Colectivul de redacție:

Redactori:

prof. înv. primar Antochi Claudia

prof. înv. primar Mihalcea Daniela

Prof. înv. primar Melinte Aurelia

Coordonatori:

director: prof.Rusu Nicoleta

prof.înv. primar Mihalcea Daniela

prof.înv. primar Antochi Claudia

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ:

PROF. ÎNV. PRIMAR ANTOCHI CLAUDIA

Revista învățământului primar şi preşcolar

de la Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărăşeşti

DULCE COPILĂRIE Anul I, nr.3, Martie 2013

Adresa redacției:

ŞCOALA NR. 1 MĂRĂŞEŞTI, JUD. VRANCEA STR. SIRET, NR. 5 tel. 0237260320

PROIECT INIȚIAT DE: PROF. ÎNV. PRIMAR ANTOCHI CLAUDIA PROF. ÎNV. PRIMAR MIHALCEA DANIELA

Proiect educaţional avizat de ISJ Vrancea din data de 25.05.2012/nr. 3601

Revista “Dulce copil

ărie” a fost înregis

trată la

Centrul Național IS

SN, Biblioteca Națională a

României, având codul

ISSN = 2285-231X

ISSN-L = 2285-231X

CUPRINS:

Legenda mărțișorului-Povestea mărțișorului, prof. Popa Paula Pag. 2-3

Cei mai talentați elevi! Pag. 4-7

Copiii trăiesc cum învață, (Child development DOROTHY LAW NOLTE) Pag. 8

Școala – un factor important în combaterea violenței, prof. Rusu Nicoleta Pag. 9

Metode de educație nonformală, prof. înv. Primar Mihalcea Daniela Pag. 10-11

Programul de învățare pe tot parcursul vieții, institutor Zlota Cristinel Pag. 12-13

Cei mai talentați elevi! Pag. 14

Un mărțișor al literaturii române: Ion Creangă, prof. înv. primar Olteanu Săndina Pag. 15

Metode alternative de evaluare, prof. înv. primar Asaftei Lăcrămioara Pag. 16

Joc și evaluare, prof. Palade Mariana Pag. 17

Simfonia florilor – expoziție de pictură-prof. Voineag Antoaneta Pag. 18-19

Atenția voluntară, prof. înv. primar Țuțuianu Elena Pag. 20

Regulile unei evaluări eficiente, prof. înv. primar Radu Rădița Pag. 21

Dezvoltarea creativității prin intermediul orelor de compunere, prof. înv. primar Melinte Aurelia

Pag. 22-23

Cei mai talentați elevi! Pag. 24-25

LEGENDA MĂRȚIȘORULUI

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit

dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai

curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic

s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l

ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.

A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât.

Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A

reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a

scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima

picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc

sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui

voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă,

pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de

răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le

proteja gingăşia şi sensibilitatea.

Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi

drăgăstoase.

După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face

multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară

însorită.

3

Anul I, nr. 3

POVESTEA MARȚIȘORULUI

Prima zi a primăverii calendaristice este sărbătorită de români

într-un mod cu totul special. Bucuria reîntoarcerii anotimpului călduros este

dublată de primirea sau oferirea micilor cadouri numite mărţişoare. În jurul sărbătorii

Mărţişorului s-au ţesut multe legende. Iată una dintre cele mai frumoase poveşti, citită cu plăcere la orice

vârstă.

Cu mulţi ani în urmă, la poalele munţilor cu vârfurile ascunse în nori trăia o femeie bătrână, pe

nume Dochia. Ea avea o fiică vitregă pe care o ura tare mult. Nu ştia ce să mai născocească pentru a-i

face bietei fete zilele amare.

Într-o zi friguroasă de sfârşit de iarnă, ce-i mai trecu prin cap bătrânei? Îi dădu fetei o haină

neagră si murdară şi îi spuse să se ducă la râu, să o spele până când haina va deveni albă.

Biata fată, ce să facă? Se duse, intră cu picioarele în apa rece ca gheţa şi începu să spele cum

putea ea mai bine. Dar din ce spăla, haina se făcea şi mai urâtă. Lacrimi de suferinţă curgeau pe obrajii

fetei şi se transformau în steluţe mici de gheţă. Fata nu îndrăznea să se întoarcă acasă cu haina murdară,

deşi frigul aproape că o transformase într-un sloi de gheaţă.

Atunci trecu pe acolo un flăcău chipeş, ce purta la pălărie o floare roşie. Rămase tare mirat de

ceea ce a văzut. O întrebă pe fată de ce se chinuie aşa, iar aceasta îi povesti totul despre mama ei vitregă.

Flăcăul stătu puţin pe gânduri, apoi îi spuse fetei:

- Eu sunt Mărţişor, fiul Primăverii, voi încerca să te ajut. Dar mai întâi, pune-ţi această floare

roşie în păr. Zicând acestea, Mărţişor îşi luă floarea de la pălărie şi i-o dărui fetei.

- Acum mai spală încă o dată haina şi du-te acasă.

Fata făcu întocmai, spălă încă o dată haina, o puse în coş şi se întoarse cu spaima în suflet acasă.

Dochia cea răutăcioasă o aştepta în prag:

-Ei, ia să văd, mi-ai îndeplininit porunca, ori ba?

Fata scoase haina din coş şi, ce să vezi? Haina era curată şi albă ca neaua. Dochia a rămas mută

de uimire, la fel şi fata. Dar când aceasta s-a aplecat să ia haina, floarea roşie i-a căzut din păr pe zăpada

albă. Baba Dochia a văzut-o şi a zis:

-Au înflorit florile, înseamnă că a venit primăvara, voi pleca cu oile pe munte.

