbelici,perioadã în care nivelul integrãrii economiilor naþionale era scãzut. Cu toate acestea, odatã cu creºterea gradului de interdependenþã ºi de integrare între comerþ ºi investiþiileexterne directe (IED), aceste diferenþe dintre economiile naþionale au devenit mult maiimportante în determinarea competitivitãþii internaþionale ºi a patternurilor comerciale.

Se acordã o atenþie tot mai mare politicilor guvernamentale ºi caracteristiciloreconomiilor naþionale ce influenþeazã patternurile comerciale, mai ales în cazul Japonieiºi al economiilor din Asia-Pacific. Mulþi critici americani ºi europeni considerã cã Japoniaa urmat o politicã comercialã strategicã. Sistemul japonez al �grupãrilor industriale�(keiretsu), spun aceºti critici, discrimineazã împotriva firmelor nonjaponeze ºi constituieun impediment major pentru importurile pe piaþa japonezã. La sfârºitul anilor �80,Statele Unite au cerut Japoniei sã-ºi modifice acele elemente din legislaþia concurenþei pecare americanii le considerau inacceptabile; printre acestea se numãrau toleranþa faþã decomportamentul discutabil al firmelor ºi reglementãrile ce obstrucþionau canalele dedistribuþie. Problemele ridicate de acest tip de bariere în calea comerþului ºi a investiþiilorsunt dificile, în special datoritã faptului cã barierele respective au fost instituite pentruatingerea unor scopuri sociale. Japonia, de exemplu, a introdus mãsuri de protecþie amicului comerþ familial în faþa competiþiei cu marile firme japoneze ºi strãine, cu scopulde a proteja cartierele. Deºi intenþia acestor mãsuri nu a fost una protecþionistã, ele auprodus o discriminare împotriva importurilor.

S-au propus douã variante pentru o mai mare armonizare a politicilor concurenþei.Prima, preferatã de Uniunea Europeanã, viza stabilirea unui cod internaþional ºi a unor


reguli care sã coordoneze aceastã politicã, sub forma unui acord general încorporat înregimul comerþului ºi supervizat de OMC. Cealaltã variantã, preferatã de Statele Unite,propunea o cooperare internaþionalã în vederea aplicãrii legilor concurenþei, fie elenaþionale sau regionale. Ambele variante sunt extrem de dificil de implementat, pentrucã politicile concurenþei, considerate multã vreme chestiuni interne, sunt intim legate deatitudinea proprie a unei societãþi faþã de piaþã ºi economie în general. Mai mult, esteadesea greu de stabilit dacã o politicã anume are intenþia sã promoveze bunãstareanaþionalã sau este o tentativã explicitã de a descuraja concurenþii strãini. Cooperareainternaþionalã este, fãrã îndoialã, varianta cea mai plauzibilã. Cu toate acestea, aºa cums-a putut vedea în cazul conflictului dintre Statele Unite ºi Uniunea Europeanã cu privirela fuziunea între Boeing ºi McDonnell-Douglas, cooperarea e dificilã în lipsa unorprincipii economice ºi legale unanim recunoscute. Dacã Statele Unite ºi Uniunea Europeanãnu pot cãdea de acord asupra a ceea ce e corect ºi ce nu, cum o vor putea face alte naþiuni?!

În economia actualã, tot mai integratã ºi mai globalizatã, trebuie gãsite moduri de areglementa politica în privinþa concurenþei ºi a depãºi diferenþele fundamentale dintreceea ce se înþelege prin practici comerciale corecte ºi competiþie generatoare de ajustãri,diferenþe ce ameninþã unitatea economiei globale. În plus, incapacitatea de a cãdea deacord asupra regulilor internaþionale sau de a întãri cooperarea internaþionalã în acestdomeniu a contribuit la dezvoltarea comerþului dirijat ºi a aranjamentelor regionale.Politica referitoare la concurenþã este acum stabilitã adesea la nivelul acorduriloreconomice regionale, cum ar fi UE sau NAFTA, iar fiecare acord regional are propria sadefiniþie a �competiþiei loiale�. Nu va fi uºor de împãcat economia globalã integratã cupoliticile concurenþiale regionalizate.


Regionalizarea este o provocare majorã pentru regimul comercial al OMC. În anii �80ºi �90, acordurile regionale s-au extins într-o asemenea mãsurã, încât au ajuns sã acopereo parte importantã din comerþul mondial. Cu câteva excepþii notabile, majoritateamembrilor OMC sunt ºi membri ai unor acorduri comerciale regionale. Rãspândirearapidã, anvergura tot mai mare ºi natura schimbãtore a acestor acorduri au pus problemacompatibilitãþii cu un regim internaþional bazat pe liberalizarea comerþului. În primeledecenii de dupã rãzboi, unele aranjamente regionale, cum ar fi Piaþa Comunã europeanã,au întãrit în general multilateralismul economic. Orice deturnare comercialã sau discri-minare împotriva nemembrilor era, la acea vreme, compensatã din plin de crearea ºiexpansiunea comerþului, întrucât integrarea regionalã a determinat o creºtere economicãmai rapidã.

Existã câteva motive pentru care rãspândirea acordurilor regionale în anii �80 ºi �90a stârnit îngrijorare. Principala temere se leagã de faptul cã blocurile comerciale regionaletind sã creeze o discriminare împotriva nemembrilor; acest lucru se întâmplã cu siguranþãîn cazurile Uniunii Europene ºi NAFTA. De asemenea, noile reguli comerciale ºi vamaleau dus la creºterea costurilor ºi, de aceea, la o îngreunare a comerþului. De exemplu,zonele de liber schimb precum NAFTA folosesc tot timpul �reguli privitoare la origine�,specifice pentru fiecare industrie, pentru a restricþiona importurile. Mai mult, existãdovezi care demonstreazã cã unul dintre principalele scopuri ale acordurilor regionaleeste sã confere grupurilor respective de state legitimitatea de a atrage investiþii strãine


din partea CMN. Aceasta ar putea explica rapiditatea cu care acordurile regionale s-aurãspândit pe întregul glob.

OMC ar trebui sã asigure compatibilitatea dintre acordurile regionale ºi comerþulmultilateral continuu. Regulile cãrora li se supun blocurile comerciale regionale ar trebuisã mãreascã ºansele ca deturnãrile comerciale sã fie depãºite de comerþul nou-creat, daracest lucru nu va fi uºor de realizat. La începutul acestui nou secol, regulile OMC n-aufost prea eficiente în combaterea tendinþelor protecþioniste ale acordurilor regionale. Artrebui formulate noi reguli, care sã abordeze intensificarea competiþiei pentru IED,violarea de cãtre guverne a principiului nediscriminãrii ºi alte situaþii care incitã laîncheierea de acorduri regionale.

Organizaþia Internaþionalã a Comerþului (OIC) fusese învestitã cu sarcina de areglementa politica concurenþei. Este oarecum ironic cã Statele Unite, deranjate acum depoliticile Japoniei ºi ale altor þãri, respinseserã OIC în 1950 tocmai pentru cã urma sã seocupe de practicile comerciale incorecte. În lipsa unui acord internaþional asupra politiciiconcurenþei, încercãrile de armonizare a acesteia s-au concentrat asupra nivelului regional.Deºi crearea unei noi organizaþii dupã modelul iniþial al OIC ar fi, poate, un lucru bundin punct de vedere economic, ar trebui depãºite importante obstacole politice.

Aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor actuale ale comerþului demonstreazãjusteþea afirmaþiei unui reputat economist, conform cãreia Runda Uruguay a fost unacord pentru ziua de ieri, ea ocupându-se mai mult de problemele trecutului decât decele ale viitorului.

Managementul sistemului comercial

Crearea OMC a fost o realizare importantã, iar rezultatele obþinute de aceasta înrezolvarea disputelor comerciale � ºi nu numai � sunt impresionante. Totuºi, þinândseama de mandatul cu care este învestitã aceastã organizaþie, structura ºi resursele salelasã încã mult de dorit. Deºi reprezintã într-adevãr un mare progres faþã de GATT, OMCare resurse limitate, atât ca fonduri, cât ºi ca personal. Chiar dacã Runda Uruguay aconferit OMC responsabilitãþi importante, guvernele membre nu au pus în joc suficienteresurse, financiare ºi de altã naturã, pentru ca organizaþia sã-ºi ducã sarcinile la bunsfârºit. În plus, structura sa este foarte greoaie.

GATT (ca ºi Banca Mondialã ºi FMI) era condus de un consiliu executiv restrâns,format din reprezentanþi ai tuturor economiilor importante. Deciziile se luau pe bazaunui sistem de vot ponderat prin care controlul asupra organizaþiei era deþinut de StateleUnite ºi de celelalte economii industrializate, care aveau viziuni similare asupra economieimondiale ºi erau aliaþi politici ai Statelor Unite, aºa încât America îºi putea exercita rolulde lider. OMC, în schimb, este condusã de un consiliu format din reprezentanþi ai tuturormembrilor organizaþiei, structurã de conducere impusã de economiile mai mici, mai alesde statele în curs de dezvoltare, ºi care era asemãnãtoare cu cea vizatã în încercãrileanterioare ale acestor þãri de a crea o nouã ordine economicã internaþionalã. Cu toateacestea, structura greoaie a OMC a fãcut ca toate cele patru mari puteri economice(Statele Unite, Europa Occidentalã, Japonia ºi Canada) sã recurgã la proceduri extralegalead hoc în afara OMC. Iar mecanismul de conducere al organizaþiei va deveni ºi mai slabºi ineficient în momentul în care Rusia ºi/sau China ar fi admise ca membre.


Semnatarii Rundei Uruguay au recomandat OMC sã coopereze cu FMI, BancaMondialã ºi celelalte organizaþii internaþionale, pentru a se asigura cã toatã lumea vapromova aceleaºi politici necontradictorii ºi de sprijin reciproc. Ei s-au gândit cã OMCar putea oferi un cadru instituþional pentru rezolvarea problemelor complexe ridicate deconexiunile între comerþ, chestiunile monetare ºi alte aspecte noi ale unei economiimondiale cu un grad mare de interdependenþã. Dar, date fiind resursele limitate ºistructura greoaie de conducere a OMC (precum ºi poziþia rigidã a FMI ºi a BãnciiMondiale), acest deziderat este destul de greu de atins. În plus, numãrul mare al actorilorºi chestiunilor comerciale puse în discuþie face ca OMC sã fie confruntatã cu imensaprovocare de a pregãti, pentru o nouã rundã de negocieri, un ansamblu de mãsurisuficient de larg pentru a permite þãrilor sã realizeze compromisuri între diferite sectoareºi probleme. Dacã OMC nu reuºeºte acest lucru, conceptul fundamental de reciprocitategeneralã va fi pus sub semnul întrebãrii, iar tendinþa spre reciprocitate specificã ºicomerþ dirijat se va accentua.

Creºterea responsabilitãþilor OMC i-a fãcut pe observatori, americani ºi nu numai, sãse teamã cã organizaþia va viola suveranitatea naþionalã a membrilor sãi. De exemplu,amendamentul Dole (numit astfel dupã senatorul Robert Dole) la ratificarea RundeiUruguay stabileºte explicit dreptul Statelor Unite de a se retrage din OMC în cazul încare aceasta le-ar afecta suveranitatea, un drept pe care toate þãrile îl aveau deja. Criticiiamericani (de stânga ºi de dreapta) erau îngrijoraþi cã OMC ar putea obliga Statele Unitesã-ºi modifice legislaþia în domeniul afacerilor sau al mediului. O altã temere era cãsistemul de vot al OMC, prin majoritate simplã, ar putea determina schimbarea normelorcomerciale în dezavantajul marilor puteri economice.

Este evident cã nu existã rãspunsuri imediate la aceste probleme. Deciziile OMC auintrat deja în conflict cu legea americanã a mediului. Pentru a fi aplicate, aceste deciziitrebuie mai întâi acceptate de statul la care se referã. Mai mult, nu existã nici omodalitate de a forþa un stat, mai ales unul de calibrul Statelor Unite, sã se conformezedeciziilor OMC. Oficial, dacã SUA s-ar face vinovate de o încãlcare a regimuluicomerþului, reclamantul poate cere o compensaþie sau represalii împotriva Statelor Unite.Cu toate acestea, datoritã puterii americane, asemenea lucruri se vor întâmpla foarte rar.Ne-am putea aºtepta aºadar ca lucrurile sã decurgã normal (ca ºi în cazul GATT) ºireglementãrile OMC sã tindã sã se bazeze pe consens. Mai mult, deºi este posibilã luareaunei decizii pe baza majoritãþii voturilor, procedurile organizaþiei sunt astfel conceputeîncât marile puteri pot bloca orice decizie importantã care nu le convine. De aceea, estemai probabil ca OMC sã fie ineficientã decât sã ameninþe suveranitatea naþionalã aStatelor Unite sau a altor þãri.

Concluzie

Realizãrile sistemului comercial din ultima jumãtate a secolului XX sunt remarcabile.Numeroasele runde de negocieri, iniþiate începând cu anii �60, au redus tarifele în þãrileindustrializate pânã la o medie de sub 6% (aproape o zecime din cât erau în 1940);cotele au fost reduse, iar subvenþiile au fost restricþionate. Economiile în curs deindustrializare au început sã-ºi reducã semnificativ propriile bariere comerciale. Meca-nismul de aplanare a conflictelor al OMC a mers destul de bine pânã acum, dar s-a blocat


în cazul frecventelor ciocniri dintre Statele Unite ºi Uniunea Europeanã. Numãrulmembrilor GATT/OMC a crescut de la 23 la 132 la sfârºitul anilor �90 ºi mai sunt încã30 de þãri care ar dori sã se alãture organizaþiei. Aceastã creºtere reflectã tendinþa �apãrutã la nivel global începând cu anii �80 � de a trece la politici economice maiorientate cãtre piaþã, dar, pe de altã parte, complicã mult negocierile. În plus, pe mãsurãce liberalizarea comerþului ºi globalizarea pãtrund tot mai adânc în economiile naþionale,ele intrã în conflict cu interesele locale puternice ºi cu convingerile populare. La sfârºitulanilor �90, aceste forþe au repurtat o importantã victorie, respingând cererea preºedinteluiClinton de a fi autorizat sã încheie rapid negocierile comerciale. Acest episod este odovadã a faptului cã ciocnirea dintre forþele globalizãrii ºi cele ale protecþionismuluicomercial continuã sã ameninþe sistemul comercial global.

INSTABILITATEA SISTEMULUI MONETAR 93

Capitolul 4

Instabilitatea sistemului monetar

Este în interesul tuturor sã existe un sistem monetar stabil ºi care sã funcþioneze bine,chiar dacã mulþi nu sunt conºtienþi de felul în care acesta le afecteazã viaþa de fiecare ziºi bunãstarea economicã. Monedele diferite ºi valoarea în schimbare a banilor par sã aibãefect asupra vieþii oamenilor doar atunci când cãlãtoresc în afara þãrii lor. Cu toate acestea,monedele naþionale ºi valoarea lor influenþeazã fiecare aspect al economiei globale ºiafecteazã în mare mãsurã bunãstarea indivizilor de pretutindeni. În anii �80, americaniiau cunoscut o adevãratã furie a cheltuirii, pentru cã valoarea ridicatã a dolarului scãdeacostul produselor realizate în strãinãtate. Pe de altã parte, exportatorii americani sufereaude pe urma dolarului puternic ºi cereau instituirea unor mãsuri de protecþie comercialã.Expansiunea economicã prelungitã a anilor �90 se poate explica, în mare parte, prinfaptul cã dolarul era puternic, iar celelalte valute erau slabe. Dacã ºi când dolarul se vadeprecia, americanii vor avea de suferit, chiar dacã industria exportatoare americanã vaavea de câºtigat. Când valoarea dolarului este fluctuantã, ceea ce se întâmplã frecvent,aceasta afecteazã milioane de americani, fie cã-ºi dau seama, fie cã nu. ªi dacã sistemulmonetar internaþional se va prãbuºi, aºa cum s-a întâmplat în anii �30, va fi o catastrofã.

Sistemul monetar internaþional este strâns legat de sistemul financiar internaþional.Fluxurile internaþionale de capital ºi investiþii externe se realizeazã în bani, aºa încâtfluctuaþiile cursurilor de schimb sau valoarea monedelor naþionale modificã inevitabilvaloarea unei investiþii strãine sau a cecului de cãlãtorie al unui turist. Dacã cinevacumpãrã mãrci pentru a investi în Germania ºi valoarea mãrcii scade brusc, atunci ºivaloarea investiþiei va fi mai micã. Eu însumi am pierdut odatã sute de dolari în timp cetraversam Pacificul, pentru cã yenii pe care îi aveam în buzunar s-au depreciat simþitorîn timpul zborului; aceasta a fost prima mea lecþie despre finanþele internaþionale. Este,de asemenea, posibil ca schimbãrile intervenite în fluxurile internaþionale de capital sãmodifice valoarea unor valute. Fluxuri importante de capital strãin cãtre o anumitã þarãpot determina aprecierea (creºterea valorii) monedei naþionale, aºa cum s-a întâmplat cudolarul la mijlocul anilor �80 ºi în mare parte din anii �90. Ca ºi sistemul monetarinternaþional, sistemul financiar internaþional este foarte vulnerabil ºi poate provocatulburãri la nivelul economiei internaþionale, cum s-a întâmplat la sfârºitul anilor �90.Instabilitatea monetarã ºi tulburãrile financiare pot avea un impact devastator asupravieþii oamenilor ºi a economiei globale.

Înainte de a discuta despre sistemul monetar internaþional, despre cel financiar ºidespre criza globalã de la sfârºitul anilor �90, vreau sã subliniez cã distincþia dintre bani


ºi finanþe poate fi derutantã ºi cã, din moment ce multe þãri au renunþat la controlul asupramiºcãrilor internaþionale de capital, sistemul monetar internaþional ºi cel financiar inter-naþional au un impact tot mai mare unul asupra celuilalt. Fluctuaþiile mari ale valorilormonedelor naþionale au afectat domeniul finanþelor, iar integrarea pieþelor financiare dintoatã lumea a avut un impact negativ asupra funcþionãrii regimului monetar internaþional.

De la prãbuºirea sistemului cursurilor de schimb fixe, nu a mai existat un sistemmonetar internaþional stabil ºi satisfãcãtor. O îmbunãtãþire a acestui sistem implicã oserie de probleme tehnice majore ºi complexe, iar soluþiile lor comportã numeroaseramificaþii politice. Esenþa acestei chestiuni constã în alegerea între un sistem al cursurilorde schimb fixe ºi unul al cursurilor flexibile ºi în problemele conexe ale guvernãriisistemului monetar internaþional. Perspectiva unui sistem monetar internaþional stabil ºiintegrat rãmâne neclarã pânã când � ºi dacã � aceste probleme vor fi rezolvate.

Problemele tehnice ºi politice legatede sistemul monetar internaþional

Tema banilor la nivel internaþional este foarte tehnicã ºi chiar ezotericã. Modeleleformale ºi tehnicile matematice cerute de chestiunile monetare ºi financiare depãºesccompetenþa celor mai mulþi dintre profani, ba chiar ºi a unor economiºti; însã sistemulmonetar internaþional rãmâne o preocupare intensã ºi majorã a guvernelor naþionale ºi agrupurilor de interese economice private. Mecanismul rãspunzãtor de funcþionareaeficientã a sistemului � care presupune adaptare, crearea de lichiditãþi ºi mãsuri deconsolidare a încrederii � are un efect diferit asupra intereselor naþionale ale fiecãreiþãri, precum ºi ale grupurilor influente din economiile naþionale. Mecanismele tehnicesunt foarte rar neutre din punct de vedere politic; ele afecteazã bunãstarea economicã,autonomia politicã ºi chiar prestigiul internaþional al statelor; ºi ating interesele capitalului,forþei de muncã sau cele ale altor grupuri interne. Fiecare stat îºi doreºte un sistemmonetar internaþional eficient ºi care sã funcþioneze bine. Cu toate acestea, statele ºigrupurile puternice de interese nu sunt întotdeauna de acord asupra unor chestiuniprecum valorile monedelor naþionale sau mecanismul exact care ar trebui folosit însoluþionarea problemelor tehnice.

Un sistem funcþional reclamã conducerea de cãtre un stat sau un grup de state care auinteresul sã menþinã sistemul. Acest lider trebuie sã preia iniþiativa în rezolvarea proble-melor tehnice, precum ºi în asigurarea ºi managementul monedei de bazã, folositã pentrupãstrarea rezervelor, efectuarea tranzacþiilor economice ºi furnizarea de lichiditãþi. Înplus, liderul trebuie sã fie �creditorul de ultimã instanþã� ºi sã ofere, din când în când,asistenþã financiarã þãrilor care au probleme serioase. Deºi, teoretic, acest rol de lider arputea fi jucat de douã sau mai multe naþiuni sau chiar de o organizaþie internaþionalã,istoric vorbind el a fost întotdeauna asumat de o putere economicã ºi militarã dominantã,cum a fost Marea Britanie la sfârºitul secolului al XIX-lea sau Statele Unite dupã aldoilea rãzboi mondial. Nu e de mirare cã regulile sistemului monetar internaþional sunt,în general, expresia intereselor acestor puteri economice conducãtoare.

Belgianul Paul De Grauwe a arãtat cã economiºtii au pãreri foarte diferite cu privirela aproape toate aspectele care þin de problemele monetare internaþionale, de la stabilirea


valorii monedelor naþionale la avantajele cursurilor de schimb fixe sau flexibile; deaceea, a explica vederile economiºtilor în acest domeniu este o adevãratã provocare33.Începând mai ales cu primii ani ai deceniului opt, chestiunile monetare internaþionale audevenit un subiect de acutã controversã între economiºti. Deºi cãrþile ºi revistele despecialitate sunt pline de propuneri de reformare a sistemului, foarte puþine dintreacestea au fost implementate, drept pentru care problemele ºi contradicþiile inerentesistemului monetar sunt încã nerezolvate. În general, teoriile economiºtilor din acestdomeniu vin mai degrabã dupã decât înaintea evenimentelor pe care încearcã sã leexplice. Multe teorii au fost doar simple explicaþii ex post facto ale unor evoluþiiimportante pe care economiºtii nu reuºiserã sã le prevadã. Aceste probleme sunt greu desoluþionat, având în vedere diferenþele teoretice ºi politice dintre experþi.

Problema ajustãrii

Un regim monetar internaþional trebuie sã stabileascã metoda prin care economiilenaþionale pot reface echilibrul (adicã sã reducã deficitul sau excedentul) conturilor lorinternaþionale (balanþei de plãþi). Esenþa problemei ajustãrii este cã orice politicã deajustare implicã anumite costuri economice; iar unele metode sunt mai costisitoaredecât altele pentru economiile naþionale ºi pentru economia mondialã luatã ca întreg. Unsistem monetar internaþional eficient ar trebui sã minimizeze aceste costuri.

O þarã cu un dezechilibru în plãþile sale internaþionale poate urma metode pe termenscurt, cum ar fi transferul dinspre rezervele naþionale (þarã cu deficit) sau alimentareaacestora (þarã cu excedent). Totuºi, o þarã cu deficit nu-ºi poate scãdea rezervele la infinitºi trebuie sã ia pânã la urmã mãsuri care sã elimine cauza dezechilibrului. Iar o þarã cuexcedent, cum au fost Statele Unite o mare parte a secolului XX ºi Japonia la sfârºitulaceluiaºi secol, îºi poate mãri rezervele un timp îndelungat, dar aceasta îi va irita pepartenerii sãi comerciali. Atât þãrile cu excedent, cât ºi cele cu deficit folosesc metodeadiþionale de prevenire a dezechilibrului de plãþi. Una dintre aceste metode este modifi-carea cursului de schimb prin deprecierea monedei naþionale (pentru þara cu deficit) sauaprecierea ei (pentru þara cu excedent). O altã metodã este efectuarea unei schimbãri înpolitica macroeconomicã, mai precis, trecerea la politici deflaþioniste (pentru þara cudeficit) sau expansioniste (pentru þara cu excedent).

Unele monede naþionale vor ieºi inevitabil din starea de echilibru. Multe naþiunitrãiesc peste nivelul resurselor lor ºi promoveazã politici inflaþioniste; altele, cum ar fiJaponia în ultimele decenii ale secolului XX, ºi-au propus sã aibã un excedent continuuºi de aceea au ales sã trãiascã sub valoarea resurselor de care dispun (politicã deflaþio-nistã). Asemenea diferenþe în privinþa ratei inflaþiei/deflaþiei vor determina schimbareavalorii monedei naþionale; trebuie sã existe metode acceptabile pentru toatã lumea, caresã readucã monedele la echilibru. ªi, desigur, pentru fiecare þarã cu deficit trebuie sãexiste una sau mai multe þãri cu excedent. Deºi atât þãrile cu deficit, cât ºi cele cuexcedent pot face ajustãri (chiar simultan), în Sistemul Bretton Woods se considera, îngeneral, cã sarcina ajustãrilor revine þãrilor cu deficit. Totuºi, acestea din urmã potacþiona � ºi adesea chiar acþioneazã � pentru a impune þãrilor cu excedent sã preiacosturile adaptãrii. De exemplu, Statele Unite au încercat, cu oarecare succes, sã impunãJaponiei sã-ºi asume rãspunderea efectuãrii ajustãrilor, în vederea eliminãrii dezechi-librului comercial ºi de plãþi americano-japonez.


Pentru o þarã cu deficit, adaptarea înseamnã cã ea trebuie sã-ºi reducã nivelul de trai,adicã sã reducã pe termen lung venitul naþional ºi/sau nivelul ocupãrii forþei de muncã.Regulile sistemului monetar internaþional sunt cele care vor determina metodele acceptatepentru acest tip de ajustãri. Cu toate acestea, indiferent de opþiunile disponibile, trecereade la un nivel ridicat de trai la unul mai scãzut impune unei þãri cu deficit plãtirea unuipreþ real, iar metoda particularã de adaptare determinã anumite costuri ºi pentru alte þãri;de exemplu, consecinþele deflaþioniste ale crizei financiare din Asia de Est, din 1997, auprejudiciat numeroºi exportatori americani. Este evident cã fiecare þarã ar vrea ca acestecosturi sã fie pe cât posibil suportate de celelalte, ºi nu de ea însãºi. A distribui corectcostul între naþiunile cu deficit ºi cele cu excedent constituie cheia problemei ajustãrii.

Pentru o þarã cu deficit, care trãieºte peste mijloacele ei, devalorizarea ºi/sau deflaþiasunt dureroase, întrucât cea dintâi provoacã o scãdere a venitului naþional, iar cea de-adoua � o creºtere a ºomajului. Pentru o þarã cu excedent, aprecierea valorii monedeinaþionale prejudiciazã industriile de export, dar este beneficã pentru importatori ºiconsumatori; pe de altã parte, stimularea macroeconomicã a economiei atrage dupã sineriscul inflaþiei. De aceea e atât de comod sã laºi partenerul comercial sã plãteascã acestpreþ! Cum am mai spus, problema este aici conflictul latent dintre deficitul StatelorUnite ºi excedentul Japoniei. Începând din anii �80, Statele Unite au respins politiciledeflaþioniste care i-ar fi putut reduce deficitul comercial, dar ar fi însemnat ºi o scãderea nivelului de trai. De cealaltã parte, Japonia s-a opus aprecierii yenului, pentru cãaceasta ar fi prejudiciat industriile sale exportatoare. În septembrie 1995, la Conferinþade la Plaza, Japonia a fost de acord cu aprecierea yenului, dar numai datoritã unor maripresiuni din partea americanilor. Din moment ce soluþia problemei ajustãrii afecteazãinteresele generale ale statelor, precum ºi puternice grupuri de interese din interiorul lor,mecanismul de ajustare este ºi va fi în continuare o expresie a tuturor acestor interese.

Problema lichiditãþilor

Un sistem monetar internaþional eficient trebuie sã asigure ºi lichiditãþi. Þãrile implicatetrebuie sã dispunã de suficiente rezerve financiare pentru a echilibra deficitele de plãþiapãrute în urma ºocurilor, precum creºterea bruscã a preþului petrolului în 1973, afolosirii neinspirate a politicilor macroeconomice inflaþioniste sau a supraevaluãrii uneimonede naþionale. Rezervele sunt importante, pentru cã ele permit þãrilor cu deficit sãfacã faþã, cel puþin pe termen scurt, unui dezechilibru al plãþilor ºi sã-ºi ofere rãgaz ºi unplus de opþiuni pentru a cãuta soluþii pe termen lung. O þarã îºi poate folosi de asemenearezervele pentru a amâna o posibilã depreciere a monedei sale naþionale. Rezervele uneiþãri (ca orice altã formã sub care se pot afla banii) constituie ºi un depozit de valori: elepot include aur, valute strãine convertibile sau depozite la FMI.

Dacã furnizarea unei cantitãþi optime de lichiditãþi internaþionale contribuie la funcþio-narea economiei mondiale, nici subprovizia, nici supraprovizia nu sunt de dorit. Primapoate duce la recesiune, iar cealaltã, la inflaþie. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea,pe când era în vigoare Etalonul-Aur, exista o subprovizie de rezerve ºi, deºi sistemul erafoarte stabil, el provoca adesea niveluri ridicate ale ºomajului ºi venituri scãzute. Înprimii ani de dupã al doilea rãzboi mondial, în epoca Etalonului-Dolar, supraprovizia derezerve cauzatã de Statele Unite a determinat o creºtere foarte mare a inflaþiei, care a dusîn cele din urmã la prãbuºirea Sistemului Bretton Woods al cursurilor de schimb fixe.


Având în vedere faptul cã nu exista un consens în rândul economiºtilor ºi al autoritãþilorcu privire la regulile care ar trebui sã guverneze rezervele internaþionale, în general apredominat legea celui mai tare, iar puterea sau puterile dominante au avut un cuvântgreu de spus, cel puþin pe termen scurt, în privinþa menþinerii nivelului lichiditãþilor lanivel internaþional � un nivel ce trebuia sã fie în conformitate cu propriile lor intereseeconomice ºi politice.

Un aspect important al creãrii de lichiditãþi este seniorajul, adicã beneficiile econo-mice ce revin þãrii care oferã principala monedã internaþionalã. Când moneda unei þãrieste aleasã ca principala monedã internaþionalã, aceasta nu implicã doar prestigiulnaþional, ci este ºi o sursã importantã de creºtere a venitului unei naþiuni, mai ales însistemul sãu bancar. Mai mult, seniorajul poate creºte autonomia politicã ºi economicãa þãrii respective, pentru cã ea este eliberatã, cel puþin pentru un timp, de constrângerilebalanþei de plãþi. Pe de altã parte însã, seniorajul implicã ºi costuri; de exemplu,naþiunea aflatã în aceastã posturã trebuie, de obicei, sã plãteascã dobânzi þãrilor caredeþin active denominate în valuta sa. Menþinerea acestei poziþii mai înseamnã ºi cã þararespectivã trebuie sã evite acþiunile care pot submina încrederea în valoarea proprieimonede. În plus, þãrii care deþine principala monedã de schimb îi poate fi greu sã odeprecieze, aºa cum s-a întâmplat cu Statele Unite la începutul anilor �70.

Creºterea venitului naþional, a autonomiei naþionale ºi libertatea de acþiune sunt uneledintre beneficiile majore ale seniorajului. Sistemul bancar al unei þãri cu o asemeneapoziþie se bucurã atât de economiile de scarã, cât ºi de alte avantaje relative la costuri,pentru simplul fapt cã majoritatea rezervelor ºi tranzacþiilor internaþionale sunt efectuateîn propria ei monedã. La sfârºitul secolului al XIX-lea, pe vremea Etalonului-Aur, lirasterlinã era moneda de bazã, iar instituþiile financiare ale Londrei aveau profituri mari depe urma faptului cã reprezentau centrul sistemului monetar internaþional. Dupã primulrãzboi mondial, Londra ºi lira sterlinã au început sã fie concurate de New York ºi dedolar, iar avantajele seniorajului s-au îndreptat spre Statele Unite ºi sistemul sãu bancar.În zilele noastre, rãmâne de vãzut dacã moneda euro a Uniunii Europene ºi unul sau maimulte oraºe europene vor prelua postura de lider financiar ºi monetar.

Seniorajul mai oferã þãrii cu valuta-cheie ºi o mai mare libertate în raport cuconstrângerile economice ºi, implicit, o mai mare autonomie în comparaþie cu celelalteþãri. În timpul Rãzboiului Rece, capacitatea Statelor Unite de a purta rãzboaie externe,de a-ºi menþine trupele în afara þãrii ºi de a-ºi finanþa politica externã depindea în maremãsurã de disponibilitatea aliaþilor lor de a deþine dolari americani ºi active denominateîn dolari. Ani de zile dupã terminarea acestui rãzboi, rolul dominant al dolarului încã apermis Statelor Unite sã trãiascã mult peste posibilitãþi, devenind astfel cea mai impor-tantã þarã debitoare din lume. Celelalte þãri, prin faptul cã deþineau dolari, dãdeau practicStatelor Unite împrumuturi fãrã dobândã. ªi, cum datoriile americane erau denominateîn dolari, ele puteau descreºte, ceea ce s-a ºi întâmplat o datã cu devalorizarea dolaruluiîn anii �90, devalorizare ce a costat mult Japonia ºi alþi creditori. Cu toate acestea, câttimp nu existã o alternativã acceptabilã, iar deþinãtorii de dolari îºi menþin încrederea înaceastã valutã, Statele Unite vor continua sã se bucure de avantajele seniorajului.


Problema încrederii

Un sistem monetar internaþional stabil este dependent ºi de soluþionarea problemeiîncrederii (credibilitãþii). Þara care emite moneda de bazã trebuie sã fie sigurã cãcelelalte þãri au încredere cã ea nu va urma politici inflaþioniste, care sã ducã ladevalorizarea propriilor lor rezerve. Dacã nu au încredere, aceste þãri îºi vor schimbacompoziþia rezervelor. Schimbarea poate interveni ºi datoritã modificãrii ratei dobânzilorpentru activele denominate într-o anume monedã, modificãrii riscului valutar sau teme-rilor inflaþioniste. Þara cu moneda-cheie trebuie sã ofere dobânzi atractive pentru activeledenominate în moneda sa ºi trebuie sã instituie anumite mãsuri care sã convingãdeþinãtorii publici ºi privaþi ai valutei sale cã aceasta va continua sã fie convertibilã înalte active sigure ºi cã nu-ºi va pierde valoarea din cauza inflaþiei sau a modificãrilorcursurilor de schimb. Aceste mãsuri, ce vizeazã consolidarea încrederii, pot fi foartecostisitoare.

Crearea unui sistem monetar internaþional

Deºi un sistem monetar eficient aduce beneficii tuturor þãrilor, existã serioasedificultãþi economice ºi politice care pot împiedica formarea sau îmbunãtãþirea unui astfelde sistem. Fiecare soluþie la problemele tehnice discutate mai sus are importante conse-cinþe distributive, care afecteazã atât naþiunile, cât ºi grupurile puternice din interiorulacestora; datoritã faptului cã unii pot pierde mai mult sau pot câºtiga mai puþin decâtalþii dintr-un acord monetar, de-a lungul timpului au apãrut reacþii puternice. În primiiani postbelici, atât Statele Unite, cât ºi partenerii lor comerciali erau nemulþumiþi deasimetriile sistemului bazat pe dolar. Mulþi europeni protestau faþã de privilegiile politiceºi economice acordate americanilor, în timp ce SUA, ca þarã ce deþinea moneda din careerau constituite rezervele, era din ce în ce mai neliniºtitã de imposibilitatea de a-ºi reducedeficitul comercial prin devalorizarea dolarului. În cele din urmã, preºedintele Nixon a�rezolvat� aceastã problemã în august 1971, forþând aprecierea altor valute.

Evoluþia sau modificarea unui sistem monetar este complicatã ºi de opiniile diferiteale oficialitãþilor, precum ºi de dezacordul dintre economiºti cu privire la modelul sauteoria economicã optimã. Disputele intelectuale ºi teoretice se referã la mai multe soluþiiposibile ale problemelor tehnice legate de un sistem monetar. Economiºtii, de exemplu,nu reuºesc sã cadã de acord asupra modelului de aplicat pentru determinarea cursurilorde schimb ºi asupra unui posibil compromis între mai multe scopuri dezirabile, dar carese exclud reciproc. Trebuie fãcutã o alegere, ºi în primul rând o alegere politicã.

Esenþa dificultãþilor gãsirii unor soluþii la problema instabilitãþii cursurilor de schimbeste faptul cã fiecare economie naþionalã are o ratã diferitã a inflaþiei sau a instabilitãþiipreþurilor. În timp ce unele guverne pun mare preþ pe stabilitatea preþurilor, altelepreferã sã aplice politici expansioniste ºi adesea inflaþioniste, care sã reducã rataºomajului ºi sã stimuleze creºterea economicã. Dupã rãzboi, Germania ºi Japonia auacordat întâietate stabilitãþii preþurilor ºi au implementat politici puternic antiinflaþioniste,în timp ce Statele Unite, cel puþin pânã la sfârºitul anilor �70, au aplicat politici uºor spreputernic inflaþioniste.


O altã dificultate în calea instituirii unui sistem monetar internaþional stabil ºiacceptabil din punct de vedere politic este legatã de inevitabilele compromisuri cetrebuie fãcute între scopurile dezirabile ale unui sistem monetar/financiar internaþional ºianume: cursuri de schimb stabile, independenþa statelor în privinþa politicii macroecono-mice ºi mobilitatea capitalului (economiºtii le numesc �trilemã� sau �triunghiul irecon-ciliabilelor�). Statele ar putea dori cursuri de schimb stabile pentru a diminua nesiguranþaeconomicã, dar doresc ºi o politicã monetarã discreþionarã, care sã stimuleze creºtereaeconomicã ºi sã fereascã economia atât de recesiune, cât ºi de inflaþie. În plus, guvernelepot dori libertatea miºcãrilor de capital, pentru a facilita gestionarea comerþului, ainvestiþiilor externe ºi a altor activitãþi comerciale internaþionale.

Din pãcate, un sistem monetar internaþional poate încorpora cel mult douã dintre celetrei scopuri dezirabile, dar ireconciliabile. De exemplu, un sistem al cursurilor deschimb fixe ca Sistemul Bretton Woods, care lasã oarecare libertate politicilor macro-economice independente, este incompatibil cu libertatea fluxurilor de capital, pentru cãaceasta din urmã poate submina atât cursurile fixe, cât ºi politicile macroeconomiceindependente. Un astfel de sistem promoveazã stabilitatea economicã ºi permite guver-nelor sã facã faþã ºomajului intern, dar sacrificã libertatea de miºcare a capitalului, careeste unul dintre cele mai importante deziderate ale capitalismului internaþional.

Fiecare þarã sau grup naþional de interese are propria sa preferinþã pentru un scop saualtul. Statele Unite, de pildã, preferã politica monetarã independentã ºi libera circulaþiea fluxurilor de capital, în dauna stabilitãþii cursurilor de schimb; þãrile membre aleComunitãþii Europene preferã, în schimb, cursuri relativ fixe. Unele þãri, mai alesMalaiezia ºi China, pun acum mare preþ pe independenþa macroeconomicã ºi au instituitrestricþii asupra miºcãrilor de capital. Grupurile de interese economice diferã ºi ele înceea ce priveºte preferinþele. Exportatorii sunt interesaþi de cursurile de schimb, iar ceicu afaceri pe plan intern acordã o întâietate clarã autonomiei politice naþionale. Investi-torii preferã libertatea miºcãrilor de capital, în timp ce muncitorii i se opun, cu excepþiacazului când conduc la investiþii în þara respectivã. Cum situaþia ºi interesele fiecãrei þãridiferã, nu existã o soluþie unicã a trilemei, care sã satisfacã pe toatã lumea.

Tensiunea sau compromisul dintre stabilitatea monetarã internaþionalã ºi autonomiaeconomicã naþionalã existã de foarte multã vreme ºi s-au propus deja o serie de �soluþii�.Mulþi economiºti conservatori susþin cã prima încercare importantã de a rezolva aceastãproblemã a fost ºi cea care a avut cel mai mare succes: crearea Etalonului-Aur clasic subconducerea britanicilor, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. În timpul acestuisistem al �lanþurilor aurite� (pentru a folosi titlul unei importante cãrþi despre acestsubiect, scrisã de Barry Eichengreen) a existat într-adevãr stabilitate monetarã inter-naþionalã, dar guvernele deþineau într-o prea micã mãsurã controlul asupra propriiloreconomii, care aveau adesea de suferit34. Prãbuºirea acestui sistem, o datã cu izbucnireaprimului rãzboi mondial, a fãcut ca guvernele sã aibã prea multã libertate în politica loreconomicã; anii �30 ºi �40 au fost ani de anarhie economicã, devalorizare competitivãºi politici de genul �ruineazã-þi vecinul�, care au luat sfârºit o datã cu instituireaSistemului Bretton Woods, la încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial. Acest sistem,bazat pe cursuri de schimb fixe ºi supervizat de FMI, a funcþionat pânã la abandonareasa oficialã, la mijlocul anilor �70. A urmat un �nonsistem� al cursurilor de schimbinstabile ºi imprevizibile, ceea ce a determinat apariþia multor propuneri de reformã aregimului monetar internaþional.


Reforma regimului monetar internaþional

Dupã prãbuºirea sistemului cursurilor de schimb fixe, a existat un nonsistem alcursurilor flexibile. Termenul �nonsistem� se referã la faptul cã problemele monetareinternaþionale nu mai sunt guvernate de nici un fel de reguli sau înþelegeri privitoare laelemente precum ajustarea cursului de schimb sau crearea de lichiditãþi. �Sistemul�poate fi în cel mai bun caz caracterizat ca fiind unul al �marjei de referinþã�, numit astfelpentru cã bãncile centrale ale celor trei puteri monetare dominante � Statele Unite,Germania ºi Japonia � au cooperat (dar nu întotdeauna) pentru a-ºi menþine sau a-ºischimba cursurile într-o manierã ordonatã.

Sistemul marjei de referinþã reprezintã un triumf al bãncilor centrale asupra guver-nelor naþionale. Stabilitatea sistemului monetar internaþional se bazeazã în principal pecooperarea neoficialã dintre Federal Reserve, Bundesbank ºi Banca Japoniei, care intervinpe pieþele valutare pentru a proteja integritatea sistemului, a preveni instabilitateafinanciarã ºi a stabiliza cursurile de schimb (dupã 1 ianuarie 1999, acest rol al Bundesbanka fost preluat de Banca Centralã Europeanã). Aceste bãnci centrale încearcã sã menþinãstabilitatea monetarã prin acorduri secrete ºi intervenþii sporadice pe piaþã. Dupãexperienþa devastatoare a hiperinflaþiei din anii �70, s-a recurs la cooperarea interbancarãpentru a stopa tendinþele inflaþioniste. Cu toate acestea, mulþi critici, mai ales de stânga,au denunþat aceastã �alianþã internaþionalã a bancherilor conservatori� ca fiind cauzaratei ridicate a ºomajului ºi chiar a crizei economice globale de la sfârºitul anilor �90.

În timp ce mulþi economiºti, dar nu numai, considerã cã acest sistem al cooperãriineoficiale dintre bancheri este cea mai bunã soluþie posibilã la problemele sistemuluimonetar internaþional, alþii apreciazã cã actualul nonsistem este încã ameninþat de o seriede neajunsuri: fluctuaþiile valutare imprevizibile, mai ales cele dintre dolar ºi yen;dezechilibrele enorme dintre þãrile cu excedent (Japonia, Taiwan) ºi cele cu deficit(Statele Unite); ºi încercãrile repetate ale japonezilor ºi americanilor de a manipulavaloarea valutelor, cu scopul de a creºte competitivitatea internaþionalã a industriilor lorsau de a-ºi atinge alte obiective economice. Economiºtii ºi oficialii îngrijoraþi din cauzaacestor probleme cred cã se impune urgent o reformã fundamentalã a sistemului monetarinternaþional.

Susþinãtorii reformei monetare internaþionale se axeazã pe unul sau altul dintrescopurile ce constituie �triunghiul ireconciliabilelor�. De pildã, în timp ce sistemulpropus de Milton Friedman ºi bazat pe cursuri de schimb flexibile ar facilita libertateamiºcãrilor de capital, alþii preferã o întoarcere la Etalonul-Aur din secolul al XIX-lea,care pune accentul pe cursurile de schimb fixe. Totuºi, majoritatea economiºtilor ºioficialilor cred cã atât cursurile total flexibile, cât ºi cele rigid fixate sunt prea radicale.Mulþi considerã propunerea lui Friedman inacceptabilã, pentru cã ea ar lãsa cursurile deschimb în întregime pradã vicisitudinilor pieþei, în timp ce o revenire la Etalonul-Aur arfi deflaþionistã ºi ar lipsi guvernele de orice posibilitate de a rãspunde ºocurilor pieþei.Alþi economiºti, iarãºi destul de numeroºi, spun cã este necesarã fie întoarcerea la unsistem al cursurilor de schimb mai mult sau mai puþin stabile (dar nu fixe), fie încercareade a face cursurile flexibile ºi schimbãtoare mai viabile. Probabil cã orice reformã vaimplica, de fapt, un compromis între aceste scopuri.


Argumente în favoarea unor cursuri de schimb mai stabile

Susþinãtorii revenirii la cursuri de schimb mai stabile considerã cã experimentul cursurilorflexibile (flotante) a fost un eºec. Ei aratã cã acestea au determinat o instabilitateexcesivã a valutei ºi a preþurilor, o destabilizare a fluxurilor internaþionale de capital,precum ºi adoptarea unor politici economice inflaþioniste. Instabilitatea excesivã acursurilor de schimb a crescut gradul de nesiguranþã ºi de risc atât ale comerþuluiinternaþional, cât ºi ale investiþiilor strãine, împiedicând astfel integrarea economicãinternaþionalã. Anumiþi specialiºti mai spun ºi cã instabilitatea valorilor valutelor ascãzut eficienþa mecanismului preþurilor ºi a principiului avantajului comparativ, cainstrumente ale comerþului internaþional ºi ale deciziei în privinþa investiþiilor strãine.

Într-un interval redus de timp, de un an sau doi, cele trei valute principale aucunoscut o serie de oscilaþii imprevizibile, valoarea lor variind cu pânã la 30-40%.Nesiguranþa preþurilor relative astfel rezultatã a fãcut aproape imposibilã calculareacosturilor relative ºi a avantajului comparativ, calcul care asigurã baza funcþionãriieficiente a economiei de piaþã. Unii au tras concluzia cã, de fapt, cursurile flotantedãuneazã în mare mãsurã creºterii economice ºi alocãrii eficiente a resurselor economice,precum ºi cã au contribuit la proliferarea protecþionismului comercial. Cursurile fixesunt, în opinia lor, un semn al disciplinei internaþionale în materie de politici monetareinflaþioniste, ele reduc nesiguranþa care afecteazã comerþul ºi investiþiile ºi încurajeazãcompetiþia bazatã pe avantajul comparativ ºi pe fluxurile eficiente de capital.

Susþinãtorii unor cursuri de schimb mai stabile sunt perfect conºtienþi cã evoluþiilepolitice ºi economice produse între timp fac imposibilã întoarcerea la tipul de cursurifixe instituite de Sistemul Bretton Woods. De exemplu, miºcãrile uriaºe ºi speculative decapital la nivel internaþional, apãrute ca urmare a liberalizãrii pieþelor de capital, facmult mai dificilã menþinerea unui sistem al cursurilor de schimb fixe. Ei propun, înschimb, un compromis între o mai mare stabilitate internaþionalã ºi o oarecare flexibilitatepoliticã a guvernelor în reacþia lor la ºocurile economice ºi la alte evenimente. S-aupropus diverse scheme bazate pe ideea cursurilor de schimb contingente, sub numeprecum �cursuri de schimb ancorate, dar ajustabile�, �ancora miºcãtoare�, �flotarecontrolatã�, �ancora ajustabilã� sau �zone-þintã ale cursului de schimb�.

Argumente în favoarea unor cursuri de schimb flexibile

Dupã pãrerea unora dintre specialiºti, un sistem al cursurilor de schimb flexibile oferãmijloacele cele mai puþin costisitoare prin care economiile se pot adapta la ºocuri precumcreºterea preþului petrolului din 1973. Apãrãtorii acestei variante aratã cã, atunci cândun guvern se confruntã cu un dezechilibru al balanþei de plãþi, este mult mai bine sã-ºideprecieze moneda decât sã lase ca economia sã intre în deflaþie sau sã recurgã larestricþii asupra capitalului. În eventualitatea unei schimbãri a preþurilor relative, valoareaunei anumite valute trebuie sã fie liberã sã se modifice, pentru ca alte valori, maiimportante, sau alte variabile �reale�, cum ar fi salariile sau ocuparea, sã rãmânãneschimbate. Într-adevãr, dacã în timpul crizei petrolului din 1973 ar fi existat cursuri deschimb fixe, þãrile ar fi trebuit sã se adapteze la creºterea preþului petrolului fie printr-oscãdere economicã semnificativã, fie prin restricþii asupra capitalului.


Susþinãtorii cursurilor flexibile argumenteazã cã acestea sunt evident preferabile, pentrucã valoarea unei monede naþionale acþioneazã ca un mecanism de echilibrare a restuluieconomiei, iar cursurile flexibile protejeazã economia naþionalã de tulburãrile provenitedin economia internaþionalã. Deºi cursurile flexibile ridicã anumite probleme legate deincertitudine ºi inflaþie, a le evita prin instituirea unor cursuri fixe presupune o serie deajustãri mai costisitoare ºi mai dificile. În plus, mulþi spun cã s-a exagerat mult preþul caretrebuie plãtit de pe urma flexibilitãþii ratelor de schimb ºi susþin cã problema incertitudiniimonetare poate fi soluþionatã prin aceea cã firmele private ar �sonda� piaþa valutarã.

Expertul monetar Barry Eichengreen demonstreazã destul de convingãtor cã nu maiexistã condiþii pentru un sistem al cursurilor de schimb fixe35. Un sistem monetar stabilºi eficient, care sã asigure stabilitatea monedei ºi sã menþinã, în acelaºi timp, posibilitateaguvernelor de a adapta cursurile în cazul unor ºocuri economice, trebuie sã fie suficientde flexibil ºi de robust pentru a face faþã presiunilor pieþei. Dacã sistemul monetartrebuie sã fie suficient de flexibil pentru a rezista ºocurilor externe, guvernele trebuie sãfie capabile sã facã anumite schimbãri de politicã, dar ºi alte tipuri de adaptãri, ca reacþiela modificãrile preþurilor relative. Sistemul trebuie sã fie, de asemenea, suficient derobust pentru a convinge piaþa (ºi mai ales pe speculanþii de valutã) cã guverneleintenþioneazã sã susþinã cursurile ancorate, cu excepþia cazurilor cu adevãrat extreme.Apoi, instituirea unor reguli care sã guverneze politica monetarã ar trebui sã facã maicredibile cursurile existente. Cu toate acestea, chiar dacã speculanþii se hotãrãsc sã ataceangajamentul guvernelor faþã de cursurile existente, sistemul trebuie sã aibã capacitateade a face faþã presiunilor pieþei, mai ales miºcãrilor speculative de capital. Principaleleinstrumente ce stau la îndemâna bãncilor centrale pentru a contracara presiunile pieþeisunt controlarea ratei dobânzilor, impunerea de restricþii asupra capitalului ºi intervenþiacomunã pe piaþã pentru a apãra valutele aflate în pericol.

Deºi sistemele anterioare ale cursurilor fixe, adicã Etalonul-Aur la sfârºitul secoluluial XIX-lea ºi Sistemul Bretton Woods în primii ani postbelici, îndeplineau condiþiile demai sus ºi reuºeau sã stãpâneascã forþele pieþei, Eichengreen aratã cã acest tip de sistemnu va putea face faþã ºi în viitor, pentru cã împrejurãrile nu mai sunt aceleaºi. Una dintreschimbãri este structura instituþionalizatã a pieþelor forþei de muncã în cadrul statelorbunãstãrii, fapt ce limiteazã simþitor fluiditatea de adaptare a preþurilor ºi a salariilor laºocurile economice, ceea ce mãreºte importanþa ajustãrii cursurilor de schimb în funcþiede schimbãrile preþurilor relative. O altã evoluþie majorã este mediul tot mai politizat încare sunt concepute politicile monetare ale fiecãrei þãri; politizarea deciziei macroeco-nomice din aproape toate þãrile democratice a erodat credibilitatea politicilor guverna-mentale ºi hotãrârea de a urma politici monetare noninflaþioniste. Despre puþine guvernese mai poate spune cã urmeazã politici monetare solide ºi ferme pe termen lung. Dar ceamai importantã schimbare este mobilitatea mult mai mare a fluxurilor de capital dinîntreaga lume, stimulatã de liberalizarea pieþelor de capital, de dezvoltarea tehnologicãºi de noile instrumente financiare, toate acestea limitând semnificativ capacitatea guver-nelor de a controla presiunile pieþei.

În contextul acestor schimbãri, Eichengreen considerã cã sistemul monetar inter-naþional are la dispoziþie doar douã variante viabile. Una este aceea a unui �regim� bazatpe cursuri flexibile, în care þãrile intervin pentru a controla valoarea propriei monede;totuºi, noile condiþii nu permit unei þãri sã-ºi fixeze ºi sã menþinã o anume valoare acursului. La sfârºitul anilor �90, tot mai multe þãri au permis de fapt monedelor lor sã


floteze. Cealaltã variantã este ca un grup de þãri sã creeze o monedã unicã, aºa cuma fãcut Uniunea Europeanã. Balanþa puterii în aria monetarã internaþionalã, spuneEichengreen, s-a înclinat într-o asemenea mãsurã de la statele-naþiune individuale ºibãncile centrale cãtre comercianþii de valutã ºi speculanþii financiari internaþionali, încâtstatele nu mai fac faþã forþelor de piaþã; mai mult, cooperarea internaþionalã nu vafuncþiona pe termen lung. Astfel, el ajunge la concluzia cã unitatea monetarã regionalãpoate juca un rol esenþial în contrabalansarea forþelor globale ale pieþei.

Conducerea sistemului monetar internaþional

Oficialitãþile, conducãtorii bãncilor centrale ºi economiºtii cautã în continuare uncompromis, prin care sã se poatã obþine atât stabilitatea monetarã, cât ºi flexibilitateapoliticilor, în ciuda logicii aparent perfecte a lui Eichengreen ºi a altor economiºti, carespun cã singurele variante sunt fie cursurile flexibile, fie unitatea monetarã regionalã.Literatura de specialitate este saturatã de propuneri de modalitãþi de îmbunãtãþire aconducerii domeniului monetar internaþional; aceste propuneri merg de la crearea uneibãnci centrale mondiale ºi a unei monede unice pânã la întãrirea coordonãrii inter-naþionale a politicilor economice. Proliferarea acestor scheme relevã diferenþele majoredintre economiºti ºi dificultãþile politicii referitoare la chestiunile monetare internaþionale.Deºi existã un mare numãr de propuneri, mã voi referi în continuare doar la celeprivitoare la hegemonia monetarã, la o autoritate monetarã internaþionalã ºi la coordo-narea politicii internaþionale. Discutarea acestor variante ne va duce în centrul proble-melor profunde legate de stabilizarea sistemului monetar global.

Hegemonia monetarã

În ultimul secol, hegemonia monetarã a unei þãri în cadrul economiei internaþionale afost asociatã cu stabilitatea monetarã, cu liberalizarea comerþului ºi cu o creºtereeconomicã rapidã. De aceea, unii recomandã asumarea de cãtre o þarã a rolului de liderca fiind cea mai bunã soluþie la problema instabilitãþii monetare, iar Statele Unite par sãfie candidatul cel mai probabil. Japonia este cu siguranþã incapabilã sau lipsitã de dorinþade a-ºi asuma o asemenea responsabilitate ºi, deºi euro va juca în mod cert un rol din ceîn ce mai important în economia globalã, nu sunt ºanse, cel puþin în viitorul apropiat, caacesta sã-ºi asume rolul pe care l-a avut dolarul de-a lungul ultimei jumãtãþi de secol.

Cu toate acestea, revenirea la hegemonia americanã pare puþin probabilã. Dolaruleste acum în competiþie cu alte valute, iar euro îi va face cu siguranþã o concurenþã totmai mare. Declinul relativ al economiei americane ºi fluctuaþiile dolarului pun ºi ele subsemnul întrebãrii reluarea preeminenþei monetare absolute a Statelor Unite. În perioadade hegemonie indiscutabilã a dolarului, dupã rãzboi, SUA deþineau cam 50% din produsulintern brut mondial; în anii �90, acest procent a scãzut pânã la 25%. Mai mult,urcuºurile ºi coborâºurile dolarului i-au costat destul de mult pe japonezi ºi pe alþideþinãtori de active denominate în dolari. Statele Unite continuã sã trãiascã mult pesteposibilitãþi; datoria externã netã de 1.000 de miliarde de dolari, ºi încã în creºtere, azdruncinat încrederea în dolar ca valutã de rezervã. �Hegemonia dolarului� s-a încheiatºi, de acum încolo, acesta trebuie sã-ºi împartã puterea cu euro ºi cu yenul.


O autoritate monetarã internaþionalã

O serie de economiºti au propus crearea unei autoritãþi monetare internaþionale care sãguverneze sistemul. Cel mai persuasiv dintre aceºtia este John Williamson de la Instituteof International Economics din Washington; el a propus ca autoritatea asupra domeniuluimonetar internaþional sã fie conferitã unui consiliu executiv din cadrul FMI36. Acestconsiliu, menit sã reprezinte comunitatea internaþionalã, ar funcþiona dupã reguli stabilitede comun acord ºi ar rãspunde de menþinerea cursurilor de schimb între anumiþiparametri. În timp ce actualul sistem al marjei de referinþã se bazeazã pe secretulacþiunilor bãncilor centrale ºi pe intervenþia comunã, în schema lui Williamson fiecareþarã trebuie sã anunþe în prealabil limitele între care poate varia cursul de schimb alpropriei monede ºi sã hotãrascã un curs central, care poate varia cu zece procente, plussau minus. Guvernele îºi vor lua public angajamentul sã respecte aceste zone-þintã pentrumonedele lor ºi, supervizate de consiliul executiv din FMI, vor susþine aceste cursuriprin politici ale dobânzilor ºi, atunci când este necesar, prin intervenþia bãncii centrale.Deºi guvernele vor încerca sã menþinã cursul propriei monede între limitele stabilite,atunci când este necesar � ºi înainte ca aceste limite sã fie atinse � cursul de schimb poatefi realiniat cu acordul consiliului executiv. În plus, în cazul unui atac speculativ, o þarãîºi poate suspenda angajamentul privind zona-þintã. Williamson crede cã un astfel desistem de compromis va avea o anume flexibilitate ºi, în acelaºi timp, va fi mai stabildecât cel al cursurilor de schimb flotante.

Propunerea lui Williamson a stârnit în mare mãsurã atenþia ºi criticile colegilor sãieconomiºti37. Existã o serie de chestiuni ce rãmân încã de rezolvat: (1) cum poatedetermina consiliul executiv cursul de schimb de echilibru al fiecãrei valute, în condiþiileîn care existã un profund dezacord între economiºti în aceastã problemã? (2) cum poateconsiliul contracara puternicele forþe ale pieþei, datorate volumului uriaº de activemonetare ºi financiare private, care pot fi folosite în speculaþiile financiare? (3) cumpoate consiliul convinge guvernele refractare sã renunþe la unul dintre cele mai importanteinstrumente ale politicii lor economice, ºi anume controlul asupra valorii monedei lornaþionale? Dupã pãrerea multor economiºti, este puþin probabil ca o autoritate monetarãinternaþionalã, precum cea propusã de Williamson, sã fie capabilã sã rezolve problemelenonsistemului monetar internaþional.

Coordonarea politicã internaþionalã

Coordonarea politicã internaþionalã (CPI) a marilor puteri economice a fost ºi ea propusãca soluþie la problemele monetare internaþionale. CPI este un proces prin care þãrileimplicate îºi modificã propriile politici economice pentru beneficiul comun38. ComisiaBretton Woods a redactat, la aniversarea a 50 de ani, un raport intitulat Bretton Woods:Looking to the Future (iulie 1994), care lanseazã ideea cã CPI ar putea fi întãritã.Comisia a fãcut un numãr de recomandãri concrete pentru reformarea FMI ºi a BãnciiMondiale, în vederea adaptãrii lor la schimbãrile majore intervenite în ultimii 50 de ani39.O recomandare importantã era ca FMI, în cooperare cu principalele puteri economice,sã încerce sã creeze un nou sistem al marjelor pentru cursurile de schimb flexibile. Acestefort de cooperare presupune ca principalele economii industrializate sã instituie un nou


acord asupra valorilor de echilibru ale monedelor lor naþionale. Totuºi, þinând seama derealitatea politicã, noul sistem ar trebui sã funcþioneze pe baza autodisciplinei naþionale,a cooperãrii politice internaþionale ºi a intervenþiei comune pe pieþele valutare. FMIar trebui sã-ºi asume sarcina de a întãri politicile macroeconomice, urmãrind conver-genþa macroeconomicã a economiilor puternice ºi sã instituie un sistem formal decoordonare politicã.

Cu toate acestea, experienþa anterioarã a CPI nu prea pare sã prezicã un viitor succes.La mijlocul anilor �70, Statele Unite ºi principalii lor parteneri economici au cooperatîntr-adevãr cu succes pentru reciclarea excedentului OPEC. Mai târziu însã, încercareaSummitului de la Bonn (1978) de dirijare a economiei internaþionale a eºuat, Germaniaºi Japonia cãzând de acord, fãrã tragere de inimã ºi ca urmare a presiunilor americane,sã urmeze politici economice expansioniste. În urma inflaþiei ridicate cauzate de aceastãdecizie, Germania ºi Japonia au ajuns la concluzia cã CPI este prea costisitoare. Dupã opauzã de aproape un deceniu, la mijlocul anilor �80 a avut loc o a doua rundã decoordonare politicã, din nou la insistenþele Statelor Unite. Punctul forte al acesteiîncercãri a fost Acordul Plaza (1985), care a forþat Japonia sã aprecieze substanþialyenul, ceea ce a fãcut ca exporturile japoneze sã fie mult mai scumpe.

Deºi problemele tehnice ridicate de CPI sunt foarte dificile, cele politice, ridicate decoordonarea politicilor unor state suverane, le depãºesc; printre diferenþele care stau încalea coordonãrii politice se numãrã acordurile politice ºi instituþionale interne, vederilefiecãrei naþiuni asupra politicii economice ºi, desigur, problema certitudinii cã guverneleîºi vor respecta angajamentele. Dar cel mai important este cã guvernele naþionale ºibãncile centrale sunt extrem de reticente când e vorba sã renunþe la autonomia lorpoliticã. Gândirea economicã a aproape toturor guvernelor este impregnatã de o puternicãmentalitate statocentricã. ªefii bãncilor centrale, de pildã, cred cã sunt responsabili înprimul rând faþã de propria lor economie, drept pentru care ratele dobânzilor ºi celelaltepolitici ale lor trebuie sã aibã în vedere bunãstarea cetãþenilor þãrii lor, ºi nu obiectiveinternaþionale.

Aºa cum spunea Toyoo Gyohten, un practician experimentat al diplomaþiei monetareinternaþionale ºi un observator perspicace al acestor chestiuni, ºansele de reîntoarcere laun sistem mai formal al coordonãrii politice internaþionale sunt foarte mici40. O coordo-nare formalã precum cea care a caracterizat primii ani ai Sistemului Bretton Woods,spune Gyohten, presupune existenþa unui hegemon puternic ºi hotãrât; însã lumeaultimului deceniu al secolului XX nu are un astfel de lider. Statele Unite par sã nu maiaibã voinþa sau putinþa de a conduce pe care o aveau cândva. La fel de semnificativ esteºi faptul cã partenerii economici ai Statelor Unite nu mai sunt la fel de dispuºi sã leurmeze. ªi nici marile puteri economice nu mai vor sã sacrifice obiective interne, cumar fi creºterea economicã ºi stabilitatea preþurilor, de dragul unui mecanism formal decooperare politicã. Gyohten ajunge la sumbra concluzie cã este imposibilã o soluþieinstituþionalizatã a problemelor regimului monetar internaþional, pentru cã forþele pieþeiau devenit prea puternice, iar statele, prea refractare sã mai facã sacrificiile necesarepentru o soluþionare coordonatã a problemelor monetare internaþionale. Deºi Gyohten,diplomat pânã în mãduva oaselor, nu a prezentat lucrurile atât de direct, chiar ºi ocoordonare politicã neoficialã nu are nici o ºansã de succes dacã Statele Unite nu devinmai dispuse sã acorde mai multã atenþie preocupãrilor ºi intereselor partenerilor deafaceri, mai ales celor ale europenilor ºi japonezilor.


Dacã nu existã o soluþie coordonatã împotriva anarhiei monetare internaþionale, aparepericolul ca economiile mai mici sã-ºi lege moneda de cea a partenerilor lor comercialicei mai importanþi. Iar aceasta ar putea duce la crearea unor blocuri valutare, bazate peeuro, pe dolar ºi, poate, pe yen, ceea ce ar fragmenta sistemul monetar internaþional ºiar complica mult managementul economiei globale.

Concluzie

Aºa cum sublinia Gyohten în alt context, un sistem monetar internaþional stabil ºieficient trebuie sã aibã o bazã politicã solidã. În primii ani postbelici, aceasta eraasiguratã de America ºi de cooperarea între aliaþi; din pãcate, aceastã fundaþie solidã numai existã. În plus, diferendele politice dintre marile puteri economice fac improbabilãinstituirea unui sistem bazat pe reguli ferme ºi pe o coordonare politicã instituþionalizatã.Singura soluþie posibilã, sugeratã de Gyohten, este gãsirea unui echilibru între cele treimonede principale (dolar, euro ºi yen), întãrit prin ceea ce el numea �un mecanism demanagement al crizelor�; previziunile sale au fost confirmate de dezvoltãrile ulterioareîn aria financiarã internaþionalã.

VULNERABILITATEA FINANCIARÃ GLOBALÃ 107

Capitolul 5

Vulnerabilitatea financiarã globalã

Tulburãrile financiare globale de la sfârºitul anilor �90 au constituit ultimul episoddin seria de �manii, panici ºi prãbuºiri� financiare (cum sunã titlul unei cãrþi a luiCharles Kindleberger) care au zdruncinat capitalismul global în ultimii trei sute de ani41.Începute în Asia de Est ºi rãspândite apoi în întreaga lume, problemele sistemuluifinanciar global au însemnat mizerie ºi vremuri dificile pentru milioane de oameni. Laînceput, americanii ºi cetãþenii altor state industrializate se considerau la adãpost deefectele îngrozitoare ale crizei asiatice. Dar în ceva mai mult de un an, au simþit ºi eicriza ºi efectele sale. Mii de investitori americani ºi din alte þãri au pierdut milioane dedolari pentru cã bursele de valori ºi multe instituþii financiare s-au prãbuºit în toatãlumea. Fermierii americani care investiserã sume mari pentru a-ºi spori producþia s-autrezit cã pieþele lor de desfacere din Asia de Est ºi din alte regiuni nu mai existã.Compania Boeing ºi multe industrii de înaltã tehnologie ºi-au pierdut ºi ele pieþe rentabilede export. Pe scurt, costurile au fost enorme. Cu toate acestea, principalele puterieconomice nu s-au putut înþelege cu privire la reformele ce trebuie înfãptuite pentru aevita în viitor astfel de cutremure financiare.

Problemele financiare din anii �90 seamãnã în multe privinþe cu cele anterioare. Caºi în alte scheme de �îmbogãþire rapidã�, cum ar fi �mania lalelelor� (1637) din Olandaºi mirajul Oceaniei, izbucnit în 1720 în Anglia, lãcomia investitorilor internaþionali s-aconcretizat în investiþii speculative foarte riscante pe pieþele emergente din Asia de Est.Când boom-ul investiþiilor a început sã dea semne cã se prãbuºeºte, investitorii au dat bircu fugiþii, lãsând în urmã vieþi distruse, averi pierdute ºi haos economic. Totuºi existãdiferenþe semnificative între criza din anii �90 ºi celelalte. Dacã înainte crizele s-aulimitat doar la anumite pieþe sau regiuni, în zilele noastre anvergura ºi velocitateafluxurilor financiare internaþionale ºi viteza uluitoare a propagãrii informaþiei au creat osituaþie în care, prin apãsarea unui simplu buton, se pot transfera miliarde de dolaridintr-o þarã în alta, iar lumea întreagã poate sãri în aer.

Ca urmare a tulburãrilor financiare de la sfârºitul anilor �90, comunitatea econo-miºtilor ºi numeroase guverne au început sã manifeste tot mai mare îngrijorare, dar nuau ajuns la vreun acord cu privire la finanþele internaþionale ºi la reglementarea circulaþieiinternaþionale a capitalului ºi a investiþiilor. Mulþi economiºti americani ºi, cu certitudine,Administraþia Clinton au crezut cã fluxurile financiare internaþionale au un rol esenþial;ºi au mai crezut cã acestea nu trebuie reglementate la nivel guvernamental. Majoritateaconsiderau cã sistemul financiar ar trebui sã asigure miºcarea capitalului de la economiile


cu rezerve în surplus spre cele ale cãror oportunitãþi de investiþii depãºeau rezervele, iarcapitalul trebuie sã fie liber sã se orienteze spre acele locuri ºi activitãþi unde poate fifolosit cel mai eficient; ºi în felul acesta s-ar obþine o utilizare eficientã a resurselorlimitate de capital pe plan mondial.

Pentru a atinge acest scop, pieþele trebuie sã fie cele care sã conducã sistemulfinanciar internaþional, ºi nu guvernele sau organizaþiile internaþionale. În plus, cel puþinde la Reagan încoace, guvernul Statelor Unite a fost ferm convins cã interesele financiareamericane vor avea mult de câºtigat de pe urma libertãþii circulaþiei capitalului ºi a fãcuteforturi susþinute pentru a deschide economiile strãine cãtre investiþii. Administraþia Clinton,în frunte cu secretarul Trezoreriei Robert Rubin ºi adjunctul sãu, Lawrence Summers, s-aangajat cu entuziasm sã continue aceste eforturi. Administraþia a adoptat strategia de afolosi economia pentru a-ºi atinge obiectivele politice, iar elementul-cheie al acesteistrategii era crearea unei lumi deschise miºcãrilor neîngrãdite ale capitalului american.Aceastã idee de a folosi deschiderea pieþelor pentru a promova democraþia se baza peinfluenta ºi controversata doctrinã a �pãcii democratice�, conform cãreia, aºa cum spuneaºi preºedintele Clinton, �democraþiile pornesc foarte rar rãzboi una contra alteia�42.

Cu toate acestea, criza financiarã din Asia de Est a fãcut ca mulþi americani, multealte guverne ºi cetãþeni din alte þãri sã fie tot mai îngrijoraþi din cauza impactului adeseadevastator al miºcãrilor financiare internaþionale. Un numãr tot mai mare de economiºtiamericani ºi de alte naþionalitãþi au început sã punã în discuþie avantajele ºi dezavantajelefluxurilor libere de capital la nivel internaþional. Ei au argumentat cã s-a demonstrat dejaîn mod convingãtor caracterul benefic al comerþului internaþional pentru economiaglobalã, nu însã ºi avantajele libertãþii circulaþiei capitalului. Pe de altã parte, preþulplãtit de economia internaþionalã pentru crizele financiare frecvente a devenit dureros deevident. Într-adevãr, aºa cum a arãtat Kindleberger, istoria financiarã internaþionalã acunoscut repetate manii speculative, momente de panicã ºi crize. De aceea, mulþi auajuns la concluzia cã problemele financiare internaþionale nu trebuie lãsate în întregimeîn voia jocului forþelor pieþei ºi cã este necesarã instituirea unei serii de reguli saumecanisme care sã punã o anumitã ordine în miºcãrile capitalului internaþional.

Criza financiarã din Asia de Est de la sfârºitul anilor �90 ºi tulburãrile globale pe carele-a provocat aºazã finanþele internaþionale pe primul loc între problemele cu care seconfruntã economia globalã. Mulþi experþi ºi multe guverne considerã aceste tulburãrieconomice drept cea mai serioasã ameninþare la adresa economiei internaþionale, de laMarea Depresiune a anilor �30 ºi sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial încoace.Acum însã, la începutul secolului XXI, economiºtii care în trecut declarau cã ºtiu cumsã efectueze reglajul fin al economiei n-au reuºit sã prevadã criza, nu s-au înþeles delocîntre ei cu privire la cauzele fundamentale ale acesteia ºi încã dezbat aprins problemacelor mai bune metode de a o rezolva. Mai mult, economiºtii ºi responsabilii politici nuau cãzut de acord asupra mãsurilor ºi reformelor necesare pentru a preveni crizeleulterioare. Datã fiind aceastã degringoladã în rândul economiºtilor, existã puþine elementecãlãuzitoare pentru a înþelege problemele pieþelor financiare globale ºi a vedea ce e defãcut pentru a le rezolva.

Capitolul de faþã se va opri asupra vulnerabilitãþii ce caracterizeazã sistemul financiarinternaþional ºi asupra crizei financiare/economice globale de la sfârºitul anilor �90.Dificultãþile unei astfel de analize sunt cu atât mai mari cu cât existã puþine lucrãri despecialitate despre dinamica crizelor financiare. Bineînþeles cã orice concluzii rezultate


în urma unei analize a finanþelor internaþionale trebuie luate ca provizorii. Aceastã carteeste scrisã în 1999, când criza financiarã din Asia de Est ºi tulburãrile financiare globalenu s-au încheiat încã ºi mai pot avea loc evenimente surprinzãtoare ºi semnificative.

Dinamica crizelor financiare

Repetarea crizelor financiare ridicã problema raþionalitãþii pieþelor ºi a modului încare actorul raþional poate fi prins mereu în explozii ºi manii ale investiþiei, care ducaproape invariabil la panicã ºi crize financiare. Sau, formulând altfel, dacã actoriieconomici sunt raþionali, aºa cum spun economiºtii, cum se explicã iraþionalitatea adeseafrapantã a pieþelor financiare? Deºi o serie de economiºti celebri au dezvoltat teorii careexplicã crizele valutare, alþii, la fel de celebri, neagã faptul cã ar exista într-adevãr oproblemã realã. Înainte de 1997, se susþinea chiar cã schimbãrile economice ºi institu-þionale produse fac imposibilã apariþia unor crize financiare majore, iar dacã ele totuºiapar, aceasta se datoreazã unor împrejurãri istorice excepþionale, ºi nu mersului în sineal sistemului capitalist. Acestea fiind pãrerile profesioniºtilor, nu e de mirare cã atât depuþini au anticipat tulburãrile financiare din Asia de Est sau pe cele globale.

Atitudinea generalã oarecum lejerã a economiºtilor de profesie în faþa pericolului ºiconsecinþelor destabilizatoare ale crizelor financiare internaþionale a fost denunþatã deHyman Minsky, un economist nonconformist ºi câtuºi de puþin celebru. Într-o serie dearticole apãrute de-a lungul câtorva ani, Minsky prezintã ceea ce el numeºte teoria�instabilitãþii financiare� în privinþa crizelor financiare43. Conform acestei teorii, crizelefinanciare reprezintã o trãsãturã inerentã ºi inevitabilã a sistemului capitalist ºi eleurmeazã un curs vizibil ºi previzibil. Primul semn al unei crize financiare este ceea ceel numeºte o �dislocare� sau un ºoc din exterior asupra economiei; acest ºoc extern,care trebuie sã fie extins ºi pãtrunzãtor, poate lua forme diferite, ca izbucnirea unuirãzboi, o recoltã foarte bogatã sau foarte sãracã, sau inventarea ºi rãspândirea unei noiºi importante tehnologii. Dacã este suficient de extins ºi de pãtrunzãtor, ºocul extern/exogen creºte ºansele de profit în cel puþin unul dintre sectoarele majore ale economieiºi reduce, în acelaºi timp, oportunitãþile economice în alte domenii. Ca reacþie lamodificarea ºanselor de profit, unele firme cu resurse financiare sau cu linii de credit sevor îndrepta rapid cãtre noile arii, abandonându-le pe altele. Dacã noile oportunitãþi sedovedesc a fi suficient de profitabile, va începe o explozie sau o manie a investiþiilor.

Un aspect esenþial al febrei investiþiilor este faptul cã ea este alimentatã de oexpansiune rapidã ºi substanþialã a creditului bancar, care, la rândul sãu, mãreºtesemnificativ volumul total al masei monetare. Cu toate acestea, dupã cum aratã Minsky,creditul bancar este evident instabil. Febra investiþiilor se mai alimenteazã, pe lângãcreditul bancar, ºi din fonduri personale ºi ale firmelor. Aceasta duce la noi creºteri alecreditului bancar, pentru a se finanþa febra speculativã, ceea ce sporeºte masa monetarãºi intensificã expansiunea. În timp, impulsul de a specula creºte preþul bunurilor ºi alactivelor financiare cu mare cãutare. Creºterea preþurilor, la rândul sãu, creeazã noioportunitãþi de profit ºi aduce mai mulþi investitori pe piaþã. Acest proces autostimulativsau cumulativ face ca atât profiturile, cât ºi investiþiile sã creascã cu repeziciune. Întimpul acestei faze de euforie, cum bine o numeºte Minsky, specularea creºterii preþuriloreste un alt factor important al ascensiunii pieþei. Tot mai mulþi investitori, în goana lor


dupã beneficiile creºterii preþurilor ºi dupã profit, ignorã consideraþiile proprii unuicomportament raþional de investitor ºi investesc într-o piaþã care, prin însãºi natura ei,este extrem de riscantã. Aceastã iraþionalitate reprezintã faza �maniei� sau a �baloanelor�din procesul exploziei. Pe mãsurã ce faza maniei capãtã un ritm mai accelerat, cresc atâtpreþurile, cât ºi velocitatea capitalului speculativ.

La un moment dat, câþiva speculanþi, considerând cã piaþa ºi-a atins punctul culmi-nant, încep sã-ºi converteascã activele supraevaluate în bani sau în investiþii �de calitate�.Pe mãsurã ce tot mai mulþi dintre aceºtia realizeazã cã jocul se apropie de sfârºit ºi îºivând activele, fuga de activele riscante ºi supraevaluate se înteþeºte ºi se transformãîntr-o goanã disperatã în masã cãtre tãrâmul calitãþii ºi siguranþei. Evenimentul particularsau semnalul de pe piaþã care anunþã pericolul ºi creeazã în cele din urmã panicã poatefi cãderea unei bãnci, falimentul unei corporaþii sau orice serie de evenimente nepre-vãzute. Cum investitorii se grãbesc sã iasã de pe piaþã, preþurile scad, falimentele seînmulþesc ºi �balonul� speculativ se sparge, ducând la prãbuºirea preþurilor. Urmeazãpanica, investitorii cãutând cu disperare sã salveze ce se mai poate salva. Bãncile deobicei nu mai acordã împrumuturi, ceea ce provoacã o crizã a creditului ºi poate urmao recesiune sau chiar o depresiune economicã. În cele din urmã, panica se calmeazã,într-un fel sau altul, economia se reface, iar piaþa revine la o stare de echilibru, darnumai dupã ce a plãtit un preþ enorm.

Majoritatea economiºtilor, cu puþine excepþii semnificative, resping modelul luiMinsky privitor la crizele financiare. Unul dintre motive este cã economiºtii nu cred cãeste posibil un model general, pentru cã fiecare crizã financiarã este fie unicã, fie de untip anume, care cere un model special; ei considerã cã fiecare crizã financiarã în parteeste un accident istoric, care nu se supune teoretizãrii generale. O altã obiecþie este cã�lucrurile sunt altfel în zilele noastre�; deºi modelul lui Minsky ar fi putut fi valabil întrecut, teoria bazatã pe instabilitatea creditului a fost subminatã de o serie de schimbãristructurale fundamentale ale înseºi naturii capitalismului (apariþia corporaþiilor, sistemulbancar modern ºi comunicaþiile mai rapide). Un alt lucru care i se reproºeazã modeluluilui Minsky este faptul cã el presupune cã aceste crize sunt cauzate de incertitudine,speculaþie ºi instabilitate � or, economiºtii iau ca premisã raþionalitatea ºi resping astfelde ciudãþenii ale comportamentului economic.

Milton Friedman, de pildã, laureat al Premiului Nobel, a spus chiar cã, întrucâtactorii economici sunt întotdeauna raþionali, într-o economie de piaþã nu sunt posibilespeculaþiile. De fapt, el susþine cã aºa-numita �speculaþie� nu este altceva decât oîncercare a investitorilor de a se proteja împotriva acþiunilor iraþionale ale guvernelor.Pentru Minsky însã, iraþionalul (�euforia�) ºi crizele financiare reprezintã trãsãturiinerente ale capitalismului modern. În termenii lui Kindleberger, chiar dacã am acceptaraþionalitatea investitorului individual, istoria demonstreazã în repetate rânduri cã pieþeleînsele se comportã uneori de o manierã iraþionalã ºi cã explicaþia cea mai bunã a maniilorfinanciare o oferã �psihologia mulþimilor�. Deºi indivizii pot fi raþionali, speculaþiafinanciarã este un fenomen de turmã, în care acþiunea aparent raþionalã a mai multorindivizi produce consecinþe iraþionale.

Deºi Kindleberger se fereºte sã declare crizele financiare ca fiind o trãsãturã inerentãa capitalismului intern, el spune totuºi cã acestea reprezintã o trãsãturã inerentã acapitalismului internaþional. Kindleberger argumenteazã cã modelul lui Minsky este aplicabildomeniului finanþelor internaþionale, unde se pot regãsi într-adevãr caracteristicile


fundamentale ale crizei financiare internaþionale, enunþate de acesta din urmã. Speculaþiileriscante, expansiunea monetarã (a creditelor), creºterea preþurilor la activele cu cãutare,scãderea bruscã ºi neaºteptatã a preþurilor activelor ºi orientarea rapidã cãtre bani sauinvestiþii de calitate sunt inevitabile atât timp cât investitorii internaþionali urmãrescobþinerea unor profituri cât mai mari. Criza financiarã din Asia de Est ºi tulburãrilefinanciare internaþionale ulterioare au urmat îndeaproape modelul lui Minsky. Investireaspeculativã pe pieþele emergente a unor fonduri constituite printr-o îndatorare accentuatãa provocat o manie ºi un balon investiþional, pânã când moneda thailandezã, bahtul, s-aprãbuºit, la 2 iulie 1997, moment ce a marcat spulberarea miracolului Asiei de Est. Unan mai târziu, la mijlocul lui august 1998, deprecierea rublei ºi alte veºti proaste dinRusia au provocat o dezordine financiarã globalã.

Finanþele internaþionale dupã al doilearãzboi mondial

Dupã încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial, SUA ºi alte state s-au temut cãmiºcãrile financiare internaþionale, dacã nu sunt controlate, vor destabiliza economiainternaþionalã, aºa cum s-a întâmplat în anii �30. Aceastã teamã a dus la instituirea unuicontrol strict asupra fluxurilor de capital în primii ani de dupã rãzboi. Sistemul BrettonWoods a fost creat pentru a împiedica revenirea la anarhia financiarã din timpul MariiDepresiuni. Fondatorii sãi erau îngrijoraþi cã fluxurile consistente de capital la nivelinternaþional ar putea submina un sistem al cursurilor de schimb fixe ºi ar putea limitapolitica economicã naþionalã. Impunerea restricþiilor asupra capitalului a contribuitîntr-adevãr la stabilitatea ºi buna funcþionare a sistemului postbelic al cursurilor deschimb. Dar situaþia s-a schimbat în anii �60 ºi �70, când fluxurile de capital au crescutdramatic; �revoluþia financiarã� care a urmat a avut o influenþã majorã asupra econo-miilor naþionale, dar ºi asupra celei internaþionale.

Am putea data apariþia unui sistem financiar cu adevãrat global la mijlocul anilor �70,când Arabia Sauditã ºi alþi exportatori de petrol, îmbogãþiþi de pe urma creºterii preþuluiacestuia în 1973, ºi-au investit imensul surplus pe piaþa eurodolarului. Datã fiindstagflaþia prin care trecea lumea industrializatã, bãncile internaþionale au îndreptat unvolum substanþial de capital în eurodolari spre þãrile mai puþin dezvoltate ale AmericiiLatine ºi spre þãrile comuniste din Europa de Est. Deºi mulþi economiºti ºi responsabiliîºi fãceau probleme cu privire la investiþiile în economii cu un grad atât de mare de risc,preºedintele Citibank, Walter Wriston, i-a asigurat cã �statele nu dau faliment�. Dinpãcate, Wriston s-a înºelat, iar aceastã fervoare a investiþiilor s-a sfârºit o datã cuizbucnirea crizei financiare de la sfârºitul anilor �70 ºi începutul anilor �80, de pe urmacãreia unele þãri cu datorii încã se resimt. Ulterior, dereglementarea pieþelor financiareinterne, inovaþiile aduse instrumentelor financiare (cum ar fi derivatele) ºi progresulcomunicaþiilor au determinat o creºtere semnificativã a nivelului integrãrii sistemelorfinanciare naþionale din toatã lumea.

Piaþa financiarã internaþionalã a devenit un element esenþial al economiei globale.Volumul tranzacþiilor valutare a fost, la sfârºitul anilor �90, de aproape 1.500 de miliarde dedolari pe zi, adicã de opt ori mai mare decât în 1986; prin comparaþie, volumul global


al exporturilor (bunuri ºi servicii) pentru tot anul 1997 a fost de doar 6.600 de miliarde,adicã 25 de miliarde de dolari pe zi! În plus, volumul de capital investit de la care seaºteptau randamente mari a crescut enorm; la mijlocul anilor �90, fondurile mutuale,cele de pensii ºi altele totalizau 20.000 de miliarde de dolari, de zece ori mai mult decâtîn 1980. Iar importanþa acestor investiþii uriaºe este cu atât mai mare cu cât investiþiilestrãine erau, din ce în ce mai mult, fãcute pe baza unor fonduri împumutate. În fine,instrumentele financiare derivate (titluri repachetate ºi alte active financiare) au cãpãtatun rol tot mai important în finanþele internaþionale. Tranzacþiile financiare internaþionale,evaluate în 1997 la 360.000 de miliarde de dolari, adicã mult mai mult decât valoareaîntregii economii globale, au contribuit la complexitatea domeniului financiar ºi, dupãcum cred mulþi, la instabilitatea financiarã internaþionalã.

