Drepturile Si Obligatile Functionarilor Publici

7/31/2019 Drepturile Si Obligatile Functionarilor Publici

1/122

Cuprins

ARGUMENT: .pag. 5

UNIUNEA EUROPEANA: .................................................pag. 6

Scurt istoric al Uniunii Europene; ...pag. 6

Prezentarea Uniunii Europene; pag. 16

2.1 Ce este Uniunea Europeana ?; .pag. 17

2.2 Misiunea Uniunii Europene.; ..pag. 17

2.3 Obiective principale; ...pag. 17

2.4 Statele membre; ...pag. 18

2.5 Institutii ale Uniunii Europene.; ..pag. 18

2.6 Simboluri ale Uniunii Europene.; ....pag. 202.7 Tratatele Europene. Scurt istoric; pag. 21

2.8 Largirea Uniunii Europene; .pag. 23

2.9 Obiectivul Romaniei de aderare la Uniunea Europeana. pag. 24

II. ROMANIA, STAREA DE FAPT: ...pag. 27

Functionarul public roman; ..pag. 27Notiunea de functinar public; ..pag. 27

Rolul functionarilor publici; pag. 29

Drepturile si obligatiunile functionarilor publici; ...pag. 33

Coruptia in administratia publica; ...pag. 38

Politizarea functiei publice; pag. 44

Concluzii..pag. 46

1


2/122

III. DIMENSIUNEA FUNCTIEI PUBLICE IN TARILE EUROPENE.

TENDINTE SI PROGRESE: pag. 48

1. Introducere; ..pag. 48

2. Ipoteze de lucru; ...pag. 49

3. Privire de ansamblu asupra dimensiunii funciilor publice

n statele UE i reformele sale; pag. 52

4. Problema responsabilitilor statului; ..pag. 54

5. Noi definiii ale sectorului public i ale administraiei publice

n accepia Curii Europene de Justiie; ....pag. 55

6. Tendine de reducere a personalului, dar nu de redefinire a dimensiunii

funciei publice, n rile membre ale Uniunii Europene; pag. 61

7. rile din Europa central i de est. Dimensiunea functiei publice nou create; ...pag.

63

8. Concluzii ..pag. 72

IV. STRATEGIE DE MODERNIZARE A SISTEMULUI EDUCATIV SI

INSTITUTIONAL AL FUNCTIONARULUI COMUNITAR ROMAN: .pag. 74

1. Contextul intern. Diagnoza domeniului; .pag. 74

1.2 Probleme critice ale domeniului; .pag. 77

1.3 Cerinte ale U.E. si ale altor institutii internationale relevante

pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana; ...pag. 79

Prioritati generale; ..pag. 82

Activitati de modernizare; ..pag. 85

Imbunatatirea activitatii functionarilor publici; ..pag. 85Organizarea interna; ...pag. 85

Managementul resurselor umane; ..pag. 87

Gestiunea publica; ..pag. 92

Noile tehnologii ale informatiei si comunicatiilor; ....pag. 94

Alte actiuni necesare modernizarii; ....pag. 95

Imbunatatirea activitatii serviciilor deconcentrate; ..pag. 96

3.2.1. Cresterea eficientei serviciilor publice coordonate de prefectura; ....pag.96

2


3/122

3.2.2. Monitorizarea procesului de descentralizare a serviciilor publice locale; pag.

97

3.2.3. Prioritati sectoriale; ...pag. 99

3.2.4. Monitorizarea implementarii legislatiei armonizate cu acquis- ul comunitar; ..pag.

104

Imbunatatirea calitatii serviciilor cu impact direct asupra cetateanului; ..pag. 105

Imbunatatirea cooperarii institutionale..pag. 107

V. PLEDOARIE PENTRU O COOPERARE

INSTITUTIONALA INTENSIFICATA LA NIVELUL

AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE:.pag. 109

1.Similaritatea problemelor cu care se confrunta

autoritatile administratiei publice locale; ..pag. 110

2. Necesitatea de a invata din experientele altora; ..pag. 111

3. Existenta la nivel local European, a unor instrumente care faciliteaza cooperarea.

pag. 112

VI. INSTITUTIA PRIMARIEI SI PERSONALIZAREA PUTERII.

ANALIZA COMPARATIVA ROMANIA FRANTA; pag. 116

VII. O ROMANIE MODERNA CU O ADMINISTRATIE PUBLICA,

TRANSPARENTA, EUROPEAN

3


4/122

Drepturile si obligatiile functionarilor publici

ARGUMENT

nceputul anilor 2000 este marcat de un ir de schimbri radicale n administraia

public. Aceste schimbri vizau n modul cel mai direct formele de administrare, dat fiind

faptul c zeci de ani ea a fost dominat de o mentalitate totalitar inacceptabil pentru

Romania. Acest sistem unic de administrare nu putea funciona n virtutea faptului c fiecrui

stat i snt caracteristice metode de gestionare a treburilor publice, care nu ar trebui s depind

de controversele politice.

Astfel, concomitent cu schimbrile de ordin politic, se resimte o tendin nou n

administraia public, att la nivel central, ct i local, o tendin de a trece la noi forme de

administrare, europene, ce a revoluionat ntreaga structur administrativ n Romania. Aceast

reform, ns, nu a putut fi implementat cu succes pn la sfrit, din considerentul c

mentalitatea veche s-a nrdcinat foarte adnc la funcionarii publici, care i ndeplineau

obligaiunile de serviciu numai fcnd favoruri diferitor grupri politice, cu scopul de a nu

pierde fotoliile comode.

Dar nu putem nega adevrul c ceva totui s-a fcut. Parial administraia public n

Romania se ntoarce cu faa spre modelele europene, prelund unele noi forme de lucru. i n

primul rnd n ceea ce privete constituirea propiului personal. Cci de ei depinde cum va

demara mai departe procesul de reformare a administrrii publice, a politicii sale. Este un

element nou, pentru c pn n prezent nu se scotea n eviden un aa factor ca calitatea

personalului. i nici nu era un cadru legislativ bine conturat care s reglementeze acut procesul

de activitate a personalului administraiei publice. Dar odat cu adoptarea Statutului

4


5/122

Functionarului Public, s-a ncercat acoperirea acestui gol i s-a pus baza unei noi concepii n

ceea ce privete administraia public.

Capitolul I Uniunea Europeana.

I. UNIUNEA EUROPEANA:

1.. SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE:

09.05.1950: Robert Schuman, ministru de externe al Franei, propune un plan de plasare

sub o autoritate unic a produciei de crbune i oel a Franei i Germaniei prin nfiinarea unei

Comuniti Europene a Crbunelui i Oelului (C.E.C.O.) la care s poat adera si alte state

europene care doresc acest lucru.

18.04.1951: Primul ministru francez Rene Plevcn propunea crearea unei anuale

europene integrate,

24.10.1950: ase ri vcst-europene (Belgia, Frana. R.F. Germania, Italia. Luxemburgi Olanda) semneaz, la Paris, Tratatul C.E.C.O.

27.05.1952: Aceleai sase state semneaz Tratatul de nfiinare a Comunitii Europene

a Aprrii, rezultai al,.Planului Pleven" din 1950.

10.08.1952: t ncepe activitatea nalta Autoritate C.E.C.O. (organul executiv al

C.E.C.O.. nlocuit din 1965 de ctre Comisia Comunitilor Europene), sub preedinia Iui Jcan

Monnet.

30.08.1954: Eecul proiectului Comunitii Europene a Aprrii, clin cauza respingeriiratificrii sale de etre Adunarea Naional Francez (Parlamentul Franei), care vedea n

aceasta o posibilitate de renannare a Germaniei.

01-02.06.1955: Reunii n cadrul Conferinei de la Messina (Italia), minitrii de externe

ai celor ase ri C.E.C.O. decid s aprofundeze procesul de integrare, instituind, n acest sens,

un comitet de experi prezidat de etre Paul-Henry Spaak nsrcinai s analizeze modalitile

concrete de realizare.

5


6/122


01.01.1958: Intra n vigoare Tratatele de la Roma (C.E.E, i C.E.E.A.). Waller Hallstein

este desemnat primul preedinte al Comisiei C.E.E., iar Louis Armnd, preedintele Comisiei

Euratom.

10.02.1961: Acord al efilor de stat i de guvern din rile membre ale C.E. privind

crearea unui cadru de cooperare politic. Esie nfiinat un comitet de experi prezidat de ctre

Chrislian Fouehct, nsrcinat s elaboreze un plan n acest scop.

09.07.1961: Grecia este primul stat ter care semneaz un Acord de Asociere cu C.E.E.

31.07.1961: Irlanda depune cererea de aderare la Comunitile Europene.

09.08.1961: Marea Britanic depune i ea cerere de aderare la Comunitile Europene.

10.08.1961: Danemarca solicit s adere la Comunitile Europene.

08.11.1961: Deschiderea negocierilor de aderare cu Marea Britanic.

17.04.1962: Blocarea primelor negocieri privind crearea unei uniuni politice europene,

din cauza lipsei unui acord asupra Planului Houchet.

30.04,1962: Norvegia depune cererea de aderare la Comunitile Europene.29.01.1963: Ruperea negocierilor de aderare cu Marea Britanic, ca urmare a opoziiei

preedintelui Franei, generalul Charles de Gaulle, fcut public la 14.10.1963.

12.09.1963: Turcia semneaz un Acord de Asociere cu Comunitatea Economic

European (C.E.E.)

08.04.1965: Semnarea Tratatului de fuziune a organelor executive ale celor trei

Comuniti Europene. Acesta va intra n vigoare la 01.07.1967.

10.05.1967: A doua cerere de aderare la Comunitile Europene depus de MareaBritanic si de Irlanda.

11.05.1967: A doua cerere de aderare la Comunitile Europene depus de Danemarca.

6


7/122


01.07.1967: Intr n vigoare Tratatul de fuziune semnat la 08. 04.1965. Din acel

moment exist o singur Comisie (numit astzi Comisia European) i un singur Consiliu do

Minitri (cunoscut acum sub numele de Consiliul UE). Parlamentul European i Curtea de

Justiie a C.E. sunt unice din 1958. Jean Rey este primul preedinte al Comisiei Comunitilor

Europene (C.E.C.O., C.E.E. i C.E.E.A.)

24.07.1967: A doua cerere de aderare fcut de ctre Norvegia.

28.07.1967: Suedia depune i ea cerere de aderare la Comunitile Europene.

01.07.1968: Intr n vigoare reglementrile relative la principiul liberei circulaii a

lucrtorilor pe ntregul spaiu comunitar, n vederea realizrii unei piee comune a forei de

munc.

