Drept Uzufruct

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………..3

Capitolul I: Considerații generale cu privire la dreptul de uzufruct

1.1. Noţiunea şi aplicabilitatea dezmembrămintelor dreptului de

proprietate................4

1.2. Dreptul de uzufruct – noțiune și caractere

juridice..................................................9

1.3. Conținutul și obiectul dreptului de

uzufruct..........................................................14

Capitolul II: Modalități de constituire, exercitarea și stingerea dreptului de uzufruct

2.1. Modurile de constituire a uzufructului...................................................................17

2.2. Drepturile și obligațiile uzufructuarului.................................................................20

2.3. Drepturile și obligațiile nudului proprietar............................................................27

2.4. Stingerea dreptului de uzufruct..............................................................................29

2.5. Efectele stingerii uzufructului................................................................................31

Concluzii ……………………………………………………….….…........................33

Bibliografie……………………………………………………………………….......35

Introducere

În situația actuală, în Republica Moldova au fost efectuate reforme în diferite

domenii sociale, care au condiţionat şi modificări radicale ale actelor legislative. De o

semnificaţie aparte sunt modificările legislative privind proprietatea, deoarece dreptul

de proprietate este principalul şi cel mai complet drept real asupra unui lucru, care

conferă titularului toate cele trei atribute: posesiunea, folosinţa şi dispoziţia. Legea

permite însă disocierea acestor atribute şi repartizarea lor între titulari diferiţi, creându-

se alte drepturi reale. În Codul civil al Republicii Moldova sunt reglementate ca alte

drepturi reale principale: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia.

În cadrul tezei s-a efectuat un studiu mai aprofundat al uneia dintre cele mai

semnificative şi actuale probleme a dreptului civil – instituţia dreptului de proprietate

ca drept real principal şi unul dintre dezmembrămintele sale cele mai importante –

uzufructul. Conceptul acestui dezmembrământ s-a fundamentat pe opinia de a

considera uzufructul ca unul dintre cele mai frecvent întâlnite şi mai variate drepturi

reale personale, fiind cercetat în primul rând, ca un drept real dezmembrat al dreptului

de proprietate şi, în al doilea rând, în funcţie de caracterele lui specifice, modalităţile

de constituire şi de stingere, conţinutul dreptului de uzufruct. Sau studiat drepturile şi

obligaţiile părţilor: atât ale uzufructuarului, cât şi ale nudului proprietar; s-au evidenţiat

caracterele comune şi delimitările.

Astfel, se evidenţiază actualitatea temei de cercetare care vine să elucideze esenţa

şi conținutul dreptului de uzufruct şi ale instituţiei acestuia ca dezmembrământ al

dreptului de proprietate, fundamentarea ştiinţifică şi interpretarea normelor juridice

referitoare la acest drept real ca una din problemele cele mai importante ale practicii

juridice.

3

Capitolul I: Considerații generale cu privire la dreptul de uzufruct

1.1. Noţiunea şi aplicabilitatea dezmembrămintelor dreptului de

proprietate

Dreptul de proprietate este dreptul real deplin, complet, pe care îl poate avea un

titular asupra bunului său şi care conferă proprietarului toate atributele acestui drept:

usus,fructus și abusus. Nici unul din celelalte drepturi reale nu posedă cele trei atribute

ale proprietăţii în plenitudinea lor.

Caracteristica comună a celorlalte drepturi reale este lipsa completă a atributului

dispoziţiei (abusus), adică a celor două facultăţi pe care le conferă acest atribut: fie de a

dispune de lucru, juridic, prin înstrăinare, fie de a dispune de el material prin

modificarea sau distrugerea sa.

În al doilea rând, celelalte drepturi reale se exercită, spre deosebire de proprietate,

asupra unui lucru care aparţine unei alte persoane decât titularul dreptului real.

Ele sunt deci drepturi asupra unui lucru a cărui proprietate aparţine altuia, adică

jura in re aliena.

Pe de altă parte proprietarul unui lucru asupra căruia se exercită un drept real, al

cărui atribut este de regulă dreptul de dispoziţie (cu cele două componente juridic şi

material), devine un nud proprietar al lucrului, lipsit de atributele posesiei şi folosinţei

lui.

Rezultă deci că dreptul de plină proprietate este dezmembrat, atributele sale fiind

împărţite între proprietar, care păstrează atributul dispoziţiei (abusus) şi o altă persoană,

titularul unui alt drept real constituit, format din celelalte atribute ale dreptului de

proprietate (jus utendi si jus fruendi).

De aceea, drepturile reale formate prin dezmembrarea unor atribute ale dreptului

de proprietate, se numesc dezmembrărninte ale dreptului de proprietate.1

1 Florescu D. ”Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale”, București, 2002, pag. 367

4

Denumirea de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate a acestor drepturi

reale, se datorează faptului că, în realitate, ele sunt dezmembrări ale conţinutului

juridic al dreptului de proprietate. Astfel, titularul dreptului de proprietate exercită în

mod exclusiv, prin putere proprie şi în interes propriu atributele de posesie, folosinţă şi

dispoziţie asupra bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului său de proprietate.

Dimpotrivă, în cazul drepturilor reale de uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie,

titularii acestor drepturi exercită atributele conferite de lege asupra unor bunuri ce se

află în proprietatea altor persoane. Cu alte cuvinte, titularul dreptului de proprietate

transmite unei alte persoane unele atribute din conţinutul juridic al dreptului său de

proprietate, constituind în favoare acesteia un drept real de uzufruct, uz, abitaţie,

servitute sau superficie. Conţinutul juridic al acestor drepturi reale, aşa cum vom avea

prilejul să constatăm în cele ce urmează, este alcătuit din atributele dreptului de

proprietate pe care proprietarul le-a transmis, sub forma unor drepturi reale altor

persoane denumite uzufructuari, uzuari etc. De îndată ce a fost constituit un drept real

asupra unui bun sau universalităţi de bunuri înseamnă că acest bun sau universalitatea

de bunuri constituie, în acelaşi timp, obiectul a două drepturi reale: obiectul dreptului

de proprietate al cărui conţinut juridic este lipsit de unele din atributele sale şi obiectul

dreptului real constituit în favoarea altei persoane, drept al cărui conţinut juridic este

alcătuit din atributele transmise de proprietar titularului acestui drept. Cu alte, cuvinte,

conţinutul dreptului real constituit va fi format din acele atribute care lipsesc sau de

care a fost golit dreptul de proprietate.