De la terminarea rãzboiului ºi pânã la criza din Asia de Est, economia internaþionalãa trecut prin mai multe crize financiare, dintre care trei au o importanþã aparte. Prima s-aprodus din cauza datoriilor multora dintre þãrile în curs de dezvoltare, la sfârºitul anilor �70ºi începutul anilor �80. Cea de-a doua a fost determinatã de prãbuºirea MecanismuluiCursurilor de Schimb (MCS) al Uniunii Europene, în 1992-1993, care a silit Marea Britaniesã se retragã din rândul þãrilor care doreau sã creeze o monedã europeanã comunã. Atreia a fost cea din 1994-1995, criza pesoului mexican. Administraþia Clinton, temându-secã aceasta s-ar putea rãspândi din Mexic în toatã America Latinã, a pus în joc fonduriamericane ºi a fãcut presiuni asupra FMI pentru ca acestea sã fie folosite la stopareacrizei. Consecinþele politice au fost grave. Mulþi critici, mai ales din stânga eºichieruluipolitic, s-au plâns cã Administraþia Clinton a folosit banii contribuabililor americani fãrãautorizaþia Congresului, pentru a salva bancherii americani de propria lor lãcomie. Decealaltã parte, Milton Friedman ºi alþi conservatori au acuzat administraþia cã a pregãtitterenul pentru crize viitoare, prin faptul cã a încurajat investitorii ºi guvernele sã creadãcã, dacã dau de necaz, Statele Unite ºi FMI le vor salva. Ca urmare a acestor atacuri,Administraþia Clinton s-a temut sã se mai implice în criza financiarã din Asia de Est.

Crizele anterioare s-au concentrat în anumite regiuni, nu au ameninþat economiainternaþionalã ºi au fost depãºite relativ uºor, cel puþin comparativ cu criza financiarã dinAsia de Est. Aceasta din urmã a fost mult diferitã. Ea a început în regiunea cea maisolidã din punct de vedere economic din lume, consecinþele sale au fost realmentedevastatoare pentru regiune ºi a afectat întreaga economie globalã. S-ar putea spune cãaceastã crizã se datoreazã, cel puþin în parte, globalizãrii ºi transformãrii de substanþã asistemului financiar internaþional; adicã, a fost provocatã de proporþiile enorme alemiºcãrilor financiare internaþionale, în special ale fluxurilor de investiþii speculative ºipe termen scurt, de velocitatea tot mai mare a acestor miºcãri peste graniþele naþionaleºi de anvergura lor globalã. Aceastã crizã i-a fãcut pe mulþi sã creadã cã miºcãrilefinanciare internaþionale trebuie aduse la ordine printr-un mecanism oarecare.

Criza financiarã din Asia de Est

În vara anului 1997, economiile din Asia-Pacific au suferit consecinþele devastatoareale unui grav ºoc financiar; mai târziu, o crizã economicã mult mai generalizatã aspulberat brutal �miracolul� Asiei de Est. Economii care, cu doar patru ani înainte,fuseserã lãudate de Banca Mondialã ca exemple de �ortodoxie pragmaticã� ºi ca �având


un succes remarcabil în crearea ºi susþinerea stabilitãþii macroeconomice� treceau princel mai grav colaps pe care-l suferise vreodatã o þarã din anii �30 ºi pânã atunci � în plus,au fost declarate ca fiind victime ale propriei iresponsabilitãþi! Apariþia unei crize de oasemenea amploare era de neconceput, date fiind cunoºtinþele moderne în domeniuleconomiei. În realitate, nimeni nu a prevãzut criza.

Dacã privim retrospectiv însã, o crizã pãrea inevitabilã având în vedere toate lucrurilecare au mers prost în lunile dinaintea ei. În termenii ºtiinþelor sociale, criza financiarãdin Asia de Est a fost supradeterminatã. Dacã una dintre cauze n-ar fi determinat criza,ar fi fãcut-o cu siguranþã celelalte. În momentul în care scriu aceste rânduri, criza ºiconsecinþele sale încã îºi fac simþitã prezenþa. Unele þãri, mai ales Coreea, par sã serefacã, dar altele, cum ar fi Indonezia, nu, cel puþin pânã la jumãtatea anului 1999.Datoritã faptului cã ar putea fi nevoie de câþiva ani pentru a detecta ºi înþelege întotalitate efectele sociale ºi politice ale acestui dezastru economic, voi discuta în conti-nuare doar primele faze ale crizei ºi învãþãmintele care ar putea fi trase în acest moment,chiar dacã necazurile vor continua mult timp de-acum înainte.

Cauze regionale

Asemenea celor mai multe dintre evenimentele istorice, cauzele exacte ale crizei financiaredin Asia de Est sunt încã subiectul unor controverse44. S-a produs criza din cauza faptuluicã, în aprilie 1997, în urma protestelor americane, Japonia, ºi-a majorat taxa la vânzãride la 3% la 5%, încetinind astfel creºterea economicã ºi reducându-ºi drastic importuriledin regiune? Sau din cauza devalorizãrii monedei chineze din 1994? Sau, aºa cum credemultã lume, din cauza zvonului cã Japonia intenþiona sã-ºi majoreze ratele dobânzilor ºisã atragã capital din Asia de Est? Experþii nu au ajuns încã la o concluzie. Putem însãnumi trei evenimente care par sã fi avut un rol major în declanºarea crizei. În primulrând, încã din 1996, economiile emergente ale Asiei de Sud-Est au cunoscut o încetinirea ritmului exporturilor de mãrfuri, ceea ce a fãcut ca investitorii sã aibã dubii serioaseîn legãturã cu succesul economic al regiunii. Statele Unite au provocat o aprecieresemnificativã a dolarului în 1995, iar valutele din regiunea asiaticã, fiind legate de dolar,s-au apreciat ºi ele, scãzând astfel competitivitatea internaþionalã a zonei. Concurenþa totmai acerbã dintre China ºi Asia de Sud-Est în ceea ce priveºte investiþiile externe directeºi pieþele de export a sporit îngrijorarea cu privire la viitorul economic al regiunii. În aldoilea rând, avantajul comparativ pãrea sã se deplaseze dinspre Asia de Sud-Est spreChina, datoritã salariilor mici de aici. În al treilea rând, dintr-un punct de vedere maispeculativ, supracapacitatea ºi scãderea cererii dintr-o serie de sectoare economice,precum ºi intensificarea competiþiei pentru pieþele de export în domeniile circuitelorelectronice, oþelului ºi automobilelor au accentuat îngrijorarea faþã de strategiile petermen lung ale regiunii, de creºtere economicã bazatã pe exporturi. Aceste evoluþii lanivel regional au pregãtit terenul pentru ca factorii interni sã declanºeze criza.

Cauze interne

Cauzele interne ale crizei îºi au originea în explozia investiþionalã a anilor �90, determi-natã de euforia investitorilor strãini, care au aruncat miliarde de dolari pe pieþeleemergente ale Asiei de Sud-Est, dar ºi de investitorii locali, care au fãcut investiþii


riscante imobiliare, în acþiuni ºi în alte active de calitate scãzutã. Sistemul bancar ºi celfinanciar ale acestor þãri erau prea puþin supervizate ºi prea des afectate de �nepotism�ºi alte practici discutabile. Extinderea exageratã a creditelor, mai ales în activitãþidubioase, a fãcut ca economiile acestor þãri sã fie foarte vulnerabile la modificareadisponibilitãþii creditelor, care s-a produs în vara anului 1997. Declinul exporturilor ºiîncercãrile de a apãra monedele supraevaluate cu ajutorul unor rate înalte ale dobânzilorau determinat cãderea valorii proprietãþilor supraevaluate ºi au dus la un numãr mare deîmprumuturi bancare neperformante. Mai mult, în Thailanda ºi Indonezia, vulnerabilitateaera ºi mai mare, ca urmare a faptului cã o mare parte a datoriilor erau în instrumente cumaturitate pe termen scurt ºi/sau erau denominate în valute strãine. Problema lichiditãþilorºi a supraevaluãrii monedelor din Asia de Sud-Est a favorizat atacurile speculative, aagravat efectele aprecierii monedelor ºi a limitat mult capacitatea guvernelor de a controla

iulie 1997 � Thailanda, în urma unor presiuni puternice din partea speculanþilor internaþionali,renunþã la politica de legare a monedei sale naþionale, bahtul, de dolar ºi lasã cursul liber.Aceastã decizie, care semnala cã economiile din zonã aveau probleme grave, marcheazãînceputul crizei, care se rãspândeºte apoi în toatã regiunea. Primul-ministru al Malaieziei,Mahathir Mohamad, dã vina pe �speculanþii fãrã scrupule�.

august 1997 � Fondul Monetar Internaþional aprobã un împrumut de 17 miliarde de dolari pentruThailanda. Mahathir îl numeºte pe George Soros �tâmpit�.

octombrie 1997 � Hang Seng, indicele bursei de valori din Hong Kong, scade cu 25% în patruzile, iar câteva zile mai târziu, cu încã 5,4%, provocând o cãdere drasticã a bursei de valoridin Statele Unite ºi din alte þãri. FMI aprobã un plan de salvare pentru Indonezia în valoarede 42 de miliarde de dolari.

noiembrie 1997 � Criza se extinde pânã în Brazilia, iar moneda Coreii de Sud, wonul, seprãbuºeºte. În Japonia, Yamaichi Securities se prãbuºeºte, semnalând faptul cã economiajaponezã avea mari probleme. Clinton declarã cã este vorba doar de �câteva gropi pe drum�.

decembrie 1997 � FMI aprobã un împrumut de 58 de miliarde de dolari, cel mai mare din istoriasa, pentru a salva economia sud-coreeanã, care se deteriora cu repeziciune.

ianuarie 1998 � FMI ºi Indonezia semneazã un acord privind reformele economice, criza acesteiadin urmã agravându-se din ce în ce mai mult.

aprilie 1998 � Economia japonezã dã semne tot mai evidente cã are probleme grave. Sesemneazã încã un acord de reformã economicã FMI � Indonezia. Congresul american atacãdin ce în ce mai violent FMI pentru prestaþia sa din Asia.

mai 1998 � Criza politicã din Indonezia se înrãutãþeºte o datã cu revolta studenþilor ºi cu veºtileeconomice din ce în ce mai proaste. Preºedintele Suharto demisioneazã. Problemele din Rusiadevin tot mai evidente.

august 1998 � Devalorizarea rublei ºi alte veºti economice negative din Rusia provoacã panicã pepieþele din toatã lumea, precum ºi o cãdere serioasã a bursei americane de valori. Monedabrazilianã, realul, devine þinta atacurilor.

octombrie 1998 � FMI, cu un sprijin puternic din partea Statelor Unite, acordã Braziliei unîmprumut uriaº, de 40 de miliarde de dolari, cu condiþia ca aceasta sã-ºi restructurezesemnificativ economia.

ianuarie 1999 � Eºecul eforturilor braziliene de reformã determinã deprecierea realului cu 35%ºi fuga investitorilor.

Tabelul 5.1. Cronologia crizei financiare din Asia de Estºi a rãspândirii sale


criza. Pe acest fundal, criza a apãrut mai întâi în Thailanda ºi s-a rãspândit ulterior curepeziciune în întreaga regiune.

Accelerarea ºi rãspândirea crizei

Înaintea crizei financiare, Thailanda, ca ºi alte economii din Asia de Sud-Est, a avutbeneficii mari de pe urma faptului cã a împrumutat dolari ºi alte valute ºi le-a convertitîn moneda sa (baht) pentru a specula în domeniul imobiliar, al titlurilor de valoare ºi alaltor active denominate în baht. Ideea de bazã a acestor investiþii riscante a fost cãbahtul, fiind ancorat de dolar, nu-ºi va pierde valoarea. Crezând cã va urma o creºtereeconomicã substanþialã ºi cã investiþiile lor sunt sigure, bãncile strãine, fondurile mutualeºi alte instituþii financiare au fost încântate sã scalde în bani Thailanda ºi alte pieþeemergente din regiune. În ultimele sãptãmâni ale anului 1996 însã, investitorii strãini audevenit îngrijoraþi cã Thailanda nu-ºi va putea plãti uriaºele datorii acumulate ºi auînceput sã-ºi retragã capitalul din aceastã þarã. În februarie 1997, atât investitoriithailandezi, cât ºi cei strãini, temându-se cã vânzarea activelor denominate în baht vaduce foarte repede la devalorizarea acestuia, s-au grãbit sã-ºi transfere posesiunile îndolari. În primãvara anului 1997, Japonia a început deja sã insiste pentru o acþiunecomunã în vederea prevenirii crizei, dar Administraþia Clinton, temându-se de reacþiileinterne, nu a reacþionat.

Pentru a contracara pericolul ºi a menþine valoarea bahtului, banca centralã thai-landezã ºi-a folosit rezerva de dolari pentru a cumpãra bahþi ºi a majorat ratele dobânzilor.Aceastã din urmã decizie a provocat scãderea cererii de proprietãþi imobiliare ºi de alteactive, determinând ºi scãderea preþurilor. Toate aceste elemente au agravat criza. Uniiinvestitori erau alarmaþi de alte probleme grave ale economiei thailandeze, cum ar fideficitul comercial ºi sistemul bancar fragil ºi împovãrat de datorii uriaºe. Cum tot maimulþi investitori se grãbeau sã schimbe bahþi în dolari, banca centralã thailandezã a rãmasfãrã rezerve de dolari. Aflatã într-o gravã panã de lichiditãþi, Thailanda n-a mai pututrezista ºi, la 2 iulie 1997, banca centralã a încetat sã mai susþinã legarea bahtului de dolar.Valoarea bahtului a scãzut cu 16% ºi Thailanda s-a vãzut aruncatã într-o serioasã recesiune.

Substanþiala devalorizare a bahtului ºi celelalte probleme economice ale Thailandeiau provocat panicã în rândul acelor economii din zonã care aveau probleme similare. Caºi Thailanda, economiile Malaieziei, Indoneziei ºi altele sufereau de pe urma datoriilorexterne enorme ºi a sistemului bancar ineficient, ca urmare a numãrului mare de creditenerambursate sau neperformante. Ca ºi în Thailanda, investitorii din celelalte þãri aleregiunii s-au grãbit sã transforme în dolari ceea ce deþineau în monedele autohtone. Lasfârºitul lui august, FMI a oferit un împrumut de urgenþã Thailandei (în jur de 17miliarde de dolari) pentru susþinerea bahtului, iar Thailanda a trebuit sã promitã înschimb cã va creºte rata dobânzilor, va restrânge cheltuielile guvernamentale ºi vaînchide bãncile cu probleme. Administraþia Clinton nu s-a grãbit sã recunoascã gravitateacrizei; în noiembrie 1997, la Summitul Cooperãrii Economice Asia-Pacific (APEC) dinVancouver, Clinton a descris criza drept �câteva gropi pe drum�. Aceastã atitudine astârnit resentimente adânci din partea guvernului thailandez, care fusese un prietenfoarte apropiat al Statelor Unite.

Nici liderii politici sau alte personalitãþi din regiune nu au luat prea în serios criza,la început. Un comentator local spunea cã problemele financiare ºi monetare sunt


fleacuri care nu trebuie sã îngrijoreze pe nimeni, iar un economist declara cã �suntem înpunctul cel mai de jos� ºi cã va urma �o erã de mai mare stabilitate�. Cei zece ani deinfatuare, succes economic ºi celebrare a valorilor unice ºi superioare ale Asiei au creato puternicã barierã psihologicã, nepermiþând recunoaºterea faptului cã miracolul Asieide Est se sfârºise. Când realitatea a rupt în cele din urmã aceastã barierã, iar umilinþa aluat locul infatuãrii, primul-ministru al Malaieziei, Mahathir Mohamad, s-a plasat înfruntea celor care începuserã sã caute þapi ispãºitori. El a declarat cã Asia de Sud-Est afost fie victima unei conspiraþii �evreieºti� internaþionale, fie a unei �noi forme deimperialism occidental�, fie a vicleniei lui George Soros ºi a altor speculanþi financiari.Când criza s-a rãspândit în toatã Asia de Sud-Est ºi de Est, cãutarea þapilor ispãºitori s-atransformat în panicã. ªi, pe mãsurã ce piesele dominoului se prãbuºeau una dupã alta,lumea a început sã devinã conºtientã de seriozitatea crizei.

Prima piesã a dominoului care a cãzut, ºi a cãzut rãu, a fost Indonezia, unde�balonul� speculativ s-a destrãmat în toamna anului 1997, aruncând þara într-o recesiuneseverã. Rupia a cãzut cu aproape 80% faþã de dolar. Bursa de valori a cãzut ºi ea, iarIndonezia, având datorii uriaºe, a intrat în incapacitate de platã. În ciuda acestei crizedevastatoare, preºedintele Suharto s-a încãpãþânat sã nu aplice reformele cerute de FMIîn schimbul ofertei de asistenþã financiarã. El înþelesese � prea bine, de altfel � cã acestereforme ar fi dãunat intereselor familiei ºi aliaþilor sãi. FMI ºi Statele Unite au intrat înconflict cu guvernul lui Suharto, acestuia din urmã cerându-i-se sã reformeze economiaºi sã renunþe la �capitalismul de familie�. La sfârºitul lui octombrie, FMI ºi Statele Uniteau oferit Indoneziei un împrumut de 42 de miliarde de dolari, cu condiþia ca aceastasã aplice reformele necesare. Dupã luni întregi de tergiversãri ºi la insistenþele FMI,în mai 1998, Guvernul Suharto a redus subvenþiile la alimente ºi la alte produse ºi amajorat preþul benzinei. În aceeaºi lunã, în urma unei mari revolte, în care au fost uciºimulþi creºtini ºi mulþi etnici chinezi, ºi a intervenþiei armatei, preºedintele Suharto ademisionat ºi guvernul sãu a fost înlocuit cu altul, care s-a angajat, cel puþin verbal, sãacþioneze în vederea unor reforme economice ºi politice.

Hong Kong-ul fãcuse împrumuturi uriaºe pentru a-ºi finanþa creºterea economicãrapidã ºi era ºi el ameninþat de panica investitorilor. Comisia monetarã a metropolei areuºit sã apere cu succes dolarul Hong Kong de investitorii speriaþi ºi de speculanþi, darcu costuri serioase pentru economie, precum ºi pentru uriaºele rezerve în valute strãineale Hong Kong-ului. Banca centralã, ca ºi cea a Thailandei, a majorat rata dobânzilor,operaþiune ce a avut efecte dezastruoase. La bursa de valori din Hong Kong, indiceleHang Seng a scãzut cu 24% în patru zile, ceea ce s-a resimþit în toatã lumea. Recu-noaºterea tot mai largã a gravitãþii problemelor din Asia de Est a provocat panicã înrândul investitorilor de pretutindeni. La 27 octombrie 1997, dupã exact zece ani de lacãderea bursei de valori americane (1987), indicele Dow Jones a pierdut 554 de puncte(ceva mai mult de 7%), aceasta fiind cea mai mare pierdere într-o singurã zi din istoriasa. Cãderi similare au avut loc în Europa Occidentalã, în Brazilia ºi în alte þãri. Investitoriiau intrat în panicã ºi s-au retras de pe pieþele emergente.

În noiembrie, atenþia s-a îndreptat spre Coreea de Sud, care era a doua putereeconomicã ºi industrialã din regiune ºi a unsprezecea economie ca mãrime din Organizaþiapentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OCDE), clubul þãrilor industrializate ºi alprietenilor lor apropiaþi. Renumitã pentru succesul ei de þarã exportatoare, Coreea adevenit ºi un important importator de produse din Statele Unite, Japonia ºi alte þãri. Dacã


aceastã þarã ar fi început sã aibã probleme, ele s-ar fi extins asupra întregii regiuni, darmai ales asupra Japoniei. Chiar ºi înaintea crizei monetare, economia coreeanã dãdeasemne cã ar avea necazuri. Coreea încãlcase unul dintre principiile fundamentale alefinanþelor internaþionale, ºi anume cã o þarã nu trebuie sã se bazeze niciodatã prea multpe împrumuturi pe termen scurt, denominate în valutã strãinã, pentru cã acestea pun econo-mia în pericol în momentul în care ar fi majoratã rata dobânzilor sau s-ar deprecia moneda.

Unele dintre cele mai mari concernuri (chaebol) ale Coreii au început sã aibãprobleme serioase din cauza împrumuturilor prea mari ºi au intrat în faliment chiarînainte de începerea crizei. Bãncile coreene acumulaserã capital strãin ºi îl plasaserãacestor concerne în moneda naþionalã, won. Deprecierea ulterioarã a wonului a provocato serioasã crizã de lichiditãþi, iar bãncile nu au mai reuºit sã-ºi onoreze datoriile petermen scurt, care se ridicau la aproximativ 100 de miliarde de dolari ºi erau denominateîn dolari, yeni ºi alte valute strãine. Ca reacþie la aceste probleme, investitorii au începutsã abandoneze wonul în favoarea dolarului ºi a altor valute puternice. La 1 noiembrie 1997,banca centralã coreeanã a promis cã nu va lãsa �niciodatã, niciodatã, niciodatã� cawonul sã cadã mai jos de paritatea de 1.000 de woni la dolar; dar, în ciuda acesteipromisiuni solemne, la 17 noiembrie a încetat sã mai susþinã moneda naþionalã. Prãbuºireaulterioarã a wonului, precum ºi a bãncilor ºi a altor instituþii financiare, cãderea rapidãa bursei de valori, numãrul mare de falimente ale concernurilor ºi neputinþa guvernului �toate acestea demonstrau faptul cã þara se afla într-o situaþie disperatã. În consecinþã,guvernul coreean, umilit, a cerut asistenþã financiarã din partea FMI, ca ºi alte guvernedin zonã; ajutorul a venit pânã la urmã, dar implicând importante costuri economice ºipolitice.

Reacþia iniþialã a FMI ºi a Statelor Unite faþã de criza economicã din Coreea a fostrezervatã. Cum problemele Coreii, ca ºi ale altor þãri din zonã, apãruserã în sectorulprivat, Administraþia Clinton nu dorea sã fie acuzatã cã a salvat bãnci strãine deconsecinþele propriei lor lãcomii ºi prostii. Cu toate acestea, posibilitatea sau chiarprobabilitatea ca economia coreeanã sã se prãbuºeascã au forþat Statele Unite sã treacãla acþiune. Deºi dorinþa de a asigura securitatea peninsulei coreene divizate a jucat, fãrãîndoialã, un rol major în schimbarea politicii americane, cel mai important considerenta fost cã incapacitatea Coreii de a-ºi plãti uriaºele datorii externe va provoca o crizãinternaþionalã mult mai extinsã. Colapsul economiei coreene ar fi putut, de asemenea, são tragã în jos ºi pe cea japonezã, deja slãbitã, ceea ce ar fi putut produce consecinþedezastruoase asupra Statelor Unite ºi a restului lumii.

Ca reacþie la pericolele ce apãruserã în Coreea, la mijlocul lui decembrie 1997,Statele Unite au instrumentat cel mai mare pachet de urgenþã al FMI (58 de miliarde dedolari) ºi au fãcut presiuni asupra guvernului nou-ales al lui Kim Dae Jung sã-l accepte.Au urmat apoi noi împrumuturi ºi alte forme de asistenþã financiarã din partea FMI, cumar fi facilitarea serviciului ºi a returnãrii împrumuturilor cãtre bancherii strãini. Deºiefortul de salvare a însemnat acordarea de asistenþã multor investitori americani ºistrãini, mulþi coreeni au avut de suferit, iar þara a fost nevoitã sã facã o serie de concesiicostisitoare ºi adânc resimþite, cum ar fi deschiderea sistemului bancar pentru investitoriistrãini (mai ales americani) ºi închiderea multor bãnci ºi companii pentru care lucrauzeci de mii de oameni. Aceste acþiuni au încãlcat un contract social implicit, conformcãruia guvernul nu va lãsa nici o mare întreprindere sã se prãbuºeascã, iar aceasta a avutconsecinþe politice foarte neplãcute pentru societatea coreeanã ºi atitudinea sa faþã de


Statele Unite. În plus, faptul cã FMI a impus austeritatea economicã ºi reforme structuraleera privit de cãtre sindicate ca o ameninþare la adresa bunãstãrii economice, iar naþionaliºtiierau ºi ei foarte iritaþi.

Pe mãsurã ce criza financiarã se îndrepta spre nord, de-a lungul coastei de est a Asiei,temerea cea mare era cã efectul dominoului se va întinde pânã în Japonia. Economiajaponezã era deja în recesiune ºi avea mari probleme din cauza faptului cã guvernul nureuºise sã facã faþã consecinþelor financiare grave ale prãbuºirii economiei �balonului�,la începutul anilor �90. Sistemul financiar ºi bancar japonez funcþiona greoi ºi eravulnerabil, mai ales datoritã creditelor neperformante acordate de bãncile de aici. Crizafinanciarã tot mai extinsã reprezenta o serioasã ameninþare, pentru cã bãncile japonezeacordaserã credite substanþiale economiilor din Asia de Sud-Est; cele mai îngrijorãtoareerau problemele apãrute în Coreea de Sud, care avea legãturi extrem de strânse cuJaponia. În plus, scãderea ratei creºterii economice a regiunii urma sã ducã inevitabil lao scãdere a marelui excedent al Japoniei în raport cu aceasta, excedent provenit dinexporturile în zonã ºi la o ratã ºi mai slabã a creºterii economiei japoneze. Dupãaprecierea yenului (endaka) din 1985, Asia a devenit principala piaþã de export a Japoniei,înlocuind Statele Unite. Economiile din regiune erau deja ameninþate de cercul vicios alîncetinirii creºterii economice, al falimentului bãncilor ºi al contracþiei creditului, careputea duce la prãbuºire totalã. Dacã ºi Japonia ar fi fost copleºitã de crizã, consecinþelear fi fost cu siguranþã dezastruoase, pentru zona respectivã ºi pentru întreaga lume.

Explicaþii contradictorii

Criza economicã din Asia de Est ºi cauzele ei au iscat o dezbatere aprinsã printreeconomiºti, oameni politici ºi alþi comentatori. Explicaþiile crizei sunt importante,întrucât diferitele interpretãri pot avea implicaþii serioase pentru economiile naþionale ºipentru o chestiune pe termen lung, ºi anume cea a modului în care comunitatea inter-naþionalã poate face faþã ameninþãrii crizelor financiare. Conform uneia dintre acesteexplicaþii, criza a fost în primul rând una financiarã, iar acest tip de crizã poate apãreachiar ºi în cea mai solidã economie. O altã explicaþie, de întâlnit în FMI ºi în Ministerulde Finanþe american (Trezoreria), pune criza pe seama practicilor economice ºi politiceiresponsabile ale economiilor respective. Iar cea mai rãspânditã explicaþie aruncã ceamai mare parte din vinã pentru problemele din Asia asupra Trezoreriei SUA ºi a intereselorfinanciare americane.

O crizã financiarã tipicã

Aceastã catalogare a crizei din Asia de Est, care poate fi atribuitã economistului de laHarvard Jeffrey Sachs, presupune cã ea a fost o versiune modernã ºi high tech a uneicrize financiare obiºnuite, ale cãrei consecinþe negative au fost agravate de gafele politiceale FMI. Conform acestei interpretãri, atât investitorii autohtoni, cât ºi cei internaþionaliau fãcut investiþii foarte speculative, cum ar fi proprietãþile imobiliare sau acþiunile, îneconomiile pe atunci în expansiune, iar apoi, din diverse motive, au intrat în panicã ºis-au grãbit sã-ºi salveze investiþiile ameninþate. În cele din urmã, panica s-a transformatîntr-o crizã financiarã autostimulativã.


Ca ºi teoria lui Minsky despre crizele financiare, aceastã interpretare pune accentulpe sistemul bancar local. Bãncile din aceste þãri au luat împrumuturi pe termen scurt dinsurse externe, denominate în dolari ºi/sau yeni, ºi le-au dat investitorilor locali sub formaunor împrumuturi pe termen lung. Defazarea dintre pasivul în dolari/yeni pe termenscurt ºi insuficienþa activelor pe termen lung a fãcut ca aceste sisteme financiare, care nuaveau suficiente lichiditãþi proprii, sã fie foarte vulnerabile. Când criza s-a declanºat ºiinvestitorii au început sã-ºi retragã banii, þãrile respective s-au vãzut în faþa unoralternative neplãcute: fie sã creascã rata dobânzilor pentru a-ºi susþine moneda naþionalã,falimentând astfel multe firme locale, fie sã lase moneda naþionalã sã cadã ºi sã sporeascãastfel povara datoriilor firmelor locale. Ambele variante au fost încercate la un momentsau altul, provocând prejudicii severe firmelor locale ºi economiei în general.

Acest tip de explicaþie a crizei financiare presupune cã economiile Asiei de Est erauîn principiu solide. Aºa cum sublinia Minsky, apariþia unei crize financiare nu înseamnãneapãrat cã vreunul dintre aspectele economiei lovite a fost în vreun fel deficitar. StateleUnite au trecut prin mai multe crize financiare de felul fiascoului de la sfârºitul anilor �80.Alþi economiºti spun cã, dimpotrivã, economiile Asiei de Est erau foarte slãbite. Deexemplu, unii dintre ei aratã cã, dacã economiile respective ar fi fost într-o situaþie bunã,criza ar fi fost doar financiarã, n-ar fi fost atât de gravã, iar economiile afectate s-ar firefãcut mult mai repede. Aceasta este de fapt poziþia susþinãtorilor explicaþiei pe baza�capitalismului de familie�.

Viciile �capitalismului de familie�

Mulþi economiºti, oameni politici conservatori ºi funcþionari publici americani auconsiderat cã aceastã crizã financiarã din Asia de Est a discreditat modelul de dezvoltareeconomicã controlatã de stat, întãrindu-le astfel credinþa în superioritatea principiiloreconomice occidentale, cum ar fi cel al pieþelor libere ºi al minimei intervenþii a statuluiîn economie. Un mare numãr de comentatori americani, lezaþi de ideea liderilor asiaticicã �valorile asiatice� s-ar fi dovedit superioare valorilor decadente ale Vestului, au vãzutîn crizã o confirmare a propriei opinii. Mulþi americani credeau cã seriosul recul al Asieide Est ºi succesul economiei americane din aceeaºi perioadã constituie o dovadã absolutãa eºecului modelului japonez de �stat developmental� ºi a superioritãþii sistemuluieconomic vestic, bazat pe libertatea pieþelor, pe iniþiativa individualã ºi pe convingereacã �statul developmental� (numit �capitalism de familie� de cãtre contestatarii sãi) estevicios prin însãºi natura sa ºi a constituit cauza principalã a crizei.

Potrivit acestei interpretãri, �statul developmental� est-asiatic conþine germenii proprieidistrugeri. Caracteristicile modelului asiatic care au dus la criza financiarã ºi la dezastruleconomic care a urmat sunt exact acelea considerate ca stând la baza succesului extraordinaral acestor economii în promovarea unei industrializãri rapide. Susþinãtorii superioritãþii�statului developmental� argumentaserã cã întrepãtrunderea dintre guvern, bãnci ºiindustrie este punctul forte al economiilor din Asia de Est, pentru cã ea a facilitat orientarearesurselor financiare limitate cãtre sectoarele industriale cele mai promiþãtoare. De cealaltãparte, criticii acestui model susþin cã aceastã întrepãtrundere reprezintã un semn al corupþiei�capitalismului de familie� asiatic. Criza financiarã, dupã pãrerea lor, a devastat într-oasemenea mãsurã economiile þãrilor din regiune ºi a provocat ºi o crizã economicã ºipoliticã, tocmai pentru cã aceste economii s-au pus singure în situaþia de a fi vulnerabile.


Principala cauzã a gravitãþii crizei financiare ºi a celei politice ºi economice rezultatea fost �hazardul moral� datorat modalitãþilor larg rãspândite de împrumut ale bãncilorlocale, greºite ºi adesea corupte, precum ºi sistemului financiar prost reglementat45. Unmare numãr de împrumuturi s-au îndreptat cãtre persoane fizice ºi instituþii cu importanterelaþii politice, ca de pildã companiile financiare thailandeze, familia Suharto ºi aliaþii sãiºi bãncile coreene afiliate la chaebol, despre care investitorii credeau cã beneficiazã degaranþii guvernamentale în eventualitatea unor probleme financiare. Aceastã situaþie aîncurajat tendinþa de asumare a unor riscuri exagerate, prin speculaþii în domeniulimobiliar ºi expansiunea corporatistã ambiþioasã ºi puternic susþinutã; riscul a crescutconsiderabil în anii �90, o datã cu influxul de capital strãin în aceste economii. Pieþelefinanciare supraevaluate din regiune au devenit un imens balon care, în cele din urmã,trebuia sã se spargã. Aceasta s-a întâmplat când creditorii � realizând cã guvernele ar trebuisã cheltuiascã miliarde de dolari pentru a salva instituþiile cu probleme � s-au retras dinþãrile respective, agravându-le astfel problemele financiare. Falimentul instituþiilor,scãderea valorii monedelor naþionale ºi prãbuºirea preþului activelor au aruncat acesteeconomii într-o depresiune severã. Potrivit acestei interpretãri, criza financiarã/economicãdin Asia de Est s-a datorat caracteristicilor inerente ale economiilor dirijate de stat.

Victime ale �complexului Wall Street � Trezorerie�

Conform acestei variante, atribuitã în principal economistului de la Columbia UniversityJagdish Bhagwati ºi specialistului în probleme asiatice Robert Wade, politica Trezoreriei,Ministerul de Finanþe al Statelor Unite, care era menitã sã promoveze interesele americanede pe tot globul, este principala responsabilã pentru criza financiarã din Asia de Est46.Aceastã opinie este împãrtãºitã de mulþi lideri din zonã, care se cred victime inocente aleglobalizãrii economice ºi ale lãcomiei speculanþilor capitaliºti. Sunt ºi câþiva economiºtide seamã care recunosc cã inundarea pieþelor emergente cu credite pe termen scurt a fostîntr-adevãr principalul factor declanºator al crizei. Comportamentul iresponsabil alinvestitorilor a fost provocat, la rândul sãu, de atitudinea perversã ºi gregarã a bãncilorinternaþionale, a instituþiilor financiare ºi a fondurilor mutuale.

Convins fiind cã euforia investitorilor a fost cea care a dus la investirea supra-dimensionatã în aceste economii, Wade a arãtat cã managerii fondurilor instituþionale dinîntreaga lume ºtiuserã cã vor fi sancþionaþi dacã nu se vor implica în oportunitãþile deafaceri potenþial profitabile (în cazul nostru, noile pieþe din Asia de Est, aflate într-ocreºtere rapidã), în care alþi investitori se implicau tot mai mult. Administratorii respectivimai ºtiau cã, dacã investiþiile lor vor eºua ºi vor fi siliþi sã se retragã o datã cu ceilalþiinvestitori, nimeni nu va avea ce sã le reproºeze, pentru cã toatã lumea va fi ieºit înpierdere. Mai mult, îmbãtaþi de entuziasm, investitorii au ignorat semne evidente aledezastrului care se apropia, cum ar fi creºterea enormã a datoriilor pe termen scurtacumulate de debitorii est-asiatici. Dintr-o astfel de perspectivã, investiþiile uriaºe dinregiune, care depãºeau cu mult limitele unor aºteptãri raþionale de profit, au fost rezultatuleuforiei iraþionale a investitorilor internaþionali. Nefiind de acord cu aceastã interpretare,secretarul Trezoreriei, Rubin, i-a absolvit pe aceºtia din urmã de orice responsabilitatepentru crizã.

Criza financiarã a fost grãbitã, dupã pãrerea lui Bhagwati ºi Wade, de liberalizareaprematurã a pieþelor financiare ºi a conturilor de capital (libertatea de miºcare a


capitalului), provocatã de ceea ce Bhagwati a numit �complexul Wall Street � Trezorerie�.Potrivit acestei perspective, Trezoreria americanã, puternic influenþatã de intereselefinanciare ale Statelor Unite (bãnci, fonduri mutuale etc.), s-a folosit de imensa eiinfluenþã politicã pentru a forþa economiile din aceastã regiune sã se deschidã investiþiiloramericane, inclusiv sã permitã achiziþia de bãnci ºi instituþii financiare locale de cãtrefirme americane. Ideologia larg acceptatã a libertãþii pieþei, care a prevalat de la Reaganºi de la cãderea comunismului încoace, puternicele interese economice ºi legãturilepersonale strânse (nepotismul) au avut, dupã Bhagwati, rolul lor în încercarea dirijatã deamericani de a deschide economiile respective pentru finanþele internaþionale. Mulþi n-auuitat, de pildã, cã secretarul Trezoreriei, Rubin, s-a ocupat cu tranzacþii valutare pe WallStreet. Iar FMI nu era doar puternic influenþat de americani, dar propriile sale ambiþiiinstituþionale ar fi fost satisfãcute dacã ar fi devenit administratorul sistemului financiarinternaþional ºi, implicit, actorul principal al economiei globale.

Deschiderea pieþelor financiare locale pentru investitorii internaþionali s-a doveditîntr-adevãr a fi un dezastru, pentru cã aceste þãri au devenit victime ale fluxurilorinternaþionale speculative de capital. Dacã în 1996, fluxul total de capital privat cãtreeconomiile din Asia de Est atingea 93 de miliarde de dolari, în 1997 fluxul de capital ºi-ainversat direcþia ºi 12 miliarde au ieºit din regiune. Puþine þãri ar fi putut supravieþui uneiastfel de crize.

Aºa cum a explicat Robert Wade, nemaipomenitul succes economic al acestor states-a datorat în mare parte legãturilor strânse dintre guvern, bãncile locale ºi industrie.Aceste legãturi strânse, pe care el le numeºte �capitalism de alianþã�, iar criticii ��capitalism de familie�, au încurajat canalizarea capitalului bancar spre industriilepromiþãtoare, contribuind astfel la o industrializare rapidã. În acelaºi timp, guvernele aulimitat strict atât investiþiile directe, cât ºi cele de portofoliu ale firmelor internaþionale,izolându-ºi în acest fel economiile faþã de influenþele externe perturbatoare. Deºi acestsistem a determinat un raport pasiv/activ uriaº în întreprinderile mai mari, cum ar fichaebol-ul sud-coreean, el a funcþionat foarte eficient ºi a fost stabil atât timp câtguvernele ºi-au controlat pieþele financiare interne ºi conturile de capital, situaþie ce s-arãsturnat în anii �90.

În anii �90, în general ca reacþie la intensificarea presiunilor din partea Statelor Uniteºi a FMI, dar ºi din partea intereselor de afaceri locale, þãrile din Asia de Est, cu excepþiaJaponiei, ºi-au deschis pieþele pentru bãncile ºi firmele strãine. De exemplu, StateleUnite au sprijinit integrarea Coreii în OCDE, cu condiþia ca aceasta sã-ºi deschidã piaþapentru bãncile ºi investitorii americani. Potrivit acestei interpretãri, procesul liberalizãriifinanciare a redus semnificativ controlul guvernului asupra economiei. Din pãcate,comunitatea internaþionalã, care fãcuse presiuni pentru realizarea acestei deschideri, nua reuºit sã determine ºi reglementarea sectorului financiar, iar guvernele est-asiaticeaveau prea puþinã experienþã pentru a-ºi da seama de pericolul pe care îl reprezintã opiaþã financiarã nereglementatã. Statele din regiune au menþinut cursurile de schimb laun nivel relativ fix; cu toate acestea, combinaþia dintre libertatea circulaþiei capitaluluiºi cursurile de schimb fixe s-a dovedit a fi una periculoasã. Cursurile fixe au încurajatinfluxul de capital pentru cã investitorii au crezut cã guvernele nu vor devalorizamonedele ºi nu vor pune în pericol valoarea investiþiilor. Totuºi, aceastã situaþie adeterminat creºterea cursurilor de schimb ºi, încã din 1995 ºi 1996, a provocat diminuareacompetitivitãþii naþionale, care a dus, la rândul ei, la declinul creºterii exporturilor ºi la


deteriorarea generalã a balanþei de cont curent. Wade a argumentat cã liberalizareafinanciarã neobiºnuit de rapidã din Asia, combinatã cu nesupravegherea bãncilor ºicursurile de schimb fixe au subminat sistemul cooperãrii dintre bãnci ºi industrie ºi ausupus structurile slabe ale datoriilor la ºocuri puternice. Wade mai observã ºi cã India ºiChina au evitat pagubele pentru cã nu ºi-au deschis pieþele financiare.

Potrivit acestei scheme explicative, retragerea investitorilor ºi fuga lor cãtre bani sauinvestiþii de mai bunã calitate, ca ºi influxul uriaº de capital din prima fazã au fost oreacþie iraþionalã ºi exageratã la o �modificare de percepþie asupra ansamblului�. Investi-torii au zãrit la un moment dat �miracolul� est-asiatic, iar în clipa imediat urmãtoare,�capitalismul de familie�. Acest ºoc al percepþiei a grãbit criza financiarã. Retragereacapitalului a distrus averi locale ºi a pus economiile þãrilor din aceastã zonã în faþa unorprobleme economice grave, ce ameninþau sã le destrame structura socialã. Dacã expli-caþiile care pun criza generalã pe seama �capitalismului de familie� sau a crizei financiarese bazeazã pe asumpþia raþionalitãþii investitorului, acest ultim model explicativ susþinecã, deºi investitorii individuali poate cã s-au comportat raþional, ansamblul compor-tamentelor individuale determinã o iraþionalitate colectivã. Ceea ce ne aminteºte deMinsky!

Fondul Monetar Internaþional ºi criticii sãi

Responsabilitatea întreruperii cercului vicios în care s-au trezit economiile est-asiaticea revenit în primul rând FMI, susþinut puternic de Statele Unite. Sarcina principalã aFMI era sã limiteze fuga capitalurilor ºi sã redea încrederea investitorilor în sistemulfinanciar al regiunii. Aceasta era o provocare serioasã, datoratã amplitudinii problemelorºi costurilor extrem de ridicate ale salvãrii bãncilor ºi celorlalte instituþii financiare dinzonã. Conform unei estimãri, împrumuturile neperformante ale bãncilor din Asia deSud-Est se ridicau la aproximativ 73 de miliarde de dolari, cifrã ce reprezenta peste 13%din PIB-ul regiunii. Efortul de salvare fãcut de FMI a fost puternic susþinut ºi influenþatde Statele Unite. Rubin ºi Summers, ultimul câºtigându-ºi faima prin salvarea Mexiculuiîn 1995, au prescris aceeaºi reþetã severã ºi pentru economiile din aceastã regiuneasiaticã: reducerea drasticã a cheltuielilor, rate ridicate ale dobânzilor ºi apreciereamonedelor. FMI cãuta sã reinstituie încrederea în sistemele bancare, preluând comandaeforturilor de a colecta uriaºele fonduri de salvare necesare fiecãrei þãri.

FMI ºi-a asumat, de asemenea, ºi dificila misiune pe termen lung de a încuraja sau,mai precis, de a impune celor ce voiau sã beneficieze de asistenþa sa reformarea economieiºi eliminarea cauzelor fundamentale ale crizei. Pentru a primi asistenþã financiarã,guvernelor li se cerea sã implementeze schimbãri de politici ºi unele reforme structurale.Cum practicile bancare nesãnãtoase erau considerate de cãtre FMI ºi Trezoreria SUAdrept principala cauzã a crizei, aceste schimbãri politice ºi structurale vizau rezolvareaproblemelor sectorului financiar ºi bancar. Reformele presupuneau reunirea mai multorbãnci mici în câteva bãnci mai mari ºi mai puternice, îmbunãtãþirea practicilor contabileºi de raportare în vederea creºterii transparenþei ºi responsabilitãþii, tãierea legãturilordintre bancheri ºi politicienii locali ºi deschiderea sistemului bancar local cãtre achiziþiiºi competiþia cu cei din afarã. În plus, se cereau ºi o serie de reforme mai drastice ºi maicontroversate, care se refereau la economie în ansamblu. Eliminarea subvenþiilor la


alimente, reducerea cheltuielilor guvernamentale ºi menþinerea unei monede puternicecare sã atragã investitorii � toate aceste reforme draconice au determinat o ciocnireviolentã între FMI ºi susþinãtorii sãi americani, pe de o parte, ºi guvernele din regiune,pe de altã parte.

Implementarea reformelor cerute de FMI în Coreea, Indonezia ºi în alte þãri din zonãau implicat costuri foarte mari din punct de vedere economic, politic ºi social. Costurileeconomice ale refacerii doar a sistemului bancar s-au ridicat la zeci de miliarde dedolari. Reformele sistemului financiar lezeazã sau urmeazã sã lezeze puternice intereseeconomice ºi politice, reducând considerabil nepotismul ºi favoritismul. Închiderea sauconsolidarea bãncilor ºi întreprinderilor insolvabile au provocat concedieri masive, agitaþiiale muncitorilor ºi conflicte sociale. O regiune care, în anii �90, cunoscuse o creºtereeconomicã rapidã ºi o îmbunãtãþire semnificativã a nivelului de trai a trebuit sã seresemneze în faþa unei perioade nedeterminate de austeritate economicã ºi de inevitabileconflicte sociale.

În afarã de aceasta, reformele cerute de FMI ºi Statele Unite, menite sã transformeaceste þãri dupã modelul american al pieþelor eliberate de intervenþia guvernului, s-auciocnit de valorile sociale ºi de strategiile de dezvoltare proprii ale regiunii. Mulþi lideriºi formatori de opinie din aceastã zonã considerã cã principalul scop al Statelor Unite afost subminarea strategiilor economice de succes ale acestor societãþi ºi deschiderea lorpentru investiþiile americane. De exemplu, cererea Statelor Unite ca aceste þãri sã-ºideschidã economiile pentru investiþiile externe directe contravenea direct strategiei dedezvoltare a zonei, conform cãreia sectorul financiar ºi alte sectoare urmau sã rãmânãînchise investitorilor strãini. Mulþi au dat vina pe FMI ºi Statele Unite pentru situaþiadisperatã în care s-au aflat aceste þãri. Profundele resentimente contra cererilor dereformã financiarã ale FMI, susþinute de americani, vor crea în mod sigur problemeserioase pe termen lung în relaþia dintre FMI, SUA ºi guvernele din regiune.

Rolul central al FMI în salvarea Asiei de Est a stârnit critici intense nu numai în zonã,ci ºi în Statele Unite, Europa Occidentalã ºi Japonia. Pentru cã aceste critici sunt vasteºi acoperã o arie largã de probleme, este greu de fãcut un rezumat al lor. Voi prezenta încontinuare câteva dintre cele care meritã atenþie, referitoare la FMI ºi la AdministraþiaClinton (mai precis, la secretarul Trezoreriei Rubin ºi la adjunctul sãu Summers):

1. Economiºti ca Jeffrey Sachs cred cã aceastã crizã a fost în primul rând financiarã ºis-a datorat mai puþin unor fundamente eronate, iar specialiºti în problemele zonei caRobert Wade, care condamnã �complexul Wall Street � Trezorerie�, argumenteazã cãFMI a diagnosticat incorect natura crizei ºi i-a prescris un remediu greºit. Ei acuzãFMI cã n-a þinut seama de trãsãturile specifice ale crizei, având în vedere cã acesteeconomii sufereau mai degrabã de o prãbuºire a cererii decât de o cerere prea mareºi de o inflaþie galopantã, ultimele caracterizând criza din Mexic/America Latinã.Aceºti critici susþin cã, din cauza diagnosticãrii greºite, FMI a aplicat formula sastandard de stabilire a unor rate ridicate ale dobânzilor pentru a calma investitorii ºide apreciere a monedei pentru a uºura returnarea datoriilor. Dar, spre deosebire decrizele anterioare din þãrile în curs de dezvoltare, economiile din aceastã zonã a Asieiurmaserã politici macroeconomice responsabile (de pildã, n-au avut deficite bugetaremari, iar ratele inflaþiei erau scãzute) ºi, de aceea, nu aveau nevoie de austeritateaseverã ºi politicile de ajustare a FMI; aceºti critici considerã cã a fost o imprudenþã


din partea FMI sã prescrie austeritate ºi sã se aºtepte la restructurare în timpul uneisevere crize economice. Mai mult, din moment ce criza a avut loc în sectorul bancarprivat, FMI, în calitate de creditor de ultimã instanþã, ar fi trebuit sã investeascã fondurisubstanþiale în acest sector pentru a înlãtura panica ºi nu sã impunã luarea unor mãsuriprecum creºterea ratei dobânzilor, închiderea bãncilor cu probleme ºi reducereacheltuielilor guvernamentale. Cererile punitive ale FMI adresate þãrilor ce beneficiaude asistenþa sa au fost total nepotrivite ºi au agravat în mare mãsurã criza, apreciazãaceºti critici. În fine, mulþi dintre ei cred cã, dacã FMI ºi Statele Unite ar fi intervenitimediat în criza de lichiditãþi a Thailandei din iulie 1997, aceasta nu s-ar mai fi rãspânditîn toatã Asia de Est. Oficialii FMI au acceptat destul de greu relevanþa acestor critici.

2. Mulþi americani, atât de stânga, cât ºi de dreapta, care aveau de multã vreme marisuspiciuni în privinþa FMI, au contestat folosirea de cãtre Administraþia Clinton abanilor contribuabililor americani � ºi fãrã autorizaþia Congresului � pentru a salvafirme ºi bãnci private de propria lor nebunie ºi corupþie. Criticii de stânga s-auîntrebat de ce Statele Unite trebuie sã acorde ajutor þãrilor care au urmat politicicomerciale incorecte ºi au trimis în ºomaj muncitori americani. Mai mult, FMI esteprea elitist, prea secretos ºi, în opinia conservatorilor, are o mentalitate antipiaþã.Fostul secretar de stat George Schultz, Milton Friedman ºi alte personalitãþi ameri-cane susþin cã efortul de salvare fãcut de FMI a fost eronat, pentru cã el a încurajathazardul moral ºi investiþiile riscante. Astfel de critici spun cã FMI ar trebui desfiinþatcomplet sau (aºa cum cred ºi mulþi legislatori americani) cel puþin reformat dintemelii ºi suspus unei supravegheri mai stricte din partea Congresului. În concluzie,atât criticii de dreapta, cât ºi cei de stânga contestã în totalitate opinia Trezoreriei ºia preºedintelui Federal Reserve, Alan Greenspan, conform cãreia planul de salvareales de aceste instituþii a fost necesar pentru a evita o crizã economicã globalã ºi aslujit interesului economic al Statelor Unite.

3. Mulþi observatori din afara Statelor Unite au subliniat faptul cã programul FMI deajustãri structurale conþine lucruri pe care America le ceruse de mult timp guvernelorasiatice, iar acestea le-au nesocotit. De exemplu, beneficiarilor de asistenþã dinpartea FMI li s-a cerut sã-ºi deschidã sistemele bancare pentru investitorii strãini,dintre care mulþi erau americani; aceºtia puteau atunci sã cumpere bãnci locale la unpreþ scãzut. Aceºti critici acuzã Statele Unite cã au profitat de crizã pentru a forþadeschiderea economiilor din zonã ºi pentru a le face susceptibile de a fi dominate deinteresele financiare americane.

4. Pentru unii critici, politicile ºi reformele cerute guvernelor ce doreau asistenþãdemonstreazã insensibilitate ºi chiar aroganþã din partea oficialitãþilor FMI, a StatelorUnite, precum ºi a economiºtilor care s-au ocupat de crizã. Aceºtia s-au strãduit preapuþin sã înþeleagã condiþiile politice ºi sociale locale, în momentul în care au prescrisremediile economice. De exemplu, a forþa Indonezia sã elimine subvenþiile la alimentea fost un gest care n-a þinut seama de importanþa acestor subvenþii pentru viaþa zecilorde milioane de oameni obiºnuiþi, cãrora le-a provocat greutãþi teribile; unii credchiar cã furia declanºatã de aceasta este responsabilã de uciderea multor indonezieni.Deºi aceºti critici recunosc cã FMI a acordat ulterior mai multã atenþie consecinþelorsociale ºi politice ale mãsurilor sale de salvare ºi a mai îmblânzit condiþiile impusesolicitanþilor, rãul fusese deja fãcut. Ca urmare a acestor greºeli de gândire politicã,atât FMI, cât ºi Statele Unite au ajuns sã fie þinta unor reacþii violente, în regiune.


Ca reacþie la aceste critici dure, oficialii americani ºi o parte a economiºtilor auapãrat intervenþia ºi acþiunile FMI legate de crizã. Ei considerã cã intervenþia FMI a fostnecesarã, din cauza ameninþãrii economice ce plana asupra Japoniei ºi a celei militareexercitate de Coreea de Nord asupra Coreii de Sud. Colapsul economiei japoneze ar fiputut atrage dupã sine o gravã crizã globalã, iar problemele Coreii de Sud ar fi dat apãla moarã intenþiilor Coreii de Nord. Aceºti oficiali considerã cã judecata FMI ºi aStatelor Unite asupra principalelor defecte ale economiilor din zona asiaticã a fostcorectã ºi cã orice încercare de soluþionare a crizei necesitã acþiuni puternice deremediere. Creºterea ratei dobânzilor ºi a valorii monedelor a fost necesarã pentrurecâºtigarea încrederii investitorilor ºi spre a câºtiga timp pentru implementarea refor-melor pe termen lung. Ideea cã FMI ar fi putut juca rolul de creditor de ultimã instanþãeste nerealistã; poziþia ar fi necesitat resurse financiare mult peste posibilitãþile acestuia.În plus, FMI nu a avut ºi nici nu are susþinerea politicã necesarã unui rol atât de important.

Lecþiile crizei

Finanþele internaþionale sunt un subiect ce stârneºte vii controverse printre economiºti,oficialitãþi ºi guverne. Deºi printre economiºti existã un congres privitor la avantajeleliberalizãrii comerþului, acest lucru nu este valabil ºi cu privire la fluxurile de capital ºila reglementarea sau nereglementarea lor. Sã ne amintim, de pildã, cã ºase dintre cei maibuni economiºti ai Americii � Jagdish Bhagwati, Stanley Fischer, Milton Friedman, PaulKrugman, Jeffrey Sachs ºi Joseph Stiglitz � se contrazic între ei, ºi nu întotdeaunaprieteneºte, când e vorba de criza financiarã din Asia de Est ºi de politicile care ar trebuiimplementate pentru a preveni crizele viitoare. Totuºi, pe baza analizelor de mai susputem trage câteva concluzii.

Criza economicã est-asiaticã i-a fãcut pe mulþi sã creadã cã globalizarea economicãa agravat instabilitatea economicã internaþionalã ºi cã ea este periculoasã pentru societãþileinterne. Fãrã îndoialã cã nu se poate nega faptul cã situaþia economicã dificilã din Asiade Est este o dovadã cã pieþele financiare internaþionale pot avea efecte dezastruoaseasupra economiilor naþionale. Totuºi, politicile economice naþionale imprudente au avutun rol la fel de mare ca acela al forþelor economice globale în procesul prin care acesteeconomii au ajuns sã fie foarte vulnerabile în faþa modificãrilor bruºte ale fluxurilorfinanciare. Multe dintre aºa-zisele efecte negative ale globalizãrii economice se datoreazãde fapt fie managementului economic slab (a se vedea criza britanicã din 1992, crizapesoului mexican din 1994-1995 ºi criza financiarã din Asia de Est ºi de Sud-Est), fieunor evoluþii care nu au nimic de-a face cu globalizarea economicã. Statele Unite, deexemplu, au avut timp de aproape treizeci de ani un deficit comercial/de plãþi ºi nu s-aprodus nimic grav! Dacã statele mari, cu pieþe ºi resurse extinse, pot rezista mult timpacþiunii forþelor economice, acest lucru se întâmplã foarte rar cu statele mici, mai ales cucele care promoveazã politici imprudente.

Aºa cã nu e corect sã punem criza doar pe seama forþelor globalizãrii economice ºi aspeculanþilor occidentali lipsiþi de scrupule, cum fac liderii ºi popoarele din Asia de Est. Deºispeculanþii internaþionali ºi liberalizarea prematurã au jucat cu siguranþã un rol esenþial înevoluþia crizei, toate economiile afectate aveau deficienþe grave ºi erau foarte vulnerabile lamodificãrile bruºte ale situaþiei economice. Aceste deficienþe au agravat ceea ce putea sã


fie doar o crizã financiarã severã, dar limitatã. Nu trebuie sã pierdem din vedere nicifaptul cã, în aceste economii, anumite interese financiare internaþionale investiserã exageratde mult, iar apoi au retras brusc totul. Aceastã experienþã este un semn al faptului cã cevanu este în regulã cu sistemul financiar internaþional. Trebuie studiatã problema dacã suntsau nu necesare anumite reglementãri care sã guverneze finanþele internaþionale.

Una dintre trãsãturile cele mai neobiºnuite ale finanþelor internaþionale la începutulsecolului XXI este, cu siguranþã, faptul cã nu existã nici un mecanism care sã le guverneze.Deºi economia mondialã a trecut prin trei crize financiare serioase în anii �90 � criza Meca-nismului Cursurilor de Schimb al UE din 1992-1993, criza financiarã din Mexic/AmericaLatinã din 1994-1995 ºi criza financiarã din Asia de Est, care a început în 1997 �,încercãrile de a crea reglementãri eficiente care sã punã ordine în fluxurile internaþionalede capital ºi în chestiunile financiare au dat prea puþine rezultate sau chiar deloc. O seriede specialiºti, printre care Charles Kindleberger, Susan Strange ºi James Tobin, auobservat cã sistemul financiar internaþional este veriga cea mai slabã a lanþului economieiinternaþionale ºi cã acesta ar trebui condus într-un mod mai eficient. Pieþele financiare,spun ei, nu se pot controla singure; ele sunt prea bântuite de manii ºi crize iraþionale.

Deºi este adevãrat cã pieþele financiare îºi vor regãsi pânã la urmã echilibrul, crizelefinanciare lovesc în oamenii de rând ºi în economia mondialã în ansamblu. Din acestmotiv, specialiºti precum Kindleberger, Strange ºi Tobin susþin necesitatea unor regle-mentãri sau a unui regim formal care sã guverneze pieþele financiare. Tobin ºi alþii, deexemplu, au propus instituirea unei taxe internaþionale care sã descurajeze speculaþiilefinanciare, mai ales pe cele legate de investiþiile pe termen scurt. Alþii, cum ar fi GeorgeSoros, merg chiar mai departe, susþinând cã la baza unui mecanism de guvernare afinanþelor internaþionale ar trebui sã stea o bancã centralã internaþionalã care sã joacerolul creditorului de ultimã instanþã; cu alte cuvinte, ar trebui creatã o autoritateinternaþionalã care sã funcþioneze dupã modelul unei bãnci centrale naþionale. Astfel,când un guvern ar avea probleme, banca internaþionalã ar putea interveni sã salvezesituaþia. Nu mai e nevoie sã spun cã perspectivele creãrii unei asemenea bãnci centraleinternaþionale sunt foarte îndepãrtate, cel puþin în condiþiile politice actuale.

Concluzie

În ciuda experienþei crizei financiare din Asia de Est, guvernele au ignorat argumentelelui Minsky ºi Kindleberger, care atenþioneazã cã vor mai avea loc în mod sigur ºi altecrize financiare, cel puþin pânã când ºi dacã nu se vor reglementa miºcãrile internaþionalede capital. Pânã la urmã, Washingtonul a ajuns la concluzia cã responsabilitatea revineîn totalitate economiilor imprudente, ºi nu finanþelor internaþionale ca atare. Cu toateacestea, atitudinea indiferentã faþã de pericolele miºcãrilor internaþionale de capital s-aschimbat brusc în vara anului 1998. În luna august a acelui an, devalorizarea rublei ºialte probleme financiare grave ale Rusiei au provocat o cãdere gravã a burselor de valori,americane ºi nu numai. Fuga capitalului ºi ameninþarea cu prãbuºirea monedei naþionaleau afectat grav Brazilia ºi alte þãri. Lumea a fost aruncatã în cea mai gravã crizãeconomicã de la Marea Depresiune încoace. Vãzând cã sunt în joc interesele economiceale Statelor Unite, Administraþia Clinton s-a hotãrât sã creeze o �nouã arhitecturãfinanciarã internaþionalã�.

EPOCA MULTINAÞIONALELOR 127

Capitolul 6

Epoca multinaþionalelor

Corporaþiile multinaþionale (CMN) constituie o prezenþã masivã în economia globalã.Majoritatea americanilor � economiºti, oficialitãþi publice ºi cetãþeni obiºnuiþi � par sãaprobe rolul important al acestor firme. Cu toate acestea, mulþi americani cu diferiteconvingeri politice cred cã aceste firme-gigant reprezintã o adevãratã ameninþare laadresa bunãstãrii sociale ºi economice a muncitorilor americani, a micilor afaceri ºi acomunitãþilor locale. Unii susþin cã �fuga� întreprinderilor îi lasã pe americani fãrãlocuri de muncã, scad salariile ºi distrug comunitãþi care pânã atunci erau sãnãtoase. Pede altã parte, CMN încearcã sã-i convingã pe americani ºi pe cetãþenii altor state cã, înrealitate, ele sporesc exporturile, locurile de muncã ºi salariile. Beneficiarii investiþiilorexterne directe (IED) au o atitudine ambiguã faþã de activitatea CMN. Pe de o parte,aceºtia îºi dau seama cã IED aduc în þarã capital ºi tehnologie valoroasã. Pe de altã parte,se tem cã ar putea fi dominaþi ºi exploataþi de aceste firme puternice. Nimeni nu contestãfaptul cã IED au devenit o caracteristicã esenþialã a economiei globale ºi toþi recunosc cãeforturile de a închide acest duh �înapoi în sticlã� ar eºua. În consecinþã, reglementãrileinternaþionale sunt necesare pentru a ne asigura cã atât firmele, cât ºi guvernele secomportã de o manierã beneficã pentru economia globalã.

Era firmei multinaþionale

Corporaþiile multinaþionale internaþionalizeazã serviciile ºi producþia. Opiniile diferãîn mare mãsurã asupra importanþei acestei evoluþii pentru afacerile politice ºi pentrueconomia internaþionalã ºi internã. Unii observatori considerã cã, eliberându-se delimitele înguste ale economiilor naþionale, acestea au devenit cu adevãrat �corporaþiiglobale� ºi reprezintã forþe pozitive pentru dezvoltarea economicã ºi prosperitatea tuturorsocietãþilor. Unii argumenteazã chiar cã întemeierea CMN exprimã victoria economieiasupra politicii ºi cã este un pas semnificativ spre managementul raþional al economieiglobale. Alþii considerã cã aceste firme-gigant, împreunã cu finanþele internaþionale,simbolizeazã capitalismul global în tot ce are el mai rãu ºi cã CMN sunt mai presus deorice lege, exploatând întreaga lume pentru a-ºi spori profitul corporatist. O a treiaviziune este aceea cã o CMN nu este deloc o corporaþie globalã, ci pur ºi simplu o firmãde o anumitã naþionalitate care ºi-a organizat producþia, distribuþia ºi celelalte activitãþiîn aºa fel încât ele depãºesc graniþele þãrii. Adepþii ei argumenteazã cã, în primul rând,


comportamentul unei CMN este determinat de politicile economice, de structurileeconomice ºi de interesele politice din þara de origine. Deºi, luate în consideraþie cagrup, CMN nu sunt nici bune, nici rele, este nevoie de norme internaþionale care sãguverneze relaþia dintre CMN ºi guvernele naþionale. Deºi în fiecare dintre aceste poziþiiexistã o dozã de adevãr, acest capitol va demonstra cã ultima viziune se apropie cel maimult de realitate.

Existã câteva definiþii mai degrabã tehnice ale firmei multinaþionale, însã eu mã referpur ºi simplu la o firmã de o anumitã naþionalitate, cu filiale aflate parþial sau integral înproprietatea sa, în interiorul a douã sau mai multe economii naþionale. Asemenea firmese extind peste hotare prin IED. Prin IED (care se disting de investiþiile de portofoliu înobligaþiuni ºi acþiuni), firmele urmãresc obþinerea controlului parþial sau total asupramarketingului, producþiei ºi a altor activitãþi din cadrul altei economii naþionale;investiþia se poate face în servicii, în industria prelucrãtoare sau în producþia de mãrfuri.IED pot atrage dupã sine fie achiziþionarea unor activitãþi economice existente, fiecrearea unor noi facilitãþi (investiþie greenfield). Extinderea dincolo de graniþele þãrii deorigine este însoþitã, de cele mai multe ori, de alianþe intercorporatiste cu firme de altenaþionalitãþi. IED sunt folosite ca parte a unei strategii globale a corporaþiei, spre a-ºistabili o poziþie permanentã în altã economie.

CMN au accelerat foarte mult integrarea economiei globale. Anii 1950 ºi 1960 s-aucaracterizat printr-o extindere enormã a comerþului internaþional, care a însoþit reluareacreºterii economice ºi reducerea barierelor ridicate în calea importurilor. În acea peri-oadã, competitivitatea internaþionalã se mãsura prin pãtrunderea importurilor în econo-miile naþionale ºi prin cota de piaþã a unui stat pe piaþa internaþionalã. Apoi, la sfârºitulanilor �60 ºi de-a lungul anilor �70, IED ale corporaþiilor multinaþionale au crescutdramatic. În timpul acestei etape, dominatã de expansiunea peste hotare a firmeloramericane, investiþia în capacitãþi de producþie în strãinãtate a devenit o formã tot maiimportantã a expansiunii industriale. Corporaþiile americane îºi construiau peste hotarereplici fidele, în general autonome (investiþii pe orizontalã), iar competitivitatea lorinternaþionalã se evalua prin proporþia din vânzãri atribuite producþiei în strãinãtate.

Etapa internaþionalizãrii reale, începutã la mijlocul anilor �80, s-a caracterizat printr-otrecere semnificativã de la era IED, dominatã de americani, la un sistem mai pluralist ºidin ce în ce mai complex de activitãþi corporatiste internaþionale; multe naþiuni ºi-au sporitinvestiþiile în strãinãtate, iar SUA au devenit prima economie-gazdã pe plan mondial,rãmânând totodatã ºi prima economie-sursã de IED. În timp ce investiþiile transnaþionaleau determinat creºterea semnificativã a integrãrii economiilor naþionale, natura însãºi ainvestiþiilor s-a modificat. Spre deosebire de predominanþa anterioarã a investiþiilor înmaterii prime ºi, apoi, a celor în industrie, acum au crescut peste tot în lume investiþiileîn servicii, în mare mãsurã datoritã revoluþiei informaþionale ºi a intensificãrii legãturilorîntre servicii ºi industrie. Lumea afacerilor internaþionale a fost transformatã de CMN,progresele tehnologice ºi liberalizarea economicã (dereglementare ºi privatizare).

În timpul internaþionalizãrii serviciilor ºi a producþiei, în anii �80 ºi �90, corporaþiiledin fiecare þarã industrialã avansatã ºi din câteva þãri în curs de dezvoltare s-au extins înalte þãri. Aceastã trecere de la un sistem al IED, dominat de americani, la unul pluralista fost însoþitã de o schimbare esenþialã a strategiilor corporatiste. La începutul perioadeipostbelice, CMN americane au urmat o strategie de investiþii pe orizontalã, prin care ºi-austabilit filiale relativ autosuficiente peste hotare, spre exemplu în Europa Occidentalã.


Acest tip de investiþie în strãinãtate provoacã o scãdere a comerþului, în sensul cã firmainvestitoare obþine componente de la furnizorii locali, de obicei mai avantajos decât dela cei din þara de origine. Însã, în timp, CMN au trecut de la investiþiile pe orizontalã lao strategie de investiþii pe �verticalã�, cu outsourcing global extensiv, în cadrul cãroraprocesele de producþie la nivel mondial erau integrate ºi raþionalizate. Prin outsourcinginternaþional se înþelege procesul prin care componentele produse într-o locaþie oarecaresunt asamblate în alte economii ºi apoi exportate în economia mondialã, inclusiv îneconomia de origine a firmei. Locaþiile de producþie, asamblare ºi marketing aleproduselor firmei sunt determinate de strategia ei corporatistã globalã. Aceste strategiicorporatiste sunt, la rândul lor, puternic influenþate de caracteristicile economiei-gazdã,de barierele comerciale existente ºi de dorinþa de a plãti impozite cât mai mici. Strategiilecorporatiste au avut o influenþã esenþialã în distribuirea geograficã a serviciilor ºi aindustriei în întreaga economie mondialã.

Din anii �80, firme de mai multe naþionalitãþi ºi-au sporit în mod dramatic investiþiileîn strãinãtate. Firme europene, japoneze ºi din þãri în curs de industrializare, precumTaiwanul ºi Coreea de Sud, au devenit jucãtori importanþi ºi au investit foarte mult în alteeconomii. Numãrul total al firmelor de toate naþionalitãþile care au investit în strãinãtatea crescut substanþial, ca de altfel ºi numãrul sectoarelor economice în care au investit;ramuri din sfera serviciilor, precum asigurãrile, bãncile ºi vânzãrile cu amãnuntul, auprimit cantitãþi sporite de IED, fapt important mai ales pentru companiile din StateleUnite. Tipul ºi amploarea acestor schimbãri au revoluþionat natura afacerilor internaþionale.Aºa cum observa Kenichi Ohmae, un reputat consultant în afaceri japonez, aceastãcreºtere puternicã a expansionismului în lumea întreagã se datoreazã faptului cã firmeleau înþeles cã trebuie sã aibã o prezenþã puternicã în ceea ce el numeºte Triada (Americade Nord, Uniunea Europeanã ºi Japonia), pentru a deveni ºi rãmâne competitive pe planinternaþional47.

Deºi la început a existat o rezistenþã puternicã în faþa investiþiilor peste hotare,strategia corporatistã japonezã s-a schimbat dramatic. Dupã aprecierea semnificativã ayenului la sfârºitul anului 1985, IED japoneze s-au extins rapid, Japonia devenind unuldintre cei mai importanþi investitori în strãinãtate. Deºi stocul total de IED japoneze esteîncã inferior celui american ºi celui vest-european, investiþiile japoneze au crescut rapidºi le vor ajunge din urmã, indiscutabil, pe cele americane ºi europene. Marea majoritatea IED japoneze s-au îndreptat spre SUA, Europa Occidentalã (în special Marea Britanie)ºi, pânã la criza financiarã est-asiaticã, spre Asia-Pacific, mai ales spre sudul Chinei.

Firmele japoneze au preferat, în virtutea tradiþiei, sã producã în þara lor, pentru caapoi sã exporte pe pieþele externe. Însã ameninþarea barierelor comerciale externe,creºterea nivelului salariilor ºi a costurilor de producþie în Japonia ºi aprecierea puternicãa yenului le-a determinat sã-ºi sporeascã investiþiile ºi producþia în afara graniþelor. Otrãsãturã importantã a strategiei de investiþii în strãinãtate a constat în construirea unor�platforme-export� în þãrile cu forþã de muncã ieftinã din Asia de Sud-Est. Iniþial, prinIED japoneze se urmãrea avantajarea exportului de produse finite sau de componente înAmerica, Europa Occidentalã ºi pe alte pieþe externe. Cu toate acestea, japonezii auconstruit mai târziu reþele de producþie regionale integrate în aceste zone.

Schimbarea tehnologicã a pus bazele modificãrii rolului CMN în cadrul economieiglobale. Progresele revoluþionare din comunicaþii ºi transporturi, precum Internetul ºiteleconferinþa, au fãcut posibil din punct de vedere tehnic ca firmele sã organizeze ºi sã


conducã sisteme industriale ºi de distribuþie globale. Aceste inovaþii tehnologice au redussensibil costurile globalizãrii în servicii ºi în industria prelucrãtoare. ªi alþi factori aufost importanþi. Dereglementarea pieþelor financiare ºi a altor servicii, în numeroaseþãri, au avantajat IED. Avantajul comparativ în unele ramuri ale industriei prelucrãtoares-a deplasat spre economiile în curs de industrializare, cu forþã de muncã ieftinã.Datoritã acestor schimbãri, CMN ºi-au putut alege sursele de aprovizionare ºi amplasa-mentele industriale pe baza avantajului comparativ ºi a altor consideraþii. Deºi unelestate, în special Japonia, au dorit sã depãºeascã barierele comerciale ºi sã reducãfricþiunile comerciale tot mai intense, contribuþia protecþionismului comercial la creºtereaIED nu este atât de mare pe cât se crede.

Modificãrile în metodele de producþie ºi în organizarea industrialã au generat un altdeterminant al internaþionalizãrii afacerilor. Epoca americanã a IED pe orizontalã sefundamenta pe ceea ce oamenii de ºtiinþã au numit �fordism� � sistemul de prelucrare pescarã largã a unor produse standardizate, diviziunea strictã a muncii ºi prelucrare într-osingurã locaþie � , dar acest sistem de producþie industrialã a devenit mai puþin competitiv.Aceastã trecere gradualã de la producþia de masã la prelucrarea flexibilã ºi lean presupuneca firma sã posede sofisticare tehnologicã, flexibilitate maximã, produse adaptate cereriiºi o reþea extinsã de furnizori, spre a putea intra în competiþia internaþionalã. Înconsecinþã, corporaþiile au început sã interacþioneze tot mai des la nivel global, printr-ogamã largã de alianþe intercorporatiste; spre exemplu, prin societãþi mixte, subcon-tractãri, licenþe ºi acorduri interfirme. Firmele multinaþionale au depãºit faza exporturilorºi a creãrii de facilitãþi externe prin IED, ajungând sã creeze alianþe internaþionalecomplicate ºi reþele de cercetare, producþie ºi marketing.

În timp ce teoria tradiþionalã a comerþului internaþional susþinea cã avantajul compa-rativ este determinat de înzestrarea cu factori sau de factorii de producþie ai uneieconomii, acum se recunoaºte cã o firmã trebuie adesea sã priveascã înspre celelalteeconomii pentru a obþine avantaje în producþie, marketing ºi cercetare. Ceea ce oanumitã economie poate oferi pentru strategia globalã a CMN a cãpãtat importanþã îndefinirea avantajului ei comparativ. Din aceastã cauzã, importanþa resurselor naturale ºia forþei de muncã necalificate, ca surse de avantaj comparativ ºi determinanþi ai localizãriifabricilor, a scãzut în numeroase ramuri. Scãderea rolului resurselor naturale, al forþei demuncã necalificate ºi al înzestrãrii cu factori a determinat apariþia tendinþei de a relocalizaproducþia mai aproape de consumatorul final, o evoluþie ce contribuie la creºterearegionalizãrii serviciilor ºi a producþiei în Europa Occidentalã, America de Nord ºi înalte pãrþi.

Creºterea dramaticã a numãrului alianþelor intercorporatiste de toate tipurile pestegraniþele naþionale a devenit o altã caracteristicã notabilã a economiei globale. Competiþiainternaþionalã ia, tot mai mult, forma unei concurenþe între complexe industriale formatedin corporaþii majore, filialele lor din strãinãtate ºi câþiva aliaþi externi. Aceasta înseamnãcã poziþia competitivã a unei firme poate depinde de tipul ºi amploarea relaþiei pe carea fost capabilã sã o stabileascã cu alte firme. La rândul lor, aliaþii ei corporatiºti depindde resursele tehnologice ºi financiare ale firmei, ca ºi de poziþia acesteia pe piaþa þãrii deorigine ºi peste hotare. Un motiv important al alianþelor este acela de a permite accesulunei firme pe o anumitã piaþã. Alianþele corporatiste transnaþionale au dobândit un rolimportant în determinarea distribuþiei cotei de piaþã între firme, precum ºi a localizãriigeografice a industriei globale. Deºi importanþa sporitã a alianþelor corporatiste se poate


observa în toate ramurile, ele au jucat un rol deosebit mai ales în sectoarele tehnologieide vârf, caracterizate prin activitãþi costisitoare de cercetare ºi dezvoltare, importanteeconomii de scarã ºi risc ridicat; exemple de asemenea sectoare sunt cel aerospaþial,electronica ºi automobilele. Rapiditatea schimbãrii tehnologice, costurile imense aleinovaþiei tehnologice ºi aranjamentele regionale protecþioniste fac ca pânã ºi firmele celemai puternice sã aibã nevoie de parteneri externi, cu care sã împartã tehnologia ºiresursele ºi sã pãtrundã pe pieþele protejate.

Statisticile aratã ce s-a întâmplat în anii �80 ºi �90. Între 1985 ºi 1990, IED au crescutcu o ratã medie de 30% pe an, o cifrã ce însemna de patru ori mai mult decât creºtereaproducþiei mondiale ºi de trei ori mai mult decât rata de creºtere a comerþului. Astfel, IEDau devenit un determinant major al patternurilor comerciale, pe mãsurã ce fluxul anualde IED s-a dublat faþã de 1992, atingând la sfârºitul anilor �90 o valoare de aproape 350de miliarde de dolari. Comerþul intrafirmã � mai precis, comerþul între filialele aceleiaºifirme � reprezintã acum o parte semnificativã a comerþului mondial. În 1994, comerþulintrafirmã � tranzacþiile între firmele-mamã americane ºi filialele lor din strãinãtate �reprezenta o treime din exporturile Statelor Unite ºi douã cincimi din mãrfurile importate înSUA. Aproape o jumãtate din comerþul între Japonia ºi Statele Unite este, practic, comerþintrafirmã. Acest tip de comerþ are loc la preþuri de transfer stabilite chiar de firme ºi seîncadreazã în strategia corporatistã globalã, care nu se conformeazã în mod obligatoriuteoriei convenþionale a comerþului, fundamentatã pe conceptul tradiþional al avantajuluicomparativ. Datele indicã faptul cã aceste tendinþe vor continua ºi s-ar putea chiar accelera.

Însã aceste statistici brute ascund aspecte esenþiale ale IED ºi ale activitãþilor CMN.În pofida discuþiilor nenumãrate asupra globalizãrii corporatiste, IED sunt de fapt extremde concentrate ºi rãspândite foarte inegal în lume. Dupã cum aratã figura 6.1, IED înþãrile în curs de dezvoltare au crescut rapid; însã cea mare parte a IED se concentreazãîn SUA ºi Europa ºi doar un procentaj redus al IED americane s-au îndreptat cãtre þãrileîn curs de dezvoltare. Aceastã concentrare a IED se datoreazã faptului cã SUA ºi Europasunt cele mai mari pieþe din lume. Totuºi, în cea mai mare parte a anilor �90, au crescutIED în þãrile mai puþin dezvoltate, cu aproape 15% pe an. Cu toate acestea, IED în þãrilemai puþin dezvoltate au fost extrem de neomogen distribuite, concentrându-se într-unnumãr mic de þãri � câteva þãri latino-americane, în special Brazilia ºi Mexicul, ºi pieþeleemergente din Asia de Est ºi Sud-Est. Dintre þãrile mai puþin dezvoltate, cel mai marevolum de IED l-a primit China, aceasta situându-se pe locul doi în clasamentul econo-miilor-gazdã, dupã Statele Unite; între 1991 ºi 1995, IED cãtre interior au atins valoareade 198,5 miliarde de dolari în SUA, 114,3 miliarde de dolari în China ºi doar de 32 demiliarde de dolari în Mexic. Pieþele emergente erau atractive, cel puþin pânã la crizafinanciarã din 1997, datoritã creºterii lor economice rapide, a politicilor lor orientatespre piaþã ºi a forþei de muncã ieftine. Trebuie sã afirmãm cã þãrile cel mai puþindezvoltate, din Africa ºi din alte pãrþi, au primit un procentaj extrem de mic din totalulinvestit în lumea în curs de dezvoltare. Nu e nevoie sã mai spunem cã aceste statisticidezechilibrate nu se potrivesc cu imaginea globalizãrii!

Potrivit lui DeAnne Julius, reputat expert în problema CMN, expansiunea vastã aIED, alianþele intercorporatiste ºi comerþul intrafirme, în anii �80 ºi �90, au atins un nivella care între economiile avansate s-a creat �un ansamblu calitativ diferit de conexiuni�48.Spre exemplu, unii au apreciat cã între 1996 ºi 1998 s-au format peste 20.000 de alianþecorporatiste. Importanþa sporitã a IED ºi a cooperãrii intercorporatiste indica faptul cã


economia mondialã atinsese un punct de �decolare� comparabil cu cel produs deexpansiunea puternicã a comerþului internaþional la sfârºitul anilor �40 ºi de emergenþaulterioarã a economiei internaþionale extrem de interdependente. Creºterile înregistrateîn IED ºi în activitãþile corporaþiilor multinaþionale au apropiat naþiunile, ceea ceafecteazã ºi mai mult economia globalã.

Importanþa economicã ºi politicã a CMN

Rolul crescând al CMN în cadrul economiei globale a devenit un subiect extrem decontroversat. Susþinãtorii CMN le considerã avantajoase pentru economiile industria-lizate, cât ºi pentru cele în curs de industrializare, apreciind cã ele contribuie la utilizareaeficientã ºi productivã a resurselor mondiale, ceea ce sporeºte bogãþia mondialã ºiprosperitatea economicã. Pe de altã parte, criticii CMN acuzã aceste corporaþii-gigant cãsubmineazã democraþia, afecteazã societãþile naþionale ºi contureazã o nouã formã deimperialism capitalist. Mulþi critici pretind cã aceste firme, responsabile doar faþã de eleînsele, comaseazã toate societãþile de pe glob într-o masã amorfã, în interiorul cãreiaindivizii pierd controlul asupra propriilor vieþi, devenind sclavii acestor firme exploatatoare.Ei susþin cã lumea intrã sub stãpânirea unui imperialism capitalist neîndurãtor, în caresingura preocupare o reprezintã profitul.

Figura 6.1. Tendinþe în fluxurile de IED cãtre þãrile în curs de dezvoltare.IED cãtre þãrile în curs de dezvoltare au crescut de câteva ori,

în perioada 1990-1997, dar au rãmas concentrate pe câteva pieþe.Sursa: Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OCDE)


Ambele poziþii exprimã exagerãri ale rolului pe care CMN le au în cadrul economieiglobale. Deºi unele CMN sunt vinovate pentru cã exploateazã ºi provoacã daune,corporaþia multinaþionalã, ca instituþie, aduce câºtiguri popoarelor de pretutindeni. Totuºi,deºi CMN reprezintã un factor important în economia internaþionalã, statele-naþiunecontinuã sã fie actorii principali. Economiile interne rãmân trãsãtura esenþialã a econo-miei globale, iar în acelaºi timp firmele multinaþionale ºi activitãþile lor investiþionale auun impact incontestabil asupra localizãrii activitãþilor economice în lume, a patternurilorcomerciale internaþionale ºi a ratelor naþionale de creºtere a economiei ºi a productivitãþii.

CMN constituie surse principale de capital, tehnologie ºi acces pe piaþã pentruaproape fiecare þarã (inclusiv pentru câteva dintre cele mai avansate economii). ActivitãþileCMN au un impact puternic asupra distribuþiei globale a bogãþiei ºi activitãþii economice,între economiile naþionale. În pofida � sau mai degrabã datoritã � beneficiilor IED,CMN au o considerabilã putere economicã ºi politicã, iar activitãþile lor sunt obiectelegitime ale preocupãrii oricãrei societãþi. Dupã cum subliniazã economiºtii, IED auadesea importante efecte distributive în cadrul economiilor interne, în particular asupradistribuirii venitului între capital ºi forþa de muncã.

Corporaþiile multinaþionale ºi economiile-gazdã

Deºi CMN sunt aspru criticate, atitudinile exprimate în anii �90 faþã de acestea au fostmai bune decât cele din deceniile anterioare. La sfârºitul anilor �60, Jean-JacquesServan-Schreiber reflecta, în volumul sãu Le défi américain, apãrut în 1968, temerileFranþei gaulliste cã firmele americane erau pe cale sã preia economia francezã ºi alteeconomii vest-europene. Teoria dependenþei, influentã în Lumea a Treia în anii �70,acuza multinaþionalele americane cã sunt prãdãtori imperialiºti care exploateazã þãrile încurs de dezvoltare. Firmele erau acuzate cã determinau subdezvoltarea periferiei economieimondiale, ceea ce a condus la naþionalizarea unor filiale ale CMN ºi la adoptarea unorrestricþii severe în privinþa IED. Atitudinile negative în economiile-gazdã au devenit,între timp, mai temperate. Dacã în deceniile ºapte ºi opt expansiunea globalã a CMNpunea mari probleme, spre mijlocul anilor �90 politicile economice naþionale au pusaccentul pe caracterul dezirabil al atragerii de IED.

O serie de evoluþii, printre care creºterea masivã a IED ale unor firme de diferitenaþionalitãþi, investiþii încruciºate între economiile naþionale ºi integrarea crescândã acomerþului cu IED, au condus la disiparea acestor atitudini potrivnice. Deºi multe dintreþãrile mai puþin dezvoltate impuneau în continuare restricþii asupra IED cãtre interior,acestea erau conºtiente acum de aspectele lor, în general, benefice. A fost extrem deinteresant sã urmãrim eforturile preºedintelui brazilian, Henrique Cardozo, de a atrageîn þara sa investiþii americane; nu cu mult timp înainte, Cardozo, unul dintre principaliiinovatori în teoria dependenþei, denunþa CMN americane ca fiind instrumente aleimperialismului american. Cardozo ºi mulþi alþi lideri naþionali ai þãrilor în curs dedezvoltare ºi-au dat seama, cu întârziere, cã aceste CMN sunt excelente surse de capitalºi tehnologie, atât de necesare dezvoltãrii economice.

Deºi guvernele aproape tuturor þãrilor în curs de industrializare continuã sã impunãrestricþii asupra IED ºi sã se opunã accesului nelimitat al CMN în economia naþionalã,doar câteva au menþinut barierele înalte din trecut. Cele mai multe dintre ele sunt pedeplin conºtiente cã, dacã o þarã în curs de dezvoltare nu reuºeºte sã atragã IED, îi va fi


extrem de dificil sã obþinã accesul la finanþãri, la tehnologie ºi la piaþa internaþionalã,necesar dezvoltãrii sale economice. O economie în curs de dezvoltare este dezavantajatãatunci când se aflã în afara alianþelor ºi a reþelelor de producþie create între firmelemultinaþionale, deoarece o parte considerabilã a comerþului mondial constã în transferuriintrafirmã, de la o filialã a unei companii la alta. Un corolar important al acestei realitãþieste acela cã o þarã care nu deþine CMN proprii riscã sã joace un rol neînsemnat pe scenacomerþului internaþional. Deºi companiile din þãrile-gazdã sunt îngrijorate de concurenþaCMN strãine, importanþa sporitã a IED pentru creºterea economicã ºi competitivitateainternaþionalã a condus la o competiþie acerbã între economiile naþionale, pentru atrage-rea de IED.