01-02.12.1969: Reunii la Haga (Olanda), pentru a discuta realizarea pieei interne

comuniiare, aprofundarea integrrii si lrgirea Comunitii Europene (nume folosit frecvent

pentru desemnarea ansamblului celor trei Comuniti Europene dup unificarea instituional

din 1967, prescurtat C.E.). efii de stat sau de guvern din cele ase ri membre hotrscaccelerarea procesului de integrare european, realizarea n etape a uniunii economice i

monetare (U.E.M.) i relansarea cooperrii politice. Se decide, totodat, deschiderea

negocierilor de aderare cu Danemarca. Irlanda, Marea Briianie .i Norvegia.

01.01.1970: Statele membre ale C.E. i transfer competenele naionale n materie de

comer exterior ctre instituiile comunitare.

21.04.1970: Decizia Consiliului C.E. de a stabili un sistem de resurse bugetare proprii

pentru Comunitate, ncepnd cu anul 1975.30.06.1970: Deschiderea, la Luxemburg, a negocierilor de aderare cu Danemarca.

Irlanda Marea Britanic i Norvegia.

27.10.1970: Reunii la Luxemburg, minitrii de externe ui rilor embre ale C.E.

prezint efilor lor de stat sau de guvern Raportul ivignon privind Cooperarea Politic

European (C.P.E.). C.P.E. a ptimit embrionul viitoarei Politici Externe i de Securitate a

numii Europene.

05.12.1970: Malta semneaz un Acord de Asociere cu C.E.E.

7


8/122


22.01.1972: Semnarea Tratatelor de Aderare la C.E. a Danemar-ti. Irlandei, Marii

Britanii si Norvegiei.

21.03.1972: Punerea n practic a Sistemului Monetar European, Lrc coreleaz ntre ele

monedele naionale ale rilor membre C.E., pumnii marja de fluctuaie a acestora la 2,25%,

conform unei sinusoide numit simbolic sarpe monetar".

10.05.1972: Populaia Irlandei aprob prin referendum aderarea tarii la Comunitatea

European.

13.07.1972: Parlamentul britanic aprob aderarea Marii Britanii la C.E.

25.09.1972: Populaia Norvegiei respinge prin referendum aderarea acestei ri la

Comunitatea Europeana.

02.10.1972: Danemarca aproba prin referendum aderarea la C.E.

20.10.1972: efii de stat sau de guvern din C.E., inclusiv ri te au ratificai aderarea,decid s transforme Comunitatea European fnti-o Uniune European" si adopt un calendar

pentru realizarea uniunii economice i monetare (U.E.M.)

19.12.1972: Cipru scmneaz un Acord de Asociere cu C.E.E.

01.01.1973: Lrgirea C.E. de la sase la nou membri devine efectiva. Comunitatea

European primete competena exclusiv u puneniul politicii comerciale comune.

14.05,1973: Semnarea unui Acord de liber-schmb ntre C.E.E. si Norvegia.

05.10.1973: Semnarea unui Acord de Uber-schimb ntre C.E.E. i Finlanda.09.12.1974: efii de stat sau de guvern din rile membre ale C.E. decid, la Paris, s se

ntlneasc n mod regulat n cadrul unei i instane politice noi numit Consiliul European".

10.03.1975: Primul Consiliu European al efilor de stat sau de guvern din rile C.E. se

reunete la Dublin (Irlanda).

18.03.1975: Consiliul C.E. decide nfiinarea unui Fond European de Dezvoltare

Regional (F.E.D.E.R.), instrument fundamental pentru viitoarea politic structural a Uniunii

Europene.12.06.1975: Grecia depune cererea de aderare la Comunitatea European.

8


9/122


02.12.1975: Consiliul European decide introducerea unui paaport european" pentru

cetenii statelor membre ale C.E.

16.02.1976: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), format din rile blocului

comunist, propune ncheierea unui acord ntre membrii si i Comunitatea European.

27.07.1976: Deschiderea negocierilor de aderare cu Grecia.

28.03.1977: Portugalia solicit aderarea la Comunitatea European.

01.07.1977: Eliminarea tuturor restriciilor vamale ntre cei nou membri C.E.

28.07.1978: Spania solicit s adere ia Comunitatea European.

06-07.1978: Consiliul European de fa Bremen (Germania) decide crearea unui Sistem

Monetar European (S.M.E.) i a unei uniti monetare europene (E.C.U. - European Currency

Unit).

17.10.1978: Deschiderea negocierilor de aderare cu Portugalia.

01.01.1979: Intr n vigoare Sistemul Monetar European (S.M.E.),05.02.1979: Deschiderea negocierilor de aderare cu Spania.

28.05.1979: Semnarea Acordului de Aderare a Greciei la C.E.

07.06.1979: Au loc primele alegeri pentru Parlamentul European (PE) prin sufragiu

universal direct n cele nou state membre aie C.E. (pn alunei desemnarea membrilor PE se

fcea din rndul deputailor din parlamentele naionale). Simione Veil este prima preedint a

noului Parlament European.

02.04.1980: Semnarea unui Acord de Cooperare C.E. - Iugoslavia.28.07.1980: Semnarea Acordului de Cooperare C.E. - Romnia.

01.01.1981: Grecia devine al zecelea membru al Comunitii Europene.

23.02.1982: Groenlanda (devenit membr a C.E. o dat cu Danemarca) decide prin

referendum s prseasc C.E.

17.06.1983: Consiliul European de la Stuttgard semneaz o Declaraie solemn asupra

Uniunii Europene". Este, praclic, prima meniune oficial a viitoarei denumiri a construciei

comunitare.

9


10/122


14.02.1984: Parlamentul European aprob proiectul de Tralat asupra Uniunii

Europene" preglit de clre Comisia Juridic a acestei instituii, prezidat de Alteiro Spinelli.

Proiectul va rmne doar pe hrtie, deoarece rile membre nu erau nc pregtite s

acceple un transfer masiv de suveranitate de la nivel naional la nivelul instituiilor comunitare.

07.01.1985: Jacques Delors este desemnat preedinte al Comisiei C.E. Timp de zece ani

(trei mandate, ultimul fiind de doi ani), el va marca decisiv, prin activitatea sa, evoluia

construciei comunitare.

12.06.1985: Semnarea Tratatelor de aderare a Spaniei i Portugaliei.

14.06.1985: Comisia C.E. prezinl documentul intitulat Cartea alb privind realizarea

Pieei Interne", care prevedea atingerea acestui obiectiv ntr-un interval de

apte ani (pn la 31.12.1992). Ea aceeai dat, cinci ri membre ale C.E. (Frana,

Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg) semneaz la Schcngen (Luxemburg) un acord privind

eliminarea progresiv a controalelor ia frontierele lor comune, punnd bazele a ceea ce astzinumim Spaiul Schengen".

01.01.1986: Aderarea Spaniei si Portugaliei devine efectiv, numrul rilor membre

ale C.E. crescnd astfel la i2.

17-28.02.1986: Semnarea de ctre guvernele rilor membre ale C.E. a Actului Unic

European (A.U.E.), prima mare modificare a tratatelor originare de la Paris i Roma.

26.09.1988: Semnarea Acordului de Cooperare Economic i Comercial ntre C.E.E.

i Ungaria.15-18.06.1989: Consiliul European de la Madrid decide convocarea unei Conferine

Intcrguvernatnentale (C.I.G.) care s pregteasc, sub coordonarea lui Jacques Delors, crearea

U.E.M. n trei faze (ceea ce s-a i ntmplat, ultima faz constituind-o crearea, la 01.01.1999, a

Bncii Cenliale Europene i introducerea monedei unice Euro, care va intra efectiv n circulaie

ncepnd cu 01.01.2002).

29.06.1989: Spania intr n Sistemul Monetar European.

17.07.1989: Austria solicit aderarea la Comunitatea European.

10


11/122


10.09.1989: Semnarea Acordului de Cooperare Comercial si Economic ntre C.E.E. si

Polonia.

09.05.1990: Semnarea Acordului de Cooperare Comercial i Economic ntre C.E.E.

i Bulgaria.

19.06.1990: Cele cinci state membre ale Acordului Schengen din 1985 semneaz o

Convenie de punere n aplicare a acestui acord. Lor li s-au adugat ulterior alte ri membre ale

U.E.: Italia (27.11.1990). Spania si Portugalia (25.06.1991), Austria (28.04.1995), Danemarca,

Finlanda Suedia (19.12.1998). Protocoale de aderare la acordul n cauz au semnat i Islanda

i Norvegia (19.12.1996).

26.06.1990: Consiliul European de la Dublin decide convocarea unei Conferine

Interguvernamentale privind U.E.M. i o alta pe tema Uniunii Politice.

04.07.1990: Cipru depune cererea de aderare la Comunitatea European.16.07.1990: Malta solicit, la rndul su, aderarea la C.E.

03.10.1990: Intr n vigoare Tratatul de reunificare a R.F.G. cu R.D.G.

08.10.1990: Marea Britanic devine cel de-al zecelea membru al S.M.E.

28.03.1991: Semnalrii Acordului Schengen i Polonia decid eliminarea reciproc a

vizelor ncepnd cu 08.04.1991.

01.07.1991: Suedia solicita s adere la Comuniunea European.

09-10.12.1991: Consiliul European de la Maaslricht (Olanda) i d acordul cu privireia proiectul de Tratat de Uniune European.

16.12.1991: Polonia, Ungaria i Cehoslovacia semneaz Acorduri europene cu

Comunitatea European. Obiectivul final menionat n aceste acorduri l constituie aderarea

rilor n cauz la U.E.

07.02.1992: Semnarea, la Maastricht, a Tratatului de Uniune European, cunoscut i

sub numele de Tratatalul de la Maaslricht".

18.03.1992: Finlanda depune cererea de aderare la Comunitatea European.05.04.1992: Portugalia ntr n Sistemul Monetar European (S.M.E.).

11


12/122


02.05.1992: Minitrii de externe din rile membre ale C.E. si A.E.L.S. (Asociaia

European a Liberului-Schimb) semneaz Acordul de nfiinare a Spaiului Economic

European (S.E.E.).

20.05.1992: Elveia i prezint cererea de aderare la Comunitatea European.

25.11.1992: Norvegia solicil. pentru a treia oar. s adere la C.E.

06.12.1992: Populaia Elveiei respinge prin referendum participarea la S.E.E. In aceste

condiii, aderarea la Comunitatea European nu mai poate fi luat n calcul.

12.12.1992: Consiliul European de la Edinburg accept soli-cilarea Danemarcei de a nu

participa la moneda unic european si nici la politica de aprare comun, ambele prevzute n

Tratatul de la Ma-aslrichl. Acesle condiii erau cerule de guvernul danez pentru a putea convige

populaiia s voteze n favoarea Tratatului de la Maastrichl. pe care iniial l respinsese prin

referendum.22.12.1992: Semnarea Acordului European ntre Bulgaria si C.E.