Deci, dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale

principale ce au ca obiect bunuri ce aparţin altor persoane, drepturi opozabile tuturor,

inclusiv proprietarului, ce se constituie sau dobândesc prin desprinderea ori limitarea

unor atribute din conţinutul juridic al dreptului de proprietate.2

Deşi aceste drepturi reale sunt constituite din dezmembrarea dreptului de

proprietate, totuşi ele au un regim juridic şi o existenţă de sine stătătoare, distincte de

dreptul de proprietate. Acest regim juridic rezultă din prevederile Codului nostru civil

care stabileşte noţiunea, natura juridică, modul de constituire, drepturile şi obligaţiile

2 Gîscă V. ”Drept civil. Drepturi reale”, Chișinău, 2009, pag. 1705

titularilor, sistemul de apărare şi ocrotire, precum şi modurile de încetare a acestor

drepturi reale. O contribuţie importantă ia conturarea regimului juridic al acestor

drepturi şi-au adus literatura de specialitate ca şi practica judecătorească.

Dezmembrâmintele dreptului de proprietate sunt deci drepturile reale principale

constituite asupra bunurilor altuia, din unele atribute ale dreptului de proprietate

(posesia şi folosinţa), opozabile tuturor, atât terţilor cât şi proprietarului, în limitele

actului juridic de constituire.

Opozabilitatea drepturilor reale principale, dezmembrăminte ale proprietăţii,

există şi faţă de proprietarul lucrului, care a constituit dezmembrământul, ca drept real

principal, în sensul că el este ţinut să nu facă nimic de natură să aducă atingere sau să

stingherească exerciţiul liber al acestui drept.3

Proprietarul nu are, cu atât mai mult, dreptul, ca prin voinţa şi puterea sa proprie

să retragă şi să facă să înceteze dreptul respectiv, întrucât de regulă, între proprietar şi

titularul dreptului real, se nasc raporturi de drept civil, caracterizate prin poziţia de

egalitate juridică a părţilor.

Revocarea dreptului poate fi dispusă numai cu titlu de sancţiune de instanţa

judecătorească, Ia cererea proprietarului.

În cazul drepturilor reale principale, constituite prin acte adrriirustrative asupra

unor bunuri care aparţin statului sau unităţilor administrativ-terito-riale, în virtutea

cărora titularul poate să execute posesia, folosinţa şi în anumite limite dispoziţia

materială cu respectarea dreptului de proprietate al celui care 1-a constituit, cum sunt

„dreptul de administrare", „dreptul de folosinţă" sau „dreptul de concesiune" deşi

revocarea lor poate fi făcută numai pentru raţiuni bine justificate, şi nu arbitrar, ea

poate fi făcută de autoritatea publică care are calitatea de administrator general al

domeniului public printr-un act de putere.4

În cazul acestor drepturi se poate afirma că ele, ca drepturi reale, sunt opozabile

tuturor mai puţin proprietarului care le-a creat.

3 Pop L. ”Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale”, București, 1996, pag. 1534 Florescu D. ”Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale”, București, 2002, pag. 368

6

De fapt, aceste drepturi nici nu pot fi calificate ca dezmembrăminte ale dreptului

de proprietate asupra bunurilor proprietate publică, care sunt „inalienabile, insesizabile

şi imprescriptibile", tocmai datorită faptului că dreptul real nou creat nu este opozabil

proprietarului, care poate reveni prin acte de putere asupra actului administrativ de

constituire al dreptului.

Drepturile reale principale care constituie dezmembrăminte ale dreptului de

proprietate sunt: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de

servitute şi dreptul de superficie.

Toate aceste drepturi reale principale pot fi constituite sau dobândite numai

asupra bunurilor care se află în proprietate privată.

Primele patru sunt reglementate de codul civil în timp ce dreptul de superficie

este o creaţie a practicii judiciare.

Dezmembrâmintele pot exista numai în cazul proprietăţii private, cu excepţia

bunurilor inalienabile, care nu pot fi, pe cale de consecinţă, nici dezmembrate.

Proprietatea asupra bunurilor din domeniul public nu poate fi dezmembrată, prin

urmare drepturile constituite prin acte administrative (dreptul de administrare, dreptul

de folosinţă) ori prin contracte administrative (dreptul de concesiune) nu sunt

dezmembrăminte, în sensul dreptului civil, ale dreptului de proprietate, adică drepturi

reale principale, constituite prin acte juridice civile între părţi aflate pe poziţie de

egalitate juridică.

Ele sunt drepturi reale principale asemănătoare cu dezmembrâmintele dreptului

deproprietate privată, dar constituite în cadrul unui raport administrativ, în care o parte,

administratorul bunurilor proprietate publică, deţinător al puterii de stat, întrebuinţează

această putere, cedând cu permisiunea legii, unele din atribui ele dreptului său de

proprietate. Aceste atribute care formează din punct de vedere teoretic, dar şi practic,

un drept real principal pot fi însă revocate, unilateral, de către stat sau unităţile sale

administrativ-teritoriale, este adevărat, de cele mai multe ori, cu titlu de sancţiune,

pentru modul în care sunt exercitate, dar şi în alte cazuri. Cel mai adesea, revocarea

dreptului de administrare se dispune în scopul redistribuirii unor bunuri între regiile

7

autonome sau instituţiile publice, mai ales atunci când bunul nu mai este necesar

titularului actual al dreptului de administrare.