Şi aşa a făcut. Şi-a pus pe ea mai multe cojoace şi a plecat.

Primele zile au fost foarte călduroase, aşa că Dochia îşi lepăda treptat cojoacele şi le arunca. După

ce a aruncat şi ultimul cojoc, vremea s-a schimbat, a început să ningă, să viscolească. A vrut să se

întoarcă în sat dar drumul nu se mai cunoştea.

Atunci în faţa ei a apărut Mărţişor, care i-a spus:

- Să simţi şi tu frigul şi durerea, aşa cum le-a simţit şi fiica ta. Rău faci, rău găseşti.

Mărţişor dispăru într-un nor pufos de zăpadă. Baba Dochia şi oile sale s-au transformat în sloiuri

de gheaţă, care nu se topesc decât primăvara târziu, când râurile se umflă şi se prăvălesc la vale, parcă

supărate pe satele de la poalele munţilor, unde primăvara vine mai devreme.

4

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

5

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

6

DULCE COPILĂRIE

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

7

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

PRIMĂVARA

Lazăr Teodora

A ieșit de sub zăpadă

Un firuț de ghiocel

Să dea veste-n toată lumea

C-am scăpat de frig și ger.

Soarele cu raze calde

Se revarsă printre nori,

Inima de dor ne arde,

Să dăruim mărțișor!

PRIMĂVARA A SOSIT!

Ioniță Evelina

Primăvara a sosit,

Florile au înflorit,

Ghioceii-s nelipsiţi,

Natura și-a revenit!

Natura însuflețită,

E tare deosebită,

Aș sta și i-aș admira

Frumusețea, toata viața!

Tare mult m-aș bucura

Dacă lumea ar realiza

Că natura, minunata,

Ea singură ne este viața!

GHIOCELUL

Ursu Andra

Din pământ,

Din iarbă verde,

Ceva frumos se vede:

A ieșit frumos afară

Să vestească primavara,

Ghiocelul mult dorit

Pe care l-am oferit

Doamnei învățătoare

Ca mărțișor, fiind o floare,

Legat frumos de o urare:

„ Să fiți iubită-n continuare!”

8

DULCE COPILĂRIE

COPIII TRĂIESC CUM ÎNVAŢĂ

Dacă un copil este criticat

Învaţă să condamne.

Dacă un copil trăieşte într-un mediu ostil

Învaţă să fie violent.

Dacă un copil este ridiculizat

Învaţă să fie timid.

Dacă un copil trăieşte în ruşine

Învaţă să se simtă vinovat.

Dacă un copil este încurajat

Învaţă să aibă încredere.

Dacă un copil este lăudat

Învaţă să aprecieze.

Dacă un copil este tratat drept

Învaţă ce este dreptatea.

Dacă un copil trăieşte în siguranţă

Învaţă ce e credinţa.

Dacă un copil este acceptat

Învaţă să se placă pe sine însuşi.

Dacă un copil este încurajat de prieteni

Învaţă să iubească OAMENII.

(Child development

DOROTHY LAW NOLTE)

9

Școala- un factor important în combaterea violenței

prof. Nicoleta Rusu,

director al Școlii Gimnaziale „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești

Societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale. În mass-media

se pune accentul pe ideea că nu este nevoie să ai multă şcoală pentru a avea succes în viaţă şi că succesul se

măsoară în primul rând prin bani. Aceste modele sunt perpetuate şi în familie, şi pe stradă, iar şcoala are

puţine şanse de a schimba mentalitatea elevilor în condiţiile în care toate celelalte surse de informare spun

contrariul. Copiii sunt în şcoală şase sau şapte ore pe zi. În rest sunt acasă, pe stradă, se uită la televizor.

Tot ce învaţă în şcoală – cum să vorbească, cum să se poarte – este contrazis de ce văd în rest. Părinţii nu se

implică suficient. Tema „violenţa” invită din păcate şi la respingerea vinovăţiei şi a răspunderii. Părinţii pot

înfiera educaţia lipsă sau greşită din familie. Şcoala singură nu poate să reziste tendinţei actuale. Este

nevoie de o politică hotărâtă de combatere a violenţei sociale şi de educare a adulţilor.

Școala este un loc unde se realizează procesele de predare-învățare, dar este și sediul formării unor

valori, atitudini și comportamente. Primele relații sociale mai complexe se formează aici; primele modele

de comportament și conduită sunt învățate de la profesori și de la colegii de clasă. Dezvoltarea afectivă,

comportamentală, socială, dar și dezvoltarea normelor și a valorilor morale sunt influențate și modelate de

experiența pe care copiii o dobândesc din acest spațiu de-a lungul anilor.

Violența poate fi explicată și din punct de vedere biologic. Influențele hormonale își spun cuvântul

prin faptul că băieții sunt mai agresivi decât fetele, iar influențele bio-chimice, prin creșterea nivelului de

cortisol din sânge (responsabil pentru apariția reacției de stres), scăderea glicemiei sau un nivel ridicat de

serotonină la nivel cerebral pot să ducă la manifestarea agresivității.

Modalitățile prin care copiii aleg să-și manifeste nemulțumirea fața de vreo persoană sau un

eveniment sunt destul de diverse. În timp ce unii pot să reacționeze foarte dur, agresiv, alții pot să se retragă

și să nu mai spună niciun cuvânt despre situația care îi deranjează. Nemulțumirea lor se manifestă însă în

mod indirect, prin comportamentul pasiv-agresiv.

Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile.

Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice. Altă

problemă este aceea a taxelor de protecţie cerute de elevii mai mari sau de persoane din afara şcolii. Elevii

nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce apar între ei, fără implicarea cadrelor

didactice, dar simt nevoia unor ore în care să discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de

negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent. Este necesară prezenţa în

fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi

necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea

acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă. Situaţia devine problematică atunci

când aceste incidente se repetă foarte des, fie când violenţa este foarte puternică sau se manifestă asupra

profesorilor.

Un proces de învăţământ eficient presupune prezenţa unui angajament al educatorilor pentru

apărarea demnităţii umane şi a democraţiei. Cerinţe pentru profesori: capacitatea de a gândi în variante, iar

în polemici să fie apărătorii alternativelor, chiar dacă nu sunt ale lor proprii; capacitatea de a planifica

procese de învăţare şi de a le conduce fără a fi autoritar; (acest lucru implică respectul pentru opiniile

elevului) fidelitatea pentru legile de bază fără a fi înclinat spre rigiditate şi îndoctrinare.

Bibliografie:

Zlate Mielu, 2007, „Introducere în psihologie”, Editura Polirom, Bucureşti

Holban I., Cunoaşterea elevului – o sinteză a metodelor, EDP, Bucureşti, 1978

Necula A. 2004 –Manual de psihologie socială, Editura Polirom , Iași

10

Metode de educație nonformală

prof. înv. primar Daniela Mihalcea

Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești

1.Animația socio – educativă – jocul şi activitatea

ludică sunt instrumentele de lucru în metoda animaţiei socio-

educative; ceea ce se poate spune despre această metodă este

faptul că jocul este o activitate plăcută, voluntară, cu reguli mai mult sau mai puţin stricte,

activitate în cadrul căreia participanţii se simt liberi, îşi explorează şi îşi pun în valoare abilităţile

cunoscute şi mai puţin cunoscute, propria fiinţă.

2.Activitati de educație prin aventură -te determina sa iţi descoperi si sa iţi dezvolţi

potenţialul, sa trăieşti prezentul si sa te pregăteşti pentru viitor, sa accepţi si sa rezolvi sarcini

neobisuite individual si in echipa, sa iţi lărgeşti limitele personale, sa inveti ca poţi face mult mai

multe decât iţi poţi închipui.

3.Invatarea prin Experiență-provocarea si aventura vin din utilizarea mediilor nefamiliare,

cu scopul de a indemna participanţii spre trăirea unor experienţe provocatoare mentale si

emoţionale, si utilizarea si gestionarea riscurilor potrivite in cadrul unor astfel de experienţe; se

va constata o ‘reactualizare‘ a sinelui cat si a compasiunii către alţii.

4.Cultura jocului ca un nou tip de act cultural si social- jocul, însoţit de pasiune si

constiinciozitate, de libertate si fantezie, oferă participanţilor posibilitatea de a descoperi

jocurile si joaca ca o modalitate armonioasa si o alternativa de dezvoltare personala, de invatare,

dar si de distracţie si totodată de relaxare.

5.Teatrul educațional - presupune dramatizarea unor evenimente actuale, realiste si

reprezentative si se îmbina cu alte metode active si formative: jocul de rol, tehnicile creative

(brainstorming, brainwriting, sinectica, scamper, etc.), tehnici de comunicare; pot fi obţinute o

serie de rezultate concrete, atât la nivelul participanţilor, care isi dezvolta abilitatile creative, de

comunicare, de colaborare, starea de buna- dispoziţie, de încredere in sine si în ceilalţi, cat si la

nivelul comunitatii, prin dezvoltarea modalitatilor culturale de organizare a timpului liber pentru

tineri.

6.Teatrul celor opresați - activitatea implica un SPECTATOR ce primeşte locul

ACTORULUI si care invadează PERSONAJUL si SCENA. Acesta va ocupa spaţiul si va oferi soluţii.

Făcând aceasta, SPECT-ACTORUL va realiza conştient un act responsabil, scena fiind o

reprezentaţie îmbinata a realităţii si a ficţiunii; insa SPECT-ACTORUL nu este de natura fictiva;

exista si pe scena si in afara ei intr-o realitate duala.

7.Teatrul Labirint- este numele dat unui proces creativ si a unui produs artistic; procesul

creativ consta in construirea in echipa a unui circuit interactiv; spectatorul intra singur in acest

circuit, trecând prin seria de experienţe pregătite anterior de membrii echipei; disponibilitatea si

atenţia spectatorului sunt activate de această calatorie individuala care devine strict personala .

8.Mentorat- este un proces, nu doar o metoda, care se desfaăsoara in mai multe etape:

cunoaşterea valorilor, intereselor, viselor celor 2 parţi implicate – mentor / participant; din

perspectiva acestor etape ne putem rezolva problemele in mod constructiv, suntem capabili sa

acceptam valoarea si importanta celorlalţi si putem relaţiona asertiv cu aceştia; in plus, putem avea

succes in munca noastră, in relaţiile cu ceilalţi si ne putem îndeplini obiectivele.