01.01.1993: ncheierea procesului de realizare a Pieei unice comune.

02.02.1993: Semnarea Acordului european ntre Romnia si C.E.

18.05.1993: Populaia danez aprob prin referendum Tratatul de la Maastricbt.

dcblocnd astfel procesul de intrare n vigoare a acestuia.

22.06.1993: Consiliul European de la Copenhaga (Danemarca) adopt decizia de

Srgirc a U.E. spre Est i stabilete criteriile de aderare pe care trebuie s le ndeplineasc rilecandidate.

04.10.1993: Semnarea, dup renegociere, a Acordurilor europene ntre C.E. si

Republica Ceh si Slovacia, cele dou ri rezultate din dezmembrarea Cehoslovaciei aa-

numitul divor de catifea").

01.11.1993: Intr n vigoare T ratatul de la Maastricht.

08.04.1994: Polonia depune cererea de aderare la Uniunea European.

27-18.11.1994: Populaia Norvegiei respinge prin referendum, pentru a doua oar,aderarea acestei ri la uniunea European.

12


13/122


10.12.1994: Consiliul European de la Essen (Germania) adopt prima strategie de

pregtire a rilor din Europa Central i de Est pentru aderarea lor la Uniunea Europeana.

01.01.1995: Aderarea Austriei. Finlandei i Suediei devine efectiv. Din acest moment

Uniunea European numr 15 membri.

09.01.1995: Austria intr n Sistemul Monetar European.

01.02.1995: Intr n vigoare Acordurile de asociere la U.E. a Romniei. Republicii

Cehe, Slovaciei i Bulgariei.

23.01.1995: Debutui primului mandat de cinci ani al Comisiei Europene (pn atunci

mandatul su era de patru ani). Noul preedinte al acestei instituii comunitare este

luxemburghezul Jacques Santer.

26.01.1995: Intr n vigoare, dup zece ani de la semnare, Acordul Schengen, fiind

astfel eliminat controlul la frontierele comune ntre Frana, Germania, Belgia. Olanda,Luxemburg, Spania i Portugalia.

12.06.1995: Semnarea Acordurilor de asociere ntre U.E., pe de o parte, i Estonia,

Letonia i Lituania, pe de alt parte.

22.06.1995: Romnia depune cererea de aderare la Uniunea European.

26-27.06.1995: Consiliul European de la Cannes (Frana) adopt Carlea alb de

pregtire a rilor asociate n vederea integrrii lor n Piaa intern a U.E."

27.06.1995: Slovacia solicit s adere la U.E.27.10.1995: Letonia depune cererea de aderare la U.E.

28.11.1995: Estonia solicit s adere la U.E.

08.12.1995: Lituania solicit, la rndul su. s adere la Uniunea European.

16.12.1995: Consiliul European de la Madrid (Spania) decide c negocierile de aderare

cu primele ri candidate vor ncepe la ase luni dup ncheierea Conferinei

interguvernamentale de revizuire a Tratatului de la Maastricht (acesta s-a ncheiat n 1997). tot

acum este adoptat numele viitoarei monede europene, Euro".01.01.1996: Intr n vigoare uniunea vamal ntre Turcia i Comunitatea Europena.

13


14/122


17.01.1996: Republica Ceh solicit s adere Sa U.E.

29.03.1996: Deschiderea oficial ia Torino (Italia), a Conferinei interguveniamentale

de revizuire a Tratatului de la Maaslricht.

10.06.1996: Slovenia solicit aderarea la U.E.

22.06.1996: Consiliul European de la Florena (Italia) adopt Convenia Europol.

14.10.1996: Finlanda intr n Sistemul Monetar European (S.M.E.)

24.11.1996: Italia revine n S.M.E.

13-14.12.1996: Consiliul European de la Dublin (Irlanda) adopt un Pact de stabilitate

si cretere economic pentru U.E.M.; sunt prezentate publicului primele mostre ale viitoarelor

bilete de banc ..Euro".

17.06.1997: Consiliul European de ia Amsterdam (Olanda) marcheaz ncheierea C.I.G.

de revizuire a Tratatului de Ia Maastricht, rezultatul acesleia fiind Tratatul de la Amsterdam(semnat n acest ora la 01.11.1997). Cu acest prilej, Comisia European lanseaz documentele

Agenda 2000" care traseaz bazele evoluiei U.E. n perioada 2000 - 2006.

13.12.1997: Consiliul European de la Luxemburg decide lansarea unui proces global,

inclusiv si evolutiv de aderare si negociere" n care sunt incluse cele zece ri candidate din

Europa Central si de Est. crora li se adaug Cipru. Se decide c negocierile efective de ade-

rare vor ncepe n I99S cu ase ri din cele 11 ri nominalizate.

31.03.1998: Lansarea formal a negocierilor de aderare cu primul grup de ri candidate(Polonia, Ungaria. Estonia, Republica Ceh. Slovenia si Cipru).

11.12.1999: Consiliul European de la Helsinki (Finlanda) decide s extind negocierile

de aderare i cu celelalte cinci ri asociate (printre care i Romnia). Turcia este si ea inclus

n procesul de lrgire a U.E. pe ba/a unei Mraiegii de preaderare ce va fi elaborat de clre

Comisia European.

14


15/122


15.02.2000: Lansarea oficial a negocierilor de aderare cu Romnia. Bulgaria, Lituania.

Letonia, Slovacia i Malta (ultima i-a reactivai cererea de aderare n 1998, dup ce si-o

retrsese n 1997).

01.01.2002: Punerea n circulaie a monedei EURO.

12.12.2002: Consiliul European de la Copenhaga. Romnia primete confirmarea

aderrii n 2007 i i se elaboreaz ,.foaia de parcurs'' (Road Map).

01.12.2004: Romania incheie capitolele de negociere cu Uniunea Europeana.

2. PREZENTAREA UNIUNII EUROPENE:

Integrarea este un proces activ i reflexiv care implic includerea unei pri ntr-un

ntreg, ncorporarea lui i armonizarea cu viziunea de ansamblu. Verbul care definete aceast

aciune este de origine francez integrer, care, la rndul lui, este preluat din latinesculintegrare. Importana sensului lui este att de mare, prin aspectul practic i teoretic, nct s- a

constituit i n simbol matematic. A te integra ntr-un sistem, mai ales cnd acesta i-a dovedit

viabilitatea, este, desigur, un mare avantaj, aa, cum i pstrarea identitii este nu doar o

obligaie, ci chiar singura ans de supravieuirea a individualitii. Observatorii politici,

istoricii, eseitii atrag atenia supra dublului pericol: a fuziona nseamn a face jocul modelului

dominant, n timp ce afirmarea fr discernmnt a specificului ar putea duce la reapariia

ghetourilor i la un rzboi al tuturor naiilor mpotriva tuturor celorlalte i a fiecrui tribmpotriva celorlalte triburi.

Situaia nu este fr ieire, aa cum pare multora, ci dimpotriv: msuri chibzuite,

cunoaterea realitii, studiul dezvoltrii tendinelor, cooperarea, nvarea din experiena

altora, nsuirea propriilor responsabiliti sunt doar cteva dintre cile care pot face un individ

dar i o colectivitate s-i gseasc locul printre alii, alturi de alii i chiar n ntreg fr a-i

pierde esena.

15


16/122


CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA?

Uniunea Europeana (UE) este o comunitate de state europene independente - astzi n

numr de 15, reunite n jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, n

urma procesului de cooperare si integrare nceput n 1951, odat cu semnarea Tratatului de la

Paris.

2.2 MISUNEA UNIUNII EUROPENE:

Organizarea relaiilor ntre statele membre si ntre popoarele lor ntr-o maniera coerenta

si pe baza solidaritii dintre ele este misiunea de baza a Uniunii Europene.

2.3 OBIECTIVE PRINCIPALE:

- sa promoveze progresul economic si social (piaa unica a fost stabilita n 1993;

moneda unica a fost lansata n 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaionala

(prin ajutorul unanitar ctre tarile ce nu sunt membre, politica externa si de securitate

comuna, aciunea n crizele internaionale; de asemenea, prin poziii comune n cadrulorganizaiilor internaionale);

- sa introduc cetenia europeana (care nu va nlocui cetenia naionala, ci o va

completa si va conferi un numr de drepturi civile si politice cetenilor europeni);

- sa extind zona libertii, securitii si justiiei (legat de operaiunile de pe piaa

interna si, mai ales, de libertatea de micare a persoanelor);

- sa pstreze si sa ntreasc legislaia UE existenta (ntreaga legislaie adoptata de

instituiile europene, mpreuna cu tratatele fundamentale).


2.4 STATELE MEMBRE:

16


17/122

Tratatul de la Paris a fost semnat de sase state: Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda

si Luxemburg, ce au constituit nucleul de baza al Uniunii Europene de astzi.

Dup 1951, n patru valuri succesive de extindere, UE a ajuns la 15 membri: 1973 -

Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981 - Grecia; 1986 - Spania si Portugalia; 1995 -

Austria, Finlanda si Suedia.

2.5 INSTITUTII ALE UNIUNII EUROPENE:

Parlamentul European: este forul democratic al popoarelor europene, ai crui membri

sunt alei prin vot universal direct, din cinci n cinci ani. Funciile primordiale ale

Parlamentului European sunt de a participa la procesul de adoptare a legislaiei UE si de a

controla activitatea Comisiei Europene.

Membrii lui se ntlnesc n sesiuni plenare o sptmna pe luna la Strasbourg, care a

fost confirmat ca sediul definitiv al Parlamentului European. Membrii Parlamentului European

se ntlnesc, de asemenea, n sesiuni de scurta durata la Bruxelles, unde se afla birourile

permanente ale comisiilor si birourile deputailor. Secretariatul Parlamentului European se afla

la Luxemburg.

Membrii Parlamentului European sunt grupai n funcie de partidele politice crora le

aparin si nu n funcie de naionalitate.

Consiliul Uniunii Europene: este principala instana de decizie a Uniunii Europene,

format din reprezentanii guvernelor tarilor membre. Exista cte un Consiliu de Minitri,

alctuit din minitrii de resort ai statelor membre, pentru fiecare din domeniile vizate:

agricultura, finane, educaia, afaceri generale sau externe. Reglementrile adoptate sunt

obligatorii pentru toate statele membre si devin parte a legislaiilor naionale.


Comisia Europeana: este organul executiv al Uniunii Europene si este format din 20 de

comisari, independeni de guvernele lor naionale, dar numii de ele. Comisarii sunt numii

pentru un mandat de cinci ani, pentru ca mandatul fiecrei Comisii sa se desfoare n paralel

cu perioada legislativa de cinci ani a Parlamentului European. Sediul Comisiei Europene este laBruxelles.