În cazul drepturilor reale principale, derivate din dreptul de proprietate publică,

caracteristica este deci naşterea raportului în cadrul unui raport de drept administrativ

sau a unui contract administrativ în care titularul dreptului de proprietate publică,

exercită prin altul, fie prin alte autorităţi publice, fie prin intermediul unor subiecte de

drept civil atributele sau o parte din atributele dreptului său de proprietate. In acest

scop, majoritatea bunurilor proprietate publică sunt încredinţate prin acte de putere sau

prin norme juridice, unor persoane juridice înfiinţate în acest scop, tot prin acte de

putere, sau atribuite prin contract, persoanelor juridice de drept privat sau persoanelor

fizice, sau chiar încredinţate spre folosinţă persoanelor juridice fără scop lucrativ sau

închiriate.5

Persoanele juridice şi persoanele fizice care au sau care dobândesc bunuri

proprietate publică în administrare, concesiune sau folosinţă, exercită în temeiul unor

drepturi reale principale derivate: dreptul de administrare al regiilor autonome sau

instituţiilor publice, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă asupra unor bunuri

imobile, o parte din atributele dreptului de proprietate publică.

Prin intermediul lor statul sau unităţile sale administrativ teritoriale exercită în

concret atributele dreptului lor de proprietate publică.

Ele nu dezmembrează însă dreptul de proprietate publică pentru că se constituie

prin acte sau contracte de drept administrativ, iar între proprietar şi titularii acestor

drepturi există raporturi juridice de subordonare, şi în sfârşit ele sunt opozabile erga

omnes tuturor celorlalte subiecte de drept, nu însă şi statului sau unităţii administrativ-

teritoriale care le-a constituit.

Astfel nu se încalcă regula inalienabilităţii dreptului de proprietate publica.

In schimb, bunurile din domeniul privat al statului sau unităţilor sale administrativ

teritoriale, sunt supuse dreptului comun, şi sunt alienabile, în condiţiile legii, deci sunt

posibile, în condiţiile legii, dezmembrăminte ale acestei proprietăţi.6

5 Chelaru E. „Curs de drept civil. Drepturile reale principale”, Bucureşti, 2000, pag. 896 Florescu D. ”Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale”, București, 2002, pag. 370

8

Pe de altă parte, statul, unităţile administrativ-teritoriale, persoanele juridice prin

care se administrează bunurile din domeniul privat, regiile autonome, societăţile

comerciale cu capital de stat pot dobândi dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

1.2. Dreptul de uzufruct – noțiune și caractere juridice

Conform Codul civil al Republicii Moldova, dreptul de uzufruct este reglementat

de art. 395-423 și este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi o perioadă

determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a

culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva

substanţa.

Dreptul de uzufruct ia naştere prin separarea atributelor dreptului de proprietate

cu privire la un bun determinat de manieră următoarele: o persoană (fizică sau juridică)

numită uzufructuar, va stăpâni şi va folosi bunul, culegându-i în proprietate fructele,

iar proprietarul bunului va rămâne numai cu dreptul de dispoziţie asupra bunului, adică

va avea numai nuda proprietate.7

În dreptul roman potrivit Institutelor lui Iustian: ”usus fructus est ius alienis rebus

utendi fruiendi salva rerum subsantia” ceea ce în traducere: uzufructul este dreptul de

a folosi și culege fructele unor lucruri străine, păstrînd neatinsă substanța acestora”.

În explicație, a se bucura de lucrurile altuia ca însuși proprietarul, nu include

pentru uzufructuar dreptul de a dispune de lucru, de vreme ce el trebuie să-i păstreze

substanța pentru a o restitui proprietarului, care sigur are puterea de a dispune material

sau juridic de lucru.

În doctrină s-a arătat că dreptul de uzufruct este acel drept real principal derivat,

esențialmente temporar, asupra bunurilor ce aparțin în proprietatea altei persoane, care

conferă titularului său atributele de posesie și folosință, cu obligația de a le conserva

substanța și a le restitui proprietarului la încetarea uzufructului.

Așadar, dreptul de uzufruct ia naștere prin separarea atributelor dreptului de

proprietate cu privire la un bun determinat, de maniera următoare: o persoană fizică

sau juridică, denumită uzufructuar, va stăpîni și va folosi bunul, culegîndu-i în


proprietate fructele, iar proprietarul bunului va rămîne numai cu dreptul de dispoziție

asupra bunului, adică va avea numai nuda proprietate.8

Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai complet asupra unui lucru,

deoarece conferă posesiunea, folosinţa şi dispoziţia unui singur titular (proprietate

exclusivă) sau mai multor titulari (coproprietate). Celelalte drepturi reale se constituie

asupra unor lucruri străine, care aparţin cu drept de proprietate unei alte persoane. Este

important a se reţine faptul că una şi aceeaşi persoană nu poate avea şi dreptul de

proprietate, şi un alt drept real asupra aceluiaşi lucru. Unul dintre cele mai răspândite

drepturi asupra unui lucru străin este dreptul de uzufruct. Avându-şi originea în dreptul

Romei antice, dreptul de uzufruct s-a perfecţionat, fund recepţionat de legislaţiile

contemporane, inclusiv de legislaţia Republicii Moldova.

Uzufructul este nu altceva decât rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate

în elementele sale şi atribuirii unora dintre ele (jus abutendi) proprietarului, altora (ius

possidendi, ius utendi şi ius fruendî) unei alte persoane, numite uzufructuar. Proprietarul

păstrează numai dreptul de dispoziţie a bunului, posesiunea şi folosinţa atribuind-o

uzufructuarului. Acesta este motivul pentru care o astfel de proprietate se numeşte

nudă proprietate (goală sau fara conţinut), iar proprietarul, nudul proprietar. Nuda

proprietate nu este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ci doar una din

formele în care acest drept poate să existe.