11

9.Life Coaching- reprezintă o sinteza a unor diferite principii, metode, teorii si tehnici de succes

preluate din psihologie, management, dezvoltare personala si sport de performanta; scopul principal este

împlinirea fiecăruia dintre noi ca indivizi, pe multiple planuri (profesional, financiar, afectiv, spiritual etc.), prin

definirea unor obiective concrete si găsirea cailor optime pentru atingerea lor

10.Strategia Walt Disney- este procesul creativ prelucrează informaţii cat mai elaborate pentru a opta,

in definitiv, pentru soluţiile cele mai eficiente; in acest sens, aceasta strategie permite găsirea de soluţii optime

pe plan creativ, care sa ofere congruenta interna oricărui individ; a lucra sub aceasta strategie pentru a obţine

rezultate eficiente implica distingerea clara si coordonarea celor trei sub-procese, abordări sau poziţii

perceptuale ale individului: Visător, Realist si Critic

11.Grup Suport pentru Public speaking- participanţii pot deveni speakeri mai buni, prin exersarea

vorbitului in public; formatul are in mare o structura de tipul: un speach amplu, de 30 de minute, feedback, speech

-uri scurte, feedback si joculeţe intercalate intre acestea; este important sa ştii sa vorbeşti in public, dar si sa

ştii sa asculţi si sa acorzi feedback; se creează un mediu sigur in care poţi greşii, poţi experimenta si ai alţi

oameni alături care iţi spun părerea lor

12.Photo voice sau fotografia participativa, este o metoda de participare publica prin care fotografii insotite de

texte ilustrative sustin un proces de influentare a deciziei publice, poate dura de la câteva saptămâni la câteva

luni sau un an…. la nivelul celor care iau parte la aceasta metoda se poate observa ca devin mai conştienţi de

problemele reale cu care se confrunta: discriminare, excluziune sociala, etc precum si cauzele si efectele lor;

doresc sa continue aplicarea metodei si eventual suplimentarea cu alte metode care sa duca la rezolvarea unora

dintre problemele care au fost identificate

13.Open space - presupune crearea de către participanţi a propriei lor conferinţe; aceasta are o serie de

reguli specifice, printre care una din cele mai importante este ca participanţii pot fi albinuţe sau fluturaşi – pot

sta la o tema sau se pot plimba de la o tema la alta, atunci când simt ca tema nu ii mai interesează; orice subiect

poate fi propus iar subiectele vor fi prioritizate automat de către participanţi

14.Living library – Biblioteca Vie- funcţionează ca o biblioteca obişnuita, cititorii vin si împrumuta carti

pentru o perioada limitata de timp, după ce citesc cartile, le returnează in biblioteca, si daca vor, pot sa mai

împrumute o carte; insa: CARTILE sunt FIINTE UMANE care intra intr-un dialog personal cu cititorul; cartile din

biblioteca vie sunt oameni reprezentând grupuri care se confrunta sau se pot confrunta cu prejudecaţi sau

stereotipuri (de gen, vârsta, educaţie, meserie, etnie, rasa, religie etc) si care ar putea fi victime ale discriminării

sau excluderii sociale, sau pot fi oameni cu povesti care ar da cititorului o experienţa unica de invatare

15.Animatie stradala-este o metoda dinamica care se poate desfăşura oriunde, in spatii mai puţin

convenţionale unde publicul nu este obişnuit sa vadă spectacole: pe asfalt, pe nisip sau pe iarba, intr-o parcare, in

mijlocul oraşului, la metrou; animaţia stradala include forme diferite de exprimare artistica cum ar fi teatru,

muzica, circ, clovnerie, dans, carnaval, pirotehnica si multe altele…

16.Metoda TRANSCEND- propune analiza unei anumite probleme din prisma conflictelor care o

generează si analiza conflictelor din prisma liniilor de falie care le produc; se face o diferenţiere intre conflict si

violenta, identificând posibilitati de a transforma conflictele nonviolent si de a evita orice forma de violenta

(structurala, directa sau culturala)

12

DULCE COPILĂRIE

Programul de învățare pe tot parcursul vieții

institutor Cristinel Zlota

Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești

Programele europene de educaţie, formare profesională și tineret sunt gestionate în România

de Agenţia Naţionala pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale

(ANPCDEFP) din subordinea Ministerului Educaţiei și Cercetării.

Învățarea pe tot parcursul vieţii ia diverse forme, ea desfășurându-se atât în, cât și în afara

sistemelor tradiţionale de educaţie și formare. Punctul forte al programelor de învățare permanentă

este faptul că plasează responsabilitatea individului în centrul procesului de învățare. Lucru valabil și

pentru educaţia nonformală, care se regăseşte ca metodă de formare în cadrul unor activități ale

programelor europene de învățare pe tot parcursul vieții.

Comisia Europeană a reunit iniţiativele sale privind educaţia și formarea sub o singură umbrelă

- Programul de învătare pe tot parcursul vieții. Acesta are patru subprograme - Comenius (pentru

învățământul preuniversitar), Erasmus (pentru învățământul superior), Leonardo da Vinci (pentru

educaţie și formare profesională) și Grundtvig (pentru educaţia adulţilor) - și oferă persoanelor de

orice vârstă oportunități de a studia oriunde în Europa.

Începând cu perioada de finanţare 2007-2013, un program transversal completează aceste

patru subprograme, printre activităţile cheie ale acestuia numărându-se: cooperarea în domeniul

politicii, limbile străine, tehnologiile informaţionale și de comunicare, diseminarea și exploatarea

eficientă a rezultatelor proiectelor.

Jean Monnet este un alt program prin care executivul european încurajează predarea,

reflecţia și dezbaterile pe tema procesului de integrare europeană în cadrul instituţiilor de

învățământ superior din lume, tot pentru perioada 2007-2013.

Comenius

Comenius este prima componenta a Programului de Invatare pe Tot Parcursul Vieţii. Se

adresează instituţiilor de învățământ preuniversitar de stat și private (de la grădiniţe la școli

postliceale) și tuturor celor care își desfășoară activitatea în acest sector: elevilor, tuturor

categoriilor de personal didactic, precum și autorităților locale, asociaţiilor de părinţi sau ONG-

urilor care activează în domeniul educaţional.

Comenius sprijină financiar realizarea de parteneriate şcolare, proiecte de formare a

personalului didactic, reţele de parteneriat şcolar, precum și participarea la stagii de formare

iniţiala și continuă pentru creşterea calităţii și consolidării dimensiunii europene în educaţie.