17


18/122

Ca membru al acestui organ colectiv, fiecare comisar este responsabil de un anumit

portofoliu sau ntr-un anumit domeniu politic, la fel ca un ministru ntr-un guvern. Comisia

Europeana este condusa de un preedinte, n prezent aceasta funcie fiind ocupata de Romano

Prodi (Italia).

Rolul Comisiei Europene este de a asigura respectarea prevederilor tratatelor

fundamentale ale UE, de a propune legislaia comunitara, si, odat legislaia aprobata, de a

asigura aplicarea ei. Comisia are puteri autonome substaniale, mai ales n privina politicii

concurentei si n domeniul conducerii si administrrii politicilor comune pe domenii. Ea

administreaz diferite fonduri si programe UE, inclusiv cele destinate sprijinirii tarilor din afara

UE.

Curtea Europeana de Justiie: din Luxemburg este Curtea Suprema a Uniunii Europene

n domeniile n care se aplica legislaia UE. Comunitatea europeana este constituita pe baza de

tratate obligatorii, ceea ce nseamn ca articolele tratatelor de baza si legislaia ce decurge din

ele devin parte a legislaiei naionale a statelor membre. Pentru a fi aplicate, aceste articole

trebuie sa fie interpretate clar, fapt ce confer Curii Europene de Justiie un rol foarte

important. Tratatele de baza au fcut la legislaia UE sa prevaleze n fata legislaiei naionale.

Curtea de Conturi Europeana: verifica legalitatea si regularitatea veniturilor si

cheltuielilor Uniunii n vederea unei bune gestionari a bugetului european.

Banca Centrala Europeana: definete si aplica politica monetara europeana. Ea

coordoneaz operaiunile de schimb si asigura buna funcionare a sistemelor de plata.


Comitetul Regiunilor: vegheaz la respectarea identitii si prerogativelor regionale si

locale. Este consultat obligatoriu n chestiuni ce in de politica regionala, mediu si educaie.

Banca Europeana de Investiii: este instituia financiara a UE care finaneaz proiecte

de investiii pentru a contribui la dezvoltarea echilibrata a Uniunii.

18


19/122

Ombudsman-ul european: poate sa fie sesizat de orice persoana fizica (ceteni) sau

morala (instituii, ntreprinderi) din UE, care se considera victime ale unor aciuni greite ale

instituiilor sau organismelor comunitare.

Consiliul European a devenit cel mai nalt organ legislativ al UE, dei nu era prevzut

n tratatele fundamentale ale Uniunii. Uniunea Europeana sau Consiliul European nu trebuie sa

fie confundate cu Consiliul Europei de la Strasbourg (Consiliul Europei este o organizaie

interguvernamentala, n timp ce UE este o comunitate de state; cele 15 state membre UE fac

parte din Consiliul Europei, alturi de alte 28 de tari ce nu sunt membre UE).

Consiliul European a fost creat n 1974, cnd efii de stat si de guvern au hotrt sa se

ntlneasc n mod regulat, mpreuna cu minitrii lor de externe, cu preedintele si cu un

vicepreedinte al Comisiei Europene. Statutul Consiliului European a fost definit n Tratatul de

la Maastricht din 1993: Consiliul European va oferi Uniunii Europene dinamismul necesar

dezvoltrii sale si va defini liniile politice generale ale acesteia".

2.6 SIMBOLURI ALE UNIUNII EUROPENE:

Drapelul Uniunii Europene a fost adoptat n anul 1986 de Consiliul European: pe un

fond azuriu sunt 12 stele aurii n cerc, ce reprezint uniunea popoarelor Europei. Numrul de

stele este fix, 12 fiind un simbol al perfeciunii.

Imnul UE este Oda Bucuriei", de la finalul Simfoniei a 9-a de Ludwig van Beethoven.

Este folosit ncepnd cu anul 1986.


Ziua Europei, 9 mai, a fost stabilita pentru a marca data de 9 mai 1950, cnd ministrul

francez de externe, Robert Schuman, a propus crearea Comunitii Europene a Crbunelui si

Otelului - propunere vizionara care cimenta reconcilierea franco-germana si care a condus la

Uniunea Europeana de astzi.

Aceste trei simboluri exemplifica entitatea politica a Uniunii Europene.

2.7 TRATATELE EUROPENE. SCURT ISTORIC:

9 mai 1950: La iniiativa negociatorului francez Jean Monnet, ministrul

19


20/122

francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus (avnd acordul cancelarului

german Konrad Adenauer) crearea unei Comuniti Europene a Crbunelui si Otelului (CECO),

sub controlul unei autoriti independente, care sa administreze piaa n domeniu. Scopul iniial

al acestei Comuniti: evitarea greelilor trecutului si stabilirea unor asemenea relaii ntre fotii

inamici europeni care sa mpiedice pentru totdeauna posibilitatea unui nou conflict. Iniiativa a

fost mbriat cu cldura att de Frana si Germania, ct si de Italia, Olanda, Belgia si

Luxemburg. Tratatul de la Paris privind crearea CECO (sau Piaa Comuna") a fost semnat n

aprilie 1951.

25 martie 1957: Semnarea Tratatului de la Roma n urma cruia, alturi de CECO, a

fost creata Comunitatea Economica Europeana (CEE) si, de asemenea, Comunitatea Europeana

a Energiei Atomice (Euratom).

De acum ncolo se va vorbi despre Comunitile Europene (CEE, CECO si Euratom)

sau, generic, despre Comunitatea Europeana. Odat cu extinderea ariei de competente, acest

Tratat a stabilit instituiile si mecanismele de luare a deciziilor, prin care vor fi exprimate att

interesele naionale, ct si punctul de vedere al Comunitii Europene.

1 ianuarie 1973: Prima lrgire a Comunitii Europene (cu

Danemarca, Irlanda si Marea Britanie), proces care a continuat si continua, n prezent

fiind vizate pentru aderare tari est-europene si mediteraneene (13 candidate, inclusiv Romnia).


17 februarie 1986: Semnarea Actului European Unic, la Luxemburg si Haga, documentce leag obiectivul unei piee interne integrate cu cel privind realizarea coeziunii economice si

sociale.

1 noiembrie 1993: semnarea Tratatului de la Maastricht, prin care Comunitatea

Europeana, organizaie n principal economica, a devenit Uniunea Europeana (UE). UE se

bazeaz pe trei piloni: nti, procedurile instituionale tradiionale ce guverneaz activitatea

Comisiei Europene, a Parlamentului European, a Consiliului European si a Curii Europene de

Justiie n domenii precum piaa interna a UE si politicile comune; ceilali doi piloni implicaprerogativele statelor membre si cooperarea dintre ele n domenii precum, pe de o parte,

20


21/122

politica externa si de securitate si, pe de alta parte, afacerile interne - n probleme ca imigraia

si politica de azil, politia si justiia. Tratatul de la Maastricht a decis, de asemenea, realizarea

Uniunii Economice si Monetare (UEM) la 1 ianuarie 1999 si adoptarea graduala, n funcie de

ndeplinirea unor criterii stricte de ctre tarile membre, a monedei unice europene Euro.

1 mai 1999: Semnarea Tratatului de la Amsterdam. Acesta are patru obiective

principale: plasarea problemei locurilor de munca si a drepturilor cetenilor n centrul

preocuprilor UE (o Europa sociala); depirea ultimelor obstacole privind libertatea de

micare a persoanelor si ntrirea securitii; prezentarea unei voci unice a UE n problemele

mondiale; eficientizarea structurii instituionale comunitare n vederea extinderii Uniunii

Europene.

26 februarie 2001: Semnarea Tratatului de la Nisa, document adoptat la reuniunea

europeana la nivel nalt (n engleza - summit, n franceza - sommef) din acest ora francez, ce

s-a desfurat n zilele de 7, 8 si 9 decembrie 2000. Acest tratat, denumit al extinderii",

definitiveaz reforma instituionala a Uniunii Europene, stabilind, totodat, trecerea la o

extindere treptata a UE, ncepnd cu anul 2003.


2.8 Lrgirea Uniunii Europene:

Uniunea Europeana a lansat n anul 1998, n mod oficial, procesul extinderii sale ctre

tarile din Europa Centrala si de Est si din zona mediteraneeana, odat cu deschidereanegocierilor pentru aderare.

Acest proces este considerat unul dintre cele rnai importante oportuniti ale UE pentru

secolul XXI. Este vorba despre sarcina istorica de a desvri integrarea europeana prin

mijloace panice, extinznd zona stabilitii si prosperitii prin primirea de noi membri.

Statele candidate sunt n numr de 13: Bulgaria, Cipru, Republica Ceha, Estonia,

Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romnia, Republica Slovaca, Slovenia, Ungaria - care au

nceput negocierile de aderare - si Turcia. UE a ncheiat, de-a lungul anilor, acorduri deasociere, ce au creat baza legala pentru relaiile bilaterale dintre tari europene nemembre si UE.

21


22/122

Faza negocierilor de aderare a fost nceput n martie 1998 cu sase state: Cipru,

Republica Ceha, Estonia, Polonia, Slovenia si Ungaria. Ulterior, la surnmit-ul european de la

Helsinki din 12 decembrie 1999 au fost deschise negocieri de aderare cu alte sase tari:

Romnia, Republica Slovaca, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta.

Negocierile urmresc, n primul rnd, ndeplinirea criteriilor pentru aderare, stabilite cu

ocazia Consiliului European de la Copenhaga din 1993. Atunci s-a decis ca aderarea va avea

loc imediat ce o tara candidata va fi capabila sa-si asume obligaiile de membru plin, prin

ndeplinirea condiiilor politice si economice necesare". Potrivit criteriilor de la Copenhaga",

pentru a deveni membru UE, o tara candidata trebuie sa fi realizat:

- stabilitatea instituiilor ce garanteaz democraia, statul de drept, drepturile omului si

protecia minoritilor;

- existenta unei economii de piaa funcionale, precum si capacitatea de a face fata

presiunii concurentiale si forelor pietii din interiorul Uniunii Europene.


- capacitatea de a ndeplini obligaiile de membru UE, inclusiv cele privind obiectivele

uniunii politice, economice si monetare;

- condiiile de integrare prin ajustarea structurilor sale administrative, transpunerea

legislaiei Uniunii Europene n legislaia naionala (adoptarea acquis-ului comunitar) si

aplicarea ei prin structuri administrative si juridice adecvate.