Pornind de la expresia legală, expusă în definiţie, de a poseda bunul

(iuspossidendi) de a-1 folosi (ius utendi) şi de a-i culege fructele (ius Jruendi) întocmai ca

proprietarul, uzufructuarul exercită prerogativele sale în mod direct şi nemijlocit asupra

bunului, fară a avea nevoie de o prestaţie specifică din partea nudului proprietar sau a

oricărei alte persoane. În special, referindu-se la ius fruendi, legiuitorul stipulează că

uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce bunul şi că ele trec în

proprietatea acestuia la data culegerii lor (art.401).9

Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct sînt următoarele:

8 Dogaru I., Cercel S. „Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale” Bucureşti, 2003, pag. 194

9 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 22110

este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia (jus in

re aliena).

Nu este posibil ca cineva să aibe un uzufruct asupra unui bun propriu: Nulii enim

res suo servit.

Proprietarul posedă şi foloseşte lucrul său şi îi culege fructele de orice natură ar fi,

dar această folosinţă nu este un drept de uzufruct, ci un atribut al dreptului de

proprietate.

este un drept real, opozabil tuturor, inclusiv „nudului proprietar" care are

obligaţia negativă de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea dreptului lui.

Uzufructul constituit asupra unei creanţe sau valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) nu

mai este un drept real, pentru că dreptul pe care se întemeiază, deci care se .naşte, nu

are acest caracter. Uzufructul este un drept real de folosinţă născut dintr-un drept de

proprietate asupra unui bun imobil sau asupra unui bun mobil.

Dreptul de uzufruct nu se confundă cu dreptul de folosinţă al locatarului asupra

lucrului închiriat. Dreptul de uzufruct este un drept real, în timp ce dreptul de folosinţă

al locatarului este un drept de creanţă.

Între aceste două drepturi există mai multe deosebiri:

- Proprietarul este obligat să-i predea locatarului lucrul în bună stare la intrarea în

folosinţă şi să-1 menţină în stare de folosinţă (fiind obligat la efectuarea reparaţiilor

necesare în timpul locaţiunii Cu alte cuvinte proprietarul are obligaţii active, care

converg către asigurarea folosinţei utile şi liniştite a lucrului închiriat.

În cazul uzufructului, proprietarul nu are nici o obligaţie pozitivă, faţă de

uzufructuar; el trebuie numai să-l lase pe uzufructuar să folosească lucrul fără a-1

stânjeni sau tulbura, deci predă lucrul în starea în care se află şi nu este obligat la nici

un fel de reparaţii în timpul uzufructului.

- Dreptul locatarului, fiind un drept de creanţă, este totdeauna mobiliar, chiar şi

când folosinţa se exercită asupra unui imobil. Uzufructul, fiind un drept real, poate fi

mobiliar sau imobiliar, după cum bunul asupra căruia se exercită este un bun mobil sau

imobil.

11

- Locatarul (chiriaşul) fiind parte într-un raport de obligaţie nu poale renunţa la

obligaţiile sale prin abandonarea lucrului, în timp ce uzufructuarul fiind ţinut numai

propter rem, (datorită lucrului) se poate sustrage oricărei obligaţii, abandonând lucrul

şi folosinţa sa.10

- Locaţiunea, cu drepturile şi obligaţiile care se nasc din ea, se transmite

moştenitorilor părţilor, pe când uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului.

Uzufructuarul preia bunul în starea în care se află (art.399) având îndatorirea de a-i

conserva substanţa (art.395), de a efectua reparaţiile de întreţinere a bunului (ait.412) şi

de a se comporta faţă de el întocmai ca un proprietar (art.395), pe când locatarul preia

bunul de la locator în starea corespunzătoare, conform destinaţiei convenite prin

contract, cel din urmă având obligaţia să menţină bunul în această stare pe durata

locaţiunii (art.878) şi să repare prejudiciul cauzat locatarului de viciile bunului închiriat

(art.880). Prin urmare, nudul proprietar nu are faţă de uzufructuar nici o obligaţie

activă, urmând să-1 lase a se folosi de lucru. în contractul de locaţiune însă,

proprietarului i se pun anumite obligaţii pozitive.

Uzufructuarul poate trage orice foloase din bunul primit dacă actul de constituire

nu prevede altfel (art.395), locatarul însă nu are dreptul să schimbe forma bunului, nici

să-1 folosească în alt scop decât la destinaţie (art.885).

Uzufructuarul poate să închirieze şi să arendeze bunul care face obiectul

uzufructului dacă, prin actul de constituire, nu este interzis [art.398 alin.(2)], locatarul

însă poate da bunul închiriat în sublocaţiune doar cu consimţământul locatorului

(art.894).

Uzufructuarul poate renunţa la dreptul său stingând prin aceasta uzufructul

(art.420), locatarul nu poate renunţa la dreptul său, având posibilitatea de a rezilia

contractul în modul stabilit la art.905 şi art.907.

Uzufructul este cu titlu gratuit dacă titlul oneros nu este stipulat expres în actul de

constituire (art.400), locaţiunea însă poate fi numai cu ridu oneros (art.875).