Erasmus

Programul Erasmus este destinat învățământului superior și are printre obiectivele cheie

creşterea calităţii și volumului mobilităţilor studenţilor și a cadrelor didactice în Europa, cooperarea

multilaterală între instituţiile de învățământ superior din Europa, precum și mărirea gradului de

transparență și compatibilitate între învățământul superior și calificările profesionale obţinute în

Europa.

13

Anul I, nr. 3

Leonardo da Vinci

Programul Leonardo da Vinci vizează cooperarea transnaţională în domeniul formării

profesionale a forţei de munca. Scopul său este acela de a crește calitatea sistemelor și practicilor

de formare profesională, de a asigura instrumente moderne și noi abordări în formarea profesională

pe parcursul vieţii.

Grundtvig

Programul Grundtvig își propune să ofere alternative educaţionale și să îmbunătățească

accesul celor care, indiferent de vârstă, doresc să dobândească noi competențe prin forme de

educaţia adulţilor. Grundtvig vine în întâmpinarea nevoilor de predare/învățare ale adulţilor și se

adresează instituţiilor sau organizaţiilor care asigură sau facilitează educaţia acestora.

Orice organizaţie din domeniul educaţiei adulţilor, din sistemul formal, nonformal sau informal

poate să participe la programul Grundtvig.

Adultul, în sensul programului Grundtvig, este o persoana de peste 25 de ani, sau un tanar sub

aceasta vârsta, care nu mai este cuprins in sistemul formal de educaţie.

Deşi se regăsesc ca metoda de formare si in programele menţionate mai sus, in special in

cadrul programului Comenius, care este destinat invatamantului preuniversitar, activităţile de

invatare nonformala sunt la ele acasă in cadrul programului european Tineret in Acțiune, si el aflat

sub umbrela ANPCDEFP.

14

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

15

Un „mărţişor” al literaturii române

ION CREANGĂ ( 1837 – 1889 )

Neîntrecutul povestitor ION CREANGĂ a preţuit mult comorile folclorice

şi a nutrit o dragoste caldă şi plină de înţelegere pentru copii. Animat de aceste

sentimente, a creat un bogat şi valoros tezaur de poveşti care au fermecat copilăria a zeci de generaţii şi vor

constitui mereu lectura preferată a copiilor. Citind poveştile lui Ion Creangă, copiii cunosc numeroase

figuri din viaţa satului: oameni buni şi răi, harnici şi leneşi, cinstiţi şi necinstiţi, optimişti, glumeţi, dar

hotărâţi să lupte pentru o viaţă mai bună .

Creangă a realizat pentru prima dată în literatura noastră cea mai atractivă şi mai accesibilă operă,

de o deosebită valoare artistică: „ Amintiri din copilărie”. Pornind de la frumoasele poveşti, povestiri şi

amintiri ale marelui povestitor, elevii claselor a III-a B de la Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” şi

Şcoala Gimnazială Nr. 2 din localitatea Mărăşeşti au relizat un parteneriat educaţional cu titlul:

Un „mărţişor” al literaturii române

Scopul acestuia a fost cunoaşterea şi preţuirea operei marelui povestitor, îmbogăţirea vocabularului cu

expresii populare, proverbe şi zicători şi stimularea creativităţii şi a expresivităţii prin realizarea de desene.

Realizat de,

prof. inv. primar SĂNDINA OLTEANU

Școala Gimnazială “Ecaterina Teodoroiu”

16

Metode alternative de evaluare

Prof. înv. primar Mirela Lăcrămioara Asaftei

Școala Primară Siretu-Marașești

Alături de metodele tradiţionale de evaluare, în practică pot fi folosite şi metode alternative:

- observarea sistematică – a comportamentului elevului în actul exprimării orale şi scrise.

Încă din clasa I, prin aplicarea testului de cunoaştere a copilului sub aspectul comunicării,

învăţătorul depistează şi înregistrează în fişe de observaţii elevii care manifestă tulburări de limbaj;

cantitatea şi calitatea vocabularului elevilor.

- metoda investigaţiei – reprezintă o posibilitate pentru elevi de a aplica în mod creator

cunoştinţele şi de a explora situaţii noi de învăţare.

Exemple de folosire a metodei investigaţiei:

Puterea cuvintelor:

- investigarea lexicului unui text literar pe bază de fişe (vor fi realizate de elevi);

- cuvinte de bază, care nu pot lipsi din exprimarea curentă: substantive, verbe, adjective, pronume,

cuvinte de legătură;

- sensuri diferite ale aceloraşi cuvinte (sens propriu, sens secundar, sens figurat);

- forţa de impresionare a cuvintelor prin combinarea lor (procedee artistice);

- vraja cuvintelor (exerciţii de redactare a enunţurilor artistice).

În cadrul acestei activităţi, elevilor li se vor pune la dispoziţie dicţionare explicative, dicţionare de

sinonime, dicţionar de rime, de cuvinte călătoare, precum şi un volum din opera fragmentului investigat.

- portofoliul – reprezintă un instrument de evaluare complex, urmăreşte progresul global înregistrat

de elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, capacităţile şi atitudinile acestuia înregistrate într-o unitate mai

mare de timp – semestru, an şcolar.

Titlul portofoliului: UNIVERSUL MINUNAT AL CUVINTELOR (clasa a IV-a)

Mapa tematică nr.1:Bogăţia vocabularului.

Este alcătuită din fişe-citat, fişe rezumat, fişe de recunoaştere, de dezvoltare şi de creaţie:

- Cuvinte cu înţeles asemănător;

- Cuvinte cu înţeles opus;

- Cuvinte cu mai multe înţelesuri;

- Cuvinte compuse, derivate, familii de cuvinte.