Cele mai multe guverne doresc îmbunãtãþirea capacitãþii lor de a atrage ºi maximizabeneficiile IED pentru economiile lor. Într-adevãr, mulþi lideri politici din economiile încurs de industrializare ºi foste socialiste (�în tranziþie�) se tem cã nu vor putea dezvoltaeconomii puternice, productive, fãrã beneficiile investiþiilor firmelor multinaþionale. Decele mai multe ori, aceste temeri sunt justificate, deoarece þãrile aflate în tranziþie saumai puþin dezvoltate fie sunt neatractive pentru investitorii strãini, fie nu deþin pârghiilenecesare pentru a obþine un maximum de beneficii de la corporaþiile strãine. În conse-cinþã, IED, în special cele realizate în termenii cei mai favorabili, au ocolit multe þãri ºis-au concentrat în China ºi în douã þãri din America Latinã (Brazilia ºi Mexic).

Între CMN ºi guvernele þãrilor-gazdã existã o relaþie de negociere, în cadrul cãreiafiecare parte urmãreºte obþinerea din partea celeilalte a unui maximum de concesii.Negocierile dintre CMN ºi þãrile în curs de dezvoltare au urmat aºa-numitul obsolescingbargain pattern (patternul negocierii de duratã). Înainte de a investi, firma deþine opoziþie mai puternicã ºi, astfel, poate obþine maximum de concesii din partea economieiîn care intenþioneazã sã investeascã. Însã, dupã realizarea investiþiei, avantajul înnegocieri trece de partea economiei-gazdã. Acest pattern a fost cel mai evident înmomentul în care IED se concentrau asupra extragerii de resurse, dar devine din ce în cemai puþin evident acum, când IED se concentreazã în sectorul prelucrãtor. De obicei,firmele din sectorul prelucrãtor îºi menþin o libertate de acþiune mult mai mare decât celedin sectorul de extragere a resurselor. Cu toate acestea, negocierea continuã rãmâne ocaracteristicã a relaþiei dintre firme ºi guvernele-gazdã. Firmele urmãresc obþinerea unuinumãr cât mai mare de concesii din partea economiei-gazdã, cum ar fi un tratamentfiscal favorabil ºi protecþie comercialã, iar þara-gazdã cautã sã impunã CMN �condiþii deperformanþã�. Spre exemplu, acestora li se poate cere sã exporte un anumit procent alproducþiei lor, sã situeze persoane din þara respectivã în poziþii executive superioare ºi/sau sã transfere tehnologie. Una dintre condiþiile cele mai importante ºi mai deranjanteimpuse de guvernele-gazdã priveºte �conþinutul local� prin care firmei investitoare i secere sã achiziþioneze sau sã producã în plan local un anumit procentaj din componentelesau bunurile intermediare folosite în obþinerea produselor finite. Aproape fiecare þarã--gazdã urmãreºte maximizarea procentajului de produse achiziþionate de cãtre CMN lanivel local.

În pofida avantajelor pe care le aduc IED, multe dintre þãrile mai puþin dezvoltate se temde pierderea autonomiei naþionale, fie prin crearea unei alianþe între interesele economiceinterne ºi cele externe, fie prin intervenþia guvernului de origine a CMN. Cu toateacestea, trebuie sã observãm faptul cã, în aproape fiecare confruntare, cele care câºtigãsunt guvernele-gazdã; iar acestea au învãþat cum sã foloseascã CMN pentru atingerea


propriilor scopuri. Pe de altã parte, este adevãrat cã au existat o serie de evenimentescandaloase, precum rãsturnarea lui Allende în Chile ºi a lui Mossadegh în Iran, în careguvernul american a fost implicat prin susþinerea acordatã firmelor americane; totuºi,rãmâne incert dacã intervenþia americanã s-a realizat din dorinþa de a proteja intereseleinvestitorilor americani în Iran sau în Chile sau pentru a preveni preluarea puterii decãtre comuniºti. Cu toate acestea, indiferent de ceea ce s-a întâmplat în trecut, temerileprivind pierderea autonomiei naþionale din cauza IED s-au diminuat semnificativ, ceeace nu înseamnã cã au dispãrut definitiv; totuºi, statele slab dezvoltate sunt îndreptãþitesã fie îngrijorate de dominaþia uriaºelor CMN strãine.

Importanþa sporitã a IED, ca sursã de capital ºi de tehnologie pentru dezvoltareaeconomicã, a determinat economiile-gazdã sã evalueze cu atenþie costurile ºi beneficiilepe care le aduc IED. Dupã cum au subliniat economiºtii, avantajele IED pentru oeconomie-gazdã sunt asemãnãtoare cu cele aduse de deschiderea unei economii în faþacomerþului internaþional. Printre ele se numãrã specializarea economicã; o mai mareabilitate de a atinge dimensiunea optimã a producþiei/organizãrii prin vânzarea pe o piaþãextinsã; ºi competiþia sporitã (adicã reducerea puterii de monopol ºi micºorarea preþurilorde consum prin supunerea firmelor interne la o competiþie acerbã cu firme mult maieficiente din interiorul aceleiaºi ramuri).

IED pot crea externalitãþi, spin-offs sau �revãrsãri�, care aduc economiei-gazdãavantaje în plus faþã de cele strict economice. Aceasta ne ajutã sã înþelegem politicileorientate spre încurajarea IED înspre interior, inclusiv prin impunerea sau mãrireabarierelor comerciale, politici care motiveazã firmele sã evite aceste bariere prin IEDînspre respectiva economie. Dintre externalitãþile obþinute datoritã IED fac parte instruireamuncitorilor ºi transferurile de tehnologie de la firmele multinaþionale la economia--gazdã. Spre exemplu, se subliniazã frecvent cã economia americanã ºi cea britanicã aucâºtigat enorm ca urmare a nivelurilor ridicate ale investiþiilor japoneze în economiilelor; acestea au stimulat firmele din ambele þãri sã adopte tehnicile japoneze �producþielean� ºi sã creascã nivelul calitãþii produselor lor. De asemenea, IED japoneze auconstituit un factor major în industrializarea Chinei ºi Asiei de Sud-Est.

În pofida numeroaselor lor avantaje, criticii au acuzat cã IED creeazã problemeeconomiilor-gazdã. De exemplu, unii susþin cã prin intrarea CMN strãine pe piaþainternã a unei þãri se produce o competiþie neloialã între acestea, susþinute de guverneleþãrilor de origine prin subvenþii ºi politici industriale, ºi firmele locale. Aceste temeri, decele mai multe ori orientate spre firmele japoneze, au determinat unele þãri sã introducão serie de restricþii la adresa investiþiilor japoneze; limitele pe care europenii le-auimpus capacitãþilor japoneze în domeniul producþiei de automobile oferã un asemeneaexemplu. O nemulþumire mult mai complexã faþã de IED se bazeazã pe teoria comerþuluistrategic, care ar trebui numitã de fapt �teoria comerþului ºi a investiþiilor strategice�,datoritã relaþiei strânse dintre comerþ ºi investiþii. Unele potenþiale guverne-gazdãlimiteazã IED în sectoare industriale importante, deoarece considerã cã IED creeazãbariere în calea accesului firmelor locale într-o anume ramurã; aceastã raþiune aconstituit una dintre motivaþiile adoptãrii de cãtre Japonia a unei politici extrem derestrictive faþã de IED în propria sa economie. În plus faþã de costurile economice directepentru economia-gazdã, pot apãrea costuri economice indirecte. În loc sã aibã externa-litãþi sau spin-offs pozitive, criticii considerã cã IED sunt mai puþin avantajoase pentru oeconomie-gazdã, în comparaþie cu investiþiile firmelor locale. Astfel, se argumenteazã cã


firmele locale, dislocate prin IED, ºi-ar fi derulat, probabil, activitãþile de cercetare ºidezvoltare acasã, nu în strãinãtate. În sfârºit, se spune cã IED atrag o serie de costurinoneconomice importante, legate de aspecte precum securitatea naþionalã ºi culturasocietãþii respective.

O evaluare obiectivã a costurilor ºi beneficiilor IED pentru economiile-gazdã esteimposibil de realizat, din moment ce nu existã o modalitate efectivã de cuantificare acosturilor ºi beneficiilor directe ºi indirecte. Deºi, potrivit teoriei economice, primireade IED are aceleaºi efecte economice cu cele ale comerþului, aceasta nu rezolvã problema,întrucât este la fel de dificil sã se mãsoare întregul impact direct pe care comerþul îl areasupra unei economii. Deºi existã dovezi faptice în ceea ce priveºte existenþa ºi importanþaspin-offs tehnologice ºi de alte tipuri, nu existã o metodã satisfãcãtoare pentru a mãsuraimpactul indirect al IED. De asemenea, nu existã dovezi clare cã firmele strãine ºi celelocale dintr-o economie se comportã suficient de diferit pentru a face posibilã o evaluarea întregului lor impact asupra economiei. Un domeniu în care se evidenþiazã destul declar impactul diferit al firmelor strãine ºi al celor locale este tendinþa firmelor de a-ºirealiza activitãþile de cercetare ºi dezvoltare în þara de origine.

Dezbaterea asupra costurilor ºi beneficiilor IED pentru economia-gazdã devine ºimai dificilã atunci când este vorba de þãri industrializate avansate. Cum aceste þãri sunt,de obicei, ºi economii de origine, ºi economii-gazdã, este greu sã se distingã costurile ºibeneficiile pentru þara de origine de cele pentru þara-gazdã. Spre exemplu, întrucâtfirmele vest-europene ºi cele americane au acces atât pe piaþa de capital internaþionalã,cât ºi pe cea internã, nu putem ºti niciodatã sigur dacã IED înspre aceste economii suntun substitut sau o completare a investiþiilor locale. Pe de altã parte, întrucât þãrile maipuþin dezvoltate nu dispun, de obicei, de capital local suficient pentru a-ºi satisfacepropriile necesitãþi, iar împrumuturile internaþionale sunt greu de obþinut, fãrã îndoialãcã IED au o importanþã economicã mult mai mare.

În pofida faptului cã, în general, þãrile-gazdã manifestã o atitudine pozitivã faþã deIED, guvernele sunt îndreptãþite sã fie precaute în relaþia lor cu CMN. Acestea din urmãreprezintã concentrãri uriaºe de putere economicã � ºi, implicit, politicã. Strategiileacestor firme sunt un determinant important al localizãrii industriilor ºi serviciilor încadrul economiei internaþionale; CMN pot aduce avantaje sau prejudicii unei economiiºi sunt deseori acuzate cã ar fi puteri imperiale, care exploateazã restul lumii pentrupropriile beneficii corporatiste, înguste. Ecologiºtii acuzã cã aceste CMN sunt respon-sabile pentru deteriorarea mediului. Elitele naþionale sunt în continuare îngrijorate dedominaþia strãinã asupra economiilor lor, în special de proprietatea strãinã asuprasectoarelor tehnologiei de vârf, aflate într-o rapidã ascensiune. Dacã þara respectivã nuposedã atuuri importante la negocieri, precum posibilitãþi tehnologice ºi financiaresubstanþiale sau controlul asupra accesului pe o piaþã prosperã, ea se va afla într-o poziþiedezavantajoasã în tratativele pe care le va purta cu firmele strãine. Într-adevãr, o motivaþiea regionalismului economic este consolidarea poziþiei guvernelor-gazdã în negocierilelor cu firmele strãine.

Deºi, în general, þãrile mai puþin dezvoltate au fost cele care au împãrtãºit temerea cãIED le vor afecta economia sau le vor diminua autonomia naþionalã, unele þãri dezvoltateavansate au exprimat ºi ele aceastã îngrijorare. Acestea se tem cã IED vor conduce laun control extern asupra unor sectoare ale tehnologiei de vârf, importante pentrusecuritatea naþionalã sau având o însemnãtate strategicã pentru performanþa ºi


competitivitatea de ansamblu a economiei. O altã preocupare se referã la faptul cãfilialele firmelor strãine se comportã diferit faþã de firmele locale ºi nu contribuie înegalã mãsurã la bunãstarea de ansamblu a economiei. La mijlocul deceniului nouã,asemenea temeri predominau în SUA, în urma creºterii IED japoneze; au apãrutpropuneri vizând oprirea preluãrii de cãtre japonezi a unor sectoare vitale ale economieiamericane. Privind în trecut, din perspectiva anilor �90, temerile cã japonezii câºtigaudin ce în ce mai mult control asupra unor sectoare strategice ale economiei americane nuerau fondate. De asemenea, studiile au demonstrat cã, în ansamblu, filialele firmelorstrãine ºi firmele americane se comportã în mod similar, chiar dacã existã diferenþesemnificative în domenii precum achiziþiile sau activitãþile de cercetare ºi dezvoltare.Firmele strãine obiºnuiesc sã importe componente de la firmele-mamã ºi sã foloseascãfurnizori de prestigiu; de asemenea, au tendinþa de a realiza cele mai importanteactivitãþi de cercetare ºi dezvoltare în þara de origine. În ciuda acestor preocupãri, stateledezvoltate avansate (cu câteva excepþii notabile, precum Franþa) au lãsat pe seama pieþeiaceste probleme ale investiþiilor.

Deºi cei mai mulþi considerã laissez-faire drept cea mai potrivitã politicã faþã de IED,o serie de economiºti ºi oficiali considerã cã ea nu ar trebui folositã atunci când ramuraindustrialã respectivã este puternic concentratã ºi caracterizatã de o competiþie oligopolistã,mai ales dacã sectorul este important pentru securitatea naþionalã. În asemenea industriiimportante din punct de vedere strategic, caracterizate prin considerabile economii descarã ºi/sau avantaje dinamice pe baza principiului learning-by-doing, guvernele nu lasãºi, probabil, nu ar trebui sã lase lucrurile în întregime pe seama pieþei. În aceste condiþiiºi având în vedere implicaþiile �teoriei comerþului ºi investiþiilor strategice�, se poatejustifica, uneori, acþiunea guvernamentalã. Intervenþionismul guvernamental poate finecesar pentru ca o firmã naþionalã sã se poatã proteja ºi sã se poatã alãtura, într-o zi,cercului restrâns al producãtorilor globali în industria aerospaþialã, a computerelor ºialtor tehnologii de vârf. Cu toate acestea, mulþi economiºti pun sub semnul îndoieliicapacitatea guvernelor de a identifica asemenea sectoare strategice ºi atrag atenþia asuprafaptului cã politicile comerciale strategice ºi cele industriale pot fi folosite cu uºurinþãdrept instrumente protecþioniste. În cele din urmã, chiar dacã nici o þarã, nici mãcarStatele Unite, nu poate fi autosuficientã în fiecare industrie importantã, este puþinprobabil cã guvernele vor lãsa de bunãvoie localizarea industriilor strategice pe seamapieþei ºi a strategiilor CMN.

CMN ºi guvernele þãrilor de origine

În anii �60, mulþi americani au devenit foarte preocupaþi de faptul cã fluxul imens de IEDamericane cãtre exterior ar avea un impact negativ asupra economiei americane. Aceºtiaerau îngrijoraþi cã tendinþa corporatistã de a produce mai degrabã peste hotare decât dea exporta din interiorul economiei americane va conduce la o �dezindustrializare� aeconomiei. Aceste temeri exagerate s-au diminuat, dar cu siguranþã nu au dispãrut;sindicatele ºi alþi critici ai globalizãrii au rãmas extrem de îngrijoraþi. De vreme ce SUAînseºi au devenit principala þarã-gazdã a IED din alte economii industriale ºi au câºtigatenorm de pe urma lor, multe grupuri americane manifestã o atitudine pozitivã faþã deIED. În acelaºi timp, mulþi japonezi ºi europeni au început sã-ºi facã probleme din cauzaacestei �fugi� a întreprinderilor ºi a slãbirii bazei lor industriale, pe mãsurã ce propriile


lor CMN ºi-au sporit semnificativ IED datoritã costurilor ridicate ale forþei de muncã ºia aprecierii monedelor.

În anii �90, dezbaterile asupra ratificãrii Rundei Uruguay a negocierilor comerciale ºia Acordului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA) a readus în discuþie problemacosturilor ºi a beneficiilor IED efectuate de CMN americane. Într-o criticã adusã înprincipal de Ross Perot ºi susþinutã puternic de sindicate, CMN erau acuzate cã �exportã�locuri de muncã în economii cu salarii mici, precum Mexicul, ºi cã sunt indiferente faþãde interesele muncitorilor americani ºi ale comunitãþilor locale. Mai mult, CMN au fostacuzate cã, ameninþând cã se vor muta peste hotare, au forþat atât muncitorii, cât ºiguvernul sã le accepte prea multe concesii. Pe de altã parte, susþinãtorii CMN argumentaucã IED sporeau exporturile americane, deoarece filialele strãine importau componente ºialte produse americane. În plus, aceºtia susþineau cã, pentru a fi competitivã pe piaþaglobalã, o firmã trebuie sã investeascã peste hotare la costuri mai mici ºi sã obþinãaccesul pe pieþele externe. De asemenea, aceºtia afirmau cã IED cãtre exterior genereazãexporturi ale firmelor americane cãtre filialele strãine.

Problema dacã IED aduc prejudicii sau avantaje economiei de origine are o importanþãdeosebitã, însã este extrem de dificil de soluþionat. Spre exemplu, dacã o firmã americanãdecide sã nu investeascã peste hotare, nu înseamnã în mod necesar cã va face acea investiþieîn þarã sau cã îºi va spori exporturile realizate în fabricile americane. Comportamentulunei firme depinde de mulþi factori, printre care ºi cel dacã Statele Unite prezintã sau nuun avantaj comparativ în industrie. Ca în nenumãrate alte aspecte ale analizei economice,ceea ce se întâmplã depinde de situaþia specificã. Totuºi, dupã cum indicã figura 6.2,

Figura 6.2. Stocuri de investiþii americane directe în strãinãtate. Investiþiile companiiloramericane în þãrile în curs de dezvoltare continuã sã fie mult inferioare stocului

de investiþii americane în alte state industrializate, dar au crescut rapid în anii �90.Sursa: U.S. Council of Economic Advisors


este demn de menþionat cã partea cea mai mare a IED ale firmelor americane se îndreaptãspre alte þãri dezvoltate. Acest fapt contrazice criticile conform cãrora CMN americanetransferã locuri de muncã în þãrile mai puþin dezvoltate, cu forþã de muncã slab plãtitã.

O problemã majorã a guvernelor de origine a constat în impunerea de cãtre guvernele--gazdã a unor �condiþii de performanþã� asupra activitãþii CMN. Aceste condiþii, caretrebuie îndeplinite de cãtre o CMN înainte ca acesteia sã i se permitã sã investeascã,cuprind distribuirea de know-how tehnologic, stabilirea unor cote de export ºi includereaunor componente locale în produsele pe care le vor fabrica. Acceptarea acestor condiþiide cãtre o CMN ar putea dezavantaja economia de origine, în sensul pierderii avantajelortehnologice sau al reducerii exporturilor acesteia. La sfârºitul anilor �80, problemaconþinutului local a reprezentat miezul disputei dintre Administraþia Clinton ºi guvernuljaponez asupra comerþului dirijat în domeniul automobilelor ºi al componentelor auto.Asemenea probleme vor deveni din ce în ce mai numeroase, o datã cu intensificareaglobalizãrii producþiei industriale. Dorinþa guvernelor-gazdã de a impune CMN condiþiide performanþã este unul din motivele pentru care þãrile în curs de industrializare aurespins propunerile privind instituirea unor reguli internaþionale asupra IED.

În anii �90, aceastã problemã a condiþiilor de performanþã a determinat apariþia uneiputernice controverse asupra investiþiilor americane în China. Creºterea rapidã ºi dimen-siunea economiei chineze au transformat aceastã þarã într-un magnet pentru IED. CMNamericane, japoneze ºi de alte naþionalitãþi s-au aflat într-o competiþie acerbã pentrustabilirea pe piaþa chinezã. Atractivitatea investiþiilor pe propria piaþã nu le-a scãpatoficialilor chinezi, care, adesea, au impus potenþialilor investitori condiþii de performanþãextrem de costisitoare. Criticii americani se tem cã, dornice de a pãtrunde pe piaþachinezã, firmele le-ar putea oferi � ºi chiar le-au oferit � chinezilor acces la tehnologiaamericanã, mai ales la cea cu utilizare dualã; adicã tehnologia de importanþã economicãºi, totodatã, militarã. Spre exemplu, China a refuzat sã achiziþioneze avioane de la firmaBoeing, dacã aceastã firmã nu va produce avioane în China; acest acord de coproducþiea îmbunãtãþit, în mod evident, capacitãþile Chinei în proiectarea ºi producþia de avioane.Deºi Boeing ºi alte firme americane neagã faptul cã ar fi furnizat secrete vitale chinezilorsau altor naþiuni, criticii susþin cã firmele americane trãdeazã interesele de securitate ºicomerciale ale Statelor Unite în schimbul unor profituri corporatiste.

Cu toate acestea, analizele economiºtilor susþin cã, în general, IED cãtre exteriorsunt profitabile pentru economia de origine ºi nu ar trebui sã fie împiedicate prin politiciguvernamentale. Totuºi, este evident cã rolul sporit al IED în cadrul economiei globalea afectat balanþa de putere între diversele interese economice, în interiorul societãþilor ºiîntre societãþi; creºterea mobilitãþii afacerilor a slãbit în mod clar puterea de negocierea sindicatelor. Oamenii de afaceri americani au ameninþat deseori cã se vor muta înMexic sau în altã parte dacã muncitorii nu acceptã exigenþele conducerii. Aceastãschimbare a balanþei de putere între capital ºi forþa de muncã a constituit o importantãcauzã a poziþiei protecþioniste adoptate de sindicatele din SUA ºi din alte state industriali-zate. În plus, este posibil ca ameninþarea de a produce peste hotare ºi creºterea importanþeialianþelor intercorporatiste sã fi slãbit, cel puþin într-o anumitã mãsurã, poziþia guvernelorþãrilor de origine în raport cu CMN. Totuºi, în lupta pentru putere dintre statul-naþiuneºi corporaþia multinaþionalã, dominant rãmâne statul-naþiune.


Regionalizarea investiþiilor externe

Regionalizarea serviciilor ºi a producþiei s-a produs chiar mai rapid decât integrareaglobalã, iar acest fenomen va continua, ca o contrapondere faþã de globalizare. O datã curatificarea NAFTA, tot mai multe firme americane s-au concentrat mai degrabã asupraMexicului decât asupra Asiei de Est, pentru outsourcing-ul producþiei ºi asamblãriicomponentelor, iar producþia de automobile �americane� s-a regionalizat tot mai mult înAmerica de Nord. În mod similar, firmele japoneze au preferat subcontractorii est-asiaticiºi au importat din aceastã regiune o mare parte a produselor prelucrate. Din raþiunipolitice ºi economice, Europa Occidentalã, în special Germania, a obþinut tot mai multeavantaje de pe urma forþei de muncã, slab plãtitã ºi calificatã, din Europa de Est. De fapt,puterile economice majore îºi concentreazã IED în propriile regiuni.

Acestei tendinþe spre regionalizarea investiþiilor, serviciilor ºi producþiei i se pot dacâteva explicaþii. Noile metode de producþie ºi management, precum producþia lean ºiprelucrarea flexibilã, încurajeazã regionalizarea; ambele tehnici necesitã forþã de muncãmotivatã ºi calificatã, ce poate fi folositã mai bine ºi cu riscuri reduse la nivel regional,mai degrabã decât la nivel global. Într-adevãr, necesitatea mutãrii în zone cu forþã demuncã ieftinã a scãzut drastic, începând cu anii �70, când cota de participare a forþei demuncã necalificate în producþie s-a diminuat dramatic. De asemenea, concentrarearegionalã a producþiei faciliteazã economiile de scarã atât în domeniul producþiei, cât ºiîn cel al distribuþiei. Demn de menþionat este ºi faptul cã reþelele de producþie regionalãpermit firmelor sã fie mai apropiate de principalii lor clienþi; acest factor va deveni dince în ce mai important, pe mãsurã ce pieþele regionale vor continua sã se dezvolte, înEuropa Occidentalã ºi în America de Nord. În cadrul acestei tendinþe, afinitãþile culturalepot avea ºi ele un cuvânt de spus. Mai mult, regionalizarea producþiei poate protejaeconomiile unei regiuni de conflicte comerciale ºi de fluctuaþii monetare. Aceasta esteuna dintre cauzele pentru care tendinþa spre regionalizarea producþiei va continua înAmerica de Nord, în Asia-Pacific ºi în Europa Occidentalã ºi poate cã se va consolida înAmerica Latinã ºi în alte zone.

Importanþa sporitã a regionalizãrii în cadrul economiei mondiale pune o serie deprobleme. În primul rând, tendinþa spre regionalizare poate afecta miºcarea postbelicãspre liberalizarea comerþului. CMN ale principalelor puteri economice aplicã în conti-nuare strategii globale ºi investesc în diverse economii (excepþie face nivelul relativscãzut al IED în Japonia), dar, în acelaºi timp, îºi concentreazã propriile IED în economiileþãrilor vecine. Dupã cum sublinia economistul Charles Oman, crearea unor reþele deproducþie ºi sourcing regionale, mai degrabã decât globale, a devenit tendinþa predo-minantã49. Dacã regionalizarea sporitã a serviciilor ºi a producþiei ar încetini miºcareaspre globalizare, atunci economia globalã deschisã ar fi afectatã; aceastã situaþie ar aveaconsecinþe negative serioase pentru þãrile care nu fac parte dintr-un acord regional. Iarîn 1999, majoritatea þãrilor mai puþin dezvoltate erau în afara blocurilor regionaleemergente.


Reguli noi pentru IED ºi CMN

Având în vedere importanþa sporitã a CMN pentru fiecare dimensiune a economieiglobale � comerþ, finanþe ºi transfer de tehnologie �, absenþa regulilor internaþionaleprivind IED este remarcabilã. Nu existã reguli comparabile cu cele care reglementeazãcomerþul ºi afacerile monetare internaþionale. Asupra CMN ºi IED existã acordurinaþionale, bilaterale, regionale ºi multinaþionale, însã nici un acord cuprinzãtor global.Deºi prin Runda Uruguay s-au fãcut câþiva paºi spre instituirea unor asemenea reguli,aceste eforturi au fost minime în comparaþie cu dimensiunea problemei. Mulþi economiºticonsiderã cã nu este necesar un regim al investiþiilor, întrucât pieþele vor pedepsi stateleºi firmele ce nu se supun normelor existente. Poate cã da! Dar aceasta înseamnã sã ceriprea mult de la pieþe. Dimpotrivã, realitatea sugereazã cã este oportun un acordinternaþional asupra CMN ºi IED. Acesta ar consfinþi tendinþa spre liberalizarea politicilornaþionale ce afecteazã IED, ar elimina distorsiunile provocate de politicile guverna-mentale de aruncare a poverii pe umerii vecinilor ºi ar reduce conflictele dintre state ºifirmele multinaþionale.

Dupã cum arãta negociatorul comercial canadian Sylvia Ostry, un regim internaþionalal investiþiilor ar trebui sã aibã o serie de caracteristici, printre care dreptul de stabilire,tratamentul naþional ºi nediscriminarea50. Potrivit �dreptului de stabilire�, firmele,indiferent de naþionalitatea lor, au dreptul sã investeascã în orice parte a lumii. Principiul�tratamentului naþional� prevede cã guvernele trebuie sã trateze filialele companiilorstrãine ca ºi cum ar fi companii interne. În plus, þãrile nu ar trebui sã facã discriminãriîmpotriva firmelor unor þãri particulare; pentru aceasta, ar fi necesar ca politicilenaþionale privind IED cãtre interior sã fie transparente. De asemenea, un regim alinvestiþiilor s-ar confrunta cu faptul cã fiecare þarã impune unele restricþii sau limiteinvestiþiilor în anumite domenii, precum finanþele, cultura ºi securitatea naþionalã;regimul ar trebui sã determine care tipuri de restricþii naþionale sunt legitime ºi care artrebui interzise. Deºi aceste obiective sunt rezonabile, includerea lor într-un regiminternaþional al investiþiilor întâmpinã obstacole politice deosebit de dificile.

Au existat iniþiative importante de a adopta un cod universal sau un regim internaþionalprivind CMN ºi IED. Runda Uruguay a negocierilor comerciale a fãcut o serie de paºiîn acest sens, inclusiv Acordul asupra Mãsurilor în privinþa Investiþiilor legate de Comerþ(Trade-Related Investment Measures � TRIM), Acordul General pentru Comerþ cuServicii (General Agreement on Trade in Services � GATS) ºi Acordul asupra Aspectelorlegate de Comerþ ale Drepturilor de Proprietate Intelectualã (Trade-Related Aspects ofIntellectual Property Rights � TRIP), dar aceste reforme nu au fost suficiente. Un alt pasimportant spre un regim al investiþiilor a fost fãcut prin Codul Organizaþiei NaþiunilorUnite asupra Conduitei Corporaþiilor Transnaþionale, însã acest cod se aplicã doarfirmelor, nu ºi guvernelor. În fine, nici ONU, nici OCDE nu au pierdut din vedereproblema reglementãrii IED.

Cea mai importantã iniþiativã privind crearea unui regim al investiþiilor a reprezentat-oAcordul Multilateral asupra Investiþiilor (MAI), propus pentru prima datã de AdministraþiaClinton, în septembrie 1995. Potrivit Raportului Economic din 1998 al preºedinteluicãtre Congres, scopul acestei iniþiative consta în stabilirea �unor standarde ridicate


pentru liberalizarea regimurilor [interne] asupra investiþiilor ºi în protejarea investiþiilor...prin proceduri efective de soluþionare a conflictelor�. În realitate, prin aceastã iniþiativãse urmãrea protejarea CMN de naþionalizare, corupþie ºi instabilitate politicã; totodatã,propunerea ar împiedica þãrile-gazdã sã facã discriminãri faþã de CMN strãine. Potrivitiniþiatorilor sãi, acordul nu numai cã ar proteja firmele americane, dar ar ºi facilitaintrarea mai multor IED în þãrile în curs de dezvoltare.

MAI a suscitat o puternicã opoziþie. Alegerea OCDE ca gazdã a negocierilor a fostuna greºitã, deoarece aceastã organizaþie era un club al þãrilor bogate, iar multe state maipuþin dezvoltate au fost excluse de la discuþii; de ce ar fi acceptat aceste þãri un acordla a cãrui formulare nu au luat parte ºi care proteja interesele CMN? Multe dintre þãrilemembre ale OCDE au obiectat, ºi ele, faþã de regulile care le afectau propriile interese; spreexemplu, Franþa ºi Canada doreau excluderea chestiunilor de ordin cultural (radiodifuziune,film etc.), iar Statele Unite susþineau restricþiile asupra vânzãrii terenurilor agricole. UEnu dorea ca prevederile acestui acord sã interfereze cu unele dintre politicile sale.Muncitorii ºi ecologiºtii susþineau cã MAI va permite multinaþionalelor sã neglijezeinteresele muncitorilor ºi sã polueze mediul înconjurãtor. Unii critici afirmau cã nu seasigura nici un fel de protecþie în faþa relelor produse de CMN. Pânã ºi entuziasmulamerican a scãzut în momentul în care s-a realizat cã mecanismul de dezbatere al MAIputea fi folosit împotriva Statelor Unite ºi a CMN americane. Nu mai este cazul sãprecizãm cã perspectivele MAI ºi ale unui regim internaþional asupra investiþiilor suntreduse.

IED ating în mod direct economiile naþionale ºi pot încãlca valorile naþionale ºiindependenþa economicã. Din aceastã cauzã, statele, în primul rând cele mai puþindezvoltate, se opun cedãrii jurisdicþiei lor în aceste aspecte unui organism internaþional.Ele se tem de dominaþia corporaþiilor gigant din SUA ºi din alte economii industrializate.Mai mult decât atât, întrucât aceste CMN îºi desfãºoarã activitatea în cadrul a douã saumai multe jurisdicþii naþionale, sarcina de a elabora un regim internaþional este extrem dedificilã. Un regim al investiþiilor ar trebui sã reglementeze aspecte sensibile, precumimpozitarea investiþiilor externe, preþurile de transfer (preþurile impuse de o filialã,alteia), folosirea de cãtre guvern a stimulentelor financiare ºi a altor tipuri discutabile destimulente, pentru atragerea investiþiilor externe. O problemã deosebit de deranjantãpentru partenerii comerciali ai Americii priveºte aplicarea extrateritorialã a legii ameri-cane nu numai filialelor externe ale firmelor americane, ci ºi filialelor unor corporaþiistrãine; astfel, legea Helms-Burton, ce sancþioneazã firmele strãine care fac afacericu Cuba, este un exemplu ruºinos al efortului Statelor Unite de a impune celorlalte þãrilegile ºi politicile sale. În timp ce þãrile mai puþin dezvoltate ºi alte state mai micidoresc sã fie protejate în faþa concentrãrilor de putere reprezentate de CMN, corporaþiilevor garanþii în faþa acþiunilor capricioase ale statelor; neîncrederea este uriaºã, deambele pãrþi.

Comportamentul strategic ºi politica în domeniul competiþiei

Comportamentul strategic � prin care se urmãreºte descurajarea comportamentuluinedorit al unui competitor � probabil cã va continua sã limiteze IED. În unele industrii,aspecte precum importanþa economiilor de scarã, competiþia deficitarã ºi experienþa de tiplearning by doing fac dificilã intrarea pe piaþã a unor noi competitori. Una dintre modalitãþile


prin care firmele interne intrã pe piaþã este ca guvernul naþional sã adopte politici care,în fapt, îi þin afarã pe strãini. Japonia ºi alte guverne asiatice au restricþionat accesul IEDîn anumite sectoare, cel puþin pânã când propriile lor firme vor deveni suficient deputernice pentru a rezista concurenþei firmelor consacrate. Datele aratã cã Japonia, alteeconomii asiatice ºi cele mai multe economii în curs de dezvoltare au continuat sãurmeze strategii economice naþionale care nu au permis firmelor strãine sã investeascã înacele sectoare industriale considerate de guvern a fi de importanþã naþionalã. Aceleaºiþãri s-au opus unui cod internaþional al investiþiilor, deoarece se tem cã acesta va conducela o imixtiune strãinã în procesul dezvoltãrii lor economice ºi în politicile lor industriale.

Argumentele folosite de economiºti împotriva adoptãrii comportamentului strategicpentru limitarea IED sunt asemãnãtoare cu cele utilizate împotriva comportamentuluistrategic în domeniul comerþului internaþional. Economiºtii susþin cã, datoritã proble-melor tehnice ºi a lipsei informaþiei, guvernelor le este imposibil sã identifice cu precizieacele industrii care trebuie promovate ºi/sau modul în care trebuie fãcut acest lucru. Maimult, ei subliniazã cã ºi în situaþia în care guvernele ar �alege învingãtori�, doar câtevasectoare industriale ar fi potrivite pentru comportamentul strategic. În fine, mulþieconomiºti argumenteazã cã încercarea unui guvern de a folosi o astfel de strategie aratrage dupã sine represaliile altor guverne, ceea ce ar conduce la o situaþie din carefiecare va pierde. Deºi aceste argumente au valoarea lor, ele nu sunt totuºi de necon-testat. Spre exemplu, Japonia ºi alte câteva state au folosit cu mult succes politicilestrategice în domeniul investiþiilor. De asemenea, cu toate cã numãrul industriilorselectate pentru a primi susþinerea guvernului poate fi mic, acestea sunt, de regulã,industrii de înaltã tehnologie ºi de o importanþã majorã pentru guvern. Iar într-o situaþiecaracterizatã de o interacþiune strategicã � adicã de represalii ºi contrarepresalii �, actoriimai puternici ºi mai îndrãzneþi vor fi, probabil, câºtigãtorii. Din aceste considerente, nuputem exclude posibilitatea ca un numãr de state sã foloseascã în continuare politicistrategice în domeniul investiþiilor.

Cu toate acestea, criticii comportamentului strategic au dreptate atunci când afirmãcã armonizarea concurenþei ºi politicile în domeniul fuziunilor sau cele antitrust vordiminua încercãrile naþiunilor de a adopta comportamente strategice. În loc sã blochezeIED sau sã recurgã la comportamente strategice, un guvern-gazdã ar trebui sã foloseascãpoliticile antitrust pentru a preveni situaþia în care firmele strãine ar obþine o poziþie demonopol în cadrul economiei þãrii. Cu toate acestea, trebuie sã recunoaºtem cã existãobstacole imense în folosirea reglementãrilor antitrust. Mai mult, câteva þãri � spreexemplu, Japonia � nu-ºi doresc o prezenþã strãinã semnificativã în economiile lor; dinfericire, aceastã atitudine a început sã se schimbe. De asemenea, indiferent dacã Japoniaºi alte câteva þãri doresc sau nu sã primeascã IED, lipsa unei politici efective în domeniulconcurenþei le va împiedica sã foloseascã reglementãrile antitrust. ªi, dupã cum s-aprecizat deja, problema concilierii unor abordãri naþionale diferite în privinþa politiciicompetiþiei ºi a politicii faþã de fuziuni este deosebit de complexã.

Diferenþele semnificative în privinþa politicilor asupra competiþiei ºi fuziunilor, întreeconomiile naþionale, pot fi soluþionate prin acorduri internaþionale asupra unor reguliuniversale care sã guverneze competiþia corectã ºi fuziunile corporatiste. Într-adevãr,Uniunea Europeanã a fãcut câþiva paºi spre adoptarea unei politici europene a concu-renþei, încercând sã implice OMC în aceste probleme. Cu toate acestea, un cod inter-naþional privind politica în domeniul concurenþei ºi al fuziunilor este foarte greu de


realizat, deoarece aceste politici se situeazã în afara jurisdicþiei actuale a OMC ºi/sau aaltor instituþii internaþionale. Mai mult, istoria zbuciumatã a eforturilor trecute deextindere a jurisdicþiei acestor instituþii pe tãrâmul politicii interne a descurajat alteîncercãri viitoare. Succesul redus al eforturilor Uniunii Europene de a preveni fuziuneafirmelor Boeing ºi McDonnell-Douglas, precum ºi reacþia americanã extrem de negativãla aceste eforturi aratã cât de sensibilã este aceastã temã.

Încercãrile de a gãsi o soluþie internaþionalã coordonatã la diferenþele din domeniulpoliticii concurenþei s-au confruntat cu asemenea dificultãþi, încât ajungi la concluzia,nesatisfãcãtoare, cã statele vor încerca ºi pe viitor sã aplice propriile legi în domeniulconcurenþei, iar din când în când vor încerca sã le extindã peste graniþele naþionale. Înconcluzie, existã puþine motive de optimism cã s-ar putea ajunge curând la un acordasupra politicilor concurenþei ºi a celor referitoare la fuziuni.

Crearea de locuri de muncã, transferul de tehnologieºi conþinutul local

Alte probleme au rezultat ca urmare a eforturilor statelor ºi ale grupurilor de state de amanipula IED, spre a maximiza beneficiile pentru propriile lor economii, prin creºtereanumãrului locurilor de muncã ºi transferul de tehnologie. Unele state au folosit în modabuziv prevederile �antidumping� ale GATT, condiþiile de performanþã ºi reglementãrileprivind conþinutul local. Pentru a constrânge o firmã sã-ºi sporeascã investiþiile, guverneleau ameninþat cã vor lua mãsuri antidumping împotriva acesteia; guvernele europene ºichiar Comisia Europeanã au recurs la aceastã tacticã pentru a constrânge firmelejaponeze, sud-coreene ºi de alte naþionalitãþi sã facã investiþiile dorite în UniuneaEuropeanã. De asemenea, condiþiile de performanþã ºi reglementãrile privind conþinutullocal au fost folosite pentru a constrânge firma investitoare sã mãreascã valoareacomponentelor sau a bunurilor intermediare locale încorporate în produsele finite.Aceastã strategie este deseori folositã împotriva aºa-numitelor �fabrici-ºurubelniþã�;acestea sunt filiale locale ale firmelor strãine, care asambleazã produse concepute ºifabricate în altã parte.

În timp ce prevederile antidumping, condiþiile de performanþã ºi reglementãrileprivind conþinutul local au fost folosite de numeroase þãri, CEE a fost deosebit de activãîn încercãrile sale de a folosi aceste instrumente pentru creºterea numãrului locurilor demuncã ºi a spin-offs tehnologice generate de IED cãtre interior. Deºi economiºtii criticãfolosirea excesivã a acestor mecanisme de tip protecþionist, întrucât produc distorsiunieconomice, ea nu va dispãrea prea curând. În timpul Administraþiei Reagan, care sedeclarase adeptã a laissez-faire, temerile privind dezindustrializarea ºi preluarea de cãtrejaponezi a unor sectoare economice importante din punct de vedere strategic au condusla adoptarea unor legi ce reglementau IED cãtre interior.

Accesul asimetric la economiile naþionale

Un regim internaþional al investiþiilor va soluþiona ºi problema accesului asimetric,diferenþiat sau reciproc pe pieþele naþionale, o temã ce a devenit extrem de controversatãca urmare a legãturii tot mai strânse dintre comerþ ºi investiþii. Firmele strãine îºi potcrea cu uºurinþã filiale în SUA, dar firmelor americane ºi celor de alte naþionalitãþi le este


deseori interzis accesul în Japonia ºi în alte þãri; dupã cum indicã figura 6.3, Japonia esteexcepþia, între primele trei economii majore. Aceastã problemã, denumitã tehnic �dreptul destabilire�, are o importanþã aparte în cadrul unor sectoare puternic reglementate din sferaserviciilor, precum sectorul bancar ºi cel al telecomunicaþiilor. Abordând aceste domenii,Runda Uruguay a adoptat mãsuri asupra investiþiilor legate de comerþ (TRIM), ceea cea condus la o serie de reforme importante. Mai târziu, acordurile susþinute de americani înprivinþa serviciilor financiare ºi a telecomunicaþiilor au extins efortul de a deschide pieþelestrãine. Cu toate acestea, unele state dezvoltate avansate ºi cele mai multe þãri în curs dedezvoltare s-au opus cu tãrie reformelor, iar rezultatele nu au mulþumit Statelor Unite.

O altã arie de interes este cea a preluãrilor ºi fuziunilor corporatiste, activitãþi cereprezintã principalele modalitãþi prin care firmele strãine obþin acces pe noi pieþe.Reglementãrile naþionale ce limiteazã puternic fuziunile ºi achiziþiile, precum ºi structuraºi practicile firmelor private (structurile acþionariatelor, etica afacerilor, normele culturale)care împiedicã realizarea preluãrilor ºi a fuziunilor corporatiste constituie, de asemenea,obstacole în calea accesului pe pieþe, prin IED. Spre exemplu, în Japonia existã regulistricte împotriva preluãrilor �ostile� sau nedorite ale firmelor. În SUA, dacã preluareapropusã nu limiteazã sever concurenþa ºi nu încalcã legile antitrust americane, seconsiderã cã pânã ºi preluãrile �ostile� aduc beneficii economiei.

Deºi în fiecare þarã existã bariere în calea IED, þãrile cel mai frecvent acuzate au fostJaponia ºi Coreea de Sud. Japonia are un nivel relativ scãzut al investiþiilor strãine, încomparaþie cu alte economii industrializate. În mod asemãnãtor, în rândul economiilor în

Figura 6.3. Poziþia þãrilor industrializate în ceea ce priveºte totalul IED.Sursa: Doremus et al., The Myth of the Global Cooperation


curs de industrializare rapidã, Coreea de Sud a limitat investiþiile strãine cãtre interior ºicontinuã, chiar ºi în 1999, sã se opunã deschiderii economiei sale în faþa IED, în pofidacrizei economice asiatice. Atât reglemetãrile guvernamentale, cât ºi structura corporatistãa acestor economii au contribuit la aceastã situaþie anormalã. Deºi restricþiile formaleimpuse investiþiilor ºi achiziþiilor firmelor interne de cãtre cele strãine s-au redus înîntreaga lume, în anii �80 ºi �90, sistemul grupurilor industriale (keiretsu japonez ºichaebol coreean) au împiedicat, practic, firmele strãine sã instituie prezenþe puternice îneconomiile lor. Una dintre condiþiile pe care FMI ºi Statele Unite le-au impus Coreii deSud pentru ca aceasta sã primeascã ajutor în urma crizei financiare din 1997 a fostdeschiderea economiei sale în faþa IED.

Reguli globale sau regionale pentru investiþii?

Ipoteza economiºtilor potrivit cãreia IED (ca ºi comerþul internaþional) aduc beneficiieconomiei globale conduce la propoziþia cã guvernele nu ar trebui sã intervinã înactivitãþile investiþionale ale corporaþiilor multinaþionale. Recomandãrile economiºtilorprivind IED se fundamenteazã pe aceastã ipotezã generalã ºi susþin ca politica naþionalãsã fie neutrã în raport cu comerþul sau investiþiile externe; alegerea unei firme de apãtrunde pe pieþele strãine fie exportând, fie producând peste hotare ar trebui lãsatã peseama acesteia. De asemenea, principiul tratamentului naþional ar trebui urmat îndea-proape; aceasta înseamnã cã guvernele ar trebui sã aplice acelaºi tratament firmelorinterne ºi celor externe ºi nu ar trebui sã facã discriminãri împotriva acestora din urmã.În plus, ar trebui sã existe un acces universal: guvernele nu ar trebui sã limiteze niciaccesul exporturilor firmelor strãine pe pieþele lor, nici dreptul acestora de a înfiinþafiliale pe teritoriul þãrilor lor. Altfel spus, doar strategiile corporatiste ºi factorii pieþei artrebui sã determine patternurile investiþiilor internaþionale.

Dupã cum am arãtat deja, perspectivele unui regim global al investiþiilor, fundamentatpe principii neutre ºi universale, sunt reduse. Problemele de ordin tehnic care ar trebuirezolvate pentru ca aceste principii sã poatã fi aplicate � este vorba de reglementareapreþurilor de transfer ºi reglementarea impozitãrii peste jurisdicþiile naþionale � sunt extremde dificile. Dar aceste probleme de ordin tehnic sunt mai puþin importante decât obstacolelepolitice ce trebuie depãºite. Astfel, se disting douã probleme de acest tip. Astfel, întreþãrile de origine ºi þãrile-gazdã (dintre care multe sunt în curs de dezvoltare) existã unconflict puternic asupra unor aspecte cum ar fi autonomia naþionalã ºi distribuireabeneficiilor aduse de IED; faptul cã o firmã investeºte în þarã sau peste hotare nuconstituie neapãrat o situaþie de sumã-zero, însã adesea guvernele se comportã ca ºi cumar fi o astfel de situaþie. O altã problemã apare deoarece un regim internaþional alinvestiþiilor ar trebui sã intervinã în economia ºi în afacerile politice interne, în domeniicum sunt politica referitoare la competiþie ºi fuziuni. Þãrile în curs de industrializaresunt deosebit de sensibile faþã de propunerile care le-ar limita controlul asupra IED cãtreinterior. Într-o lume compusã din economii naþionale, cu structuri ºi idei economicediferite privind definirea conduitei ºi politicii economice corecte sau legitime, creareaunui regim internaþional privind investiþiile reprezintã o sarcinã extrem de grea.

Dacã nu poate fi instituit un regim global privind investiþiile, probabil cã se vordezvolta o serie de regimuri regionale. Perspectivele unor asemenea regimuri, concentrate


regional, sunt sporite de similitudinile instituþionale ºi culturale dintre economiile dininteriorul unei regiuni ºi de regionalizarea crescândã a investiþiilor externe. De fapt,regimurile regionale asupra investiþiilor începeau deja sã-ºi facã apariþia, la sfârºitulsecolului XX. Uniunea Europeanã elabora reguli care sã guverneze politica în domeniulconcurenþei ºi aspectele adiacente, iar Acordul Nord-American de Liber Schimb cuprindeaun corp elaborat de reguli ºi reglementãri privind IED. Este incert dacã aceste regimuriregionale reprezintã un pas cãtre un regim global, bazat pe principiile neutralitãþii, saudacã sunt mecanisme protecþioniste ce vor fi folosite împotriva investitorilor externi.Dacã regimurile regionale se consolideazã ºi nu se dezvoltã un regim global, se vaaccentua tendinþa actualã spre regionalizarea serviciilor ºi a producþiei internaþionale.

Concluzii

Neîndoielnic, CMN aduc beneficii imense consumatorilor ºi economiilor din întreagalume. Chiar ºi critici înverºunaþi precum William Greider ºi George Soros ar fi de acordcã de pe urma competiþiei vest-europene ºi japoneze cu Detroit-ul au câºtigat consumatoriiamericani, iar economiile în curs de dezvoltare au progresat mai rapid datoritã accesuluila capitalul ºi tehnologia asociate cu IED. Cu toate acestea, CMN reprezintã concentraþiiimense de putere economicã ºi, asemenea tuturor instituþiilor sociale vaste ºi puternice(inclusiv birocraþiile guvernamentale ºi chiar organizaþiile nonprofit), CMN pot adoptaatitudini corupte, arogante ºi iresponsabile din punct de vedere social. Unde existãputere, existã ºi folosirea abuzivã a ei. Concurenþa între firme contribuie la diminuareacomportamentelor nedorite, iar politicile naþionale antitrust pot restrânge o serie deactivitãþi îndoielnice. Deºi un regim internaþional s-ar putea dovedi benefic, nu existãnici o soluþie facilã ºi permanentã la problemele generate de concentrãrile de bogãþie ºiputere în afacerile economice, sociale ºi politice, astfel încât este necesarã o vigilenþãconstantã, pentru prevenirea abuzurilor.


INTEGRAREA REGIONALÃ EUROPEANÃ 149

Capitolul 7

Integrarea regionalã europeanã

Evoluþia spre regionalismul economic, tendinþã care s-a intensificat la sfârºitulanilor �80, ameninþa supravieþuirea unei economii globale deschise ºi integrate. Regionali-zarea a slãbit deja efortul postbelic de a folosi negocierile multilaterale în scopul creãriiunei lumi eliberate de bariere la import ºi de alte bariere economice ºi, probabil, va aveaun impact semnificativ asupra distribuþiei bogãþiei globale ºi a bunãstãrii naþiunilor depretutindeni. Spre exemplu, integrarea regionalã europeanã putea sã contribuie lamenþinerea sau chiar la apariþia unor bariere care sã restricþioneze accesul americanilorºi al altor exportatori pe piaþa europeanã. ªi Acordul Nord-American de Liber Schimb(NAFTA) discrimineazã între exportatorii pe piaþa nord-americanã, ceea ce a determinatcreºterea preþurilor pentru consumatorii americani. De asemenea, miºcarea timpuriespre integrarea regionalã în America Latinã (Mercosur) ameninþa sã fie extrem dediscriminatorie. Problemele ridicate de regionalizarea economicã sunt serioase.

Eforturile concertate de a crea o Europã unitã au fost, de departe, cea mai importantãmiºcare de regionalizare. Succesul sau eºecul Uniunii Europene (UE), înfiinþatã în 1993,va avea consecinþe profunde asupra naturii ºi funcþionãrii economiei internaþionale51. OEuropã deschisã ar aduce beneficii mari exportatorilor americani ºi altor exportatorinoneuropeni, în timp ce o Europã închisã ar cauza prejudicii considerabile. Mai multdecât atât, noua monedã europeanã comunã (euro) ar putea avea consecinþe negative atâtpentru dolar, cât ºi pentru yen, crearea UE stimulând alte eforturi de integrare regionalã,în primul rând pe cele din America de Nord ºi din Asia-Pacific.

Miºcarea spre integrarea europeanã

Scopul fundamental al miºcãrii postbelice spre unitate europeanã a fost politic, darprincipalele mijloace utilizate au fost economice. Desigur cã scopurile de ordin economic,precum cele vizând crearea unei economii europene mai eficiente ºi mai competitive, aufost ºi ele importante; cu toate acestea, preocupãrile economice s-au situat pe un plansecundar faþã de cele politice ºi nu ar fi ajuns niciodatã sã impulsioneze nivelulextraordinar de ridicat al integrãrii europene economice ºi politice dupã al doilea rãzboimondial. Integrarea economicã nu a condus niciodatã la integrare politicã; nu existã nicio logicã a interdependenþei economice care sã necesite integrare politicã. Din punct devedere istoric, integrarea politicã a precedat integrarea economicã.


Este important de notat cã toate cele trei economii nord-americane � SUA, Canada ºiMexic, în special ultimele douã � sunt cu mult mai integrate, în termenii comerþului,finanþelor ºi ai investiþiilor externe directe (IED), decât economiile Europei Occidentale. Deºicomerþul intraeuropean a crescut considerabil, piaþa financiarã europeanã continuã sã fieputernic fragmentatã, iar integrarea corporatistã transnaþionalã europeanã este mai slabãdecât cea nord-americanã. Deocamdatã, în pofida nivelului extrem de ridicat al integrãriieconomice nord-americane, nu existã nici o presiune în sensul unei unitãþi politice ºi estefoarte îndoielnic cã unitatea politicã nord-americanã va rezulta vreodatã de pe urma NAFTA.

Din anii �50, când a început miºcarea europeanã, atât obiectivele politice, cât ºitacticile economice s-au modificat considerabil. În anii imediat postbelici, dorinþa de ascãpa Europa de rivalitatea franco-germanã, care a fost o sursã de conflict pentru multegeneraþii, a devenit forþa motoare a integrãrii regionale. Efortul a debutat cu acordul deinstituire a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, în 1951; scopul sãu politicera, potrivit Tratatului de la Paris, �de a înlocui rivalitãþile vechi de generaþii cu fuziuneaintereselor lor esenþiale� de ordin economic. O altã iniþiativã importantã a constituit-oTratatul de la Roma (1957), care a condus la înfiinþarea Comunitãþii Economice Europene(CEE/Piaþa Comunã), alcãtuitã din Franþa, Republica Federalã Germania, Italia, Belgia,Luxemburg ºi Olanda. În 1960, vest-europenii au început sã creadã în posibilitatearealizãrii unitãþii monetare. Înfiinþarea Sistemului Monetar European (SME), în 1979, afost o iniþiativã importantã anterioarã uniunii monetare. Scopul SME era acela de astabiliza situaþia monetarã din Europa Occidentalã ºi de a o proteja de oscilaþiileimprevizibile ale valorii dolarului. Progresele suplimentare pe calea regionalizãrii aufost mici, pânã la semnarea Actului Unic European (AUE) în 1986; acesta enunþaobiectivul creãrii unei pieþe europene unificate pânã în 1992. Dupã AUE, ritmul miºcãriispre unitatea europeanã s-a accelerat.

În centrul eforturilor de a integra Europa Occidentalã s-au situat încercãrile ambiþioasede a crea zona Euro (Euroland-ul sau, dupã cum preferã francezii, Euro-zone). Eforturileconcertate de a uni într-o structurã politicã ºi economicã, prin mijloace paºnice, atâteastate suverane constituie un experiment politic colosal. Istoria nu a mai cunoscut astfelde încercãri, care sã ofere idei privind gestionarea unui proces de integrare politicã ºieconomicã paºnicã, la un asemenea nivel. Dacã va reuºi pânã la urmã, zona Euro(compusã din unsprezece state* din interiorul Uniunii Europene) va fi o prezenþã puternicãîn economia mondialã. În 1999, populaþia zonei Euro, formatã din cele unsprezece state,era de 290 de milioane de locuitori; existau 270 de milioane de americani ºi 125 demilioane de japonezi. În 1997, PNB al zonei Euro, în valoare de 6.000 de miliarde dedolari, era mai mic în comparaþie cu cei 8.000 de miliarde de dolari ai economieiamericane, dar mai mare decât cei 4.000 de miliarde de dolari ai economiei japoneze.Datoritã importanþei sale vitale pentru evoluþia spre marea unitate europeanã, acestcapitol se va concentra asupra procesului creãrii zonei Euro, în special asupra roluluicrucial al alianþei franco-germane în eforturile de integrare.

* Printr-o decizie ulterioarã redactãrii acestui capitol, Grecia � care iniþial îºi exprimase dorinþa departicipare la zona Euro, dar fusese consideratã încã nepregãtitã � a fost declaratã aptã sã participe,astfel încât numãrul statelor a crescut la doisprezece; dintre cele cincisprezece state membre UEîn momentul apariþiei volumului, singurele care au preferat sã rãmânã în afara zonei Euro au fostMarea Britanie, Suedia ºi Danemarca (n.tr.).


Tabelul 7.1. Cronologia integrãrii europene

1951 � Tratatul de la Paris instituie Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului.1957 � Tratatul de la Roma instituie Comunitatea Economicã Europeanã (CEE sau Piaþa

Comunã), compusã iniþial din ºase state membre fondatoare (Belgia, Franþa, RepublicaFederalã Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda).

1962 � Comisia Europeanã stabileºte obiectivul uniunii monetare.1966 � Compromisul de la Luxemburg stabileºte întâietatea �interesului naþional vital�, ca o

limitare a puterii CEE.1967 � Integrarea instituþiilor europene sub forma Comunitãþii Europene (CE), înlocuindu-se

astfel CEE1969 � Summitul de al Haga cere o uniune monetarã ºi economicã, instituþii mai puternice ºi o

mai bunã cooperare politicã.1970 � Planul Werner propune unitatea monetarã europeanã.1973 � Danemarca, Irlanda ºi Marea Britanie intrã în CE, sporind numãrul statelor membre de la

ºase la nouã.1979 � Începutul Sistemului Monetar European (SME), incluzând Mecanismul Cursurilor de

Schimb (MCS), care presupunea un sistem lax de cursuri fixe.1981 � Grecia intrã în CE, mãrind numãrul membrilor de la nouã la zece.iunie 1985 � Comisia Europeanã publicã o Cartã Albã, propunând desãvârºirea pieþei unice ºi

interne.decembrie 1985 � Propunerile Cartei Albe a Comisiei Europene sunt prezentate succint în Actul

Unic European.1986 � Portugalia ºi Spania devin state membre ale CE, mãrind numãrul acestora la doisprezece.iulie 1987 � Intrã în vigoare Actul Unic European.1989 � Se sfârºeºte Rãzboiul Rece.aprilie 1989 � Publicarea Planului Delors pentru crearea Uniunii Economice ºi Monetare

Europene (UEM), incluzând o monedã unicã europeanã ºi o Bancã Centralã Europeanã.iunie 1989 � Summitul de la Madrid stabileºte data de 1 iulie 1990 drept începutul primei etape a

UEM.1990 � Reunificarea Germaniei.decembrie 1991 � Summitul de la Maastricht aprobã Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la

Maastricht), consimte crearea unei monede unice europene (euro) ºi stabileºte un program întrei etape necesare pentru realizarea UEM.

iunie 1992 � Danezii resping Tratatul de la Maastricht.septembrie 1992 � Francezii aprobã Tratatul de la Maastricht cu o micã diferenþã, iar Marea

Britanie pãrãseºte UEM.mai 1993 � Danezii aprobã Tratatul de la Maastricht, printr-un al doilea referendum.septembrie 1993 � Marea Britanie a optat pentru ieºirea din UEM.noiembrie 1993 � Intrã în vigoare Tratatul de la Maastricht, creând Uniunea Europeanã (UE).ianuarie 1994 � Începe etapa a doua a UEM.ianuarie 1995 � Austria, Finlanda ºi Suedia intrã în UE, mãrind numãrul statelor membre de la

doisprezece la cincisprezece.decembrie 1995 � Summitul de la Madrid confirmã data de 1 ianuarie 1999 ca marcând începutul

etapei a treia, pasul final spre euro ºi UEM.decembrie 1996 � Summitul de la Dublin cade de acord asupra Pactului de Stabilitate ºi Dezvoltare.ianuarie 1999 � Începutul ultimei etape a drumului cãtre UEM.2002 � Euro este consacrat drept singura monedã a zonei Euro.


Accelerarea unificãrii europene

La mijlocul anilor �80, miºcarea spre o mai mare unitate europeanã s-a revitalizat.Liderii europeni au observat cã Europa Occidentalã pierdea din influenþã în lumeaafacerilor, fapt ce i-a determinat sã reînsufleþeascã ideea europeanã. Preocupaþi de faptulcã americanii ºi ruºii dezbãteau probleme importante pentru Europa Occidentalã, fãrã aconsulta guvernele vest-europene, ei erau îngrijoraþi ºi pentru cã, în plan economic,Europa rãmânea în urma Japoniei ºi a Statelor Unite. În timp ce SUA ºi Japonia sebucurau de ritmuri rapide de creºtere economicã, Europa Occidentalã continua sã suferede stagflaþie ºi de euroscleroza anilor �70. În aceste circumstanþe, liderii lumii afacerilorºi cei politici au insistat asupra unui rãspuns decisiv la aceste evoluþii îngrijorãtoare.

Carta Albã a Comisiei Europene, Desãvârºind piaþa internã, publicatã în 1985, pledaîn favoarea finalizãrii pieþei interne. Puternic motivatã de temerile privind declinulcompetitivitãþii europene în domeniul industriei de înaltã tehnologie, importantã pentrucompetitivitatea internaþionalã ºi securitatea naþionalã, Carta Albã susþinea cã, de lasfârºitul anului 1992, ar trebui îndepãrtate toate barierele din interiorul ComunitãþiiEuropene în calea liberei circulaþii a capitalului, bunurilor ºi serviciilor ºi a persoanelor.Propunerile din acest document, încorporate în Actul Unic European (1986), au stat labaza creãrii unei pieþe unice vest-europene de mari proporþii ºi a Uniunii Economice ºiMonetare (UEM). Liderii au considerat cã dinamismul unei asemenea pieþe va revitalizaeconomia europeanã ºi va oferi Europei posibilitatea de a înfiinþa CMN mari, care sãconcureze efectiv cu rivalii lor americani ºi japonezi.

La începutul anilor �90, miºcarea spre unificarea europeanã a suferit o schimbareesenþialã. Sfârºitul Rãzboiului Rece în 1989, dispariþia ameninþãrii sovietice ºi, mai ales,reunificarea Germaniei i-au determinat pe liderii vest-europeni sã modifice radical scopul,logica ºi programul integrãrii. Reunificarea neaºteptatã a Germaniei i-a impulsionat peliderii politici germani ºi francezi sã accelereze unificarea ºi sã creeze un sistem politicfederal european, pentru a include Germania reunitã într-o structurã instituþionalãeuropeanã mai vastã. Cancelarul german Helmut Kohl, puternic susþinut de preºedintelefrancez François Mitterrand, era hotãrât sã integreze Germania, cât de repede posibil,într-o structurã instituþionalã centralizatã, prevenind astfel reapariþia naþionalismuluigerman. O accelerare a programului pentru uniunea economicã ºi politicã a fost acceptatãla summitul convocat rapid la Maastricht (decembrie 1991) ºi inclus în Tratatul UniuniiEuropene (Tratatul de la Maastricht). Dupã cum afirma Kohl, �dorim un tratat care sãclarifice cã uniunea economicã, uniunea monetarã ºi uniunea politicã sunt ireversibile�.

Înfiinþarea Uniunii Europene în noiembrie 1993 a reorientat miºcarea europeanã.Anterior, scopul urmãrit consta în realizarea �unei mai mari unitãþi politice�, iar calendarulse baza pe un progres lent ºi sigur spre acel scop implicit, dar imprecis; supoziþia de bazãera cã uniunea economicã, lentã, dar încununatã de succes, va impulsiona cooperareapoliticã ºi o mai mare integrare politicã. Tratatul de la Maastricht a transformat naturaacestei miºcãri, în momentul în care a reformulat scopul pe termen lung ºi a acceleratprocesul desãvârºirii unei Europe federale centralizate, prin construirea fundamentelormonetare ºi economice necesare. Rãspunzând, într-o oarecare mãsurã, tragicelor eveni-mente din fosta Iugoslavie ºi din Europa de Est, liderii au extins obiectivul politic almiºcãrii, incluzând atingerea stabilitãþii sociale, politice ºi economice pe întregul continent.


Poziþia centralã a alianþei franco-germane

Alianþa dintre Germania ºi Franþa a îndeplinit un rol crucial în propulsarea miºcãrii spreunitatea europeanã, mai ales prin acordul din 1978, prin care s-a instituit SistemulMonetar European (SME)/Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS). Aceºti doi actoridominanþi doreau o prezenþã europeanã masivã pe scena mondialã ºi, preocupaþi deameninþãrile pe termen lung la adresa unui sistem politic ºi economic european fragmen-tat, considerau cã fundamentele pãcii ºi ale stabilitãþii vor fi întãrite printr-o piaþã unicã,prin uniune monetarã ºi economicã europeanã ºi printr-un sistem politic european maicentralizat. Atât Franþa, cât ºi Germania se aºteptau sã câºtige din punct de vedereeconomic de pe urma unificãrii economiei europene. Fiind cea mai mare putere indus-trialã din Europa Occidentalã, Germania ar fi principala beneficiarã a pieþei unice ºi alãrgirii Uniunii Europene spre Europa de Est. Dupã cãderea Zidului Berlinului, extin-derea comerþului ºi a investiþiilor germane în economiile din fostul bloc sovietic a condusla intrarea acestor state în sfera economicã germanã. Deºi Franþa ar câºtiga ºi ea în planeconomic de pe urma pieþei unice, ea era mai preocupatã de obþinerea unui anumit gradde control asupra unei Germanii reunite ºi puternice.

În cele din urmã, compromisul între interesele economice ºi cele politice a asigurato bazã esenþialã pentru alianþa franco-germanã. Germania îºi dorea unitatea politicãeuropeanã pentru a confirma întoarcerea þãrii cãtre Europa democraticã ºi pentru agaranta cã va fi o þarã paºnicã, fãrã tendinþe naþionaliste. În plus, cancelarul HelmutKohl, împreunã cu alþi lideri germani, extrem de preocupaþi de localizarea Germaniei pelinia ce delimita Europa de Vest, stabilã, de Europa de Est, instabilã (incluzând Rusia ºiBalcanii), dorea o politicã europeanã comunã � economicã, externã ºi de securitate �pentru a consolida Europa ºi a-i aduce o securitate politicã ºi militarã. Cancelarul Kohlîi avertiza cu severitate pe cetãþenii europeni cã unitatea europeanã devenise o problemã�de pace ºi rãzboi, în secolul XXI�.

Franþa, actorul economic mai slab al alianþei, dorea de mult timp securitate în faþaresurgenþei puterii economice germane. Pentru realizarea acestui scop, politica francezãtrebuia sã participe în mod egal la controlul asupra afacerilor monetare ºi financiareeuropene, împreunã cu Germania; aceasta însemna atât �europenizarea� bãncii centralegermane (Bundesbank), care în timpul MCS devenise bancã centralã europeanã de facto,cât ºi acordarea unei puteri sporite Franþei în managementul economiei europene.Germania dorea sã deþinã un oarecare control asupra politicii externe a Franþei, dupãcum Franþa dorea o dozã de control asupra politicii economice germane. Unii susþin cãFranþa a obþinut euro (faþã de care Germania s-a opus la început) în schimbul sprijinuluipentru reunificarea Germaniei. În pofida acestei reuºite în sfera economicã, politicafrancezã a fost totuºi ambiguã în privinþa unificãrii politice, deoarece Franþa se temea sãnu piardã din suveranitatea naþionalã ºi din flexibilitatea sa politicã.

În ciuda importanþei decisive a obiectivelor politice ºi economice împãrtãºite, Germaniaºi Franþa au fost profund divizate în câteva probleme cruciale. În timp ce Germania, celpuþin la început, a preferat un sistem politic federal centralizat, în care ea sã fie, în modevident, forþa dominantã, Franþa susþinea o Europe des patries, care ar fi permis naþiuniloro mai mare libertate de acþiune. O altã diferenþã fundamentalã a apãrut ca urmare aciocnirii între angajamentul tradiþional al Germaniei faþã de intervenþia minimã a statului


în economie ºi apãrarea de cãtre Franþa a ideii intervenþiei statului, care sã-ºi asumeresponsabilitatea pentru administrarea economiei. Cele douã state nu s-au înþeles nici înprivinþa extinderii, adicã asupra integrãrii Europei de Est în UE. Din considerente deordin politic ºi economic, Germania a acordat o atenþie sporitã acestor obiective, în timpce Franþa a avut mari rezerve. Integrarea acestor state în UE ar putea afecta intereseleagricole franceze ºi ar întãri influenþa germanã în cadrul acesteia. Astfel, în timp ceGermania ºi Franþa împãrtãºeau un angajament puternic faþã de unificarea europeanã,diferenþele politice ºi economice dintre ele au complicat foarte mult implementareaTratatului de la Maastricht.

Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht (Tratatul Uniunii Europene), semnat în 1991, a fost rezultatuliniþiativei franco-germane de a crea o Europã Occidentalã integratã politic ºi economic.Piatra de rezistenþã a acestuia a fost constituirea Uniunii Economice ºi Monetare (UEM),care însemna un pas înainte faþã de coordonarea cursurilor de schimb stabilitã prinMCS; scopul explicit al UEM era crearea unei monede europene comune (euro) ºi aunei bãnci centrale europene, asigurându-se astfel premisele desãvârºirii pieþei europeneintegrate. Realizarea pieþei interne impunea îndepãrtarea a numeroase bariere formale ºiinformale care împiedicau circulaþia liberã a bunurilor, serviciilor, cetãþenilor ºi acapitalului între statele membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, obiectivul ultimal Tratatului de la Maastricht consta în stabilirea unui sistem politic federal european, cuun cadru instituþional centralizat ºi o politicã externã ºi de securitate comune. Aceastãschemã federalistã a fost, în cele din urmã, abandonatã ca urmare a obiecþiilor politiceale statelor membre ºi ale landurilor germane. Principiul subsidiaritãþii, care afirma cãpoliticile trebuiau adoptate la cel mai redus nivel guvernamental eficient, a devenitprincipiul central de lucru în guvernarea Uniunii Europene.

Miºcarea spre unificarea europeanã a reuºit sã înfãptuiascã unitatea în trei domenii:economic ºi monetar, afacerile externe ºi securitatea, respectiv politica socialã. Deºiexistã diferenþe fundamentale între statele membre, aceste scopuri au fost acceptate, celpuþin în principiu, de majoritatea membrilor UE. Existã proceduri diferite de luare adeciziilor ºi atribuþii distincte pentru guvernele statelor membre, în aceste domenii atâtde deosebite. Procesul integrãrii trebuia sã înceapã cu problemele cel mai puþin sensibiledin punct de vedere politic ºi sã înainteze treptat spre domeniile mai sensibile.

Primul obiectiv al Europei unite a constat în uniunea economicã ºi monetarã euro-peanã, fapt posibil prin crearea unei monede europene comune ºi a unei bãnci centrale.Comisia Europeanã, cu sediul la Bruxelles ºi compusã din funcþionari civili europeni, afost însãrcinatã cu aceastã responsabilitate. Ocupându-se de problemele cel mai puþinsensibile din punct de vedere politic, rolul principal al Comisiei era acela de a iniþiapolitici pentru realizarea pieþei unice ºi fãurirea unitãþii economice. Cu toate acestea,decizia finalã privind moneda unicã ºi banca centralã europeanã a revenit Consiliului deMiniºtri, unde sunt reprezentate guvernele statelor membre. Deciziile Consiliului sebazeazã pe un sistem complex de vot majoritar, care variazã în funcþie de importanþaproblemei ºi, uneori, acordã o pondere disproporþionat de mare votului membrilor celormai mici. Totuºi, Compromisul de la Luxemburg (1966) a prevãzut cã un stat membruse poate opune oricãrei acþiuni ce ameninþã �interesele sale vitale�, dar, în mod inspirat,


natura acestui �interes vital� nu a fost definitã. Câþiva membri au ales sã nu participe launiunea monetarã. Spre exemplu, Marea Britanie ºi alte state membre ale UniuniiEuropene nu s-au alãturat nici pânã acum UEM.

Al doilea obiectiv a fost realizarea unitãþii în domeniile, mult mai sensibile din punctde vedere politic, ale politicii externe ºi politicii de securitate. Responsabilitatea acestordomenii revine în primul rând Consiliului de Miniºtri. Dacã scopul urmãrit de Tratatulde la Maastricht era foarte ambiþios ºi se referea la instituirea unei politici externe ºi desecuritate comune pentru Uniune, în acest domeniu s-au fãcut progrese nesemnificative,datoritã conflictului puternic de interese dintre principalele puteri europene. Cu toateacestea, în iunie 1999, rãzboiul aerian împotriva Serbiei a determinat statele membre aleUE sã cadã de acord asupra creãrii unui �braþ� militar care sã aibã capacitatea de�acþiune autonomã�, eliberând astfel Europa de dependenþa exageratã faþã de StateleUnite. Mulþi observatori au fost sceptici cu privire la disponibilitatea statelor membre aleUniunii Europene de a achita costurile ridicate ale unui asemenea efort sau de a faceschimbãrile necesare în propriile instituþii naþionale militare.

Al treilea obiectiv se referã la anumite sectoare ale politicii interne care influenþeazãviaþa oamenilor obiºnuiþi ºi sunt adesea marcate de diferenþe ideologice. Cele douãdomenii sunt migraþia ºi �politica socialã�. Migraþia din Europa de Est ºi zona medite-raneanã înspre Europa Occidentalã a devenit o problemã explozivã în orice þarã occi-dentalã. Termenul �politicã socialã� se referã la statul bunãstãrii ºi la politicile faþã desindicate, fiind caracterizat printr-o diviziune ideologicã adâncã între social-democraþi ºiconservatori. În perioada guvernãrii conservatoare, Marea Britanie a ales sã nu participela acest domeniu al politicii sociale. Guvernul laburist, condus de Tony Blair, a moderataceastã atitudine, dar atât conservatorii, cât ºi laburiºtii ºi-au rezervat dreptul de acontrola migraþia. Natura extraordinar de sensibilã a acestor domenii a condus la unmanagement prin cooperare laxã ºi/sau acord informal între câteva state membre, maidegrabã decât prin decizii politice formale ale tuturor membrilor UE. Deºi s-au fãcutprogrese considerabile în privinþa uniunii economice ºi monetare, evoluþia a fost lentã încomparaþie cu celelalte douã obiective.

Uniunea monetarã

Efortul pentru realizarea Uniunii Economice ºi Monetare (UEM) a fost esenþial pentruprocesul de unificare europeanã. Dupã Tratatul de la Maastricht, efortul de instituire amonedei unice europene (euro) ºi de înfiinþare a Bãncii Centrale Europene (BCE) adominat afacerile politice europene ºi politicile interne ale statelor membre. Accentulasupra UEM provine de la câteva surse. Franþa ºi Germania, ai cãror lideri au consideratcã uniunea economicã va urma, în mod natural, uniunea monetarã, au privit-o pe aceastadin urmã ca fiind fundamentul unei Europe unite ºi primul pas pe drumul marii integrãripolitice ºi economice. Mai mult decât atât, statele membre ale Uniunii Europene auconsiderat cã �adâncirea� monetarã trebuia sã se realizeze înaintea unei �lãrgiri� sauextinderi economice a Uniunii, prin includerea câtorva sau a tuturor fostelor statecomuniste din Europa de Est. La un nivel pur economic, cei mai mulþi lideri europenicredeau cã o monedã comunã va fi o piedicã în faþa inflaþiei ºi a manipulãrii valutare ºiva împiedica statele membre sã foloseascã devalorizãrile competitive pentru a obþineavantaje comerciale. La un nivel psihologic, mulþi au considerat cã, dupã realizarea


uniunii monetare, toate vor intra în ordine, iar Europa va avea capacitatea de a seconfrunta cu serioasele probleme economice comune, precum creºterea economicã lentãºi ºomajul cronic ridicat. Din aceste considerente politice, economice ºi psihologice,liderii europeni s-au aºteptat ca succesul sau eºecul uniunii monetare sã conturezeintegrarea europeanã.

Acordul asupra UEM

Inaugurarea oficialã a miºcãrii cãtre unificarea monetarã europeanã a avut loc în lunaiunie 1989, la Summitul (Consiliul European) de la Madrid, când a fost adoptat Planul(Raportul) Delors pentru Uniunea Economicã ºi Monetarã Europeanã. Doi ani maitârziu, ideile principale ale Planului Delors, cu câteva modificãri, au fost incluse înTratatul de la Maastricht (1991). În timp ce tratatul a încredinþat membrilor plãnuiteiUniuni Europene sarcina de a realiza uniunea monetarã ºi economicã, a fost extins ºiscopul UEM, de la realizarea pieþei unice la promovarea unificãrii politice ºi economicea Europei Occidentale.

Propunerile Raportului Delors, modificate ulterior ºi incluse în Tratatul de la Maastricht,prevedeau realizarea uniunii monetare în trei etape:

1. Prima etapã, care a început la 1 ianuarie 1990, a eliminat restricþiile asupra capita-lurilor, a introdus cadrul general al supravegherii comprehensive ºi coordonareapoliticilor economice ale statelor membre ºi a intensificat coordonarea monetarã.De-a lungul primei etape, toate cursurile de schimb ale CE ar fi armonizate prinmecanismul de cursuri de schimb fixe din cadrul Sistemului Monetar European(SME). Criza financiarã din toamna anului 1992, care a constrâns Marea Britanie sãse retragã din Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS), a nãruit aceste planuri.

2. A doua etapã, începutã în ianuarie 1994, a continuat tranziþia spre UEM prinintroducerea limitelor stricte asupra deficitelor bugetelor naþionale. Pentru conducereaSME a fost creat un Institut Monetar European (IME), în scopul coordonãrii politicilormonetare ale statelor membre ºi al pregãtirii drumului cãtre moneda unicã, în cadrulcelei de-a treia etape. Realinierea valutarã a fost puternic restricþionatã. Orientat deIME, fiecare guvern a trebuit sã-ºi elaboreze politicile economice astfel încât sãsatisfacã strict �criteriile de convergenþã� în performanþa economicã; cel mai impor-tant criteriu prevedea ca deficitul bugetar sã nu depãºeascã trei procente din PNB-ulþãrii respective. Spre sfârºitul etapei a doua, au fost înfiinþate Banca CentralãEuropeanã (BCE) ºi Sistemul European al Bãncilor Centrale (SEBC), pentru a asiguramanagementul SME ºi pentru a începe formularea unei politici monetare comune. Înprimãvara anului 1998, dupã multã �contabilitate creativã�, s-a concluzionat cãunsprezece state* ale UE au satisfãcut criteriul de convergenþã ºi cã, prin urmare, sunteligibile sã avanseze în urmãtoarea etapã.

3. A treia etapã a debutat la 1 ianuarie 1999. Cursurile de schimb din statele zonei Euroau fost blocate, iar BCE ºi-a asumat întreaga responsabilitate pentru politica monetarãeuropeanã. De-a lungul acestei etape, euro va înlocui treptat toate monedele naþionale,rezervele oficiale vor fi transferate la BCE, iar aceasta va coordona politica privitoare

* Vezi nota ediþiei române de la p. 150 (n.tr.).


la cursurile de schimb în Comunitate. În final, deºi statele individuale vor rãmâneresponsabile pentru politica lor fiscalã (impozite ºi cheltuieli guvernamentale),Consiliul de Miniºtri va rãspunde de aplicarea reglementãrilor fiscale ale UEM,pentru a se asigura cã guvernele individuale urmeazã politici antiinflaþioniste. Pânã laînceputul secolului XXI, procesul integrãrii monetare va crea o monedã unicã, iarBanca Centralã Europeanã, independentã politic, va deþine controlul asupra politiciimonetare comune.

Costuri ºi beneficii ale euro

Dezbaterile purtate între economiºti, oficialitãþi ºi membri ai comunitãþii de afaceriasupra costurilor ºi beneficiilor unei monede unice au fost intense. Nesiguranþa care acuprins viitorul UEM a îngreunat formularea unor rãspunsuri la întrebãri importante,cum ar fi cine va determina politica monetarã ºi în ce mãsurã politica fiscalã va fi lãsatãpe seama statelor membre sau va fi centralizatã la nivelul UE. Vor trece mulþi ani pânãcând se va rãspunde la chestiuni atât de importante, dar întrebarea esenþialã cu care seconfruntã Europa Occidentalã poate fi formulatã, chiar dacã nu i se poate da un rãspunsexact: care este compromisul dintre beneficiile ºi costurile anticipate ale monedei comune?

Susþinãtorii

Economiºtii ºi liderii europeni aproape cã au ajuns la un consens asupra faptului cãavantajele politice ºi economice vor compensa orice pierdere a independenþei macroecono-mice naþionale. Cea mai importantã afirmare a acestei poziþii a venit din partea ComisieiComunitãþii Europene52. Potrivit raportului Comisiei, intitulat O singurã piaþã, o singurãmonedã (octombrie 1990), dar ºi altor analize, se aºteaptã ca moneda unicã sã aducãurmãtoarele beneficii: (1) eliminarea tranzacþiilor valutare în interiorul pieþei va reducecosturile tranzacþiilor, estimate atunci (1990) la 30 de miliarde de dolari; (2) o monedãunicã va reduce nesiguranþa privind cursurile de schimb ºi, în consecinþã, va conduce lacreºterea eficacitãþii comerþului ºi a miºcãrilor de capital; (3) o monedã unicã va asigurastabilitate monetarã, va stabiliza preþurile ºi va constitui, astfel, un puternic mijloc deapãrare în faþa inflaþiei; (4) o monedã unicã va întãri poziþia de negociere a UE faþã deSUA ºi, de asemenea, va face din UE un partener economic mai bun; (5) o monedãunicã va asigura premisa unui eventual federalism fiscal; (6) o monedã unicã va eliminariscul devalorizãrilor competitive; (7) o monedã unicã va spori transparenþa tranzacþiiloreconomice ºi, astfel, va încuraja scãderea preþurilor; (8) euro va accelera ritmul integrãriieconomice ºi al creºterii economice, printr-o competiþie sporitã ºi o productivitatecrescutã; (9) euro ºi piaþa unicã vor încuraja restructurarea corporatistã ºi crearea unorvaste firme europene, cu resurse ºi economii de scarã, care sã concureze cu giganþiijaponezi ºi cu cei americani; (10) UEM va accelera procesul integrãrii politice.

Susþinãtorii acestor idei au argumentat cã, la nivel macroeconomic, o piaþã unicãnecesitã o monedã unicã pentru asigurarea stabilitãþii monetare. Deºi coordonarea politiciimacroeconomice sau sistemul cursurilor fixe între statele membre ale Uniunii Europene(precum MCS) puteau oferi soluþii în situaþii de instabilitate monetarã, europenii auhotãrât cã introducerea unei monede unice ºi înfiinþarea unei bãnci centrale erau singurelesoluþii. Un sistem al cursurilor fixe era considerat relativ instabil, deoarece îi lipsea un


mecanism adecvat pentru a unifica deciziile membrilor UE asupra politicii monetare.Astfel, cursurile fixe ar fi fost dificil de menþinut fãrã restricþii asupra capitalului. Cutoate acestea, exista un preþ de plãtit pentru UEM. Pentru a se ajunge la o economieregionalã integratã, guvernele statelor membre trebuiau sã recunoascã faptul cã nuputeau fi atinse simultan toate obiectivele stabilite (cursuri de schimb fixe, libertateacirculaþiei capitalului ºi autonomia naþionalã asupra politicii monetare). Deoarece aceastã�trinitate� era �ireconciliabilã�, statele membre ale Uniunii Europene au ales protecþiaîmpotriva inflaþiei ºi a instabilitãþii cursurilor de schimb, renunþând la posibilitateamenþinerii politicilor monetare independente. Unii critici credeau cã preþul acestei deciziise va dovedi a fi prea mare.

Economistul american Peter Kenen, un analist renumit al acestui subiect, consideracã, la mijlocul anilor �80, Uniunea Europeanã a ajuns la un punct în care nu se puteaopri; ea trebuia fie sã se replieze pe o flexibilitate mai mare a ratelor de schimb, fie sãavanseze spre o uniune monetarã deplinã. O întoarcere la cursurile de schimb flotante arîngreuna menþinerea liberului schimb în interiorul UE, din moment ce, spre exemplu,cursurile flotante pot submina Politica Agricolã Comunã (PAC), care a constituit unuldintre cele mai importante ºi mai sensibile fundamente politice ale miºcãrii spre unitateaeuropeanã. Mai mult decât atât, o monedã comunã nu ar permite statelor membre sã seangajeze în manipularea monedelor naþionale, în scopul de a-ºi spori competitivitatea peplan internaþional (problema devalorizãrii competitive). O monedã unicã ar depãºiproblemele ataºamentului sau ale încãlcãrii regulilor, probleme care au slãbit MCS înprimii sãi ani, perioadã în care au avut loc mai multe devalorizãri. Un stat membru artrebui acum sã fie încrezãtor cã partenerii sãi nu vor triºa ºi nu vor urma politiciinflaþioniste sau iresponsabile.

Mult mai important este însã faptul cã uniunea monetarã a devenit simbolul dorinþeiEuropei Occidentale de a înlãtura divergenþele naþionale, în interesul unitãþii politice.Dacã primul pas al uniunii monetare nu s-ar fi putut realiza, cum era posibilã parcurgereaunor paºi mult mai dificili spre desãvârºirea unitãþii politice ºi economice? Dupã cumavertiza fostul cancelar german Helmut Schmidt, eºecul realizãrii uniunii monetare ar fideterminat UE sã revinã la o simplã uniune vamalã ºi ar fi fragmentat grupul de state întabere antagoniste. De fapt, scopul suprem al uniunii monetare era susþinerea obiectivuluipolitic al unei mai mari unitãþi europene.

Criticii

Criticii UEM, printre care mulþi economiºti britanici ºi americani, au argumentat cãavantajele monedei unice au fost exagerate, în timp ce costurile au fost semnificativsubapreciate. Aceºtia au subliniat, spre exemplu, cã presupusele efecte negative alemonedelor multiple, precum costurile de tranzacþie ºi impactul riscului aferent cursurilorde schimb asupra comerþului ºi investiþiilor, sunt minime. De asemenea, ei au susþinut cãeforturile mari ale statelor membre de a îndeplini criteriile de convergenþã au contribuitla creºterea ratei ºomajului în Europa ºi au produs turbulenþe politice în Franþa, Italia ºichiar în Germania. Europa suferea deja de un ºomaj ridicat din cauza altor factori, cumar fi rigiditãþile de pe piaþa muncii; eforturile de a atinge criteriile de convergenþã auagravat aceastã problemã. Dupã cum s-a estimat, la sfârºitul anilor �90, aproximativ 12%din forþa de muncã a Europei era în ºomaj, procentajul fiind chiar mai ridicat în unele


state. În opinia multor critici americani, vest-europenii trebuiau sã-ºi concentreze atenþiaasupra reformãrii ºi liberalizãrii economiilor lor pentru a se ocupa de problema ºomajuluiºi de alte situaþii presante. Mai mult, criticii afirmã cã o monedã unicã nu este esenþialãnici pentru realizarea pieþei unice, nici pentru obþinerea unei mai mari unitãþi politice.Dacã economia internaþionalã se descurcã destul de bine cu mai multe monede naþionale,de ce economia europeanã nu ar putea sã facã la fel?