Uzufructul se stinge la moartea sau la lichidarea uzufructuarului (art.420),

drepturile şi obligaţiile locatarului trec prin succesiune (art.902).11

10 Florescu D. ”Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale”, București, 2002, pag. 37211 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 221

12

este un drept temporar prin esenţa sa. Uzufructul constituit în favoarea unei

persoane fizice poate dura cel mult până la decesul acesteia, iar cel constituit în

favoarea unei persoane juridice va dura până la lichidarea ei, dar nu mai mult de 30 de

ani. Actul juridic prin care se constituie un drept de uzufruct perpetuu şi transmisibil

pentru cauză de moarte este lovit de nulitate absolută.

este un bun inalienabil (art.398) sau un drept cu caracter intuitu personae,

incesibil12. Dreptul de uzufruct nu poate fi cesionat terţilor ori înstrăinat în alt mod,

nici gajat sau ipotecat. Această interdicţie însă nu împiedică uzufructuarul să

folosească bunul care face obiectul uzufructului, inclusiv prin transmitere în locaţiune

sau arendă, în condiţiile art.396 alin.(2) şi (3). Acest caracter este confirmat şi de

dispoziţia art.405, potrivit căreia creditorul uzufructuarului poate urmări drepturile

acestuia, altele decât cel de uzufruct (fructele, veniturile etc.).

uzufructul se poate constitui asupra bunurilor neconsumptibile [art.396 alin.(3)].

Legiuitorul admite, cu titlu de excepţie, ca uzufructul să se extindă şi asupra unor

bunuri consumptibile (art.402), care sunt părţi componente ale unui patrimoniu dat în

uzufruct.

conferă uzufructuarului dreptul de posesie şi de folosinţă asupra lucrului. De

aici rezultă, că uzufructul acordă proprietarului bunului puteri reduse. Aceasta

deoarece folosinţa şi fructele aparţin uzufructuarului, proprietarul are doar un titlu nud,

lipsit de eficacitate veritabilă, ceea ce a făcut ca el să se numească nud proprietar.

Desigur, el poate înstrăina nuda proprietate (prin vânzare sau donaţie) dar valoarea

economică a nudei proprietăţi este de obicei redusă şi variabilă, aceasta pentru că în

fapt numai la moartea uzufructuarului nudul proprietar dobândeşte toate prerogativele

unui proprietar, devenind astfel proprietar deplin. Cu cât moartea uzufructuarului este

mai probabilă, cu atât este mai mare valoarea nudei proprietăţi. De exemplu: dacă

uzufructuarul este în vârstă şi cu o sănătate şubredă, valoarea nudei proprietăţi este mai

mare decât dacă el ar fi tânăr şi sănătos.13

12

13Gîscă V. ”Drept civil. Drepturi reale”, Chișinău, 2009, pag. 17313

Dreptul de uzufruct prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje economice.

Pe de o parte, el este un mijloc comod pentru proprietar de a conserva și de a exercita

prin altul posesia și folosința asupra bunului; cîns ce constituie cu titlu oneros este un

mijloc de obținere a unor venituri păstrînd proprietatea bunului; datorită caracterului

său temporar, proprietarul este sigur că dreptul său de proprietate se va completa,

proprietatea devenind din nou deplină. Pe de altă parte, uzufructuarul, avînd un drept

temporar, va urmări să obțină pentru el toate avantajele imediate și posibile, care pot

atrage epuizarea substanței bunului, prin exploatarea lui intensivă.14

1.3. Conținutul și obiectul dreptului de uzufruct

În legătură cu conținutul dreptului de uzufruct, putem preciza că acest

dezmembrămînt al dreptului de proprietate este format din atributele usus și fructus,

ceea ce dă dreptul uzufructuarului să posede bunul și să culeagă fructele acestuia.

Deosebit de dreptul de uzufruct exercitat asupra bunului, acela care este

proprietarul bunului respectiv poartă denumirea de nud proprietar și exercită un drept

de dispoziție juridică asupra bunului respectiv.

Importanța dreptului de uzufructconstă în aceea că prin intermediul acestuia se

asigură folosința bunului și culegerea fructelor, iar în același timp prprietarul nu pierde

dreptul de proprietate cu privire la bunul în cauză. Pe această cale proprietarul poate să

dobîndească anumite venituri fără ca dreptul de proprietate să iasă din patrimoniul său.

El este sigur că la un moment dat, dreptul său de proprietate se va complini prin

dobîndirea celor două atribute înstrăinate, usus și fructus.

Uzufructul mai poate crea însă și dezavantaje, în sensul că uzufructuarul se va

folosi de bunul respectiv și, știind că dreptul său este conservarea bunului în cauză,

ceea ce va prejudicia pe nudul proprietar.

La complinirea dreptului de proprietate, prin adăugarea atributelor usus și fructus,

nudul proprietar, redevenind proprietar deplin s-ar putea afla în situația de a se

dezinteresa de bunul său și de a nu efectua cheltuielile necesare.

14 Dogaru I., Cercel S. „Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale” Bucureşti, 2003, pag. 19614

Toate acestea ar conduce la degradarea bunului și la diminuarea valorii sale

economice.15

Obiectul dreptului de uzufruct. Legiuitorul permite constituirea dreptului de

uzufruct asupra oricăror bunuri care se află în circuit civil, cu excepţia celor din

domeniul public al statului şi al unităţilor teritorial-administradve. Expresia legală din

art.396 alin. (3) arată că obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află

în circuitul civil, mobil sau imobil, corporal sau incorporai, inclusiv un patrimoniu sau o parte

din el. Uzufructul instituit asupra bunului principal se extinde şi asupra accesoriilor

acestuia, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.16

Art.396 alin.(2) din Codul civil al Republicii Moldova, arată că uzufructul se

poate stabili pe orice fel de bunuri neconsumptibile care se află în circuitul civil mobil

sau imobil, corporal sau incorporai, inclusiv un patrimoniu sau o parte din el.

Regula este că uzufructul are ca obiect bunuri neconsumptibile, deoarece

uzufructuarul are obligaţia de a conserva substanţa lucrului şi de a restitui lucrul

proprietarului, la expirarea termenului.