In funcie de ndeplinirea acestor criterii, Comisia Europeana prezint rapoarte regulate

asupra progreselor realizate de fiecare tara candidata n procesul de aderare.De ntreaga problematica a lrgirii UE se ocupa un comisar european, ce are n

subordine un directorat general. Actualul comisar european pentru extinderea UE este Guenter

Verheugen (Germania).

2.9 OBIECTIVUL ROMANIEI DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA:

a. Importanta aderrii la UE:

Romnia este interesata sa se integreze n structurile comunitare europene innd contde fora si coerenta UE n plan politic, economic si social, fapt de natura sa confere stabilitate si

22


23/122

securitate. Aspiraia tarii noastre de a adera la UE este expresia identitii de valori si idealuri, a

vocaiei sale de tara democrata ce aparine, prin cultura si civilizaie, spaiului unic european.

b. Avantajele aderrii pentru Romnia, n ansamblu, sunt multiple:

- beneficiul apartenenei la o mare familie de naiuni;

- securitatea pe care aceasta apartenena o confer;

- avantajul participrii la cea mai mare piaa unica din lume;

- oportunitile legate de creterea economica;

- crearea de locuri de munca;

- accesul la Fondurile structurale destinate regiunilor mai puin prospere ale UE (att de

benefice, de exemplu, pentru tari ca Irlanda si Portugalia).


c. Avantajele aderrii pentru ceteni sunt, si ele, semnificative:

- mbuntirea continua a calitii vieii;- standarde nalte privind protecia mediului;

- condiii optime n sistemul de ngrijire a sntii;

- protecie sociala si sigurana la locul de munca;

- dreptul de a calatori si de a se stabili n orice stat membru;

- protecie consulara si diplomatica din partea altui stat membru, cnd viziteaz tari

dinafar UE;

- cetenia europeana o completeaz pe cea naionala, nu o nlocuiete.d. n perspectiva aderrii n structurile comunitare europene, obiectivele majore ale

Romniei vizeaz:

- consolidarea sistemului democratic si a instituiilor democratice;

- crearea unui climat economic si social care sa confere maximum de beneficii

cetetenilor

- eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piaa;

- ntrirea cooperrii politice, economice si culturale cu statele membre UE si cu tarilecandidate;

23


24/122

- consolidarea statutului Romniei pe scena europeana si internaionala n termeni de

stabilitate si securitate.

e. Istoricul relaiilor cu UE:

Romnia a semnat Acordul de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European) pe

data de 1 februarie 1993. Acest Acord, intrat n vigoare la 1 februarie 1995, statueaz cadrul

juridic si instituional al raporturilor Romniei cu UE, avnd ca obiectiv fundamental pregtirea

aderrii la Uniunea Europeana.

Cererea oficiala de aderare la UE a fost naintata la 22 iunie 1995.

In iunie 1999, Romnia nainteaz Programul National de Aderare la Uniunea

Europeana.


Consiliul European de la Helsinki din 12 decembrie 1999 a decis nceperea negocierilor

de aderare cu toate statele candidate, inclusiv Romnia. Aceste negocieri ncepuser n martie

1998 cu numai sase tari candidate.La 28 februarie 2000, Romnia a nceput efectiv negocierile de aderare la cinci capitole

din acqu/s-ul comunitar: tiina si cercetare, educaie si formare profesionala, ntreprinderi mici

si mijlocii, relaii externe, politica externa si de securitate comuna.

Ca urmare a propunerii Comisiei Europene, la 25 mai 2000 s-a convenit nchiderea

provizorie a negocierilor cu Romnia la cele cinci capitole.

In semestrul II 2000 au fost deschise negocierile la patru capitole: statistica, cultura-

audiovizual, telecomunicaii si politica n domeniul concurentei.

Alte capitole de negociere au fost deschise n anul 2001: pescuit, libera circulaie a

capitalului, dreptul societilor comerciale, transporturi, uniunea vamala (semestrul l 2001),

impozitarea, politici sociale, protecia consumatorilor si a sntii (semestrul II2001).

Au fost nchise provizoriu negocierile la capitolele statistica (semestrul II 2000), pescuit

(semestrul l 2001), protecia consumatorilor si dreptul societilor comerciale (semestrul

II2001).

24


25/122

In luna martie 2002, Romnia avea deschise 17 capitole de negociere cu Uniunea

Europeana, din care 9 au fost nchise provizoriu.

Potrivit deciziei Comisiei Europene, ncepnd cu 1 ianuarie 2002, cetenii romni,

posesori de paapoarte valabile, pot calatori fr vize, pentru o perioada de scurt sejur, n tarile

Spaiului Schengen (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Islanda,

Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia).

Capitolul II Romania, starea de fapt.

II. ROMANIA, STAREA DE FAPT

1. FUNCTIONARUL PUBLIC ROMAN

1.1. NOTIUNEA DE FUNCTIONAR PUBLIC:

n administraia public nu exist adevruri universale. Funcionarul public

contemporan trebuie s ia n considerare toate metodele existente pentru a corespunde

cerinelor unei agenii publice moderne. n general, administraia public reprezint un sistem

circular. Fiecare metod are neajunsurile sale, pentru lichidarea crora snt necesare diferite

metode.

n Legea serviciului public sa fixat dreptul ceteanului de a se ncadra n serviciul

public, indiferent de naionalitate, ras, sex, apartenen de partid, confesiune religioas etc. nal doilea rnd, sa determinat cercul de persoane la care se refer noiunea de "funcionar

public"! Aceasta este foarte important innd cont de faptul c n serviciul "statutul se afl i

ministrul, i nvtorul, i medicul, i nsoitorul de vagon de Ia calea ferat. Dar, dup cum se

tie, ntre aceste grupuri de persoane exist mare diferen n ce privete coninutul muncii

lor. De aceea n legea dat se rsfrnge numai asupra acelor funcionari, care ocup funcie de

stat remunerat i care dispun de ranguri i grade stabilite n conformitate cu principiile

prezentei legi" (art.1).

25


26/122

Prin urmare, astfel de specialiti, cum ar fi medicii, nvtorii, colaboratorii tiinifici

nu vor fi atribuii Ia categoria de funcionar public, numindu-i pur i simplu funcionari, de rnd

cu alte persoane angajate n organizaii nestatale. Acest lucru se argumenteaz prin faptul c

dac-i vom include n categoria de funcionari publici pe toi funcionarii organizaiilor de stat,

se va terge hotarul dintre activitatea gestionat de stat i cea a specialitilor din economia

naional, din sfera social-cultural, precum i dintre serviciul public i celelalte servicii

existente n societate.


Credem c atare clasificare nu este cea mai potrivita, pentru c n multe ri noiunea

de "funcionar public" are alt semnificaie. Dar pentru perioada data poate c e justificat.

Fac excepie de la regul sus-numit (adic cine poate fi considerat funcionar public) i

persoanele fizice care alctuiesc organele reprezentative ale statului deputaii Parlamentului

i consilierii locali care nu au calificativul de funcionari publici pentru c ei snt reprezentanii

rii, judeului, satului (comunei) i pentru c prin activitatea nepermanent, limitat n timp, pecare desfoar, prin modul de lucru numai n sesiuni i prin alte trsturi se deosebesc de

funcionarii publici.

Deci funcionarii publici snt persoanele fizice, cetenii care dein, n condiiile legii,

funcie public ntr-un serviciu public al comunei, oraului, judeului, municipiului.

Clasificarea funcionarilor publici:

Pentru clasificarea funcionarilor publici se vor lua n considerare anumite criterii:

A) gradul de instruire profesional:

Exist funcionari cu studii superioare, liceale sau medii generale. Se au n vedere aici

studiile pe care le cere funcia public i nu acelea pe care le are persoana fizic. Cu prere de

ru, la noi, n etapa dat, nu se prea tine cont de faptul care funcii publice cer anumite studiisuperioare i care studii liceale. De aceea nu snt rare cazurile cnd unele funcii care trebuie s

26


27/122

fie ocupate de persoane cu studii liceale le ocup persoane cu diploma de absolvire a unei

instituii de nvmnt superior sau invers.


B) Natura funciei:

Aici avem funcionari cu funcii de conducere i funcionari cu funcii executive.

Funcionarii cu funcii executive, la rndul lor, se mpart n dou categorii de funcionari cu

funcii executive pe grade profesionale i funcionari cu funcii executive pe trepte profesionale

Deosebirea dintre cele dou subdiviziuni este determinat de faptul c pentru ocuparea

funciilor executive pe grade profesionale se cer studii superioare, iar pentru funciile executive

pe trepte profesionale se cer studii liceale sau numai medii generate.

n corespundere cu instruirea profesional, rezultatele muncii i ale atestrii efectuate n

modul stabilit de legislaie, se realizeaz succesiv trecerea funcionarului public, inclusiv larugmintea lui, ntr-un alt grad de calificare. Gradul de calificare l confer autoritatea public

ce a angajat funcionarul. Conferirea gradului se consemneaz n carnetul de munca al

funcionarului.

1.2. ROLUL FUNCTIONARILOR PUBLICI:

O analiz mai profund a funciei publice dintr-un ir de ri ne demonstreaz c rolulpe care l joac funcionarii publici are multe afiniti, dar i unele deosebiri. n acest context se

preteaz un comentariu scurt via-a-vis de unele aspecte ale rolului funcionarilor publici din

Marea Britanie, i anume: tradiia de anonimat, principiul care prevede c sarcina principala a

funcionarului este de a implementa programele publice aprobate de ministere.

Tradiia de anonimat decurge din situaia c numai ministrul e responsabil pentru lucrul

ministerului su. El e apreciat pentru tot ce e reuit n minister i denigrat pentru ceea ce e sub

nivel. El e responsabil n fata parlamentului pentru activitile ministerului i nu se va eschivade la aceast responsabilitate dnd vina pe funcionarii si permaneni.

27


28/122


Principiul const n faptul c dnii se afl n serviciul lui i ndeplinesc instruciunile

lui nemijlocite.

Dar mai la concret, dup prerea noastr, acest principiu are un element nu prea real.

Minitrii nu pot cunoate direct toate activitile multilaterale ale ministerului i deseori acetia

se posteaz pe poziiile de aprtori ai aciunilor ntreprinse de funcionarii lor publici, dup

cum acestea i sau interpretat de ctre funcionari, rolul ministrului reducndu-se doar la purttor

de cuvnt. Un ministru nou se poate confrunta cu responsabilitatea pentru deciziile luate nainte

de numirea sa i obligaia lui este de a le justifica chiar i n cazul n care personal nu le accepta

pe deplin, ns, principiul e operaional.