Principala criticã a economiºtilor americani la adresa monedei unice s-a bazat peargumentul cã Uniunea Europeanã nu este o arie monetarã optimã (OCA � optimumcurrency area). Teoria OCA, elaboratã de Robert Mundell (1961) ºi Peter Kenen (1969),susþine cã douã sau mai multe state pot constitui o arie monetarã optimã doar atunci cândfixarea cursurilor de schimb nominale dintre ele nu impune costuri reale economiilorlor53. Mai precis, OCA existã atunci când sunt satisfãcute una sau douã condiþii. Dacãpreþurile ºi salariile din ambele þãri sunt perfect flexibile � aceasta înseamnã cã preþurileºi salariile cresc ºi scad împreunã, ca reacþie la o schimbare în condiþiile economice �,atunci, dacã þara (A) reduce preþurile ºi salariile, þara (B) va rãspunde de o asemeneamanierã, încât cursul real de schimb dintre cele douã þãri sã nu se modifice. Sau, dacãforþa de muncã ºi capitalul sunt perfect mobile între cele douã þãri, atunci o schimbarea cererii, de la exporturile þãrii (A) cãtre cele ale þãrii (B), se va echilibra prin migrareacapitalului ºi a forþei de muncã din þara (A) spre þara (B). Deoarece zona Euro nu esteo OCA, vulnerabilitatea membrilor sãi la ºocuri economice este sporitã, iar capacitatealor de a le face faþã este diminuatã.

Criticii UEM au dreptate când afirmã cã Uniunea Europeanã nu este o OCA;într-adevãr, lipsesc ambele precondiþii. În statele membre, preþurile ºi salariile suntinsuficient de flexibile ºi, cum salariile nu scad atunci când ºomajul creºte, ele sunt chiarinflexibile. În interiorul Uniunii, nici forþa de muncã ºi nici capitalul nu circulã liber dela o þarã la alta, ca rãspuns la schimbãrile de cerere. Dimpotrivã, în pofida discuþiilorprivind o piaþã europeanã a muncii integratã, în interiorul Uniunii Europene forþa demuncã este imobilã ºi e posibil sã rãmânã la fel ºi în secolul XXI. Acum, când membriizonei Euro au o monedã unicã, un ºoc economic într-o regiune anume � o schimbarebruscã ºi drasticã în cerere ºi ofertã, care va cauza recesiunea ei � va putea uºor sã aibãun impact politic ºi economic devastator în regiunea respectivã ºi, posibil, în întreagaUE. Creºterea preþului petrolului în 1973 a fost un ºoc al ofertei, iar reunificareaGermaniei, un ºoc al cererii.

Deoarece membrilor zonei Euro nu li se permite sã foloseascã politici monetareindependente pentru a ieºi din aceste recesiuni provocate de ºocuri economice, ei vorfolosi, în mod normal, o mãsurã de politicã fiscalã precum scãderea impozitelor sau voriniþia lucrãri publice, astfel încât sã stimuleze cererea. UE însãºi ar putea avea o politicãfiscalã de distribuire a resurselor financiare spre o zonã în depresiune economicã, pentrustimularea cererii. Totuºi, rolul politicii fiscale în interiorul zonei Euro nu a fost,deocamdatã, determinat. Deºi este neclar dacã statele membre vor pãstra sau nu uneleputeri fiscale, Pactul de Stabilitate, cerut de Germania ºi care va fi discutat în cele ceurmeazã, sugereazã cã puterile fiscale ale statelor membre vor fi foarte limitate. Mãsuraîn care UE va fi autorizatã sã acþioneze pentru a ajuta o regiune afectatã este, deasemenea, incertã. Problema hazardului moral ºi teama cã economiile mai puternice vortrebui sã achite nota de platã pentru cele mai slabe fac ºi mai puþin plauzibilã ipoteza cão autoritate de tip federal va sprijini fiscal statele membre aflate în dificultate. În aceastã


situaþie, este posibil ca regiunea afectatã sã sufere un declin al salariilor, un ºomaj ridicatºi schimbãri politice neplãcute.

Întrucât formularea unor rãspunsuri fiscale naþionale este puþin probabilã, redresareadupã un ºoc al cererii ar fi un proces lent ºi dureros; iar ºomajul ar creºte sigur. Prinurmare, criticii monedei unice se tem cã un asemenea ºoc ar conduce la o recesiuneprelungitã ºi dureroasã în regiunea afectatã. Zonele periferice mai slabe, cum suntGrecia, Spania ºi sudul Italiei, ar fi cele mai vulnerabile în faþa unei asemenea posibilitãþi.Neavând la dispoziþie opþiunea unei politici monetare expansive, un guvern s-ar puteavedea neajutorat în faþa unei scãderi a cererii ºi ar trebui sã aºtepte pasiv ca forþele pieþeisã declanºeze o scãdere a salariilor, pânã în punctul în care oferta ºi cererea de forþã demuncã se vor reechilibra. Este puþin probabil cã populaþia va da dovadã de o asemenearãbdare în interesul unei mai mari unitãþi europene.

Totuºi, întrucât scopul fundamental al monedei unice europene este mai degrabãpolitic decât economic, aceste consideraþii economice au o importanþã redusã. Faptul cãUE nu este o arie monetarã optimã poate contribui la creºterea costurilor monedei unice,dar aceasta nu înseamnã, în mod necesar, cã proiectul va fi sau ar trebui abandonat.Argumentele economice pro sau contra unei monede unice nu ºi-au atins þinta. Atâtcâºtigurile microeconomice, cât ºi pierderile macroeconomice au fost exagerate, iarîntrebarea dacã UE este sau nu o OCA nu are o importanþã prea mare în dezbatereaasupra UEM. Orice stat sau entitate politicã îºi va susþine propria monedã, indiferent deargumentele economice. Chiar dacã ele existã, raþiunea principalã este aceea cã deþinereaunei monede proprii este un simbol al suveranitãþii naþionale, iar una dintre primeleacþiuni ale unei puteri independente nou-apãrute este aceea de a-ºi crea propria monedã.Astfel se explicã de ce majoritatea membrilor UE considerã cã, dacã UE se afirmã ca oputere independentã, trebuie sã aibã ºi propria sa monedã.

Conflictul franco-german asupra UEM

Cheia înþelegerii dezbaterilor ºi a conflictului asupra implementãrii Tratatului de laMaastricht se gãseºte în ciocnirea dintre Germania ºi Franþa în privinþa conducerii ºipoliticilor Bãncii Centrale Europene. Deºi Germania ºi Franþa au fost principalii susþinã-tori ai UEM, ele au avut ºi viziuni opuse în aproape orice problemã importantã. Germaniaºi alte þãri cu monede puternice (þãrile Beneluxului) doreau o bancã centralã europeanãindependentã, al cãrei principal scop sã fie menþinerea sub control a inflaþiei. În schimb,Franþa susþinea ideea unei bãnci centrale europene asupra cãreia ea sã aibã o influenþãsubstanþialã ºi care, spre deosebire de SME dominat de Bundesbank, sã acorde prioritatecreºterii economice ºi creãrii de locuri de muncã, mai degrabã decât combaterii inflaþiei.Altã diferenþã pe termen lung între cele douã þãri era aceea cã germanii doreau un europuternic, ca un zid în faþa inflaþiei, în timp ce Franþa voia o monedã slabã în raport cuyenul ºi dolarul, pentru a spori competitivitatea comerþului francez. În opinia lui Kenen,trecerea de la SME la UEM poate fi interpretatã ca un efort al Franþei ºi al altor statemembre de a europeniza managementul folosit de conducerea Bundesbank. Istoriaefortului pentru realizarea uniunii monetare europene a fost, în mare mãsurã, o istorie aconflictului dintre interesele naþionale divergente ale Franþei ºi Germaniei.

De mulþi ani, o schismã adâncã în interiorul societãþii germane stã la baza politiciiacestei þãri faþã de uniunea monetarã europeanã ºi, în general, faþã de Uniunea Europeanã.


Guvernul federal german, condus de Helmut Kohl, puternic motivat de dorinþa integrãriiGermaniei într-o Europã denaþionalizatã, a devenit principalul susþinãtor al monedeiunice europene. Pe de altã parte însã, landurile germane, banca centralã germanã(Bundesbank) ºi poporul german aveau mari rezerve. Landurile se opuneau cedãriicontrolului pe care îl aveau asupra multor domenii de politicã publicã, iar Bundesbankºi poporul german erau reticenþi în privinþa abandonãrii mãrcii în favoarea euro. Publiculgerman vedea în marca puternicã un simbol al succesului remarcabil al economieipostbelice a Germaniei ºi al revigorãrii sale ca o mare putere. Aceastã atitudine publicãa generat o susþinere copleºitoare a poziþiei Bundesbank în procesul de formulare apoliticii germane faþã de integrarea monetarã europeanã.

Bundesbank, preocupatã de pierderea independenþei sale politice ºi îngrijoratã cãBanca Centralã Europeanã, asupra cãreia nu-ºi putea exercita nici un control, va formulapolitici economice inflaþioniste imprudente, a fãcut presiuni asupra guvernului federalgerman pentru a se asigura cã obiectivul principal al bãncii europene va fi lupta împotrivainflaþiei. În acest scop, Bundesbank a fãcut lobby pentru impunerea unor criterii deconvergenþã stricte, în vederea preîntâmpinãrii alãturãrii la UEM a þãrilor care nu auatins performanþa economicã la care a ajuns Germania. Bundesbank a susþinut fãrãtragere de inimã UEM, ca mijloc de a disciplina statele membre mai iresponsabile ºi maipredispuse la inflaþie, iar opiniile Bundesbank au avut un impact profund asupra politicilorgermane în privinþa UEM.

Problema criteriilor de convergenþã a ocupat un loc central în cele mai importantedispute dintre Franþa ºi Germania. Tratatul de la Maastricht menþiona câþiva indicatori aiperformanþei economice, pe care un stat membru al Uniunii Europene trebuia sã îisatisfacã pentru a se alãtura UEM. Totuºi, condiþia esenþialã ca deficitul bugetar alguvernului sã fie mai micã de 3% din PNB s-a dovedit foarte dificilã. Spre exemplu,pentru a atinge acest obiectiv, guvernele trebuiau sã reducã cheltuielile sociale. De fapt,unii observatori au sugerat cã aceste criterii de convergenþã de la Maastricht au fostenunþate intenþionat pentru a constrânge guvernele vest-europene sã-ºi reducã programelesociale, sub acoperirea acestor cerinþe. Este incontestabil faptul cã presiunea Bundesbanka fost cea care a determinat guvernul german sã insiste asupra acestui criteriu de intrareîn UEM ºi cã aceastã cerinþã rigidã a condus la multã �contabilitate creativã�, care sãpermitã multor state, inclusiv Germaniei, sã se încadreze în limita deficitului bugetar.

În 1995, s-a produs o ciocnire majorã între Franþa ºi Germania, în momentul în careaceasta din urmã a propus un Pact de Stabilitate post-UEM, prin care se cerea membrilorUEM sã pãstreze deficitele bugetare sub limita de 3%, în caz contrar ele trebuind sã facãfaþã unor sancþiuni, inclusiv unor amenzi piperate. Prin aceastã propunere se urmãreareasigurarea poporului german cã nici Italia, nici alte state mai nedisciplinate ale zoneiEuro nu vor reveni la politicile fiscale iresponsabile din trecut, dupã admiterea în EMU.Implementarea pactului de stabilitate, acceptat dupã o disputã aprinsã la Summitul de laDublin (decembrie 1996), a redus mult posibilitatea politicilor fiscale independente ºi,pe fondul introducerii monedei unice, a limitat semnificativ independenþa politicilormacroeconomice naþionale.

Eforturile membrilor Uniunii Europene de a satisface criteriile de convergenþã auimpus costuri economice ºi, dupã cum au avertizat criticii, au condus la nemulþumiripolitice. În iunie 1997, resentimentul adânc din Europa Occidentalã, provocat dedescreºterea economicã ºi de ºomajul ridicat, a erupt în Franþa, ameninþând sã afecteze


acþiunile franceze în vederea îndeplinirii criteriilor de convergenþã. Drept rãspuns laaceste acþiuni, preºedintele francez conservator Jacques Chirac a organizat alegerigenerale spre a pregãti terenul pentru reduceri semnificative ale cheltuielilor publice ºipentru alte sacrificii economice, în scopul atingerii pragului privitor la deficitul public.Însã alegerile s-au soldat cu victoria rãsunãtoare a socialiºtilor, a cãror pãrere pozitivãdespre UEM se schimbase într-una negativã, dupã moartea preºedintelui FrançoisMitterrand. Deºi noul prim-ministru socialist, Lionel Jospin, a proclamat cã Franþa vaadera la programul UEM, el a asigurat poporul francez cã guvernul sãu nu va impunepoveri suplimentare prin creºterea veniturilor sau scãderea cheltuielilor de la buget,pentru reducerea deficitului bugetar. Dimpotrivã, el a promis elaborarea unui programvizând crearea de locuri de muncã ºi creºterea salariilor.

Un alt conflict major între Germania ºi Franþa, condusã de socialiºti, a apãrut întimpul Summitului de la Amsterdam (iunie 1997), la care era de aºteptat ca participanþiisã semneze un nou tratat ambiþios privind reformarea structurii guvernamentale a UE ºipregãtirea terenului pentru extinderea UE. Tratatul de la Amsterdam a deschis caleanegocierilor formale între UE ºi potenþialii membri est-europeni, dar, din aproape oricealt punct de vedere, summitul a reprezentat un eºec serios pentru miºcarea cãtre o maimare unitate. El a fost marcat de conflicte puternice între membrii Uniunii Europene.Germania a respins cu vehemenþã cererile Franþei de creare a unui �guvern economic�care sã supervizeze BCE, de slãbire a Pactului de Stabilitate ºi de elaborare a unuiprogram ambiþios de lucrãri publice, pentru crearea de locuri de muncã. Este la fel deimportant de notat cã propunerea franco-germanã ca UE sã-ºi creeze propria capacitatede apãrare a fost blocatã de o coaliþie condusã de Marea Britanie, ceea ce a afectat, dinnou, eforturile de consolidare a politicii externe a UE.

La Amsterdam au existat doar câteva încercãri modeste de a aborda problemelesociale, ca urmare a insistenþei Germaniei ca deciziile în multe asemenea situaþii sensibilesã fie luate prin vot unanim. Întâlnirea nu a reuºit obþinerea unui acord în problemeesenþiale precum ponderile statelor la vot ºi reforma instituþionalã, aspecte care trebuiausoluþionate înainte de începerea procesului de lãrgire a Uniunii. În câteva domeniiimportante, statele membre, conduse de Marea Britanie ºi Germania, au insistat asupradrepturilor lor de a-ºi reduce angajamentele anterioare. Astfel, Summitul de la Amsterdama constituit o reafirmare semnificativã a suveranitãþii naþionale a statelor membre.

Deºi progresul înregistrat în privinþa UEM a fost un succes extraordinar, existaumulte capcane ºi întrebãri care puteau împiedica succesul final. Spre exemplu, care urmasã fie rolul politicii fiscale a UE? ªi cine o va controla? Va urma Banca CentralãEuropeanã o politicã strict antiinflaþionistã sau, dupã cum doreau social-democraþii ºisocialiºtii, o politicã agresivã în favoarea creºterii economice? Care va fi relaþia dintrestatele membre ale zonei Euro ºi celelalte state ale Uniunii Europene? Va fi învinovãþitãUEM pentru ºomajul ridicat ºi pentru celelalte probleme economice ale UE? Aceastãenumerare ar putea uºor continua cu probleme instituþionale sau de altã facturã. Importanteste cã soarta finalã a zonei Euro rãmâne incertã, iar un rezultat favorabil va necesita obunãvoinþã politicã enormã.


Guvernarea Uniunii Europene

Cea mai importantã problemã pe care vest-europenii trebuie sã o soluþioneze pentrua realiza o mai mare unitate politicã ºi economicã este cea a guvernãrii Uniunii. Procesulunificãrii politice ºi al regionalizãrii economice, la fel ca unificarea naþionalã, are nevoiede lideri politici puternici. UE va trebui sã îndepãrteze barierele interne din caleaactivitãþilor economice, la fel cum, la începutul perioadei moderne, statele-naþiuneteritoriale din Europa ºi-au folosit puterea ºi autoritatea pentru a înlãtura bariereleinterne din calea unei economii naþionale moºtenite din timpul perioadei feudale.Interesele ascunse ºi industriile în declin de astãzi trebuie sã urmeze drumul vechilorbresle. Vor fi necesare reforme vaste în domeniul forþei de muncã ºi al practicilor deafaceri, comparabile cu cele care au înlesnit calea tranziþiei de la bresle ºi meºteºugurila uzinele moderne ºi la sistemele de producþie în masã. Deoarece aceste schimbãriample vor întâmpina o rezistenþã puternicã, va fi necesarã o guvernare eficace. Dacã eca Europa Occidentalã sã-ºi recâºtige competitivitatea internaþionalã ºi sã realizeze ocreºtere economicã serioasã, ea nu va mai putea accepta compromisul bazat pe numitorulcomun acceptabil pentru diversele naþiuni.

Sarcinile conducerii la nivel regional sunt asemãnãtoare celor de la nivelul global:promovarea integrãrii economice (în Europa Occidentalã, ºi a celei politice), asigurareaunor bunuri publice (cum ar fi o monedã stabilã), prevenirea triºãrii (precum �devalo-rizarea competitivã�) ºi înfrângerea rezistenþei prin acordarea de compensaþii (fondul�de coeziune�). Pentru reuºita unificãrii europene este nevoie de un lider sau de lideripolitici care sã conducã economia europeanã integratã ºi, la nivel politic, sã îndeplineascãobiective precum formularea unei politici macroeconomice. Deocamdatã, este neclardacã membrii UE vor fi de acord sau nu cu obiectivele politicii monetare sau cu rolulpoliticii fiscale la nivel naþional sau federal. Singura þarã care ar putea sã exercite acestcontrol este Germania, dar în momentul actual ea este mai degrabã parte a problemeidecât un lider care sã gãseascã soluþii.

Crearea cadrului instituþional ºi politic al Uniunii Europene are de înfruntat obstacoleimense. Viziunile fundamental diferite ale celor trei puteri europene majore asupramodelului potrivit pentru Uniune vor îngreuna eforturile de construcþie a unei structuriguvernamentale eficiente. Modelul de la Maastricht se fundamenta pe o structurãfederalã, asigurând evoluþia spre unitatea economicã ºi politicã. Iniþial, Germania asusþinut aceastã structurã federalã puternicã; britanicii, danezii ºi francezii au respins-osau au fost lipsiþi de entuziasm. Totuºi, într-o anumitã mãsurã ºi datoritã opoziþieilandurilor, guvernul german a renunþat la acest concept ºi a început sã accentuezeprincipiul subsidiaritãþii în luarea deciziilor.

Un alt model posibil este cel al unei confederaþii laxe de grupãri funcþionale în jurulfiecãrui obiectiv al UE, un aranjament care ar permite fiecãrui membru sã aleagã la ceacþiuni ale UE sã participe, în funcþie de propriile sale interese. Spre exemplu, MareaBritanie doreºte sã facã parte din piaþa unicã, dar nu vrea (cel puþin deocamdatã) sã fiemembrã UEM sau sã-ºi asume Carta Socialã. Acest model, care a fost numit �Europageometriei variabile� sau Europe à la carte, este o blasfemie pentru germani ºi francezi.

De asemenea, existã ºi posibilitatea unei entitãþi europene bazate pe un nucleu alalianþei franco-germane (cãruia i se adaugã alte state cu monedã puternicã) ºi pe o


periferie compusã din serii de cercuri concentrice. De obicei, când se face referire laacest model, se vorbeºte despre o �Europã cu mai multe viteze�. Cercurile concentricevor merge de la statele cu legãturi strânse cu nucleul la cele cu legãturi mai slabe cuacesta. Acest model, sprijinit de germani ºi francezi, dar respins cu hotãrâre de britanici,este cel mai probabil a se materializa.

Mai multe scrieri, academice sau de altã naturã, au argumentat cã europenii aumodelat un tip radical nou de sistem politic. Unii susþin cã UE constituie o entitatepoliticã nouã, fundamentatã pe �o suveranitate comunã�. Se prea poate! Totuºi, progre-sele realizate de membrii Uniunii Europene în privinþa unificãrii principalelor atributeale suveranitãþii naþionale � dreptul de impozitare, de emisie a monedei ºi de autoapãrare(politica externã ºi de securitate) � au fost lente sau chiar inexistente. În pofida începeriila 1 ianuarie 1999 a etapei a treia a uniunii monetare, perspectivele monedei unice ºi aleunui sistem monetar unificat, la începutul secolului XXI, sunt încã problematice, iar celeale unor sisteme europene de impozite ºi de apãrare sunt extrem de slabe. Cum poþi aveao structurã guvernamentalã care nu are puterea de a impozita, dispune de puþine resurseproprii ºi nu are o politicã externã ºi de apãrare? O nouã ordine politicã ºi economicãeuropeanã este pe cale de a se realiza, dar natura sa nu este, nici pe departe, clarã.

�Deficitul democratic�

Europenii trebuie sã creeze o formã de guvernare responsabilã ºi democraticã pentru aînlãtura ceea ce a fost numit �deficitul democratic�. Pânã atunci, miºcarea spre unificareapoliticã ºi economicã a fost una a elitelor, care au inclus lideri naþionali, lideri aimediului de afaceri ºi funcþionari publici ai UE. Pe de altã parte, opinia publicã dinComunitatea Europeanã a fost ostilã sau cel puþin nepregãtitã pentru paºii tot maiambiþioºi cãtre o structurã economicã ºi politicã europeanã unificatã. Astfel, deºi Tratatulde la Maastricht a fost semnat de toate cele cincisprezece state membre ale UniuniiEuropene, ratificarea sa a întâmpinat curând opoziþie în Danemarca, Franþa ºi MareaBritanie. Chiar ºi în Germania a existat o puternicã rezistenþã din partea cetãþenilor faþãde ideea renunþãrii la marcã în favoarea euro. În pofida creãrii UE ºi a discuþiilor asupranoii mentalitãþi �europene�, în acest moment, conºtiinþa politicã în Europa rãmâne înmare parte naþionalã � germanã, francezã ºi aºa mai departe. Realitãþile politice aleidentitãþilor naþionale separate au continuat sã se ciocneascã de eforturile intense aleelitei politice europene de a implementa Tratatul de la Maastricht, extraordinar deambiþios.

Popoarele Europei Occidentale nu au avut o influenþã directã asupra principalelorinstituþii decizionale ale Uniunii Europene � Consiliul ºi Comisia �, iar aceste instituþiinu rãspund în faþa cetãþenilor UE. În pofida succesului obþinut prin forþarea demisieimembrilor Comisiei, în 1999, Parlamentul European, ales direct, avea doar puterilimitate. Datoritã acestui �deficit democratic�, popoarele din Europa Occidentalã au unsimþ redus al identificãrii cu Uniunea ºi nu manifestã loialitate faþã de instituþiile sale;germanii, francezii, britanicii ºi alþii continuã sã se identifice ºi sã manifeste loialitatefaþã de statele lor naþionale. În lipsa unor cetãþeni europeni, Uniunii îi va fi foarte greusã depãºeascã problemele politice ºi economice care-i stau în faþã. Pânã când aceastãchestiune va fi soluþionatã ºi se va ajunge la un adevãrat stat european, atât unitateapoliticã din interiorul UE, cât ºi instituþiile acesteia vor rãmâne foarte vulnerabile.


Uniunea monetarã ºi guvernarea economicã

Existã motive sã ne îndoim cã uniunea economicã ºi cea monetarã pot supravieþui fãrã omai strânsã uniune politicã. Astfel, în graba lor de a realiza uniunea monetarã, europeniiau inversat relaþia istoricã dintre aceasta ºi uniunea politicã. Pânã ºi un birocrat de laBruxelles, precum fostul preºedinte al Comisiei, Jacques Delors, a declarat cã UEM nuputea funcþiona fãrã �o guvernare economicã europeanã�. Însã francezii, care au fostmultã vreme principalii apãrãtori ai unui guvernãmânt economic menit sã controlezepoliticile Bãncii Centrale Europene, s-au împotrivit, în acelaºi timp, unui guvernãmântpolitic. Este îndoielnic cã UEM va funcþiona fãrã o autoritate centralizatã de un anumittip. Astfel, Marea Britanie a respins UEM ºi din cauza faptului cã se temea cã aceastaurma sã fie însoþitã, în mod necesar, de un sistem politic european, centralizat.

Istoria afacerilor monetare internaþionale ºi regionale aratã cã unitatea economicã ºicea monetarã nu pot înainta fãrã un fundament politic puternic. Liderii politici trebuie sãse convingã cã statele membre vor menþine credibilitatea angajamentelor lor ºi nu vortriºa. Asigurarea unui fundament politic al integrãrii monetare europene ºi soluþionareaproblemei credibilitãþii pot fi realizate printr-o cooperare strânsã între principalele puterieuropene sau prin stabilirea, din rândul lor, a uneia care sã asigure conducerea. Pânãacum, cele trei puteri principale au eºuat în stabilirea unei relaþii de cooperare. Cu toatecã germanii ºi francezii au cooperat, în sensul cã germanii au susþinut (cu un cost ridicatpentru ei) francul ameninþat, britanicii au refuzat sã coopereze în timpul crizei financiaredin 1992, când au decis sã nu apere lira sterlinã, din cauza costurilor ridicate pe careintervenþia le-ar fi atras pentru economia britanicã. Mai mult decât atât, diferenþelefundamentale dintre Franþa ºi Germania au limitat cooperarea lor, astfel cã Germania arãmas singura putere în stare sã realizeze sarcinile necesare pentru o mai mare unitatepoliticã ºi economicã europeanã.

În decembrie 1997, francezii au propus organizarea unui Forum de Politicã Economicã,sau Euro-Club, pentru a supraveghea sistemul monetar european. Prin aceasta se inten-þiona coordonarea politicii economice a statelor membre ale zonei Euro din interiorulUniunii, înaintea întâlnirilor miniºtrilor de finanþe ai UE (EcoFin), aceºtia din urmãformând un grup care reprezenta principalul organism de luare a deciziilor, în zonapoliticii economice. Francezii sperau cã acest Euro-Club le va spori influenþa asuprapoliticilor monetare ºi a altor politici economice ale Bãncii Centrale Europene (BCE). Pede altã parte, britanicii se temeau cã Euro-Clubul va afecta EcoFin, cã-i va lipsi de oriceinfluenþã asupra politicilor economice ale UE ºi cã ar putea produce o eventualã rupturãîntre membrii ºi nemembrii zonei Euro. Pe o poziþie de mijloc se situau germanii, care,în timp ce susþineau ideea potrivit cãreia un Euro-Club ar stimula cooperarea ºi ar creao identitate comunã a statelor membre ale zonei Euro, se opuneau cu tãrie oricãreiîncercãri de a limita independenþa politicã a BCE. În primãvara anului 1998, acestconflict a fost soluþionat, cel puþin temporar, printr-un compromis prin care s-a acceptatca miniºtrii de finanþe ai þãrilor participante la Euro-Club sã se întâlneascã pentru adezbate probleme legate de euro, în timp ce EcoFin a rãmas organismul decisiv de luarea deciziilor pentru politici economice precum cele referitoare la impozite ºi la piaþamuncii. Totuºi, este posibil ca germanii, francezii ºi britanicii sã continue propriileeforturi, cel mai adesea conflictuale, de a influenþa politicile economice al BCE.


Pânã când problema guvernãrii nu va fi soluþionatã (dacã va fi soluþionatã), structurade guvernare a Uniunii Europene va rãmâne, dupã cum arãta editorialistul SamuelBrittan în Financial Times (Londra), un hibrid: un sistem de cooperare laxã întreguvernele naþionale, în domenii sensibile din punct de vedere politic, conjugat cu ooarecare autoritate supranaþionalã a Comisiei Europene. Brittan a mai observat cãorganismul suprem de luare a deciziilor, Consiliul de Miniºtri, se întruneºte doar o datãpe lunã ºi se supune unor proceduri decizionale complicate. Autoritatea Parlamentului afost extinsã lent prin introducerea codeciziei cu Consiliul, dar, pânã la sfârºitul anilor�90, autoritatea sa se exercita, în primul rând, prin capacitatea de a bloca legislaþia.Rãmâne de vãzut cum va putea Uniunea sã depãºeascã aceste formule ineficiente, pentrua realiza scopul sãu fundamental, declarat: unificarea politicã.

Implicaþii globale

Restul lumii a acordat o atenþie deosebitã miºcãrii spre integrarea europeanã. UE ºi zonaEuro ar putea fi o prezenþã impresionantã în afacerile mondiale. Statele Unite, Japoniaºi alte economii sunt deosebit de preocupate de posibilitatea unei �Europe-Fortãreaþã�,care ar limita accesul pe piaþa ei unicã. Mulþi americani sunt îngrijoraþi de impactul pecare euro îl va avea asupra dolarului. Politica comercialã europeanã ºi rolul euro pe planinternaþional sunt foarte importante pentru economia mondialã. Deºi în 1999, când scriuaceste rânduri, existã multe necunoscute în ceea ce priveºte ambele chestiuni, se poateîncerca o evaluare.

Pentru sistemul comercial

Întrebarea dacã UE va fi sau nu deschisã comerþului ºi investiþiilor statelor nemembre adobândit o importanþã crescândã o datã cu aprofundarea ºi extinderea integrãrii europene,în ultimii ani ai secolului XX. Astfel, în primele decenii ale mileniului trei, naturaeconomiei mondiale va fi puternic afectatã de evoluþiile din aceastã zonã. În pofidaproblemelor grave pe care le are Europa în privinþa gradului ridicat al ºomajului ºi alrãmânerilor în urmã în multe sectoare ale industriei prelucrãtoare, politicile unei economiieuropene unite vor afecta semnificativ toate celelalte þãri. O Europã deschisã, care nu varecurge la discriminãri împotriva bunurilor ºi serviciilor noneuropene, va da un importantimpuls forþelor globalizãrii economice; o Europã închisã, care va ridica bariere comercialeºi investiþionale ºi/sau va acorda preferinþe comerciale anumitor state din exterior,precum cele din Africa, Europa de Est ºi Orientul Mijlociu, va favoriza protecþionismulcomercial ºi regionalismul economic în întreaga lume. Deºi îndepãrtarea barierelorinterne ºi transferul cãtre Bruxelles a autoritãþii decizionale în aspecte importante alepoliticii economice pregãtesc calea spre o posibilã îndepãrtare a tuturor barierelor de pecontinent, este posibil ca vest-europenii sã priveascã piaþa internã unificatã drept undomeniu privat al propriilor interese de afaceri ºi un mijloc de a întãri Europa în relaþiilesale cu celelalte puteri.

Economiºtii au pãreri diferite în ceea ce priveºte gradul în care Piaþa Comunãdiscrimineazã nemembrii; cu siguranþã, cei mai mulþi ar fi de acord cã Politica AgricolãComunã produce discriminãri. Totuºi, este deosebit de dificilã determinarea impactului


pe care îl au asupra nemembrilor barierele comerciale ale UE în domeniul serviciilor ºial produselor industriei prelucrãtoare. Aceasta deoarece patternul comerþului europeanse poate datora apropierii geografice, mai degrabã decât discriminãrii nemembrilor.Într-o analizã amplã pe aceastã temã, economistul Jeffrey Frankel a concluzionat cã, pemãsurã ce Piaþa Comunã s-a extins, tariful extern a avut un impact negativ moderat, darîn creºtere, asupra importurilor nemembrilor54. Alþi economiºti considerã cã UE discri-mineazã intenþionat. Nu existã un consens între specialiºti în privinþa impactului UniuniiEuropene asupra sistemului comercial.

Indiferent de consecinþele comerciale de pânã acum ale UE, perspectivele pe termenlung vizând o Europã deschisã nu sunt promiþãtoare. În ciuda eforturilor de a reformaPolitica Agricolã Comunã, este îndoielnic cã piaþa europeanã se va deschide curând;aceastã problemã este importantã mai ales pentru Statele Unite. Iar faptul cã UE ºi-aextins sfera economicã de influenþã aduce probleme în plus nemembrilor. Agenda 2000,planul european de admitere în UE a unui numãr de state est-europene, poate marca unprogres spre un bloc european mai închis. UE are încheiate deja tratate economicespeciale cu foste colonii europene din Africa ºi a stabilit acorduri comerciale bilateralecu alte þãri, precum Turcia. Mai mult decât atât, pe masa de negociere se aflã acorduricomerciale cu multe alte regiuni, incluzând þãrile de la þãrmul Mãrii Mediterane,Mercosur ºi Asia de Est. Este incert dacã acest sistem emergent de conexiuni economiceva deveni un punct de sprijin pe drumul spre o economie mondialã mai deschisã.

Soluþionarea unora dintre problemele cu care s-au confruntat europenii la sfârºitulanilor �90 ar putea avea un impact major asupra politicii comerciale. Spre exemplu,destinul sistemului european al bunãstãrii este deosebit de important. Deºi criza acestuiase datoreazã, în primul rând, unor cauze interne, creºterea competiþiei comerciale aaccentuat problemele � drept vinovate au fost identificate deschiderea economicã ºiglobalizarea. Numeroase industrii europene s-au descoperit prinse între firmele hightech din SUA ºi Japonia, pe de o parte, ºi producãtorii cu costuri salariale mici din Asiade Est ºi din alte economii aflate într-un proces rapid de industrializare, pe de altã parte.O economie europeanã deschisã va spori impactul acestor probleme ºi va avea implicaþiiputernice asupra statului bunãstãrii. Deºi programele sociale generoase � poate mult preageneroase � din Europa continentalã au constituit un factor esenþial al pãstrãrii pãciisociale dupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, costurile statului bunãstãrii aucrescut dramatic în aceastã perioadã ºi se aºteaptã ca ele sã urce ºi mai rapid, datoritãîmbãtrânirii populaþiei. Aceste programe de bunãstare socialã ºi consensul intern pe careele l-au reflectat ºi l-au susþinut au fost factori importanþi în încercarea de a-i convingepe europeni sã accepte liberalizarea comerþului, dupã rãzboi; reducerea acestor programear putea declanºa cu uºurinþã o reacþie protecþionistã.

Dacã statul european al bunãstãrii nu va fi reformat, costurile sale ridicate vor faceca piaþa unicã sã se deschidã foarte greu în faþa competitorilor noneuropeni, în specialdatoritã ºomajului ridicat din Europa Occidentalã. Mulþi europeni considerã cã guvernelelor vor trebui, pânã la urmã, sã aleagã între a reduce semnificativ costurile statuluibunãstãrii ºi povara impusã industriei ºi a proteja de competiþia externã industriaeuropeanã, ale cãrei costuri sunt ridicate. Problemele legate de sistemul european albunãstãrii ºi de ºomajul ridicat au fost puternic accentuate de integrarea economicã.Inevitabil, structura industrialã foarte fragmentatã a Europei Occidentale va trebui sãtreacã printr-un dureros proces de consolidare, raþionalizare ºi reducere a dimensiunilor


ºi a numãrului de angajaþi, asemãnãtor celui prin care a trecut industria americanã înanii �80 ºi �90. Piaþa automobilelor din Europa Occidentalã, spre exemplu, nu mai poatesusþine numãrul mare de firme ce au supravieþuit, în anii �90, doar cu ajutorul subvenþiilorconsistente ale statului sau al pieþelor naþionale protejate. În industria automobilelor ºi înalte sectoare, fuziunile ºi achiziþiile s-au înmulþit deja, schimbând peisajul industrialeuropean. ªi cum industriile sunt raþionalizate, presiunea asupra programelor socialeeuropene a crescut în mod necesar.

Raþionalizarea ºi restructurarea activitãþilor economice în Europa Occidentalã pot fialte provocãri la adresa unei Europe deschise. Înlãturarea graniþelor politice va conduceinevitabil la o reaºezare ºi o reorganizare a activitãþilor economice în interiorul pieþeiunice. Exemplul cel mai relevant este cel al industriei de automobile europene, cusupracapacitatea ºi handicapul ei tehnologic în comparaþie cu rivalii sãi americani ºi, maiales, japonezi. Astfel, una dintre principalele raþiuni ale pieþei unice este aceea de a forjao structurã industrialã europeanã care sã producã economii de scarã, în special înindustrii de înaltã tehnologie. Industria europeanã va trebui sã fie mult mai concentratã.Mai mult decât atât, UE va avea un stimulent puternic pentru creºterea competitivitãþiiinternaþionale a Europei, prin protejarea firmelor ºi susþinerea lor în realizarea economiilorde scarã. Totuºi, eventuala localizare a acestor concentrãri ale industriei este incertã. Pede o parte, concentrarea cererii ºi alþi factori ar putea atrage activitãþile economice spreeconomiile-nucleu din nordul Europei. Pe de altã parte, forþa de muncã ieftinã ºi altecosturi ar putea atrage industria în regiunile periferice ale sudului Europei. Oricare ar fiefectul unui asemenea eventual proces de restructurare masivã, în unele regiuni se vorproduce dislocãri, iar politicile europene de ajustare, necesare pentru a diminua saumãcar a întârzia impactul asupra celor afectaþi, vor stimula cu siguranþã presiunileprotecþioniste.

Problema unei Europe deschise sau închise este strâns legatã de cea a �extinderii�.Fostele state comuniste din Europa Centralã ºi de Est, în special Polonia, RepublicaCehã ºi Ungaria, se integreazã rapid în UE, în special prin IED germane. Aceste þãri ºiforþa lor de muncã relativ bine pregãtitã, dar prost plãtitã, au fost foarte atractive pentruindustria germanã, dupã pierderea competitivitãþii sale internaþionale în urma costurilorridicate cu forþa de muncã ºi a poverii reunificãrii germane. O parte substanþialã aproducþiei sporite din Europa de Est este deja exportatã în Europa Occidentalã. Estedeosebit de important ºi faptul cã Europa Occidentalã a solicitat ºi a primit tratamentpreferenþial pentru propriile exporturi în Europa de Est. Extinderea Politicii AgricoleComune cãtre Europa de Est va determina, probabil, creºterea protecþionismului însectorul agricol al Europei.

Problemele economice grave ºi nesoluþionate i-au condus pe mulþi observatori avizaþisã prevadã cã UE va fi mai mult închisã decât deschisã în domeniul politicilor comercialeºi al altor politici economice. Unii considerã cã naþiunile Uniunii Europene vor fi foarteatrase sã-ºi rezolve problemele sociale, generate de restructurare ºi de alþi factori, prinretragerea în spatele unor bariere comerciale ºi, probabil, ºi investiþionale. Bineînþelescã, teoretic, europenii îºi pot proiecta piaþa unicã ºi politicile economice în direcþiadiminuãrii impactului integrãrii, prin compensarea perdanþilor, fãrã a sacrifica intereselenemembrilor. Politicile în domeniul impozitelor, concurenþei ºi în alte sectoare potasigura satisfacerea atât a intereselor statelor membre, cât ºi a celor nemembre. Astfel,Uniunea Europeanã deþine un fond cu o denumire interesantã � �fondul de coeziune� �


care transferã resurse substanþiale spre periferia din sudul regiunii. Totuºi, nu se poatenega faptul cã existã obstacole politice care trebuie depãºite pentru a proteja atât intereselestatelor membre, cât ºi pe cele ale statelor nemembre, iar costurile economice aleatingerii acestui scop vor fi foarte mari. Este posibil ca efortul pentru desãvârºireaunificãrii economice europene sã sacrifice interesele statelor nemembre, pentru reali-zarea coeziunii interne. În final, este puþin probabil ca o Europã care-ºi consacrãenergiile unificãrii politice ºi economice sã-ºi asume conducerea în promovarea iniþia-tivelor comerciale multilaterale. Cu toate acestea, Sir Leon Brittan, comisarul pentrucomerþ al Uniunii Europene, a susþinut atât un eventual Acord Comercial Transatlantic,cât ºi Runda Millennium a negocierilor OMC. Din pãcate, pânã în prezent, AdministraþiaClinton nu a fãcut eforturi suficiente pentru a valorifica aceastã posibilitate.

Pentru sistemul monetar

Implicaþiile monedei euro pentru dolar ºi, în general, pentru economia internaþionalã auconstituit obiectul unui interes deosebit ºi al dezacordului între oficialitãþi publice,economiºti ºi analiºti politici de pe ambele maluri ale Atlanticului ºi din alte zone aleglobului. Întrebãrile cele mai importante au în vedere dacã euro va înlocui sau nu dolarulca principalã monedã de schimb pe glob, iar dacã acest fapt s-ar întîmpla, care ar ficonsecinþele pentru Statele Unite ºi cum va afecta euro funcþionarea ºi managementulsistemului economic ºi monetar internaþional. Numeroasele necunoscute de ordin politicºi economic în privinþa euro fac imposibilã formularea unor rãspunsuri clare la astfel deîntrebãri importante. Totuºi, aceste teme sunt atât de relevante pentru viitorul economieimondiale, încât trebuie abordate, fie ºi numai la nivel de ipoteze.

Euro vs. dolar: înlocuire sau competiþie?

Aproximativ 40-60% din tranzacþiile financiare internaþionale se fac în dolari. Deasemenea, dolarul a fost ºi principala monedã de rezervã din lume; în 1996, dolarulreprezenta aproximativ douã treimi din rezervele valutare ale lumii. Astãzi, între-barea dacã euro va înlocui sau nu rolul internaþional al dolarului ca monedã de tranzacþieºi de rezervã este foarte importantã, mai ales pentru SUA ºi comunitatea financiarãamericanã.

Aproape cã a devenit un act de credinþã în Europa Occidentalã sã afirmi cã dimen-siunile zonei Euro vor face ca euro sã înlocuiascã în bunã mãsurã dolarul, ca principalãmonedã internaþionalã. Pe de altã parte, poziþia adoptatã la începutul anului 1999 deAdministraþia Clinton (prin ministrul de Finanþe Robert Rubin ºi Lawrence Summer) ºide cei mai mulþi economiºti americani sugereazã cã existã foarte puþine ºanse ca euro sãînlocuiascã dolarul55. Mai mult, dacã aceastã schimbare se va produce, ea va avea locîntr-un ritm foarte lent, de-a lungul unei perioade foarte lungi, ceea ce va permiteStatelor Unite sã facã ajustãrile necesare, precum eliminarea imensului deficit de plãþi/comercial. Potrivit lui Summer, menþinerea rolului internaþional al dolarului va depindede puterea economiei americane mai mult decât de orice altceva. În plus, importanþadolarului pentru piaþa financiarã internaþionalã va fi determinatã, în primul rând, decompetitivitatea internaþionalã a sistemului financiar american. Mai mult, euro va înlocuidolarul în tranzacþiile financiare internaþionale doar dacã UE va crea o piaþã financiarã


eficientã ºi integratã. Mulþi au îndoieli cã aceasta se va întâmpla curând. Astfel,oficialitãþile ºi economiºtii americani tind sã nu dea prea mari ºanse posibilitãþii cadominaþia internaþionalã a dolarului sã fie subminatã de euro.

Posibile consecinþe economice

Presupunând cã euro va înlocui dolarul, oficialitãþile, economiºtii ºi analiºtii din StateleUnite ºi din Europa Occidentalã au discutat asupra consecinþelor unei asemenea schimbãri.Înlocuirea dolarului de cãtre euro ar afecta, cu siguranþã, interesele multor americani ºivest-europeni, însã consecinþele politice ºi economice ale unei asemenea evoluþii nu ar fi,în mod necesar, importante. Dupã cum am arãtat mai sus, deocamdatã, mulþi europeniconsiderã cã o asemenea înlocuire va produce o schimbare majorã în balanþa inter-naþionalã a puterii politice ºi economice. Unii americani împãrtãºesc aceastã opinie ºiprivesc detronarea dolarului cu mari resentimente. Câteva scenarii teribile au înfãþiºatSUA, în lipsa atotputernicului dolar, ca o victimã potenþialã a manipulãrilor afacerilormonetare de cãtre vest-europeni. Aceste descrieri ale unei Europe puternice ºi ale uneiAmerici slãbite sunt, cu siguranþã, exagerate.

Dacã euro ar înlocui dolarul ca principalã monedã pe glob, ar exista implicaþiiimportante atât pentru interesele financiare private americane, cât ºi pentru guvernulfederal. Un asemenea succes al euro ar putea avea un impact negativ asupra bãncilor ºiinstituþiilor financiare americane. Un flux mare al tranzacþiilor într-o anumitã monedã deschimb conduce la economii de scarã ºi reduce costurile de tranzacþie. Cu cât este maimare fluxul tranzacþiilor valutare în moneda unei þãri, cu atât cresc profitul ºi compe-titivitatea bãncilor ºi ale instituþiilor financiare din acea þarã. Dacã euro ar înlocuidolarul ca monedã de rezervã sau de tranzacþie, beneficiile de scarã ºi costurile detranzacþie reduse ar fi transferate dinspre interesele financiare americane spre celeeuropene. Conform unei estimãri, schimbarea de portofoliu de la dolar la euro poateatinge 1.000 de miliarde de dolari. Temerea cã euro va înlocui dolarul poate declanºa unconflict puternic între Uniunea Europeanã ºi SUA. Un eventual conflict transatlanticizbucnit între dolar ºi euro, asemãnãtor celui declanºat în anii �20 ºi �30, între dolar ºilira sterlinã, ar atrage costuri politice considerabile.

Rolul internaþional al dolarului a adus Statelor Unite o serie de avantaje politice ºieconomice concrete, pe care le-ar pierde dacã dolarul nu ar mai avea statutul de monedã--cheie pe plan mondial. Cererea internaþionalã pentru dolar a fãcut ca SUA sã-ºi poatãfinanþa, la un cost minim, deficitul imens ºi continuu comercial/de plãþi, de la începutulanilor �80. De fapt, guvernul american a putut presupune faptul cã unele þãri vorfinanþa automat imensul deficit internaþional de plãþi american, deoarece acestea, avândnevoie de dolari pentru a-ºi conduce afacerile internaþionale, nu cereau rate înalte aledobânzilor. Mai mult decât atât, SUA au fãcut împrumuturi în propria monedã, evitândastfel riscurile privitoare la cursul de schimb. Cea mai mare parte a dolarilor aflaþi încirculaþie se gãsesc peste hotare, în posesia nonamericanilor; aºa-numitul dollar overhang,de aproximativ 265 de miliarde de dolari, echivaleazã cu un împrumut fãrã dobândãacordat Statelor Unite, pentru care câºtigul � plãþile neefectuate aferente unei ipoteticedobânzi � se ridicã la 13 miliarde de dolari. În plus, prestigiul american este susþinut derolul internaþional al dolarului. Însã cei mai mulþi oficiali ºi economiºti americaniconsiderã cã pierderea statutului special pe care îl are dolarul nu va afecta semnificativ


Statele Unite. Astfel, câºtigurile politice de pe urma creãrii unei Europe puternice ºiunite ar însemna realizarea unui obiectiv esenþial al politicii Statelor Unite, în perioadapostbelicã.

Posibile consecinþe politice

Mulþi lideri vest-europeni cred cã euro va întãri puternic poziþia lor politicã în raportcu SUA, în negocierile internaþionale; iar mulþi americani se tem cã euro va aveaconsecinþe negative asupra securitãþii americane ºi a poziþiei internaþionale a SUA. Esteposibil ca ambele ipoteze sã se dovedeascã a fi greºite. Deºi o Europã unitã va fi un actoral scenei mondiale mai puternic decât este în prezent, euro nu va putea schimba foartemult balanþa de putere dintre Statele Unite ºi Europa Occidentalã. Euro va putea sãreducã finanþarea aproape automatã a deficitului balanþei de plãþi americane ºi sã limitezelibertatea financiarã considerabilã a Statelor Unite, în realizarea politicilor sale externeºi economice. Probabil cã o asemenea pierdere nu ar fi semnificativã. Însã, impactuleuro asupra yenului ºi a Japoniei poate fi foarte important. Euro poate submina ambiþiaJaponiei privind creºterea rolului yenului, ca monedã internaþionalã. Într-o economiemondialã compusã din trei monede principale, japonezii se tem cã yenul poate fimarginalizat. Aceastã îngrijorare a impulsionat Japonia sã propunã �un triumviratmonetar� global între dolar, euro ºi yen, care sã fie condus de cele trei principale puterieconomice.

Concluzii

Indiferent de retorica de tip �o singurã Europã�, la începutul secolului XXI, EuropaOccidentalã continuã sã fie caracterizatã prin state-naþiune individuale ºi naþionalitãþirivale, atente mai ales la propriile interese politice ºi economice. În pofida obiectivelorimpresionante de a crea o unitate economicã ºi politicã, atinse prin eforturile postbelice,naþiunile europene nu sunt dispuse sã-ºi sacrifice autonomia economicã ºi independenþapoliticã pentru o economie europeanã cu adevãrat unificatã ºi un stat european, capabilsã se exprime pe o singurã voce în afacerile internaþionale. Deºi nu trebuie minimalizatecele trei decenii de eforturi � în general încununate de succes � pentru crearea uneiEurope unite, �Europa� continuã sã fie mai mult o expresie geograficã. Totuºi, este sigurcã o Europã mai unitã este pe cale sã aparã; naþiunile au ajuns prea departe pentru a seîntoarce din drum, iar interese puternice încurajeazã mersul înainte. Însã va fi nevoie demulþi ani, poate chiar de multe decenii, pentru a determina cât de departe va ajungeintegrarea, direcþia în care va înainta ºi efectele pe care le va avea asupra Europei ºi arestului lumii.

Deºi existã cauze întemeiate pentru a fi rezervaþi în privinþa perspectivelor finale aleintegrãrii europene, este neîndoielnic faptul cã importanþa economicã a Europei Occidentaleîn cadrul economiei mondiale s-a restabilit, dupã ce atinsese nivelul cel mai de jos, înprimii ani postbelici. O mai mare unitate economicã a rezultat în urma pieþei unice ºi amiºcãrii generale spre unitatea continentalã. În 1945, economiile europene nu erau doardistruse, ci ºi orientate spre coloniile lor de peste mãri. Începând cu anii �80, ele auparticipat ca o entitate unificatã la GATT ºi la alte negocieri internaþionale, iar numãrul


statelor membre în Comunitatea Europeanã a crescut de la ºase la cincisprezece.Indiferent dacã proiectul lãrgirii UE va avea loc sau nu, Europa Centralã ºi de Est estedin ce în ce mai integratã cu UE, prin diverse acorduri oficiale ºi prin forþele pieþei*.�Lumea veche�, sub noua ei înfãþiºare regionalizatã, va fi, cu siguranþã, un actorimportant în viitoarea economie mondialã.

* La 1 mai 2004, Uniunea Europeanã a încorporat Malta, Ciprul ºi opt þãri din Europa Centralã ºide Est: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia ºi Lituania. În momentulfinalizãrii ediþiei româneºti a volumului, România ºi Bulgaria erau programate sã adere în 2007, iarTurcia ºi Croaþia aveau calitatea de state candidate la aderare. (n.tr.)

STRATEGIA ECONOMICÃ AMERICANÃ 173

Capitolul 8

Strategia economicã americanã

La mijlocul anilor �80, politica americanã faþã de economia internaþionalã a suferitschimbãri importante. Dupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, Statele Unite aususþinut cauza economiei internaþionale integrate ºi deschise. Din raþiuni politice ºieconomice, liderii americani considerau cã o lume deschisã era în interesul þãrii lor ºicredeau cã o economie internaþionalã integratã (excluzând, bineînþeles, blocul sovietic)va întãri unitatea statelor aliate. Începând cu Administraþia Reagan (1981-1989), SUAºi-au asumat o politicã economicã externã mult mai naþionalistã ºi mai parohialã, ceea cea determinat trecerea de la o politicã comercialã multilateralã la o politicã multivalentã(multitrack). În trecut, susþinând politica multilateralã, SUA îºi asumaserã un acord clarasupra unui sistem comercial nediscriminatoriu ºi deschis, realizat prin negocierilemultilaterale în cadrul Acordului General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT). O datã cuabordarea multitrack, s-a recurs la o varietate de politici (unilaterale, regionale ºimultilaterale) pentru îndeplinirea obiectivelor politice ºi economice naþionale. Aceastãschimbare istoricã s-a produs datoritã îngrijorãrii faþã de declinul industrial american,faþã de deficitul comercial cu Japonia, care a crescut de-a lungul anilor �80, ºi faþã de�adâncirea� regionalizãrii Europei Occidentale. Totuºi, scãderea sprijinului opinieipublice pentru liberalizarea comerþului ºi consecinþele pãgubitoare ale contrarevoluþieieconomice a preºedintelui Reagan au avut, la rândul lor, contribuþii majore la aceastãschimbare radicalã în politica economicã americanã.

Contrarevoluþia economicã a lui Reagan

Considerând cã avea un mandat pentru a revigora economia americanã, RonaldReagan ºi-a asumat preºedinþia Statelor Unite ale Americii în ianuarie 1981. Noulpreºedinte a diagnosticat cauzele problemelor economice ale Americii: dimensiuneamare a guvernului federal, nivelul excesiv de ridicat al impozitãrii ºi suprasolicitareastatului bunãstãrii, care au descurajat iniþiativa privatã ºi piaþa liberã. Reagan ºi o seriede economiºti conservatori considerau cã �mâna grea� a guvernului federal a distrusiniþiativa de a munci, de a acumula ºi de a investi. Ei susþineau cã soluþiile acestorprobleme constau în reducerea dimensiunilor guvernului federal, reducerea drasticã ataxelor ºi lãsarea pieþei sã funcþioneze liber. În 1981, sub flamura unei noi teorii econo-mice � economia ofertei (supply-side economics), care promitea o creºtere economicã


cu un guvern restrâns numeric �, Administraþia Reagan, susþinutã de Congresul dominatde democraþi, a redus drastic impozitele federale pe venit.

Din pãcate, preºedintele ºi Congresul nu au redus în acelaºi timp ºi cheltuielileguvernamentale, ba chiar au majorat substanþial cheltuielile militare. Aceastã combinaþieîntre reducerea semnificativã a impozitelor ºi menþinerea la cote înalte a cheltuielilorfederale a produs un ºoc puternic economiei americane ºi, de asemenea, unei pãrþiimportante a economiei mondiale. Din toamna anului 1982 pânã la colapsul pieþei decapital din octombrie 1987, economia americanã ºi a altor state s-au bucurat de boom-ul�miracolului economic al lui Reagan�. S-a observat însã, nu dupã mult timp, cã schim-barea bruscã a politicii fiscale americane a creat moºtenirea apãsãtoare a �dubluluideficit� (deficitul bugetar ºi cel comercial), care va continua sã afecteze economiaamericanã ºi alte economii ale lumii, în anii �80 ºi �90.

Anticipând deficitul bugetar federal imens ºi necesitatea finanþãrii acestei datoriiacumulate, pieþele financiare americane ºi globale au reacþionat puternic. Ratele dobân-zilor americane au crescut dramatic, ceea ce a condus la un mare influx de capital.Cererea investitorilor strãini pentru dolar i-a sporit valoarea, iar aprecierea sa a fãcut caexporturile americane sã scadã brusc, în timp ce importurile au crescut rapid. Dupã cumindicã figura 8.1, comerþul ºi balanþa de plãþi internaþionalã ale Statelor Unite s-audeteriorat alarmant, iar la mijlocul anilor �80, deficitul comercial anual a ajuns laincredibila cifrã de aproximativ 170 de miliarde de dolari. Deficitul comercial anual faþãde Japonia reprezenta o parte semnificativã a întregului deficit comercial, ceea ce acontribuit la accentuarea neînþelegerilor economice cu aceastã þarã. Având nevoie demari împrumuturi din strãinãtate pentru a-ºi finanþa deficitul bugetar, SUA s-au împrumutatcu precãdere din Japonia. La mijlocul anilor �80, acest împrumut imens a transformat

Figura 8.1. Deficitul contului curent ºi poziþia ca investiþii internaþionale nete.Pe mãsurã ce, la începutul anilor �80, deficitul contului curent a început sã creascã, poziþia

ca investiþii nete a început sã coboare. Notã: Poziþia ca investiþii nete la costul curent.Sursa: U.S. Council of Economic Advisors


SUA din cea mai mare naþiune creditoare în cea mai mare naþiune debitoare pe planmondial. De-a lungul aceleiaºi perioade, Japonia a luat locul Statelor Unite ca principalstat creditor pe plan mondial ºi a devenit cel mai important partener economic alAmericii, înlocuind Germania Federalã.

Aceste schimbãri au produs avantaje economice enorme pentru consumatorii americani,comunitatea financiarã a Statelor Unite ºi þãrile exportatoare în America, în specialGermania de Vest, Japonia ºi economiile emergente din Asia de Est. Totuºi, valoareamare a dolarului s-a dovedit a fi dezastruoasã pentru sectoare largi ale industrieiamericane. În timp ce alte economii prosperau adoptând strategii agresive de creºteresusþinutã a exportului, industria americanã rãmânea fãrã pieþe chiar în interiorul þãrii, cade altfel în întreaga lume. Pe mãsurã ce deficitul comercial persista, tot mai mulþi americaniau început sã fie îngrijoraþi de pierderea pieþelor de desfacere, de �dezindustrializarea�economiei ºi reducerea locurilor de muncã. Deºi contrarevoluþia lui Reagan ºi triumfuleconomiei ofertei au condus la un efort sistematic de a soluþiona problema declinuluieconomic relativ al Americii, mulþi au considerat cã politicile fiscale nechibzuite aleAdministraþiei Reagan nu numai cã au accelerat acel declin, dar au determinat ºi apariþiaunor puternice forþe protecþioniste.

Trecerea la o politicã activã a cursului de schimb

Iniþial, Administraþia Reagan nu a dat importanþã supraaprecierii ºi volatilitãþiidolarului. Americanilor li s-a spus cã valoarea ridicatã a dolarului era indicatorul puteriieconomice a þãrii lor. Nemulþumirile guvernelor strãine, datorate faptului cã fluctuaþiileneregulate ale dolarului provocau haos pe pieþele externe, nu au fost, în general, luate înconsideraþie. Dupã cum spunea subsecretarul de stat la Ministerul de Finanþe (Trezoreria)Beryl Sprinkel, �dolarul e al nostru, dar problema e a lor�. Totuºi, aceastã politicã de�neglijare benignã� s-a schimbat radical la mijlocul anilor �80, pe fondul deficituluicomercial ridicat ºi al intensificãrii înclinaþiilor protecþioniste în Congres. În replicã,Administraþia Reagan a început sã exercite presiuni asupra partenerilor comerciali aiAmericii sã-ºi aprecieze monedele, astfel încât sã-ºi diminueze excedentele comercialecu SUA. În a doua Administraþie Reagan, secretarul Trezoreriei, Baker, a modificatpoliticile economice externe, în scopul reducerii deficitului comercial. Principala þintã aeforturilor reînnoite ale americanilor pentru realizarea �coordonãrii politice inter-naþionale� a fost iarãºi Japonia, ale cãrei excedente, comercial ºi de plãþi, cu StateleUnite ºi cu restul lumii erau enorme.

Având în vedere cã, între 1980 ºi 1985, dolarul aproape îºi dublase valoarea încomparaþie cu yenul japonez ºi cu alte monede, Administraþia Reagan dorea o aprecieresubstanþialã a acestora, în special a yenului. Presiunea Statelor Unite asupra partenerilorsãi comerciali a condus la Conferinþa de la Plaza (22 septembrie 1985), în cursul cãreiaSUA i-au forþat, de fapt, pe japonezi sã realizeze o apreciere substanþialã ºi dureroasã ayenului. Deºi în perioada conferinþei valoarea dolarului scãzuse deja considerabil, StateleUnite doreau sã o reducã ºi mai mult. În schimbul angajamentului japonezilor de a apreciayenul, SUA au fost de acord sã-ºi reducã imensul deficit bugetar federal. Aprecierea ulterioarãa yenului (endaka) cu aproximativ 30% a avut un impact major asupra economiei ºipoliticii economice japoneze. Ministerul de Finanþe a început sã urmeze o politicã


monetarã laxã ºi a mãrit masa monetarã pentru a contracara efectele de contracþieeconomicã ale aprecierii yenului; rezultatul a fost �economia-balon� a Japoniei ºi crizafinanciarã de la începutul anilor �90, din care Japonia nu ºi-a revenit nici la începutullui 1999. Endaka a însemnat ºi o scãdere considerabilã a competitivitãþii industrieijaponeze, ceea ce a dus la o reorientare a politicii economice externe a Japoniei spre zonaAsia-Pacific. Totuºi, aprecierea yenului nu a avut efectul dorit asupra deficitului comercialamerican, fapt explicabil, într-o oarecare mãsurã, prin nerespectarea angajamentuluiStatelor Unite de a elimina imensul deficit bugetar federal.

Acordul Plaza nu a reuºit sã punã capãt controverselor dintre principalele puterieconomice asupra cursurilor de schimb. La începutul anului 1987, dolarul scãzuse foartemult faþã de vârful din 1985. Unele oficialitãþi americane doreau o scãdere continuã avalorii acestuia, pentru a avantaja exporturile americane, în timp ce Japonia ºi alte stateexportatoare importante doreau stabilizarea valorii sale. Pentru a soluþiona diferendeleasupra problemelor monetare, principalele puteri economice au convocat, în februarie1987, o conferinþã internaþionalã la Paris, la Louvre, pentru a determina o marjã acursurilor de schimb acceptabilã pentru toþi. Ele au cãzut de acord asupra stabilizãriidolarului în interiorul unor zone-þintã nepublicate (nu au fost fãcute cunoscute pentru adescuraja speculaþiile valutare) ºi asupra promovãrii stabilitãþii monetare. Acest efort anecesitat ca bãncile centrale japonezã ºi germanã sã cumpere cantitãþi mari de dolari, ceeace a atras consecinþe negative pentru ambele economii. Totuºi, economiile principalelorputeri economice au eºuat din nou în implementarea politicilor macroeconomice de sprijin,care le-ar fi putut rezolva dificultãþile monetare. SUA nu ºi-au redus suficient deficitulbugetar, iar Germania de Vest ºi Japonia nu ºi-au stimulat în mod corespunzãtor economiile.

În luna octombrie a aceluiaºi an, Acordul de la Louvre a început sã se destrame.Secretarul Trezoreriei, Baker, urmãrind o acþiune coordonatã pentru stabilizarea cursu-rilor de schimb, a criticat public Bundesbank pentru o uºoarã creºtere a ratelor dobânziiºi a declarat cã acþiunea Germaniei era contrarã celor stabilite prin Acordul de la Louvre.Bundesbank a fost ofensatã de critica adusã de Baker ºi, în esenþã, i-a transmis �sã seducã dracului�. Eºecul evident al politicii de coordonare a agitat pieþele, acesta fiindfactorul care a accelerat prãbuºirea bursei de valori în octombrie 1987. Dupã acestfiasco, oficialii financiari au devenit mult mai prudenþi în declaraþiile privind cursurilede schimb. La începutul anului 1991, bãncile centrale ale principalelor economii auînceput sã-ºi coordoneze discret intervenþiile pe piaþã, cu scopul limitãrii fluctuaþiilorcursurilor de schimb ºi al menþinerii monedelor naþionale în benzile convenite. Astfelºi-a fãcut apariþia regimul monetar internaþional al benzilor de referinþã.

De la multilateralism la multitrack

La 23 septembrie 1985, o zi dupã Acordul Plaza, preºedintele Reagan a criticatpracticile comerciale �neloiale� ale altor þãri ºi a anunþat o schimbare majorã în politicacomercialã americanã. Ca ºi Acordul Plaza, aceastã schimbare urmãrea reducereainstabilitãþii comerþului american ºi, în consecinþã, neutralizarea cererilor din Congrespentru protecþie comercialã. Sfârºitul anilor �70 ºi începutul anilor �80 au fost martoriiunui val de mãsuri protecþioniste, dintre care cea mai importantã a fost impunerea, în 1981,a unor �restricþii voluntare la export� pentru automobilele japoneze exportate în SUA.Dacã aceste reacþii protecþioniste la importuri nu au afectat semnificativ angajamentul


Statelor Unite privind liberalizarea multilateralã a comerþului, noua politicã a AdministraþieiReagan semnala o schimbare majorã în ataºamentul Americii faþã de un regim comercialliberal. Acestei noi politici comerciale, ce va fi urmatã îndeaproape ºi de AdministraþiaBush (1989-1993) ºi, într-un mod mult mai agresiv, de Administraþia Clinton, i s-au dato serie de denumiri: �unilateralism agresiv�, �GATT-plus�, �orientatã spre rezultat�,�comerþ dirijat�. Termenul �multivalent� (multitrack) este mult mai potrivit, deoareces-a trecut de la angajamentul postbelic solid al Americii în favoarea unei politicieconomice fundamentate exclusiv pe principiile multilateralismului ºi nondiscriminãrii(e drept, cu multe reculuri) la o combinaþie intenþionatã de multilateralism, unilateralismºi iniþiative comerciale regionale. Aceste iniþiative au fost folosite fie pentru a protejapiaþa americanã, fie pentru a spori accesul firmelor americane pe pieþele strãine, înspecial în Japonia ºi în alte state din Asia de Est.

Câteva motive stau la baza aceastei treceri importante ºi, în mare mãsurã, neprevãzutede la politica comercialã multilateralã la multitrack. În pofida asigurãrilor AdministraþieiReagan cã totul era sub control, presiunile în favoarea protecþiei comerciale au începutsã capete putere în Congres ºi în importante cercuri republicane, pe fondul persistenþeiuriaºului deficit comercial. Administraþia a recunoscut, fãrã prea mare entuziasm, cã numai putea ignora apariþia acestor presiuni. În plus, atât opinia publicã, precum ºi administraþiaau început sã fie extrem de preocupate de problema dezindustrializãrii ºi deranjate defaptul cã Japonia pãrea sã joace dupã reguli diferite ºi chiar sã urmãreascã distrugerearamurilor industriale de înaltã tehnologie americane, una dupã alta. Revizioniºtii susþi-neau cã Japonia practica ceea ce Peter Drucker numea politici comerciale �adversariale�,prin faptul cã exporta produse prelucrate, dar nu importa astfel de produse de laproducãtorii strãini. Tot mai mulþi critici ai administraþiei afirmau cã dezindustrializareaeconomiei americane ºi eroziunea primatului tehnologic american trebuiau oprite.

Politicile comerciale de tip multitrack au avut câteva componente importante. Înprimul rând, menþinerea ataºamentului (fie ºi considerabil redus) faþã de regimul comercialmultilateral, ataºament care a fost evident în eforturile extraordinare ale AdministraþieiReagan de a lansa încã o rundã de negocieri comerciale în cadrul GATT, în ciudaopoziþiei Comunitãþii Europene. Runda Uruguay, pentru a cãrei finalizare a fost nevoiede opt ani de negocieri dure, a redus barierele comerciale ºi a înfiinþat OrganizaþiaMondialã a Comerþului (OMC). O altã componentã a acestei strategii comerciale, cudiferite denumiri � �unilateralism agresiv�, �comerþ dirijat�, �comerþ orientat cãtrerezultat� �, a încercat sã forþeze celelalte state, în special Japonia, sã-ºi deschidã pieþelepentru mãrfurile ºi IED americane. O altã componentã a constituit-o evoluþia decisivãînspre continentalismul nord-american, mai întâi sub forma Acordului de Liber SchimbCanada-SUA, apoi a Acordului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA).

Comerþ dirijat sau orientat cãtre rezultat

Abandonarea angajamentului postbelic total în favoarea multilateralismului ºi asumareaunei politici a comerþului orientat cãtre rezultat sau a comerþului dirijat a fost cea maicontroversatã componentã a noii politici comerciale multitrack. Datoritã excedentuluisãu comercial imens ºi, se spunea, comportamentului sãu neloial, Japonia a fost principalaþintã a acestei schimbãri de politicã. Mulþi ani, America fãcuse eforturi unilaterale pentrua restricþiona importurile japoneze; noua politicã venea în completarea acestor eforturi


protecþioniste, în timp ce Statele Unite îºi intensificau presiunile ca Japonia sã-ºi deschidãpiaþa pentru importurile americane. În trecut, SUA forþaserã Japonia sã accepte restricþiivoluntare la export; acum, politicile comerciale orientatau spre rezultat putea fi caracte-rizate drept expansiune voluntarã a importurilor. Deºi, în 1980, comerþul japonezo--american reprezenta doar un procentaj redus din comerþul global total, conflictelecomerciale aspre ºi continue între cele douã mari economii ameninþau sã perturbeîntreaga economie globalã, lãsând o amprentã de neºters asupra politicilor economicedin ambele þãri. Adoptarea de cãtre americani a politicii comerciale multitrack ºi�asianizarea� politicii economice japoneze au fost, ambele, cel puþin într-o oarecaremãsurã, consecinþele conflictului dintre cele douã state.

Primul pas important spre deschiderea pieþei japoneze l-a constituit discuþiile privindun comerþ orientat spre piaþã, selectiv în raport cu ramurile (MOSS � Market-Oriented,Sector Selective), începute la mijlocul anilor �80. SUA au ameninþat, implicit, cã vaspori barierele comerciale în faþa exporturilor japoneze dacã Japonia nu va deschidecâteva sectoare închise pentru firmele americane; aceste sectoare includeau teleco-municaþiile, microelectronica, echipamentele medicale ºi farmaceutice ºi silvicultura.Cea mai importantã problemã dezbãtutã în cadrul negocierilor a fost cea referitoare lasemiconductori (cipuri de memorie ale computerului). Pânã la mijlocul anilor �80, cândproducãtorii japonezi au înlãturat dominaþia americanã de pe piaþa cipurilor, SUA auavut un avantaj substanþial în producþia de semiconductori. Producãtorii americani i-auacuzat pe japonezi cã vindeau aceste produse sub costul de producþie (dumping) ºi cã-ºiprotejau piaþa internã; furioºi din cauza reducerii cotei lor de piaþã, producãtoriiamericani au început sã facã presiuni asupra guvernului pentru un �acces îmbunãtãþit�pe piaþa japonezã. Mulþi americani au considerat cã o dependenþã sporitã faþã deproducãtorii strãini reprezintã o ameninþare la adresa securitãþii naþionale a StatelorUnite. Aceastã îngrijorare nefundamentatã a fost întreþinutã de cartea din 1991 a luiShintaro Ishihara, The Japan That Can Say No, în care se ameninþa cu încetareaexportului de cipuri spre Statele Unite.

În cele din urmã, SUA au triumfat asupra rezistenþei japoneze ºi, în toamna anului1986, a fost semnat Acordul Semiconductorilor, care avea sã fie respectat timp de cinciani. În opoziþie cu GATT ºi cu politica comercialã postbelicã a Americii, acordul a dusla cartelizarea pieþei globale pentru un anumit produs. Furioasã din cauza segmentãrii îndouã a pieþei ºi ca urmare a naturii discriminatorii a acestui acord, ComunitateaEuropeanã s-a opus Statelor Unite în aceastã privinþã ºi, în cele din urmã, un comitet alGATT a dat un verdict împotriva acordului. Totodatã, prin creºterea preþului cipurilor, aupierdut atât consumatorii americani, cât ºi producãtorii de computere. Printre caracte-risticile bizare ale acestor negocieri complexe s-a numãrat cererea americanã ca guvernuljaponez, în pofida puternicei sale opoziþii, sã accepte un aranjament de împãrþire a pieþeide desfacere (care era, bineînþeles, ilegal din perspectiva normelor GATT). Într-oscrisoare �secretã�, japonezii au acceptat cã 20% din piaþa lor de desfacere era o �þintãrezonabilã� pentru industria americanã. Aceastã concesie a fost scoasã la ivealã imediat decãtre Administraþia Reagan. În timp ce japonezii considerau 20% drept �o þintã rezonabilã�,SUA o priveau ca pe o þintã �obligatorie�. Aceste divergenþe au sporit ºi mai multostilitatea japonezo-americanã.

Deºi Japonia a susþinut, ulterior, cã a respectat þinta cantitativã a cotei americane pepiaþa japonezã a cipurilor, SUA au fost de altã pãrere ºi, în 1987, în termenii Secþiunii 301


a Legii Comerþului din 1974, au impus Japoniei taxe vamale punitive în valoare de 300de milioane de dolari. În 1991, acordul a fost renegociat, iar þinta de 20% a fostmenþinutã. Mulþi economiºti americani, criticând Acordul Semiconductorilor ca fiind unexemplu de �unilateralism agresiv�, au denunþat însãºi ideea comerþului dirijat. Pe dealtã parte, Laura Tyson, primul preºedinte al U.S. Council of Economic Advisors dintimpul Administraþiei Clinton, a apãrat acordul, spre dezamãgirea multor economiºti. Încartea sa Who�s Bashing Whom? (1992), pactul era apreciat drept �un succes limitat�,deoarece stabiliza cota americanã pe piaþa mondialã ºi putea pune bazele revigorãriiSilicon Valley. Astfel a început disputa în rândul economiºtilor americani asupra orientãriiStatelor Unite spre comerþul dirijat.

În 1988, Statele Unite au fãcut un alt pas important în direcþia comerþului dirijat. PrinSecþiunea 301 a Legii Comerþului din 1974, Congresul îl autorizase pe ReprezentantulStatelor Unite pentru Comerþ (USTR) sã ia mãsuri punitive (în special mãsuri antidumpingºi impunerea unor obligaþii vamale compensatorii) împotriva statelor descoperite cãpracticã un comerþ �neloial�. În practicã, Secþiunea 301 a fost frecvent folositã pentru aconstrânge partenerii comerciali ai Statelor Unite sã accepte restricþii voluntare la export,pentru a evita mãsurile punitive americane. Omnibus Trade and Competition Act (1988)a extins aplicarea Secþiunii 301 la un numãr mult mai mare de state bãnuite a practica uncomerþ �neloial�. Aceastã modificare, mai nou cunoscutã sub numele �Super 301�, îlînsãrcina pe USTR sã publice o listã anualã a statelor cu practici comerciale �neloiale�ºi sã negocieze cu ele modalitãþile de eliminare a comportamentului ofensator. Dacã oþarã acuzatã de comportament comercial �neloial� nu respectã cererile americane, USTRare dreptul sã recurgã la represalii împotriva importurilor din acea þarã. În momentul încare Reprezentantul a gãsit, pe bunã dreptate, mai multe state vinovate, unele þãri maimici au capitulat înaintea publicãrii listei, în timp ce, pe de altã parte, pãcatele grave aleCEE în domenii precum politica agricolã au fost pur ºi simplu trecute cu vederea. DeºiJaponia, Brazilia ºi India au fost, toate, denunþate ca practicând politici comercialeneloiale, a fost evident cã principala þintã a Super 301 era Japonia.

Urmãtorul efort deosebit a fost Iniþiativa privind Impedimentele Structurale (StructuralImpediments Initiative � SII). Asemenea discuþiilor MOSS, scopul SII era �identificareaºi soluþionarea problemelor structurale din ambele þãri care constituie impedimente încalea echilibrãrii comerþului ºi a balanþei de plãþi�. Cel puþin în principiu, SII reprezentao îmbunãtãþire faþã de MOSS, deoarece urmau sã fie analizate imperfecþiunile ambelorþãri. De asemenea, SII a lãrgit domeniul negocierilor, întrucât viza, în mod explicit, ºiproblemele economice interne. Astfel, pe masa de discuþie a fost adus subiectul ratelorde economisire în Japonia ºi SUA. Totuºi, în practicã, discuþiile SII s-au dovedit a fi încão încercare a Statelor Unite de a schimba politicile japoneze sau, mãcar, practicileprivate de afaceri ale japonezilor. În mod natural, Japonia a privit cererile americanilorca fiind nepotrivite ºi deplasate. Din perspectiva lor, dezechilibrul balanþei de plãþi/comerciale dintre cele douã þãri se datora politicii macroeconomice americane ºi ratelorfoarte scãzute de economisire din Statele Unite. Administraþia Bush a fost reticentã în arecunoaºte aceste aspecte ºi s-a opus creºterii impozitelor sau eliminãrii unor programesociale interne. Cu alte cuvinte, SUA au considerat cã de vinã pentru conflictul comercialjaponezo-american erau doar politicile japoneze ºi trãsãturile structurale ale economieinipone; evident cã japonezii nu au fost dispuºi sã accepte o asemenea interpretare, astfelcã, dupã negocieri îndelungate ºi dure, rezultatele au fost minime.


La sfârºitul anilor �80, economia americanã era în recesiune. Politicile AdministraþieiReagan, inspirate de economia ofertei, nu numai cã devastaserã balanþa comercialãamericanã, dar eºuaserã ºi în tentativa de creºtere a ratei naþionale de economisire ºi aratei investiþiilor interne. Acestea din urmã s-au prãbuºit, iar datoria naþionalã a atinscote fãrã precedent. Între timp, rata de economisire în Japonia a rãmas la aproximativ20% din PNB, iar unii economiºti o estimau chiar la 30%. Reducerea economiiloramericanilor a fost parþial echilibratã de creºterea împrumuturilor externe; la sfârºitulperioadei Reagan, datoria americanã faþã de alte state crescuse de la aproximativ unmiliard la patru miliarde de dolari. În momentul în care scriu aceste rânduri, datoriaexternã a Statelor Unite continuã sã creascã.

Declinul economic relativ al Statelor Unite, care fusese prima naþiune creditoare ºiajunsese prima naþiune debitoare a lumii, precum ºi îngrijorãrile legate de dezindustria-lizare au devenit principalele preocupãri politice. Aceste temeri au fost reflectate încartea de mare succes a lui Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers (1987).Argumentând cã SUA au intrat într-un proces de declin inevitabil (precum Spaniaimperialã în secolul al XVII-lea ºi Marea Britanie la începutul secolului XX), aceastãcarte a fost publicatã, din întâmplare, tocmai în timpul crahului bursier din octombrie1987. Chiar dacã nu s-a referit la probleme importante, precum declinul ratei de creºterea productivitãþii ºi scãderea semnificativã a economiilor la nivel naþional, cartea a avutun impact puternic asupra gândirii americane. Tot mai mulþi americani ºi-au dat seamacã reaganomia a eºuat. Pe mãsurã ce importurile japoneze creºteau, iar muncitoriiamericani îºi pierdeau locurile de muncã, ei ºtiau cã se întâmpla ceva rãu cu economia lor.

Succesorul preºedintelui Reagan, George Bush, s-a ocupat sporadic de moºtenirea aceea ce descrisese drept economia �voodoo� a ofertei, a lui Reagan. Încãlcând promi-siunea fãcutã în timpul campaniei electorale, de a nu mãri impozitele, acesta a ajuns lao înþelegere cu Congresul dominat de democraþi în privinþa reducerii cheltuielilor/creºterii impozitelor, astfel fiind posibilã eliminarea gradualã a deficitului bugetar federal.Miºcarea era curajoasã ºi necesarã, dar, în 1992, a constituit un factor important înînfrângerea lui Bush în faþa lui William Clinton. Culcându-se pe laurii victoriei asupralui Saddam Hussein, preºedintele Bush a ignorat problemele din economie ºi a luat înderâdere ceea ce el numea �treaba cu viziunea�. Clinton (care ºi-a bazat campania pepromisiunile de a scãdea impozitele, de a reduce deficitul bugetar ºi de a relansaeconomia) susþinea cã are o viziune privind revigorarea economiei americane, iar remarcasarcasticã din timpul campaniei (It�s the economy, stupid!) i-a adus victoria guverna-torului de Arkansas. La fel ca Reagan, Clinton a intrat în funcþie cu o strategie grandioasãºi cu obiectivul declarat de a realiza consensul naþional ce va îndrepta þara spre refomãºi redresare.

Runda Uruguay ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului (OMC)

La începutul anilor �80, când Administraþia Reagan a lansat Runda Uruguay a negocierilorGATT, suportul american pentru liberul schimb era subminat de deficitul comercialimens al þãrii ºi de intensificarea concurenþei est-asiaticã ºi japonezã. Administraþiaurmãrea folosirea Rundei Uruguay pentru realizarea unei noi coaliþii interne care sãfavorizeze, în continuare, liberalizarea comerþului. Agenda, stabilitã în bunã mãsurã


de SUA, trebuia sã se dovedeascã activã pentru cercurile de interese agricole, pentrusectorul în expansiune al serviciilor, în particular pentru comunitatea financiarã, pentrusectorul high tech ºi alte sectoare preocupate de protejarea drepturilor de proprietateintelectualã; în ansamblu, aceste domenii nu fuseserã, pânã atunci, acoperite de GATT.Includerea lor în propunerea americanã privind noi negocieri a reflectat schimbarea produsãîn economia Statelor Unite (ºi în alte economii industrializate), de la o economie tradiþionalã,bazatã pe producþie, la o economie axatã pe servicii ºi înalta tehnologie. Obiectivelerundei erau foarte ambiþioase; pe lângã reducerea barierelor comerciale, se aºteptaformularea unor noi norme care sã guverneze probleme precum subvenþiile la export,procedurile de reglementare a disputelor ºi comerþul cu produse textile. ªi, într-adevãr,în cei opt ani de negocieri dure ºi intense, Runda Uruguay a soluþionat un numãr deprobleme comerciale ºi, de asemenea, a creat Organizaþia Mondialã a Comerþului (OMC).

Statele Unite au iniþiat negocierile Rundei Uruguay, în pofida opoziþiei europene ºi amultor state mai puþin dezvoltate. Europenii ºi-au apãrat politicile agricole, atenþia lorconcentrându-se asupra unificãrii politice ºi economice a Comunitãþii Europene. Statelemai puþin dezvoltate erau îngrijorate de includerea pe agendã a serviciilor, a investiþiilorexterne directe ºi a drepturilor de proprietate intelectualã. Cu toate acestea, ºi unii, ºiceilalþi, temându-se cã SUA se vor întoarce la protecþionism, au hotãrât fãrã tragere deinimã sã urmeze exemplul american, sperând cã un mecanism multilateral îmbunãtãþit dereglementare a disputelor ºi alte reforme vor reduce tendinþa tot mai accentuatã aamericanilor spre unilateralism comercial. Statele Unite au beneficiat de un sprijinmoderat ºi din partea Japoniei ºi a grupului Cairns al exportatorilor agricoli, care seaºteptau, la rândul lor, sã câºtige de pe urma negocierilor.

Dupã multe ezitãri, Administraþia Clinton a hotãrât sã sprijine ratificarea ActuluiFinal al Rundei Uruguay, semnat la 15 aprilie 1994, în Marrakech (Maroc), de 109 state.Acest acord important, ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, a creat OMC, careîncorpora ºi extindea regimul comercial al GATT. Dupã cum comenta John Jackson (unuldintre cei mai renumiþi experþi în drept comercial), negocierile din cadrul Rundei Uruguayau fost, fãrã îndoialã, cele mai extinse întreprinse vreodatã ºi duse la bun sfârºit de cãtreo organizaþie internaþionalã. (Acordul era imens: conþinea 22.000 de pagini ºi cântãrea174 de kilograme!) Deºi nu includea multe dintre obiectivele vizate de SUA, acordul aînsemnat o realizare impresionantã.

Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA)

Înfiinþarea, în 1994, a Acordului Nord-American de Liber Schimb (North American FreeTrade Agreement � NAFTA), între SUA, Canada ºi Mexic, a reflectat încã o datãschimbarea de direcþie a Statelor Unite, dinspre multilateralism spre o politicã economicãexternã multitrack. America a susþinut NAFTA, cel puþin iniþial, spre a-ºi îmbunãtãþipoziþia de negociere faþã de Uniunea Europeanã; mai târziu, regionalismul nord-americana devenit un scop în sine. NAFTA a determinat, de asemenea, o schimbare radicalã apoliticilor tradiþionale ale Mexicului ºi ale Canadei, de menþinere a distanþei faþã degiganticul (ºi nu întotdeauna agreabilul) lor vecin. Deºi aceste schimbãri au motivaþiieconomice, factorii politici au fost importanþi în deciziile celor trei state.

Prima miºcare spre regionalismul nord-american a constituit-o Asociaþia de LiberSchimb Canada-SUA (ALS), din 1988. În perioada postbelicã, forþele pieþei produseserã


schimbãri în economia canadianã ºi în cea americanã ºi determinaserã intensificarealegãturile lor economice. Creºterea comerþului ºi a investiþiilor transfrontaliere a devenitimportantã, mai ales pentru economia canadianã. ALS a apãrut ca urmare a reorientãriipoliticii economice istorice a Canadei, precum ºi a poziþiei politice faþã de marele vecindin sud. De la sfârºitul secolului al XIX-lea, Canada a urmat o �Politicã Naþionalã� alcãrei scop explicit era construirea unei baze industriale ºi a unei economii naþionaleindependente, în spatele unor bariere tarifare ridicate, o politicã ce nu a adus rezultatelescontate. Dimpotrivã, tarifele canadiene au încurajat firmele americane sã investeascãputernic în Canada ºi sã construiascã o economie a fabricilor-filiale, care sã deserveascãmica piaþã canadianã; astfel, 80% din IED în Canada erau americane. Cel mai relevantexemplu este domeniul automobilelor, care a devenit aproape integrat dupã PactulAutomobilelor între Canada ºi Statele Unite.

Începând cu pactul auto ºi cu legarea dolarilor canadian ºi american, în 1980,integrarea economicã a celor douã state s-a accelerat. IED canadiene în economiaamericanã au crescut semnificativ. În 1985, peste 70% din exporturile Canadei seîndreptau spre SUA, iar peste 70% din importuri proveneau din SUA. În plus, aproapejumãtate din aceste exporturi ºi importuri implicau transferuri intrafirmã ale CMNcanadiene ºi americane. Astfel, comerþul ºi IED au apropiat economiile canadianã ºiamericanã.

Statele Unite doreau acest Acord de Liber Schimb (ALS), în parte, pentru a opri valulprotecþionist cauzat de creºterea deficitului comercial american. Se mai dorea ºi întãrireacoaliþiei emergente în favoarea liberului schimb între sectorul serviciilor, firmele high techºi corporaþiile multinaþionale; de asemenea, se încerca creºterea presiunii asupra altorstate, în special asupra celor din Europa Occidentalã, pentru începerea Rundei Uruguaya negocierilor comerciale. ALS, alãturi de acordul comercial cu Israelul ºi, mai târziu,cu întãrirea APEC de cãtre Administraþia Clinton au reprezentat �ameninþãri strategice�,avertismente în sensul cã SUA aveau ºi alte opþiuni decât Runda Uruguay. Aceastãameninþare pare sã-ºi fi atins obiectivul prin începerea rundei, în septembrie 1986, ºiprin finalizarea ei cu succes.