Mapa tematică nr.2:,,Mihai Eminescu- poetul nostru naţional’’

- fişa biografică (metoda investigaţiei)

- material ilustrativ – portrete în timp;

- fragmente din cele mai frumoase poezii, grupate tematic;

- aprecieri critice, citate.

- proiectul – se realizează în timp, nu într-o singură activitate didactică;implică şi activitatea

individuală, în afara clasei, a elevului.

Evaluarea poate îmbrăca diverse forme:verificare frontală, însoţită de rezolvarea câtorva sarcini în

scris, aplicarea unor fişe de muncă independentă sau de evaluare, ştiut fiind că testele oferă un grad ridicat

de obiectivitate în aprecierea rezultatelor.

17

Joc şi evaluare

Prof. înv. primar Mariana Palade

Şcoala Primară “ Siretu”- Mărăşeşti

Specificul evaluării în învăţământul primar decurge din specificul activităţii desfăşurate în

cadrul acestei forme de învăţământ. Jocul, convorbirea , povestirea, activitatea practică deţin ponderea

cea mai mare în arsenalul de forme şi metode utilizate de învăţător. Este firesc ca şi evaluarea să se

realizeze prin observarea comportamentului şcolarilor în cadrul unor asemenea activităţi. Se pot

urmări astfel – corectitudinea pronunţiei sunetului limbii române, bogăţia, precizia şi corectitudinea

însuşirii vocabularului, raportul dintre cuvânt şi obiectul sau acţiunea desemnată, nivelul posibilităţilor

elevilor de a întreţine o conversaţie, de a răspunde şi de a pune întrebări pe marginea unor teme,

capacitatea de a lectura diferite imagini prin enumerare, descriere, interpretare, fluenţa şi creativitatea

în vorbire, capacitatea de a reproduce independent şi expresiv, selectiv sau integral unele poezii sau

povestiri, capacitatea de a crea o scurtă povestire original.

Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi de operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire

intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu

şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de

destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, a plictiselii şi a oboselii.

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii

psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de

cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei. Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care

predomină acţiunea didactică stimulată. Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile

adaptive de tip recreativ proprii activităţii umane, în general, în anumite momente ale evoluţiei sale

ontogenice, în mod special.

Jocul didactic este modalitatea de a apropia elevii cu mai mult folos de lumea din jur, pe care o

întruchipează în alte moduri decât în vers, muzică, film. Transferul de cunoştinţe, deprinderi, atitudini

de la limba română la deprinderi şi abilităţi practice potenţează simţul artistic pentru compoziţie şi

culoare.

Este suficient să priveşti copiii în timpul jocului pentru a-ţi face o impresie referitoare la

conduita acestora şi la particularităţile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt în

timp ce alţii sunt mai reţinuţi, inhibaţi, mai puţin activi. În toate jocurile intervin şi se exersează

elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluţii,

aplicarea în practică a acelora care au fost memorate şi care şi-au dovedit eficienţa. Toate laturile vieţii

psihice se educă, se exersează şi se dezvoltă prin intermediul activităţii ludice.

Care este câştigul pe linia simţirii şi sensibilizării? Elevii sunt dirijaţi, prin demersul didactic,

spre observarea forfotei din lumea vie. Îndrăgesc natura înconjurătoare în care nu există graniţe,

bariere, îngrădiri. Constată că în natură e armonie şi rost. Natura divină, liberă, creatoare aparţine

tuturor.

Antrenaţi să lucreze metodic după astfel de scenarii, elevii dobândesc competenţe în materie de

lectură, ascultare, exprimare orală şi scrisă.

18

Simfonia florilor -expoziție de pictură-

prof. Voineag Antoaneta

19

20

Atenția voluntară

prof. înv. primar ElenaȚuțuianu

Școala Primară Siretu Mărășești

Atenţia voluntară este forma superioară şi specific umană a atenţiei. Ea constă în orientarea

selectivă şi concentrarea deliberată asupra unui obiect, sarcini sau activităţi şi în menţinerea acestei

focalizări cât timp este necesar pentru finalizarea unei activităţi şi atingerea scopului propus. Este intrinsec

legată de existenţa unei intenţii, a unui scop conştient formulat şi asumat. Un rol deosebit de important în

acest proces îl au mecanismele verbale, ce funcţionează ca o comandă internă în baza unui suport

motivaţional adecvat: „trebuie să fiu atent...să mă concentrez...să urmăresc ce se întâmplă”.

Din punct de vedere neurofiziologic, ea presupune existenţa unui focar de excitaţie intensă la

nivelul scoarţei cerebrale, întărit prin fenomenul inducţiei pozitive. Modelul lui Sokolov, prezentat

anterior, deşi formulat pentru modelarea reflexului necondiţionat de orientare, poate fi extins şi pentru

explicarea atenţiei voluntare. În acest caz, în urma intenţiei conştient formulate şi asumate de procesare a

unui anumit stimul cu valoare motivaţională ridicată, cortexul, deşi dispune de un model acceptor, va

acţiona descendent stimulând formaţiunea reticulată, care la rândul ei va activa suplimentar cortexul.

Susţinerea energetică astfel obţinută va permite manifestarea plenară a orientării, selecţiei şi concentrării

voluntare.