Aceast tradiie de anonimat n administraia public din Marea Britanie se refer i la

alte ri, avnd rdcini adnci i, de obicei, se respect de ctre minitri, consilierii lor i de alte

persoane din guvern. De exemplu, muli jurnaliti cunosc numele oficialitilor de vaza, dar nule publica. Purttorii de cuvnt din partea diferitelor grupuri se afla pe aceeai poziie, chiar

dac rmn decepionai de rezultatul negocierilor. Ei tiu numele funcionarilor responsabili de

negocieri, dar nu-i critic n public pe ultimii, ci pe ministru. Dac lucrrile decurg extrem de

prost, se admite critica publica a funcionarilor publici printr-o procedur special sau de ctre

ministrul vizat, dar aceasta se ntmpl foarte rar.

Este important de menionat faptul c principiul imparialitii administrrii publice din

Anglia conduce la anumite limitri ale activitii politice a funcionarilor publici. Poziiacurent e c personalul din Funciile mai superioare nu va lua parte la nici aciune politic de

nivel naional, cu excepia participrii la alegeri i se poate implica n activiti politice de nivel

local numai cu permisiunea ministrului respectiv. Personalul cu anumite funcii clericale nu are

dreptul de ai nainta candidatura pentru alegeri n Parlament, dar se poate implica naintea

aciunii publice n msura n care i permit regulamentele ministerelor. Aceste par a fi

antidemocratice. Aa ceva se poate ntlni n fiecare ar.

28


29/122


Dac e s ne referim la ocupaia cotidian a funcionarilor publici, dup cum ne

demonstreaz tiina administrrii i practica administrrii publice din diferite ri, observaiile

personale acumulate timp de muli ani i trecute prin prisma cerinelor zilei ne fac s credem c

un funcionar public trebuie s corespunda mai multor cerine, adic s ndeplineasc mai multe

roluri. Le vom enumera pe cele mai principale:

- Organizator. Un bun organizator trebuie s posede multe caliti personale i,

neaprat, cunoaterea principiilor de administrare. Astfel poate construi structur adecvat

organizaiei.

- Lider. Reprezint baza behaviourist (de la englezescul "behaviour" comportament) a

administrrii.

- Patolog. Pune diagnosticul "mbolnvirii" de birocratism i poate trata aceasta boal.- Politician. tie cum s obin susinerea politic pentru programul su i s se menin

ntr-un mediu de interese competitive.

- Specialist analitic de decizii. tie s estimeze consecinele deciziilor luate i valoarea

lor financiar.

- Promotor. Cunoate avantajele puterii i tie cum s le aplice.

- Savant. Poate argumenta tiinific necesitatea adoptrii unor sau altor decizii cu scopul

asigurrii reformelor necesare.- Susintor al schimbrilor. tie cum s foloseasc dezvoltarea organizaional pentru a

utiliza la maximum resursele umane din agenia sa.

- Internaionalist. Cunoate importana condiiilor locale pentru administrare.

- Reformator. Poate prezice inconvenientele viitoare i tie a pregti organizaia pentru

ele.

29


30/122


Aceste i alte roluri pot fi ndeplinite datorit acumulrii cunotinelor prin intermediul

studierii teoriei i practicii administrrii publice.

Funcionarul public consider c principiile administrrii concentrate n acest "cerc"

constituie birocraia. Birocraia devine rigid. Rigiditatea poate fi tratat prin ncadrarea

birocraiei la procesul politic, ns birocraia politic denot tendina spre accesul special la

luarea de decizii n administrare. Astfel se creeaz subguvernele. Pentru a obine rezultate,

organele i centralizeaz puterea prin intermediul unui sistem de planificare i control. tiina

administrrii conduce la un program adecvat, care ar folosi forme flexibile de organizare i ar

crea loc pentru behavioritii, care ncearc s produc unele reforme ale instituiilor prin

metoda dezvoltrii organizaionale. Reforma Guvernului implic necesitatea unei stri decisive,

n care discreia administrativ se substituie prin instruciuni, ce, la rndul lor, conduc la discuii

despre separarea politicii de administrare, generindu-se principiile generale. Chiar i

revoluionarii politici revin la principiile administrrii. Cercul sa nchis. Acesta e unuldin multele scenarii posibile. ntr-un organism complex are loc suprapunerea simultan a mai

multor cercuri de administrare.

n prezent, profesia funcionarului public se afl n faza de tranziie. Ea a acumulat un

"depozit" enorm de cunotine n ultimii 30 de ani acest "depozit" imprima administrrii

publice varietate i mobilitate. n calitate de obiect de studiu, administraia public amintete

reedina Collyer, cas de crmid din timpurile victoriane din New York, care aparineaunor excentrici bogai: Landdi i Homer Collyer. Aceti doi frai nu aruncau niciodat nimic.

Dup moartea lor, n 1947, poliia a scos din casa 120 tone de obiecte agonisite timp de muli

ani, inclusiv 14 piane mari, 5000 cri i colecie de ziare nvechite de 30 de ani. Acest

exemplu de acumulare exagerata a fost desemnat prin termenul "collyerism" i ntreag

generaie de mame, cnd i certau copiii c nu-i fac ordine n odi, le spuneau c acetia

seamn cu fraii Collyer.

30


31/122


Actuala administrare public sufer de sindromul Collyer, cu alte cuvinte: cum sa faci

ordine n cas fr a arunca ceva ce poate fi eventual de folos. Nici metod, nici teorie i

nici strategie, luate aparte, nu pot fi absolut satisfctoare. Administrarea public necesit

toate metodele: e absolut neraional de aruncat la gunoi teorie sau strategie numai din

considerentele c ele snt perimate sau ntructva contradictorii. n acelai timp, administraia

public are nevoie de elementara ordine n afaceri, de teorie cluzitoare. Cu prere de ru,

toate teoriile folosite n trecut n administrarea public snt prea depite pentru a rezolva

problema. Dac ns administrarea public va nceta cutrile unei teorii eseniale, potenialul

acestei tiine se va reduce evident.

1.3. DREPTURILE SI OBLIGATIUNILE FUNCTIONARILOR PUBLICI:

O perioad ndelungat, funcionarii au fost supui unor regimuri restrictive, dat fiindspecificul misiunii lor de a servi statului. Actualmente, acest specific este n atenuare

progresiv, remarcndu-se o tendin evident de a terge diferena dintre funcionari i restul

cetenilor.

Dup cum funcionarii publici au obligaii fa de serviciul public, la fel ei au i drepturi

respective.

Drepturile i obligaiunile funcionarilor publici se divizeaz n dou mari categorii:

A) Drepturi i obligaiuni cu caracter general pe care le au toi funcionarii publici;B) Drepturi i obligaiuni speciale, pe care le au numai anumite categorii de funcionari

publici;

Ne vom opri mai detaliat la drepturile pe care le au toi funcionarii publici.

31


32/122


Funcionarul public are dreptul:

a) s examineze probleme i sa ia decizii n limitele mputernicirilor sale;

b) s solicite, n limitele competenei sale, i s dispun de informaia necesar de la

alte autoriti publice, precum i de la persoane fizice i juridice, indiferent de forma de

proprietate i tipul de organizare juridic;

c) s se perfecioneze profesional;

d) s avanseze la serviciu corespunztor pregtirii lui profesionale, capacitilor

intelectuale, rezultatelor atestrii, contiinciozitii n exercitarea atribuiilor n cazul n care

particip la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de un rang superior;

e) s-i cunoasc drepturile i obligaiunile de serviciu;

f) sa fie remunerat conform funciei, pregtirii profesionale i experienei sale de

munc;

g) s se asocieze la sindicate i sa participe la activitatea lor n afara orelor de program;h) s beneficieze de protecie juridic, n corespundere cu statutul su.

Printre drepturile fundamentale ale funcionarilor publici, evideniem:

a)dreptul la protecie juridic;

b) drepturi financiare(dreptul la remunerare, la indemnizaii speciale, la asigurare

social, la pensie de btrnee);c) dreptul la stabilitatea postului (acest drept constituie n acelai timp i un avantaj fa

de salariaii din sectorul privat. n principiu, funcionarul este numit pentru toat cariera sa (n

Germania, el este numit pe via), cu excepia

32


33/122


cazurilor de demisie sau destituire, sanciunea cea mai grav, care poate fi aplicat doar

n urma unei proceduri disciplinare.

Funcionarilor le snt garantate libertatea de opinie, libertatea de exprimare (cu condiia

respectrii principiului neutralitii i a obligaiei de rezerv), libertatea de asociere, libertatea

sindical, dreptul la grev.

Obligaiunile funcionarului snt urmtoarele:

s execute la timp i calitativ deciziile autoritilor publice n problemele ce in de

competena lui;

s dirijeze, n cunotin de cauz, sectorul de munc ncredinat, s manifeste iniiative

i perseveren, s asigure ndeplinirea necondiionat a sarcinilor ce stau n faa autoritii

publice;s respecte cu strictee drepturile i libertile cetenilor;

s se cluzeasc n exercitarea atribuiilor de legislaia n vigoare, s fie obiectiv i

imparial, sa nu dea dovad de tergiversari i birocratism;

s examineze la timp propunerile, cererile i plngerile cetenilor n domeniul

activitii sale de serviciu, n conformitate cu legislaia;

s studieze opinia public i s in cont de aceasta n activitatea sa;s pstreze secretele de stat ori un alt secret ocrotit de lege, precum i informaiile

despre ceteni de care ia cunotin in exercitarea atribuiilor, respectnd legislaia.

Nu se permite, conform legii, nici acceptarea de daruri i alte servicii din partea

agenilor economici i cetenilor pentru ndeplinirea atribuiilor de serviciu, cu excepia

semnelor de atenie simbolice, recunoscute conform normelor de politee i ospitalitate.

Funcionarul public nu are dreptul s plece n delegaii peste hotare din contul persoanelor

juridice sau ai cetenilor, s aib conturi n bnci din strintate.

33


34/122


Obligaiile membrilor serviciului public decurg din misiunea lor de a servi interesului

general. n primul rnd, ei trebuie s respecte o serie de obligaii profesionale propriu-zise, care

trebuie realizate n exerciiul funciei; n al doilea rnd, ei snt datori s ndeplineasc unele

obligaii ce afecteaz comportamentul lor personal.

Obligaii profesionale:

- Obligaia de a servi, adic obligaia de a executa sarcinile ce-i snt ncredinate. Un

element al acestei obligaii este datoria de a ndeplini personal sarcinile conferite. Obligaia de

a servi implic de asemenea datoria de supunere ierarhic, adic de a respecta ordinele

superiorilor ierarhici (fie c este vorba de ordine individuale sau de indicaii generale), dar i

datoria de a se supune legilor i regulamentelor. Totui, dac subordonatul primete un ordin ce

conine grave elemente de ilegalitate i care compromite interesul public, funcionarul esteobligat s nu execute acest ordin.