Acordul de Liber Schimb Canada-SUA cuprindea prevederi importante, care aveau sãaccelereze forþele integrãrii economice a celor douã þãri. Pe lângã scãderea niveluluigeneral al tarifelor ºi soluþionarea problemelor legate de investiþii, el conþinea noutãþiimportante în procedurile de soluþionare a disputelor economice. Aceste evoluþii spre omai mare interdependenþã a pieþelor erau importante, dar limitate, iar acordul nu a pututaborda, într-un mod adecvat, ramurile extrem de protejate ale siderurgiei, textilelor ºiagriculturii. La insistenþa Canadei, au fost excluse ºi problemele de ordin cultural. Cutoate acestea, acordul a contribuit foarte mult la integrarea serviciilor ºi a producþieiindustriale pe o bazã regionalã nord-americanã ºi a pregãtit calea pentru NAFTA.

Hotãrârea canadianã de a iniþia discuþii privind NAFTA a fost parte a unei schimbãrigenerale în ideologia economicã, ce viza restrângerea statului bunãstãrii ºi reducereatarifelor ºi a altor restricþii asupra IED (americane). Devenind ea însãºi o putereindustrialã majorã, Canada se putea alãtura unui acord regional. Exista ºi o mareîngrijorare din cauza apariþiei tendinþelor protecþioniste în SUA ºi a deciziei ComunitãþiiEuropene de a accelera ritmul de creare a pieþei unice. Canada dorea ºi stabilirea uneiproceduri cvasijuridice de rezolvare a disputelor, care sã apere producãtorii canadieni înfaþa deciziilor arbitrare ºi extrem de politizate ale oficialitãþilor comerciale americane.


De asemenea, canadienii sperau într-o sporire a competitivitãþii prin obþinerea unuiacces sigur pe imensa piaþã americanã, ceea ce oferea firmelor economii de scarã.

Deºi unii critici au argumentat cã NAFTA a rezultat în urma efortului american de adomina ºi cuceri economic statele vecine, Mexicul a fost þara care a iniþiat negocierile ceau condus la crearea NAFTA. Din considerente politice ºi economice proprii, StateleUnite ºi Canada au reacþionat pozitiv la iniþiativa mexicanã. Negocierile, care au începutîn 1991 ºi s-au încheiat prin semnarea tratatului în 1993, au reprezentat un momentistoric. Continentalismul nord-american se situa, ca amploare ºi ambiþii, cu mult în urmamiºcãrii spre unificarea politicã ºi economicã europeanã, dar NAFTA are o semnificaþieconsiderabilã pentru cele trei þãri implicate ºi, probabil, pentru economia globalã. Foarteimportant este ºi faptul cã NAFTA a semnalat încetarea puternicei opoziþii a Americiifaþã de regionalismul economic.

Decizia Mexicului de a propune crearea NAFTA a implicat multe din raþiunile careconduseserã, mai înainte, la acordul canadiano-american. Între economia mexicanã ºicea americanã exista o relaþie apropiatã datoritã comerþului ºi investiþiilor americane înMexic. În momentul negocierii acordului, 70% din comerþul Mexicului se fãcea cu SUAºi peste 60% din IED în Mexic proveneau de la firmele americane. De fapt, o serie deCMN, în majoritatea lor americane, au construit o zonã industrialã imensã (maquiladora)pentru producerea ºi asamblarea de componente, în partea mexicanã a Rio Grande.

Pentru Mexic, miza era mult mai mare. În anii �80, sub conducerea unor economiºtiºi tehnocraþi formaþi în Statele Unite, Mexicul ºi-a asumat un program ambiþios de reformepolitice ºi economice. Asemenea reformelor similare din alte þãri latino-americane, eleau fost stimulate de criza datoriilor þãrilor mai puþin dezvoltate, de la începutul aceluideceniu, precum ºi de conºtientizarea eºecului strategiei de substituire a importurilor.Aderarea la NAFTA, credeau liderii mexicani, va consolida reformele vizând liberalizareaeconomicã ºi va convinge investitorii strãini cã guvernul mexican îºi va respecta angaja-mentele, acþionând pentru dereglementare ºi deschiderea economiei faþã de comerþ ºiinvestiþiile strãine. În plus, asemenea Canadei, ºi Mexicul fusese afectat de protecþionisulamerican ºi, din aceastã cauzã, dorea garanþii cã un asemenea comportament va înceta.ªi tot asemenea Canadei, Mexicul se temea de consecinþele negative ale unificãrii UE ºiale extinderii sale, prin includerea economiilor Europei de Est. Pe de altã parte, NAFTAurma sã asigure firmelor mexicane un acces privilegiat pe piaþa americanã ºi sã încurajezemultinaþionalele japoneze ºi de alte naþionalitãþi sã investeascã în Mexic.

Decizia americanã privind participarea la negocierile NAFTA a fost puternic influ-enþatã de raþiuni politice, printre care ºi necesitatea de a soluþiona problema emigraþieimexicane. SUA îºi fãcuserã un calcul foarte simplu: trebuia sã accepte fie un val maimare de imigranþi ilegali, fie mai multe produse prelucrate mexicane. Alegerea ultimeivariante însemna cã Statele Unite vor contribui la accelerarea industrializãrii economieimexicane, suprapopulate ºi sãrace.

Mulþi considerau cã un Mexic prosper ºi stabil va fi un partener mai bun în luptaîmpotriva drogurilor. Aceste motivaþii politice au fost întãrite ºi de interese politice ºieconomice regionale interne, mai ales în Texas, precum ºi de interesul tot mai mare almultor oameni de afaceri americani faþã de piaþa mexicanã (în trecut, închisã, dar aflatãîn creºtere) ºi faþã de imensa rezervã de forþã de muncã ieftinã a Mexicului.

Grupurile de interese interne din cele trei þãri au jucat roluri importante în formulareaacordului. Mulþi au recunoscut cã NAFTA (ca, de altfel, toate acordurile comerciale


regionale) va avea însemnate consecinþe distribuþionale pentru interesele economice, întoate cele trei þãri, ºi va crea nu doar cîºtigãtori, ci ºi perdanþi. Un conflict important s-aconcentrat asupra �normelor de origine� pentru produse, sectoarele automobilelor ºitextilelor fiind puternic implicate în lupta politicã pe aceastã temã. Deoarece, spredeosebire de Comunitatea Europeanã, NAFTA nu a stabilit tarife externe comune, eraimportantã formularea unor reguli asupra importurilor provenind din afara pieþei nord--americane; s-a ajuns la o disputã considerabilã pe tema naturii acestor reguli. În timpce industria americanã de automobile îºi dorea foarte mult deschiderea pieþei mexicanepentru propriile sale produse, ea nu dorea ca Mexicul sã devinã o platformã de exportpentru producãtorii coreeni sau japonezi. Pe de altã parte, Mexicul dorea sã-ºi protejezeindustria localã de componente auto ºi, de asemenea, sã încurajeze investiþiile externeale japonezilor sau ale altor firme multinaþionale. Producãtorii canadieni se temeau, larândul lor, cã vor fi afectaþi dacã normele de origine vor fi prea restrictive. În final, �ceitrei mari� din industria americanã de automobile ºi-au atins multe dintre obiective, iarinteresele canadiene ºi mexicane au primit unele garanþii.

Conflictul asupra ratificãrii NAFTA

NAFTA a generat o dezbatere intensã ºi înverºunatã atât în Mexic, cât ºi în SUA. Deºiea s-a concentrat asupra termenilor acordului, în ambele þãri au existat reacþii puternicefaþã de liberalizarea pieþei ºi globalizarea economicã, în general. Mexicanii care s-auopus NAFTA denunþau pericolele capitalismului dezlãnþuit ºi ameninþarea imperialis-mului american la adresa independenþei Mexicului. Oponenþii americani, conduºi deRoss Perot, se temeau cã acordul va conduce inevitabil la �mexicanizarea� nivelului detrai american. În aceastã confruntare, în ajutorul lui Perot a venit o surprinzãtoarecoaliþie de sindicate ºi organizaþii ecologiste. Acestea erau preocupate de consecinþeleintegrãrii Statelor Unite, una dintre þãrile cele mai avansate din punct de vedere economicºi democratic, cu o þarã nedezvoltatã, cu forþã de muncã ieftinã ºi, dupã pãrerea lor,nedemocraticã. Perot a anticipat cã acordul va �aspira� firmele americane, care îºi vormuta producþia peste graniþã, spre a profita de munca ieftinã din Mexic ºi de standardelescãzute în privinþa mediului înconjurãtor, ducând la pierderea a sute de mii de locuri demuncã americane ºi la o scãdere drasticã a salariilor. Însã detractorii americani aiNAFTA nu au reuºit sã explice cum ar putea Mexicul � o economie al cãrei PNB era, în1993, a douãzecea parte din cel american ºi ale cãrei exporturi cãtre SUA erau foartemici � sã provoace un asemenea dezastru în economia americanã. În prima fazã,Administraþia Clinton a oscilat în faþa acestei ofensive împotriva acordului, dar în finall-a susþinut ºi a pretins cã astfel se vor crea sute de mii de locuri de muncã pentruamericani. Acordul, afirma un purtãtor de cuvânt guvernamental, va crea �locuri demuncã, locuri de muncã, locuri de muncã�. Administraþia a încercat sã atenueze reacþiileostile, forþând Mexicul sã accepte douã acorduri colaterale referitoare la standardele demuncã ºi la protecþia mediului, dar atacurile asupra NAFTA au continuat. Opoziþiacontinuã a sindicatelor, a ecologiºtilor ºi a altor grupuri din Statele Unite s-a datorat nu numaislabei aplicãri a înþelegerilor privind standardele de muncã ºi mediul, ci ºi preocupãriifaþã de problema mai amplã a globalizãrii economice ºi a presupuselor ei consecinþenegative asupra locurilor de muncã, salariilor ºi mediului. Oponenþii NAFTA considerã


cã globalizarea îi dezavantajeazã pe muncitorii americani, deoarece mãreºte importul deproduse ºi exportul de locuri de muncã.

Efectele NAFTA

Scopul principal al tratatului a fost liberalizarea comerþului ºi facilitarea investiþiilorexterne directe pe continentul nord-american. Acordul conþinea prevederi pentru eliminarea,într-un interval de zece ani, a celor mai multe bariere comerciale asupra produselorindustriale; printre sectoarele relevante se numãrau automobilele, piesele auto ºi textilele.În cazul majoritãþii produselor agricole, barierele urmau sã fie eliminate într-un intervalde cincisprezece ani. Având în vedere cã, la începutul negocierilor, Mexicul avea barierecomerciale mai mari decât cele americane, aceste prevederi au avantajat mai mult SUAdecât Mexicul. Mult mai controversatã a fost îndepãrtarea barierelor asupra IED;firmelor urmau sã li se garanteze tratament naþional, iar obligaþiile de performanþã urmausã fie eliminate. Acordul includea, de asemenea, prevederi asupra liberalizãrii pieþei serviciilorfinanciare, a telecomunicaþiilor ºi a altor pieþe de servicii. A fost instituit un mecanismde soluþionare a disputelor, precum ºi garanþii pentru drepturile de proprietate intelectualã.

Prin acest acord, regionalizarea serviciilor ºi a producþiei s-au accelerat într-unnumãr de sectoare-cheie. Spre exemplu, fluxul componentelor de producþie americanãspre Mexic, asamblarea lor în Mexic ºi lansarea produsului finit pe piaþa americanã austimulat puternic regionalizarea producþiei, în special în domeniul automobilelor, alelectronicii ºi al textilelor. Efortul sporit de a integra fizic continentul, prin dezvoltareasistemelor de transport transfrontalier, este un exemplu demn de remarcat al restructurãriieconomiei continentale. De-a lungul deceniilor, sistemul feroviar canadian se orientasepe axa est-vest, pentru a unifica þara în plan economic ºi politic. Însã, o datã cuînfiinþarea NAFTA, Canadian National Railway a achiziþionat Illinois Central pentrucrearea unei legãturi nord-sud; de asemenea, se creeazã � e drept, într-un ritm foartelent � o infrastructurã care traverseazã graniþa mexicano-americanã. Se va ajunge, pânãla urmã, la crearea unui sistem de transport nord-american care va conduce la o piaþãcontinentalã nord-americanã mai integratã.

Ar trebui privite cu scepticism eforturile de a face o evaluare precisã a consecinþeloreconomice pe termen scurt ale NAFTA. Economiºtii recunosc cã le lipsesc instrumentelenecesare, iar o serie de schimbãri au estompat impactul acordului asupra fluxurilorcomerciale, ocupãrii forþei de muncã ºi a altor factori. În anii care au urmat aprobãriiNAFTA, economiile Mexicului ºi ale Statelor Unite au fost afectate de forþe economicemai puternice decât însãºi NAFTA; spre exemplu, criza monedei mexicane, peso,izbucnitã în decembrie 1994, a costat aceastã þarã aproximativ un milion de locuri demuncã ºi a condus la o scãdere cu 25% a salariilor. În acelaºi timp, Statele Unite s-aubucurat de un boom economic care nu a avut nici o legãturã cu NAFTA. Deºi criticiiacordului au accentuat asupra deficitului comercial american sporit cu Mexicul, acestase explicã de fapt prin boom-ul din economia americanã, din anii �90. Simþul comunaratã cã impactul negativ sau pozitiv al economiei mexicane asupra celei americane, careeste de douãzeci de ori mai mare, este neglijabil. Deoarece economia mexicanã este atâtde micã, impactul NAFTA asupra ei a fost important ºi, totodatã, pozitiv.

Diferenþele în performanþa economicã explicã în mare mãsurã ceea ce criticii calificãdrept impactul negativ al NAFTA asupra balanþei comerciale americane. Politicile


macroeconomice sunt factorul determinant cel mai important al ºomajului ºi al întregiibunãstãri economice a societãþii. Totuºi, un acord comercial precum NAFTA are impactasupra distribuþiei locurilor de muncã pe sectoare industriale ºi regiuni geografice; spreexemplu, NAFTA a determinat, cu siguranþã, pierderea a sute de locuri de muncã încadrul industriei de confecþii americane, dar a creat altele noi, în alte ramuri. Înansamblu, acordul a avut doar un impact redus asupra forþei de muncã ºi a salariiloramericanilor.

NAFTA a grãbit industrializarea Mexicului ºi a accelerat restructurarea industriei deautomobile nord-americane. De vreme ce aproximativ 20% din costurile de producþie înindustria auto se datoreazã cheltuielilor cu forþa de muncã, iar salariul mediu în fabricileamericane erau, în 1998, de aproximativ 16,75 dolari pe orã, faþã de salariul mediu de8,60 dolari pe zi în Mexic, producãtorii mexicani ºi consumatorii americani au beneficiatde pe urma NAFTA. Companiile auto japoneze ºi-au mutat în Mexic o parte din producþialor pentru piaþa nord-americanã. Componentele auto produse în cele 600 de fabrici, cuun total de 150.000 de muncitori, reprezintã 12% din exportul de produse prelucrate alMexicului. Totuºi, chiar dacã NAFTA a creat în Mexic un mediu îmbunãtãþit pentru IEDamericane ºi ale altor naþiuni, nu s-a fãcut simþit efectul de �aspirare�. În primii trei anide existenþã ai NAFTA, totalul IED americane în Mexic a crescut semnificativ. Deºiaceastã cifrã este mare pentru Mexic, ea nu reprezintã decât mai puþin de 1% din totalulpe care Canada ºi SUA l-au investit împreunã, în fiecare an, în fabrici ºi utilaje. Acesteinvestiþii au ajutat Mexicul, fãrã sã afecteze prea mult economia americanã.

La o privire retrospectivã, NAFTA a constituit o victorie a la Pyrrhus ºi o înfrângeregrea pentru liberalizarea comerþului pe viitor. Disputa aprigã asupra ratificãrii sale,precum ºi acuzaþiile necugetate ºi nefondate ale lui Ross Perot, Patrick Buchanan ºi alealtora au înrãutãþit atmosfera prin descrieri ale consecinþelor negative ale globalizãrii.Administraþia Clinton nu a informat corect publicul asupra a ceea ce poate ºi nu poateface comerþul, atunci când purtãtorul sãu de cuvânt a susþinut cã NAFTA va crea �locuride muncã, locuri de muncã, locuri de muncã�. Administraþia a fãcut ºi unele afirmaþiiîncã neconcretizate, în sensul cã NAFTA va contribui la democratizarea ºi dinamizareaMexicului, care va deveni un partener politic ºi economic puternic al Statelor Unite aleAmericii. Disputa aprigã asupra NAFTA i-a întors pe muncitori, ecologiºti ºi pe mulþialþii împotriva liberalizãrii comerþului ºi a devenit un factor major în înfrângerea în 1997a propunerii legislative fast-track. ªi pentru ce? E greu de crezut cã regionalismulnord-american a adus avantaje consumatorilor americani sau economiei americane, înansamblu. Nu se ºtie dacã pentru Canada ºi Mexic a fost mai benefic decât ar fi putut sãfie liberalizarea comercialã multilateralã. Cert rãmâne faptul cã NAFTA a adus beneficiiindustriei auto americane ºi altor industrii protejate prin intermediul acordului NAFTA.Totuºi, întreaga economie americanã ar fi câºtigat chiar mai mult dacã Statele Unite arfi continuat sã urmãreascã liberalizarea comercialã multilateralã.

Extinderea spre sud

Din anii �90, America Latinã a devenit o piaþã tot mai importantã pentru SUA, iarîn iunie 1990, preºedintele George Bush ºi-a lansat propunerea intitulatã �IniþiativaAmericilor�, o viziune asupra unei zone de liber schimb a emisferei de vest, din Alaskaîn Tierra del Fuego. În pofida menþinerii barierelor ridicate la importuri, în special în


industria de înaltã tehnologie ºi cea auto, guvernele latino-americane au reacþionat cuentuziasm la aceastã propunere. Criza datoriilor din anii �80 ºi implementarea politicilorde ajustare structuralã au determinat majoritatea þãrilor din America Latinã sã înceapã sãrenunþe la strategia substituirii importurilor ºi sã reducã barierele comerciale. Pânã ºiBrazilia, care avusese cel mai înalt nivel al protecþiei importurilor ºi politica industrialãcea mai agresivã, dar care adoptase deja reforme importante, ºi-a arãtat interesul faþã depropunerea lui Bush. Posibilitatea unei largi deschideri a imensei pieþe americane în faþaexporturilor lor a atras atenþia Braziliei ºi a altor þãri latino-americane.

Dupã un hiatus de câþiva ani, în timpul cãrora americanii s-au confruntat cu înverºu-nare în privinþa NAFTA, Administraþia Clinton a revenit la ideea liberului schimb înemisfera vesticã. În decembrie 1994, la Conferinþa de la Miami, administraþia a propusextinderea cadrului NAFTA la întreaga emisferã. La acest summit s-a cãzut de acordasupra începerii negocierilor în vederea creãrii, începând cu anul 2005, a Zonei de LiberSchimb a Americilor. S-au creat grupuri de lucru tehnice care sã elaboreze un plan, iarnegocierile au început. Totuºi, condiþiile din America Latinã s-au modificat semnificativîntre iniþiativa din 1990 a lui Bush ºi propunerea din 1994 a lui Clinton privind Zona deLiber Schimb a Americilor, iar entuziasmul guvernelor latino-americane pentru un bloceconomic al emisferei de vest a dispãrut.

Deºi latino-americanii îºi doreau în continuare accesul pe piaþa americanã, ei aveaumari reþineri în privinþa unei asocieri apropiate cu SUA ºi în privinþa costurilor mari aleunei liberalizãri accelerate a pieþei. La sfârºitul anilor �90, America Latinã suferea, dupãcum spune Sidney Weintraub, de o �extenuare a restructurãrii�. Închiderea sectoarelorindustriale necompetitive ºi efectul tarifelor mici asupra competiþiei au sporit riscul uneicontralovituri politice. Datoritã acestor preocupãri, Brazilia ºi alte þãri au încetinitreducerea barierelor la import, care în 1998 se menþineau ridicate, în comparaþie custandardele globale. Mai mult decât atât, latino-americanii au devenit mai sceptici cuprivire la disponibilitatea Statelor Unite de a reduce barierele comerciale ºi de a renunþala utilizarea punitivã a Secþiunii 301 a Legii Comerþului din 1974; aceºtia se temeau, deasemenea, cã legãturile politice ºi economice mai apropiate le vor compromite inde-pendenþa. La rândul lor, Statele Unite ºi-au exprimat interesul pentru extinderea cooperãriiîn domenii precum securitatea, mediul ºi traficul de droguri.

Acordurile comerciale subregionale s-au rãspândit în întreaga Americã Latinã. Fiecareimplicând doar câteva þãri, aceste acorduri reflectã diversitatea continentului latino-ame-rican ºi nivelul sãu scãzut de integrare fizicã ºi/sau economicã. Cel mai important pactcomercial regional din America Latinã este Mercosur, semnat în martie 1991 între Brazilia,Argentina, Paraguay ºi Uruguay, împreunã cu câþiva membri asociaþi. Pentru economiileacestei regiuni, un acord lax era mult mai atractiv decât structura rigidã a NAFTA, iaracceptarea sa reprezenta o schimbare politicã majorã. În timp ce unul din scopurileMercosur era acela de a modera rivalitatea istoricã dintre Brazilia ºi Argentina, pactulputea fi înþeles ºi ca o expresie a ambiþiei Braziliei de a-ºi impune hegemonia asuprastatelor vecine. Brazilia a susþinut puternic crearea Zonei Sud-Americane de LiberSchimb (SARTA), care sã integreze celelalte acorduri subregionale cu Mercosur. Nu estetocmai clar dacã SARTA era stimulatã mai mult de dorinþa de a îmbunãtãþi poziþialatino-americanilor într-o eventualã situaþie de negociere cu SUA sau de dorinþa de a creao zonã economicã de liber schimb sud-americanã, independentã de SUA. În final, se


poate afirma cã Brazilia a rezistat cu hotãrâre în faþa presiunilor americane de a includeAmerica Latinã într-o structurã extinsã a NAFTA.

Propunerea formulatã de Administraþia Clinton privind o Zonã de Liber Schimb aAmericilor depindea de adoptarea de cãtre Congres a legislaþiei fast-track, care ar fipermis administraþiei sã înceapã negocierile cu Chile, pentru aderarea acestei þãri laNAFTA. Însã legislaþia fast-track a fost, pânã la urmã, blocatã de impasul politic în carese afla politica comercialã, impas ce apãruse în timpul conflictului asupra ratificãriiNAFTA. O coaliþie puternicã formatã din sindicate, organizaþii ecologiste ºi interese deafaceri protecþioniste, aliatã cu elemente importante ale Partidului Democrat, a cãzut deacord asupra susþinerii legislaþiei fast-track doar dacã Zona de Liber Schimb a Americilorºi toate acordurile economice ulterioare vor include prevederi obligatorii asupra dreptu-rilor muncitorilor ºi protecþiei mediului. Pe de altã parte, liderii republicani din Congress-au opus vehement autoritãþii fast-track, dacã prevederile privind standardele de muncãºi protecþia mediului nu erau eliminate. Pus în faþa unui asemenea impas, în timpul crizeidin 1997, preºedintele Clinton ºi-a retras cererea pentru aprobarea fast-track, astfelsfârºindu-se, cel puþin pentru viitorul apropiat, efortul extinderii NAFTA spre sud.

Schimbarea tonului discursului Administraþiei Clinton, de la susþinerea slabã a NAFTAla sprijinirea entuziastã a expansiunii sale cãtre întreaga emisferã vesticã, meritã atenþianoastrã. Poziþiile oficiale ale Administraþiilor Reagan ºi Bush faþã de NAFTA, camecanism eficient de încurajare a participãrii Europei de Vest la Runda Uruguay, au fostbenefice din punct de vedere politic ºi economic; ameninþarea cu o regionalizarenord-americanã a atras atenþia europenilor ºi a condus la succesul rundei. Convertireaulterioarã a Administraþiei Clinton la regionalismul nord-american, vãzut ca un scop însine ºi nu ca un pas spre un sistem comercial multilateral, a fost regretabilã; cele maimulte beneficii ale NAFTA s-au limitat doar la un numãr redus de interese protejate aleproducãtorilor mexicani, canadieni ºi americani. Extinderea NAFTA prin includereaAmericii Latine va fi o politicã greºitã dacã aceastã iniþiativã nu va face parte dintr-oevoluþie continuã spre un sistem comercial multilateral.

Strategia economicã a Administraþiei Clinton

Pânã la numirea sa în funcþia de preºedinte, Bill Clinton a urmat o strategie economicãde redresare a economiei americane ºi de recâºtigare a competitivitãþii americane pe piaþaglobalã. În timp ce politicile Administraþiilor Reagan ºi Bush au fost axate pe creºtereaîncrederii în piaþã, strategia adoptatã de Clinton s-a bazat pe ipoteza cã guvernul federal artrebui sã joace rolul principal în cãutarea soluþiilor pentru problemele sociale ºi economiceale Americii. Administraþia sa considera cã sistemul naþional risipitor ºi costisitor al sãnã-tãþii publice (Medicare ºi Medicaid) ºi al bunãstãrii sociale trebuiau reformate, cã bazaindustrialã (care începuse sã se atrofieze din cauza valorii mari a dolarului ºi a importurilorjaponeze) trebuia reconstruitã printr-o politicã industrialã (sau tehnologicã) naþionalã ºi cã�autostrada informaþiei� a vicepreºedintelui Al Gore trebuia conceputã astfel încât sãstimuleze �economia informaþionalã�, la fel cum, în anii �50, sistemul naþional de autostrãzial preºedintelui Dwight D. Eisenhower stimulase economia producþiei de masã.

Ministrul Muncii, Robert Reich, a preluat aceastã funcþie cu un ambiþios plan deinvestiþii masive în educaþie ºi în pregãtirea muncitorilor, în vederea creºterii calificãrii


forþei de muncã americane. Întreaga strategie a administraþiei privind revigorarea economicãºi creºterea competitivitãþii americane urma sã fie implementatã de un �stat-major�economic nou-creat, National Economic Council, condus de Robert Rubin, o figurãmarcantã în sectorul bãncilor de investiþii de pe Wall Street, care avea sã devinã, dupãpuþin timp, ministru de Finanþe. Vai! Lucrurile nu au evoluat aºa cum plãnuiserã noulpreºedinte ºi echipa sa. Dupã cum arãta Bob Woodward în cartea sa de succes The Agenda:Inside the Clinton White House (1994), planurile ambiþioase de refacere a economieiamericane s-au ciocnit de realitatea economicã, iar dupã un an administraþia a revenit lao agendã economicã internã mult mai modestã56.

Politica economicã externã a preºedintelui se inspira din doctrina geoeconomiei, carea influenþat puternic gândirea naþionalã la sfârºitul anilor �80 ºi începutul anilor �90.Exponenþii ei afirmau cã, dupã Rãzboiul Rece, competiþia economicã între naþiuni aînlocuit preocupãrile anterioare asupra securitãþii militare; ei argumentau cã imensulexcedent comercial japonez era cea mai mare ameninþare cãreia trebuia sã-i facã faþãAmerica ºi cã Japonia urmãrea în mod intenþionat sã distrugã, una dupã alta, ramurileindustriale americane de înaltã tehnologie. Multe asemenea idei erau împãrtãºite demembri importanþi ai echipei economice a lui Clinton, care susþineau mãsuri economicedure împotriva Japoniei. Ameninþãrile cu represalii severe, în situaþia în care Japonianu-ºi va deschide piaþa automobilelor ºi alte pieþe, au accentuat conflictul între SUA ºiJaponia, dar au dat satisfacþie sindicatelor, ramurilor industriale high tech ºi altor intereseinterne. În cele din urmã, dupã un conflict economic aprig ºi aproape dezastruos, autriumfat spiritele lucide din cadrul administraþiei, iar preocupãrile de securitate au fostreafirmate drept esenþiale pentru politica externã americanã.

Triumful geoeconomiei

Accentul iniþial al Administraþiei Clinton asupra securitãþii economice a reflectat climatulintelectual al acelor vremuri57. O serie de cãrþi alarmiste, precum cea a lui Lester Thurow,Head to Head: the Coming Economic Battle among Japan, Europe, and America (1992),a lui Jeffrey Garten, A Cold Peace: America, Japan, Germany, and the Struggle forSupremacy (1992) ºi cea a lui Clyde Prestowitz, Powernomics: Economics and Strategyafter the Cold War (1991), susþineau cã problemele economice internaþionale au înlocuitpreocupãrile legate de securitatea militarã din era Rãzboiului Rece. Aceste cãrþi prezentauo economie americanã ce pãrea a suferi din cauza �dezindustrializãrii�, a imensuluiexcedent de plãþi/comercial japonez ºi a unei grave recesiuni. Se considera cã pentrudepãºirea declinului economiei americane ºi pentru refacerea competitivitãþii Americii,se impuneau acþiuni ferme. Mulþi intelectuali ºi lideri politici americani, printre care ºimembri marcanþi ai Administraþiei Clinton, au considerat cã geoeconomia a luat loculgeopoliticii în lumea de dupã Rãzboiul Rece. Într-un discurs politic important, preºe-dintele declara cã Statele Unite erau asemenea unei corporaþii-gigant, angrenatã într-oluptã concurenþialã acerbã cu alte naþiuni pentru supravieþuirea economicã, astfel cãprincipala sarcinã a guvernului federal era aceea de a spori competitivitatea internaþionalãa economiei americane. Preºedintele Clinton credea cã aceastã competiþie economicãinternaþionalã va determina poziþia naþiunilor în plan global.

Politicile comerciale, reformulate în direcþia promovãrii intereselor politice ºi economiceale Americii, erau componenta-cheie a strategiei economice a administraþiei. Oficialitãþile


de la Washington considerau cã, în noua economie informaþionalã, scopul principal alpoliticii comerciale trebuia sã fie promovarea industriei de înaltã tehnologie a Americii ºicrearea unor locuri de muncã mai bine plãtite pentru muncitorii americani. Mai mult decâtatât, politicile comerciale trebuiau sã promoveze noua agendã de politicã externã a admi-nistraþiei. Înalþi oficiali susþineau remodelarea lumii, prin comerþ, dupã imaginea Americii;aceastã idee a devenit tot mai importantã în calculele administraþiei. Fãcând referire la efortulde a transforma China într-o democraþie ºi într-o economie de piaþã, Mickey Kantor,Reprezentantul SUA pentru comerþ în cadrul Administraþiei Clinton, afirma: �Comerþulºi economia nu mai reprezintã o sferã diferitã de restul politicii externe americane�.Aceastã schimbare s-a materializat printr-o puternicã ofensivã economicã împotrivaJaponiei, care a ameninþat legãturile de securitate dintre cei doi importanþi aliaþi politici.

Disputa comercialã americano-japonezã

În cadrul Administraþiei Clinton existau o serie de revizioniºti care susþineau cã japoneziijucau pe scena economicã dupã propriile reguli, care erau neloiale. Ei argumentau cã,din moment ce Rãzboiul Rece se sfârºise, iar Japonia avea nevoie de America mai multdecât avea America nevoie de Japonia, Washingtonul trebuia sã adopte o atitudine maidurã faþã de japonezi ºi faþã de alþi parteneri neloiali. În opinia lor, Statele Unite trebuiausã-ºi utilizeze puterea economicã pentru a transforma Japonia ºi pentru a o face �sãsemene mai mult cu noi�, iar acest scop trebuia sã fie unul central în strategia economicãa administraþiei. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi dispariþia ameninþãrii sovietice i-a determinatpe mulþi americani sã identifice Japonia ºi excedentul sãu persistent de plãþi/comercialdrept o ameninþare la adresa economiei ºi chiar a securitãþii Statelor Unite. Credinþaacestor revizioniºti cã Japonia trebuia sã fie schimbatã pentru binele Americii a contribuitsemnificativ la înãsprirea atitudinii americanilor faþã de japonezi.

Principalele obiective ale ofensivei comerciale a administraþiei împotriva Japoniei aufost reducerea excedentului comercial japonez ºi deschiderea economiei japoneze în faþamãrfurilor americane, în special a exporturilor de înaltã tehnologie. Printr-o politicãcomercialã mai activã se urmãrea, de asemenea, sã se punã capãt favorurilor asigurateJaponiei ºi altor þãri, atunci când SUA au acceptat, în interesul solidaritãþii contraameninþãrii sovietice, închiderea pieþelor aliaþilor ei, în timp ce economia americanãfusese lãsatã deschisã ºi total neprotejatã, pe întreaga perioadã a Rãzboiului Rece.Aceasta a creat condiþiile discriminãrii vest-europenilor faþã de produsele agricoleamericane ºi a discriminãrii japonezilor faþã de produsele prelucrate americane. Dupãsfârºitul Rãzboiului Rece, mulþi au susþinut cã Statele Unite ar trebui sã facã din accesulpe piaþa sa o pîrghie pentru deschiderea acestor economii. Trecerea la o politicãcomercialã agresivã a fost puternic influenþatã ºi de politica internã. Administraþiaconsidera cã ofensiva împotriva Japoniei se va dovedi popularã în rândul electoratuluiamerican ºi cã, în particular, va atrage sindicatele ºi sectoarele industriale de înaltãtehnologie, precum cele din Silicon Valley, care susþinuserã alegerea lui Clinton ºi seconfruntau cu o acerbã competiþie japonezã. Politica durã a administraþiei faþã de Japoniaavea tendinþa de a subordona angajamentele internaþionale ºi preocupãrile de politicãexternã unor imperative politice interne.

Teoria comerþului strategic asigura fundamentul intelectual al susþinerii agresive decãtre administraþie a comerþului dirijat ºi a promovãrii exportului. O serie de membri


marcanþi ai administraþiei considerau cã succesul economic japonez se datora folosiriieficiente a politicii comerþului strategic, industrializarea rapidã a Japoniei ºi competiti-vitatea sa internaþionalã datorându-se politicilor industriale ºi comerciale ale guvernului.În consecinþã, aceºtia au susþinut ca SUA sã ia drept exemplu, în eforturile de a-ºi promovainteresele politice ºi economice, folosirea strategicã a comerþului de cãtre Japonia. Mulþiau afirmat cã administraþia ar trebui sã susþinã �industriile de tip comerþ strategic� �acele industrii în cadrul cãrora economiile de scarã necesitã pieþe mai vaste decât cele aleþãrilor individuale ºi în cadrul cãrora producãtorii obþin avantaje pe curba cunoaºteriicare le permit sã-ºi lase în urmã competitorii, de la o generaþie de produse la alta58.

Susþinãtorii acestor legãturi între politica industrialã ºi cea comercialã considerau cãindustriile strategice cuprinzând �vârfurile incontestabile� ale economiei erei infor-maþionale trebuiau protejate în faþa neloialitãþii ºi a politicilor de pradã ale Japoniei ºi alealtor state. În mod evident, acest obiectiv important de protecþie a industriilor strategicenu putea fi lãsat doar în grija OMC ºi a funcþionarilor internaþionali. Dupã cum argumentaLaura D�Andrea Tyson, lentoarea soluþionãrii conflictelor în domeniul politicii comercialeputea distruge ramurile industriale ºi firmele americane. Administraþia Clinton susþineacã Statele Unite nu aveau altã soluþie decât sã urmeze o politicã comercialã orientatãînspre rezultat � care sã garanteze efecte precise ºi rapide ale negocierilor comerciale.Mai mult decât atât, aceºtia credeau cã administraþia trebuia sã împiedice Japonia sã-ºiutilizeze piaþa internã ca un sanctuar al producãtorilor japonezi, politicã ce le-ar permiteacestora sã realizeze economii de scarã ºi profituri mari, prin care sã captureze, succesiv,ramurile industriale de înaltã tehnologie.

Câteva aspecte ale politicii administraþiei faþã de Japonia meritã o atenþie deosebitã.În timp ce continua sã impunã cote sau �restricþii voluntare la export� asupra importurilorjaponeze pe piaþa americanã, administraþia înteþea cererile pentru �cote voluntare deimport� sau �extinderea voluntarã a importurilor� de mãrfuri americane pe piaþajaponezã. Aceste cereri atestã o abordare egocentricã a problemelor comerciale. Întrecut, SUA fãcuserã presiuni asupra Japoniei pentru a-ºi deschide piaþa, dar procedaseastfel în interesul tuturor þãrilor excluse de pe acea piaþã. Spre exemplu, deschidereapieþei cãrnii de vitã a fost în avantajul exportatorilor australieni. În aceastã privinþã,pentru o vreme, presiunile americane pentru a determina Japonia sã-ºi deschidã piaþa aucontribuit la sistemul comercial multilateral. Pe de altã parte, politicile comercialeorientate înspre rezultat, practicate de Administraþia Clinton, intenþionau sã constrângãJaponia sã importe cantitãþi specifice de produse americane.

Dacã Administraþia Reagan a practicat comerþul dirijat doar sporadic, pentru a dasatisfacþie intereselor protecþioniste, Administraþia Clinton l-a adoptat cu entuziasm,fãcând din el o componentã-cheie a întregii sale strategii politice ºi economice. Estedemn de notat cã eforturile americane anterioare de a deschide economia japonezãfuseserã benefice pentru consumatorii japonezi ºi câtorva sectoare importante ale economieijaponeze. Presiunile americane pentru abrogarea legislaþiei japoneze discriminatoriiîmpotriva supermagazinelor avuseserã succes pentru cã reforma era susþinutã ºi de oserie de puternice medii de afaceri japoneze. Dar strategia Administraþiei Clinton eraproiectatã în mod special pentru a avantaja exportatorii americani. Aceastã politicãegoistã a fãcut ca, în ciuda previziunilor optimiste ale administraþiei, ofensiva comercialãîmpotriva Japoniei sã nu fie sprijinitã nici de alte state, nici de grupuri semnificative deinterese din Japonia, iar din partea economiºtilor americani au venit critici severe.


Poziþia durã a administraþiei faþã de Japonia a fost afirmatã la Summitul Miyazawa-Clintonde la Tokyo, în vara anului 1993. Cererile americane, în mod paradoxal incluse într-untext intitulat U.S.-Japan Framework for a New Economic Partnership (Documentul-cadruJaponia-SUA pentru un Nou Parteneriat Economic), cuprindeau reforme instituþionale ºieconomice ale cãror efecte erau reducerea semnificativã a excedentului comercial alJaponiei ºi creºterea importurilor de produse americane în Japonia. Pentru a realizaaceste obiective, SUA au cerut ca Japonia sã urmeze o politicã economicã mult maiexpansionistã. Administraþia dorea, de asemenea, un angajament japonez privind importulunor cantitãþi specifice de mãrfuri americane, în anumite sectoare economice. Pentru aevita, de aceastã datã, situaþia în care Japonia ar accepta cererile americane, pentru caapoi sã nu-ºi îndeplineascã angajamentele, oficialii americani au propus ca aceste douãguverne sã stabileascã mijloace cuantificabile ºi obiective pentru mãsurarea progresuluiînregistrat în deschiderea pieþei japoneze pentru produsele americane. Componenta-cheiea acestei cereri americane vizând un comerþ dirijat era ca Japonia sã-ºi sporeascãsemnificativ importurile de automobile ºi componente auto de producþie americanã.

Un conflict mai puternic asupra importurilor de componente auto/automobile a apãrutla sfârºitul verii anului 1994, când Reprezentantul Statelor Unite pentru comerþ, Kantor,a prezentat Japoniei un ultimatum, prin care aceasta fie importa un anumit numãr deautomobile ºi de componente auto americane, fie se vor impune obligaþii vamale de100% pentru anumite modele de automobile japoneze de lux. Aceste cereri erau modelatedupã Acordul Semiconductorilor din 1986, care avantajase producãtorii americani ºiconvinsese administraþia cã stabilirea unei þinte specifice ºi mãsurabile privind importurileîi va forþa pe japonezi sã respecte acest acord. Strategia reflecta sentimentul larg rãspânditla Washington, exprimat de C. Fred Bergsten, director al Institute for InternationalEconomics, potrivit cãruia, deºi micºorase semnificativ barierele comerciale formale,Japonia se fãcea vinovatã de practici de excludere ºi aranjamente informale secrete, carerestricþionau efectiv importurile pe piaþa japonezã. (Un exemplu frapant se referã labarierele impuse asupra importurilor de mere din statul Washington, despre care japoneziiau reclamat cã au introdus boli ale plantei, în Japonia.) În consecinþã, noua tacticã pentrusoluþionarea �problemei japoneze� privea folosirea influenþei economiei americane pentrua impune Japoniei þinte la importuri � obiective tangibile ºi indicatori tangibili de successau eºec �, în loc de a se aºtepta ca Japonia sã-ºi îndeplineascã angajamentele.

Întrucât cea mai mare parte a deficitului comercial american cu Japonia era îndomeniul automobilelor ºi al componentelor auto, conflictul era de o importanþã deosebitãpentru administraþie. În timp ce firmele japoneze câºtigaserã 22% din piaþa auto ame-ricanã, firmele americane obþinuserã doar 1% pe piaþa japonezã. De nenumãrate ori,Japonia promisese sã-ºi deschidã piaþa automobilelor, precum ºi alte pieþe, pentru ca înfinal sã nu se þinã de cuvânt. Prin stabilirea ºi, mai ales, prin impunerea unui indicatorobiectiv al gradului în care Japonia se va conforma angajamentului sãu, preºedinteledorea sã arate poporului american, în particular sindicatelor ºi altor grupuri din PartidulDemocrat, cã realizase ceea ce nu reuºiserã ultimii cinci preºedinþi. Politica lui Clintonse fundamenta, în mare parte, pe dorinþa acestuia de a construi o nouã coaliþie favorabilãPartidului Democrat, care sã înlocuiascã amalgamul slãbit al New Deal-ului; comerþuldirijat þintea mai multe grupuri diferite (de exemplu, industriile de înaltã tehnologie, darºi sindicatele din industria grea).


De asemenea, strategia fãcea apel la nucleul dur al democraþilor care doreau unguvern activ. În plus, administraþia putea �sã transmitã un mesaj� economiilor nouindus-trializate din zona Asia-Pacific, în sensul cã Statele Unite nu vor mai tolera folosireastrategiei japoneze de creºtere susþinutã prin export, în cadrul cãreia accesul nelimitat pepiaþa americanã s-a fãcut fãrã deschiderea reciprocã a pieþelor japoneze pentru produseleamericane. Considerând cã o cauzã majorã a declinului industrial înregistrat de SUA oreprezentau modelul economic ºi politica comercialã niponã, administraþia dorea sãîmpiedice rãspândirea lor în Asia de Sud ºi de Sud-Est.

Japonezii au respins vehement argumentul american potrivit cãruia prin AcordulSemiconductorilor se garanta firmelor americane un procent numeric pe piaþa japonezãa cipurilor, ceea ce ar fi constituit un precedent pentru cote la importurile de automobileºi de componente auto. Ei considerau cererile Administraþiei Clinton un efort concertatde subminare a elementelor-cheie ale strategiei economice ºi a puterii japoneze. Observândcã succesul economic postbelic al Japoniei s-a datorat doar câtorva sectoare, foarteimportante totuºi, în particular, celui al automobilelor ºi al produselor electronice de largconsum, negociatorii niponi ºi-au dat seama cã, prin acceptarea unor cote numerice, s-aroferi Statelor Untite controlul asupra dezvoltãrii unor sectoare critice ale economieijaponeze. Cererile lui Clinton de garantare a accesului pe piaþa japonezã ameninþauînsãºi natura sistemului productiv japonez, cu accentul sãu pe grupurile industrialecompacte (keiretsu). De fapt, mulþi japonezi considerau cã scopul ultim al politiciiadministraþiei americane consta în subminarea acestor surse ale puterii economicejaponeze ºi ale stabilitãþii politice interne, precum keiretsu ºi angajarea pe viaþã. Aceºtiacredeau cã acceptarea oricãrei concesii în sectorul automobilelor nu va face altceva decâtsã încurajeze în continuare cererile americanilor. De aceea, japonezii s-au opus oricãruicompromis. În consecinþã, Japonia ºi SUA s-au trezit implicate în ceva mult mai seriosdecât o controversã economicã sau comercialã. Ciocnirea dintre cele douã state aliate aescaladat într-un conflict politic, în care ambele ºi-au dat seama cã erau vizate problemefundamentale ale securitãþii economice ºi suveranitãþii naþionale. Fiecare parte credea cãviitorul ei politic ºi economic era pus în joc, în disputa asupra automobilelor.

În pofida gravitãþii acestei dispute, controversa s-a evaporat mai rapid decât a apãrut,ambele pãrþi revendicându-ºi victoria. Acordul de compromis a avut doar un impactredus asupra comerþului cu automobile dintre cele douã state. Este posibil ca multe dinconcesiile Japoniei, precum creºterea producþiei de automobile japoneze în Statele Unite,sã fi avut legãturã mai mult cu valoarea ridicatã a yenului ºi creºterea costurilor salarialeîn Japonia decât cu presiunea americanã. Probabil cã SUA au pus capãt acestei confruntãridatoritã faptului cã retorica antijaponezã îºi atinsese obiectivele politice interne. Maimult decât atât, redresarea economiei americane ºi revenirea prosperitãþii, la începutulanilor �90, a temperat presiunile protecþioniste ºi i-a determinat pe americani sã fie maipuþin preocupaþi de deficitul lor imens de plãþi/comercial.

Un motiv la fel de important pentru încetarea conflictului comercial cu Japonia a fostfaptul cã responsabilii din domeniile politicii externe ºi de securitate au devenit îngrijoraþide impactul pe care l-ar fi putut avea disputa comercialã asupra intereselor de securitateale Statelor Unite. Declaraþii ale înalþilor oficiali comerciali ai administraþiei potrivitcãrora, dacã Japonia nu va respecta cererile americane, întreaga relaþie de securitate întrecele douã þãri va fi distrusã, au alertat Pentagonul cã lucrurile scãpaserã de sub controlºi cã deteriorarea relaþiilor de securitate trebuia opritã. Noua înþelegere de securitate


americano-japonezã, avansatã în februarie 1995 de Joseph Nye, asistentul pentru problemelesecuritãþii internaþionale al ministrului Apãrãrii, anunþa sfârºitul disputei comerciale ºiînceputul unei politici externe americane mai echilibrate, care avea în vedere atâtinteresele de securitate, cât ºi pe cele economice. De asemenea, prin intermediulMinisterului de Finanþe, SUA au trecut la o politicã agresivã de deschidere a Asiei de Estpentru investiþiile americane.

Cauzele economice

Este important sã înþelegem care au fost sursele conflictului comercial americano--japonez, deoarece acesta a reprezentat o ameninþare serioasã la adresa economieiglobale, dar ºi deoarece cauzele fundamentale ale acestuia nu au dispãrut ºi este posibilca ele sã reaparã pe viitor. În primul rând, ar trebui sã ne întrebãm: �De ce Japonia areun excedent de plãþi/comercial continuu ºi enorm, în timp ce Statele Unite au un deficitde plãþi/comercial continuu ºi enorm?�; �De ce Japonia are ceea ce ne apare a fi unpattern comercial distinct în cadrul cãruia importã un procent relativ mic de produseprelucrate, în comparaþie cu cât consumã?�. Discuþia purtatã între revizioniºti, precumChalmers Johnson ºi Clyde Prestowitz, ºi economiºti din curentul tradiþional oferã unelerãspunsuri la aceste întrebãri. Revizioniºtii considerã cã explicaþia este aceea cã Japoniajoacã dupã reguli diferite ºi neloiale. Ceilalþi economiºti argumenteazã cã dezechilibrulde plãþi/comercial dintre Japonia ºi SUA ºi patternul comercial al Japoniei pot fi explicateprin principiile convenþionale ale ºtiinþei economice.

Excedentul comercial japonez/deficitul comercial american

Revizioniºtii pun excedentul continuu al Japoniei pe seama strategiei economice neo-mercantiliste a acestei þãri. Aceºtia argumenteazã cã politica japonezã a fost conceputãpentru a genera excedent de plãþi/comercial ºi pentru a transforma Japonia într-o puteredominantã pe glob din punct de vedere tehnologic ºi industrial. Excedentul comercialmare al Japoniei este menþionat ca o dovadã de facto cã Japonia ºi-a þinut închisãeconomia, în mod neloial, în faþa produselor strãine, ºi-a protejat piaþa internã ºi a folositºi alte mecanisme, precum subvenþiile la export ºi dumpingul pentru a atinge un excedentcomercial. Ei au accentuat cã, dupã ce Japonia ºi-a redus barierele tarifare formale �având, în ansamblu, cele mai mici tarife dintre toate economiile industrializate �,guvernul ºi cercurile de afaceri au menþinut un numãr de bariere netransparente ºiinformale discriminatorii care au blocat importurile. Mecanismul barierelor comercialeinformale a inclus standardele specifice pentru produse, sistemul de distribuþie ºi sistemulkeiretsu.

Pe de altã parte, economiºtii americani ºi japonezii înºiºi au susþinut cã excedentul deplãþi/comercial japonez ºi deficitul corespunzãtor american pot fi explicate în întregimeprin factori macroeconomici. Balanþa de plãþi a unui stat (contul curent) este egalã cudiferenþa între sumele economisite ºi cele investite, pe plan intern; astfel, o naþiune cuo ratã de economisire care depãºeºte rata investiþiilor va avea, inevitabil, un excedent deplãþi/comercial, iar o naþiune cu o ratã de economisire mai scãzutã poate sã aibã undeficit de plãþi/comercial. La mijlocul anilor �90, rata de economisire a Japoniei erafoarte mare, iar rata americanã � extraordinar de micã; discrepanþa între ratele deeconomisire din cele douã state a existat cel puþin din anii �60. Potrivit economiºtilor din


curentul tradiþional, excedentul comercial japonez ºi deficitul american se explicã prinsituaþiile macroeconomice diferite, deci nu se justificã învinovãþirea Japoniei pentrudeficitul comercial al Americii. Dupã cum aratã figurile 8.2 ºi 8.3, diferenþa dintretotalul investiþiilor interne ºi totalul economiilor egaleazã deficitul de cont curent saudeficitul de plãþi/comercial al Statelor Unite. Astfel, chiar dacã America ar interzicetoate importurile din Japonia, deficitul comercial american în raport cu restul lumii nu

Figura 8.2. Investiþiile ºi economiile în SUA.Sursa: U.S. Council of Economic Advisors

Figura 8.3. Economiile ºi investiþiile ºi balanþa contului curent. Deficitul contuluicurent a crescut, la mijlocul anilor �80, pe mãsurã ce economiile au scãzut

mai repede decât investiþiile. În anii �90, atât investiþiile, cât ºi economiile au crescut.Sursa: U.S. Council of Economic Advisors


ar scãdea; pur ºi simplu, americanii ar importa produse din alte þãri. Deficitul vadispãrea doar dacã � ºi când � americanii vor economisi mai mult. Pe de altã parte,Japonia va avea un excedent comercial dacã nu se va diminua semnificativ rata extra-ordinar de mare de economisire a populaþiei.

Patternul comercial japonez

O altã problemã majorã a disputei comerciale japonezo-americane a reprezentat-opatternul comercial al Japoniei. Japonia importã o proporþie extrem de micã din produseleprelucrate pe care le consumã. Cu alte cuvinte, doar o micã parte a comerþului nipon estebidirecþional, în interiorul unor ramuri industriale particulare. Sau, cum ar spuneeconomiºtii, o parte semnificativã a comerþului european ºi american este un comerþintraindustrial, în timp ce comerþul japonez a fost într-o mare mãsurã interindustrial.Statele Unite ºi Europa Occidentalã comercializeazã între ele o gamã largã de produseprelucrate; spre exemplu, ele exportã automobile ºi componente auto una spre cealaltã.Pe de altã parte, Japonia importã în principal mãrfuri (alimente, materii prime, combustibil),exportã produse prelucrate (autovehicule, electronice ºi alte produse ale tehnologiei devârf). Deºi Japonia a început sã importe tot mai multe produse prelucrate dupã apreciereayenului, în 1985, o mare parte a importurilor veneau dinspre filialele de peste hotare aleCMN japoneze.

Pentru revizioniºti, politicile comerciale distincte ale Japoniei evidenþiazã strategiaeconomicã neomercantilistã. Laura Tyson susþinea cã teoria convenþionalã a comerþuluinu se aplicã la comportamentul comercial japonez. Astfel, excedentul comercial ºipatternul comercial distinct ale Japoniei se datoreazã politicilor sale de protecþie comer-cialã ºi de sprijinire a unor ramuri industriale59. Revizioniºtii au pretins cã producãtorilorstrãini li s-a blocat, în mod sistematic, accesul pe piaþa japonezã, în timp ce Japoniapromova o politicã comercialã ofensivã faþã de alte þãri. Aceºtia au argumentat cã Japoniaa urmat o strategie a �investiþiilor preventive�, excluzând produsele ºi investiþiile externede pe piaþa sa internã, pânã în momentul în care firmele japoneze au devenit suficient deputernice pentru a învinge concurenþa externã oriunde în lume.

Respingând acuzaþiile privind practicile comerciale neomercantiliste, economiºtii dincurentul tradiþional au subliniat cã teoria convenþionalã a comerþului aratã cã patternulcomercial al Japoniei este un produs al înzestrãrii sale cu factori: un deficit de materiiprime, o forþã de muncã puternic calificatã ºi un capital abundent. Ei accentueazã cã altestate cu înzestrãri similare, precum Italia, prezintã patternuri comerciale asemãnãtoare;astfel, este normal ca Japonia sã exporte automobile, electronice de larg consum ºicomponente auto ºi sã importe doar un procent mic din produsele prelucrate pe care leconsumã. Mai mult decât atât, este normal ca Japonia sã exporte aceste tipuri de bunuripe imensa piaþã americanã. Economiºtii din curentul tradiþional sunt convinºi cã patternulcomercial distinct al Japoniei nu este rezultatul politicilor economice prãdãtoare aleguvernului japonez.


Evaluarea dezbaterii

Atât revizioniºtii, cât ºi economiºtii de orientare tradiþionalã formuleazã observaþiivaloroase cu privire la conflictul comercial americano-japonez. Astfel, cele douã poziþiisunt mai degrabã complementare decât contradictorii. Dupã cum ne spune teoria econo-micã, ratele mici de economisire ale Americii ºi cele ridicate ale Japoniei explicã pedeplin deficitul comercial american ºi excedentul comercial japonez. În mod asemãnãtor,patternul distinct al Japoniei privind comerþul interindustrial poate fi lãmurit în termeniiavantajului comparativ al Japoniei, ca o þarã ce a acumulat capital, dar este sãracã înresurse. Totuºi, aceste explicaþii economice trebuie studiate atent ºi trebuie formulatãîntrebarea: de ce Japonia are o ratã atât de mare de economisire, de ce posedã un avantajcomparativ în domeniul produselor de înaltã tehnologie ºi de ce importã atât de puþineproduse nonjaponeze. Revizioniºtii susþin cã aceste trãsãturi distincte ale economieijaponeze se aflã într-o legãturã strânsã cu politicile economice neomercantiliste aleJaponiei.

Rata extraordinar de scãzutã de economisire din Statele Unite poate fi explicatãprintr-o serie de politici economice ºi printr-o psihologie naþionalã ce a încurajat maidegrabã consumul decât economiile; spre exemplu, sistemul american de securitatesocialã, care i-a asigurat pe americani cã nu vor trebui sã economiseascã pentru perioadade dupã pensionare, a descurajat economiile. În mod asemãnãtor, ratele extrem de maride economisire ale Japoniei se datoreazã politicilor guvernamentale, care au redus înmod intenþionat cererea internã ºi au încurajat economiile. Aceasta ne ajutã sã înþelegemexcedentul comercial japonez, vechi de peste treizeci de ani. Politicile macroeconomicerestrictive ºi suprareglementarea economiei au þinut sub control consumul intern japonez,ducând la un nivel de trai cu mult sub cel normal pentru prosperitatea acestei þãri60.Aceastã situaþie a condus la subconsum, ceea ce a limitat perspectivele creºterii economicesusþinute din interior. În plus, controlul strict asupra capitalului ºi sistemul economiilorprin poºtã, conjugate cu lipsa unui sistem naþional adecvat de securitate socialã, i-aîncurajat pe japonezi sã economiseascã. Deºi economiile pentru perioada de bãtrâneþe aufost unul din motivele creºterii ratei de economisire, decisive au fost politicile ce aususþinut economisirea intensã ºi subconsumul, utilizate pentru promovarea strategieigenerale de industrializarea rapidã a Japoniei, crearea excedentului comercial ºi creºtereaeconomicã susþinutã de exporturi. Cu toate acestea, aº sublinia cã excedentul de plãþi/comercial japonez nu este responsabil pentru deficitul de plãþi/comercial al Americii.

Exponenþii curentului tradiþional au arãtat cã Japonia � bogatã în capital, dar sãracãîn resurse � avea un avantaj comparativ în domeniul producþiei. Totuºi, argumentulrevizionist potrivit cãruia Japonia a promovat producþia ºi a discriminat importurilenonjaponeze prin politici protecþioniste ºi industriale este, ºi el, întemeiat. Din perspectivarevizioniºtilor, accentul pe care Japonia l-a pus pe producþia industrialã se explicã princonvingerea cã trebuia menþinut avantajul comparativ al Japoniei în producþia în cantitãþimari a unor bunuri de calitate, la preþuri competitive. Angajamentul în favoarea sectoruluiprelucrãtor a fost susþinut de faptul cã o creºtere a productivitãþii se poate realiza multmai uºor în industria prelucrãtoare decât în servicii; aceasta i-a determinat pe japonezisã fie extrem de refractari în a urma exemplul SUA ºi a deveni o economie a serviciilor.


În plus, strategiile de creºtere susþinutã de exporturi, împreunã cu excedentul comercialau permis firmelor prelucrãtoare japoneze sã atingã un volum ridicat al producþiei ºi,astfel, sã realizeze economii de scarã, care le-au sporit competitivitatea în industria deînaltã tehnologie. Argumentul este acela cã, pentru ca ramurile industriale japoneze sãbeneficieze de o ratã ridicatã a productivitãþii ºi de creºtere economicã, Japonia va trebuisã-ºi menþinã o bazã puternicã în sectorul prelucrãtor. Astfel, deºi este adevãrat cãavantajul comparativ al Japoniei se aflã în sectorul industriei prelucrãtoare, acesta a fostmai mult influenþat de mâna vizibilã a statului decât doar de mâna invizibilã a pieþei.

Cauzele principale ale deficitului de plãþi ºi comercial american se gãsesc în însãºieconomia americanã. În centrul problemei se aflã tendinþa Americii spre supraconsum ºisubeconomisire. Totuºi, deºi Japonia nu este în întregime vinovatã de problemele deplãþi/comerciale ale Americii, îºi are ºi ea partea sa de vinã. Accentul pus pe creºtereaexportului ºi pe excedentul comercial în ramurile de înaltã tehnologie a contribuit lapatternul comercial distinct al Japoniei ºi a restricþionat importurile de înaltã tehnologieºi de alte produse industriale americane. În plus, prin strategia sa economicã, Japoniaºi-a împovãrat majoritatea partenerilor sãi comerciali, limitându-le accesul pe piaþa sa;acest fapt a afectat în special economiile emergente, în curs de industrializare rapidã.Dacã strategia comercialã neomercantilistã se putea justifica pentru o Japonie slabã ºirãvãºitã de rãzboi, care încerca sã se reafirme ca putere industrialã dupã al doilea rãzboimondial, ea nu este deloc potrivitã pentru o putere industrialã maturã ºi, în ciudaproblemelor economice de la sfârºitul anilor �90, extrem de semnificativã.

Concluzii

Dupã abandonarea politicii neinspirate faþã de Japonia, Administraþia Clinton ºi-aluat angajamentul sã promoveze o economie globalã deschisã. Puternic influenþatã deministrul de Finanþe Rubin, administraþia ºi-a însuºit ideologia pieþelor libere, neregle-mentate, precum ºi credinþa cã o economie globalã deschisã era în interesul economic alAmericii. Administraþia a început sã urmãreascã acest scop în mod agresiv, în specialfaþã de economiile emergente dinamice din Asia de Est, unde Statele Unite au exercitatpresiuni pentru deschiderea pieþelor pentru mãrfurile ºi investiþiile americane. Deºi oeconomie globalã deschisã este cu siguranþã în interesul Americii ºi al lumii întregi,criza financiarã est-asiaticã a arãtat cã presiunea exercitatã pentru deschiderea pieþelor,înainte ca aceste þãri sã fie pregãtite, poate duce la dezastru.

REGIONALISMUL ASIATIC 199

Capitolul 9

Regionalismul asiatic

De la mijlocul anilor �80 pânã la criza financiarã începutã în toamna anului 1997,regiunea Asia-Pacific, un arc cuprinzând þãri de la Japonia ºi Coreea, în nord-est, pânãla Indonezia, Thailanda, Singapore ºi sudul Chinei, în sud-est, a fost regiunea cu cel mairapid ritm de creºtere din economia globalã. Unii au apreciat cã aceste economii creºteaucu 8% pe an ºi realizau un sfert din producþia globalã ºi aproape douã treimi dincheltuielile de capital de pe glob. Într-adevãr, creºterea economicã spectaculoasã apieþelor emergente din Asia de Est a stupefiat restul lumii. Înaintea crizei financiaredin 1997, ipoteza cã aceste economii vor deveni, la începutul secolului XXI, centruleconomiei mondiale era posibilã ºi chiar probabilã.

În ultimul sfert de secol, o serie de schimbãri semnificative produse în interiorulacestei zone extraordinar de diverse ºi de vaste au transformat aceastã regiune ºi poziþiasa în economia globalã. Un rol deosebit de important l-au avut dezvoltarea solidã aeconomiei regionale ºi a identitãþii regionale sub conducerea japonezã, industrializarearapidã a Chinei de Sud ºi criza financiarã care a cuprins brusc aceastã regiune în toamnaanului 1997. Japonia a jucat un rol tot mai important în regiune ca putere economicã ºi,într-o mãsurã mai micã, în calitate de putere politicã. Investiþiile, comerþul ºi AsistenþaOficialã pentru Dezvoltare (AOD) japoneze au fost esenþiale pentru dinamismul regiuniiºi emergenþa economiei regionale a zonei Asia-Pacific. Totuºi, importanþa pe termenlung a iniþiativelor japoneze va fi puternic afectatã de rolul pe care îl va avea China, caputere economicã regionalã ºi globalã, precum ºi de consecinþele crizei economice dinAsia de Est. Aceste evoluþii � rolul din ce în ce mai mare al Japoniei în regiune,industrializarea rapidã a Chinei ºi criza financiarã � au implicaþii importante pentruviitorul acestei regiuni ºi poziþia sa în economia globalã.

Caracteristici ale regiunii Asia-Pacific

Regionalismul asiatico-pacific prezintã câteva trãsãturi distincte care îl deosebesc deregionalismul vest-european ºi de cel nord-american. Aceste diferenþe pot fi însã înºelã-toare. Asia de Est se diferenþiazã de celelalte regiuni deoarece în interiorul ei nu existãun stat hegemon sau o alianþã centralã între puteri majore. Conducerea Statelor Unite înAmerica de Nord ºi alianþa franco-germanã în Europa au orientat integrarea acestorregiuni. În regiunea Asia-Pacific existã trei puteri principale � SUA, Japonia ºi China �, cu


interese ºi ambiþii care diferã sensibil de la o þarã la alta. Chiar dacã Japonia a jucat unrol central în afacerile economice ale regiunii, China ºi SUA sunt ºi ele actori puterniciai regiunii. Dezvoltarea economicã a regiunii a fost generatã în bunã mãsurã de piaþã, iarfluxurile comerciale, investiþiile externe directe (IED) ºi activitãþile firmelor multi-naþionale (în special ale celor japoneze) au avut rolul unor forþe integratoare.

În pofida integrãrii din ce în ce mai mari a unor aspecte ale regiunii, diversitatea sapoliticã, culturalã ºi economicã a împiedicat apariþia unei mentalitãþi regionale ºi a unorinstituþii panregionale. Deºi naþiunile asiatice împãrtãºesc o serie de caracteristiciimportante, regiunea este puternic divizatã de diferenþe culturale, de diferenþe întresistemele economice, precum ºi de grave conflicte politice. Cele mai importante instituþiiregionale sunt Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), o structurã sub-regionalã compusã din Brunei, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Thailanda ºi Vietnam,respectiv Cooperarea Economicã Asia-Pacific (APEC), alcãtuitã din Australia, Canada,Chile, China, Japonia, Mexic, Noua Zeelandã, Statele Unite ºi alte state din zonaAsia-Pacific. Nici una dintre aceste grupãri nu a jucat însã un rol central în organizareaºi funcþionarea ansamblului economiei Pacificului. Lipsa efectivã a unei structuri politiceîn regiune, rolul predominant al forþelor economice în integrarea regiunii, precum ºiintegrarea tot mai mare a regiunii cu restul lumii au produs un �regionalism deschis�;spre deosebire de uniunea vamalã aflatã la baza UE ºi zona de liber schimb NAFTA,zona Asia-Pacific nu are bariere comerciale sau investiþionale panregionale. Pe de altãparte, statele individuale îºi menþin bariere ridicate pentru importuri ºi investiþii strãine.

Deºi Japonia nu îºi exercitã o hegemonie politicã asupra regiunii, expansiuneaeconomicã a corporaþiilor multinaþionale (CMN) japoneze ºi influenþa sa economicã înAsia de Sud ºi de Sud-Est au stimulat schimbarea în regiune. Printr-o strategie naþionalãde investiþii directe, comerþ intrafirmã ºi AOD, Japonia a fãurit o economie regionalãcare sã integreze economiile Asiei de Sud ºi Sud-Est cu economia internã a Japoniei. Petermen lung, ºansele ca aceastã strategie japonezã sã reuºeascã depind foarte mult derefacerea zonei dupã criza financiarã, precum ºi de activitãþile Chinei ºi ale StatelorUnite în regiune. În cazul în care China continuã sã se dezvolte economic ºi sã-ºi modernizezearmata, ea are mari ºanse sã devinã puterea economicã ºi militarã dominantã. Între timp,criza financiarã est-asiaticã a subminat strategia japonezã în zonã, fãrã însã a o compromite.

Strategia asiaticã a Japoniei

Eforturile Japoniei de a crea ºi de a conduce economia asiatico-pacificã au fostesenþiale pentru schimbãrile produse în regiune. De fapt, dinamica acestei regiuni nupoate fi pe deplin înþeleasã fãrã o apreciere asupra reasianizãrii economiei ºi a orientãriinaþionale a Japoniei. Comerþul ºi IED japoneze au constituit factori importanþi aiindustrializãrii regiunii, mai ales a sudului Chinei. În timp ce Japonia intenþioneazã sã-ºimenþinã prezenþa durabilã în economia globalã, ea ºi-a regãsit interesul faþã de Asia de Sudºi Sud-Est. Iar datoritã implicãrii sale semnificative în zonã, criza economicã est-asiaticãa reprezentat o ameninþare serioasã la adresa Japoniei. Desigur, Japonia a trecut prinpropria crizã economicã, în urma colapsului economiei-balon, la începutul anilor �90,când þara s-a aflat într-o situaþie financiarã dificilã; iar recent, economia japonezã aalunecat încet într-o gravã recesiune. Destinul Japoniei este strâns legat de cel al regiunii.


Pânã la mijlocul anilor �80, Japonia postbelicã a arãtat un interes scãzut faþã deeconomiile din Asia de Est ºi din bazinul Pacificului. Comerþul japonez cu regiunea eraredus, în special în comparaþie cu cel cu Statele Unite ºi cu alte state occidentale. Nuexista o cerere serioasã pe aceastã piaþã pentru automobile, produse electronice sau alteexporturi sofisticate japoneze. Japonezii îºi considerau vecinii asiatici în primul rândsurse de produse agricole ºi de materii prime, fapt pentru care corporaþiile japoneze aufãcut puþine investiþii pe termen lung în aceastã zonã. Investiþiile directe au fost în ceamai mare parte în industria extractivã, câteva în producþie ºi aproape deloc în ramuriletehnologiei de vârf. Ajutorul extern japonez alocat regiunii a fost relativ nesemnificativºi a fost acordat, în primul rând, sub forma unor compensaþii pentru victimele atrocitãþilorjaponeze din timpul rãzboiului.

Indiferenþa japonezã faþã de aceastã regiune a cunoscut un sfârºit brusc o datã cuaprecierea substanþialã a yenului (endaka), ce a urmat Acordului Plaza din septembrie 1985.Aprecierea yenului cu aproximativ 30% faþã de dolar a avut efecte neaºteptate ºidramatice, precum reducerea semnificativã a profitabilitãþii ºi a competitivitãþii inter-naþionale a multor exporturi japoneze, în special în industriile mai tradiþionale, a duseconomia japonezã în depresiune ºi a transformat Japonia în principala putere financiarãa lumii, prin creºterea semnificativã a valorii activelor sale financiare. Mai mult decâtatât, creºterea salariilor ºi a costurilor de producþie a început sã submineze competi-tivitatea multor industrii. Ministerul de Finanþe japonez a rãspuns la aceastã situaþieprintr-un stimul economic consistent, pentru a echilibra impactul deflaþionist al endaka.Aceastã schimbare a politicii macroeconomice japoneze a avut drept rezultat econo-mia-balon a speculaþiilor exagerate în domeniile financiar ºi imobiliar. Când aceastãeconomie-balon s-a prãbuºit, la începutul anilor �90, Japonia se afla într-o profundãrecesiune, din care încã nu ºi-a revenit (cel puþin nu pânã în 1999). Aprecierea yenuluia subminat ºi strategia economicã postbelicã a Japoniei, fundamentatã pe creºtereasusþinutã de exporturi. ªi, totodatã, probabil lucrul cel mai important, a condus lareasianizarea Japoniei.

Subminarea de cãtre endaka a succesului strategiei creºterii susþinute de exporturi apus elita japonezã � lideri politici, birocraþi guvernamentali ºi lideri de afaceri � în faþaa douã mari alternative. O opþiune era respectarea recomadãrilor Comisiei Maekawa61.În raportul sãu, publicat la 7 aprilie 1986, comisia a propus reforme drastice în economiajaponezã ºi reformularea politicilor economice externe ºi interne, pentru a deplasaaccentul de pe creºterea susþinutã de exporturi spre creºterea susþinutã din interior; deasemenea, comisia a recomandat deschiderea economiei japoneze pentru importurile dinalte state. Respectarea recomandãrilor Comisiei Maekawa ar fi atras dupã sine o deregle-mentare extinsã, ar fi redus rolul statului în economie ºi ar fi condus, în final, la oeconomie orientatã în mai mare mãsurã spre piaþã ºi spre consum, asemenea celor dinSUA ºi Europa Occidentalã. Mai mulþi experþi occidentali au prevãzut cã endaka ºi crizaeconomicã vor determina economia japonezã sã conveargã cu modelul occidental. Cutoate acestea, dupã cum s-a mai întâmplat de câteva ori în istoria japonezã postbelicã,elita a ales o strategie alternativã.

Alternativa aleasã poate fi numitã, pe bunã dreptate, �strategia asiaticã a Japoniei�.Aceastã strategie cerea un efort concertat din partea elitei guvernamentale japoneze, însensul folosirii capitalului imens ºi a resurselor tehnologice superioare în scopul creãriieconomiei est-asiatice, care sã fie integratã cu economia internã ºi pe care Japonia sã o


domine. Strategia est-asiaticã a Japoniei a fost motivatã nu numai de dorinþa menþineriiºi întãririi poziþiei sale economice, ci ºi de alte raþiuni. Drept urmare a protecþionismuluicomercial american ºi a cererilor pentru comerþul �dirijat� în sectorul automobilelor ºiîn alte sectoare, japonezii au început sã fie tot mai îngrijoraþi din cauza accentuatei lordependenþe de Statele Unite, în calitate de partener politic ºi economic; o strategieasiaticã putea sã diminueze dependenþa faþã de piaþa americanã. Japonezii au început sãfie din ce în ce mai îngrijoraþi ºi din cauza emergenþei blocurilor regionale exclusive, dincare ei puteau fi excluºi. În cele din urmã, dar nu lipsit de importanþã, este faptul cãjaponezii se temeau din cauza Chinei; prin comerþ, investiþii ºi ajutor extern, ei sperausã transforme China într-un partener economic mult mai interesat de o coexistenþãeconomicã paºnicã decât de expansiune militarã ºi confruntare politicã.

În timp ce aprecierea yenului ºi creºterea costurilor interne oferea corporaþiilorjaponeze un motiv serios pentru reducerea costurilor de producþie prin relocalizareaacesteia în economiile cu niveluri salariale mici din Asia de Sud-Est, efectele financiareale aprecierii monedei au asigurat companiilor ºi guvernului condiþiile financiare necesarepentru a investi în Asia de Sud ºi Sud-Est ºi pentru a-ºi spori ajutorul extern pentrueconomiile regiunii. Iniþial, interesul reînnoit în regiune s-a manifestat faþã de veciniiapropiaþi ai Japoniei � Taiwan, Coreea de Sud ºi Hong Kong. Însã, pe mãsurã cecreºterile salariale ºi aprecierea cursurilor de schimb au fãcut din economiile nord-est--asiatice destinaþii mai puþin atractive pentru investiþii, japonezii au început sã se orientezeasupra Asiei de Sud-Est, în special asupra zonei din sudul Chinei. De fapt, dupã cumaratã Walter Hatch ºi Kozo Yamamura în cartea lor Asia in Japan�s Embrace: Buildinga Regional Production Alliance (1996), Japonia a încercat sã-ºi menþinã strategia decreºtere susþinutã de exporturi, �regionalizând-o�62.

IED prin keiretsu (grupurile industriale) japoneze au fost principalul mijloc folosit deJaponia pe mãsurã ce a pãtruns economic în Asia de Est ºi ºi-a extins influenþa înregiune. Dupã Acordul Plaza ºi dupã aprecierea yenului, investiþiile japoneze în regiuneau crescut. La început, ele au vizat cele mai avansate economii (Coreea de Sud, Taiwan,Hong Kong ºi Singapore) ºi Asia de Sud-Est. Mai târziu, investiþiile externe japonezes-au orientat în special spre China continentalã, în detrimentul restului Asiei de Est. DeºiIED americane au rãmas, ºi ele, semnificative, în anii �90 Japonia a devenit cel mai marefurnizor de IED al regiunii. În pofida acestei schimbãri importante, IED japoneze înSUA ºi în Europa Occidentalã au rãmas la cote chiar mai ridicate decât cele din Asia.Însã, raportate la mãrimea economiilor implicate, investiþiile japoneze în Asia de Esterau uriaºe.

Pânã la sfârºitul anilor �90, firmele japoneze au investit în regiune aproximativ 100de miliarde de dolari. Mai mult de 4.500 de firme japoneze, singure sau în cadrul unorsocietãþi mixte, au angajat aproape un milion de muncitori în zonã. Aceste investiþiijaponeze au fost însoþite de un transfer imens de tehnologie, în valoare de circa unmiliard de dolari. Pânã la sfârºitul anilor �90, o proporþie considerabilã a producþieiCMN japoneze era realizatã în zona Asia-Pacific. Aceastã dezvoltare l-a fãcut pe uneconomist japonez sã afirme cã Asia � exceptând Japonia � a devenit �atelierul lumii�.Trebuie menþionat cã în zonã au investit substanþial ºi Taiwan, Hong Kong ºi Coreea deSud. IED japoneze ºi ale altor naþiuni asiatice în economiile în curs de industrializare dinAsia-Pacific au remodelat structura economicã a regiunii ºi relaþiile dintre economii.


Veritabila explozie a IED în regiune ºi activitãþile firmelor japoneze au modificatsemnificativ patternul comercial al Japoniei, precum ºi patternurile comerciale ale altorstate din zonã. La începutul anilor �90, zona Asia-Pacific a depãºit SUA, devenind ceamai mare piaþã de export a Japoniei, iar Japonia a întrecut SUA în calitate de principalpartener comercial al regiunii. Deºi comerþul regiunii cu restul lumii era mai mare decâtcomerþul intraregional, acesta din urmã a crescut, cel puþin pânã la criza financiarãdin 1997. Accentuez însã cã Statele Unite au rãmas cea mai importantã piaþã pentruexporturile zonei Asia-Pacific ºi cã exporturile spre SUA au crescut mai rapid decât celeamericane în regiune. Deoarece aceste economii exportatoare ºi-au fixat cursurilemonedelor naþionale la acelaºi nivel sau cu puþin sub valoarea dolarului, exporturile lorerau extrem de competitive pe piaþa americanã. Toate economiile din aceastã regiune,mai ales China, au avut un excedent comercial imens ºi în creºtere în relaþia cu SUA.

În toþi aceºti ani, Japonia ºi corporaþiile sale au implementat o strategie deliberatã decreare a unei diviziuni regionale a muncii, organizatã vertical ºi aflatã sub conducerejaponezã, chiar dacã unii economiºti americani ºi japonezi au contestat aceastã afirmaþie.Bazându-se pe cercetarea datelor comerciale, unii economiºti au argumentat cã apropiereageograficã ºi factorii pieþei, precum avantajul comparativ al Japoniei ºi al altor economiidin aceastã zonã, pot explica pe deplin patternul comerþului ºi al investiþiilor în interiorulregiunii. Aceºtia au susþinut cã nu existã nici o dovadã a efortului deliberat al Japoniei dea înfiinþa un fel de bloc economic. Japonezii înºiºi au susþinut cã expansiunea firmelorlor în regiune ºi reþelele de producþie sincronizate au rezultat pur ºi simplu din rãspunsuriale firmelor la forþele pieþei. Este posibil ca japonezilor sã le displacã termenul �stra-tegie�, deoarece aminteºte prea direct de efortul Japoniei, înaintea celui de-al doilearãzboi mondial, de a crea o Sferã de Coprosperitate în Asia de Est; el ar putea daimpresia cã Japonia încearcã din nou sã creeze un imperiu est-asiatic sau o sferã deinfluenþã exclusivã, de aceastã datã prin mijloacele paºnice ale comerþului, finanþelor ºiinvestiþiilor, mai degrabã decât prin cucerirea militarã.

Hatch ºi Yamamura demonstreazã elocvent cum concluziile economiºtilor ºi cele aleautoritãþilor japoneze se fundamenteazã pe premisa falsã potrivit cãreia politica publicãjaponezã ºi iniþiativele private ar fi separate, ºi nu strâns legate între ele63. Ei au arãtatcã existã o sumedenie de modalitãþi prin care birocraþiile economice (Ministerul Comerþuluiºi Investiþiilor Internaþionale, Ministerul Finanþelor ºi Agenþia de Planificare Economicã)au proiectat ºi au coordonat întreaga politicã japonezã în regiune ºi au stabilit meca-nismele prin care aceastã politicã sã realizeze integrarea altor economii cu economiainternã a Japoniei. AOD ºi multinaþionalele japoneze, observau ei, au avut un impactprofund asupra patternurilor comerciale, a fluxurilor investiþiilor ºi a interdependenþeifinanciare în regiunea Asia-Pacific. În particular, CMN japoneze au creat, cu ajutorulsubstanþial al statului, �alianþe de producþie regionale� compuse din firmele japoneze deorigine, filialele japoneze localizate în regiune ºi firmele subordonate din þãrile-gazdã,aceste reþele de producþie regionale fiind utilizate ca platforme de export pentru firmelejaponeze aflate într-o competiþie tot mai mare pentru pieþele lumii.

Scopul acestei strategii asiatice a fost acela ca Japonia sã-ºi poatã continua creºtereaeconomicã susþinutã de exporturi, specificã perioadei postbelice. Atât comerþul, cât ºistrategiile de creºtere erau ameninþate de aprecierea substanþialã a yenului, de costurilede producþie interne din ce în ce mai mari ºi de rãspândirea protecþionismului comercialîn SUA ºi în Europa Occidentalã. Deºi aceastã strategie pentru Asia-Pacific proteja,


într-adevãr, Japonia în faþa ameninþãrii continue a protecþionismului occidental, strategiaeconomicã globalã a Japoniei a redus ºi costurile exporturilor japoneze în Occident, asporit competitivitatea internaþionalã a firmelor japoneze prin integrarea economiilor dinAsia de Sud ºi Sud-Est într-un sistem de producþie regional vertical pe mai multe niveluriºi a încorporat aceste economii într-o diviziune a muncii organizatã ºi condusã de CMNjaponeze.

Diviziunea regionalã a muncii a constat în reþele de producþie organizate verticalîntr-o serie de ramuri industriale, precum automobilele ºi electronica. Firmele de origine,plasate în Japonia, produceau componentele cele mai intensive sub raportul tehnologiei,situându-se în vârful ierarhiei. La urmãtorul nivel se aflã filialele japoneze în economiileregiunii, iar ºi mai jos, firmele economiilor mai industrializate din nord-estul Asiei. Laultimul nivel se situeazã firmele indigene din economiile mai puþin industrializate ºi cusalarii mici din sud-estul Asiei. Rezultatul acestei strategii este un sistem est-asiaticintegrat al �capitalismului de reþea�, condus de corporaþiile japoneze ºi având dreptnucleu economia japonezã64.

Potrivit lui Hisahiko Okazaki, unul dintre cei mai eminenþi ºi mai sinceri diplomaþijaponezi postbelici, fost ambasador în Thailanda, Japonia îºi creeazã o piaþã exclusivãprin încorporarea naþiunilor din Asia-Pacific în sistemul keiretsu65. Regionalizareasistemului keiretsu, realizatã prin crearea unor reþele de producþie regionale, le-a permisjaponezilor sã evite procesul restructurãrii majore a propriei economii, propusã deComisia Maekawa. În cadrul acestui keiretsu regionalizat, firmele cu baza în þarã exportãtehnologie de vârf ºi componente cu o valoare adãugatã ridicatã cãtre filialele lor dinregiune, pentru a fi asamblate în produse finite destinate consumului local, exportuluiînapoi în Japonia ºi/sau exportului în Occident. O asemenea strategie corporatistã permitefirmelor cu baza în Japonia sã-ºi micºoreze costurile ºi sã-ºi menþinã, atât timp cât esteposibil, avantajele provenite din investiþiile în inovaþia tehnologicã, pãstrând astfelmonopolul ºi avantajul comparativ al Japoniei în industria tehnologiei de vârf. De fapt,multe firme locale sunt furnizori de componente japoneze, asociaþi cu membri ai keiretsudin Japonia; unii dintre aceºtia din urmã au construit fabrici care sã le aprovizionezefilialele din diverse þãri ale regiunii.

Acest expansionism corporatist japonez în Asia de Est ºi Sud-Est a fost însoþit de oimportantã schimbare de politicã externã. Japonia a manifestat o implicare sporitã înregiune ºi ºi-a intensificat legãturile cu statele acesteia. Împãratul japonez ºi toþiprim-miniºtrii, unul dupã altul, au efectuat vizite de stat, Japonia înfiinþând pânã ºifuncþia de �ambasador pentru cooperarea pacifico-asiaticã�. Dar cea mai importantãdovadã a reasianizãrii Japoniei se gãseºte în creºterea substanþialã a Asistenþei Oficialepentru Dezvoltare (AOD). Japonia a devenit cel mai mare donator din regiune. În anii1991-1992, Japonia a alocat aproape 35% (aproximativ 4,5 miliarde de dolari) dinîntregul sãu buget pentru asistenþã externã celor ºase state din regiune; America a alocat2% din bugetul sãu de asistenþã externã (aproximativ 342 de milioane de dolari) pentrudouã þãri din regiune! Asistenþa financiarã a Japoniei s-a fãcut sub forma unor împru-muturi convenabile, destinate, în mod caracteristic, proiectelor vaste de infrastructurã;prin aceasta este susþinutã dezvoltarea infrastructurii care va sprijini industrializareadirijatã de japonezi, întãrindu-se integrarea regionalã asiaticã sub conducerea Japonieiºi � în pofida dezminþirilor japoneze � acordându-se aproape toate contractele firmelorjaponeze sau partenerilor lor corporatiºti asiatici. Astfel, guvernul japonez a modelat


AOD ºi o mulþime de alte instrumente politice pentru a promova interesele Japoniei ºi alefirmelor japoneze în regiune.

Peter Drucker a subliniat cã strategia asiaticã a Japoniei s-a fundamentat pe douãpremise esenþiale. Prima se referea la faptul cã avantajul comparativ în ramurile intensivedin punctul de vedere al forþei de muncã se deplasase considerabil cãtre economiile încurs de industrializare din Asia de Sud-Est, fãcând ca încercãrile de a menþine în Japoniaramuri cu valoare adãugatã scãzutã sã ducã la o risipã de resurse productive valoroase ºisã fie chiar nocivã pentru economia industrialã avansatã a Japoniei; în aceste condiþii,Drucker sugera cã menþinerea în Japonia a activitãþilor ce presupun muncã manualã arreprezenta o alocare greºitã a resurselor publice ºi corporatiste. A doua premisã susþineacã, în noul mileniu, preeminenþa economicã în lumea emergentã a tehnologiei de vârf seva baza pe inteligenþã ºi pe superioritatea tehnologicã, mai degrabã decât pe avantajeletradiþionale referitoare la costuri, precum forþa de muncã ieftinã. Avantajul competitivsau comparativ, în industriile avansate cu valoare adãugatã ridicatã din economia modernã,a început sã se bazeze pe competenþele tehnologice ºi organizaþionale. Astfel, Japonia artrebui sã-ºi foloseascã resursele economice (capitalul ºi forþa de muncã calificatã) pentrua-ºi spori capacitãþile tehnologice, urcând în permanenþã pe scara tehnologicã.

Urmând aceastã logicã, firmele japoneze au renunþat la procesele de asamblare ºiprelucrare în Japonia a produselor tradiþionale, intensive sub raportul forþei de muncã,transferând aceste operaþii peste hotare, înspre filialele asiatice aflate în strânsã legãturãcu baza lor industrialã din Japonia. În consecinþã, au fost eliberate rezerve de forþã demuncã ºi alte resurse, pentru a se urca pe scara tehnologicã/industrialã ºi a se producetot mai mult produse finite sau componente cu valoare adãugatã ridicatã ºi avansatetehnologic, componentele urmând a fi asamblate în filialele din þãri cu forþã de muncãieftinã ºi mai puþin calificatã din Asia de Sud-Est. De fapt, japonezii s-au organizat astfelîncât sã îmbine tehnologia ºi expertiza proprie cu munca slab plãtitã din þãrile vecine,pentru a captura pieþe în alte pãrþi ale lumii. Într-o formulare mai directã, aceastãstrategie înseamnã cã, în diviziunea internaþionalã a muncii modelatã de corporaþiilejaponeze cu sprijinul guvernului japonez, Japonia va furniza �creierul�, iar celelaltestate asiatice vor oferi �braþele�.