O formă particulară a atenţiei voluntare este atenţia expectativă. Aceasta se manifestă anticipativ,

în aşteptarea producerii unei schimbări în mediu, aspect cunoscut sau intuit de subiect în virtutea

experienţei sale anterioare (de această dată avem de-a face cu un reflex condiţionat de orientare). Sub

aspect intelectual-cognitiv, atenţia expectativă reprezintă un stadiu pregătitor în cursul căruia este evocată

imaginea unui eveniment prevăzut sau presupus; astfel, evenimentul real, este doar o întărire a reprezentării

preexistente. Sub aspect motor, atenţia expectativă se asociază cu o stare de tensiune dată de inervaţia

pregătitoare a centrilor nervoşi şi a musculaturii aferente, care la cel mai mic semnal se poate transforma în

impuls/acţiune reală (Ribot, 1924/2000). Astfel, în aşteptarea scufundării plutei, pescarul îşi va „pregăti”

mişcarea de înţepare a peştelui reacţionând prompt când aceasta se produce, iar pe stadioane, golul adesea

„pluteşte în aer”.

Prin specificul ei, atenţia voluntară susţine activitatea individului atât în momentele interesante,

plăcute, dar şi în cele mai puţin atractive, dar de o importanţă deosebită. Există însă şi un preţ: perioadele

de concentrare prelungită atrag după sine o stare de oboseală, de epuizare psihică. Neajunsul de mai sus

este depăşit însă de atenţia postvoluntară, prezentată în cele ce urmează.

21

Anul I, nr. 3

Regulile unei evaluări eficiente

prof. înv. primar Rădița Radu

Școala Gimnazială nr. 2 Mărășești

Construiţi o imagine pozitivă despre evaluare!

Evaluarea nu trebuie asociată cu eşecul, sancţiunea sau controlul, ci cu posibilitatea de reflectare

asupra rezultatelor, cu formarea unei imagini cât mai corecte despre sine, nu numai cu lipsurile pe care le

are, dar mai ales cu calităţile pe care le poate valorifica şi dezvolta de aici încolo. Orice profesor ar trebui să

-şi proiecteze evaluarea o dată cu proiectarea conţinutului şi să prezinte ce se aşteaptă de la elevi, ce

progrese vor trebui să facă: o probă care este precedată de prezentarea obiectivelor de evaluare se va dovedi

mult mai eficientă decât una la care elevul nu ştie la ce să se aştepte. Pentru profesor, evaluarea este un

prim instrument ce îi conferă o imagine asupra acţiunii sale.

Nu utilizaţi evaluarea pentru alte scopuri decât cele pentru care este ea proiectată!

Evaluarea de orice fel nu trebuie să pedepsească, ci să stimuleze pentru etapa următoare a învăţării! Cel

care învaţă trebuie să înţeleagă că evaluarea are scopul de a-l informa obiectiv asupra a ceea ce mai are de

învăţat.

Evaluarea trebuie proiectată cu scopul judecării stadiului de dezvoltare a achiziţiilor individului, fiind o

parte componentă a procesului de învăţare, chiar dacă este realizată de altcineva decât cel care este implicat

în procesul de predare – învăţare.

Nu generalizaţi datele obţinute în urma aplicării unei probe nestandardizate pentru că această

generalizare poate produce multe erori de interpretare.

Aplicarea unei probe de evaluare trebuie să respecte regulile sale proprii şi reguli generale de aplicare,

care presupun obiectivitate prin uniformitatea aplicării probei.

Interpretarea rezultatelor trebuie înţeleasă ca o parte componentă obligatorie a evaluării, şi ea se face, în

funcţie de tipul de evaluare, în faţa celor evaluaţi, rezultatele trebuind să fie cât de repede posibil făcute

publice în cazul unei evaluări cerute de o instituţie.

Există o curbă a randamentului fiecărui elev care, în general, se poate stabili pentru anumite perioade.

Nu este indicat să facem evaluări care se încheie cu notarea elevilor la începutul sau la sfârşitul unei

săptămâni!

Nu este obligatoriu să facem notări pentru orice tip de evaluare şi oricum putem folosi mai multe

posibilităţi de apreciere a rezultatelor.

22

Dezvoltarea creativității

prin intermediul orelor de compunere

Prof. înv. primar Aurelia Melinte

Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești

Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de

care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Iar cadrul cel mai propice pentru formarea,

consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi scrisă este compunerea, ea fiind o formă

superioară a comunicării.

Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii aproape sigure de reuşită

deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare; ei pot fi consideraţi în afara pericolului de a rămâne în

urmă la învăţătură. Dimpotrivă, o bună parte dintre elevii predispuşi insuccesului şcolar, în special în clasele I şi a II-

a, sunt proveniţi din rândul celor cu exprimare greoaie, al celor care nu îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la

actul comunicării, să verbalizeze observaţiile, gândurile, sentimentele lor, în mod liber.

Calităţile necesare unui om cultivat, care ştie să mânuiască limba literară,se dobândesc prin exerciţiile pe

care elevii le vor face în acest sens, urmărind să descopere şi să aplice în practică regulile exprimării corecte şi

frumoase.

Trebuie să-i obişnuim pe elevi că a compune nu înseamnă a repeta gândurile cuiva, ci a-ţi exprima propriile

gânduri şi sentimente în legătură cu un personaj sau operă literară, un obiect sau o întâmplare.

Este necesar să insistăm ca în fiecare compunere să se reflecte atitudinile, sensibilitatea, gustul, concepţia

de viaţă a celui care scrie.

Înţelegând în acest fel sensul compunerilor ca disciplină şcolară, sunt evidente valenţele ei formative în ceea

ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.

Astfel, compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce învaţă elevii la gramatică, la citire,

precum şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe de altă parte, ele

constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi

fanteziei lor creatoare.Iar originalitatea compunerilor realizate de copii, fie oral sau în scris ,poate fi determinată în

bună parte şi de felul compunerii respective.