- Exercitarea exclusiv a funciei (obligaie instituit n unele ri). Funcionarul trebuie

s-i exercite funcia personal i n mod continuu. Din aceast obligaie reiese principiul

interdiciei cumulului unei funcii publice cu o activitate privat.

- Discreie profesional i secret profesional. Obligaia de discreie profesional

interzice de a revela, fr autorizaia autoritii superioare, faptele, informaiile, documentele

de care agentul a luat cunotin n exerciiul funciei sale. Tot ce ine de funcionareaintern a administraiei trebuie s fie confidenial. Evident, aceast obligaie nu trebuie s

limiteze aplicarea principiului transparenei administrative.

Informaiile ce se cer a fi pstrate n secret nu snt doar cele calificate explicit ca

secrete, ci toate informaiile pe care agentul le-a aflat n exerciiul funciei sale.

Interdicia de a divulga secretul profesional este general i absolut, cu o singur

excepie. Este vorba de teoria secretului profesional destinuit, care oblig agenii publici

34


35/122


s mprteasc informaiile confideniale colegilor sau superiorilor ierarhici atunci,

cnd acest lucru este necesar pentru buna funcionare a serviciului.

- Obligaia de rezerv. n exerciiul funciei, funcionarul trebuie s fac abstracie de

opiniile sale politice sau religioase. El trebuie s fie neutru i imparial.

- Obligaia de perfecionare profesional, care poate fi realizat prin formarea continu.

Obligaii ce afecteaz comportamentul personal al funcionarului:

- Obligaii specifice: obligaia de reedin (pentru ambasadori, militari, de exemplu),

obligaia de a cere autorizaie de cstorie (n Frana, de exemplu, pentru militarii

jandarmeriei).

- Obligaii generale. Funcionarul trebuie s aib, n viaa sa personal, un

comportament ce nu compromite reputaia administraiei. El trebuie s dea dovad dedemnitate, probitate, onestitate, dezinteres, discreie, neutralitate, decen, simul

responsabilitii. Nerespectarea de ctre funcionar a acestor datorii este sancionat disciplinar.

Funcionarului public i se interzice s participe la grevele care perturbeaz activitatea

autoritilor publice respective, de a crei activitate depinde asigurarea societii cu bunuri i

servicii de importan vital.

n genere, statutul juridic al funcionarilor publici este menit s sporeasc interesarea lor

moral i material, s le creeze condiii necesare pentru exercitarea funciilor de serviciu, sagaranteze drepturile i asistena social adecvat pentru acei care i au consacrat viaa

slujirii statului i poporului.

35


36/122


2. CORUPTIA IN ADMNISTRATIA PUBLICA:

Definita ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de Ia datorie, corupia nseamn

folosirea abuziva de ctre o persoana a funciei de intermediar sau de decizie pe care o

ndeplinete, pentru a acorda celui care corupe sau comunitii de interese pe care acesta o

reprezint, un avantaj economic sau administrativ, n schimbul unei sume de bani, a unor

cadouri, a unor deplasri, excursii, concedii sau distracii sau a primirii unor proprieti. Tot

corupie nseamn si folosirea de ctre o persoana a funciei sau poziiei sale publice, pentru a

eluda sau evita ndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obinerea n folosul

ei a unor avantaje materiale sau a unor funcii profesionale sau administrative.

Corupia constituie o ameninare pentru democraie, pentru supremaia dreptului,

echitii sociale si a justiiei, erodeaz principiile unei administraii eficiente, submineaz

economia de piaa si pune n pericol stabilitatea instituiilor statale'.

Dei exista nenumrate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pn acum la odefiniie universal valabila si unanim acceptata, care sa acopere toate actele si faptele posibile

si care sa constituie n orice juridisdictie acte de corupie.

Cu o istoric de mii de ani. ncepnd nc din antichitate, corupia reprezint unul dintre

modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, n acelai timp, extrem de rspndite n

cadrul funcionarilor oficiali sau reprezentanilor alei ai comunitii. In ultimul secol, ca

privete si

comportamentul celor din domeniul privat. Interesul si ngrijorarea fata de acestfenomen au crescut si au avut loc reacii pe plan naional si internaional.

Pentru prima oara n 1975 prin rezoluia 3514 Adunarea pcncrala a Naiunilor Unitn a

abordat chestiunea practicilor corupte n tranzaciile comerciale internaionale si ca urmare au

fhst adoptate o scrie de alte masuri de ctre organisme internaionale n legtura cu acest

subiect.

36


37/122


Un exemplu n acest sens este Programul de aciune mpotriva corupiei realizat n 1995

de ctre Grupul multidisciplinar de studiu al corupiei si supus aprobrii Comitetului

Minitrilor Consiliului Europei n 1996, program care conine 4 capitole, primele trei

ocupndu-sc de aspectele de drept civil, penal, administrativ si constituional iar cel de-al

patrulea tratnd o serie de subiecte care, dei s-ar integra cu uurina ntr-unul din capitolele

anterioare au un specific aparte si ca urmare sunt tratate separat: finanarea partidelor,

activitatea de lobby, mass-mcdia si rolul ci n lupta mpotriva corupiei, activitile de

cercetare, instruire si schimb de experiena n aceasta direcie.

n Romnia, corupia nu este un produs nou al relaiilor sociale si economice aprute

dup anul 1989. A existat si n timpul regimului totalitar, aspect care i confer elemente de

continuitate n evoluia sa.

Corupia este parte a unei categorii mai mari de infraciuni de natura economica si

financiara care reprezint una din formele de criminalitate cele mai agresive din Romnia.Printre formele de agresiune a criminalitii economico-financiara se poate meniona creterea

de peste 6 ori a numrului de infraciuni de natura economica n perioada 1990-1999 (de la

18.618 la 113.036 ), creterea numrului infraciunilor de corupie si a numrului

participanilor si apariia si incriminarea unor infraciuni noi (bancruta frauduloasa, evaziunea

fiscala, deturnarea de fonduri, etc.).

Perceptia populaiei asupra corupiei n administraia publica si n rndul funcionarilor

n general.Rezultatele studiului privind Indicele de percepie a corupiei (IPC) pe anul 2001

realizat de Organizaia mondiala anticoruptie Transparency International si fcute publice prin

Asociaia Romna pentru Transparenta (seciunea romna a acesteia) plaseaz Romnia pe

locul 69, nregistrnd din nou o deteriorare pe scara IPC, de la 2,9 la 2,8 (pe o grila regresiva de

la 10 la 0), fiind singura tara care negociaz aderarea la Uniunea Europeana si care se plaseaz

la acest nivel.

37


38/122


Conform clasamentului virtual ntocmit n cazul a 91 de tari, Romnia se plaseaz la

egalitate de puncte, n domeniul corupiei, cu Venezuela, fiind devansata de tari ca Ghana,

Thailanda, Filipine, Zimbabwe si Republica Moldova.

Conform unui studiu recent realizat de Alina Mungiu-Pippidi, n tarile din Europa post-

comunista, supravieuirea organizaiilor din perioada comunista si cultura motenit n

administraie a fcut posibila nflorirea corupiei si nu reapariia sectorului de afaceri, fapt

confirmat de altfel si de Barometrele de opinie publica realizate n aceasta zona12.

Ca si n celelalte tari supuse regimurilor totalitare, administraiile locale din Romnia se

aflau n 1990 la acelai nivel sau la niveluri apropiate de dezvoltare. Centralismul si

egalitarismul au fost ns valori apreciate ani ndelungai chiar si dup cderea comunismului,

n numele acestor valori, instituiile locale prost conduse si organizate au fost sprijinite prin

devalizarea acelora care dovedeau randament, suplee si adaptare.

Dei a fost un obiectiv prioritar declarat al tuturor guvernelor post-decembriste,modernizarea administraiei publice s-a fcut pn acum cu pai mici, rapoartele Uniunii

Europene si Bncii Mondiale artnd frecvent ca Romnia a ntreprins cele mai puine masuri

n vederea apropierii administraiei de ceteni si a creterii gradului de competenta,

responsabilitate si transparenta a aciunilor ntreprinse.

n vederea reducerii acestui handicap, autoritile centrale au adoptat n ultimii ani o

serie de legi, decrete, hotrri si ordonane n numele unor valori pentru care s-au purtat

serioase btlii politice: descentralizare, autonomie, privatizare, transparenta etc. Aplicareaacestor legi nu a avut efectul scontat.

Unul dintre motive si poate cel mai important este acela ca modernizarea administraiei

publice trebuie privita pe doua componente: instituionala si cultural-valorica.

Paii ntreprinsi pn acum pentru reformarea administraiei din Romnia au vizat n

principal prima componenta. S-au adoptat legi noi, s-au nfiinat noi structuri si departamente,

s-au introdus noi programe de dezvoltare - toate copiind modele occidentale de succes.

38


39/122


Cea de-a doua componenta, care presupune adoptarea unor noi mentaliti, unor seturi

de valori, unor principii si norme care sa orienteze comportamentele n administraie, a fost de

multe ori ignorata, considerndu-se ca oamenii vor reaciona favorabil la schimbrile

structurale si i vor modela atitudinile cu relativa uurina.

Obiectul studiului de fata l reprezint amploarea fenomenului corupiei n cadrul

administraiei publice locale cu privire speciala asupra Municipiului Bucureti.

Un motiv pentru care a fost ales Bucurestiul a fost legat de poziia pe care o are acesta

fiind cel mai mare ora al tarii, locul unde se concentreaz resursele economice, unde exista un

mare aparat al administraiei publice locale si, de asemenea, o interaciune complexa ntre

sectorul privat si cel public att la nivel central ct si la nivel local.

La nivelul anului 2000 a fost realizat un sondaj de opinie ntre locuitorii Capitalei,

menit sa determine modul n care populaia percepe amploarea, frecventa, cauzele si caile de

limitare a corupiei.Este important de precizat ca sondajul nu msoar nivelul real al corupiei, ci determina

modul n care populaia Capitalei percepe acest fenomen. Eantionul fiind unul reprezentativ

pentru populaia "normala" a Bucurestiului, sondajul este relevant n primul rnd pentru asa-

numita "corupie mica" sau "de supravieuire". Dat fiind ca exista anumite categorii de instituii

cu ai cror funcionari ceteanul mediu intra rar n contact (judectori, procurori, funcionari

vamali, funcionari guvernamentali sau ai Grzii Financiare etc), nivelul corupiei este, ntr-o

oarecare msura, subreprezentat n sondaj.

Am fcut precizarea ca sondajul realizat este relevant pentru "corupia mica" sau "de

supravieuire" pentru ca studiile care au avut ca obiect acest fenomen al corupiei au evideniat

existenta mai multor tipuri de corupie. Exista aceasta "corupie de supravieuire", apoi

"corupia administrativa" si - forma cea mai grava - "state capture"(capturarea statului de ctre

grupuri de interese private).