Înaintea crizei financiare, întinsele reþele regionale de producþie trimiteau o bunãparte a producþiei lor pe pieþele din interiorul regiunii. Creºterea rapidã a acestoreconomii a condus la expansiunea unei clase de mijloc prospere, cu un apetit enormpentru bunurile de consum japoneze. Dar o proporþie considerabilã a bunurilor produseîn keiretsu regionalizate erau destinate pieþei interne japoneze, unde aceste produse aucontribuit la satisfacerea cererii de produse de import. Deºi firmele americane, asiaticeºi de alte naþionalitãþi ºi-au mãrit exporturile în Japonia, iar patternul comercial japoneza devenit mai �normal� � adicã mai asemãnãtor cu patternul intraindustrial al altor stateindustriale avansate �, Japonia continuã sã se deosebeascã prin aceea cã nu importãcantitãþi mari de produse prelucrate de altã origine decât cea japonezã. Iar cea mai mareparte a producþiei acestor reþele asiatice continuã sã fie exportatã în continuare în StateleUnite, Europa Occidentalã ºi în alte economii vestice. Aceste exporturi au devenit osursã de neînþelegere între SUA ºi statele din regiune.

Reþelele de producþie din interiorul regiunii au ajutat firmele japoneze sã-ºi menþinãcota pe pieþele occidentale, în pofida aprecierii yenului; reþelele au asigurat ºi un avantajcompetitiv semnificativ în competiþia acerbã pentru pieþele lumii. Firmele japoneze au


avut capacitatea de a exploata avantajul comparativ particular al economiilor în careºi-au stabilit producþia sau operaþiunile de asamblare, avantaj ce consta în materiileprime locale, o monedã depreciatã sau o forþã de muncã ieftinã. Cu toate acestea, forþade muncã ieftinã nu a fost atât de importantã pe cât au presupus unii critici, deoarecefirmele japoneze aveau tendinþa de a folosi peste hotare aceleaºi tehnici ale producþieilean, care fãcuserã din firmele japoneze de acasã competitori atât de performanþi.Totuºi, reþelele regionale aveau avantajul producþiei ºi asamblãrii concentrate a produselorparticulare sau a componentelor în fabrici din regiune, ceea ce conferea firmelor economiide scarã ºi alte avantaje.

Bunurile exportate în Statele Unite sau în Europa Occidentalã cu etichete precumMade in Thailand sau Made in Malaysia, chiar dacã multe dintre ele conþineau o partesubstanþialã de componente cu valoare ridicatã adãugatã de fabricaþie japonezã, înrealitate au sporit importurile �japoneze� în SUA ºi Europa Occidentalã, evitându-sereacþiile negative faþã de o asemenea creºtere. Iar faptul cã mai multe state asiatice aveaumonede subevaluate, ancorate de dolar, a constituit un bonus pentru corporaþiile japonezecare se confruntau, în þarã, cu un yen supraapreciat. Astfel, strategia asiaticã a Japonieia ajutat propriile firme sã pãstreze o poziþie competitivã puternicã pe pieþele mondiale,limitându-se totodatã teama japonezilor faþã de dezindustrializare.

Argumentul ideologic al strategiei asiatice a Japoniei a fost gãsit în teoria �stolului degâºte� asupra dezvoltãrii economice, formulatã de economistul Kaname Akamatsu, înanii �3066. Potrivit acestui model, dezvoltarea economicã este stimulatã de difuziuneacapitalului, tehnologiei ºi a capacitãþii manageriale dinspre Japonia, cea mai avansatãeconomie din regiune, înspre restul acesteia. Difuziunea tehnologicã ºi economicãpermite economiilor în curs de industrializare sã-ºi îmbunãtãþeascã în mod continuuexporturile ºi structurile industriale. Pe mãsurã ce se industrializeazã, ele vor exporta dince în ce mai multe bunuri sofisticate în Japonia ºi în alte state. Teoria are în vedere unpattern cooperativ al dezvoltãrii economice ºi al integrãrii regionale în Asia, aducândavantaje atât Japoniei, cât ºi celorlalte economii din regiune.

Încã de la sfârºitul anilor �70, Saburo Okita, ministrul de Externe al Japoniei în aceaperioadã, a lansat ideea conform cãreia statele est-asiatice ar trebui sã urmeze patternulstolului de gâºte. Exprimarea lui Okita (care a devenit foarte popularã în rândul analiºtilorjaponezi) atribuie Japoniei rolul conducãtor al acestui stol regional; ea deschide drumulindustrializãrii ºi al dezvoltãrii economice. Alte state asiatice, de la economiile industria-lizate mai avansate din nord-estul Asiei pânã la þãrile cu venituri mai mici din Asia deSud-Est, se vor încadra în patternul stolului, potrivit puterii lor economice ºi a dezvoltãriilor tehnologice. În ordine descendentã, Japonia va fi urmatã de economiile cele maiavansate, precum cea a Taiwanului, Coreii ºi ale statelor din ASEAN. Pe mãsurã ceeconomiile mai avansate vor pierde avantajul comparativ pentru anumite bunuri, producþialor va trece la gâsca sau gâºtele imediat urmãtoare. Valuri succesive de �gâºte� în cursde industrializare vor profita de pe urma liderilor, iar, în timp, fiecare economie dinregiune se va dezvolta. Acest proces de dezvoltare tehnologicã va transforma, în final,diviziunea regionalã a muncii structuratã vertical într-una orizontalã, compusã dineconomii egale ºi independente.

În pofida acestei descrieri a unei ordini economice egalitare ºi orizontale în regiune,în cadrul cãreia Japonia ar deveni, eventual, prima printre egali, o examinare rapidã apoliticilor ºi a practicilor japoneze aratã clar cã Japonia chiar intenþioneazã sã rãmânã


conducãtorul stolului. Elita politicã ºi de afaceri din Japonia considerã cã este imperativpentru Japonia sã continue sã fie centrul de producþie pentru exporturile intensive dinpunct de vedere tehnologic ºi pentru cele sofisticate. Dupã cum susþineau Hatch ºiYamamura, înclinaþiile mercantiliste ale Japoniei indicã faptul cã aceasta va încerca sã fie�fabrica lumii� ºi cã nu va deveni o economie a serviciilor, care sã importe bunuriproduse de strãini (adicã alte bunuri decât cele produse în þarã sau peste hotare defirmele japoneze). Japonia a încurajat economiile în curs de industrializare din Asia deEst sã-ºi exporte mãrfurile în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã, mai degrabã decâtîn Japonia, ºi este relevant cã atât guvernul, cât ºi firmele mari au implementat o gamãlargã de politici ºi practici care sã preîntâmpine rãspândirea în alte þãri a celor maiimportante secrete industriale ºi a know-how-ului tehnologic japonez. De fapt, uniiasiatici erau extrem de nemulþumiþi de faptul cã Japonia refuza sã împartã cu ei tehnologiasa industrialã avansatã.

Cu toate acestea, prin investiþiile sale, prin politicile comerciale ºi prin ajutorulextern, Japonia a transferat în Asia de Est formula sa postbelicã de creºtere susþinutã deexporturi, o strategie de dezvoltare bazatã pe recuperarea decalajului tehnologic ºi pe opoliticã industrialã de susþinere a ramurilor incipiente. Iar economiile est-asiatice s-audezvoltat prin preluarea acestor industrii care s-au dovedit a fi de succes în Japonia ºi înOccident. Ele au adoptat ºi alte elemente importante ale modelului economic japonez,precum rolul activ al statului în economie. Astfel, în unele economii, conglomerateleindustriale au dezvoltat sisteme asemãnãtoare cu keiretsu, cum ar fi chaebol în Coreea deSud. Mai mult, aceste societãþi au acordat Japoniei ºi firmelor sale roluri-cheie înindustrializarea lor.

Deºi sofisticarea tehnologicã a acestor economii este în creºtere, baza tehnologicã aregiunii ºi componentele high tech ale produselor lor continuau sã fie în mare parte defabricaþie japonezã. Spre exemplu, în pofida succesului sãu remarcabil, industria deautomobile a Coreii de Sud nu putea supravieþui fãrã componente-cheie fabricate înJaponia. Pânã când aceste economii nu vor deveni mai inovative, rolul lor în economiaglobalã va rãmâne unul subordonat.

Conducerea regionalã japonezã

Ambiþiile Japoniei de a conduce zona Asia-Pacific au fost împiedicate de crizaeconomicã est-asiaticã. Reacþia iniþialã a guvernului japonez la aceastã crizã a fostincoerentã, suscitând critici aspre în interiorul ºi în afara regiunii. Exprimându-ºicompasiunea pentru economiile afectate, guvernul japonez s-a declarat neputincios ºi asusþinut cã nu le putea oferi asistenþã, din cauza propriilor probleme economice. Cu toateacestea, Japonia ºi-a adus o contribuþie financiarã substanþialã, în cele din urmã, la celecâteva eforturi de salvare întreprinse de FMI, devenind chiar cel mai important donatornaþional. Japonia ºi-a menþinut, de asemenea, AOD în regiune. În plus, spre mareasupãrare a ministrului de Finanþe american, Rubin, la sfârºitul anului 1997, Japonia apropus înfiinþarea, sub conducerea sa ºi fãrã participarea Statelor Unite, a unui FondMonetar Asiatic (FMA) în valoare de 100 de miliarde de dolari, prin care economiile afectatesã fie ajutate sã-ºi gestioneze datoriile. Deºi aceastã iniþiativã a fost respinsã categoric deChina, SUA ºi alte þãri, mulþi experþi au considerat cã propunerea ar fi trebuit modificatã


ºi pusã în practicã. (De fapt, o versiune modificatã, propusã un an mai târziu, a fost maibine primitã de americani.) Totuºi, cea mai importantã contribuþie pe care ºi-o puteaaduce Japonia la soluþionarea problemelor economice ale regiunii ar fi fost creºterearapidã a propriei economii, care putea sã absoarbã importuri din regiune.

Japonia nu putea avea succes ca lider regional ºi în economia globalã fãrã o restructuraremajorã a propriei economii. În urma colapsului economiei-balon de la începutul anilor �90,Japonia suferise o crizã financiarã gravã care descurajase atât investiþiile, cât ºi consu-mul; o estimare sugera cã, în 1998, sistemul bancar era grevat de credite neperformanteîn valoare de aproximativ un miliard de dolari. Dupã ce a înregistrat o creºtere lentã încea mai mare parte a anilor �90, în primul sfert al lui 1998 economia japonezã a intratîntr-o recesiune gravã, cea mai puternicã de la Marea Depresiune. Acþiunile s-au prãbuºitbrusc. Deºi autoritãþile japoneze ºi, în special, puternicul Minister de Finanþe aurecunoscut foarte târziu criza, pentru observatorii americani sau pentru alþi analiºti dinexterior era evident cã în economia japonezã, mai ales în sistemul bancar, trebuiauoperate reforme imediate. Administraþia Clinton era ferm convinsã cã Japonia trebuia sãadopte politici monetare ºi fiscale expansioniste. În lunile urmãtoare, grupuri de interesemajore din economia japonezã, în special marile corporaþii, ºi-au însuºit ideea cã seimpuneau acþiuni radicale. Însã Ministerul de Finanþe a rãmas foarte reticent în arecunoaºte criza ºi a rezistat presiunilor americane vizând reformarea ºi stimulareaeconomiei stagnante a Japoniei.

Experþii japonezi, americani ºi de alte naþionalitãþi considerau cã Japonia trebuia sãabordeze problemele sale grave pe trei fronturi. Era necesarã o implementare a mãsurilorambiþioase de stimulare a economiei. Sistemul financiar ºi cel bancar, care deveniserã unbalast pentru economie, trebuiau, de asemenea, reformate. Iar pentru ca eforturile sã dearezultate, era nevoie de o restructurare cuprinzãtoare a birocraþiei ºi a întregii economii.

Stimulul economic

Administraþia Clinton, mulþi economiºti americani ºi chiar mulþi japonezi credeau cãguvernul de la Tokyo trebuia sã se implice mai mult pentru a stimula economia stagnantãa Japoniei. Dacã mai multe administraþii americane succesive exercitaserã presiuni asupraJaponiei spre a-ºi deschide economia pentru bunurile ºi serviciile americane, la sfârºitulanilor �90 motivul acþiunilor americane s-a schimbat. SUA au început sã preseze Japoniasã importe mai multe mãrfuri din economiile Asiei de Est. O asemenea schimbare ar fiajutat economiile est-asiatice ºi, de asemenea, ar fi redus presiunile asupra importurilorîn SUA, care stimulau protecþionismul. Cu toate acestea, guvernul japonez a rãmasreticent faþã de adoptarea unei acþiuni hotãrâte, recurgând, în schimb, la o succesiune depaliative. Ministerul de Finanþe s-a opus hotãrât iniþierii unui program vast de cheltuieliguvernamentale, deoarece guvernul era deja profund îndatorat, confruntându-se cucosturi ridicate de securitate socialã, ca urmare a creºterii rapide a gradului de îmbãtrânirea populaþiei. Totuºi, între octombrie 1997 ºi sfârºitul lui aprilie 1998, guvernul a anunþatmai multe pachete de mãsuri pentru stimularea economiei. De fiecare datã, rãspunsuleconomiºtilor japonezi ºi americani a fost cã aceste eforturi vor contribui în micã mãsurãla scoaterea economiei din recesiune ºi cã era necesarã o abordare mult mai ambiþioasã.Argumentând cã Japonia se afla într-o �capcanã a lichiditãþilor� (echivalentul economicpentru �gaura neagrã� din astronomie, din care evadarea este dificilã), Paul Krugman a


formulat, într-o serie de articole din mai ºi iunie 1998 ºi pe website-ul sãu (www.mit.edu/krugman/www) controversata propunere potrivit cãreia Banca Japoniei ar trebui sãimplementeze un program radical de reinflaþie, prin tipãrirea unei cantitãþi mari de bani,care sã-i încurajeze pe consumatorii ºi pe oamenii de afaceri japonezi sã înceapã sãcheltuiascã din nou. Propunerea keynesistã clasicã a lui Krugman, care viza creºterea�cererii efective� prin ameninþarea cu inflaþia, a fost ridiculizatã ºi respinsã fãrãmenajamente de oficialii Ministerului de Finanþe, care au replicat cã Krugman nucunoºtea modul în care funcþiona economia japonezã. Este posibil ca unul dintre motiveleacestei rezistenþe sã se refere la faptul cã rata ridicatã a inflaþiei i-ar fi afectat pepensionarii japonezi.

Dupã ce prim-ministrul Keizo Obuchi a preluat puterea, la mijlocul anului 1998,guvernul japonez a anunþat, la mijlocul lunii noiembrie, un program de revigorare aeconomiei japoneze; acesta a fost prezentat drept un efort �hotãrâtor� de refacere aeconomiei. Pachetul stimulativ de aproape 200 de miliarde de dolari, care includea oîmbinare de reduceri fiscale, împrumuturi ºi cheltuieli guvernamentale, era cel maicuprinzãtor din toatã istoria Japoniei. Deºi mulþi experþi erau sceptici cã acest pachetstimulativ va produce o schimbare realã, la începutul verii lui 1999 erau evidentesemnele unei reveniri economice.

Revitalizarea pe termen lung a economiei va face necesarã ºi o reformare a sistemuluifinanciar al Japoniei. Deoarece sistemul bancar joacã un rol esenþial în problemeleeconomice ale Japoniei, nici o cantitate de bani sau de lichiditãþi asiguratã de guvernnu-ºi va face efectul pânã când bãncile nu vor fi capabile ºi dispuse sã canalizeze noifonduri spre consumatori ºi investitori � ceea ce încã nu au putut face. Pânã nu vor fiimplementate reforme, bãncile nu vor putea folosi eficient capitalul suplimentar. Într-ade-vãr, bãncile japoneze au încetat sã mai crediteze cu prea mare largheþe, iar la începutulanului 1999 nu creditau destul.

Reforma sistemului financiar ºi bancar

În pofida întinderii pe o perioadã mare de timp a crizei financiare ºi a impactului sãunegativ asupra consumului ºi a investiþiilor, Ministerul de Finanþe ºi guvernul japonez auezitat sã adopte o acþiune decisivã de redresare. Aceastã ezitare s-a datorat în partefaptului cã fiecare soluþie ar fi fost costisitoare pentru bãnci, deponenþi ºi/sau, cel maiimportant, pentru contribuabili. Ministerul de Finanþe a refuzat, de asemenea, sã-ºirecunoascã propriul eºec (inclusiv corupþia) în privinþa sistemului bancar, întrucât seputea ajunge la pierderea încrederii publice în acest sistem. În cadrul sistemului funda-mentat pe armonia socialã ºi protecþia perdanþilor, guvernul japonez a considerat cã estedificil de urmat sfatul american de a permite bãncilor ºi instituþiilor financiare insolvabilesã intre în faliment; experþii americani susþineau cã un sistem cu bãnci puþine ºiputernice ar soluþiona problema.

Timp de mulþi ani, guvernul japonez ºi Ministerul de Finanþe au încercat mãsuri maidegrabã timide pentru a salva bãncile ºi sistemul financiar. Din fericire, în octombrie 1998,dupã luni de dezbateri ºi acþiuni parlamentare, guvernul Obuchi a luat o hotãrâredecisivã, creând o nouã structurã care sã se ocupe de falimentul bãncilor ºi instituind unnou mecanism de recapitalizare a acelor bãnci cu un numãr mare de împrumuturineperformante. Un element esenþial ºi foarte controversat al acestei scheme a constat în


folosirea fondurilor publice pentru salvarea bãncilor de la faliment. Deºi aceastã schimbareimportantã a fost bine primitã de mulþi observatori, criticii au subliniat cã ea nu a reuºitsã facã mult mai transparente practicile bãncilor naþionale, întrucât nu le-a cerut sã-ºiprezinte public situaþiile financiare. Rãmâne de vãzut dacã aceste reforme vor fi sau nuadecvate pentru revitalizarea sistemului bancar suferind al Japoniei.

Reforma instituþionalã

Experþii japonezi ºi cei strãini credeau cã o reformã majorã a economiei ºi a birocraþieiguvernamentale japoneze era vitalã pentru un real succes economic, întrucât producti-vitatea globalã a economiei (în contrast cu cea a sectorului exportator) era redusã, iarpopulaþia îmbãtrânitã trebuia sprijinitã. Pânã ºi sectorul exporturilor se caracteriza prinsupracapacitate ºi marje reduse ale profitului. Reglementãrile guvernamentale ºi practiciletradiþionale au înãbuºit inovaþia ºi spiritul întreprinzãtor. Totuºi, susþinãtorii reformelordrastice erau conºtienþi cã orice reformã importantã va fi extrem de dificil de realizat.Economia japonezã este una dintre cele mai reglementate din lume, într-o anumitãmãsurã datoritã influenþei intereselor interne care cer protecþie. Accentul pus pe armoniasocialã ºi pe protejarea celor slabi a contribuit la aceastã suprareglementare. Mulþieconomiºti considerã cã astfel s-a înãbuºit iniþiativa, s-a împiedicat circulaþia forþei demuncã ºi a capitalului spre ramuri noi, mai eficiente, iar reglementãrile rigide suntresponsabile pentru nivelul redus al productivitãþii din multe sectoare (altele decât celeexportatoare). Se crede, în general, cã dereglementarea economiei ar stimula spiritulîntreprinzãtor ºi ar spori productivitatea; de asemenea, s-ar face un pas important spredeschiderea pieþei japoneze în faþa importurilor, iar aceasta ar stimula ºi mai multeficienþa. Însã o reformã cu adevãrat drasticã ar conduce la închiderea a mii de firme ºila concedierea a sute de mii de muncitori; în consecinþã, este cert cã interesele afectateºi opinia publicã s-ar opune unei asemenea mãsuri. Mai mult decât atât, dereglementareaar slãbi autoritatea Ministerului de Finanþe ºi a altor agenþii birocratice, care probabilcã s-ar opune unor asemenea reforme. Reforma realã a economiei japoneze va fi lentã ºilimitatã.

Majoritatea economiºtilor ºi a oficialilor publici americani considerã cã problemeleeconomice ale Japoniei pot fi soluþionate prin transformarea ei într-o economie de piaþãîn stil american. Însã japonezii, la fel ca alte naþiuni din Asia sau de pe continentuleuropean, se tem de posibilele consecinþe ale economiei orientate spre piaþã, de tipamerican. Mulþi dintre ei resping �anglo-saxonizarea� economiei, perceputã ca o amenin-þare la adresa pãcii sociale ºi a independenþei politice/economice. Ei sunt neliniºtiþi ºi defaptul cã societatea japonezã va fi dezbinatã de brutalitatea unei asemenea economii, detoleranþa sa faþã de insecuritatea economicã ºi de numãrul mare de perdanþi pe care unasemenea sistem i-ar genera. Din aceastã cauzã, Japonia se opune adoptãrii modeluluieconomic american. Transformarea Japoniei într-o economie de tip occidental ar impuneo schimbare fundamentalã în relaþia dintre instituþiile sociale ºi indivizi ºi ar determinatrecerea de la o societate corporatistã la una pluralistã. Putem concluziona cã o reformãmajorã a economiei japoneze este improbabilã.


Afirmarea Chinei ca putere economicã

Viitorul economic al Chinei ºi rolul sãu politic în regiune constituie una dintreproblemele cele mai importante cu care se confruntã Asia de Est, iar pe termen lung,întreaga lume. Rata de creºtere economicã a Chinei, în anii �90, a fost uluitoare. În 1992ºi 1993, economia chinezã a crescut cu 13%, înainte ca inflaþia sã constrângã guvernulsã aplice frâne. Din punctul de vedere al PNB, economia Chinei a devenit a doua sau mãcara treia din lume ºi, dupã unele estimãri, va depãºi Statele Unite la începutul secolului XXI.Pe mãsurã ce economia Chinei a crescut ºi s-a industrializat, prezenþa sa economicã înregiune ºi, în general, în economia globalã a devenit din ce în ce mai impunãtoare. Înplus, �Marea Chinã� (economiile tot mai interdependente ale Chinei continentale, HongKong-ului ºi Taiwanului, precum ºi comunitãþile chineze din Asia de Sud-Est) a devenito forþã economicã importantã în interiorul regiunii. Capacitãþile militare chineze s-audezvoltat ºi, pe fondul declinului importanþei militare a Rusiei în Asia de Est, China secontureazã ca putere militarã dominantã în Asia. Dacã aceastã þarã va putea sau nusã continue procesul de creºtere rapidã ºi cum va hotãrî sã-ºi foloseascã puterea samilitarã ºi economicã sunt întrebãri importante nu numai pentru Asia de Est, ci pentruîntreaga lume.

Din cauza problemelor financiare ale altor economii din regiune ºi stagnãrii economicea Japoniei, mulþi observatori americani ºi de alte naþionalitãþi vãd în China principalaputere din regiune. Bineînþeles cã industrializarea impresionant de rapidã a Chinei ºiextraordinara ei afirmare ca þarã exportatoare au stat la baza caracterizãrii Chinei drept�o altã Japonie� sau chiar �o super-Japonie�. Totuºi, aceastã imagine asupra dezvoltãriieconomice chineze trebuie sã fie restrânsã în anumite privinþe. Spre exemplu, deºiexcedentul comercial al Chinei cu SUA, de 40-50 de miliarde de dolari anual, era aproxi-mativ egal cu cel al Japoniei, acest succes al exporturilor nu transformã China într-osuperputere economicã. Succesul economic al Chinei era strâns legat de accesul sãu lacapitalul extern ºi la tehnologie, precum ºi de accesul sãu pe piaþa americanã. Mai multdecât atât, economia industrialã a Chinei este, în sens larg, o economie �fragilã�. O partesubstanþialã a excedentului comercial al Chinei cu lumea a fost produs de firme non-chineze; marii exportatori din China sunt, în cele mai multe cazuri, filiale ale unorCMN strãine (americane, japoneze ºi taiwaneze). Astfel, succesul economic al Chineicontinentale se datoreazã în cea mai mare parte Hong Kong-ului, cel mai mare furnizorde capital al Chinei. Dinamismul economiei chineze a fost stimulat de IED ºi de exporturi,precum ºi de acumularea de capital intern ºi/sau de piaþa internã în expansiune.

Firmele strãine au acoperit, direct sau indirect, aproximativ trei pãtrimi din exportu-rile Chinei. Cea mai mare fabricã de pantofi de sport din China ºi din lume are manageritaiwanezi, este finanþatã de Goldman Sachs ºi produce pantofi Adidas, Reebok ºi Nike,pe bazã de contract. Firmele strãine ºi fabricile în proprietate strãinã ºi-au intensificatritmul de producþie ºi, între mijlocul anilor �80 ºi mijlocul anilor �90, exporturilechineze datorate firmelor strãine au crescut semnificativ. Aceste filiale ale firmelorstrãine constau mai ales din fabrici de prelucrare sau asamblare, în ramuri cu valoareadãugatã redusã ºi tehnologie inferioarã, multe din componentele acestor produse fiindimportate. În consecinþã, o mare parte a profitului înregistrat de aceste firme a revenit


altor naþiuni, în timp ce China a câºtigat un procentaj relativ mic, prin taxe ºi salarii. Întimp ce exporturile japoneze sunt printre cele mai sofisticate din punct de vederetehnologic, pe plan mondial, exporturile chineze se compun din produse precum jucãrii,produse electronice de calitate inferioarã, textile ºi încãlþãminte, aceste produse deexport fiind vândute sub mãrci de fabricaþie strãine (Nike, Reebok, Sony). Deºi China aurcat în mod constant pe scara valorii adãugate ºi pe cea tehnologicã, sectorul exportatora rãmas, în mare mãsurã, o enclavã cu efecte de revãrsare limitate în raport cu imensaeconomie continentalã a Chinei67.

În pofida realizãrilor economice limitate ale Chinei, statele vecine din ASEAN autoate motivele sã considere aceastã þarã o provocare economicã, în prezent, ºi o posibilãameninþare militarã, în viitor. În particular, þãrile ASEAN au fost tulburate de rapiditateacu care China a devenit o putere industrialã, mai ales în domeniul înaltei tehnologii. Spreexemplu, în 1993, China a produs mai multe automobile decât toate cele ºase statemembre ale ASEAN; de asemenea, ea a devenit cel mai mare producãtor de televizoarecolor din lume. Regiunea de coastã din sudul Chinei ameninþã competitivitatea de cost aASEAN în cazul unor produse cum ar fi semiconductorii, dispozitivele audiovizuale ºiaparatele de fotografiat. China a depãºit Taiwanul, devenind al doilea mare producãtorde computere din regiune. Statele din ASEAN sunt preocupate ºi de faptul cã ea absoarbeIED, care altfel s-ar îndrepta cãtre ele; dezvoltarea industrialã a Chinei le-a stimulat, dealtfel, sã-ºi intensifice cooperarea economicã între ele.

De vreme ce China se aflã încã în faza de tranziþie de la economia de comandã la oeconomie orientatã din ce în ce mai mult spre piaþã, evaluarea realizãrilor ºi a potenþia-lului sãu este dificilã, poate chiar imposibilã. Deºi liberalizarea economicã a avansatconsiderabil, la mijlocul anului 1999 birocraþia are, încã, un cuvânt greu de spus îneconomie. Mai mult decât atât, aproape o jumãtate din totalul fabricilor din Chinaaparþin statului (multe dintre ele, armatei), iar multe sectoare industriale primescsubvenþii guvernamentale generoase, decisive pentru supravieþuirea lor. Deºi guvernul aanunþat, în 1997, planuri ambiþioase legate de privatizarea imensului sector public,obiectivul va fi extrem de greu de realizat din punct de vedere politic, deoarece multefirme aparþin armatei. De asemenea, firmele aflate în prezent în proprietatea statuluisunt singura sursã de securitate economicã pentru sute de mii de muncitori. ªomajul pescarã mare ºi inegalitãþile uriaºe dintre regiuni reprezintã ameninþãri grave la adresastabilitãþii politice. Dacã muncitorii concediaþi nu vor fi absorbiþi prin extinderea rapidãa sectorului privat, reducerea numãrului de angajaþi va conduce inevitabil la serioasetensiuni sociale ºi la conflicte politice.

Trecerea de la o economie de stat la una orientatã cãtre piaþã, cu proprietate privatã,va crea învingãtori, dar ºi perdanþi. O asemenea transformare va necesita ºi o schimbareprofundã a structurii de putere chineze, de la birocraþi ºi activiºti de partid la oameni deafaceri; totuºi, este important de subliniat cã, în China, birocraþii, activiºtii de partid ºioamenii de afaceri pot fi una ºi aceeaºi persoanã. În acest moment, nu este sigur dacãaceastã þarã îºi poate duce la îndeplinire tranziþia, aºa cum a fost ea planificatã; înprezent, China se aflã între economia de comandã din trecut ºi economia de piaþã dinviitor. Dupã cum au sugerat Hatch ºi Yamamura, aceastã situaþie a produs o stareneplãcutã de gen �nici-nici�, combinând ce este mai rãu din ambele sisteme.

China a devenit o economie dualã, în care existã inegalitãþi imense ºi periculoase.Cele patru zone economice speciale de pe litoral, care concentreazã cea mai mare parte


din creºterea economicã a Chinei, sunt dinamice ºi puternic industrializate. Spre exemplu,provincia Guangdong (Canton), cu 6% din populaþia Chinei, realizeazã 21% din creºtereasa economicã. Cea mai mare parte a economiei este de tip agricol, susþinutã de sute demilioane de þãrani din provincie. În timp ce China se situeazã între primele trei þãri dinlume, din punctul de vedere al PNB, dupã venitul pe cap de locuitor continuã sã senumere printre cele mai sãrace þãri din lume. Va fi nevoie de o perioadã mare de timppentru ca în aceastã þarã sã se formeze o clasã de mijloc care sã poatã susþine o economiebazatã pe creºtere internã. Mai grav este faptul cã se accentueazã inegalitatea de venituriîntre regiuni, între sat ºi oraº, între industriile profitabile ºi cele falimentare, aceastãsituaþie putând duce la serioase instabilitãþi. Beijingul trebuie sã soluþioneze ºi urmã-toarea dilemã: în timp ce eliberarea pieþei de restricþiile birocratice genereazã bogãþie,relaxarea controlului politic poate conduce la fragmentare internã ºi, la fel ca în UniuneaSovieticã, chiar la prãbuºirea regimului comunist.

Înþelegerea rolului Chinei în viitor a fost limitatã de miturile despre �Marea Chinã�.Mulþi analiºti se îndoiesc cã întreprinzãtorii de etnie chinezã de pe continent, din Taiwanºi din Asia de Sud-Est se vor uni spre a crea o reþea productivã ºi financiarã care sãdevinã o adevãratã forþã în regiune ºi o contrapondere la adresa Japoniei. Aceste temeriexagereazã importanþa �Marii Chine�, chiar dacã este adevãrat cã legãturile între Chinacontinentalã, Taiwan ºi comunitãþile chineze din Asia de Est sunt esenþiale pentru Chinaºi pentru restul regiunii. Spre exemplu, Taiwanul ºi comunitãþile chineze de peste hotareau furnizat o parte însemnatã a capitalului de investiþii ºi a expertizei economice, precumºi multe canale comerciale care au stimulat industrializarea Chinei. Cu toate acestea,legãturile dintre comunitãþile chineze erau, în general, ad-hoc ºi în mare parte comerciale.Firmele chineze din strãinãtate sunt, de obicei, întreprinderi familiale, interesate maiales de profitul rapid ºi cãrora le lipsesc capacitãþile organizatorice spre a crea reþele deproducþie regionale, similare celor înfiinþate de marile conglomerate japoneze. Mai multdecât atât, puþine dintre ele au devenit inovatori importanþi în domeniul tehnologiei.

În luna aprilie a anului 1999, China nu devenise încã membru al OrganizaþieiMondiale a Comerþului (OMC), iar accesul ei pe piaþa americanã a rãmas dependent destatutul �naþiunii celei mai favorizate�; acest statut trebuie reînnoit anual de CongresulStatelor Unite, iar aprobarea a venit, de fiecare datã, numai dupã controverse aprige,situaþie care se va menþine, probabil, cel puþin pânã la viitoarele alegeri din SUA ºiînceputurile noii administraþii. Perspectivele pe termen lung ale alãturãrii Chinei laOMC sunt umbrite de probleme economice ºi politice. Tema abuzurilor împotrivadrepturilor omului a fost intens dezbãtutã; mulþi americani ºi vest-europeni au consideratcã refuzul Chinei de a acorda poporului sãu drepturi politice ºi libertãþi fundamentaleeste o preocupare legitimã ºi autenticã. Existã ºi alte probleme, cum ar fi statutul demembru OMC al Taiwanului, care au blocat alãturarea Chinei la aceastã organizaþie. Deasemenea, este incert dacã China este pregãtitã sau nu sã accepte obligaþiile unuiasemenea statut, precum deschiderea totalã faþã de comerþ ºi IED sau dezvãluirea tuturordatelor economice. La sfârºitul anilor �90, problema aderãrii Chinei la OMC ºi relaþiileei cu Statele Unite au fost excesiv complicate de declaraþiile conform cãrora China asustras secrete militare americane ºi de nefericitul eveniment al bombardãrii din greºealã,de cãtre NATO, a ambasadei chineze de la Belgrad.

Teama de China, ca putere militarã ºi economicã, a devenit o problemã serioasã ºi nue nevoie sã acceptãm viziunea apocalipticã a lui Samuel Huntington privind �ciocnirea


civilizaþiilor� pentru a împãrtãºi asemenea temeri. Liderii politici, comunitatea oamenilorde afaceri ºi sindicatele din unele þãri manifestã îngrijorare din cauza competiþieimuncitorilor chinezi, slab remuneraþi. Criticii alãturãrii Chinei la OMC subliniau, deasemenea, cã firmele strãine din China ºi firmele chineze pot funcþiona fãrã a respectastandarde privind forþa de muncã sau standarde de mediu. Aceºti critici se tem cãobþinerea statutului de membru al OMC va permite exporturilor chineze ieftine sãasalteze piaþa globalã, va produce un ºomaj ridicat în Occident ºi va duce la deteriorareamediului.

Unii lideri politici americani se tem chiar cã dorinþa firmelor americane sau de altenaþionalitãþi (Boeing ºi Loral, spre exemplu) de a obþine acces pe piaþa chinezã, aflatãsub control guvernamental, va conduce la furnizarea cãtre China a unor tehnologii cuutilizare dualã, militarã ºi comercialã, precum cele pentru designul avioanelor, computereºi sateliþi, ceea ce va întãri potenþialul militar al Chinei. Alþi oponenþi denunþã violareade cãtre China a normelor comerciale internaþionale, prin comportamente cum ar fipirateria intelectualã, barierele ridicate la importuri, încãlcãri ale unor acorduri inter-naþionale precum cel asupra textilelor, restricþiile asupra strãinilor ºi refuzul de a furnizastatistici reale despre economie. Mai mult, China are reguli stricte de secretizare a unordate pe care comunitatea internaþionalã le considerã a fi simple informaþii de afaceri saueconomice. Deºi multe dintre aceste temeri ale Occidentului sunt motivate de politicainternã, de interese economice înguste sau sunt pur ºi simplu eronate, conduita Chineiridicã mari îndoieli asupra stãrii ei de pregãtire ºi a disponibilitãþii ei de a-ºi asumaresponsabilitãþile ce derivã din apartenenþa la OMC ºi de a deveni un membru acceptatîn sistemul economic global. Deºi, fãrã îndoialã, Chinei îi este destinat sã ajungã o mareputere militarã, rolul sãu economic în regiune ºi în lume va rãmâne incert, pânã cândmulte din problemele de acest gen vor fi soluþionate.

Cooperarea Economicã Asia-Pacific

O identitate ºi un cadru instituþional al zonei Asia-Pacific s-au dezvoltat lent ºi au fostînfiinþate câteva organizaþii regionale la nivel interguvernamental ºi privat. Totuºi,eforturile de a crea o structurã instituþionalã multilateralã formalã, comparabilã cu UE ºiNAFTA, au întâmpinat numeroase obstacole. Diversitatea regiunii, conflictele politiceexistente ºi competiþia intensã între economii au complicat cooperarea economicã ºipoliticã. În plus, în timp ce SUA doreau eliminarea tuturor barierelor investiþionale ºicomerciale din regiune, celelalte state au fost extrem de ezitante în deschiderea econo-miilor lor.

Cooperarea Economicã Asia-Pacific (Asia-Pacific Economic Cooperation � APEC) afost creatã în anul 1989, prima întâlnire fiind organizatã la Canberra, Australia. OrigineaAPEC a fost o iniþiativã australianã care intenþiona, într-o oarecare mãsurã, sã întãreascãpoziþia regiunii Asia de Est � Pacific la Runda Uruguay a negocierilor comerciale. ActulUnic European (1986) ºi accelerarea miºcãrii spre o mai mare integrare europeanã auconstituit factori ce au stimulat aceastã iniþiativã. Japonezii au susþinut puternic formareaAPEC, în parte pentru a câºtiga puncte faþã de UE, în cadrul Rundei Uruguay, dar, înacelaºi timp, pentru a avea o poziþie de retragere în situaþia în care negocierile RundeiUruguay a GATT ar fi eºuat. În deceniul imediat urmãtor creãrii APEC s-au fãcut


numeroase eforturi pentru întãrirea acestei organizaþii, însã APEC rãmâne, deocamdatã,doar un forum de discuþii interguvernamentale între majoritatea statelor din regiune.Subdezvoltarea instituþionalã a regiunii este reflectatã în însãºi denumirea APEC;deoarece statele membre nu pot ajunge la un acord nici mãcar asupra aspectului generalal organizaþiei, în numele acesteia nu existã nici un termen de gen �forum�, �organizaþie�sau �consiliu�.

Susþinãtorii APEC au argumentat cã, având în vedere mãrimea regiunii, APEC artrebui ºi ar fi capabilã sã deþinã un rol major în cadrul economiei globale. Cu toateacestea, eficienþa organizaþionalã a fost limitatã de absenþa unei conduceri puternice ºi dediferenþele culturale, politice ºi de dezvoltare economicã între statele membre. Progreseleau fost blocate ºi pentru cã APEC a fost divizatã în cel puþin douã tabere adverse. Unadintre acestea, condusã de Statele Unite, dorea prãbuºirea barierelor comerciale ºiinvestiþionale; SUA ºi principalii ei susþinãtori (Australia, Canada ºi Singapore) doreausã transforme APEC într-o instituþie care sã aibã autoritatea de a realiza acest obiectiv.Cealaltã tabãrã, compusã din statele mai puþin dezvoltate din Asia de Est ºi condusã deMalaiezia ºi China, rãmâne suspicioasã în ceea ce priveºte liberul schimb ºi preferã maidegrabã o organizaþie care sã nu instituie angajamente obligatorii. În timp ce Japonia aadoptat frecvent poziþii apropiate ideilor acestui ultim grup, ea a încercat în permanenþãsã nu ofenseze pe nimeni. APEC va rãmâne un actor minor în regiune ºi în economiaglobalã dacã nu se vor soluþiona aceste probleme ºi nu se vor opera schimbãri fundamentaleîn interiorul organizaþiei.

Cele mai multe state asiatice au manifestat o atitudine extrem de ambiguã faþã deAPEC. Chinezii au hotãrât sã participe, dar se tem cã APEC ar putea sã le încalceinteresele, presându-i sã-ºi deschidã economia. Japonezii au privit APEC, în primulrând, ca pe un mijloc prin care sã se întãreascã poziþia Asiei în cadrul negocierilorinternaþionale ºi prin care sã se asigure cã Statele Unite vor continua sã joace un rolmilitar determinant în zona Pacificului. De asemenea, APEC asigura accesul exporturilordin Asia pe piaþa americanã, însã Japonia, China ºi alte state s-au împotrivit ideii caAPEC sã devinã un forum pentru negocieri comerciale, substituind-se OMC. Deºimembrii ASEAN au susþinut APEC, ei au rãmas neîncrezãtori faþã de orice organizaþieregionalã expusã dominaþiei americane sau japoneze. Teama de dominaþia �albã� sau decea americanã l-a fãcut pe primul-ministru al Malaieziei, Mahathir Mohamad, sã propunãcrearea unui bloc politic asiatic unificat, Consiliul Economic al Asiei, care ar fi exclusSUA ºi alte puteri �albe�.

Atitudinea americanã faþã de APEC a fost ambiguã chiar de la începutul acesteiorganizaþii. Iniþial, propunerea australianã nu se referea ºi la SUA, însã secretarul destat James Baker a cerut ca þara sa sã fie inclusã. Administraþia Bush, ca ºi guvernuljaponez, considera cã o organizaþie regionalã asiatico-pacificã ar fi un atu la negocierisau o poziþie de retragere dacã acestea ar fi eºuat. De asemenea, APEC putea furnizamijloacele prin care Japonia ºi economiile emergente din Asia de Est sã fie presate sã-ºideschidã pieþele pentru produsele americane; mai mult, apartenenþa la APEC era înconsonanþã cu noua strategie multivalentã (multitrack) a Statelor Unite. America sedorea �în� organizaþie, chiar dacã nu avea proiecte proprii pentru aceasta. Situaþia s-aschimbat, cel puþin temporar, o datã cu venirea la Casa Albã a Administraþiei Clinton,care a înþeles cã APEC putea fi folositã pentru reducerea barierelor comerciale din Asiade Est ºi Pacific.


Iniþiativa cea mai importantã a Administraþiei Clinton a fost Summitul de la Seattle,desfãºurat în 1993, considerat expresia angajamentului Statelor Unite faþã de regiune. Întimp ce administraþiile americane anterioare susþinuserã abordarea bilateralã faþã destatele din regiune, prin întâlnirea de la Seattle s-a urmãrit evidenþierea importanþeiacordate de cãtre SUA regiunii ca întreg, precum ºi începerea unei abordãri multilateralea Statelor Unite, în regiune. Importanþa ei deosebitã pentru politica externã americanã areieºit ºi din faptul cã, în timp ce întâlnirile anterioare ale APEC fuseserã organizate lanivelul miniºtrilor de Externe, conclavul de la Seattle al celor optsprezece membri aconstituit prima întâlnire la nivelul ºefilor de state. De asemenea, preºedintele Clinton amanifestat un interes sporit pentru Asia de Est, referindu-se la o �Comunitate Asia-Pacific�.Deºi agenda � stabilitã de un grup de experþi din statele membre, prezidat de FredBergsten, directorul Institute for International Economics din Washington � a reflectatambiþiile de a transforma APEC într-un �forum de negocieri, mai degrabã decât unsimplu corp consultativ�, summitul a fost dominat de efortul american de a contura opoziþie comunã faþã de Runda Uruguay, fiind evident ºi faptul cã prioritatea preºedinteluiClinton a fost accentuarea necesitãþii ca membrii asiatici ai APEC sã-ºi reducã barierelecomerciale în faþa mãrfurilor americane. Cele mai mari realizãri ale summitului au fostadmiterea în organizaþie a Mexicului ºi a statului Chile ºi acordul vizând crearea unei�comunitãþi a economiilor din Asia-Pacific�.

Problema reducerii barierelor comerciale în interiorul regiunii a fost amânatã pânã laurmãtorul summit, organizat în noiembrie 1994 la Jakarta, Indonezia, în cadrul cãruiastatele membre ºi-au luat angajamentul cã vor realiza �investiþii ºi un comerþ liber ºideschis�, începând cu anul 2010 pentru statele industrializate ale APEC ºi cu anul 2020pentru alte state membre. La Summitul de la Osaka din 1995 a fost adoptat planul deliberalizare a comerþului ºi a investiþiilor, însã celelalte realizãri au fost modeste. Este deremarcat faptul cã, spre marea nemulþumire a gazdelor japoneze, preºedintele Clinton ahotãrât sã rãmânã la Washington din cauza unei crize bugetare. La summitul dinnoiembrie 1996 de la Subic Bay, Filipine, SUA au exercitat cu succes presiuni asuprastatelor membre ale APEC pentru a susþine liberalizarea comerþului ºi a sprijini Acordulprivind Tehnologia Informaþiei, pregãtit de administraþie. În 1997, la Summitul de laVancouver, care a coincis cu primele zile ale crizei financiare est-asiatice, organizaþia asprijinit efortul FMI, iniþiat de SUA, de a se acorda ajutor financiar statelor aflate încrizã ºi ºi-a exprimat, din nou, sprijinul pentru liberul schimb. Totuºi, cel mai interesanteveniment al acestei întruniri l-a constituit propunerea japonezã privind un Fond MonetarAsiatic care sã ajute economiile asiatice aflate în situaþii problematice, un fond din cadrulcãruia Statele Unite ar fi fost excluse. Subliniind întâietatea FMI în problemele financiare,SUA au respins aceastã iniþiativã japonezã. Summitul de la Kuala Lumpur, Malaiezia,din 1998, poate fi descris drept un dezastru. Afirmaþiile controversate ale vicepreºedinteluiAlbert Gore (care i-a þinut locul preºedintelui Clinton), prin care acesta ataca guvernulþãrii-gazdã ºi crea impresia cã face apel la insurecþie publicã, a deteriorat atmosferaevenimentului ºi este posibil sã fi afectat ºi modesta eficienþã a organizaþiei.

În pofida retoricii Administraþiei Clinton privind importanþa APEC, atitudinea sarealã a fost adecvat sintetizatã de un fost oficial al acesteia. Drept rãspuns la o întrebarereferitoare la atitudinea preºedintelui faþã de Asia, acest oficial a declarat cã preºedintelese gândeºte la Asia cu o zi înainte de a vizita regiunea. Interesul major al administraþieiîn privinþa APEC l-a constituit folosirea acestei organizaþii pentru deschiderea economiilor


regiunii în faþa exporturilor ºi investiþiilor americane. Statele Unite s-ar fi opus APECsau oricãrei alte organizaþii asiatico-pacifice pe care n-ar fi reuºit sã o domine sau mãcarsã o împiedice sã întreprindã acþiuni considerate a fi contrare intereselor americane.

Concluzie

La începutul secolului XXI, regiunea Asia-Pacific continuã sã se afle într-o stare dehaos economic; Asia de Est iese încet dintr-o crizã economicã severã, în timp ce Japoniarãmâne într-o gravã recesiune. Însã regiunea beneficiazã de o excelentã forþã de muncãºi de rate înalte de economisire, care propulseazã creºterea economicã pe termen lung.Cu toate problemele ei, Japonia continuã sã fie lider într-un numãr de tehnologiiimportante ºi de sectoare industriale ale tehnologiei de vârf. Problemele regiunii sunt, înprimul rând, de ordin politic. Japonia, singura naþiune care ar putea conduce regiunea,se aflã într-un impas politic ºi este incapabilã sã formuleze iniþiative politice ºi/saueconomice care sã scoatã regiunea din impas. Cu toate acestea, în pofida numeroaselorsale probleme, regiunea îºi reface, încet, forþele.


GLOBALIZAREA ªI DEZAVANTAJELE EI 219

Capitolul 10

Globalizarea ºi dezavantajele ei

Globalizarea economiei mondiale a afectat ºi va continua sã afecteze aproape oriceaspect al afacerilor interne ºi internaþionale. Creºterea comerþului internaþional, fluxurilefinanciare internaþionale masive, precum ºi activitãþile corporaþiilor multinaþionale leagãtot mai strâns una de cealaltã economiile mondiale, fãcând astfel din globalizare otrãsãturã extrem de controversatã a economiei mondiale. Deºi o serie de economiºtireputaþi considerã cã un sistem financiar internaþional lipsit de reglementãri reprezintã oameninþare serioasã la adresa economiei mondiale, aproape toþi specialiºtii ºi toþisusþinãtorii pieþei libere cred cã globalizarea promite o lume mai prosperã ºi o mai bunãcooperare internaþionalã. Ei susþin cã nici un obstacol nu trebuie sã blocheze liberacirculaþie a bunurilor, serviciilor ºi capitalurilor.

Pe de altã parte, criticii globalizãrii prevãd o lume total diferitã. Ei se tem cãamplificarea comerþului, a investiþiilor externe ºi a fluxurilor financiare produce serioaseconsecinþe negative asupra societãþilor lor. Mulþi îºi imagineazã triumful unui sistemcapitalist nemilos, marcat de exploatare, dominaþie ºi inegalitãþi tot mai mari în interiorulsocietãþilor ºi între societãþi. Cãrþi alarmiste zugrãvesc o lume întunecatã a omogenizãriiculturale ºi a comercialismului dezlãnþuit, dacã nu chiar distrugerea civilizaþiei occiden-tale. Sondajele de opinie aratã cã mãcar jumãtate dintre americani cred cã globalizareaduce la scãderea salariilor, la ºomaj ºi la alte efecte dãunãtoare. Europenii sunt ºi maisceptici decât americanii faþã de integrarea economicã mondialã, iar în multe þãriindustrializate opinia popularã este la fel de ostilã.

Natura limitatã a globalizãrii

Multe dintre afirmaþiile susþinãtorilor ºi ale criticilor globalizãrii sunt fie neadevãrate,fie exagerate, fie pur ºi simplu stupide. Deºi globalizarea economicã este, într-adevãr,extrem de importantã, lumea nu este nici pe departe atât de integratã pe cât considerãunii, iar globalizarea nu este ireversibilã; ea se bazeazã pe un fundament politic ce sepoate dezintegra dacã marile puteri nu reuºesc sã-ºi întãreascã legãturile politice ºieconomice. Mai mult, integrarea economiei globale a fost inegalã, restrânsã la câtevasectoare, ºi nu foarte extensivã. Unii autori au observat cã economia internaþionalãpostbelicã a restabilit globalizarea la aproape acelaºi nivel la care se afla în 1913.The Economist sublinia cã Franþa ºi Marea Britanie nu erau mai deschise faþã de comerþ


în 1999, comparativ cu 1913, în timp ce Japonia era chiar mai puþin deschisã în raportcu aceeaºi perioadã. Pânã ºi pieþele canadianã ºi americanã, din ce în ce mai integrate,se limiteazã strict la graniþele celor douã þãri. Deºi tehnologia, care accentueazã globa-lizarea, poate fi ireversibilã, politicile naþionale responsabile pentru procesul globalizãriiau fost inversate în trecut ºi ar putea fi inversate ºi în viitor.

Paul Krugman afirma cã, la sfârºitul anilor �90, economia globalã era mai puþinintegratã decât înaintea primului rãzboi mondial, în unele privinþe importante. Spreexemplu, deceniile de dinainte de 1914, caracterizate prin Etalonul-Aur ºi prin influentadoctrinã laissez-faire, au marcat o erã a supremaþiei pieþelor ºi a implicãrii reduse aguvernelor în economie. Raportate la mãrimea economiilor naþionale ºi a economieiinternaþionale, comerþul, investiþiile ºi fluxurile financiare erau mai mari la sfârºitulsecolului al XIX-lea decât la sfârºitul secolului XX. În acest din urmã secol a existat ocreºtere semnificativã a vitezei ºi magnitudinii fluxurilor economice transfrontaliere;deocamdatã, impactul economic al globalizãrii se limiteazã la Triadã (Statele Unite,Europa Occidentalã ºi Japonia) ºi la pieþele emergente din Asia de Est. ªi chiar dacãeconomiile industriale au devenit mult mai deschise, importurile ºi investiþiile cãtreinterior sunt încã reduse, comparativ cu dimensiunile economiilor naþionale. Economiaamericanã s-a �globalizat� mult mai repede decât alte economii industrializate, însãcomerþul (importuri ºi exporturi) era, la mijlocul anilor �90, de numai 24% din PNB, faþãde 11% în 1970. Deºi creºterea este semnificativã, economia americanã este încã propulsatãîn principal din interior. Mai mult, integrarea economicã între þãrile Triadei în domeniulbunurilor tranzacþionabile, serviciilor ºi pieþelor financiare este mai limitatã decât se crede.Graniþele naþionale rãmân bariere importante în calea fluxurilor economice internaþionale.

Globalizarea muncii era mai accentuatã în perioada premergãtoare primului rãzboimondial; dupã rãzboi, migraþia internaþionalã a cunoscut un declin considerabil. În adoua jumãtate a secolului al XIX-lea, circa 60 de milioane de europeni au emigrat înLumea Nouã, iar mulþi alþii cãtre Australia, Noua Zeelandã, Argentina ºi alte regiuni declimã temperatã. Numeroºi emigranþi din China ºi India britanicã s-au îndreptat sprecoloniile europene din sud-estul Asiei ºi spre alte regiuni tropicale, precum Africa de Estºi Caraibe. Acest imens val de forþã de muncã a avut consecinþe puternice asupraeconomiei globale. O datã cu izbucnirea primului rãzboi mondial, migraþia de masã aîncetat ºi ea nu a mai atins niciodatã asemenea proporþii. Încearcã sã-i spui unui muncitornecalificat nord-african sau mexican cã acum trãim într-o economie globalã, în care numai conteazã graniþele naþionale! De fapt, retorica globalizãrii nu este decât o expresiea aroganþei þãrilor industrializate ºi bogate.

Deºi numãrul refugiaþilor politici a rãmas mare încã de la al doilea rãzboi mondial,unii au obþinut cetãþenia þãrii de azil. SUA sunt singura þarã care a primit un numãr marede noi cetãþeni, în aceastã perioadã. Europa Occidentalã a acceptat, ºi ea, un valconsistent de refugiaþi ºi de �muncitori-oaspeþi�, dar a fost mai puþin generoasã înextinderea cetãþeniei. În consecinþã, la sfârºitul secolului XX, migraþia forþei de muncãnu este o caracteristicã esenþialã a economiei globale. Ea este relativ scãzutã chiar ºiîntre statele membre ale Uniunii Europene.


Perspective asupra globalizãrii

În economiile industrializate, dezbaterile tot mai numeroase asupra globalizãrii ºi aconsecinþelor ei au conturat trei perspective. Mulþi economiºti, lideri politici ºi deafaceri, precum ºi alþi susþinãtori ai globalizãrii împãrtãºesc perspectiva �pieþei libere�,opunându-se reglementãrilor stricte asupra economiei globale. Unii indivizi ºi grupuride interese (precum sindicatele), cercurile de afaceri confruntate cu competiþia importu-rilor ºi naþionaliºtii economici susþin o perspectivã �populistã�, respingând hotãrâtglobalizarea ºi îmbrãþiºând restricþiile asupra liberului schimb, a activitãþii investitorilorºi a firmelor multinaþionale. Suprapunându-se oarecum cu perspectiva populistã, darsituându-se mai la stânga politicã, se aflã �comunitarienii� � ecologiºti, apãrãtori aidrepturilor omului ºi alþii care apreciazã cã globalizarea creeazã o ordine mondialãexploatatoare, ierarhicã ºi poluantã ºi doresc sã-i substituie una mai dreaptã, maisãnãtoasã din punctul de vedere al mediului înconjurãtor ºi mai egalitarã.

Perspectiva pieþei libere

Mulþi economiºti ºi oameni de afaceri considerã cã globalizarea ºi adoptarea în întreagalume a valorilor americane (sociale, politice ºi economice) elibereazã energiile economicelatente ºi conduce la o folosire mult mai eficientã a resurselor mondiale în scãdere, lamaximizarea avuþiei mondiale ºi la beneficii economice pentru toate popoarele. Ei seaºteaptã ca legãturile comerciale ºi de altã naturã între societãþile democratice orientatespre piaþã sã se întãreascã, promovându-se pacea mondialã. Credinþa în avantajele enormeale globalizãrii a fost expusã cu entuziasm de Lowell Bryan ºi Diana Farrell în cartea lorMarket Unbound: Unleashing Global Capitalism (1996)68. Cei doi analiºti proclamã cãglobalizarea va conduce la o prosperitate fãrã precedent, pe mãsurã ce tot mai multenaþiuni vor participa la economia globalã, iar fluxurile tehnologice ºi financiare dinspreþãrile dezvoltate înspre cele mai puþin dezvoltate vor determina o egalizare a bogãþiei ºio dezvoltare a întregii lumi.

Perspectiva populistã (naþionalistã)

Membrii acestui grup acuzã globalizarea pentru toate relele politice, economice ºisociale care tulburã Statele Unite ºi alte societãþi industrializate. Globalizãrii îi sunt atribuitefenomene precum: creºterea inegalitãþii economice ºi a ºomajului în cadrul economiilorindustrializate, reducerea sau chiar prãbuºirea programelor sociale ºi a statului bunãstãrii,în numele competitivitãþii internaþionale, distrugerea culturilor naþionale ºi a autonomieipolitice naþionale, migraþia ilegalã, criminalitatea în creºtere etc. În SUA, Ross Perot ºiPatrick Buchanan au subscris la aceste convingeri în numele dreptei politice, iar sindica-tele, în cel al stângii politice. ªi dreapta, ºi stânga au denunþat liberul schimb ºicorporaþiile multinaþionale pentru a fi provocat sau cel puþin pentru a fi complicatproblemele economice ºi sociale ale Americii. În Europa, neofasciºtii ºi socialiºtii ºi-auexprimat antipatia faþã de deschiderea economiei ºi teama pentru pierderea autodetermi-nãrii naþionale. Chiar ºi un capitalist de calibru, precum defunctul James Goldsmith,


a avertizat asupra pericolelor pe care le aduce liberul schimb cu þãrile cu forþã de muncãieftinã din Asia de Est ºi a pledat în favoarea unor bariere ridicate pentru restricþionareaimporturilor din þãrile mai puþin dezvoltate. Aceste critici au sprijinit protecþionismulcomercial, blocurile economice regionale ºi restricþiile asupra activitãþii CMN.

Perspectiva comunitarianã

A treia perspectivã este un melanj de teoria dependenþei, gândire economicã gandhianãºi tezele privind �limitele creºterii�. Termenul �comunitarism� este preluat din cartea luiDani Rodrik Has Globalization Gone Too Far? (1997) ºi sugereazã cã scopul principalal acestui grup este reîntoarcerea la comunitãþile locale independente ºi coezive69.Membrii acestui grup difuz, care include gherilele zapatiste din statul mexican Chiapas,pe cruciatul anticorporatist Ralph Nader ºi pe magnatul George Soros, denunþã globali-zarea pentru instaurarea unei tiranii capitaliste brutale, pentru exploatarea imperialistã ºipentru degradarea mediului în întreaga lume. Comunitarienii se tem de o lume dominatãde imensele CMN, care vor elimina toate obstacolele din calea creºterii economice, aliberului schimb ºi a intereselor corporatiste. Aceºti critici susþin cã programele debunãstare socialã din þãrile industrializate vor fi eliminate în numele competitivitãþiiinternaþionale ºi al maximizãrii profitului, iar oamenii de pretutindeni vor fi uniformizaþiîn consumatori pasivi. Ca ºi populiºtii, ei cred cã marile corporaþii multinaþionale,pieþele de capital nereglementate ºi birocraþii internaþionali anonimi din organizaþiiprecum Organizaþia Mondialã a Comerþului sau Fondul Monetar Internaþional sunt ceicare fac jocul capitaliºtilor ºi conduc lumea prin modalitãþi ce distrug independenþainternaþionalã ºi autoguvernarea democraticã.

Comunitarienii, ca ºi mulþi dintre populiºti, considerã cã globalizarea este respon-sabilã pentru aproape toate problemele politice ºi economice din lume, inclusiv inegali-tatea veniturilor ºi ºomajul cronic; dupã cum s-a exprimat un critic, sãracii þãrilorbogate subvenþioneazã bogaþii þãrilor sãrace. Cu toate acestea, comunitarienii se diferen-þiazã de populiºti prin orientarea lor cãtre stânga politicã. Spre exemplu, Richard Falk,în volumul sãu Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges ofWorld Poverty (1992), acuzã globalizarea pentru tot ce e rãu în lume, de la situaþiaeconomicã grea a Sudului la Rãzboiul din Golf70. Considerând cã globalizarea nu poatefi susþinutã, pânã la urmã, din cauza distrugerii mediului înconjurãtor, mulþi comuni-tarieni susþin reîntoarcerea la o lume de comunitãþi închise, autosuficiente.

Teme în dezbatere

Diversitatea, generalitatea ºi imprecizia definiþiilor globalizãrii, formulate atât deapãrãtori, cât ºi de critici, complicã evaluarea temelor incluse în aceastã dezbatere.Multe, dacã nu chiar cele mai multe dintre �binecuvântãrile� ºi �pãcatele� atribuiteglobalizãrii se datoreazã altor factori, fãrã nici o legãturã cu globalizarea, precum:dezvoltarea tehnologicã, accidentele istorice, politicile naþionale nechibzuite sau dubi-oase. Vest-europenii, spre exemplu, dezaprobã ratele ridicate ale ºomajului pe care leatribuie globalizãrii, când, de fapt, adevãrata vinã aparþine pieþelor inflexibile ale munciiºi politicilor economice vizând crearea unei economii regionale, nu globale.


Dupã cum am menþionat, voi folosi termenul �globalizare� pentru a mã referi lalegãturile din ce în ce mai strânse dintre economiile naþionale prin intermediul comerþului,fluxurilor financiare ºi investiþiilor externe directe (IED) ale firmelor multinaþionale.Aceastã dezbatere include mai multe teme ºi contribuie la înþelegerea consecinþelor, realeºi presupuse, ale globalizãrii economice. Însã, cum aceste teme sunt atât de ample, iaruneori atât de speculative, mã voi concentra doar asupra celor deosebit de relevantepentru problemele economice internaþionale, fãrã a aborda frontal aserþiunile cã globa-lizarea este o ameninþare gravã pentru democraþie, distruge autonomia localã ºi uniformi-zeazã societãþile într-o masã amorfã. Însã discuþia despre prezumtivele efecte economiceale globalizãrii este relevantã ºi pentru aceste fenomene sociale ºi politice. Dacã, aºacum consider eu, consecinþele economice ale globalizãrii, prezente ºi viitoare, au fostmult exagerate, atunci la fel stau lucrurile cu consecinþele sale sociale. La acest sfârºit desecol, în lume existã multe probleme sociale ºi politice extrem de grave, iar pentrurezolvarea sau mãcar atenuarea lor este nevoie de schimbãri la nivelul acþiunii politice.Însã a acuza globalizarea ºi a dori ca ea sã disparã nu rezolvã nimic, în timp ce adoptareaunor noi politici naþionale ºi regionale ar putea veni în ajutorul sãracilor ºi dez-moºteniþilor.

Distribuþia internaþionalã a bogãþiei ºi puterii

Susþinãtorii ºi criticii globalizãrii economice au aºteptãri diferite privind distribuþiabogãþiei ºi puterii în interiorul ºi între economiile naþionale. Primii argumenteazã cã eava duce, în cele din urmã, la o mai mare egalitate ºi la o convergenþã a performanþeloreconomiilor naþionale. Integrarea economiilor mai puþin dezvoltate (din Sud) în economiaglobalã va conduce la o mãrire semnificativã a ratelor creºterii economice ºi a nivelurilorproductivitãþii. De fapt, cu cât o economie este mai înapoiatã, cu atât mai rapidã va ficreºterea ei, pânã când va ajunge din urmã economiile cele mai avansate. Ratele mairapide de creºtere economicã vor tinde sã aducã, în timp, avantaje întregii populaþii.Într-adevãr, majoritatea analiºtilor considerã cã þãrile în curs de dezvoltare vor adoptamodelul american al economiei orientate spre piaþã ºi cã globalizarea va spori ºanseleacceptãrii individualismului ºi a democraþiei politice, în întreaga lume.

Adversarii lor populiºti ºi comunitarieni apreciazã diferit aceste consecinþe. Potrivitpopuliºtilor, deºi fluxurile tehnologice ºi economice dinspre þãrile dezvoltate spre celemai puþin dezvoltate le pot aduce beneficii acestora din urmã, ele le dezavantajeazã peprimele. Ei susþin cã procesul de convergenþã a subminat deja � ºi va continua sãslãbeascã � puterea, bunãstarea ºi securitatea Statelor Unite ºi ale altor state industria-lizate. Populiºtii afirmã cã investiþiile americane ºi ale altor CMN în þãrile mai puþindezvoltate cauzeazã pierderi de locuri de muncã ºi scãderea salariilor în economiiledezvoltate.

Pe de altã parte, comunitarienii argumenteazã cã globalizarea creeazã un sisteminternaþional politic ºi economic ierarhic, în nucleu situându-se cele mai bogate economii,iar la periferii � economiile mai puþin dezvoltate, sãrãcite ºi exploatate. Ei susþin cãglobalizarea conduce la o imensã concentrare a puterii corporatiste în interiorul ºi pestegraniþele naþionale, concentrare susþinutã de Banca Mondialã, FMI ºi alte organizaþiiinternaþionale aflate sub influenþã americanã. Comunitarienii, printre care se numãrã ºipapa Ioan Paul al II-lea, afirmã cã activitãþile CMN ºi comerþul internaþional conduc la


accentuarea inegalitãþii internaþionale. Aºa cum spunea papa în timpul vizitei sale înCuba, în ianuarie 1998, în faþa unei asistenþe deosebit de atente, bogaþii de pretutindenise îmbogãþesc, iar sãracii devin tot mai nevoiaºi. În cuvinte ce amintesc de defunctateorie a dependenþei, comunitarienii acuzã globalizarea cã duce în final la un �apartheidglobal�, care îmbogãþeºte þãrile dezvoltate ºi le sãrãceºte pe cele mai puþin dezvoltate.

Populiºti precum Ross Perot, Patrick Buchanan sau James Goldsmith se tem cãrãspândirea tehnologiei dinspre economiile dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare vaspori productivitatea ºi competitivitatea acestora din urmã, în care forþa de muncã esteieftinã. Respingând acest argument, economiºtii aratã cã, pânã acum, salariile ºi productivi-tatea au crescut în acelaºi timp. Pe mãsurã ce productivitatea muncitorilor slab plãtiþi dineconomiile în curs de dezvoltare va creºte, salariile lor se vor mãri, ceea ce va slãbiaºa-zisa ameninþare la adresa muncitorilor bine plãtiþi din þãrile dezvoltate. Spre exemplu,o datã cu industrializarea Coreii de Sud au crescut considerabil ºi salariile muncitorilorsud-coreeni, apropiindu-se de standardele occidentale. Deºi þãrile dezvoltate vor pierdeteren pe pieþele acelor produse pentru care þãrile în curs de dezvoltare au câºtigatavantajul comparativ ºi le pot produce ºi pentru consumul intern, bogãþia sporitã aacestora din urmã va crea pieþe mai vaste pentru noile exporturi, în care economiiledezvoltate îºi vor menþine sau vor câºtiga avantajul comparativ. Astfel, ambele grupuri deþãri vor câºtiga de pe urma globalizãrii ºi a convergenþei economice. Cum pot fi evaluateaceste aprecieri contradictorii asupra globalizãrii economice ºi a consecinþelor sale?

Într-adevãr, marile concentrãri de putere economicã apar în urma fuziunii marilorcorporaþii, a preluãrilor ºi a alianþelor. Aceastã restructurare ºi raþionalizare a activitãþilorcorporatiste transformã substanþial economia globalã. Însã acest fenomen trebuie privitîntr-un context mai larg. Aºa cum subliniazã criticii globalizãrii, restructurarea corpo-ratistã este, cel puþin în parte, un rãspuns la intensificarea competiþiei economice,apãrutã o datã cu prãbuºirea barierelor comerciale ºi investiþionale. Însãºi creºtereacompetiþiei constituie o limitare semnificativã asupra exercitãrii puterii corporatiste.Pãtrunderea firmelor japoneze de automobile pe piaþa americanã, de exemplu, a redussemnificativ puterea de monopol a producãtorilor americani ºi a avantajat consumatoriiamericani sub raportul preþului ºi calitãþii. Cele mai tulburãtoare exemple de concentrarea puterii corporatiste, cum ar fi apariþia în Statele Unite a unor giganþi în domeniilemedia ºi telecomunicaþiilor, au puþine legãturi cu globalizarea, fiind mai degrabãconsecinþe ale evoluþiilor economice ºi tehnologice interne. În mãsura în care concentrareaputerii corporatiste este o problemã gravã, ea ar trebui soluþionatã prin intrarea învigoare a unei legislaþii stricte privind concurenþa ºi antitrust, nu prin impunerea unorbariere comerciale sau a altor bariere economice.

Trebuie corect interpretat ºi impactul pe care globalizarea îl are asupra distribuþieiputerii între naþiuni, mai ales între cele dezvoltate ºi cele mai puþin dezvoltate. În primulrând, toate sistemele internaþionale cunoscute au fost ierarhice, compuse din economiidominante ºi economii subordonate. Un sistem internaþional democratic ºi egalitar nu aexistat niciodatã ºi e puþin probabil sã aparã, cu sau fãrã ajutorul globalizãrii. De fapt,în pofida accentuãrii globalizãrii economice, în ultimii cincizeci de ani distribuþia bogãþieiîntre þãrile dezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare nu s-a modificat. Redistribuireamoderatã care a avut totuºi loc a favorizat, e drept, economiile mai puþin dezvoltate, dupãcum o ilustreazã situaþia Chinei, care a devenit a treia economie a lumii, din punctul devedere al PNB. Cu toate acestea, la începutul secolului XXI, cea mai mare parte a


populaþiei lumii este prea puþin afectatã de globalizarea economicã. Într-adevãr, Africaºi alte regiuni sãrace sunt ameninþate mai mult de marginalizare ºi uitare decât deglobalizare ºi exploatare.

În lumea modernã, principalii factori ce determinã poziþia unei naþiuni în cadruleconomiei globale sunt acumularea de factori (capital ºi forþã de muncã calificatã) ºi, petermen lung, rata creºterii productivitãþii. Cu excepþia victoriei sau a înfrângerii într-unrãzboi, rata creºterii productivitãþii este factorul cel mai important în determinareaascensiunii sau declinului unei economii în ierarhia internaþionalã. Deºi nivelul producti-vitãþii unei economii este determinat de investiþii, de inovaþia tehnologicã ºi de perfor-manþa instituþiilor, este evident cã pentru o economie este extrem de benefic sã participela economia globalã. Însã, deºi comerþul, rãspândirea tehnologiei ºi investiþiile directepot accelera creºterea productivitãþii ºi creºterea economicã, ele pot face economiavulnerabilã în faþa dominaþiei CMN strãine ºi o pot expune tulburãrilor financiareinternaþionale ºi altor riscuri economice. Cu toate acestea, dacã se izoleazã de economiainternaþionalã, aºa cum au procedat þãrile mai puþin dezvoltate în primii ani postbelici,þara riscã sã se prãbuºeascã în continuare ºi sã decadã în ierarhia internaþionalã. De aceea,fiecare stat, în special cel în curs de dezvoltare, trebuie sã se confrunte cu aceastã dilemãºi sã evalueze costurile ºi avantajele potenþiale ale participãrii la economia globalã.

Într-o economie globalã deschisã, existã riscul ca o þarã sã piardã controlul asupraunor aspecte importante ale propriei economii. Trecutul ne învaþã cã o asemenea situaþiedã naºtere unor reacþii naþionaliste puternice, devenind o sursã de grave problemepolitice. O asemenea situaþie este pe punctul de a apãrea la orizont. Investiþiile germaneîn economiile în tranziþie ale Europei de Est, cele americane în America Latinã ºi celejaponeze în zona Asia-Pacific pot declanºa atacuri extremiste împotriva firmelor ºi ainvestitorilor strãini71. Asemenea reacþii nu vor afecta doar aceste economii, ci vorameninþa chiar stabilitatea economiei globale. Inevitabil, popoarele vor încerca sã urceîn ierarhia economiei internaþionale folosind mai întâi mijloace economice, iar dacãacestea vor eºua, folosind mijloace politice.

În evaluarea acuzaþiilor potrivit cãrora globalizarea creeazã bogaþi ºi sãraci trebuie sãanalizãm dinamica sistemului internaþional ºi modul în care structura acestui sistem seschimbã de-a lungul timpului. Economiºtii aratã cã globalizarea le-a permis câtorva þãriîn curs de dezvoltare din Asia-Pacific ºi America Latinã sã reducã decalajul economic ºitehnologic faþã de þãrile dezvoltate. Într-adevãr, transformarea multora dintre aceste pieþeemergente în competitori aprigi a provocat reacþii ale populiºtilor ºi ale altor naþionaliºtieconomici din þãrile dezvoltate, care apreciazã cã globalizarea ameninþã securitatea ºiprosperitatea Statelor Unite ºi Europei. Aceste temeri nu sunt deloc neîntemeiate, însãameninþarea pe care o reprezintã þãrile în curs de industrializare pentru þãrile industria-lizate a fost mult exageratã. În aceastã situaþie, marele pericol ar fi adoptarea de cãtreguvernele acestora din urmã a unor politici protecþioniste, perdante ºi primejdioase.

Dupã cum observa renumitul economist suedez S.B. Linder, ascensiunea noilorputeri industriale ºi a exportatorilor a creat o serie de probleme pentru puterile economiceconsacrate72. Pe mãsurã ce economiile emergente ºi-au câºtigat ponderi mai importanteîn economia globalã, poziþia economiilor avansate a scãzut în mod inevitabil. Apariþianoilor puteri economice ºi declinul relativ al celor consacrate au creat ºi îngrijorãricu privire la securitatea naþionalã a acestora din urmã. Emergenþa noilor puteri indus-triale le-a impus celor consacrate obligaþia costisitoare de a se adapta schimbãrilor în


configuraþia avantajului lor comparativ, iar competitivitatea sporitã ºi ponderea tot maimare a noilor puteri în comerþul internaþional intensificã fricþiunile comerciale ºi conducadesea la cãutarea de þapi ispãºitori ºi la acuzaþii potrivit cãrora puterile emergente joacãneloial.

Industrializarea extrem de rapidã a economiilor din Asia-Pacific ºi emergenþa lor caexportatori importanþi au obligat celelalte naþiuni sã se confrunte cu consecinþele schim-bãrilor de fond în planul competitivitãþii internaþionale ºi al balanþei puterii economicepe plan internaþional. Probleme asemãnãtoare apãruserã ºi în trecut, prin ascensiuneabruscã a Marii Britanii la începutul secolului al XIX-lea, a Germaniei unificate ºi apoia SUA ca exportatori agresivi, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX,iar, mai recent, prin expansiunea fãrã precedent a exporturilor japoneze, începând cuanii �70. Fiecare dintre aceste schimbãri majore în puterea economicã ºi competitivitateainternaþionalã a produs tensiuni politice ºi economice; spre exemplu, expansiuneaeconomicã a Marii Britanii a determinat formarea, la începutul secolului al XIX-lea, auniunii vamale (Zollverein) germane, iar mai târziu a stimulat unificarea Germaniei ºiapariþia ei bruscã în postura de mare putere. La sfârºitul secolului XX, emergenþaeconomicã a Chinei ºi a altor economii din Asia-Pacific reia acest pattern familiar. Deºischimbãrile în puterea economicã vor produce, inevitabil, tensiuni economice, nu esteobligatoriu ca aceste evoluþii sã conducã la conflicte politice ºi economice grave.

Deºi, la sfârºitul secolului XX, cota þãrilor dezvoltate în avuþia globalã a înregistratun declin moderat, nu a fost vorba ºi de un declin absolut, iar standardul lor de viaþã acontinuat sã creascã. Chiar dacã au pierdut pieþe de desfacere pentru unele mãrfuri, þãriledezvoltate au rãmas cei mai mari exportatori mondiali. În anii �90, exporturile americanede mijloace de producþie au crescut semnificativ atât în þãrile în curs de industrializare,cât ºi în cele industrializate. Dupã 1995, o parte semnificativã a ratei înalte de creºterea economiei americane s-a datorat creºterii exporturilor. Exporturile de mijloace deproducþie au crescut datoritã faptului cã multe þãri în curs de industrializare trebuiau sãînlocuiascã munca umanã, spre a-ºi reduce propriile costuri de producþie. Deºi StateleUnite ºi-au pierdut avansul în anumite ramuri, în favoarea þãrilor în curs de industrializare,ea îºi menþine avantajul comparativ în multe altele, cum ar fi computerele, agricultura ºiaeronavele. Gradul în care America va reuºi sã se adapteze la noul sãu statut pe planglobal depinde în mare mãsurã de capacitatea inovativã a economiei americane, care nueste în nici un caz garantatã.

Dupã cum am arãtat în The Political Economy of International Relations (1987),difuziunea industriei dinspre þãrile industrializate înspre cele în curs de industrializareare consecinþe contradictorii73. Pe de o parte, ascensiunea noilor puteri industriale�micºoreazã� pieþele ºi ratele înalte de profit ale puterilor industriale tradiþionale. Pe dealtã parte, bunãstarea sporitã a puterilor emergente creeazã pieþe noi pentru acele produseºi exporturi în care vechile economii industrializate îºi menþin sau dobândesc un avantajcomparativ. În acest mod, ascensiunea zonei Asia-Pacific pune economiile industrializateavansate în faþa unor oportunitãþi, dar ºi a unor provocãri. Nu vom ºti, mulþi ani de acumîncolo, dacã vor predomina oportunitãþile sau provocãrile, nici dacã � în funcþie deanumiþi factori � difuziunea industriei va avea efecte de generare sau de distrugere asupracomerþului.

Pe termen lung, relaþiile între þãrile în curs de dezvoltare ºi cele dezvoltate depindmult de mãsura în care vechile economii industriale vor rãmâne la acelaºi stadiu sau vor


deveni inovative ºi capabile sã dobândeascã un avantaj comparativ în domenii noi, sprea înlocui exporturile pentru care avantajul comparativ a fost câºtigat de economiileindustriale emergente, care le pot produce atât pentru pieþele interne, cât ºi pentruexport. Va conta ºi dacã economiile în curs de industrializare îºi vor deschide sau nupieþele pentru noile exporturi ale puterilor consacrate. În vederea evitãrii tensiuniloreconomice ºi a conflictelor politice, ambele pãrþi trebuie sã recurgã la compromisuri ºinu la mãsuri protecþioniste, cu excepþia celor temporare.

Economiile industrializate vor trebui nu numai sã evite protecþionismul comercial, ciºi sã întreprindã ceea ce economiºtii numesc �un proces de ajustare�; ele vor trebui sãadopte politici care sã încurajeze dispariþia lentã a acelor ramuri în care au pierdutavantajul comparativ, sã stimuleze inovaþia în noile ramuri ºi sã îmbunãtãþeascã perfor-manþa celor mai vechi. Industria americanã de automobile oferã un exemplu de ajustarereuºitã. Ameninþaþi de superioritatea importurilor japoneze, �Cei Trei Mari� (Chrysler,Ford ºi General Motors) ºi-au îmbunãtãþit performanþele produselor ºi ºi-au redobânditcompetitivitatea internaþionalã. Pe de altã parte, câteva sectoare ale industriei siderurgiceamericane care au încercat sã supravieþuiascã doar cu ajutorul protecþiei oferã un exemplunefericit a ceea ce nu trebuie fãcut.

La rândul lor, economiile în curs de industrializare trebuie, cel puþin pe termen scurt,sã renunþe la politicile de substituire a importurilor ºi la protecþionism ºi sã se deschidãpentru exporturile economiilor industrializate. Aceasta se întâmplã deja, dar într-un ritmlent. Brazilia, spre exemplu, ºi-a deschis parþial piaþa pentru computere, dar o þineînchisã pe cea a automobilelor. Din fericire, tot mai multe þãri în curs de dezvoltarerecurg la deschiderea pieþelor.

Prosperitatea muncitorilor în þãrile industrializate

Populiºtii ºi comunitarienii americani au susþinut cã globalizarea a cauzat stagnareasalariilor reale, inegalitãþile de venituri ºi nesiguranþa locului de muncã, iar numeroºieuropeni acuzã globalizarea pentru nivelul ridicat al ºomajului. Acuzaþiile populistepotrivit cãrora importurile din economiile cu niveluri salariale reduse afecteazã inevitabilbunãstarea muncitorilor au avut un ecou favorabil în Statele Unite ºi în Europa. Susþinãtoriipieþei libere, pe de altã parte, le resping.

În acest punct al discuþiei, este necesar un comentariu despre creºterea ºomajului petermen lung sau �structural� în Europa, începând cu anii �70 � mai ales în sudulEuropei, Franþa ºi chiar Germania. În anii �90, rata ºomajului în Europa Occidentalãatinsese 10-12%, mai mult decât dublul celei din Statele Unite, iar în unele dintre stateleeuropene ajunsese la 20%. Printre liderii politici, de afaceri ºi intelectuali europenicâºtigase teren ideea cã de vinã erau importurile din þãri cu salarii mici. Pe de altã parte,mulþi economiºti americani argumentau cã responsabilitatea pentru rata ridicatã a ºomajuluiîn Europa o purtau inflexibilitatea pieþelor muncii, programele sociale ºi beneficiileextrasalariale prea generoase, precum ºi ratele scãzute de creºtere, în contextul eforturilorde creare a Uniunii Economice ºi Monetare (UEM). Europenii au creat un sistem careasigurã beneficii consistente angajaþilor ºi ºomerilor, dar descurajeazã angajarea de noilucrãtori � un sistem care nu are prea multe legãturi cu globalizarea.

Deºi unii economiºti americani de orientare conservatoare au negat creºterea semnifi-cativã a inegalitãþii veniturilor în SUA, majoritatea specialiºtilor apreciazã cã, dacã la


sfârºitul anilor �90 salariile s-au mãrit graþie creºterii economice substanþiale, inegalitateade venituri a început sã se accentueze din anii �70. Mai mult, în Europa ºi peste tot înlume, prãpastia dintre bogaþi ºi sãraci s-a adâncit. În pofida unei creºteri economiceneîntrerupte ºi a unei rate scãzute a ºomajului (cea mai micã din ultimii douãzeci ºi cincide ani), beneficiile acestor �zile bune� ale economiei americane s-au distribuit inegal,multe grupuri rãmânând în urmã.

Situaþia Americii poate fi rezumatã astfel: de la sfârºitul celui de-al doilea rãzboimondial ºi pânã în 1973, creºterea economicã rapidã ºi rata înaltã de creºtere a producti-vitãþii au sporit uniform veniturile la toate palierele, astfel cã veniturile americaniloraproape s-au dublat. Însã, aºa cum indicã figura 10.1, din 1973, ritmul de creºtere aveniturilor a scãzut, iar inegalitatea s-a accentuat. În timp ce venitul familiei mediane acrescut cu 10% între 1973 ºi 1999, pentru palierul cel mai de sus (procentila a 95-a)venitul a crescut cu mai mult de o treime, iar pentru palierul cel mai de jos (procentilaa 20-a) a rãmas practic neschimbat sau chiar a scãzut, în special în cazul femeilor.Câºtigurile reale ale multor muncitori cu salarii mici ºi ale celor din clasa medie austagnat sau au cunoscut doar creºteri modeste, pe când cele mai bogate 20% dintrefamilii au câºtigat din plin. În plus, în ultimele douã decenii, �restrângerea� ºi �reorga-nizarea� corporatistã au sporit îngrijorarea ºi insecuritatea tuturor angajaþilor, în speciala celor cu funcþii de conducere de nivel mediu ºi a celor trecuþi de 50 de ani. Pe scurt,începând din anii �70, nivelul de trai al multor muncitori americani a crescut foarte lent,iar inegalitatea de venituri s-a accentuat considerabil.

Populiºtii se întreabã cum pot muncitorii americani sau europeni, care câºtigã celpuþin 20 de dolari pe orã, sã concureze cu miliarde de muncitori din China, India,Indonezia sau Bangladesh, al cãror venit pe orã nu atinge nici 20 de cenþi. Pe de altãparte, majoritatea experþilor pun în principal pe seama schimbãrilor tehnologice din

Figura 10.1. Creºterea venitului real pe familie, 1947-1997.Creºterea venitului real pe familie a încetinit, iar inegalitatea a crescut începând

din 1973. Sursa: U.S. Council of Economic Advisors


economiile dezvoltate declinul relativ al salariilor muncitorilor americani slab calificaþi.Ei susþin cã progresele tehnologice au dus la scãderea cererii de muncitori slab calificaþi,în timp ce a crescut cererea de cadre calificate, în special cu pregãtire superioarã.

Cei care pun pe seama globalizãrii declinul salariilor ºi creºterea inegalitãþii venitu-rilor, în Statele Unite, susþin cã de vinã sunt reducerea sau eliminarea barierelor comerciale,progresele în transporturi ºi comunicaþii, precum ºi creºterea importurilor din þãrile maipuþin dezvoltate. Toate aceste evoluþii îi obligã pe muncitorii americani sã concurezedirect cu cei din economiile în curs de industrializare, mult mai slab plãtiþi. Mai mult,problemele þãrilor dezvoltate se accentueazã deoarece Mexicul, China ºi alte state dinaceastã categorie nu au aproape deloc standarde privind procesul de muncã, norme deprotecþie a muncitorilor sau reglementãri privind protecþia mediului � elemente care, înSUA, mãresc costurile de producþie.

Alþii afirmã cã investiþiile directe ale CMN, americane ºi de alte naþionalitãþi, îneconomiile în curs de industrializare au înrãutãþit lucrurile, pentru cã au dotat o forþã demuncã slab plãtitã cu cele mai avansate tehnici de producþie, permiþându-i sã concurezede pe picior de egalitate cu cea din economiile industrializate, mult mai bine plãtitã. Sesusþine cã aceastã concurenþã �neloialã� practicatã de þãrile cu salarii mici a dus laînaintarea lor rapidã pe scara tehnologicã, astfel încât, la acest sfârºit de secol, ajung sãfie afectaþi tot mai mulþi muncitori cu calificare superioarã din þãrile industrializate. Spreexemplu, India a devenit un centru de talie mondialã în procesarea informaþiilor ºidezvoltarea sistemelor software. Globalizarea a sporit ºi imigraþia muncitorilor din þãrilesãrace în þãrile industriale avansate, iar aceºtia ocupã slujbele localnicilor. În concluzie,mulþi critici ai globalizãrii acuzã cã intensificarea fluxurilor comerciale, investiþiileexterne directe ºi migraþia sunt factorii responsabili pentru deteriorarea bunãstãriieconomice a tot mai multor angajaþi din economiile industrializate.

Câþiva economiºti de marcã s-au distanþat de colegii lor, acceptând explicaþia potrivitcãreia globalizarea duce la accentuarea inegalitãþii veniturilor. În opinia lor, comerþulinternaþional recompenseazã factorul de producþie abundent (capital sau forþã de muncã)ºi micºoreazã randamentul factorului de producþie deficitar74. Spre exemplu, comerþuldintre Statele Unite ºi China, abundentã în forþã de muncã ieftinã, slab calificatã, aduceavantaje muncitorilor calificaþi americani, conducând în acelaºi timp la scãderea salariilorcelor slab calificaþi ºi necalificaþi. Deoarece capitalul continuã sã fie deficitar, iar forþade muncã a devenit extrem de abundentã în aceastã economie globalã deschisã, oconsecinþã a globalizãrii este ºi modificarea balanþei puterii ºi bunãstãrii în economiileindustrializate, care se înclinã în defavoarea muncitorilor ºi în favoarea capitalului.