Experienţa arată că toţi elevii, începînd cu cei din clasa I, sunt capabili, într-o măsură mai mare sau mai mică,

să desfăşoare o activitate de creaţie, să aducă o notă de originalitate în compunerile pe care le realizează, dacă sunt

pregătiţi în acest scop şi li se creează condiţiile corespunzătoare. Tocmai în aceasta trebuie văzută valoarea

23

elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.

Compunerile înlesnesc trecerea de la gândirea concretă la gândirea abstractă: dezvoltă procesele

abstractizării şi generalizării, gândirea logică, exprimarea concretă. Ele îi ajută pe elevi la însuşirea cunoştinţelor, la

dezvoltarea imaginaţiei creatoare,a aptitudinilor individuale , iar prin conţinutul lor, constituie un minunat mijloc de

formare a concepţiei despre lumea înconjurătoare.

Elevii de vârstă mică sunt cei mai creativi. Ei au ochii mai atenţi, mai proaspeţi şi mai curioşi. Imaginaţia lor e

bogată, dar ,pentru a se dezvolta, au nevoie,pe lânga aceasta, de cunoştinţe care se dobândesc in timp .

Limbajul scris este procesul de formare şi formulare a gândurilor prin intermediul codului grafic. Spre

deosebire de exprimarea orală, textul scris este mai coerent, mai complicat din punct de vedere sintactic şi mai

variat în expresie. Deci, de aici rezultă că, limbajul scris trebuie învăţat ,nu ca o analogie în forma scrisă a limbajului

oral, ci ca o activitate originală, care apare şi se dezvoltă în virtutea unor legi proprii.

Bibliografie 1. Bercă, I. - Metodica predării Limbii Române. Cl I-IV, - Bucureşti: E.D.P., 1971.

2. Belous, P.- Metodica predării Limbii Moldoveneşti. Cl I-IV,-Chişinău: -Lumina, 1960.

3. Parfeni, C. Compoziţii şcolare. –Bucureşti: E.D.P.1980

24

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

Rândunica

O rândunică a sosit,

Eu îi zic:,,Bine-ai venit!”

Ea intră în curtea mea,

Să-şi găsească loc ar vrea.

Se aşază într-un pom,

Nu zăreşte niciun om.

Richi vede rândunica:

Se sperie mititica ;

Apoi latră foarte tare,

Rândunica curaj n-are.

Frumuşica a plecat .

Eu deloc nu m-am mirat .

Paic Relu-Rafael

Clasa a IV-a A

Şcoala Gimnazială

„Ecaterina Teodoroiu”

Mărăşeşti, prof. îndrumător Melinte

Aurelia

25

Primăvara

După o luptă cumplită cu iarna geroasă, primăvara a biruit.

Prima fiică a bătrânului an soseşte într-o caleaşcă trasă de gâze

multicolore. Pe cap poartă o coroană cu rubine şi smaralde mici şi delicate. Cu

părul lăsat agale pe spate, prins cu broşe aurite din flori gingaşe, păşeşte uşor

de parcă ar pluti. La gât şi-a împletit un lanţ din flori ca nişte steluţe argintii.

Brăţara de la mâna primăverii, făcută din diamante de rouă, scapără curcubee

ici-colo. Picioarele micuţe sunt acoperite de pantofii catifelaţi, plini de cristale

albe ca ghioceii.

Ea scutură bagheta magică, iar câmpul îmbracă strai verde ca mătasea.

Iarba prinde colţ fraged şi nou. Dar păsările? Când o zăresc, încep să cânte de

răsună tot cuprinsul. Glasurile lor fermecate se împletesc cu miresmele dulci

aduse de vânt.

Deasupra tuturor zâmbeşte soarele urându-i: „Bun venit!”

Antohe Andreea

Clasa a IV-a A

Şcoala Gimnazială,,Ecaterina Teodoroiu”

Mărăşeşti, prof. îndrumător Melinte Aurelia

CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !

26

ANECDOTE

Tăticule, tu ai o bună memorie vizuală ?

- Sigur că da, am ...

- Ei bine, atunci să ştii că tocmai am spart oglinda în

care te bărbiereai.

- Câți ani ai puiule ?

- Şapte.

- Şi ai venit cu părinții la meci ?

- Da. Credeți că am putut scăpa de ei ?

Un începător îşi rupe piciorul pe pârtia de ski.

- Am progresat ceva totuşi, spune el brancardierului;

anul trecut mi-am rupt piciorul în timp ce coboram din tren.

- Am adunat 15 cu 12 de cinci ori, domnule profesor.

- Bravo, eşti un elev silitor.

- Acum, vă rog să-mi spuneti, care rezultat e corect ?

Gigel : Când doamna învățătoare a întrebat cine ştie care este diferența dintre un dinozaur şi un

plesiosaur, am ridicat imediat mâna şi ...

Mama : Ei, şi care-i diferența ?

Gigel : Nu ştiu, când m-am întors în clasă vorbeau despre altceva.

Colaboratori:

Director: Prof. Rusu Nicoleta

Prof. înv. primar Melinte Aurelia

Prof. înv. primar Asaftei Lăcrămioara

Prof. înv. primar Radu Rădița

Prof. înv. primar Palade Mariana

Prof. înv. primar Țuțuianu Elena

Prof. înv. primar Voineag Antoaneta

Prof. Popa Paula Georgiana

Institutor Zlota Cristinel

Urăm tuturor elevilor şi cadrelor

didactice o primăvară frumoasă!

Colectivul de redacţie

Imagini preluate din albumele Şcolii Gimnaziale

„Ecaterina Teodoroiu”, Şcolii Primare Siretu Mărăşeşti, Grădiniței Lizuca, Google clipart, site-ul

didactic.ro

Răspunderea pentru conținutul referatelor aparține

autorilor.

Mulțumim tuturor pentru colaborare!

site: scoala1marasesti.doomby.com