Dar uzufructul poate avea ca obiect şi bunuri consumptibile, caz în care

uzufructuarul dobândeşte de la proprietar chiar proprietatea lucrului. Dintr-un alt punct

de vedere, uzufructul poate avea ca obiect unul sau mai multe lucruri anume

determinate, caz în care uzufructul este cu titlu particular sau poate avea ca obiect o

universalitate de bunuri sau o fracţiune dintr-o universalitate, caz în care uzufructul

este după cum: universal sau cu titlu universal.

Poate face obiectul uzufructului şi terenurile proprietare privată atât timp cât sunt

şi rămân în circuitul civil.17

Uzufructul bunurilor corporale. Dreptul de uzufruct poate fi constituit asupra

oricăror bunuri corporale, indiferent de natura lor imobilă sau mobilă. Obiect al acestui

drept poate fi şi un bun complex sau o universalitate de bunuri.

Dacă uzufructul se constituie asupra unui imobil, naşterea, modificarea sau

stingerea este condiţionată de înscrierea în registrul de imobile.

15 Jora C. ”Drept civil. Curs de drepturi reale”, București, 2005, pag. 13916 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 22417 Gîscă V. ”Drept civil. Drepturi reale”, Chișinău, 2009, pag. 175

15

Dacă uzufructul se constituie asupra unui bun complex, asupra unei universalităţi

de bunuri sau asupra unui patrimoniu, uzufructuarul, împreună cu nudul proprietar, va

fi obligat să facă un inventar dacă ei nu au convenit ca inventarul să fie efectuat de

către un terţ.

Potrivit art.402, uzufructul poate cuprinde, alături de bunurile neconsumptibile, şi

bunuri consumptibile (care se consumă prin primul act de uz) de care poate dispune,

având însă obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare.

Uzufructul bunurilor incorporate. Legiuitorul admite constituirea dreptului de

uzufruct şi asupra unor bunuri incorporale sub forma dreptului de creanţă (dobânda din

depunerile bancare), valori mobiliare nematerializate, părţi sociale, mărci de producţie

şi de comerţ, modele industriale etc. Se poate constitui uzufruct şi asupra unui drept de

superficie.

Termenul dreptului de uzufruct. După cum s-a menţionat, uzufructul este un drept

temporar. El se instituie în cazul uzufructuarilor persoane fizice cel mult până la

decesul lor dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Uzufructul constituit în favoarea persoanei juridice funcţionează până la

lichidarea ei, dar nu mai mult de 30 de ani.

Orice act juridic de constituire a unui uzufruct perpetuu şi transmisibil pentru

cauză de moarte sau lichidare este lovit de nulitate absolută.18

Capitolul II: Modalități de constituire, exercitarea și stingerea dreptului de uzufruct

2.1. Modurile de constituire a uzufructului

Potrivit art. 396 din Codul civil, uzufructul se poate constitui prin lege sau prin act

juridic. In cazurile prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărâre


judecătorească. In legislaţia altor state se admite dobândirea uzufructului şi prin

uzucapiune.

La constituirea uzufructului, se aplică aceleaşi reguli ca şi la înstrăinarea bunurile

care fac obiectul uzufructului.

Constituirea uzufructului prin efectul legii. In legislaţia Republicii Moldova nu

există reglementări care ar prevedea expres constituirea dreptului de uzufruct. Preluând

ideea din literatura juridică română226, considerăm că suntem în prezenţa realizării unui

drept de uzufruct atunci când părinţii folosesc bunurilor copiilor lor.

Constituirea uzufructului prin act juridic. De cele mai multe ori uzufructul se

constituie prin voinţa omului, îmbrăcând forma unui act juridic unilateral (testament)

sau bilateral (contract). Persoana care poate constitui un drept de uzufruct poate fi

numai proprietarul bunului.

Uzufructul poate să-şi aibă originea într-o clauză testamentară sub formă de legat

prin care de quius instituie dreptul unei persoane nemoştenitoare să folosească şi să

culeagă fructele unuia sau mai multor bunuri din masa succesorală, transmiţând nuda

proprietate moştenitorilor (art.1486 şi 1487). De asemenea, este posibilă situaţia în

care, prin testament, legatarului să i se lase nuda proprietate, iar moştenitorul legal să

rămână cu uzufructul, precum şi situaţia în care se lasă unui legatar dreptul de uzufruct

iar altui legatar nuda proprietate.19

În practică, cel mai adesea, dreptul de uzufruct se constituie prin testament. Acest

mod de stabilire a uzufructului prezintă avantajul că fără a lipsi pe moştenitori de

succesiune, aceştia dobândind nuda proprietate, se constituie în favoarea unei persoane

un drept de uzufruct.

Prin testament, uzufructul se poate constitui, la fel ca şi prin convenţii, fie pe cale

de înstrăinare când testatorul constituie asupra anumitor bunuri sau asupra întregului

patrimoniu un drept de uzufruct în favoarea unei persoane, fie pe cale de retenţiune

când testatorul printr-un legat lasă nuda proprietate unei persoane, moştenitorii

devenind uzufructuari.20

19 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 22520 Gîscă V. ”Drept civil. Drepturi reale”, Chișinău, 2009, pag. 174

17

Dreptul de uzufruct poate fi constituit prin contract cu titlu oneros, cât şi cu titlu

gratuit. Contractul poate să fie unul de sine stătător, precum şi o clauză într-un act de

constituire a unei societăţi comerciale. In literatura juridică se analizează două căi de

constituire a uzufructului: de înstrăinare şi de retenţie.

Calea de înstrăinare, numită şi mod de stabilire directă a uzufructului, se constituie

atunci când proprietarul bunului creează asupra lui un uzufruct, păstrându-şi nuda

proprietate, iar dreptul de folosinţă şi de culegere a fructelor transmiţând-o unui terţ.

Un exemplu util ar servi cazul când proprietarul transmite bunul său în calitate de aport

la formarea sau majorarea capitalului social a unei societăţi comerciale.