39


40/122


Sintagma "state capture" se refera la aciunile unor persoane, grupuri sau firme - att

din sectorul public ct si din cel privat - ce sunt realizate cu scopul de a influenta n folos

propriu coninutul unor legi, reglementari si al altor tipuri de acte guvernamentale, prin

mecanisme netransparente. Institutiile de stat apte pentru a fi capturate prin mecanismele

coruptiei pot apartine unor domenii foarte variate cel legislativ, executiv, judiciar sau unor

agentii de reglementare. La randul lor, actorii implicati in procesul de capturare pot fi firme

private, importanti oameni politici sau diverse grupuri cu interese bine definite. Numitorul

comun al celor doua aspecte amintite institutiile prada si actorii il constituie obtinerea

de avantaje din partea statului pentru un numar restarns de persoane, firme, sau sectoare de

activitate, prin distorsionarea cadrului legislativ si normativ, cu costuri potential mari pentru

societate in ansamblul ei.

In timp ce "state capture" se materializeaz prin avantaje pentru anumite persoane sau

grupuri din domeniul legislativului sau de reglementare, "corupia administrativa" se refera ladistorsionarea intenionata a aplicrii legilor, normelor si reglementarilor existente pentru a

crea avantaje unor actori - de stat sau nu, prin acordarea de ctiguri personale unor oficialiti,

pe cai ilicite sau alte mecanisme netransparente. Exemplul clasic al coruptiei administrative fl

constituie bietul posesor de magazin care trebuie sa plteasc mita unui ir aproape nesfrit de

inspectori oficiali pentru ca acetia sa treac cu vederea mici (sau mari) nclcri ale

reglementarilor n vigoare. Dincolo de aceste forme, corupia administrativa mai cuprinde si

deja imiliara "ungere", mita pltit m schimbul ctigrii unor licene, uurrii procedurilorvamale, ctigrii contractelor de achiziii publice, sau pentru acordarea prioritii la prestarea

unei ntregi varieti de alte servicii guvernamentale, n sfrit, persoane oficiale de rang mai

pot de-a dreptul redirectiona fondurile publice aflate sub controlul for n fotos financiar propriu

sau pentru membrii familiilor lor. La rdcina acestui tip de corupie sta puterea pe care o au

aceste persoane publice de a acorda scutiri prefereniale, de a stabili ordinea prioritilor n

furnizarea serviciilor publice, sau de a aplica n mod discriminatoriu norme si alte reglementari.

40


41/122


Pentru determinarea modului n care populaia Capitalei percepe amploarea

fenomenului coruptiei, respondentilor li s-a cerut sa rspund la ntrebarea: " n ce msura

considerai ca luarea de mita este rspndita n Romnia?" Opinia dominanta (84,4%) este

aceea ca toi sau cei mai muli funcionari primesc mita (fig. 1). Peste 7% dintre respondenti au

preferat o varianta de rspuns mai nuanata ("doar functionarii din anumite domenii iau mita")

si au precizat urmtoarele domenii principale n care se manifesta luarea de mita:

41


42/122

42


43/122


Administraia si sistemul de ngrijire medicala au fost indicate de ceteni ca fiind

domeniile unde ponderea coruptiei este cea mai ridicata.

Buna funcionare a administraiei publice este condiionata si de prevederile legale n

domeniu. Cu ct acestea sunt mai clare si mai eficiente, cu att arbitrariul si nelegalitatea vor fi

mai puin prezente n aciunile acesteia.

Pe planul actelor normative, n privina administraiei publice locale, ultima

reglementare n domeniu este cea din primvara anului 2001 cnd a fost adoptata legea

administraiei publice locale, care vine sa nlocuiasc vechea reglementare din 1991 dat fiind ca

legislatia existenta nu mai raspundea necesitatilor existente determinate de schimbarile

intervenite in societate in ultimii ani.

3. POLITIZAREA FUNCTIEI PUBLICE:

Programul de guvernare al cabinetului Nastase cuprindea un subcapitol privinddepolitizarea structurilor administratiei publice si eliminarea clientelismului politic, prin:

respectarea Legii privind statutul functionarului public si aplicarea consecventa a

principiului angajarii

functionarilor publici exclusiv pe criterii de competenta profesionala;

promovarea n functii publice numai pe criterii de performanta si de moralitate, n

spiritul si pe baza legii;


43


44/122

gestionarea coerenta si corecta a carierei functionarului public prin salarizare

corespunzatoare, stimularea si asigurarea unor conditii normale de lucru n scopul respectarii

principiului stabilitatii si continuitatii n munca.

Totusi, realitatea este departe de aceste intentii. La nceputul anului 2001, presa a

semnalat iesirile publice ale unor lideri ai PDSR care anuntau cu nonsalanta schimbarea unor

functionari publici.

O pozitie extrem de interesanta a exprimat recent emisarul special al Comisiei

Europene, Emma Nicholson, care afirma ca urmatoarele luni sunt cruciale pentru Romnia

pentru ca Guvernul trebuie sa lupte mpotriva celor mai puternici inamici ai sai: crima

organizata, coruptia institutionalizata si politizarea administratiei. Declaratia a fost reluata n

acesti termeni pe canalele de televiziune si radio si este mica posibilitatea sa fi fost doar o

remarca ntmplatoare. Cu toate acestea, nu exista nici o pozitie oficiala a Uniunii Europene

fata de politizarea administratiei. Nici aquis-ul comunitar nu prevede o anumita reglementare,

mergndu-se pe principiul best-practice.

Dar pozitia doamnei Nicholson pare sa exprime ngrijorarea oficialilor europeni fata de

acest aspect. Ar fi interesant de aflat care sunt sursele de informare pe care acest oficial le-a

folosit. Mai merita semnalat faptul ca, daca referirile la crima organizata si coruptia

institutionalizata nu puteau deranja oficialii romnii pentru ca sunt realitati recunoscute,

referirea la politizarea administratiei nu a trezit nici o reactie de adversitate din partea actualei

puteri.

n Romnia se vorbeste despre politizare si pesederizare a administratiei, spatiul public

fiind, mai mult sau mai putin, obisnuit cu aceasta discutie. Dificultatea noastra consta n aceea

ca o lucrare de acest gen nu poate folosi surse speculative.


Pe de alta parte, o evidenta clara a schimbarilor efectuate n administratie este greu de

realizat, dat fiind haosul care exista n acest moment n tinerea evidentelor. Un singur exemplurelevant: n decembrie 2000, juridic vorbind, unele ministere s-au desfiintat, nfiintndu -se

44


45/122

imediat apoi altele, cu numele schimbat, care le preluau atributiile. Personalul a fost preluat sau

concediat (despre aceasta modalitate si legalitatea ei vom discuta n cele ce urmeaza) pe baza

unor teste profesionale. Cei concediati trebuiau sa fie pusi la dispozitia A.N.F.P. Dar este

posibil ca unii sa-si fi gasit un post de functionar public n alta institutie, fara a mai figura n

evidentele Agentiei sau figurnd de doua ori. Evidenta exacta a schimbarilor este imposibil de

realizat, chiar pentru institutiile abilitate.

n aceste conditii, nu vreau dect sa trasez linii generale pe care le urmeaza acest proces

de schimbare administrativa, fara a -i blama neaparat pe actualii detinatori ai puterii.

4. CONCLUZII:

- n mod cert, schimbarea puterii politice a fost urmata de o schimbare administrativa

majora. Chiar daca nu a fost principalul obiectiv, unul dintre scopurile acestei schimbari a fost

debarasarea de o parte din vechii functionari.

- Statutul functionarului public si -a dovedit numeroase carente cu aceasta ocazie, dar

mai ales s-a vazut lipsa unor instrumente legislative si institutionale prin care sa fie aplicat

eficient, chiar mpotriva vointei politice.

- Totusi, existenta acestui statut a mpiedicat instalarea totala a arbitrariului politic, a

dus la manifestarea unor scrupule si a protejat o parte dintre functionarii vizati.

Capitolul II Romania, starea de fapt.- Din datele mele, nu se poate vorbi (cu exceptia Presedintiei) despre un program

coordonat de pesederizare. Este vorba mai degraba despre presiuni ale ierarhiei de nivel secund

pentru ocuparea unor functii publice. Caracterul fortuit al procesului duce la schimbari

hazardate. Cu alte cuvinte, exista cazuri n care membrii notorii ai partidelor din fosta

guvernare au ramas n functii, fiind n schimb nlocuiti functionari nepartizani al caror post era

dorit de altcineva. Acest caz nu constituie o regula ci este numai un argument pentru caracterul

necoordonat al schimbarilor (nu este exclus ca dupa ce trece o perioada mai lunga de guvernaresa nceapa un proces coordonat, asa cum a fost nainte de 1996).

45


46/122

- Datele avute la dispozitie nu-mi permit sa concluzionez n mod riguros ca exista o

pesederizare a administratiei. Totusi, este de presupus ca aceasta schimbare a urmat linii

politice.

- Exista o zona din corpul de functionari publici (functiile de conducere) care sunt vizati

imediat dupa schimbarea politica.

- Functionarii publici nu au internalizat valorile legate de noul lor statut (presupunem ca

o buna parte din ei au fost numiti preferential de fosta coalitie). Aceasta poate explica de ce ei

nu si sustin cu destula convingere drepturile. Miscarea sindicala nu are aderenta semnificativa.

Strategia preferata de supravietuire n post pare a fi mai degraba obedienta individuala fata de

noii sefi.

Capitolul III dimensiunea functiei publice in tarile europene.

III. DIMENSIUNEA FUNCTIEI PUBLICE IN TARILE EUROPENE.

TENDINTE SI PROGRESE:

1.INTRODUCERE:

Pentru a descrie dimensiunea funciilor publice trebuie s ne referim la bazele legale ale

construciei funciei publice. n acest sens, ne putem concentra pe definiiile legale ale

dimensiunii funciei publice, i pe observarea tendinelor din rile europene privind limitele pe

care acestea le impun funciilor publice.

n Europa exist dou grupuri de ri n care situaiile sunt diferite. Primul grup este

constituit din ri cu tradiii stabile de funcii publice profesioniste, care sunt independente

relativ de politic. Aceste ri sunt unele state membre ale UE i altele situate n aa numita zon

economic european. Al doilea grup de ri sunt cele fost comuniste, unde nu exist distincii

aparente ntre aparatul partidelor politice, administraia public i ideea de stat ca realitate

independent. rile din a doua categorie face eforturi de a crea sisteme de funcie publicpentru

Documents

Drepturile Si Obligatile Functionarilor Publici