Cei mai mulþi economiºti americani susþin cã fluxurile comerciale limitate între þãriledezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare nu pot explica diferenþa salarialã de 30% întremuncitorii calificaþi/cu studii superioare ºi cei necalificaþi, care a apãrut în SUA încã dinanii �70; ei considerã cã inegalitãþile tot mai mari de venit se explicã prin evoluþiiletehnologice ce afecteazã economiile industrializate. În opinia lor, comerþul internaþionalnu a avut decât un impact minor asupra salariilor, în mare parte deoarece comerþul dintreeconomiile industrializate ºi cele în curs de industrializare este foarte mic, comparativ cucel între economiile industrializate. De exemplu, la sfârºitul anilor �90, nivelul importurilorde produse prelucrate în economiile industrializate, dinspre statele mai puþin dezvoltate,a atins doar 2% din PNB combinat al þãrilor industrializate.


Economiºtii aratã cã dezvoltãri tehnologice precum automatizarea, tehnicile deproducþie lean ºi informatizarea au redus cererea de forþã de muncã slab calificatã ºinecalificatã. Economiile avansate trec cu rapiditate de la ramurile intensive din punctulde vedere al forþei de muncã ºi care presupun o muncã manualã, necalificatã la serviciiºi la un rol mai mare al muncitorilor calificaþi în sectorul prelucrãtor, ca ºi în alte ramuriale activitãþii economice. Aceastã schimbare structuralã se aseamãnã cu deplasareadinspre agriculturã înspre industrie, la sfârºitul secolului al XIX-lea, atunci când mecani-zarea sporitã a fãcut ca muncitorii agricoli redundanþi sã migreze înspre fabrici. Lasfârºitul anilor �90, multe dintre activitãþile întreprinse pânã atunci de muncitorii necalificaþisau slab calificaþi revin acum computerelor ºi proceselor automatizate. Noile ramuribazate pe servicii ºi cunoaºtere cer muncitori mai pregãtiþi decât în trecut; cererea demuncitori necalificaþi a scãzut dramatic în toatã economia americanã, iar cea de muncitoricalificaþi a crescut în aproape toate ramurile. Muncitorul semicalificat de pe linia deasamblare din Detroit sau Cleveland, care altãdatã câºtiga un salariu mare în industriaautomobilelor sau în alte ramuri cu producþie de masã, tinde într-adevãr sã devinãredundant, în economia informaþionalã.

În timp ce unii critici aratã cã deschiderea economiei americane a fost însoþitã descãderi salariale ºi tot mai mari inegalitãþi, majoritatea economiºtilor considerã cãglobalizarea nu a avut un impact major. Deºi e cert cã Statele Unite au devenit maideschise decât în trecut, importurile din þãrile mai puþin dezvoltate nu reprezintã decâtun procentaj mic din PNB ºi, din aceastã cauzã, nu pot avea consecinþele pretinse decriticii globalizãrii. Totuºi, economiºtii recunosc cã deschiderea economiei americanepentru un numãr semnificativ de migranþi a exercitat presiuni descendente în privinþasalariilor muncitorilor cu calificare redusã.

Ne putem întreba de ce majoritatea economiºtilor americani susþin cã progreseletehnologice, iar nu importurile din þãrile cu forþã de muncã ieftinã sunt cele care explicãproblemele forþei de muncã slab calificate din SUA. Probabil cã un argument pentru careeconomiºtii accentueazã impactul tehnologiei, mai degrabã decât pe cel al comerþului,este acela cã nu doresc sã ofere �muniþii� partizanilor protecþionismului comercial.Totuºi, o asemenea distincþie între comerþ ºi tehnologie este discutabilã. Cum importurileieftine îi fac de multe ori pe producãtorii interni sã-ºi reducã propriile costuri deproducþie, iar aceasta creeazã presiuni în favoarea schimbãrii tehnologice, e greu deînþeles de ce atât de mulþi economiºti trateazã schimbarea tehnologicã drept un fenomentotal independent faþã de comerþ. Aºa cum arãta economistul britanic Adrian Wood75,concurenþa þãrilor cu salarii mici a stimulat, indiscutabil, schimbarea tehnologicã înStatele Unite ºi în alte economii cu forþã de muncã scumpã. Aºadar unele dintre efectelesalariale atribuite schimbãrii tehnologice se datoreazã, în fapt, concurenþei comerciale,ceea ce înseamnã cã efectele globalizãrii asupra salariilor ºi veniturilor sunt mai maridecât afirmã economiºtii respectivi. Totuºi, este extrem de îndoielnic cã exporturileþãrilor cu forþã de muncã ieftinã sunt atât de semnificative pe cât pretind criticiiglobalizãrii; iar protecþionismul comercial nu este � în mod cert � o soluþie înþeleaptãpentru problemele salariilor stagnante, inegalitãþilor de venit ºi insecuritãþii locului demuncã.


�Cursa în jos�, sfârºitul suveranitãþii naþionaleºi convergenþa sistemelor economice

Unii susþin cã rezultatul cel mai important al globalizãrii este triumful pieþei asuprastatului-naþiune ºi, în consecinþã, sfârºitul suveranitãþii economice naþionale. Forþeleeconomice, se spune, erodeazã graniþele statelor, astfel cã guvernele pierd controlulasupra propriilor economii, iar sistemele economice naþionale converg cãtre un modelcomun. Susþinãtorii globalizãrii care sunt ataºaþi ideilor pieþei considerã aceastã evoluþiedrept semnalul unui moment grandios în istoria omenirii: supremaþia pieþei asuprastatului ºi a economiei asupra politicii marcheazã sfârºitul unei instituþii umane ºi alconflictelor politice responsabile pentru rãzboi, opresiune ºi alte rele. Pe de altã parte,pentru criticii globalizãrii, victoria pieþei înseamnã sfârºitul statului ca protector al celorslabi în faþa celor puternici, supremaþia forþelor brutale ale pieþei ºi a celor care lecontroleazã. Ei se tem cã toate valorile, instituþiile ºi virtuþile umane vor fi subordonateintereselor comerciale ºi profiturilor corporatiste.

Diferenþele în ceea ce priveºte semnificaþia globalizãrii pentru politica internã ºisuveranitatea naþionalã vizeazã mai multe teme. Prima problemã majorã este dacãglobalizarea a declanºat sau nu o �cursã în jos�, în sensul cã guvernele naþionale suntsilite sã elimine reglementãrile, taxele ºi alte constrângeri asupra competitivitãþii corpora-þiilor. Înseamnã globalizarea sfârºitul statului bunãstãrii ºi al plaselor de siguranþã pentruperdanþii schimbãrii economice? Apar noi întrebãri ºi în contextul presupusului impactal globalizãrii asupra autonomiei economice naþionale. Sunt guvernele pe cale sã piardãcontrolul asupra economiilor naþionale? Este globalizarea un factor ce determinã econo-miile naþionale sã conveargã înspre modelul american, bazat pe deschidere ºi piaþãliberã? Voi argumenta cã, deºi globalizarea este semnificativã, ea nu a înlocuit statul,politica ºi diferenþele naþionale, ca determinanþi cu adevãrat importanþi ai afacerilorinterne ºi internaþionale.

�Cursa în jos�

Majoritatea criticilor americani ºi vest-europeni ai globalizãrii acuzã guvernele cã, pentrua spori competitivitatea firmelor naþionale ºi a le pãstra în þarã, s-au angajat într-o �cursãîn jos�. Ei susþin cã politicile economice ºi statul bunãstãrii sunt sacrificate, în numeleprofiturilor corporatiste ºi al competitivitãþii internaþionale. Dacã, în trecut, liberalizareacomerþului era însoþitã de progrese în securitatea socialã ºi în plasele de siguranþã alestatului bunãstãrii, începând din anii �80 � aratã criticii �, programele sociale au fostabandonate, taxele asupra întreprinderilor au fost reduse, iar reglementarea practicilorde afaceri a fost atenuatã. Mai mult, observã ei, reglementãrile privind protecþia mediuluisunt reduse, pentru a încuraja investiþiile corporaþiilor naþionale ºi a descuraja IED cãtreexterior. Dani Rodrik se teme chiar cã restrângerea statului bunãstãrii, conjugatã cu tot maimarea insecuritate economicã generatã de teama de importurile din statele cu forþã demuncã ieftinã, ar putea exacerba diviziunile între clase ºi conflictul de clasã, în Europa ºiîn SUA. Pe termen lung, sugereazã el, confruntarea dintre câºtigãtorii ºi perdanþii de peurma globalizãrii ar putea duce la dezintegrarea socialã ºi politicã a societãþilor naþionale.


Este adevãrat cã, în Statele Unite ºi în alte pãrþi, cheltuielile sociale au fost limitateºi, în unele cazuri, reduse. Spre exemplu, Administraþia Clinton a micºorat cheltuielilepentru cel mai mare program social american, acela de Ajutor pentru Familiile cu CopiiDependenþi (Aid to Families with Dependent Children � AFDC). În plus, legea intitulatãPersonal Responsibility and Work Opportunity Act (privind responsabilitatea personalãºi oportunitãþile de muncã), promulgatã în august 1996, le solicitã beneficiarilor deasistenþã socialã sã munceascã ºi, de asemenea, limiteazã drastic ajutoarele sociale. Deºiaceastã modificare a �plasei de siguranþã� a eliminat o serie de triºori, ea a afectat mulþioameni care au nevoie cu adevãrat de ajutor, fãrã a îmbunãtãþi perspectivele numeroºilorindivizi necalificaþi, nepregãtiþi pentru o economie tot mai tehnologizatã.

Este important sã recunoaºtem cã aceste reduceri ale programelor sociale pot fiexplicate mai bine prin triumful ideologiei conservatoare reaganiene decât printr-opreocupare pentru globalizare ºi competitivitate internaþionalã, deºi concurenþa pe planinternaþional a fost folositã drept argument în favoarea acestor modificãri. Dateledisponibile nu susþin acuzaþia cã sumele alocate programelor sociale slãbesc competitivi-tatea internaþionalã a firmelor americane. Deºi globalizarea ºi competiþia internaþionalãaccentuatã ar putea forþa, la un moment dat, o reducere severã a cheltuielilor sociale,datele actuale nu confirmã temerile privind o �cursã în jos� ca urmare a globalizãrii.

Cei îngrijoraþi de o astfel de �cursã în jos� ºi-au concentrat atenþia asupra reduceriiprogramelor sociale pentru sãraci. Dar o analizã a cheltuielilor guvernului federalamerican relevã cã, la capitolul social, ele sunt moderate ºi nu împovãreazã prea multcontribuabilii. Din cele aproximativ 1.500 de miliarde de dolari cheltuite de guvernulfederal în 1995, doar 22% au reprezentat finanþãri pentru cele mai importante treiprograme sociale: AFDC, Food Stamp ºi Medicaid. Pe de altã parte, cele mai maricheltuieli de la bugetul federal (33%) susþineau programele destinate clasei de mijloc(Social Security ºi Medicare), ale cãror cheltuieli totale cresc cu rapiditate ºi chiarreprezintã un pericol pentru sãnãtatea economiei. Dacã existã preocupãri în sensul cãimpozitarea excesivã ºi cheltuielile guvernamentale sunt o povarã pentru economie,atunci reforma ar trebui sã înceapã cu aceste programe destinate clasei de mijloc.

Argumentul cã globalizarea a dus la o dereglementare iresponsabilã a activitãþii deafaceri în SUA este, la rândul sãu, îndoielnic. De la sfârºitul anilor �70, a existat odereglementare semnificativã în multe sectoare ale afacerilor, dar globalizarea nu a jucatdecât un rol minor. Dereglementarea s-a datorat conservatorismului politic ºi concluziiloreconomiºtilor referitoare la costurile impuse economiei de reglementãrile inutile. Argu-mentul cã reglementãrile au fost slãbite pentru a favoriza corporaþiile americane reprezintão exagerare; mai mult, deºi forþa de muncã ocupatã în sectorul prelucrãtor a scãzutsemnificativ în ultimul sfert de secol, este cert cã economia americanã nu a suferit odezindustrializare gravã. Într-adevãr, contribuþia la PNB a sectorului prelucrãtor a scãzutmult mai lent decât proporþia forþei de muncã angajate în acest sector, pentru cã el adevenit mai productiv ºi a necesitat mai puþini muncitori.

Deºi este cert cã firmele americane ºi-au sporit investiþiile peste hotare ºi au sub-contractat multe activitãþi unor firme strãine, corporaþiile nu sunt entitãþile dezlãnþuitezugrãvite de criticii lor. Deciziile privind localizarea activitãþilor firmei sunt determinatede multe considerente, în afara costurilor ºi a reglementãrilor interne: spre exemplu,proximitatea faþã de piaþã, accesul la tehnologia localã ºi alte consideraþii care nu þin decosturi au o importanþã egalã, dacã nu chiar mai mare. De fapt, cele mai multe investiþii


ale firmelor americane se fac în Statele Unite ºi doar un mic procentaj din total seîndreaptã cãtre alte þãri. Cele mai multe dintre IED americane merg cãtre competitoriiindustrializaþi ai Statelor Unite � în special Europa, Canada ºi Japonia � ºi foarte puþinecãtre þãrile mai puþin dezvoltate. Cu toate acestea, este adevãrat cã ameninþarea de amuta producþia peste hotare a întãrit, într-o anumitã mãsurã, poziþia de negociere acapitalului în raport cu forþa de muncã.

Tema unei �curse în jos� este foarte diferitã în Europa Occidentalã, unde cheltuielilesociale � atât publice, cât ºi private � sunt mult mai mari decât în Japonia sau SUA.Pensiile generoase, concediile îndelungate plãtite, prestãrile în domeniul sãnãtãþii ºi altecheltuieli nesalariale au impus o uriaºã povarã asupra firmelor ºi a contribuabililoreuropeni; datele sugereazã convingãtor faptul cã aceste cheltuieli sociale ºi costurileasociate lor au redus competitivitatea firmelor europene ºi au încurajat multe companiisã-ºi mute facilitãþile de producþie în Europa de Est ºi în Statele Unite. Deºi opiniile rigideale conservatorilor americani sunt împãrtãºite de prea puþinã lume, în Europa continentalãsunt mulþi cei care considerã cã statele bunãstãrii au devenit prea scumpe ºi trebuierestrânse. Cu toate acestea, este foarte puþin probabil ca Europa sã intre într-o �cursã înjos� prin reducerea drasticã a programelor sociale sau prin adoptarea ataºamentului ame-rican faþã de pieþele nereglementate, pe care îl considerã brutal ºi lipsit de sensibilitate.

Indiferent de forþa sau slãbiciunea argumentului referitor la impactul globalizãriiasupra �plaselor de siguranþã� ºi a statului bunãstãrii, Statele Unite ar trebui sã facã mult maimulte pentru compensarea celor care pierd din cauza consecinþelor cumulate ale globa-lizãrii, schimbãrii tehnologice ºi ale altor efecte nefericite ale vieþii economice moderne.Dupã cum scria editorialistul Robert Kuttner de la Business Week, capitalismul trebuie sãfacã �procesul distrugerii creatoare� tolerabil de stabil ºi suportabil din punct de vederesocial; pentru aceasta, perdanþilor trebuie sã li se ofere asistenþã. Chiar ºi economiºticonservatori precum Milton Friedman ºi Edmund Phelps, recunoscând importanþa proble-melor sociale create de ceea ce Edward Luttwak numea, inspirat, �turbocapitalism�, auavansat propuneri importante de compensare a perdanþilor schimbãrii economice. Desigur,o economie de 8.000 de miliarde de dolari, precum cea americanã, îºi poate permite sãcreeze plase de siguranþã adecvate ºi programe de reconversie pentru cei lãsaþi în urmãde rapida schimbare economicã ºi tehnologicã.

Pierderea autonomiei naþionale

Atât criticii, cât ºi susþinãtorii globalizãrii argumenteazã cã integrarea tot mai pronunþatãa societãþilor naþionale a dus la o scãdere a autonomiei economice, politice ºi culturalea statelor-naþiune sau la sfârºitul suveranitãþii lor naþionale. Unii spun cã globalizareaaduce cu sine sfârºitul independenþei economice, erodarea democraþiei politice, precumºi un proces nefericit de omogenizare culturalã. Ei aduc chiar acuzaþia cã integrareaeconomicã a societãþilor naþionale înseamnã cã grupuri ºi chiar societãþi întregi îºi pierdcontrolul asupra propriilor destine, în favoarea unor puternice forþe economice ºitehnologice externe. În timp ce unii regretã aceastã situaþie, alþii considerã cã �sfârºitulstatului� este un lucru bun, care va duce la o lume mai prosperã ºi mai paºnicã. Mã voireferi doar la presupusele consecinþe ale globalizãrii economice asupra aspecteloreconomice interne ºi internaþionale, întrucât eu apreciez cã este puþin probabilã apariþiaaltor consecinþe � precum omogenizarea culturalã ºi pierderea democraþiei politice �,


pânã când globalizarea economicã nu a subminat considerabil autonomia economicãnaþionalã.

Oponenþii globalizãrii susþin cã piaþa globalã a devenit mai importantã decât statele ºisocietãþile naþionale în determinarea afacerilor economice ºi chiar politice ale naþiunii.Unele cãrþi care avanseazã ideea unei transformãri istorice în relaþia stat-piaþã au titluridramatice precum The Retreat of the State, The End of Geography sau The End ofSovereignty?76. Observând cã suveranitatea naþionalã a însemnat, în trecut, controlulnelimitat al guvernelor asupra propriilor economii, mulþi considerã cã, astãzi, problemeleeconomice sunt virtual determinate de forþele transnaþionale ale pieþei ºi de corporaþiilemultinaþionale. Se afirmã cã accentuarea integrãrii economice a societãþilor naþionalesubmineazã independenþa economicã naþionalã ºi reduce autonomia politicii economicenaþionale, întrucât77: (1) intensificarea concurenþei comerciale ºi nevoia reducerii costu-rilor reclamã o contracþie semnificativã a statului bunãstãrii ºi determinã guvernele sã seangreneze într-o �cursã în jos�; (2) puterea preponderentã în societate trece de la stat lafirmã, pentru cã, dacã guvernul nu vrea sau nu poate lua mãsuri care sã micºorezecosturile activitãþilor de afaceri, firmele pur ºi simplu îºi vor transfera activitãþile în alteþãri; (3) opþiunile de politicã publicã ale guvernului sunt limitate de dorinþa de a atragecapitalul strãin ºi de teama fugii capitalurilor (unii conchid chiar cã, astãzi, finanþeleinternaþionale conduc lumea); (4) integrarea pieþelor financiare a subminat eficacitateapoliticii macroeconomice (fiscale ºi monetare) în managementul economiei. Am discutatdeja, în acest volum, cele mai multe dintre aceste idei, gãsindu-le mult exagerate, astfelcã mã voi concentra asupra presupusului impact al globalizãrii asupra politicii macro-economice.

Într-o economie internaþionalã a cursurilor de schimb fixe ºi a libertãþii de miºcare acapitalului, este adevãrat � aºa cum ne spune �ireconciliabila treime� � cã o naþiune îºipierde capacitatea de a-ºi controla economia prin politici macroeconomice78. Însã aceastãconstrângere este, de fapt, o opþiune de politicã publicã. Spre exemplu, un stat ar puteaatinge independenþa macroeconomicã abandonând cursul de schimb fix. Aceasta a fostalegerea fãcutã de SUA, în timp ce membrii zonei Euro au ales cursurile de schimb fixe.Mai mult, în orice societate, expansiunea economicã este limitatã de ceea ce economiºtiinumesc �rata naturalã� a ºomajului; principala limitare asupra creºterii economice esteameninþarea inflaþiei, care este determinatã de politica monetarã ºi, la bazã, de cerere ºiofertã79. Dacã globalizarea sau deschiderea faþã de lumea exterioarã pot, în mod evident,sã afecteze cererea ºi oferta, aºa cum s-a întâmplat în Statele Unite în anii �90, principaliideterminanþi ai cererii ºi ofertei rãmân cu precãdere interni.

În evaluarea impactului globalizãrii asupra politicii economice interne este utilã operspectivã istoricã. Cei care susþin cã globalizarea a limitat sever suveranitatea economicãpar a crede cã, înainte, guvernele aveau o autonomie considerabilã. Ei se exprimã ca ºicum statul-naþiune ar fi avut, cândva, o suveranitate economicã nelimitatã ºi o libertatetotalã de a-ºi determina politica economicã. Adicã guvernele erau libere, nefiind subor-donate forþelor de piaþã transnaþionale. Conform acestei opinii, la sfârºitul secolului XX,politica guvernamentalã a fost restrânsã datoritã integrãrii crescânde a economiilornaþionale; comerþul, fluxurile financiare ºi firmele multinaþionale au dus la pierdereacontrolului guvernamental asupra economiilor interne. Pornind de la presupunereaincorectã cã, în trecut, statul avea o libertate economicã totalã, mulþi exagereazãschimbãrile ce au loc în relaþia stat � economie la sfârºitul secolului XX. De fapt, actuala


relaþie între stat ºi piaþã � mai precis, importanþa în creºtere a pieþei � nu este nicirevoluþionarã, nici în curs de transformare, dacã este privitã dintr-o corectã perspectivãistoricã.

Înainte de primul rãzboi mondial, guvernele naþionale aveau prea puþin controlefectiv asupra economiilor lor. În epoca Etalonului-Aur clasic ºi a cursurilor valutarefixe, guvernele se aflau sub strânsoarea a ceea ce Barry Eichengreen a numit �lanþurileaurite�, mult mai grea decât cea cu care se confruntã la sfârºitul secolului XX, în eracursurilor flexibile. Aºa cum arãta Arthur Lewis, laureat al Premiului Nobel, înainte deprimul rãzboi mondial agenda economicã a guvernelor de pretutindeni se limita doar laeforturile bãncilor centrale de a menþine valoarea-þintã a monedelor naþionale. JohnMaynard Keynes scria, în The Economic Consequences of the Peace (1919), cã politicaeconomicã naþionalã nu se preocupa de bunãstarea �categoriilor de jos� ale societãþii.Rolul minor ºi foarte limitat al statului în economie s-a schimbat dramatic o datã cuprimul rãzboi mondial ºi cu evoluþiile politice ºi economice care i-au urmat.

De-a lungul secolului XX, relaþia dintre stat ºi piaþã s-a schimbat considerabil,guvernele pregãtindu-ºi economiile sã se confrunte cu �rãzboiul total� ºi sã satisfacãaºteptãrile economice tot mai mari ale cetãþenilor; marile rãzboaie ale secolului XX ºiexigenþele economice imense ale Rãzboiului Rece au mãrit rolul statului în economie. Înperioade de intense preocupãri legate de securitatea naþionalã, guvernele au folosit noiinstrumente pentru a-ºi dirija economiile ºi au început sã exercite un control fãrãprecedent asupra acestora. Marea Depresiune, ascensiunea sindicatelor ºi sacrificiileimpuse asupra societãþilor de cãtre cel de-al doilea rãzboi mondial au determinatguvernele occidentale sã-ºi extindã activitãþile de garantare a bunãstãrii cetãþenilor lor.Un timp, succesul perceput al experimentului comunist a încurajat guvernele sã asiste�categoriile de jos� ale lui Keynes, iar dupã al doilea rãzboi mondial, guvernele tuturoreconomiilor avansate ºi-au asumat responsabilitatea de a promova ocuparea completã aforþei de muncã, un nivel înalt ºi generos de bunãstare economicã ºi un nivel de trai încontinuã creºtere.

Totuºi, chiar ºi dupã al doilea rãzboi mondial, implicarea guvernelor occidentale îneconomie a rãmas limitatã; economiºtii exagerau rolul guvernului atunci când susþineaucã învãþaserã sã foloseascã tehnici keynesiene pentru �acordul fin� al economiei80.Pentru satisfacerea aºteptãrilor exagerate ale populaþiei erau necesare rate înalte decreºtere a productivitãþii; însã acestea, ca de altfel ºi ratele de creºtere economicã, auscãzut considerabil dupã 1973, atât în Statele Unite, cât ºi în Europa Occidentalã. Deºiîn America ratele de creºtere economicã ºi a productivitãþii au crescut din nou în anii�90, cele din Japonia ºi Europa Occidentalã nu au sporit semnificativ pânã la sfârºitulsecolului. ªi nu este sigur dacã economia americanã va continua sã creascã suficient derapid, pe termen lung, pentru a fi în stare sã satisfacã ceea ce am putea numi o �revoluþiea aºteptãrilor crescânde� din partea consumatorilor ºi a salariaþilor americani.

Pe fondul sfârºitului Rãzboiului Rece ºi � cel puþin în SUA � al triumfului ideologieiconservatoare, statul intervenþionist a fost supus tot mai multor atacuri. Într-adevãr,Daniel Yergin ºi Joseph Stanislaw susþin cã piaþa a preluat, de la stat, controlul �vârfurilordominante� ale economiei ºi cã statul-naþiune este epuizat, ca actor economic81. Deºieste adevãrat cã statul s-ar putea întoarce la rolul sãu mai modest în economie, specificsecolului al XIX-lea, aceastã schimbare se datoreazã mai mult unor evoluþii în interiorulsocietãþilor naþionale ºi în mediul politic internaþional decât efectelor globalizãrii82. În


ciuda atacurilor frontale ale conservatorilor asupra statului bunãstãrii, reculul acestuianu este decât parþial, iar cheltuielile sociale ale guvernelor continuã sã fie ridicate. Orice�retragere a statului�, cel puþin a celui american, s-a datorat în primul rând sfârºituluiRãzboiului Rece ºi scãderii cu circa 30% a bugetului apãrãrii. Deºi la sfârºitul secoluluiXX statul pare sã se retragã cãtre rolul sãu mai limitat, specific secolului al XIX-lea, elrãmâne un actor important în chestiunile economice.

Convergenþa sistemelor economice naþionale

Este adevãrat, aºa cum cred unii, cã exigenþele eficienþei economice, concurenþa inter-naþionalã intensificatã ºi tot mai acuta luptã pentru profitabilitate corporatistã conduc laconvergenþa valorilor, instituþiilor ºi politicilor economice naþionale? Se ajunge la situaþiaîn care forþele economice ºi tehnologice fac statele sã renunþe la sistemele economicedemodate ºi sã conveargã înspre modelul economic american, bazat pe pieþe libere,deschidere cãtre economia globalã ºi intervenþie guvernamentalã minimã în economie?Unora, o astfel de evoluþie le provoacã o mare bucurie; pentru alþii, este o sursã deintensã îngrijorare.

Susþinãtorii unei economii mondiale dominate de piaþã, precum Francis Fukuyama ºiThomas Friedman, prevãd cã toate naþiunile vor converge cãtre o nouã ordine mondialãbazatã pe valori liberale (pieþe libere, individualism, libertate), care va genera prosperitateglobalã ºi pace mondialã. Pentru aceºti entuziaºti, globalizarea a venit, este bunã ºi nuavem ce sã mai facem; globalizarea este inevitabilã ºi nu poate fi întoarsã din drum.Friedman merge pânã acolo încât sã afirme cã Margaret Thatcher ºi Ronald Reagan aumodificat cursul istoriei; împreunã, aceºti conservatori au creat o �cãmaºã de forþãauritã� care instituie primatul sectorului privat, înlãturã toate restricþiile impuse comer-þului, investiþiilor externe ºi pieþei ºi menþine un buget aproape echilibrat, dacã nu chiarexcedentar!83 Deºi unii observatori pot gãsi cã aceastã descriere a realizãrilor preºedin-telui Reagan este greu de împãcat cu uriaºa expansiune a bugetului federal, cu frecventeleconcesii fãcute protecþioniºtilor comerciali ºi cu deficitele imense din timpul administra-þiei sale, hiperbola lui Friedman este reprezentativã pentru noua înþelepciune convenþio-nalã a globaliºtilor.

Pe de altã parte, criticii globalizãrii fie se tem (precum populiºtii ºi comunitarienii)de consecinþele unei lumi dominate de piaþã, fie resping ideea cã apare o convergenþã aeconomiilor naþionale; aceastã ultimã poziþie este cel mai bine reprezentatã de expertulîn probleme asiatice Chalmers Johnson ºi de politologul Samuel Huntington, care respingideea � popularã în SUA � cã toate economiile naþionale adoptã modelul american alpieþei libere. Ei susþin cã valorile naþionale, instituþiile înrãdãcinate ºi secolele de tradiþienu pot fi date la o parte chiar atât de uºor pe cât proclamã �globaliºtii�. Johnson,Huntington ºi alþi sceptici faþã de argumentul cã globalizarea duce la convergenþa ºiomogenizarea societãþilor naþionale considerã cã, în viitor, conflictele politice, economiceºi de securitate între naþiuni vor rãmâne factori vitali în afacerile internaþionale.

Este adevãrat cã globalizarea fãureºte sau cel puþin încurajeazã convergenþa institu-þiilor economice naþionale ºi a practicilor economice private? Mulþi susþin cã intensifi-carea competiþiei economice globale, expansiunea comerþului ºi a investiþiilor externedirecte, împreunã cu interpenetrarea societãþilor naþionale impun societãþilor adoptareaunor instituþii interne ºi a unor practici economice similare. Unii economiºti ºi funcþionari


publici americani argumenteazã cã performanþa superioarã a economiei americane înanii �90 ºi slãbiciunile economiilor etatiste din Asia-Pacific, inclusiv Japonia, precum ºiale statelor bunãstãrii din Europa continentalã au fãcut din economia de piaþã a StatelorUnite un model pentru restul lumii.

Nu este nouã convingerea cã tehnologia modernã ºi forþele pieþei obligã fiecarenaþiune sã adopte un pattern comun de organizare socialã, economicã ºi politicã. Înaintede �globalism�, alte �isme� ºi teorii � marxismul, industrialismul ºi teoria modernizãrii �preziseserã cã tehnologia modernã ºi evoluþiile economice vor distruge toate valorile ºiinstituþiile societale existente ºi vor amalgama rasa umanã într-un pattern uniform ºiuniversal de valori, credinþe ºi instituþii. Evident, aceste previziuni încã nu s-au îndeplinit.Deºi este cert cã societãþile naþionale au adoptat multe instituþii comune, diferenþelenaþionale continuã sã fie fundamentale ºi sã aibã o importanþã determinantã în funcþio-narea economiilor capitaliste sau de piaþã; economiile de piaþã iau forme extrem dediferite ºi nu converg cãtre un tip unic, uniform. De fapt, chiar în interiorul societãþilornaþionale, convergenþa este limitatã. De exemplu, deºi instituþiile americane de învãþã-mânt superior îndeplinesc aceleaºi funcþii ºi sunt strâns integrate prin Internet ºi pe altecãi, este clar cã Harvard, Yale ºi Princeton nu converg înspre un model comun!84

Impactul economiei mondiale asupra vieþii economice ºi politice interne a suscitatatât atenþia specialiºtilor în economia internã, cât ºi a celor în economia internaþionalã85.Dupã cum arãta Suzanne Berger, economia mondialã afecteazã economiile naþionale încel puþin douã modalitãþi importante86. Schimbãrile din economia mondialã pot scãdea(creºte) puterea ºi autonomia statelor, iar economia mondialã poate reconfigura aspectelepolitice ºi economice interne, prin efectele ei asupra intereselor interne. Prin acestecanale, economia globalã poate schimba comportamentul ºi instituþiile societãþilornaþionale, dar nu este clar dacã � ºi în ce mãsurã � evoluþiile externe asociate cuglobalizarea sunt pe cale sã transforme economiile naþionale ºi sã ducã la o mai mareconvergenþã.

Integrarea crescândã a economiilor naþionale ºi competiþia economicã intensificatã auîncurajat, în mod cert, societãþile sã adopte anumite instituþii ºi practici care au avutsucces în alte pãrþi; un bun exemplu este rãspândirea în Statele Unite, Marea Britanie ºialte þãri a tehnicilor japoneze ale producþiei lean, extrem de eficiente. Însã concluzia cãglobalizarea economicã omogenizeazã economiile interne nu este justificatã. Din câteºtiu, singura analizã semnificativã a acestei teme se gãseºte în volumul editat de SuzanneBerger ºi Ronal Dore, National Diversity and Global Capitalism (1996)87. Într-o serie destudii de caz, semnatarii studiilor din acest excelent volum (cu toþii experþi în una sau altadin economiile analizate) încearcã sã determine dacã asistãm sau nu la o convergenþã ainstituþiilor ºi practicilor interne. Berger ºi Dore trag urmãtoarele concluzii:

1. În ciuda unei anumite convergenþe în performanþa macroeconomicã, precum ratele decreºtere ºi nivelurile de productivitate, convergenþa care se face simþitã la nivelulinstituþiilor naþionale este foarte redusã. Instituþiile naþionale tind sã fie rigide sau, înlimbajul economic, �inelastice�. Schimbãrile societale sunt de obicei foarte costisi-toare, întâmpinã rezistenþã ºi sunt extrem de lente.

2. Existenþa, în interiorul societãþilor naþionale, a unor sisteme instituþionale diferite �dar la fel de eficiente � referitoare la corporaþii sau la alte aspecte limiteazã nevoia deconvergenþã pentru atingerea unor obiective particulare.


3. Presiunile externe pot reclama un anumit rãspuns sau rezultat, dar caracterul rãspunsuluieste în mare mãsurã determinat de factori interni ºi nu este limitat la un model unic.

4. Convergenþa instituþiilor naþionale a fost un subiect de negocieri internaþionale; eapoate fi identificatã doar arareori drept o consecinþã automatã a globalizãrii.

5. Efectele interne ale globalizãrii sunt în mare mãsurã determinate chiar de state.

Deºi acest studiu nu dovedeºte � ºi nu putea dovedi � definitiv cã globalizarea nu vaproduce niciodatã convergenþa instituþiilor ºi practicilor economice în lume, datelesugereazã cã nu a existat o omogenizare semnificativã a instituþiilor economice ºi socialenaþionale în cursul ultimei jumãtãþi de secol. Iar globalizarea nu duce la �comercializarea�tuturor aspectelor existenþei. În timp ce globalizarea economicã poate încuraja omoge-nizarea valorilor ºi comportamentelor umane, mai importanþi sunt alþi factori, precumpublicitatea modernã ºi �cultura pop�.

Problemele internaþionale pot avea, desigur, un impact profund asupra societãþilornaþionale ºi pot chiar forþa schimbãri importante în unele aspecte ale politicilor ºiinstituþiilor unei societãþi. Un exemplu notabil a fost Restauraþia Meiji (1868) în Japonia.Aflatã sub asediul tot mai agresiv al puterilor imperiale occidentale, dupã ce asistase lasubjugarea Chinei, elita japonezã a transformat þara dintr-o societate feudalã, fragmentatã,într-o societate puternicã, statocentricã ºi integratã. Dar rãmân aspectele fundamentaleale societãþii japoneze � subordonarea individului faþã de grup, naþionalismul intens,tribal, precum ºi dorinþa aprigã de apãrare a independenþei naþionale ºi de a �prinde dinurmã� Occidentul.

La sfârºitul acestui secol, globaliºtii afirmã cã Japonia este silitã sã se schimbe ºi sãevolueze cãtre economia de tip american a pieþei libere. Este adevãrat cã, în ultimii ani,Japonia a traversat mai multe schimbãri economice ºi instituþionale notabile, rolulcopleºitor al statului în economie fiind restrâns. Sistemul japonez al keiretsu a fostafectat de criza economicã ºi traverseazã o serie de modificãri, sistemul de angajare peviaþã a fost slãbit din cauza recesiunii de la sfârºitul anilor �90, iar reformele ºidereglementarea au schimbat o serie de sectoare ºi activitãþi economice, inclusiv vânzareacu amãnuntul, care au fost deschise pentru strãini. Deºi lista ar putea fi mult mai lungã,cei care vãd o convergenþã radicalã comit o gravã eroare.

Scopul social ºi politic al unei economii naþionale este cel care îi defineºte trãsãturileesenþiale. Deºi acest scop se poate modifica, aceastã schimbare este lentã ºi vine, deobicei, ca rãspuns la o perturbaþie majorã. Spre exemplu, dupã înfrângerea Japoniei înal doilea rãzboi mondial, scopul economiei japoneze s-a schimbat într-o privinþã impor-tantã: accentul post-Meiji pe pregãtirea economiei pentru scopuri militare a fost abando-nat, iar noul obiectiv l-a constituit concertarea eforturilor de a �prinde din urmã� StateleUnite, din punct de vedere economic ºi tehnologic. În ciuda acestei schimbãri importante,scopurile politice generale ale economiei japoneze rãmân prezervarea armoniei socialeinterne ºi întãrirea independenþei naþionale. În urmãrirea acestor obiective sociale ºipolitice fundamentale, este foarte probabil ca rolul central al statului în economie sãcontinue, iar Japonia sã reziste �marketizãrii� economiei sale, dupã modelul american.Hotãrârea Japoniei, asemãnãtoare cu cea a Europei Occidentale, de a nu lãsa la discreþiapieþei libere o serie de probleme sociale ºi politice importante reprezintã un obstacolserios în calea convergenþei Japoniei la �cãmaºa de forþã auritã� a lui Friedman.


Concluzie

În ciuda atenþiei tot mai mari acordate globalizãrii economice, lumea sfârºitului desecol XX este � în multe privinþe importante � mai puþin integratã decât era la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Recenta integrare a unor aspecte aleeconomiei mondiale a fost foarte inegalã, limitatã la anumite sectoare economice ºi nu peatât de globalã pe cât cred unii. Singurul domeniu economic important cãruia i se aplicãîn mod clar termenul globalizare este sectorul financiar internaþional, iar criza economicãest-asiaticã ºi tulburãrile economice globale de la sfârºitul anilor �90 au fãcut foartecredibilã acuzaþia cã globalizarea a sporit mult instabilitatea economicã internaþionalã.Experienþa Asiei de Est ilustreazã faptul cã atunci când speculanþii financiari mutãmiliarde de dolari dintr-o economie în alta printr-o simplã apãsare pe buton, pieþelefinanciare internaþionale pot provoca dezastru în economiile naþionale ºi pot destabilizaeconomia globalã. Fluxurile financiare internaþionale, extrem de mobile, au devenit oameninþare majorã, ceea ce a intensificat discuþiile pe marginea unei reglementãriinternaþionale a sistemului financiar.


ADMINISTRAREA ECONOMIEI GLOBALE 241

Capitolul 11

Administrarea economiei globale

La începutul secolului XXI, viitorul economiei globale este incert. În anii �90,economia americanã a parcurs cea mai lungã perioadã de creºtere economicã neîntre-ruptã; veniturile majoritãþii americanilor au crescut, în timp ce inflaþia ºi ºomajul auscãzut. Pe de altã parte, în Europa Occidentalã, creºterea economicã era extrem de lentã,iar ºomajul atingea rate înalte pe întregul continent. ªi Japonia se afla în crizã financiarã,dupã ce �balonul� explodase la începutul anilor �90, þara întrând într-o gravã recesiuneîn ultima parte a deceniului. Depãºirea acestor dificultãþi a fost extrem de grea, dar laînceputul verii anului 1999, când scriu aceste rânduri, existau semne cã economia se vaîmbunãtãþi considerabil. Rusia se aflã într-o situaþie economicã dezastruoasã de aproapeun deceniu. Economiile emergente ale Asiei de Est, altãdatã prospere, s-au confruntat cuo crizã economicã devastatoare, iar America Latinã a trecut ºi ea printr-o perioadã extremde dificilã. Multe voci afirmau cã globalizarea tot mai pronunþatã a economiei mondialeera vinovatã pentru multe, dacã nu chiar pentru cele mai multe dintre aceste probleme.

În SUA, rãspunsul dominant la problemele economiei mondiale ºi la acuzaþiile aduseglobalizãrii era �urmaþi exemplul nostru�. Mulþi analiºti americani considerau cã pieþelemai deschise ºi intervenþia redusã a statului vor scoate lumea din aceastã stare, ideefundamentatã pe convingerea cã succesul economic american din anii �90 este rezultatulrecent fãuritei Noi Economii Americane, bazatã pe globalizare, computer ºi dinamismulcorporaþiilor. S-a susþinut cã dereglementarea, privatizarea ºi diminuarea continuã aintervenþiei mâinii grele a guvernului în economie au pregãtit calea pentru o economieamericanã mai compactã ºi revigoratã. În consecinþã, americanii afirmau cã economiilestagnante ºi afectate de dificultãþi din restul lumii trebuie sã adopte sistemul american;comerþul liber, libertatea circulaþiei capitalului ºi neintervenþia statului în economie artrebui sã fie principiile cãlãuzitoare ale capitalismului global, în secolul XXI.

Însã nu toatã lumea este de pãrere cã acestea vor produce o economie globalã �maicompactã ºi revigoratã�; astfel, puteau fi identificate sursele unor potenþiale dificultãþi.Ameninþarea dezordinii financiare persista, iar Statele Unite ºi alte puteri economicemajore sunt departe de a conveni asupra unui acord care sã previnã viitoarele crizefinanciare. Problematicã este ºi tendinþa formãrii de zone regionale de liber schimb,potenþial exclusiviste, mai ales în Europa Occidentalã, iar pânã în momentul redactãriiacestui capitol nu s-a materializat vreun acord internaþional asupra unor principii care sãcãlãuzeascã regionalizarea economicã. Mai mult decât atât, a reapãrut ameninþareaprotecþionismului comercial ºi a erodãrii sprijinului pentru pieþele deschise.


Crearea unei �noi arhitecturi financiare�

La sfârºitul verii anului 1998, criza economicã est-asiaticã s-a rãspândit în întreagaeconomie globalã, pregãtind terenul pentru ceea ce preºedintele Clinton a numit �crizacea mai gravã din ultimii cincizeci de ani�. Devalorizarea substanþialã a rublei de cãtreguvernul rus, în luna august, a declanºat criza globalã. Din raþiuni politice, AdministraþiaClinton � pentru a-ºi demonstra capacitatea de a �salva� Rusia � a exercitat presiuniasupra FMI sã acorde acestei þãri un împrumut de zeci de miliarde de dolari, care aveausã fie irosiþi. Asistând la situaþia în care o putere nuclearã majorã îºi renega acordurileºi era cuprinsã de haos politic ºi economic, investitorii ºi guvernele din întreaga lume auintrat în panicã. Îngrijoraþi cã ºi alte þãri vor urma aceeaºi cale, investitorii ºi-au retrasfondurile, în cãutarea unor locuri sigure. Scãderea profitului corporatist ºi panicainvestitorilor au accentuat declinul bursei de valori în SUA ºi în alte þãri; ameninþareacã Long-Term Capital Management Fund va intra în colaps a adâncit criza88. Acesteevenimente au declanºat, la rândul lor, o serioasã crizã a creditului, care a slãbit ºi maimult creºterea economicã globalã. Cãtre sfârºitul toamnei, s-a estimat cã aproximativ otreime din economia globalã era în recesiune. Doar Statele Unite mai înregistrau creºtereeconomicã. Depresiunea din Asia de Est ºi recesiunea în care se afla restul lumii aucauzat scãderea apreciabilã a preþurilor mãrfurilor, provocând probleme în multe sectoareexportatoare de mãrfuri, inclusiv în agricultura americanã.

La începutul toamnei anului 1998, oficialii americani au devenit îngrijoraþi cã aceastãcrizã financiarã se va rãspândi; ei ºi-au concentrat atenþia cu precãdere asupra Braziliei.Având în vedere deficitul bugetar uriaº ºi datoria internaþionalã considerabilã, Braziliaprezenta multe dintre caracteristicile unei economii în curs de dezvoltare confruntate cuprobleme serioase. Situaþia fiscalã nesigurã a þãrii a provocat un vast flux de capital dinspreinterior înspre exteriorul þãrii ºi a exercitat presiuni serioase asupra monedei braziliene,realul. Administraþia Clinton se temea cã un colaps financiar al Braziliei, importatorimportant de produse americane, va afecta puternic economia americanã ºi va accentuatulburãrile pe plan mondial. Pe mãsurã ce problemele economiei mondiale se extindeau,Administraþia Clinton a hotãrât sã acþioneze. Într-un discurs amplu mediatizat, susþinut înfaþa Council on Foreign Relations din New York, preºedintele Clinton a propus ca toateputerile economice majore sã-ºi stimuleze economiile pentru a restabili creºterea economicãglobalã; de asemenea, el a propus ca, la urmãtoarea reuniune G-7, principalele puteri sãformuleze soluþii pe termen lung la problema instabilitãþii financiare globale.

Aceste sugestii ale preºedintelui Clinton au fost primite cu rãcealã. Bãncile centraleau respins sugestia ca ratele dobânzilor sã fie micºorate pentru a se stimula creºtereaglobalã. Ulterior, în toamna aceluiaºi an, mai exact între lunile septembrie ºi noiembrie,banca centralã americanã (Federal Reserve) a redus în trei rânduri rata dobânzii, înprimul rând din cauza situaþiei economiei americane; aceste reduceri au reuºit sãrevigoreze economia. Propunerea lui Clinton pentru o reuniune G-7 a fost acceptatã deceilalþi membri, deºi fãrã entuziasm; aceastã întâlnire a avut loc în luna octombrie, dupãreuniunea anualã a FMI ºi a Bãncii Mondiale (BM), organizatã la Washington.


Noua arhitecturã a preºedintelui Clinton

În cadrul întâlnirii FMI-BM, preºedintele Clinton a expus propunerile sale pentru o�nouã arhitecturã financiarã internaþionalã� care sã þinã sub control criza economicã ºisã previnã alte crize. De asemenea, administraþia spera sã preîntâmpine eforturile altorguverne (în special ale celor vest-europene ºi ale celui japonez) de a impune noi restricþiiasupra fluxurilor de capital internaþionale. Propunerile preºedintelui american au fostluate în consideraþie la întâlnirea din 30 octombrie a puterilor economice majore, undes-au adoptat o serie de hotãrâri importante. Presupunându-se cã, dacã investitorii arcunoaºte situaþiile de risc, atunci ei nu ar repeta greºelile comise în Mexic ºi în Asia deEst, G-7 a cãzut de acord cã o transparenþã sporitã a condiþiilor financiare din fiecareþarã era esenþialã pentru prevenirea unor crize financiare viitoare. În acest scop, G-7 aatras atenþia asupra necesitãþii unor standarde internaþionale mai rigide de contabilitate ºide reglementare a sectorului bancar.

Cea mai importantã hotãrâre a G-7 a constat în acceptarea propunerii preºedinteluiprivind stabilirea de cãtre FMI a unui fond de risc în valoare de 90 de miliarde de dolari,prin care sã se asigure þãrilor asistenþã financiarã de urgenþã; fondul era destinat doaracelor þãri care aplicau deja reforme economice ºi celor ale cãror �fundamente� econo-mice erau sãnãtoase. Astfel, FMI putea interveni înainte de izbucnirea crizei, impli-cându-se în apãrarea financiarã a monedelor prin asigurarea lichiditãþilor necesare, faptce ar preveni panica financiarã. Când a fãcut aceastã propunere, Administraþia Clintonavea în vedere Brazilia, þarã ce avea nevoie de o infuzie uriaºã de capital strãin pentrua-ºi menþine economia la suprafaþã. Dupã o confruntare de uzurã, dar în final câºtigatã,purtatã în Congresul Statelor Unite pentru completarea fondurilor FMI � dintre care omare parte fusese irositã în Rusia �, FMI a acordat Braziliei un ajutor substanþial, de 40de miliarde de dolari. O precondiþie a sprijinului financiar a constat în restructurareaeconomiei. Însã, întrucât nu a reuºit sã-ºi îmbunãtãþeascã performanþa economicã,Brazilia a suferit o crizã economicã majorã la începutul anului 1999.

Dezbaterea asupra reglementãrii finanþelor internaþionale

Oricât de importante au fost hotãrârile G-7, ele nu au reuºit sã calmeze controversaaprigã asupra reformei ºi a reglementãrii sistemului financiar internaþional. Pentru acombate fluxurile financiare internaþionale destabilizatoare, au fost prezentate o serie depropuneri, mergând de la crearea unei bãnci centrale mondiale pânã la impunerea uneitaxe internaþionale asupra transferurilor de bani peste graniþele naþionale. Unii experþiconsiderau cã era necesarã impunerea voluntarã a unor restricþii naþionale asuprafluxurilor de capital, atât cãtre interior, cât ºi cãtre exterior; unele guverne naþionale,precum cele din Japonia, China ºi Chile, ºi-au menþinut restricþiile asupra fluxurilorfinanciare; ºi, ca rãspuns la criza din Asia de Est ºi la dezordinea economicã globalã,Malaiezia a impus ºi ea restricþii; iar Uniunea Europeanã a început sã ia în consideraþieunele restricþii asupra capitalului, pe baze regionale.

Au fost prezentate ºi supuse dezbaterii câteva propuneri importante privind stabilizareafinanþelor internaþionale. Unii economiºti susþin cã guvernarea sistemului financiarinternaþional ar trebui lãsatã în totalitate pe seama pieþei. Administraþia Clinton ºi FMI


susþin libertatea circulaþiei capitalului, împreunã cu o atentã supraveghere de cãtre FMIa aspectelor de ordin financiar, interne ºi internaþionale. O serie de þãri, printre careJaponia, Germania ºi Franþa, considerã necesare unele restricþii internaþionale severe înprivinþa aspectelor financiare ºi monetare. Unii economiºti afirmã cã doar un adevãrat�creditor de ultimã instanþã� va proteja economia globalã de crize financiare devastatoare.

Încredere în piaþã

O serie de economiºti au susþinut cã soluþia cea mai bunã la problemele ridicate defluxurile financiare internaþionale consta în crearea unui sistem financiar internaþionalcomplet deschis ºi nereglementat. Ei considerã cã orice altã abordare va determinaapariþia problemei �hazardului moral�; aºa vor sta lucrurile dacã debitorii ºi creditoriivor considera cã FMI sau altã agenþie oficialã îi va salva de consecinþele propriei lipse dejudecatã, deci s-ar încuraja comportamentul necugetat, aºa cum s-a întâmplat în cazulcrizei financiare est-asiatice. Pe o piaþã financiarã nereglementatã, piaþa însãºi îi vapedepsi pe acei creditori ºi debitori care nu vor adopta un comportament economicprudent. Conºtienþi fiind cã nimeni nu-i va ajuta dacã vor avea probleme, investitoriiinternaþionali vor fi mult mai precauþi. Mulþi susþinãtori ai acestei poziþii considerã cãtermenul �speculaþie� este peiorativ ºi spun cã aºa-numita �speculaþie financiarã� este,de fapt, o încercare a investitorilor de a-ºi apãra activele de comportamentul iresponsabilal guvernelor. Acest curent de opinie susþine cã nu este nevoie de o reglementareinternaþionalã a chestiunilor financiare, pentru cã debitorii ºi creditorii cu adevãratiresponsabili vor fi pedepsiþi de piaþã, ceea ce îi va descuraja sã adopte un comportamentnesãbuit.

Susþinãtorii acestei teorii, precum Milton Friedman, Walter Wriston, George Schultzºi William Simon, argumenteazã cã FMI este ineficient ºi depãºit, ºi ar trebui desfiinþat.Friedman considerã cã rolul FMI în cadrul economiei globale este un exemplu alautoextinderii birocratice. El subliniazã cã, iniþial, FMI a fost creat pentru a supervizasistemul cursurilor de schimb fixe, care s-a prãbuºit la 15 august 1971, atunci cândpreºedintele Nixon a închis �fereastra aurului�, refuzând sã mai respecte angajamentulStatelor Unite de a cumpãra ºi vinde aur. În aceste condiþii, FMI ºi-a gãsit un nou rol,în calitate de agenþie economicã de consultanþã a þãrilor aflate în dificultate, oferind bani,în schimbul angajamentului acestora de a adopta reforme. În opinia lui Friedman, acestintervenþionism al FMI a încurajat þãrile respective sã continue aplicarea unor politicieconomice nesustenabile ºi imprudente. Eºecul Rusiei în a lua hotãrâri importante pentrusalvarea economiei sale devastate este un exemplu al culpabilitãþii FMI, prin încurajareaunui comportament iresponsabil.

Pentru Friedman ºi ceilalþi conservatori, rãspunsul FMI la criza mexicanã din 1994-1995a constituit un salt considerabil în intervenþionismul sãu contraproductiv. Mexicul aprimit un ajutor un valoare de 50 de miliarde de dolari din partea FMI, a Statelor Uniteºi a altor þãri. Friedman susþine cã banii FMI au sfârºit în mâinile unor entitãþi strãine,precum bãncile americane care au împrumutat nesãbuit bani Mexicului, în timp ce þaraa fost lãsatã în recesiune ºi împovãratã cu preþuri mai mari. Iar criza mexicanã a avutconsecinþe mai grave ºi pe termen mai lung deoarece a stimulat criza est-asiaticã,încurajând investitorii sã facã, din nou, investiþii riscante. Investitorii au adus bani pepieþele emergente ale Asiei de Est, fiind atraºi de profiturile mari ºi convinºi cã FMI îiva ajuta în cazul prãbuºirii cursurilor de schimb ºi al lipsei de reacþie a guvernelor.


De fapt, FMI ºi garanþiile sale în cazul riscurilor valutare au subvenþionat bãncile privateºi investitorii, acesta fiind în mod evident un exemplu de politicã ce stimuleazã compor-tamente indezirabile. Astfel cã soluþia pentru instabilitatea financiarã este eliminarea�hazardului moral� indus de FMI.

Poziþia favorabilã pieþei susþine cã investitorii se comportã raþional ºi nu vor investi înafaceri riscante dacã ºtiu cã nu vor fi ajutaþi de FMI sau de guvernul american. Înconsecinþã, dacã elimini �hazardul moral�, elimini problema unei crize financiareinternaþionale grave. Aceastã supoziþie ar putea fi adevãratã, dar nu a fost niciodatãtestatã ºi nu existã nici o dovadã empiricã în susþinerea unui experiment atât de îndrãzneþ.De fapt, realitatea conduce la concluzia cã investitorii nu sunt raþionali în mod con-secvent, ci sunt cuprinºi de stãri euforice. În consecinþã, atunci când balonul speculativse sparge, mulþi oameni nevinovaþi vor avea de suferit. Din acest motiv, puþine suntguvernele dispuse sã riºte, lãsând problemele financiare internaþionale în totalitate �peseama pieþei�, iar multe guverne au stabilit, la nivel intern, mecanisme care sã protejezecetãþenii de instabilitatea financiarã.

Întãrirea FMI

Alþii afirmã cã soluþia la problema instabilitãþii financiare internaþionale stã în întãrirearolului regulator al FMI. Susþinãtorii acestei teorii, în special Statele Unite ºi FMI însuºi,cred în libertatea circulaþiei capitalului. Însã, dacã aprobã abordarea favorabilã pieþei înprivinþa naturii benefice a fluxurilor de capital, ei afirmã cã este necesarã o supervizaresporitã din partea FMI asupra problemelor financiare. Astfel, FMI a avut deja o serie deiniþiative importante privind crearea unui regim al finanþelor internaþionale. Mai impor-tant, carta FMI a fost îmbunãtãþitã, acordându-i-se o jurisdicþie sporitã asupra proble-melor financiare. Dupã cum afirma Stanley Fischer, prim-adjunctul directorului generalal FMI, prin acest amendament se urmãrea �asigurarea capacitãþii Fondului de a promovaliberalizarea ordonatã a circulaþiei capitalului�. El a mai subliniat cã, pentru atingereaacestui obiectiv, era necesarã o informare corectã ºi continuã asupra condiþiilor financiaredin economiile cu potenþial de risc, dezvoltarea unui sistem de supraveghere pentrumonitorizarea acestor economii ºi acþiunea FMI în calitate de creditor de ultimã instanþã.

Paragrafele urmãtoare prezintã o serie de dificultãþi cu care se confruntã FMI încontextul efortului de a-ºi consolida rolul în prevenirea crizelor financiare:

1. Îmbunãtãþirea culegerii de informaþii. Criza mexicanã din 1994-1995 a fost accentuatãde informaþiile insuficiente despre condiþiile financiare din þarã, pe care guvernulmexican le-a furnizat FMI ºi investitorilor. Spre exemplu, cuantumul rezervelorfinanciare ºi cel al datoriei externe au fost þinute secrete. În 1996, lecþiile de pe urmaacestei situaþii au condus la solicitarea mai multor date ºi la diseminarea lor de cãtreFMI. Cu toate acestea, unii experþi au subliniat cã pânã ºi acest sistem îmbunãtãþit deobþinere de informaþii s-a dovedit inadecvat, nereuºind sã previnã criza financiarãest-asiaticã din 1997. Deºi existenþa unor informaþii mai sigure privind condiþiilefinanciare din þãrile în curs de dezvoltare ar reprezenta o mãsurã de siguranþã în faþainvestiþiilor nechibzuite, faptul cã guvernele doresc sã þinã secrete aceste informaþiifinanciare, pentru a-ºi îmbunãtãþi poziþia în cadrul negocierilor cu investitorii strãini,constituie un obstacol greu de depãºit. Situaþia este înrãutãþitã ºi de faptul cã guvernelenu divulgã condiþiile financiare interne cu scopul de a-ºi întãri poziþia relativã, încadrul competiþiei tot mai intense pentru importurile de capital.


2. Coduri de conduitã ºi îmbunãtãþirea supravegherii. Pentru sporirea disciplinei financiarela nivel internaþional, FMI a pus un accent sporit pe codurile de conduitã privind�bunele practici� în chestiunile financiare, fapt ce va impune îmbunãtãþirea Acordurilorde la Basel privind reglementarea operaþiunilor bancare internaþionale89. Mai mult,vor fi necesare un control îmbunãtãþit ºi o monitorizare a anumitor economii, pentrusituaþii de risc cum ar fi deficitele bugetare mari ºi ratele ridicate ale inflaþiei. Totuºi,chiar dacã o þarã este avertizatã asupra unor probleme iminente, ea ar putea sã nuacþioneze pentru a le preîntâmpina, iar FMI nu o poate forþa; totuºi, nu ar fi oportunca FMI sã avertizeze investitorii asupra problemelor dintr-un anumit stat.

3. Creditor de ultimã instanþã. Într-o lume cu fluxuri de capital în creºtere ºi cu unnumãr tot mai mare de debitori, este inevitabil ca þãrile sã se confrunte uneori cuprobleme financiare grave ºi sã cearã asistenþã internaþionalã, sub forma unei infuziiconsistente de bani, pentru prevenirea unei crize de lichiditãþi sau a unei crize desolvabilitate. Atunci când o economie solidã se confruntã cu o problemã temporarã încircuitul financiar, este o problemã de lichiditãþi; în schimb, dacã o economie areprobleme grave, este vorba de insolvabilitate90. Chiar dacã FMI ar fi cea mai potrivitãagenþie pentru a îndeplini rolul creditorului de ultimã instanþã, capacitatea ei înaceastã privinþã este limitatã deoarece, spre deosebire de o bancã centralã adevãratã,FMI nu poate emite bani, iar mecanismul sãu greoi de guvernare îl împiedicã sãacþioneze imediat în situaþii de crizã. În plus, asumarea de cãtre FMI a roluluicreditorului de ultimã instanþã ar crea o dilemã serioasã, întrucât ar spori riscul deîncurajare a �hazardului moral�, într-o mãsurã direct proporþionalã cu mãrimearesurselor disponibile.

Întãrirea FMI ca mijloc de promovare a libertãþii circulaþiei capitalului ºi de prevenirea crizelor financiare a constituit un obiectiv important al Administraþiei Clinton. Priori-tatea menþinerii economiilor deschise pentru finanþele internaþionale reflectã angaja-mentul ideologic american în favoarea pieþei, interesele financiare americane faþã de careTrezoreria este receptivã, precum ºi credinþa cã America are un avantaj comparativputernic în domeniul serviciilor financiare. Cu toate acestea, dupã cum o reflectã con-troversa puternicã din jurul contribuþiei Americii la FMI, în valoare de 18 miliarde dedolari, efortul Administraþiei Clinton (susþinut de grupuri de interese ale exportatorilor)de a consolida rolul FMI în prevenirea crizelor financiare a avut mulþi adversari, aceastãcontroversã punând sub semnul îndoielii capacitatea Statelor Unite de a modela �nouaarhitecturã financiarã internaþionalã�. Spre a obþine încuviinþarea Congresului pentrufinanþarea FMI, administraþia a fost nevoitã sã accepte asumarea unor schimbãri,mandatate de Congres, în privinþa atitudinii faþã de FMI � este însã adevãrat cã legislativulºi-a retras cererea vizând o restructurare majorã a FMI. Deºi unele schimbãri pot ficonsiderate utile, despre altele se poate spune cã ar complica extrem de mult funcþionareaFondului. Pe de altã parte, este cert cã încercãrile Statelor Unite de a transforma într-unmod unilateral FMI nu vor fi agreate de alte guverne.

Schimbãrile propuse de Congres sunt prezentate în cele ce urmeazã, împreunã cupropriile mele comentarii:

1. Acordurile FMI cu þãrile beneficiare ºi alte activitãþi ale acestuia, cum sunt rapoarteleasupra diverselor þãri, trebuie sã fie mai transparente. (Aceastã propunere vine înîntâmpinarea acuzaþiilor conform cãrora FMI este o instituþie prea elitistã ºi ascunsã.


Având în vedere însã cã multe þãri în curs de dezvoltare se opun dezvãluirii informaþiilorfinanciare, aceastã cerinþã va deveni, fãrã îndoialã, o sursã de fricþiuni între FMI ºimulte þãri.)

2. FMI trebuie sã impunã rate ale dobânzii mai mari, orientate spre piaþã � de circa7% �, ceea ce va stimula o restituire mai rapidã a împrumuturilor ºi o dependenþãsporitã faþã de piaþa privatã. (Mulþi conservatori se plâng cã FMI concureazã împotrivasectorului financiar privat ºi cer ca FMI sã punã capãt practicii de a împrumutaguvernele strãine la rate ale dobânzilor situate sub preþul pieþei. (Dacã FMI va faceaceastã modificare, va risipi orice efort fãcut pentru a deveni creditor de ultimã instanþã.)

3. Guvernul american trebuie sã se asigure cã împrumuturile FMI nu vor afecta cate-goriile sãrace sau clasa muncitoare a societãþii, iar standardele de muncã nu vor fiviolate. (Desigur, aceastã propunere a fost o concesie fãcutã sindicatelor ºi stângii politice.)

4. Trezoreria Statelor Unite trebuie sã certifice cã prin împrumuturile FMI nu sesubvenþioneazã industrii care concureazã cu industria americanã. (Ce altceva mairãmâne de spus, decât cã �naþionalismul economic este viu ºi puternic în cadrulCongresului Statelor Unite�!)

5. Au fost formulate ºi unele propuneri interrelaþionate, printre care ºi cererea caTrezoreria sã realizeze o evaluare amãnunþitã a FMI, în caz contrar Congresul urmândsã intensifice supravegherea operaþiunilor FMI ºi a finanþelor internaþionale, îngeneral. (Aceastã propunere ar face posibil amestecul Congresului în afacerile FMI ºiva conduce la o politizare a activitãþilor acestuia din urmã.)

Este puþin probabil cã FMI va putea fi consolidat suficient de mult, încât sã fiecapabil sã poatã reacþiona la urmãtoarele crize financiare. Multe þãri se vor opuneputernic întãririi FMI. Bancherii ºi guvernele, din þãrile industrializate ºi din cele în cursde industrializare, nu vor accepta supervizarea FMI. De asemenea, trebuie depãºiterezistenþa Congresului ºi slãbiciunea conducerii americane. Toate acestea indicã faptul cãperspectivele unei guvernãri a afacerilor financiare internaþionale, având la bazã FMI,sunt extrem de reduse.

Controlul asupra afacerilor financiare ºi monetare internaþionale

Spre deosebire de Administraþia Clinton, unii economiºti ºi unele guverne se pronunþã înfavoarea unor restricþii asupra circulaþiei capitalului internaþional. Mulþi considerã cãfluxurile pe termen scurt trebuie controlate. Laureatul Premiului Nobel James Tobin ºialþi economiºti americani au propus o taxã asupra fluxurilor de capital pe termen scurtºi a altor fluxuri, iar Paul Krugman a susþinut cã þãrile cu probleme financiare ar trebuisã se gândeascã la anumite restricþii asupra capitalului. Charles Kindleberger a sugeratcrearea unui adevãrat creditor de ultimã instanþã, care ar putea interveni imediat spre aopri o crizã financiarã potenþialã. Guvernele francez, german ºi japonez au susþinut altemãsuri care sã liniºteascã valurile de pe piaþa financiarã globalã ºi variaþiile exagerate alevalorilor cursurilor de schimb. Franþa, Germania ºi Japonia au propus ca Uniunea Europeanã,Japonia ºi SUA sã gestioneze cursurile de schimb ºi sã le menþinã în cadrul unor benzisau al unor zone-þintã definite, în scopul stabilizãrii economiei globale. Statele Unite ºibãncile centrale au respins categoric delegarea cãtre o instanþã internaþionalã a deciziilorasupra ratelor dobânzii ºi a politicii macroeconomice, preferând sã se bazeze pe piaþã.


Subiectul principal al reuniunii anuale din februarie 1999 a miniºtrilor de Finanþe ºia ºefilor bãncilor centrale din G-7 l-au constituit diferenþele dintre Statele Unite ºiprincipalii sãi parteneri economici, în privinþa cursurilor valutare ºi a altor aspectefinanciare. Cea mai importantã problemã dezbãtutã în cadrul acestei întâlniri a fostcrearea unui mecanism care sã reglementeze finanþele internaþionale. De o parte abaricadei se aflau guvernele japonez, francez ºi german, care susþineau intensificarearestricþiilor; mulþi dintre oficialii japonezi ºi cei europeni doreau, în special, sã impunãrestricþii asupra fondurilor utilizate pentru speculaþii bursiere91. De cealaltã parte sesituau SUA ºi bãncile centrale, care se opuneau ferm existenþei unei autoritãþi inter-naþionale, preferând sã-ºi menþinã puterea de a lua ei înºiºi decizii. Diferenþele dintreSUA ºi alte puteri economice reflectau poziþii ideologice asupra funcþionãrii pieþei, darºi competitivitatea relativã a instituþiilor financiare americane ºi forþa lor politicã îninteriorul Statelor Unite. În cele din urmã, s-a ajuns la un acord de compromis, subforma unui �forum de stabilitate financiarã�, alcãtuit din reprezentanþii instituþiilorresponsabile cu reglementarea monetarã la nivel naþional, care se vor întâlni de douã oripe an pentru a se consulta ºi pentru a gãsi modalitãþi de îmbunãtãþire a calitãþiiinformaþiilor financiare. Dificultãþile întâmpinate de G-7, în eforturile sale de a conveniasupra unor reforme ale finanþelor internaþionale, nu sunt de bun augur pentru stabilitateaviitoare a economiei globale.

Crearea unui adevãrat �creditor de ultimã instanþã�

Deºi multe firme ºi investitori, suferind pierderi imense, au devenit mai precauþi, atuncicând va apãrea o nouã �euforie�, prudenþa va fi cu siguranþã abandonatã. Unii cred cãsingura soluþie viabilã la problema crizelor financiare internaþionale este crearea unuiadevãrat creditor de ultimã instanþã, care sã ofere rapid o asistenþã substanþialã þãriloraflate în situaþii financiare dificile. În scopul îndeplinirii acestei responsabilitãþi, vor finecesare prevederi privind furnizarea cu largheþe de fonduri, pentru a da încrederepieþelor. Întrucât nu poate emite bani, pentru a îndeplini acest rol, FMI ar trebui înzestratprin contribuþii naþionale semnificative; însã statele membre sunt reticente în privinþaunor astfel de contribuþii.

Nevoia de un asemenea creditor a devenit tot mai mare ca urmare a cantitãþii imensede �bani fierbinþi� care fac înconjurul globului, în cãutare de investiþii speculative.Expertul financiar David Hale a subliniat cã dimensiunile fondurilor speculative ceoperau în întreaga lume nu aveau precedent în istoria financiarã. Iar nevoia investitorilorpresaþi de a vinde rapid, atunci când preþurile se întorceau împotriva lor, contribuie înmod substanþial la instabilitatea sistemului financiar internaþional.

Exprimându-se împotriva ideii unui creditor de ultimã instanþã, curentul orientatcãtre piaþã considera cã existenþa unui fond de urgenþã pentru sprijinirea investitorilor ºia þãrilor care au fãcut greºeli va crea o problemã gravã de �hazard moral�. Aceastãpreocupare este pe deplin justificatã, deoarece un asemenea fond ar putea încuraja cuuºurinþã speculaþiile riscante. Cu toate acestea, dupã cum accentua Charles Kindleberger,daunele pe care le-ar provoca o crizã financiarã internaþionalã ar fi mult mai mari decâtcele la care ar duce �hazardul moral�. El susþine cã între douã rele trebuie ales unul, iarunii considerã cã �hazardul moral� este rãul cel mai mic.



Regionalismul economic a devenit o ameninþare tot mai puternicã la adresa economieiglobale unificate. În studiul sãu exhaustiv ºi convingãtor asupra regionalizãrii, JeffreyFrankel a concluzionat (în limbajul prozaic pe care economiºtii îl folosesc cu plãcere) cã�efectele de bloc� sunt �discernabile�92. Frankel a descoperit cã aranjamentele regionaleformale afecteazã puternic patternurile comerciale, dincolo de tendinþa naturalã a statelorvecine de a face comerþ între ele. Pe mãsurã ce Uniunea Europeanã s-a extins ºi a primitnoi membri, s-a accentuat ºi deturnarea comerþului ºi/sau discriminarea. Mercosur ºiefectele sale asupra importurilor de automobile în statele membre oferã un exempludramatic al deturnãrii comerciale, iar unele sectoare economice, precum automobilele ºitextilele, au fost cu precãdere supuse efectelor comercial-deturnante ale aranjamentelorregionale. Continuarea acestei tendinþe spre regionalism economic ºi deturnare a comer-þului poate ameninþa grav economia globalã multilateralã, deschisã.

Competiþia economicã internaþionalã intensificatã ºi lupta tot mai durã pentru supre-maþie tehnologicã au devenit elementele esenþiale care susþin tendinþa spre regionalismeconomic. În Europa Occidentalã, America de Nord ºi Asia-Pacific, precum ºi în altepãrþi, puterile dominante ºi aliaþii lor din interiorul fiecãrei regiuni ºi-au unit forþelepentru a-ºi spori propriile forþe economice ºi poziþiile în cadrul negocierilor asupraeconomiei globale. Uniunea Europeanã participã deja, ca bloc regional, la negocierilecomerciale internaþionale.

Regionalizarea economicã a devenit un mijloc pentru creºterea competitivitãþii inter-naþionale a firmelor în interiorul regiunii. Diversele forme de acorduri comerciale(uniuni vamale, zone de liber schimb, pieþe unice) asigurã, într-o oarecare mãsurã,anumite avantaje ale liberului schimb, precum economiile de scarã în cadrul producþiei,în paralel cu negarea acestor avantaje în cazul strãinilor, cel puþin pânã când aceºtiainvestesc pe piaþa internã ºi satisfac condiþiile statelor membre pentru transferurile detehnologie ºi crearea de locuri de muncã. De asemenea, regionalizarea faciliteazã punereaîn comun a resurselor economice ºi formarea alianþelor corporatiste regionale; înconsecinþã, ea a devenit o strategie importantã a grupurilor de state, pentru a-ºi sporiputerea economicã ºi politicã. Dacã aceastã tendinþã este una pozitivã sau una negativãa devenit un subiect de dezbatere pentru economiºti ºi alþi observatori.

Dezbaterea între economiºti

Aceastã rãspândire a aranjamentelor regionale a generat o importantã dezbatere întreeconomiºti, pe teme precum dacã aranjamentele regionale sunt mai eficiente decâtinstituþiile globale în soluþionarea problemelor economice majore sau dacã regionalismulconstituie un stimulent sau o piedicã spre o economie globalã multilateralã deschisã.Mulþi economiºti cred cã dezbaterea ar putea fi soluþionatã prin instituirea unui regiminternaþional care sã guverneze conceperea ºi funcþionarea aranjamentelor regionale,ceea ce ar spori posibilitatea ca aceste aranjamente sã intre în categoria stimulentelor.Chiar dacã un asemenea regim ar fi extrem de avantajos, pentru a fi pus în practicã, oriceregim trebuie sã depãºeascã obstacole politice majore. Iar perspectivele unui regim


internaþional care sã limiteze posibilitãþile de creare a aranjamentelor regionale suntreduse, întrucât acestea au fost dezvoltate pentru a satisface scopuri politice, cum ar fiprotejarea industriei de automobile nord-americanã ºi/sau susþinerea unificãrii politice aEuropei.

Mulþi economiºti americani se opun regionalismului economic deoarece acesta estediscriminatoriu, prin natura sa, ºi produce distorsiuni economice. Spre exemplu, o econo-mie globalã regionalizatã ar exclude multe, dacã nu chiar toate þãrile în curs de dezvoltareºi ar putea chiar împiedica ori, cel puþin, întârzia dezvoltarea lor economicã. De aseme-nea, regionalismul conduce la deturnãri investiþionale ºi comerciale care submineazãeficienþa economicã. Mai mult decât atât, economiºtii susþin cã regionalismul poatereduce sprijinul pentru liberul schimb global, deoarece grupurile interne ce beneficiazãde pe urma aranjamentelor regionale se vor opune, probabil, unei liberalizãri supli-mentare a comerþului. O corporaþie multinaþionalã care ºi-ar crea un cap de pod într-oregiune închisã, cu un comerþ intraregional considerabil, va fi mai puþin înclinatã sãpromoveze în continuare liberalizarea comerþului. Regionalismul va întãri ºi capacitateaeconomiilor mai vaste, din cadrul unui aranjament regional, de a le domina ºi poate chiarde a le exploata pe cele mai mici. În viziunea multor economiºti, comunitatea internaþio-nalã ar trebui sã se concentreze mai degrabã asupra creãrii unei economii globale multi-laterale deschise decât asupra stabilirii de aranjamente regionale, deoarece o economieglobalã bazatã pe principiile avantajului comparativ ºi ale specializãrii naþionale nu vaproduce doar avantaje economice superioare, ci o economie deschisã ºi nediscriminatorieva reduce neînþelegerile economice internaþionale ºi poate chiar va promova pacea.

Alþi economiºti argumenteazã însã cã regionalismul economic prezintã avantajeimportante în comparaþie cu multilateralismul global. Aranjamentele regionale se potocupa de o serie de probleme importante care nu sunt cuprinse în sfera de competenþã aOrganizaþiei Mondiale a Comerþului, probleme aproape imposibil de soluþionat prinintermediul negocierilor globale; spre exemplu, aranjamentele regionale au stabilit o seriede reguli în chestiuni dificile, precum investiþiile externe directe sau reglementarea unoractivitãþi ale CMN. De asemenea, organizaþiile regionale pot fi mai flexibile decât celeglobale; Uniunea Europeanã, spre exemplu, a implementat o serie de reforme în domeniica liberalizarea ºi politica asupra concurenþei, în timp ce OMC, având atât de mulþimembri, ar întâmpina mari dificultãþi în realizarea unor asemenea reforme. În plus, unaranjament regional poate stimula liberul schimb între membrii sãi ºi poate înrãdãcinaliberalizarea economicã; regionalismul poate garanta ºi accesul unor þãri mai mici pepieþele þãrilor mari. Mulþi considerã cã, dacã o regiune anume este suficient de vastã ºide diversã pentru a realiza economii de scarã ºi un avantaj comparativ dinamic, atunci ouniune vamalã sau o zonã de liber schimb ar fi oportune din punct de vedere economicºi ar putea contribui chiar la reducerea fricþiunilor politice din interiorul regiunii.

Unii economiºti americani considerã cã regionalismul economic reprezintã � sau, celpuþin, poate sã reprezinte � un pas important ºi poate chiar necesar spre o economieglobalã multilateralã deschisã. Îndepãrtarea barierelor comerciale ºi a altor barieredintre economiile din interiorul unei regiuni, aºa cum a procedat Uniunea Europeanã, arputea facilita decizia � altfel, mai dificilã � de a deschide concomitent aceste economiicompetiþiei globale. Iar eliminarea barierelor din interiorul unei regiuni poate declanºaforþe dinamice, care sã susþinã noi iniþiative în favoarea deschiderii pieþelor, ce pot aduceavantaje întregii lumi.


Alþi economiºti cred cã aceste miºcãri regionale pot rãsturna evoluþiile postbelice îndirecþia unei economii globale deschise. Aceºtia susþin cã regionalizarea a fost stimulatãde o serie de redutabile forþe economice ºi politice, între care se numãrã declinulleadership-ului american, diferenþele tot mai mari dintre sistemele economice naþionale,ºi intensificarea competiþiei economice internaþionale, elemente ce au determinat guver-nele naþionale sã promoveze regionalizarea economicã drept o alternativã clarã la anga-jamentul de la Bretton Woods, în favoarea unei economii globale deschise. Într-adevãr,mulþi considerã cã naþionalismul economic, iar nu o economie mondialã multinaþionalãeste singura alternativã realistã la regionalismul economic. Pentru aceºtia, regionalismulreprezintã �cea mai bunã dintre toate lumile posibile�.

Trebuie sã recunoaºtem cã recomandãrile politice ale ºtiinþei economice, pe care sebazeazã majoritatea regimurilor internaþionale, vor fi dificil, dacã nu chiar imposibil deaplicat într-o economie mondialã regionalizatã. Prin definiþie, regiunile economiceînconjurate de uniuni vamale (precum UE) sau cele care au formulat reguli privindoriginea produselor (precum NAFTA) practicã, cel puþin într-o oarecare mãsurã, discri-minãri faþã de cei din exterior. Crearea unui regim care sã guverneze acordurile regionalepoate contribui la menþinerea stabilitãþii ºi deschiderii unei economii internaþionaleregionalizate. Cu toate acestea, aranjamentele regionale apar în primul rând din raþiunipolitice, astfel încât pânã ºi regulile modeste care le limiteazã activitãþile sunt aproape întotalitate ignorate. În consecinþã, într-o asemenea situaþie, comportamentul blocurilorregionale va fi limitat doar de avantajele pe care membrii le vor obþine datoritã deschideriieconomice ºi de temerile cã anumite comportamente vor conduce la represalii.

Un regim internaþional

Rãspândirea aranjamentelor regionale ºi ameninþãrile pe care acestea le genereazã i-audeterminat pe unii economiºti sã propunã un nou regim internaþional, mult mai eficient,care sã reglementeze regionalizarea. În opinia lui Jeffrey Frankel ºi a altor economiºti,comunitatea internaþionalã are nevoie de reguli mult mai eficiente care sã guvernezeformarea ºi funcþionarea acordurilor comerciale regionale93. Astfel, un asemenea regimeste necesar dacã miºcarea spre regionalismul economic aduce avantaje întregii economiiglobale ºi/sau reprezintã un pas spre multilateralism. Instituirea unui regim internaþionalcare efectiv sã guverneze acordurile comerciale regionale va impune reforma substanþialãºi întãrirea OMC. În prezent, regulile principale ale GATT/OMC care guverneazãacordurile regionale sunt cuprinse în articolul XXIV al GATT ºi prevãd: (1) trebuieeliminate complet (fãrã preferinþe parþiale) barierele comerciale dintre participanþi,referitoare la întregul comerþ între semnatarii acordului; (2) nu poate exista nici ocreºtere, pe ansamblu, a taxelor ºi a altor obligaþii comerciale care afecteazã importuriledin statele nemembre. Prin intezicerea preferinþelor parþiale se urmãreºte evitarea folosiriiunor prevederi, de altfel îngãduitoare, ale GATT asupra regionalismului, pentru a legitimaprotecþionismul comercial în anumite sectoare ale pieþei. Mai mult, regulile ar trebui sãgaranteze cã acordul comercial regional nu va afecta statele nemembre sau sistemulcomercial global, în ansamblul sãu. Totuºi, aceste reguli au protejat într-o prea micãmãsurã statele nemembre sau sistemul comercial în general, în faþa acordurilor comercialeregionale discriminatorii.


Limitele articolului XXIV au devenit tot mai evidente, pe mãsurã ce aranjamenteleregionale s-au rãspândit, iar relaþia comerþ-IED a devenit din ce în ce mai strânsã. Spreexemplu, regulile GATT/OMC au cerut ca fiecare nou acord comercial regional sã fieevaluat de cãtre o comisie; însã procedurile comisiilor, verdictele lor ºi aplicarea acestoranu par a fi foarte eficiente. Întrucât componenþa comisiilor cu privire la diverse disputeeste deschisã tuturor celor peste o sutã treizeci de state membre ale GATT/OMC,deliberãrile sunt dificile ºi laborioase; de asemenea, termenii de referinþã, în cadrulcãrora se pot formula verdicte, sunt vagi. Astfel cã nu este surprinzãtor cã doar ºase dincele peste ºaptezeci de comisii formate pentru a aprecia acordurile comerciale regionalepropuse, de la începuturile GATT, au ajuns la o concluzie fermã. Mai mult, este foartedificil de stabilit dacã costurile unui anumit acord comercial regional sunt mai mari decâtbeneficiile; cele mai multe conduc la rezultate mixte. Ambiguitatea regulilor ºi a procedu-rilor faciliteazã afectarea de cãtre acordurile comerciale regionale a statelor nemembre.

Considerând cã regionalismul economic reprezintã o ameninþare serioasã ºi din ce înce mai puternicã, Frankel ºi alþi economiºti au propus reguli noi, care sã reducãposibilitatea ca organizaþiile regionale sã devinã obstacole în calea liberalizãrii globale.Spre exemplu, aceºtia au recomandat ca ele sã primeascã noi membri care îndeplinesccriterii precum îndepãrtarea tuturor barierelor nontarifare. Alþi economiºti au propusreforme suplimentare care sã întãreascã regimul internaþional ce guverneazã acordurilecomerciale regionale, prin creºterea autoritãþii OMC asupra lor ºi prin asigurarea cãacestea sunt compatibile cu un regim comercial multilateral. Asemenea reforme vorspori transparenþa acordurilor comerciale regionale, precum ºi probabilitatea ca un astfelde acord sã reprezinte un pas spre multilateralism94.

Dacã regulile GATT sunt sau nu revizuite ar putea avea doar un impact minor,deoarece statele sunt rareori preocupate de efectele pe care acordurile comercialeregionale le au asupra bunãstãrii statelor nemembre. În pofida eforturilor deosebite ce aucondus la conceperea Actului Pieþei Unice ºi a iniþiativelor conexe, vest-europenii nu auluat în consideraþie impactul unificãrii economice europene asupra restului lumii. Atuncicând se stabileºte un acord în interiorul unei regiuni, producãtorii locali sunt, în general,capabili sã-ºi foloseascã puterea ºi influenþa pentru a se asigura cã regulile îi avantajeazãmai mult pe ei decât pe competitorii lor externi; astfel s-a întâmplat cu NAFTA ºi cucele trei mari corporaþii americane producãtoare de automobile. Deºi teoria economicãsugereazã modalitãþile prin care pot fi create aranjamente regionale fãrã a afectaexteriorul, analiºtii au ajuns la concluzia cã o conformitate a acestor aranjamente cuprincipiile liberului schimb poate fi asiguratã cel mai bine prin �presiunea egalului�,venind de la un terþ lezat. O asemenea presiune poate fi mijlocul cel mai eficient alprevenirii fragmentãrii economiei mondiale în aranjamente regionale ºi al evitãrii divi-ziunii în blocuri antagonice, precum cele care au caracterizat anii �30 ºi au dus la aldoilea rãzboi mondial. Deºi regimurile internaþionale sunt elemente importante înmanagementul economiei globale, ele nu sunt suficiente pentru a combate eforturilestatelor-naþiune de a-ºi urmãri propriul avantaj, pe seama altora.

Încã de la înfiinþarea GATT, consideraþiile politice au fost predominante comparativcu principiile liberului schimb, precum cel al tratamentului naþional ºi al nondiscri-minãrii, iar aceste consideraþii politice continuã sã îngreuneze eforturile de a limitadaunele provocate de acordurile comerciale regionale statelor nemembre. Guvernulbritanic, spre exemplu, nu ar fi acceptat acordul de la Bretton Woods dacã acesta nu ar


fi permis menþinerea Commonwealth-ului ºi a relaþiilor speciale din interiorul acestuia.SUA au susþinut crearea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului ºi, apoi, a PieþeiComune, ignorând principiile nondiscriminãrii ºi tratamentului naþional (pe care, dealtfel, le sprijinise), deoarece dorea o Europã unitã, ca aliat în Rãzboiul Rece. Abia laînceputul anilor �60, în cadrul Rundelor Dillon ºi Kennedy, Statele Unite au început sãcritice politicile discriminatorii ale CEE, recunoscând apoi, cu mare întârziere, mãsuraîn care propriile interese economice au fost afectate de tariful extern comun al CEE ºi,mai ales, de Politica Agricolã Comunã a acesteia. În cele din urmã, articolul XXIV nua mai fost folosit. Astfel, în regimurile internaþionale ce guverneazã regionalismuleconomic, politicul a dominat economicul.

Regionalizarea crescândã a economiei internaþionale reprezintã o adevãratã provocarela adresa guvernãrii eficiente a economiei globale. Deºi existã puþine ºanse sã se producão fragmentare în blocuri ostile, o economie globalã din ce în ce mai regionalizatã, relativînchisã faþã de importurile ºi investiþiile statelor nemembre va avea implicaþii majore(cred eu, negative) pentru pacea ºi prosperitatea internaþionalã. Este important faptul cã,în momentul de faþã, SUA ºi alte puteri majore coopereazã pentru a diminua posibileleefecte distructive ale regionalizãrii. Regimurile ºi instituþiile existente pentru cooperareainternaþionalã ºi orientarea funcþionãrii economiei globale sunt tot mai puþin adecvatescopurilor pentru care au fost înfiinþate; ele trebuie reformate ºi, de asemenea, trebuiecreate regimuri noi, pentru a se asigura menþinerea unei economii internaþionale fundamen-tate pe reguli, capabilã sã promoveze pacea, prosperitatea ºi stabilitatea. Nimic din toateacestea nu se poate realiza în lipsa unei conduceri efective ºi a unei întãriri a fundamentelorpolitice ale economiei internaþionale.