Calea de retenţie, numită şi mod de stabilire indirectă a uzufructului se constituie

atunci când proprietarul înstrăinează nuda proprietate a bunului său, însă reţine pentru

sine uzufructul, transformându-se din proprietar plin în uzufructuar.21

La încheierea contractului de constituire a dreptului de uzufruct, se vor aplica

aceleaşi reguli ca şi la înstrăinarea bunurilor care fac obiectul uzufructului.

Contractul de constituire a dreptului de uzufruct este:

a) sub semnătură privată, după modul de formare, iar, în cazurile stabilite de

lege, poate fi şi în formă autentică. In cazul în care uzufructul se constituie asupra unui

teren, pentru încheierea lui valabilă se cere forma autentică, iar pentru naşterea

dreptului de uzufruct, contractul trebuie înscris în registrul de imobile;

b) sinalagmatic (bilateral), după conţinut, dacă a fost încheiat cu titlu oneros

şi dacă, pentru acordarea acestui drept, se plăteşte recompensă; el poate fi şi unilateral

dacă uzufructul se acordă cu titlu gratuit;

c)atât cu titlu oneros, cât si titlu gratuit, după scopul urmărit de părţi:

-dacă este cu titlu oneros, contractul de constituire a uzufructului se încadrează în

categoria contractelor comutative, deoarece existenţa şi întinderea drepturilor şi

obligaţiilor părţilor contractante sunt certe, pot fi apreciate chiar la momentul încheierii

contractului şi nu depind de hazard;


-dacă este cu titlu gratuit, contractul intră în categoria contractelor liberalităţilor,

deoarece proprietarul, rămânând cu nuda proprietate a bunului, transmite dreptul de

posesiune şi de folosinţă uzufructuarului, care profită de fructele bunului;

d) constitutiv de drepturi reale, după efectele produse şi anume de dreptul real

de uzufruct;

e) cu executare succesivă, după modul de executare, deoarece uzufructuarul îşi

va exercita dreptul întreaga perioadă pentru care a fost constituit, iar nudul proprietar

va fi obligat să tolereze şi să nu împiedice exercitarea uzufructului;

f)numit, deoarece are o denumire prevăzută de lege.

Cuprinsul unui contract de constituire a uzufructului. Un contract de constituire a

uzufructului, ca orice contract civil, trebuie să cuprindă anumite clauze obligatorii.

Obligatorii sunt clauzele care se referă la:

- identitatea nudului proprietar şi a uzufructuarului;

- identificarea bunului care face obiectul uzufructului; dacă uzufructul se

constituie asupra unui imobil, este necesar extrasul din registrul bunurilor imobile şi

titlul de proprietate;

- termenul pentru care se constituie uzufructul dacă se constituie pentru o anumită

perioadă;

- titlul gratuit sau oneros al uzufructului, dacă contractul este cu titlu oneros, se

indică mărimea recompensei şi regularitatea plăţii ei;

- persoana care va îndeplini formalităţile de înregistrare a uzufructului, după caz;

- alte date pe care părţile le consideră importante dacă nu contravin normelor

imperative ale legii.22

Constituirea uzufructului prin hotărâre judecătorească. Dreptul de

uzufruct se poate constitui prin hotărâre judecătorească numai în cazul în care legea

prevede o astfel de modalitate. In procesul de insolvabilitate poate fi evidenţiată o

situaţie în care s-ar constitui un uzufruct prin voinţa unei alte persoane decât

proprietarul. Ne referim la situaţia când masa debitoare a societăţii comerciale

insolvabile include dreptul de folosinţă, pentru un anumit termen, asupra unor bunuri

22 Cojocaru E., Cuşmir M., Ciobanu C., Cojocaru V. „Drept Civil. Drepturi reale" Editura Chişinău 2003, pag. 14719

depuse ca aport la capitalul social. In cazul în care societatea comercială emitentă de

acţiuni sau de părţi sociale devine insolvabilă până la expirarea termenului pentru care

dreptul de folosinţă asupra bunului său a fost transmis ca aport, acest drept intră în

masa debitoare, administratorul insolvabilităţii având dreptul să-1 valorifice,

adică să-1 înstrăineze cu tidu oneros, iar suma obţinută să o împartă între creditori.

înstrăinând dreptul de folosinţă asupra lucrului depus ca aport, administratorul

insolvabilităţii stabileşte un termen, cate nu va fi mai mare decât termenul dreptului de

folosinţă indicat în actul de constituire. După expirarea termenului stabilit, posesiunea

şi folosinţa bunului se va întoarce la proprietar. Considerăm că actul de înstrăinare a

dreptului de folosinţă va fi un contract de uzufruct, terţul beneficiar având, în calitatea

de uzufructuar, dreptul şi obligaţia de a se comporta faţă de bun ca un veritabil

proprietar. Deşi adrninistratorul insolvabilităţii va organiza o licitaţie de înstrăinare a

dreptului, contractul trebuie semnat de proprietarul bunului asociat al societăţii

insolvabile. Dacă acesta refuză să semneze, administratorul insolvabilităţii se va adresa

în instanţă pentru ca voinţa asociatului să fie substituită prin act judecătoresc.

Exercitarea uzufructului. Uzufructuarul foloseşte bunul obiect al uzufructului

întocmai ca şi proprietarul. Legea prevede drepturi şi obligaţii, specifice uzufructului,

atât pentru uzufructuar, cât şi pentru nudul proprietar.23

2.2. Drepturile și obligațiile uzufructuarului

De esenţa uzufructului este dreptul titularului de a folosi bunul şi a-i culege

fructele. Principalele drepturi de care dispune uzufructuarul sînt:

Dreptul de posesiune [Codul civil, art. 395 alin.(l)]. Uzufructuarul are dreptul să

stăpânească bunul în măsura în care este necesar exercitării dreptului său.