Avantajele economice foarte mari ale unei lumi integrate ºi deschise fac extrem deimprobabilã o economie mondialã fragmentatã ºi regionalizatã. Totuºi, este important sãrecunoaºtem cã nimeni nu a anticipat amploarea ºi rapiditatea cu care s-a dezvoltatregionalismul economic în comerþ, servicii ºi investiþii, începând cu mijlocul anilor �80.De fapt, unii analiºti chiar negaserã cã era posibil un puseu de regionalism; dar laînceputul acestui nou secol, lumea este prinsã într-o dilemã a securitãþii, o regionalizareprovocând o alta. Reîntoarcerea la un sistem internaþional economic ºi comercial funda-mentat pe reguli ar putea constitui o soluþie la aceastã situaþie ameninþãtoare. Totuºi,aceasta nu se va întâmpla pânã când nu va apãrea o conducere mai eficientã decât cea pecare lumea a cunoscut-o dupã sfârºitul Rãzboiului Rece.

Viitorul globalizãrii ºi al regionalizãrii (ºi al protecþionismului), precum ºi viitorulrelaþiei dintre ele nu sunt absolut deloc clare, la acest început de secol. Regionalizarea,ca ºi globalizarea trebuie sã se bazeze pe un fundament politic ferm, iar succesul sãu nueste mai sigur decât cel al globalizãrii. Integrarea regionalã a economiilor naþionale seconfruntã cu multe dintre problemele care afecteazã ºi globalizarea. ªi regionalismul arenevoie de o conducere puternicã, de cooperare interstatalã ºi de susþinere politicã internã,iar fiecare miºcare regionalã a fost afectatã de problemele regiunilor respective. Aºa cumau exemplificat-o eforturile de creare a unei Europe unite, unificarea regionalã seconfruntã cu serioase conflicte pe marginea distribuþiei, cu preocupãri privind pierdereaautonomiei naþionale ºi cu problema triºorilor. Atât timp cât vor considera cã intereselelor pot fi atinse cel mai bine de cãtre guvernele lor naþionale, statele individuale ºigrupurile interne cu influenþã vor continua sã se împotriveascã integrãrii într-o regiune,cu aceeaºi hotãrâre cu care s-au împotrivit integrãrii în economia globalã.


Reapariþia ameninþãrii protecþiei comerciale

Din pãcate, la începutul acestui nou secol, existã pericolul ca SUA ºi alte state sãrevinã la politicile protecþioniste. Ratele diferite ale creºterii economice de pe ambelecoaste ale Atlanticului ºi ale Pacificului au produs deja dezechilibre comerciale imenseîntre SUA ºi partenerii lor comerciali. Ca o oazã de creºtere economicã puternicã într-oeconomie globalã în depresiune sau aflatã într-o creºtere lentã, Statele Unite devin�importatorul de ultimã instanþã� pentru cea mai mare parte a lumii, în special pentruAsia de Est. Dezechilibrul balanþei comerciale/de plãþi dintre SUA ºi Asia de Est,încluzând ºi Japonia, s-a accentuat ºi continuã sã creascã dramatic, cel puþin în viitorulapropiat. În anul 1998, deficitul comercial american în privinþa bunurilor ºi serviciilors-a ridicat la 168,6 miliarde de dolari; deficitul referitor doar la bunuri a crescut cu25% faþã de anul 1997, atingând valoarea de 248 de miliarde de dolari. Importurile debunuri din Asia de Est erau, într-o mare mãsurã, responsabile pentru acest deficit. Ceamai mare parte a deficitului comercial apãrea în relaþia cu Japonia ºi cu alte naþiuniest-asiatice: deficitul cu Japonia avea o valoare de 64 de miliarde de dolari, iar cel cuChina de 57 de miliarde de dolari; Statele Unite aveau un deficit considerabil ºi înrelaþiile cu Mexicul ºi cu Europa Occidentalã. Aceste deficite s-au perpetuat în 1999.Bineînþeles cã situaþia s-ar modifica radical dacã creºterea economicã americanã ar coborîsemnificativ, raportul între economii ºi investiþii s-ar modifica în favoarea economiilor ºi/sau cursurile de schimb ar varia, scãzând valoarea dolarului.

În 1999, ca rãspuns la aceste dezechilibre imense ºi la cererile interne tot maiputernice de protecþie comercialã, Administraþia Clinton ºi-a intensificat presiunile asupraJaponiei ºi a Europei Occidentale pentru a-ºi stimula economiile ºi a accepta o cantitatemai mare de importuri din economiile afectate de probleme din Asia de Est ºi din altepãrþi. Chiar dacã aceste schimbãri nu vor avea un impact major asupra Statelor Unite încazul în care consumul intern nu va scãdea, iar economiile nu vor creºte faþã de investiþii,administraþia considera cã economia americanã va fi mai relaxatã dacã mai multe importuriar fi admise pe alte pieþe. Este important de menþionat faptul cã Administraþia Clintonºi-a folosit ºi politica comercialã multivalentã (multitrack). Rãspunzând cererilor tot maiputernice ale producãtorilor de oþel de protecþie împotriva presupusului dumping cu oþelpe piaþa americanã, administraþia a fãcut presiuni asupra altor state pentru a acceptarestrângeri voluntare la exporturile lor de oþel; ºi alte sectoare economice au solicitatprotecþie. ªi, de data aceasta fãrã legãturã cu dezechilibrul comercial, în primãvaraanului 1999, între SUA ºi UE s-a purtat �un rãzboi al bananelor� în privinþa tratamentuluipreferenþial al acesteia din urmã acordat importurilor de banane din fostele coloniieuropene, tratament ce a afectat interesele companiilor americane exportatoare de bananedin America Centralã ºi de Sud. Alte confruntãri cu UE au avut loc asupra cãrnii de vitãtratate cu hormoni, a alimentelor produse genetic, precum ºi pe tema alegerii unui noudirector al OMC. Lista conflictelor dintre Statele Unite ºi partenerii sãi comerciali estemult mai mare, iar aceste diferenþe reprezintã o ameninþare la adresa eficienþei OMC ºia viitorului regimului comercial. Cererile pentru protecþie comercialã din SUA, într-oepocã de prosperitate fãrã precedent, ne fac sã ne întrebãm ce se va întâmpla dacã ºi cândse va produce o scãdere a activitãþii economice.


Deºi unii exportatori de oþel, dar ºi de alte produse, au practicat dumpingul pe pieþelelumii, iar unele þãri au impus restricþii nejustificate exporturilor americane, cauzele realeale creºterii deficitului comercial al Americii, la sfârºitul anilor �90, sunt greºit înþelese �cel puþin aºa cum sunt reflectate în dezbaterea publicã �, iar înþelegerea lor greºitã poateconduce la sporirea cererilor periculoase de protecþie comercialã. Excedentul sau deficitulcomercial/de plãþi al unei þãri se datoreazã patternurilor de cheltuieli ale naþiuniirespective ºi, în particular, diferenþei dintre economii ºi investiþiile interne. În anii �80,deficitul bugetului federal american ºi rata scãzutã de economisire au rezultat într-unuriaº deficit comercial/de plãþi care a declanºat conflictul comercial cu Japonia, deschisde americani. La sfârºitul anilor �90, acesta a crescut din nou. Cu toate acestea, situaþiadin anii �90 este extrem de diferitã de cea din deceniul anterior, când americaniiîmprumutau din strãinãtate pentru a consuma cât mai mult. În anii �90, combinaþia întrecheltuielile extravagante ale consumatorilor, avântul extraordinar al investiþiilor ºi o ratãzero la economisire � ºi nu comportamentul necorespunzãtor al partenerilor comerciali �poartã responsabilitatea deficitului comercial al Americii.

La sfârºitul anilor �90 a fost reluatã dezbaterea din anii �80 asupra ratei relativscãzute de economisire. De-a lungul deceniului anterior, atât economiile private nete(personale ºi corporatiste), cât ºi economiile la nivel local/statal au scãzut considerabil.Rata economiilor personale a coborât de la aproximativ 6% în 1993, la zero sau valorinegative în 1998. Aceastã scãdere abruptã a economiilor personale se explicã prin faptulcã americanii ºi-au cheltuit toate economiile personale, contribuind astfel la stimularearatelor ridicate ale creºterii economice în cursul acestui deceniu. Declinul semnificatival economiilor personale a determinat o preocupare deosebitã ºi o controversã privindimplicaþiile pe care le va avea asupra economiei. Totuºi, aceste preocupãri erau temperatede faptul cã rata economiilor nete la nivel naþional, ca parte a PNB, a crescut de mai multde douã ori în anii �90, de la 3% la 6,5%, nivelul cel mai ridicat din 1984. Aceastãmajorare s-a datorat creºterii economice rapide, eliminãrii deficitului bugetar federal ºiapariþiei unui substanþial excedent bugetar federal. Aceastã evoluþie fericitã sugereazãcã utilizarea excedentului va reprezenta principala temã economicã a începutului desecol XXI. Ar trebui folosit pentru reducerea substanþialã a taxelor, pentru finanþareaserviciilor de securitate socialã, pentru plata datoriei naþionale, pentru finanþarea de noiprograme de consum sau pentru o combinaþie între aceste scopuri? Discuþia pe aceastãtemã abia a început, iar concluziile ei vor fi extrem de importante pentru economiaamericanã ºi pentru rolul ei în cadrul economiei globale95.

Dacã întreaga economie globalã va putea sau nu sã revinã la o ratã mai înaltã acreºterii economice este o problemã esenþialã. Deºi salvarea de recesiune a celei maimari pãrþi a lumii în curs de dezvoltare ºi consolidarea creºterii economice în Japonia ºiîn Europa Occidentalã sunt, fiecare în parte, extrem de importante, pentru împiedicareatendinþei sporite spre protecþionism din SUA ºi din alte zone este necesarã ºi o ratã maimare a creºterii economice globale. Din pãcate, acest scop întâmpinã mari obstacole deordin ideologic ºi politic. Multe þãri în curs de dezvoltare încã nu au implementatreforme prin care sã recâºtige încrederea investitorilor ºi sã punã bazele unor politicieconomice de expansiune. Din fericire, în Japonia, politicile economice de expansiuneale guvernului pãreau sã funcþioneze, iar rata creºterii economice începea sã urce. Pe dealtã parte, în Europa Occidentalã domneºte un puternic conservatorism ideologic. Dupãhiperinflaþia anilor �70 ºi �triumful bãncilor centrale� ce i-a urmat, scopul principal al


politicii economice în Europa, ca de altfel ºi în þãrile cele mai industrializate, a fostînfrângerea inflaþiei. Cu toate acestea, dupã cum argumenteazã ºi Paul Krugman, pentrumãrirea ratei de creºtere a economiei globale � ºi, aº adãuga eu, pentru limitareaameninþãrii protecþionismului � este nevoie de o accentuare a politicilor economiceexpansioniste, care ar fi, întru câtva, mai inflaþioniste96.

Refacerea fundamentelor politiceale unei economii globale

În aceastã carte am argumentat cã politica internaþionalã ºi relaþiile politice influenþeazãîn mod semnificativ natura ºi dinamica economiei internaþionale. Deºi progresul tehno-logic ºi interacþiunea forþelor pieþei reprezintã cauze suficiente ale integrãrii crescânde aeconomiei globale, politicile de susþinere ale statelor puternice ºi relaþiile de cooperaredintre aceste þãri reprezintã fundamente politice necesare pentru o economie globalãunificatã ºi stabilã. Regimurile internaþionale sau alte mecanisme de guvernare nu potreuºi dacã nu sunt fundamentate pe baze politice puternice, aºa cum au fost în timpulRãzboiului Rece.

La începutul secolului XXI, toate elementele care au susþinut economia globalãdeschisã au intrat în declin. Dupã încheierea Rãzboiului Rece, capacitatea ºi voinþaStatelor Unite de a fi un lider mondial s-au redus. Deºi cadrul formal al alianþelorantisovietice a fost menþinut, unitatea politicã a aliaþilor din timpul Rãzboiului Rece aslãbit, pe mãsurã ce SUA, Europa Occidentalã ºi Japonia au pus accent mai degrabã pepropriile interese regionale ºi naþionale înguste decât pe interesele lor comune. Mai multdecât atât, consensul intern din Statele Unite ºi din Europa s-a erodat în urma mai multorani de acute inegalitãþi de venituri, de ºomaj ridicat ºi de nesiguranþã a locului de muncã.Deºi schimbãrile structurale majore declanºate de progresele tehnologice, conjugate cupoliticile naþionale greºit concepute, poartã o mare parte a responsabilitãþii acestorprobleme economice ºi sociale, tot mai mulþi americani ºi europeni condamnã globalizareaºi, în particular, concurenþa venitã din partea þãrilor cu forþã de muncã ieftinã. Preocupareadin ce în ce mai mare faþã de globalizarea economicã ºi competiþia sporitã au intensificatmiºcarea spre regionalism economic ºi atracþia protecþionismului.

Reînnoirea conducerii americane

Premisa fundamentalã a strategiei Statelor Unite pentru secolul XXI ar trebui sã fieaceea cã o economie globalã unitã serveºte interesele sale politice ºi economice, iarstrategia trebuie sã accepte faptul cã protecþionismul comercial ºi regionalismul economicreprezintã ameninþãri serioase la adresa intereselor sale. Fiind cea mai mare naþiunecomercialã, Statele Unite câºtigã enorm atât prin importuri, cât ºi prin exporturi, iarsectorul financiar american, precum ºi alte sectoare din aria serviciilor înregistreazãmari beneficii de pe urma deschiderii economice. În pofida temerilor anterioare, investiþiileexterne directe în aceastã þarã au adus mari avantaje. Chiar dacã SUA au în continuare obalanþã comercialã deficitarã, aºa cum indicã figura 11.1, ea are un puternic avantaj competitivîn sectorul serviciilor. Deficitul comercial a apãrut, în primul rând, datoritã sectorului


Figura 11.1. Exporturile ºi importurile Statelor Unite în 1986 ºi 1996.Atât exporturile, cât ºi importurile, mai ales în servicii, bunuri de consum

ºi mijloace de producþie, au crescut rapid, în parte datoritã deschideriipieþelor. Sursa: U.S. Council of Economic Advisors

Interesele politice ºi de securitate americane, ca ºi cele economice sunt servite de oeconomie globalã unitã. Ca o putere apãrãtoare a statu quo-ului, SUA depind de o lumepaºnicã ºi stabilã. Pentru ca o asemenea stare de lucruri sã se perpetueze este nevoie, celpuþin, de prezenþa militarã ºi politicã americanã continuã în Europa ºi Asia. De asemenea,în definirea intereselor sale naþionale ºi în elaborarea planurilor sale politice, StateleUnite nu trebuie sã ignore posibilitatea reapariþiei ameninþãrii ruse la adresa Europei ºia celei chineze faþã de Japonia ºi/sau alte zone ale Asiei. Atât o economie globalãregionalizatã, cu vaste zone închise pentru nemembri, cât ºi una marcatã de protecþionismcomercial ar afecta interesele politice ºi economice americane ºi ar complica menþinereacooperãrii economice, politice ºi în domeniul securitãþii între SUA ºi principalii loraliaþi, japonezii ºi europenii.

Mai mult de patru decenii, ordinea politicã internaþionalã a susþinut dezvoltarea uneieconomii mondiale liberale ºi a încurajat atât securitatea, cât ºi prosperitatea mutuale. Înprezent, aceastã ordine se modificã în diverse moduri. O economie globalã regionalizatãva ameninþa securitatea ºi bunãstarea aliaþilor Americii, precum ºi pe cele ale Americiiînseºi. Protecþionismul comercial ºi regionalismul economic pun în pericol cooperareaîntre Statele Unite ºi aliaþii lor din timpul Rãzboiului Rece. Indiferent dacã regionalismuleconomic se va dovedi, în cele din urmã, un stimulent sau un obstacol, existã motive sã

auto ºi a celui al produselor electronice, în care Statele Unite au pierdut o mare parte aavantajului comparativ anterior. Economia americanã este pur ºi simplu prea marepentru a se mulþumi cu o regiune comercialã nord-americanã sau chiar cu una a întregiiemisfere, iar comerþul cu Europa, cea mai vastã piaþã de export a Americii, are pentruea o importanþã deosebitã.


fim îngrijoraþi cã o economie globalã regionalizatã, cu regiuni închise nemembrilor, arputea lua locul unei economii globale multilaterale unite. Sã ne gândim, spre exemplu,la impactul potenþial pe care l-ar avea asupra opiniei publice americane o Europãputernic integratã, care ar discrimina împotriva bunurilor americane. Mã îndoiesc cãStatele Unite ºi-ar menþine o prezenþã militarã majorã într-o Europã ostilã exporturilorºi/sau investiþiilor americane. De asemenea, existã puþine ºanse de menþinere a angaja-mentului militar american în zona Asia-Pacific, dacã aceasta promoveazã o politicãdiscriminatorie faþã de exporturile americane. O economie globalã regionalizatã poateconduce cu uºurinþã la un sistem politic internaþional regionalizat, iar aceasta poatesubmina fundamentele pãcii mondiale.

Dacã regionalizarea va conduce la aranjamente economice care exclud bunurile ºiinvestiþiile statelor nemembre, atunci acest fapt poate avea implicaþii majore pentru paceamondialã. Primele douã aranjamente regionale, Uniunea Europeanã ºi NAFTA, excludtoate celelalte puteri majore, incluzând aici Rusia, China, Japonia, India, Indonezia,Brazilia, Africa de Sud ºi Pakistan. Existã puþine ºanse ca toate aceste puteri sã fieinvitate sã se alãture acestor cluburi restrictive; iar dacã UE extinsã sau NAFTA vordiscrimina împotriva exporturilor puterilor excluse, tensiunile politice vor creºte în modinevitabil. Pacea mondialã ºi prosperitatea economicã pot fi uºor ameninþate.

O lume regionalizatã este probabil sã fie una instabilã din punct de vedere politic ºieconomic. În prezent, angajamentul american faþã de problema securitãþii europenecontribuie la prezervarea reapropierii, încã dificile, între o Germanie reunitã, puternicã,ºi statele vecine, în special Franþa. Dacã angajamentul american în Europa ar lua sfârºit,atunci existenþa Uniunii Europene ar putea fi ameninþatã. ªi sunt puþine ºanse decontinuare a evoluþiei comunitãþii economice ºi politice din zona Asia-Pacific, în situaþiaîn care Statele Unite �ar pleca acasã�. Tensiunile politice grave ºi rivalitãþile naþionaledin interiorul acestei regiuni, mai ales cele dintre China ºi Japonia, fac probabilã orupturã în tabere adverse.

Dacã regionalismul economic s-ar consolida, relaþiile dintre diferitele regiuni dincadrul economiei globale ar deveni, cu siguranþã, din ce în ce mai importante. Acesteblocuri regionale vor intra în conflict sau vor coopera? Experþii în astfel de problemeºi-au exprimat puncte de vedere extrem de diferite. Unii se aºteaptã ca aceste regiuni sãintre într-o confruntare directã pentru dominaþie. Un distins profesor francez, care întrecut a îndeplinit demnitãþi publice, exprimã o opinie europeanã comunã atunci cândprevede un conflict între regiunea pacificã ºi cea atlanticã. Un economist american notacã, pe termen lung, Japonia ºi SUA sunt aliaþi naturali împotriva blocului economicputernic integrat ºi extins al Europei continentale. Un politolog considerã neglijabilãposibilitatea unui conflict interregional ºi prevede existenþa unor coaliþii variabile destate, diferite în funcþie de probleme. Alþi economiºti americani considerã cã esteprobabilã sau mãcar posibilã cooperarea, cu condiþia ca politicile economice ale fiecãreiregiuni sã rãmânã �responsabile�. Un regim care sã guverneze aranjamentele regionalear influenþa dezvoltarea unuia dintre aceste scenarii, dacã se va concretiza vreunul.

Capacitatea ºi disponibilitatea continuã a Statelor Unite de a conduce lumea, îndeceniile urmãtoare, sunt puse la îndoialã. În pofida convingerii puternice a economiºtiloramericani cã o nouã rundã comercialã trebuia sã înceapã de mult timp, SUA au fãcutdoar miºcãri timide pentru organizarea unei asemenea runde. America nu a dat curspropunerii comisarului european pentru comerþ, Leon Brittan, privind organizarea Rundei


Comerciale �Millennium�, în vederea obþinerii unor noi reduceri ale barierelor comercialeºi abordãrii altor probleme importante; nu au existat nici evoluþii semnificative în direcþiaunor negocieri transatlantice care sã determine reducerea barierelor dintre primii doiparteneri comerciali ai lumii, ca dimensiuni. Fãrã îndoialã, reticenþa AdministraþieiClinton de a prelua conducerea în asemenea probleme se datoreazã înfrângerii suferite,în 1997, de legislaþia fast-track, care ar fi facilitat într-o mãsurã mai mare liberalizareacomercialã. În plus, puternica opoziþie a Congresului faþã de refinanþarea FMI ºi reticenþapoporului american faþã de globalizare, în general, sugereazã cã americanii � sau, celpuþin, grupuri influente ale populaþiei � sunt mai puþin dispuºi decât în trecut sã joacerolul de lider economic global.

Cu toate acestea, Statele Unite sunt încã singura naþiune capabilã sã preia conducereaeforturilor de evitare a pericolului apariþiei unor aranjamente regionale exclusiviste.Chiar dacã, în perioada postbelicã, economia americanã a cunoscut un declin în comparaþiecu alte economii, America este în continuare principala putere militarã a lumii, iar prindimensiunea ºi productivitatea economiei ei, rãmâne singura superputere economicã. Întimp ce rolul puterii militare în cadrul afacerilor internaþionale a fost delimitat, forþamilitarã a Statelor Unite rãmâne predominantã. Conducerea trebuie sã se bazeze peputere, iar puterea economicã ºi cea militarã americanã nu sunt identice cu conducereaamericanã. Aceasta din urmã cere ca puterea sã se exercite în numele unor scopuripolitice mai generale, ºi nu în numele intereselor particulare, definite îngust, ale uneinaþiuni. În primii ani postbelici, SUA ºi-au folosit puterea pentru a crea alianþa antisovie-ticã ºi pentru a promova o economie globalã deschisã, care sã sprijine aceastã alianþã.Însã, la începutul noului secol, nu existã un consens naþional privind scopurile în numelecãrora sã fie exercitatã puterea. Cu alte cuvinte, în 1999, America nu-ºi elaborase încã ostrategie naþionalã fundamentatã pe realitãþile politice ale lumii de dupã Rãzboiul Rece.

Îmbunãtãþirea cooperãrii internaþionale

Deºi este nevoie de o conducere americanã, Statele Unite nu pot sã conducã singure.Cooperarea între principalele puteri economice devenise esenþialã, însã deocamdatãAmerica nu doreºte sã împartã cu nimeni rolul sãu conducãtor ºi presupune cã celelaltestate îi vor urma deciziile. SUA trebuie sã acorde mai multã atenþie preocupãrilor ºiiniþiativelor celorlalte state. Spre exemplu, în primele sãptãmâni ale crizei financiareasiatice, Japonia a propus înfiinþarea unui Fond Monetar Asiatic, iar câteva state asiaticeºi-au manifestat interesul în acest sens. Însã ministrul de Finanþe, Rubin, ºi adjunctulsãu, Summers, au respins dur aceastã propunere a Japoniei, temându-se în mod evidentcã iniþiativa japonezã va slãbi influenþa americanã în regiune. Deºi propunerea japonezãurmãrea autoajutorarea ºi probabil cã nu ar fi avut succes, atitudinea americanã nu a dus,în nici un caz, la îmbunãtãþirea cooperãrii cu japonezii.

Mulþi analiºti considerã cã, în cele din urmã, va învinge interesul economic mutual,asigurând menþinerea unei economii globale deschise. Principalele puteri economicesunt interesate, din punct de vedere politic ºi economic, în menþinerea globalizãrii.Oamenii de afaceri americani ºi liderii politici americani percep miºcarea spre unitateeuropeanã mai degrabã ca pe o oportunitate decât ca pe o ameninþare; piaþa europeanãimensã pentru bunuri ºi servicii ºi o piaþã de capital europeanã integratã pot oferioportunitãþi serioase exporturilor ºi IED. Unificarea financiarã ºi monetarã europeanã,


fundamentatã pe moneda euro, va constitui o sursã de capital pentru firmele americaneºi ar trebui sã ofere oportunitãþi pentru interesele financiare americane. De asemenea,liderii americani sperã cã o Europã unitã politic va fi un partener puternic ºi de încredere.Cât priveºte Japonia ºi iniþiativele ei regionale asiatice, cel puþin pentru moment,americanii au încetat sã mai fie îngrijoraþi, îndreptându-ºi temerile spre China; cu toateacestea, pe mãsurã ce economia japonezã îºi recapãtã puterile, ar putea reapãreaîngrijorãrile faþã de competiþia japonezã. Pe de altã parte, interesele economice mutualeale celor trei puteri economice dominante ar putea sã asigure o bazã solidã pentru oeconomie globalã stabilã.

Cu toate acestea, existã motive puternice de îngrijorare faþã de economia americanã,temere ce va afecta politicile sale faþã de Japonia ºi Europa. America, cu înclinaþia saspre supraconsum, trãieºte de mult timp peste posibilitãþile sale. În anii �90, americaniiºi-au folosit economiile personale ºi au consumat mai mult decât au produs. Aflatã înpermanenþã la cote negative, balanþa de plãþi a þãrii a condus la o datorie externã netã deaproximativ 1.500 de miliarde de dolari (vezi figura 8.1). Deºi, în momentul în carescriu aceste rânduri, deficitul bugetar s-a transformat în excedent, el ar putea reveni cuuºurinþã la începutul secolului urmãtor, când se vor pensiona cei nãscuþi imediat dupã aldoilea rãzboi mondial. Statele Unite nu puteau sã se împrumute la nesfârºit; serviciul ºi,apoi, achitarea imensei datorii internaþionale americane vor necesita un excedent de plãþiºi vor împovãra economia; în mod necesar, nivelul de trai va creºte mai lent. Vor apãreagreutãþi, ceea ce va încuraja cãutarea unui þap ispãºitor convenabil. În aceste condiþii, vatrebui ca partenerii comerciali japonezi ºi europeni ai Americii sã prezinte pieþe mult maireceptive la o expansiune semnificativã a exporturilor americane. Într-o lume neomer-cantilistã în care exporturile sunt privite ca fiind ceva pozitiv, iar importurile ca fiindceva negativ, dacã Statele Unite ar trebui sã se transforme dintr-un importator net într-unexportator net, atunci s-ar putea produce o tensiune puternicã atât în interiorul þãrii, câtºi în exteriorul ei. Iar în situaþia unui declin accentuat al economiei globale, o asemeneaproblemã ar putea sã ameninþe stabilitatea ºi chiar pacea globalã.

ªi economiile japonezã ºi europeanã sunt surse potenþiale de conflict interregional.Întrucât se confruntã cu un ºomaj ridicat ºi cu alte probleme importante, existã puþineºanse ca europenii sã accepte modelul american al capitalismului pieþei libere. Împovãraþide dificultatea de a spori competitivitatea industriilor lor în plan global, de a reducegradul ridicat al ºomajului cronic ºi de a reforma sistemele naþionale de protecþie socialã,extrem de costisitoare, europenii nu par dispuºi, în acest moment, sã reducã barierelecomerciale sau alte tipuri de bariere. Mai mult, alegerea social-democratului Schröder înfuncþia de cancelar german ºi întãrirea partidelor de centru-stânga în Franþa, MareaBritanie ºi în alte pãrþi de pe continent aratã cã Europa este ºi mai puþin dispusã decât întrecut sã adopte modelul economic bazat pe pieþe libere ºi nereglementate.

În cele din urmã, SUA trebuie sã înveþe sã coopereze cu o Europã unitã, mult maiputernicã ºi din ce în ce mai hotãrâtã. În ultima jumãtate a secolului trecut, America acondus în relaþia cu aliaþii sãi europeni divizaþi ºi s-a obiºnuit sã conducã fãrã a-iconsulta în prealabil pe aceºtia. Timp de mai multe decenii, chiar dacã nu au fost deacord cu iniþiativele americane, europenii au urmat, în general, leadership-ul StatelorUnite. Este puþin probabil cã o Europã puternicã ºi mult mai încrezãtoare în sine vacontinua aceastã practicã. Spre exemplu, la sfârºitul anilor �90, europenii au pus subsemnul întrebãrii abordarea de inspiraþie americanã a FMI, ca soluþie la criza economicã


est-asiaticã. Pentru Statele Unite va fi extrem de dificil sã accepte o Europã unitã capartener egal sau ca putere economicã superioarã.

ªi viitorul relaþiilor japonezo-americane este pus sub semnul întrebãrii. Mulþi analiºtiamericani considerã cã o Japonie �slãbitã� constituie o provocare mult mai mare laadresa economiei globale decât o Japonie �puternicã�. Mulþi cred cã problemele saleeconomice vor constrânge Japonia sã se îndrepte spre modelul economic american ºi, înconsecinþã, se va reduce posibilitatea unor viitoare confruntãri japonezo-americane. Oasemenea schimbare a Japoniei va presupune, în mod necesar, liberalizarea economiei,deschiderea ei în faþa importurilor de produse prelucrate ºi a investiþiilor externe directedin SUA ºi din alte state, precum ºi trecerea de la o strategie de creºtere susþinutã deexport la una susþinutã din interior. O Japonie lipsitã de putere nu va putea sã ameninþepoziþia dominantã a Statelor Unite în cadrul economiei globale. Unii susþin cã Japonia nuva avea altã soluþie decât sã fie partenerul secundar al Americii în menþinerea uneieconomii globale deschise. Poate cã aºa este! Însã nu trebuie omise câteva observaþii.

Deºi, la sfârºitul acestui secol, Japonia se confruntã cu o serie de probleme grave, înopinia mai multor experþi, sofisticarea tehnologicã, nivelul de productivitate ºi compe-titivitatea internaþionalã a industriei japoneze s-au îmbunãtãþit semnificativ de-a lungulanilor �90. În plus, în pofida propriilor probleme financiare, Japonia rãmâne principalaputere financiarã a lumii. Cu toate acestea, sectorul nonprelucrãtor rãmâne slab dez-voltat, iar Japonia se confruntã cu dificila sarcinã de a susþine o populaþie în curs deîmbãtrânire rapidã. În timp ce necesitatea gãsirii unor soluþii la asemenea problemepoate produce reforme importante în economie, Japonia a tolerat mult timp acest sectornonprelucrãtor slab dezvoltat, în numele armoniei sociale interne ºi al independenþeinaþionale. Japonia a finanþat aceastã risipã economicã punând accent pe sectorul pre-lucrãtor, care înregistra o ratã de productivitate mult mai mare în comparaþie cu celnonprelucrãtor. La rândul sãu, industria prelucrãtoare a fost promovatã printr-o strategiede creºtere susþinutã de export, iar de la sfârºitul anilor �80, prin crearea în zonaAsia-Pacific a unor reþele de producþie complementare. În ciuda problemelor saleeconomice, Japonia a fãcut tot ce i-a stat în puþinþã pentru a-ºi pãstra reþelele dinstrãinãtate. Aceastã atitudine aratã cã este foarte puþin probabil ca Japonia sã adoptemodelul economic american ºi sã-ºi deschidã economia, fãrã restricþii, în faþa impor-turilor de produse prelucrate ºi a IED.

Pe termen lung, trebuie diminuatã dominaþia puterilor occidentale asupra organi-zaþiilor internaþionale. În pofida schimbãrii ce s-a produs în balanþa internaþionalã aputerii politice ºi economice, în favoarea Japoniei ºi a þãrilor în curs de industrializaredin zona Asia-Pacific ºi din alte zone, la începutul noului secol, instituþiile care guver-neazã economia globalã sunt dominate încã de Statele Unite ºi de Europa. Deºi structurileinformale de tip G-5, G-6, G-7 ºi aºa mai departe reflectã efortul de a lãrgi reprezentareaeconomiilor importante, aceste grupuri nu reprezintã întreaga lume. Înfiinþat la sfârºitulanilor �90 ºi reunind majoritatea þãrilor în curs de industrializare, G-22 poate deveni uninstrument important de extindere a bazei politice a sistemului. Acest grup a propusun set de reguli pentru reglementarea finanþelor internaþionale, însã ele nu au fostadoptate. Într-adevãr, vest-europenii nu au agreat niciodatã aceastã organizaþie, carefusese ajutatã de Statele Unite.

De asemenea, Banca Mondialã, FMI ºi alte instituþii internaþionale au nevoie urgentãde reforme pentru a deveni mai reprezentative ºi mai receptive la realitãþile economice ºi


politice globale. Pentru a se ajunge la o guvernare efectivã a economiei globale, trebuieeliminatã cât mai curând posibil disjuncþia dintre distribuþia internaþionalã a puteriieconomice ºi distribuþia autoritãþii de elaborare a regulilor, în cadrul instituþiilor inter-naþionale � iar acesta nu se va întâmpla, probabil, prea curând.

Cooperarea dintre Statele Unite ºi economiile în curs de industrializare este posibilãdoar dacã America va manifesta mai multã toleranþã faþã de diferenþele între economiilenaþionale. Dupã cum ne-au arãtat eforturile FMI-SUA pentru salvarea Asiei de Est,precum ºi politica americanã faþã de Japonia, americanii au încercat frecvent sã impunãrestului lumii propriile instituþii ºi politici economice. Aceste eforturi pornesc de laconvingerea cã modelul american sau anglo-saxon al pieþei libere se bazeazã pe prescripþiilepolitice ale ºtiinþei economice, dovedindu-se a fi superior celorlalte modele. Cu toateacestea, multe state sunt extrem de reticente faþã de costurile sociale ale modeluluianglo-saxon al capitalismului de piaþã. De asemenea, Statele Unite trebuie sã înceteze sãmai foloseascã sancþiunile comerciale ca instrument de politicã externã. Astfel, pânã înluna martie a anului 1997, SUA impuseserã sancþiuni de ºaizeci ºi unu de ori, unuinumãr de treizeci ºi cinci de state; aceste sancþiuni nu sunt eficiente ºi provoacã mariresentimente. Aplicarea legii americane activitãþii firmelor din afara jurisdicþiei legaleamericane (�extrateritorialitatea�) are acelaºi efect.

Deºi ar fi de dorit o extindere a bazei politice a guvernãrii internaþionale, cele treiputeri economice dominante � Statele Unite, UE ºi Japonia � îºi menþin principalaresponsabilitate pentru cooperarea internaþionalã. Pe mãsurã ce europenii îºi consolideazãunitatea, ei trebuie sã-ºi menþinã deschiderea faþã de restul economiei mondiale ºi sãreziste tentaþiei de a crea un bloc economic exclusivist, de la Atlantic la Europa de Est.Înainte de a se alãtura celorlalte puteri majore în eforturile de asigurare a unei economiiglobale prospere ºi stabile, Japonia trebuia sã abordeze obiectivul major al reformeipolitice ºi economice interne; de asemenea, ea trebuie sã-ºi schimbe strategia de creºteresusþinutã de export cu o strategie de creºtere susþinutã din interior, ceea ce va reducetensiunile între Japonia ºi partenerii sãi comerciali, aducând beneficii atât acestora dinurmã, cât ºi consumatorilor japonezi. Însã cea mai mare responsabilitate revine SUA,deoarece doar ele pot lua iniþiativele cele mai importante pentru întãrirea cooperãriiinternaþionale. Împreunã cu aliaþii sãi, America trebuie sã promoveze o ordine economicãºi comercialã internaþionalã, fundamentatã pe reguli.

Recâºtigarea sprijinului opiniei publice

În cele din urmã, în Statele Unite ºi în alte economii majore trebuie restabilit consensulintern în favoarea deschiderii economice ºi a liberului schimb. Consensul postbelicasupra oportunitãþii liberului schimb s-a erodat într-un mod îngrijorãtor, în SUA ºiEuropa. O datã cu sfârºitul secolului XX, atât europenii ºi americanii, cât ºi est-asiaticiiau început sã punã problemele lor economice pe seama forþelor economiei globale,asupra cãrora deþineau un control redus. Deºi s-a exagerat rolul globalizãrii în privinþaacestor probleme economice � factori precum schimbarea tehnologicã, rigiditãþile pieþeimuncii ºi politicile guvernamentale au contribuit, ºi ei, la aceste dificultãþi �, temerileprivind globalizarea trebuie înfruntate, nu respinse din start.

Dacã se doreºte menþinerea unei economii globale deschise, atunci trebuie gãsiterapid rãspunsuri naþionale mult mai eficiente la aceste probleme. Spre exemplu, în SUA


trebuie gãsite soluþii la probleme precum creºterea inegalitãþii veniturilor, situaþia grea amuncitorilor slab calificaþi ºi nesiguranþa locurilor de muncã97. Reformele ar trebui sãcuprindã întãrirea �plaselor de siguranþã�, extinderea considerabilã a cursurilor decalificare, precum ºi un nou contract social între capital ºi forþa de muncã. Un pasimportant în pregãtirea americanilor pentru o economie globalã tot mai competitivã ºiaflatã într-o continuã schimbare l-a constituit legea privind investiþiile în forþa de muncã(The Workforce Investment Act), semnatã în august 1998, care, printre alte realizãri, aunificat zecile de programe federale de recalificare, a creat conturi individuale pentrucursuri de calificare ºi a consolidat programele de calificare pentru tineret. Cu toateacestea, pentru a întãri bazele politice interne ale unei economii globale deschise, estenevoie de mult mai mult, în Statele Unite ºi în alte state. Ideologiile politice ºi economiceconservatoare, din nou dominante, au sporit dificultãþile obþinerii unui nou consensnaþional, în sensul cã trebuie ajutaþi cei care pierd de pe urma globalizãrii ºi a evoluþieieconomice/tehnologice rapide.

Concluzie

Lumea a cunoscut doar douã perioade mai îndelungate de comerþ liberalizat ºiprosperitate crescândã: Pax Britannica, înaintea primului rãzboi mondial; ºi PaxAmericana, dupã al doilea rãzboi mondial. Ambele au avut fundamente politice puternice.Sistemul comercial liberal susþinut de Marea Britanie s-a prãbuºit în 1914, la izbucnirearãzboiului. La începutul secolului XXI, declinul conducerii americane, problemeleapãrute în cooperarea economicã dintre Statele Unite ºi aliaþii lor din timpul RãzboiuluiRece, dezamãgirea tot mai mare a americanilor ºi a altor naþiuni faþã de globalizareaeconomicã au slãbit sprijinul politic aflat la baza economiei globale deschise. Regionalismuleconomic, instabilitatea financiarã ºi protecþionismul comercial sunt ameninþãri serioasepentru stabilitatea ºi integrarea economiei globale, al cãrei viitor depinde de politicaexternã, de politica economicã internã ºi de relaþiile politice dintre principalele puterieconomice. Dacã Statele Unite nu-ºi reiau rolul de lider mondial, este posibil ca a douaMare Epocã a capitalismului global sã disparã, aºa cum a dispãrut ºi prima.

NOTE264

NOTE 265

Note

1. New York Times, 4 ianuarie 1999, 10.2. Conform acestei legislaþii, preºedintele supune atenþiei Congresului un proiect de lege privind

implementarea unui acord internaþional asupra barierelor comerciale, urmând ca, într-operioadã de 90 de zile, Congresul sã accepte sau sã respingã acest proiect, fãrã a-i fi permisãformularea vreunui amendament. Aceastã prevedere nu numai cã faciliteazã mult adoptarealegislaþiei comerciale, dar asigurã guvernele strãine cã Congresul va acþiona rapid ºi nu vamodifica acordurile comerciale. Aceastã autoritate fast-track a expirat în aprilie 1994.I.M. Destler, American Trade Policies, ed. a III-a, Institute for International Economics,Washington, D.C., 1995, p. 312.

3. John Lewis Gaddis, The Long Peace, Oxford University Press, New York, 1987.4. Printre susþinãtorii acestei atitudini se numãrã Clyde V. Prestowitz Jr., Ronald A. Morse ºi

Alan Tonelson (eds.), Powernomics: Economics and Strategy after the Cold War, MadisonBooks, Washington, D.C., 1991; Jeffrey E. Garten, A Cold Peace: America, Japan, Germanyand the Struggle for Supremacy, Times Books, New York, 1992; Lester Thurow, Head toHead: The Coming Economic Battle among Japan, Europe, and America, William Morrow,New York, 1992.

5. O discuþie valoroasã asupra acestui subiect se gãseºte în Henry R. Nau, Trade and Security:U.S. Policies at Cross-Purposes, AEI Press, Washington, D.C., 1995, cap. 2.

6. Gary Burtless, Robert Z. Lawrence, Robert E. Litan ºi Robert J. Shapiro, Globaphobia:Confronting Fears about Open Trade, Brookings Institution, Washington, D.C., 1998, pp. 4-5.

7. David B. Yoffie ºi Benjamin Gomes-Casseres, International Trade and Competiton: Casesand Notes in Strategy and Management, ed. a II-a, McGraw-Hill, New York, 1994, p. 353.

8. Gary Burtless, Robert Z. Lawrence, Robert E. Litan ºi Robert J. Shapiro, Globaphobia:Confronting Fears about Open Trade, Brookings Institution, Washington, D.C., 1998, pp. 4-5.

9. Pentru o asemenea atitudine, reprezentativã este cartea lui William Greider, One World, Readyor Not: The Manic Logic of Global Capitalism, Simon and Schuster, New York, 1997.Potrivit ideologiei marxiste, capitalismul este în mod fundamental deficient, deoarece producemai multe mãrfuri decât pot cumpãra muncitorii (consumatorii) ºi, din aceastã cauzã, producedepresiuni. John Maynard Keynes (1883-1946) a demonstrat cã aceastã problemã a �cereriiefective� poate fi soluþionatã prin promovarea de cãtre guvern a unor politici economiceexpansioniste.

10. Paul Krugman, �Is Capitalism Too Productive?�, Foreign Affairs 76, nr. 5, septembrie/octombrie 1997, pp. 79-94.

11. Termenul �revizionism� a fost folosit la început pentru a caracteriza lucrãrile specialiºtilorcare puneau în discuþie natura distinctã a economiei japoneze. Principalul sãu exponent,Chalmers Johnson, afirmã cã Japonia prezintã o economie naþionalã diferitã de cea a þãriloranglo-saxone (SUA ºi Marea Britanie) în ceea ce priveºte instituþiile, rolul statului ºi naþio-nalismul economic. Japonia ºi alte economii din zona Pacificului, care au adoptat modeluljaponez al statului �developmental�, nu respectã regulile ortodoxiei economice occidentale ºi

NOTE266

nu posedã angajamentul acesteia faþã de piaþã sau opoziþia acesteia faþã de intervenþia guvernuluiîn economie. Chalmers Johnson, Japan: Who Governs: The Rise of the Developmental State,W.W. Norton, New York, 1995, p. 12.

12. Samuel P. Huntington, �America�s Changing Strategic Interests�, Survival 33, nr. 1, ianuarie/februarie 1991, pp. 3-17.

13. Samuel P. Huntington, The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simonand Schuster, New York, 1996.

14. Câteva exemple remarcabile ar fi Peter F. Drucker, Post-Capitalist Society, HarperBusiness,New York, 1993; Alvin Toffler, The Third Wave, William Morrow, New York, 1980; GeorgeGilder, Microcosm: Economics and Technology, Simon and Schuster, New York, 1989.

15. Discuþia urmãtoare asupra evoluþiilor tehnologice se inspirã din lucrarea oficialului BãnciiMondiale Carl Dahlman, �The Third Industrial Revolution: Trends and Implications forDeveloping Countries� (aprilie 1992), nepublicatã.

16. Grupul Cairns include Argentina, Australia, Brazilia, Canada, Ungaria, Malaiezia ºi alþicâþiva exportatori agricoli.

17. Paul Krugman, �The Myth of Asia�s Miracle�, Foreign Affairs 73, nr. 6, noiembrie/decembrie1994, pp. 62-78.

18. C. Fred Bergsten, America in the World Economy: A Strategy for the 1990s, Institute forInternational Economics, Washington, D.C., 1988, p. 60.

19. Richard Gibb ºi Wieslaw Michalak (eds.), Continental Trading Blocs: The Growth ofRegionalism in the World Economy, John Wiley, New York, 1994, p. 1.

20. Robert C. Altman, �The Nuke of the 90�s�, New York Times Magazine, 1 martie 1998, p. 34.21. Aceastã dezbatere se bazeazã în mare parte pe studiul lui Barry Eichengreen ºi Peter B.

Kenen, �Managing the World Eonomy under the Bretton Woods System: An Overview�, înPeter B. Kenen (eds.), Managing the World Economy: Fifty Years after Bretton Woods,Institute for International Economics, Washington, D.C., 1994, pp. 21-27.

22. Termenul �deficit de dolari� se referea la faptul cã þãrile occidentale ºi alte þãri dispuneau deo cantitate insuficientã de dolari pentru a cumpãra mãrfurile americane de care aveau nevoiepentru a se reface dupã rãzboi. Aceastã problemã a fost soluþionatã în mare parte prin PlanulMarshall.

23. Benjamin J. Cohen, Organizing the World�s Money: The Political Economy of InternationalMonetary Relations, Basic Books, New York, 1977.

24. Denumirea comunitãþii europene a fost modificatã de câteva ori în perioada postbelicã. În1957, a fost înfiinþatã Comunitatea Economicã Europeanã (CEE) sau Piaþa Comunã. Ulterior,în 1967, CEE a fost înlocuitã de Comunitatea Europeanã (CE). În sfârºit, în 1993, CE a fostînlocuitã de Uniunea Europeanã (UE).

25. Gary Clyde Hufbauer ºi Kimberly Ann Elliott, Measuring the Costs of Protection in theUnited States, Institute for International Economics, Washington, D.C., 1994, p. 11.

26. În 1993, economiºtii suedezi Eli Heckscher ºi Bertil Ohlin au sintetizat diversele caracteristiciale teoriei comerþului într-o teorie convenþionalã a comerþului, care este acceptatã astãzi demajoritatea economiºtilor.

27. DeAnne Julius, Global Companies and Public Policy: The Growing Challenge of ForeignDirect Investment, Pinter, London, 1990, p. 3.

28. Paul Krugman, Geography and Trade, MIT Press, Cambridge, 1991, p. 7.29. Michael E. Porter, The Competitive Advantage of Nations, Free Press, New York, 1990.30. F.M. Scherer, International Technology Competition, Harvard University Press, Cambridge,

1992, p. 5.31. Aprecierea lui Jackson poate fi gãsitã în Peter B. Kenen (ed.), Managing the World Economy:

Fifty Years after Bretton Woods, Institute for International Economics, Washington, D.C.,1994, cap. 3.

32. Geza Feketskuty, The New Trade Agenda, Group of Thirty, Washington, D.C., 1992.

NOTE 267

33. Paul De Grauwe, International Money: Post-War Trends and Theories, Clarendon Press,Oxford, 1989.

34. Barry Eichengreen, Golden Fetters: The Gold Standard and the Great Depression, 1919-1939,Oxford University Press, New York, 1992.

35. Barry Eichengreen, International Monetary Arrangements for the 21st Century, BrookingsInstitution, Washington, D.C., 1994.

36. Un rezumat al propunerii zonei-þintã a cursului de schimb, a lui Williamson, poate fi gãsit înThe Economist, 8 mai 1993, p. 83.

37. Barry Eichengreen, International Monetary Arrangements for the 21st Century, BrookingsInstitution, Washington, D.C., 1994, pp. 75-78.

38. David Currie ºi Paul Levine, �The International Co-Ordination of Macro-economic Policy�,în David Greenaway, Michael Bleaney ºi Ian Stewart (eds.), Companion to ContemporaryEconomic Thought, Routledge, New York, 1991, p. 482. Acest articol prezintã o aprecieregeneralã asupra provocãrii reprezentate de coordonarea politicã internaþionalã.

39. Bretton Woods Commission, Bretton Woods: Looking to the Future (iulie 1994). ComisiaBretton Woods, condusã de Paul Volcker, era un grup privat independent de reputaþi experþiîn economie.

40. Toyoo Gyohten, în Barry Eichengreen, International Monetary Arrangements for the 21stCentury, The Brookings Institution, Washington, D.C., 1994, pp. 142-149.

41. Charles P. Kindleberger, Manias, Panics, and Crashes, Basic Books, New York, 1988.42. Citat în Joanne Gowa, Ballots and Bullets: The Elusive Democratic Peace, Princeton

University Press, Princeton, 1999, p. 3. Cartea lui Gowa cuprinde o criticã a acestei ideiatractive.

43. Aceastã discuþie asupra teoriei privind crizele financiare, formulatã de Minsky, se face pebaza cãrþii lui Kindleberger, Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises.Însemnãrile lui Minsky asupra acestui subiect pot fi gãsite în Hyman P. Minsky, Can �It�Happen Again? Essays on Instability and Finance, M.E. Sharpe, Armonk, N.Y., 1982.

44. Discuþia urmãtoare se bazeazã în mare parte pe lucrarea lui Morris Goldstein, The AsianFinancial Crisis: Causes, Cures, and Systemic Implications, Institute for InternationalEconomics, Washington, D.C., 1998.

45. �Hazardul moral� se referã la efectul pe care-l au unele tipuri de garanþii financiare, prin careindivizii sunt încurajaþi sã întreprindã acþiuni care sã le aducã profit lor, cu un cost potenþialpentru alþii. Un astfel de exemplu ar fi o politicã de asigurare împotriva incendiilor, ce arprevede achitarea costului total al construcþiei. Cele mai multe politici privind asigurareaîmpotriva incendiilor sunt elaborate astfel încât o mare parte a costului refacerii clãdirii sãrevinã proprietarilor. O definiþie tehnicã este cuprinsã în cartea lui David W. Pearce (ed.), TheMIT Dictionary of Modern Economics, ed. a IV-a, MIT Press, Cambridge, 1995, p. 291.

46. Jagdish Bhagwati, �The Capital Myth: The Difference between Trade in Widgets andDollars�, Foreign Affairs 77, nr. 3, mai/iunie 1998, pp. 7-16. De asemenea, Robert Wade,�The Asian Debt-and-Development Crisis of 1997-?: Causes and Consequences�, WorldDevelopment 26, nr. 8, august 1998, pp. 1535-1553.

47. Kenichi Ohmae, Triad Power: The Coming Shape of Global Competition, Free Press, New York,1985.

48. DeAnne Julius, Global Companies and Public Policy: The Growing Challenge of ForeignDirect Investment, Pinter, London, 1990.

49. Charles Oman, Globalisation and Regionalisation: The Challenge for Developing Countries,Organisation for Economic Co-operation and Development, Development Centre Studies,Paris, 1994.

50. Sylvia Ostry, A New Regime for Foreign Direct Investment, Group of Thirty, Washington,D.C., 1997.

51. Membrii UE sunt Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franþa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania ºi Suedia (vezi ºi nota de la p. 150).

NOTE268

52. Commission of the European Community, �One Money, One Market: An Evaluation of thePotential Benefits and Costs of Forming an Economic and Monetary Union�, EuropeanEconomy 44, octombrie 1990.

53. Robert A. Mundell, �A Theory of Optimum Currency Areas�, American Economic Review 51,1961, pp. 657-665, ºi Peter B. Kenen, �The Theory of Optimum Currency Areas: An EclecticView�, în Robert Mundell ºi Alexander K. Swoboda (eds.), Monetary Problems of the InternationalEconomy, University of Chicago Press, Chicago, 1969. O discuþie relevantã asupra ariei monetareoptime ºi a importanþei sale pentru integrarea europeanã monetarã se gãseºte în Paul De Grauwe,The Economics of Monetary Integration, ed. a II-a rev., Oxford University Press, New York, 1994.

54. Jeffrey A. Frankel, Regional Trading Blocs in the World Economic System, Institute forInternational Economics, Washington, D.C., 1997.

55. O excelentã afirmare a acestei poziþii se gãseºte în Richard N. Cooper, �Key Currencies afterthe Euro�, World Economy 22, nr. 1, ianuarie 1999, pp. 1-23.

56. Bob Woodward, The Agenda: Inside the Clinton White House, Simon and Schuster, NewYork, 1994.

57. Henry Nau, Trade and Security: U.S. Policies at Cross-Purposes, AEI Press, Washington, D.C.,1995.

58. Definiþia �industriei strategice� a fost formulatã de Theodore Moran.59. Laura Tyson, în Robert Z. Lawrence ºi Charles L. Schultze (eds.), An American Trade

Policy: Options for the 1990s, Brookings Institution, Washington, D.C., 1990.60. Îi sunt recunoscãtor lui Kenneth S. Courtis, pe atunci la Deutsche Bank Capital Markets

(Asia), pentru cã m-a ajutat sã înþeleg aceste probleme.61. Comisia Maekawa, numitã de prim-ministrul Yasuhiro Nakasone ºi condusã de Haruo Maekawa,

fost preºedinte al Bãncii Japoniei, a fost denumitã �Grupul de studiu privind ajustãrile înstructura economicã pentru cooperarea internaþionalã�. Titlul raportului comisiei, publicat în1986, a fost Report of the Advisory Group on Economic Structural Adjustment for InternationalHarmony. Un obiectiv major al comisiei ºi al recomandãrilor sale era reducerea excedentuluicomercial japonez, care devenise o sursã de conflict cu SUA.

62. Walter Hatch ºi Kozo Yamamura, Asia in Japan�s Embrace: Building a Regional ProductionAlliance, Cambridge University Press, New York, 1996, p. xi. Acest capitol se inspirã dincartea lui Hatch ºi Yamamura.

63. Vezi Hatch ºi Yamamura, Asia in Japan�s Embrace.64. Peter J. Katzenstein ºi Takashi Shiraishi (eds.), Network Power: Japan and Asia, Cornell

University Press, Ithaca, 1997.65. Citat în Hatch ºi Yamamura, Asia in Japan�s Embrace.66. Dezbãtut în Hatch ºi Yamamura, Asia in Japan�s Embrace.67. Wall Street Journal, 7 aprilie 1997, p. 1.68. Lowell Bryan ºi Diana Farrell, Market Unbound: Unleashing Global Capitalism, John Wiley,

New York, 1996.69. Dani Rodrik, Has Globalisation Gone Too Far?, Institute for International Economics,

Washington, D.C., 1997, p. 2. Potrivit lui Rodrik, termenul �comunitarian� se referã la aceiindivizi care pun accent pe �virtuþile civice ºi morale� ºi sunt foarte sceptici faþã de economiilede piaþã.

70. Richard Falk, Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges of WorldPoverty, Center of International Studies, World Order Studies Program Occasional Paper nr.22, Princeton University, 1992, p. 1.

71. Kazimierz Poznanski de la Universitatea din Washington m-a avertizat cu privire la aceastãevoluþie.

72. Staffan Burenstam Linder, The Pacific Century: Economic and Political Consequences ofAsian-Pacific Dynamism, Stanford University Press, 1986.

73. Robert G. Gilpin, The Political Economy of International Relations, Princeton UniversityPress, Princeton, 1987, p. 114.

NOTE 269

74. În termeni tehnici, aceastã idee este cunoscutã ca teorema Stopler-Samuelson.75. Adrian Wood, North-South Trade, Employment, and Inequality: Changing Fortunes in a

Skill-Driven World, Clarendon Press, Oxford, 1994.76. Richard O�Brien, Global Financial Integration: The End of Geography, Pinter, London,

1992; Walter B. Wriston, The Twilight of Sovereignty: How the Information Revolution IsTransforming Our World, Scribners, New York, 1992; Joseph A. Camilleri ºi Jim Falk, TheEnd of Sovereignty? The Politics of a Shrinking and Fragmenting World, Aldershot, Hants,London, 1992; Susan Strange, The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the WorldEconomy, Cambridge University Press, New York, 1996.

77. Aceastã discuþie se inspirã din scrierile lui Geoffrey Garrett.78. �Trinitatea ireconciliabilã� ºi importanþa sa pentru politica economicã sunt tratate în capitolul 4.79. Ipoteza �ratei naturale� sau ratã a ºomajului care nu accelereazã inflaþia � Non-Accelerating

Inflation Rate of Unemployment (NAIRU) susþine cã orice efort de a reduce ºomajul sub unanumit prag, prin politici economice expansioniste, va conduce la o ratã a inflaþiei mai mare.

80. Suzanne Berger ºi Ronald Dore, National Diversity and Global Capitalism, Cornell UniversityPress, Ithaca, 1996, p. 11.

81. Daniel Yergin ºi Joseph Stanislaw, The Commanding Heights: The Battle between Governmentand Marketplace That Is Remaking the Modern World, Simon and Schuster, New York, 1998.

82. Michael Desch, �War and Strong States, Peace and Weak States�, International Organization50, nr. 2, primãvara 1996, pp. 237-268.

83. Thomas L. Friedman, The Lexus and the Olive Tree, Farrar, Straus and Giroux, New York,1999, pp. 86-87.

84. Îi sunt recunoscãtor lui Stephen Walt, profesor de ºtiinþe politice la Harvard, pentru aceastãobservaþie pertinentã.

85. Una dintre primele scrieri asupra acestui subiect este cea a lui Peter Gourevitch, �The SecondImage Reversed : The International Sources of Domestic Politics�, International Organization31, august 1978.

86. Suzanne Berger, �Domestic Politics and the Global Economy� (nepublicatã, 1995).87. Suzanne Berger ºi Ronald Dore (eds.), National Diversity and Global Capitalism, Cornell

University Press, Ithaca, 1996, p. 11.88. The Long-Term Capital Management Fund fusese un fond speculativ care a avut un foarte

mare succes, ameninþat de faliment, dar salvat de Federal Reserve.89. Basel se referã la Banca pentru Reglementãri Internaþionale, cu sediul la Basel, Elveþia, care

fixeazã standarde pentru bãncile internaþionale ºi pentru alte instituþii financiare.90. Când o economie sãnãtoasã are o problemã temporarã de circuit financiar, este o problemã de

lichiditate, însã pentru o economie marcatã de tare severe, este o problemã de insolvabilitate.91. O discuþie concisã ºi relevantã asupra fondurilor speculative se gãseºte în cartea lui Paul

Krugman, The Return of Depression Economics, W.W. Norton, New York, 1999, p. 119.92. Jeffrey A. Frankel, Regional Trading Blocs in the World Economic System, Institute for

International Economics, Washington, D.C., 1997.93. Frankel, Regional Trading Blocs in the World Economic System.94. Cea mai comprehensivã propunere privind îmbunãtãþirea articolului XXIV a fost cuprinsã în

raportul unui grup de analizã condus de Jaime Serra, în Valeriana Kallab (ed.), Reflections onRegionalism: Report of the Study Group on International Trade, Carnegie Endowment forInternational Peace, Washington, D.C., 1997.

95. Economiile naþionale ale Statelor Unite sunt compuse din economii private, economii guverna-mentale locale ºi statale ºi din economii guvernamentale federale.

96. Paul Krugman, The Return of Depression Economics, W.W. Norton, New York, 1999.97. O discuþie excelentã asupra reformelor necesare este redatã în Gary Burtless, Robert Z.

Lawrence, Robert E. Litan ºi Robert J. Shapiro, Globaphobia: Confronting Fears aboutOpen Trade, Brookings Institution, Washington, D.C., 1998.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ270

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ 271

Bibliografie selectivã

Deºi am consultat multe surse în pregãtirea acestei cãrþi, am inclus în bibliografie numai câtevareferinþe, pentru cititorii ce doresc sã aprofundeze amplele subiecte pe care le-am dezvoltat aici.Atenþia cititorului trebuie sã se îndrepte ºi asupra câtorva surse importante consultate în aceastãcarte: The New York Times, The Economist, The Financial Times, Business Week ºi The WallStreet Journal.

Capitolul 1: A doua Mare Epocã a capitalismului

Garten, Jeffrey E., The Big Ten: The Big Emerging Markets and How They Will Change OurLives, Basic Books, New York, 1997.

Gibb, Richard ºi Wieslaw Michalak (eds.), Continental Trading Blocs: The Growth of Regionalismin the World Economy, John Wiley, New York, 1994.

Maddison, Angus, The World Economy in the 20th Century, Organization for Economic Co-operationand Development, Development Centre Studies, Paris, 1989.

McRae, Hamish, The World in 2020: Power, Culture and Prosperity, Harvard Business SchoolPress, Boston, 1994.

Organization for Economic Co-operation and Development, The World in 2020: Toward a NewGlobal Age, Organization for Economic Co-operation and Development, Paris, 1997.

Ostry, Sylvia, The Post-Cold War Trading System: Who�s on First?, University of ChicagoPress, Chicago, 1997.

Yergin, Daniel ºi Joseph Stanislaw, The Commanding Heights: The Battle between Government andthe Marketplace That Is Remaking the Modern World, Simon and Schuster, New York, 1998.

Capitolul 2: Economia internaþionalã în timpul Rãzboiului Rece

Gowa, Joanne, Closing the Gold Window: Domestic Politics and the End of Bretton Woods,Cornell University Press, Ithaca, 1983.

James, Harold, International Monetary Cooperation since Bretton Woods, International MonetaryFund, Washington, D.C., 1996.

Kenen, Peter B. (ed.), Managing the World Economy: Fifty Years after Bretton Woods, Institutefor International Economics, Washington, D.C., 1994.

Ruggie, John Gerard, Winning the Peace: America and World Order in the New Era, ColumbiaUniversity Press, New York, 1996.

Winham, Gilbert R., The Evolution of International Trade Agreements, University of TorontoPress, Toronto, 1992.

Capitolul 3: Nesiguranþa sistemului comercial

Bhagwati, Jagdish, Protectionism, MIT Press, Cambridge, 1988.Esty, Daniel C., Greening the GATT: Trade, Environment, and the Future, Institute for International

Economics, Washington, D.C., 1994.


Irwin, Douglas A., Against the Tide: An Intellectual History of Free Trade, Princeton UniversityPress, Princeton, 1996.

Krugman, Paul R., Geography and Trade, MIT Press, Cambridge, 1991.Krugman, Paul R. (ed.), Strategic Trade Policy and the New International Economics, MIT Press,

Cambridge, 1996.Preeg, Ernest H., From Here to Free Trade: Essays in Post-Uruguay Round Trade Strategy,

University of Chicago Press, Chicago, 1998.Preeg, Ernest H., Traders in a Brave New World: The Uruguay Round and the Future of the

International Trading System, University of Chicago Press, Chicago, 1995.Scherer, F.M., International High-Technology Competition, Harvard University Press, Cambridge,

1992.Schott, Jeffrey J. (ed.), The World Trading System: Challenges Ahead, Institute for International

Economics, Washington, D.C., 1996.Whalley, John ºi Colleen Hamilton, The Trading System after the Uruguay Round, Institute for

International Economics, Washington, D.C., 1996.

Capitolul 4: Instabilitatea sistemului monetar

Cohen, Benjamin J., Organizing the World�s Money: The Political Economy of InternationalMonetary Relations, Basic Books, New York, 1977.

Cohen, Benjamin J., The Geography of Money, Cornell University Press, Ithaca, 1998.Cooper, Richard, �Prolegomena to the Choice of an International Monetary System�, International

Organization, nr. 29, 1975, pp. 63-97.DeGrauwe, Paul, International Money: Post-War Trends and Theories, Clarendon Press, Oxford,

1989.Eichengreen, Barry, International Monetary Arrangements for the 21st Century, Brookings Institution,

Washington, D.C., 1994.Henning, C. Randall, Currencies and Politics in the United States, Germany, and Japan, Institute

for International Economy, Washington, D.C., 1994.Kirschner, Jonathan, Currency and Coercion: The Political Economy of International Monetary

Power, Princeton University Press, Princeton, 1995.Volcker, Paul A. ºi Toyoo Gyohten, Changing Fortunes: The World�s Money and the Threat to

American Leadership, Times Books, New York, 1992.

Capitolul 5:Vulnerabilitatea financiarã globalã

Bhagwati, Jagdish, �The Capital Myth. The Difference between Trade in Widgets and Dollars�,Foreing Affairs, mai/iunie 1998, pp. 7-16.

Goldstein, Morris, The Asian Financial Crisis: Causes, Cures, and Systemic Implications, Institutefor International Economics, Washington, D.C., 1998.

Helleiner, Eric, States and the Reemergence of International Finance: From Bretton Woods to the1990s, Cornell University Press, Ithaca, 1994.

Kahler, Miles (ed.), Capital Flows and Financial Crises, Council on Foreign Relations, New York,1999.

Kindleberger, Charles, Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises, Basic Books,New York, 1988.

Kristof, Nicholas D. ºi Sheryl WuDunn, Articles in the East Asian Financial Crisis, New YorkTimes, 15-18 februarie 1999.

Loriaux, Michael, et al., Capital Ungoverned. Ithaca: Liberalizing Finance in InterventionistStates, Cornell University Press, Ithaca, 1997.

O�Brien, Richard, Global Financial Integration: The End of Geography, Royal Institute ofInternational Affairs, London, 1992.

Strange, Susan, Mad Money: From the Author of Casino Capitalism, Manchester University Press,Manchester, England, 1998.


Capitolul 6: Epoca multinaþionalelor

Doremus, Paul N., William W. Keller, Louis W. Pauly ºi Simon Reich, The Myth of the GlobalCorporation, Princeton University Press, Princeton, 1998.

Encarnation, Dennis J., Rivals beyond Trade: America versus Japan in Global Competition,Cornell University Press, Ithaca, 1992.

Graham, Edward M., Global Corporations and National Governments, Institute for InternationalEconomics, Washington, D.C., 1996.

Greider, William, One World, Ready or Not: The Manic Logic of Global Capitalism, Simon andSchuster, New York, 1997.

Julius, DeAnne, Global Companies and Public Policy: The Growing Challenge of Foreign DirectInvestment, Pinter, London, 1990.

Moran, Theodore H., Foreing Direct Investment and Development: The New Policy Agenda forDeveloping Countries and Economies in Transition, Institute for International Economics,Washington, D.C., 1998.

Ohmae, Kenichi, Triad Power: The Coming Shape of Global Competition, Free Press, New York,1985.

Ostry, Sylvia, Governments and Corporations in a Shrinking World: Trade and Innovation Policiesin the United States, Europe and Japan, Council on Foreing Relations, New York, 1990.

Ostry, Sylvia ºi Richard R. Nelson, Tehno-Nationalism and Techno-Globalism: Conflict andCooperation, Brookings Institution, Washington, D.C., 1995.

Ruigrok, Winfried ºi Rob van Tulder, The Logic of International Restructuring, Routledge, Londonand New York, 1995.

Sally, Razeen, �Multinational Enterprises, Political Economy and Institutional Theory: DomesticEmbeddedness in the Context of Internationalization�, Review of International PoliticalEconomy 1, nr. 1, primãvara 1994, pp. 161-192.

Capitolul 7: Integrarea regionalã europeanã

De Grauwe, Paul, The Economics of Monetary Integration, ed. a II-a revizuitã, Oxford UniversityPress, New York, 1994.

Dinan, Desmond (ed.), Enclyopaedia of the European Union, Lynne Reinner, Boulder, Colo.,1998.

Eichengreen, Barry J. ºi Jeffry Frieden (eds.), The Political Economy of European MonetaryIntegration, Westview Press, Boulder, Colo., 1994.

Henning, C. Randall, Cooperating with Europe�s Monetary Union, Institute for InternationalEconomics, Washington, D.C., 1997.

Kahler, Miles, Regional Futures and Transatlantic Economic Relations, Council on ForeingRelations, New York, 1995.

Katzenstein, Peter J. (ed.), Tamed Power: Germany in Europe, Cornell University Press, Ithaca,1995.

Kenen, Peter B., Economic and Monetary Union in Europe: Moving beyond Maastricht, CambridgeUniversity Press, New York, 1995.

McNamara, Kathleen R., The Currency of Ideas: Monetary Politics in the European Union,Cornell University Press, Ithaca, 1998.

Moravcsik, Andrew, The Choice for Europe: Social Purpose and State Power from Messina toMaastricht, Cornell University Press, Ithaca, 1998.

Wallace, Helen ºi William Wallace, Policy-Making in the European Union, ed. a III-a, OxfordUniversity Press, Oxford, 1996.


Capitolul 8: Strategia economicã americanã

Bergsten, C. Fred, America in the World Economy: A Strategy for the 1990s, Institute forInternational Economics, Washington, D.C., 1988.

Bergsten, C. Fred ºi Marcus Noland, Reconcilable Differences?: United States-Japan EconomicConflict, Institute for International Economics, Washington, D.C., 1993.

Bhagwati, Jagdish N., The World Trading System at Risk, Princeton University Press, Princeton, 1991.Destler, I.M., American Trade Politics, ed. a III-a, Institute for International Economics,

Washington, D.C., ºi Twentieth Century Fund, New York, 1995.Hufbauer, Gary Clyde ºi Jeffrey J. Schott, North American Free Trade: Issues and Recommendations,

Institute for International Economics, Washington, D.C., 1992.Krueger, Anne O., American Trade Policy: A Tragedy in the Making, AEI Press, Washington, D.C.,

1991.Krugman, Paul R., Peddling Prosperity: Economic Sense and Nonsense in the Age of Diminished

Expectations, W.W. Norton, New York, 1991.Krugman, Paul R. (ed.), Trade with Japan: Has the Door Opened Wider?, University of Chicago

Press, Chicago, 1995.Moran, Theodore H., American Economic Policy and National Security, Council on Foreing

Relations, New York, 1993.Nau, Henry, Trade and Security: U.S. Policies at Cross-Purposes, AEI Press, Washington, D.C.,

1995.Weintraub, Sidney, NAFTA: What Comes Next?, Praeger, Westport, Conn., 1994.

Capitolul 9: Regionalismul asiatic

Asia-Pacific Economic Cooperation, A Vision for APEC: Towards an Asia Pacific EconomicCommunity, Report of the Eminent Persons Group to APEC Ministers, octombrie 1993.

Bergsten, C. Fred ºi Marcus Noland (eds.), Pacific Dynamism and the International EconomicSystem, Institute for International Economics, Washington, D.C., 1993.

Das, Dilip K., The Asia-Pacific Economy, St. Martin�s Press, New York, 1996.Frankel, Jeffrey A. ºi Miles Kahler, Regionalism and Rivalry: Japan and the United States in

Pacific Asia, University of Chicago Press, Chicago and London, 1993.Funabashi, Yoichi, Asia Pacific Fusion: Japan�s Role in APEC, Institute for International

Economics, Washington, D.C., 1995.Gibney, Frank, The Pacific Century. America and Asia in a Changing World, Scribner, New York,

1992.Harding, Harry, China�s Second Revolution: Reform after Mao, Brookings Institution,

Washington, D.C., 1987.Hatch, Walter ºi Kozo Yamamura, Asia in Japan�s Embrace: Building a Regional Production

Alliance, Cambridge University Press, New York, 1996.Hellmann, Donald C. ºi Kenneth B. Pyle (eds.), From APEC to XANADU: Creating a Viable

Commmunity in the Post-Cold War Pacific, M.E. Sharpe, Armonk, N.Y., 1997.Johnson, Chalmers, Japan: Who Governs. The Rise of the Developmental State, W.W. Norton,

New York, 1995.Katz, Richard, Japan, the System That Soured: The Rise and Fall of the Japanese Economic

Miracle, M.E. Sharpe, Armonk, N.Y., 1998.Katzenstein, Peter J. ºi Takashi Shiraishi (eds.), Network Power: Japan and Asia, Cornell University

Press, Ithaca, 1997.Lardy, Nicholas R., China in the World Economy, Institute for International Economics,

Washington, D.C., 1994.Naughton, Barry (ed.), The China Circle: Economics and Technology in the PRC, Taiwan, and

Hong Kong, Brookings Institution, Washington, D.C., 1997.


Posen, Adam S., Restoring Japan�s Economic Growth, Institute for International Economics,Washington, D.C., 1998.

Pyle, Kenneth B., The Japanese Question: Power and Purpose in a New Era, AEI Press,Washington, D.C., 1992.

Vogel, Ezra F., The Four Little Dragons: The Spread of Industrialization in East Asia, HarvardUniversity Press, Cambridge, 1991.

Capitolul 10: Globalizarea ºi dezavantajele ei

Burtless, Gary, Robert Z. Lawrence, Robert E. Litan ºi Robert J. Shapiro, Globaphobia:Confronting Fears about Open Trade, Brookings Institution, Washington, D.C., 1998.

Friedman, Thomas L., The Lexus and the Olive Tree, Farrar, Straus and Giroux, New York, 1999.Gary, John, False Dawn: The Delusions of Global Capitalism, New Press, New York, 1999.Hirst, Paul ºi Grahame Thompson (eds.), Globalization in Question: The International Economy

and The Posibilities of Governance, Polity Press, Cambridge, 1996.Longworth, Richard C., Global Squeeze: The Coming Crisis for First-World Nations, Contemporary

Books, Chicago, 1998.Luttwak, Edward, Turbo-Capitalism: Winners and Losers in the Global Economy, HarperCollins,

New York, 1998.Mander, Jerry ºi Edward Goldsmith (eds.), The Case against the Global Economy � and for a Turn

toward the Local, Sierra Club Books, San Francisco, 1996.Pierson, Paul, Dismantling the Welfare State? Reagan, Thatcher, and the Politics of Retrenchment,

Cambridge University Press, New York, 1994.Rodrik, Dani, Has Globazation Gone too Far?, Institute for International Economics,

Washington, D.C., 1997.

Capitolul 11: Administrarea economiei globale

Bhagwati, Jagdish ºi Arvind Panagariya (eds.), The Economics of Preferential Trade Arrangements,AEI Press, Washington, D.C., 1996.

Cable, Vincent ºi David Henderson (eds.), Trade Blocs? The Future of Regional Integration,Royal Institute of International Affairs, London, 1994.

Cooper, Richard N., The Economics of Interdependence: Economic Policy in the Atlantic Community,McGraw-Hill, New York, 1968.

De Melo, Jaime ºi Arvind Panagariya (eds.), New Dimensions in Regional Integration, Centre forEconomic Policy Research, London, 1995.

Eichengreen, Barry, Towards a New International Financial Architecture: A Practical Post-AsianAgenda, Institute for International Economics, Washington, D.C., 1999.

Frankel, Jeffrey A., Regional Trading Blocs in the World Economic System, Institute for InternationalEconomics, Washington, D.C., 1997.

Kahler, Miles, International Institution and the Political Economy of Integration, BrookingsInstitution, Washington, D.C., 1995.

Keohane, Robert, After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy,Princeton University Press, Princeton, 1984.

Lawrence, Robert Z., Albert Bressand ºi Takatoshi Ito, A Vision for the World Economy:Openness, Diversity and Cohesion, Brookings Institution, Washington, D.C., 1996.

Oman, Charles, Globalisation and Regionalisation: The Challenge for Developing Countries,Development Centre of the Organization for Economic Cooperation and Development, Paris,1994.

Paarlberg, Robert L., Leadership Abroad Begins at Home: U.S. Foreing Economic Policy afterthe Cold War, Brookings Institution, Washington, D.C., 1995.

INDICE276

INDICE 277

Indice

AAcordul asupra Aspectelor legate de Comerþ ale

Drepturilor de Proprietate Intelectualã (Trade--Related Aspects of Intellectual PropertyRights � TRIP) 85, 141

Acordul asupra Mãsurilor în privinþa Investiþiilorlegate de Comerþ (Trade-Related InvestmentMeasures � TRIMs) 141, 145

Acordul asupra Mãsurilor în privinþa Investiþiilorlegate de Comerþ (Trade-Related InvestmentMeasures � TRIM) 85, 141, 145

Acordul de Liber Schimb Canada-SUA 177,181-182

Acordul General asupra Comerþului cu Servicii(GATS) 85, 141

Acordul General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT)58-60

Acordul Multilateral asupra Investiþiilor (MAI)141-142

Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA)21-22, 177, 181-186

Acordul Semiconductorilor (toamna 1986) 178-179,192-193

ajustãri structurale, doctrina 72-73Amsterdam, Tratatul de la 162Aranjamentul Multifibrã 59, 70Asia-Pacific, ascensiunea 38-41, 226Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)

39, 200, 206, 212, 215avantajul comparativ, principiul 77, 79

BBanca Centralã Europeanã (BCE) 155, 157Banca Japoniei 209Basel, Acordul de la 246bãncile centrale, triumful 73-74blocuri monetare 106Bonn, summitul de la 105Brazilia: problemele economice 126; criza finan-

ciarã 243

Ccapitalism de familie 119-120chaebol 207China: admiterea în OMC 213-214; probleme

212-213; ascensiunea 25, 31, 211-214Clinton (Administraþia), strategia economicã

188-189comerþ dirijat 22-23, 26, 76, 89, 91, 139, 177,

179, 190-192, 202comerþ interindustrial, definire 71comerþ intraindustrial, definire 71comerþ: noua agendã 85-90; cu produse agricole,

probleme 84-85; ºi protecþia mediului 86-87;ºi investiþiile strãine 79-80; liberul schimb,argumente pro ºi contra 75-79; ºi standardelede muncã 86-87

Comisia Europeanã 69, 144, 151, 154, 164Compromisul de la Luxemburg 151, 154computere, impact economic al 35-36comunitarianism 268 (n. 69)Conferinþa de la Louvre 176Conferinþa de la Plaza 23, 96, 105, 175-176,

201-202Consiliul Economic al Asiei 215Consiliul European 63, 69, 156, 164Cooperarea Economicã Asia-Pacific (APEC) 115,

182, 200, 214-217coordonarea internaþionalã a politicilor 62, 67-68,

104-106corporaþii multinaþionale (CMN) 30-31, 79-80, 90,

127-142; alianþe corporatiste 67, 130-132;critici la adresa 138, 222; ºi economiile þãrilorde origine 137-139; ºi economiile gazdã133-137. Vezi ºi investiþii externe directe

creditor de ultimã instanþã 94, 124-126, 244-248creºterea productivitãþii, încetinire 52-53, 62-64criza datoriilor þãrilor mai puþin dezvoltate 73criza financiarã din Asia de Est 108, 112-118; ºi

Administraþia Clinton 115-116; explicaþii118-122; ºi FMI 122-125; lecþii 125-126

criza petrolierã 52, 62, 64, 66-70, 74, 101, 111, 159

INDICE278

cursuri de schimb, fixe 62-63; abandonarea 57,62; argumente în favoarea 101; impactul revo-luþiei financiare asupra 65-67. Vezi ºi sistemulmonetar.

cursuri de schimb, flexibile 100; argumente înfavoarea 101-103; administrarea 247

D

datoria naþionalã (SUA) 19, 180, 260deficit de dolari, definirea 266 (n. 22)deficit democratic 164deficitul bugetului federal 174-176dependenþã de cale 80, 82dereglementare 72, 241derivate 111-112devalorizãri competitive 99dezindustrializare 32, 37, 65, 75, 137, 144, 175,

177, 180, 189, 206, 232Disputa comercialã americano-japonezã 175-177,

189-194; cauze 194-198dolar, rolul internaþional 169-171drepturile muncitorilor 86-87dumping, definirea 81

E

EcoFin (miniºtrii de finanþe din Uniunea Europeanã)165

ecologiºtii ºi CMN 136, 142economia globalã; managementul 46-49, 241-263economia informaþionalã 20, 25, 35-37, 188, 190,

230economia Internetului 35economie a serviciilor 35-36; internaþionalizarea

127economii de scarã, definirea 79endaka 118, 175-176, 201euro 149, 152-153; costuri ºi beneficii 157-160; ºi

dolarul 169-171; Euro Clubul 165; ºi yenul171. Vezi ºi Uniunea Economicã ºi Monetarã

Euroland. Vezi zona EuroEuropa de Est 171-172. Vezi ºi Uniunea Europeanã

F

fast track, legislaþia 22, 78, 86, 186, 188, 259, 265(n. 2)

finanþele internaþionale 107-126; criza financiarã,dinamica 109-111; teoria instabilitãþii financiare109-111; revoluþia financiarã 65-67, 111; pro-blema hazardului moral 245, 248; reglemen-tarea 107, 125-126, 242-248; ºi speculaþia109-111, 239, 243

Fondul Monetar Asiatic 207, 216, 259Fondul Monetar Internaþional (FMI) 56; criticii sãi

122-125

fonduri speculative 110, 114, 121, 248, 269 (n. 91)Forumul Economic Mondial 32

Ggeoeconomia 26, 189-190Germania, reunificarea 152globalizarea economicã 27-35; dezbaterea privind

219-239; impactul asupra sistemului interna-þional 223-227; ºi prosperitatea muncitorilor227-230; ºi pierderea autonomiei naþionale233-238; perspective privind 221-222; ºi cursaîn jos 231-233

globalizarea. Vezi globalizarea economicãGrupul Cairns 39, 181, 266 (n. 16)

Hhazard moral, definire 267 (n. 45)

Iideologie conservatoare 232, 235; contrarevoluþia

conservatoare 72-73inovaþia tehnologicã, impactul 35-38integrarea europeanã: centralitatea alianþei

franco-germane 153-154, 160-162; PiaþaComunã, crearea 150; Sistemul Monetar Euro-pean, crearea 58, 63, 70, 74, 98-99, 150, 153;evoluþia cãtre 68-70, 149-172. Vezi ºi UniuneaEconomicã ºi Monetarã; Uniunea Europeanã

investiþii externe directe (IED) 30-32, 127-132;regim pentru 141-147. Vezi ºi corporaþii multi-naþionale

JJaponia: politica asiaticã 129-130, 176-178,

200-207; probleme economice 207-210; ºileadership-ul regional 207-208; rata de econo-misire, explicaþii 33

Kkeiretsu 67, 88, 146, 193-194, 202, 204-205,

207; schimbãri în 238

Lleadership-ul american 251, 260

Mmaquiladora 183Marea Chinã 39, 211, 213Mercosur 43, 149, 167, 187, 249migraþie 220-221, 229-230miºcãri de capital 62-63, 99, 102; controlul

postbelic 54; reglementarea 125monetarism 72munca copiilor, interzicerea 87

INDICE 279

NNational Economic Council 189negocierile MOSS (Market-Oriented, Sector Selec-

tive) 178-179Noua Economie Americanã 18, 241Noua Ordine Mondialã 21, 26noul protecþionism 70-72

OOmnibus Trade and Competition Act 179Organizaþia Mondialã a Comerþului 21, 58-59,

76, 83-86, 88-92, 143-144, 169, 177, 180-181,191, 213-215, 250-252, 254

Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Eco-nomicã 31, 55

Organizaþia Þãrilor Exportatoare de Petrol 64,66-67, 105

Ppacea democraticã, criticã 267 (n. 42)Parlamentul European 70, 164piaþa eurodolarilor 66, 111Planul Delors 151, 156Planul Marshall 55, 69, 266 (n. 22)Politica Agricolã Comunã 70, 158, 166-167, 253politica comercialã multitrack (multivalentã) 22,

47, 173, 176-178, 181, 215, 254politica concurenþei: politica antitrust ºi 87-89;

ºi CMN 142-144privatizare 23, 29, 32, 72, 128, 212, 241problema insolvabilitãþii, definire 269 (n. 90)problema lichiditãþii, definire 269 (n. 90)producþie lean 130, 135, 140, 206, 230, 237programe sociale 52, 72, 161, 168, 179, 221-222,

227, 231-233; sub presiune în Europa 161,167; reduceri 161-162, 167, 175, 212, 221,232-233

protecþia industriilor incipiente 77-79, 83, 207protecþionism 176-177; costul 77; noi pericole

ale 254-256. Vezi ºi noul protecþionism

Rrata de economisire, compoziþia 269 (n. 95)ratã a ºomajului care nu accelereazã inflaþia

(NAIRU) 269 (n. 79)regim comercial 58-60regionalism, economic 42-49, 89-90, 146-149,

181-188, 202-208, 213-215, 249-253, 256-259;articolul XXIV GATT 251-253; regimguvernând 249, 251-253; al serviciilor ºiproducþiei 140, 147

Reprezentantul SUA pentru Comerþ 71, 179, 190,192

restricþii voluntare la export 70-71, 191; asupraautomobilelor japoneze 176

revizionism 34, 71, 177, 190, 194, 196-197;definire 265 (n. 11)

revoluþia demograficã 25, 41rubla, devalorizare 111, 114, 126, 242Runda Uruguay 83-85, 180-181

SSecþiunea 301 171, 178-179, 187; Super 301 179senioraj, definire 56-57, 97-98sistem monetar 93-106; problema ajustãrii 95-96;

balanþa de plãþi 95, 97; problema încrederii98; ºi fluctuaþiile dolarului 175; regimulpostbelic 56-58; sistemul spectrului de referinþã63

Sistemul Bretton Woods 54-62; provocãri 62-67stagflaþie 52-54, 62statul bunãstãrii 32, 72, 102, 155, 167, 173, 221,

231, 233, 236-237; atacuri asupra 72, 236;expansiunea 52

statul developmental, modelul 119strategia de substituire a importurilor 38Structural Impediments Initiative 179SUA 173-198; rata de economisire 254-255; defi-

citul comercial/de plãþi 170-171subsidiaritate, principiul 154, 163suveranitate, sfârºitul 231, 233

ªºomajul în Europa 156, 158, 227

Ttehnologie dualã 82, 139teoria comerþului strategic 76-77, 81-82, 135,

137, 190; critici 82teoria dependenþei 38, 133, 224textile, comerþul cu 70, 83, 85, 181Trade Act (legea comerþului � SUA) 71, 179, 187tratamentul naþional, definire 141Tratatul de la Maastricht 154-156treimea ireconciliabilã 99, 158, 234

UUniunea Economicã ºi Monetarã 151-152, 154-156,

227; Bundesbank ºi 160-161; criteriile deconvergenþã, importanþa 156, 161

Uniunea Europeanã: fondul de coeziune 163;lãrgirea 153, 155, 162, 172; instituirea 149;politica fiscalã 157, 159-163; implicaþii globale166-172; guvernarea 163-166; membrii 267(n. 51); politica comercialã 166-169

ZZona de Liber Schimb a Americilor 187-188zona Euro 150-166


~n colec]ia Economie [i societate

au ap\rut:

Daniel D\ianu, Radu Vr^nceanu � Rom^nia [i Uniunea European\. Infla]ie,balan]\ de pl\]i, cre[tere economic\

George Soros � Despre globalizare

David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton � Transform\riglobale. Politic\, economie [i cultur\

Robert Gilpin � Economia mondial\ `n secolul XXI. Provocarea capitalismului globalRobert Gilpin � Economia mondial\ `n secolul XXI. Provocareacapitalismului global

Bun de tipar: noiembrie 2004. Apãrut : 2004Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266,

700506, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected]

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174

Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: [email protected]

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti

Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail: [email protected]

Redactor: Cezar Petril\Coperta: Angela Rotaru-Serbenco

Tehnoredactor: Lucian Pavel

www.polirom.ro

Documents

Economia Mondiala in Secolul XXI-Provocarea-Capitalismului-Global