Uzufructuarul este un posesor nemijlocit (art. 304).

Dreptul de folosinţă [art.395 alin.(l)]. Uzufructuarul are dreptul de a se folosi de

bunul ori bunurile ce-i alcătuiesc obiectul dreptului său în vederea satisfacerii nevoilor

sale personale, în această privinţă el poate săvârşi toate actele de folosinţă cu singura

condiţie de a nu altera substanţa bunului şi a nu-i modifica destinaţia stabilită de către


proprietar. în virtutea acestui drept uzufructuarul culege şi dobândeşte în proprietate

fructele şi veniturile bunului ori bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului său.24

Uzufructuarul se foloseşte de bunul obiect al uzufruct întocmai ca proprietarul. A

folosi un bun înseamnă a te servi de el şi a-1 exploata în interes propriu, luând în

considerare natura şi destinaţia lui. Uzufructuarul poate folosi bunul şi în activitatea sa

profesională sau de întreprinzător. Deşi legiuitorul prevede expres că folosinţa

uzufructuarului este ca şi folosinţa proprietarului, între ele există totuşi

diferenţă. Proprietarul poate uza de bunul său în mod nesocotit, sleindu-i

productivitatea şi substanţa, schimbându-i destinaţia şi chiar distrugându-1230.

Uzufructuarul poate folosi bunul având obligaţia de a-i conserva substanţa (art.395), de

a-i păstra destinaţia (art.411), ţinând cont de limitele stabilite în actul de constituire,

care exclud anumite folosinţe [art.395 alin.(2)]. Altfel spus, exercitarea dreptului său este

limitată la o folosinţă grijulie, ca a unui bun proprietar. Folosinţa de către uzufructuar

nu exclude scăderea valorii bunului, însă ca urmare a uzurii lui normale, uzufructuarul

având obligaţia ca, la expirarea termenului, să-1 restituie nudului proprietar în starea în

care se află (art.409). Dacă din obiectul uzufructului fac parte şi bunuri consumptibile,

dreptul de folosinţă înseamnă consumarea acestora (art.402). Dreptul de folosinţa al

uzufructuarului se extinde şi asupra accesoriilor bunului dat în uzufruct [art.396 alin.

(4)]; Folosinţa bunului poate fi exercitată de uzufructuar direct sau indirect, prin

intermediul unei alte persoane având calitatea de locatar (arendaş, chiriaş). Această

concluzie este impusă de art.398 alin.(2) şi (3), care stipulează posibilitatea închirierii

sau arendării bunului.25

Dreptul la fructe (art.395, art.401). Dreptul de a culege fructele este o consecinţă

firească a dreptului de folosinţă. Uzufructuarul se bucură de toate fructele naturale sau

civile pe care le produce bunul, dobândind proprietatea asupra lor de la data culegerii.

Prin noţiunea de frucfi trebuie de înţeles orice venit, spor sau product al unui lucru,

venit sau beneficiu dobândit în urma folosirii dreptului, precum şi veniturile şi

beneficiile pe care obiectul uzufructului le asigură prin intermediul raporturilor

juridice. Din dispoziţia art.401 rezultă că uzufructuarul nu beneficiază de o simplă 24 Gîscă V. ”Drept civil. Drepturi reale”, Chișinău, 2009, pag. 17525 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 229

21

folosinţă a fructelor, ci de dobândirea proprietăţii asupra lor. Dreptul uzufructuarului

asupra fructelor se naşte la data constituirii uzufructului şi se stinge la data expirării

termenului sau apariţiei unui alt temei de stingere. In cazul în care, la data constituirii

dreptului de uzufruct, din obiectul uzufructului fac parte fructe naturale, acestea se

consideră ale uzufructuarului dacă actul de constituire nu prevede altfel. In cazul în

care, la data stingerii dreptului de uzufruct, obiect al uzufructului sunt fructe naturale

neculese, acestea vor fi ale uzufructuarului numai dacă actul de constituire prevede

astfel.26

Dreptul de a dispune de bunurile consumptibile (art.402) rezultă din natura lor.

Uzufructuarul are prin excepţie dreptul de a dispune de bunuri, consumându-le sau

înstrăinându-le, deoarece acesta este singurul mijloc de a se folosi de ele, natura

acestor bunuri procurând un folos doar prin consumare sau înstrăinare27. In acest caz,

uzufructuarul are obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare

sau, dacă este imposibil, să restituie contravaloarea lor de la data stingerii uzufructului.

Dreptul de a face reparaţii capitale. Uzufructuarul este în drept să facă, din cont

propriu, reparaţii capitale bunului de care beneficiază dacă nudul proprietar nu

efectuează la timp astfel de reparaţii [art.412 alin.(6)].

Dreptul la compensarea cheltuielilor de reparaţii capitale si la despăgubiri. In cazul în

care a efectuat din contul său reparaţii capitale bunului, uzufructuarul este în drept ca,

la stingerea uzufructului, să pretindă la compensarea cheltuielilor [art.412 alin. (6)].

Uzufructuarul va putea pretinde compensarea cheltuielilor după regulile gestiunii de

afaceri (art. 1382) sau despăgubiri de la nudul proprietar în cazul în care prin fapta

acestuia a fost redusă valoarea uzufructului (art.417).

Dreptul de a renunţa la uzufruct. Potrivit art.420 alin.(l), uzufructul se stinge în

cazul renunţării uzufructuarului la dreptul său.

Particularităţile uzufructului generate de tipul obiectului său28

Creanţa ca obiect al dreptului de uzufruct (art.403). Obiect al uzufructului poate fi şi

o creanţă a nudului proprietar faţă de un terţ. Un exemplu elocvent de constituire a



unui drept de uzufruct asupra unei creanţe ar fi uzufructul asupra banilor din depozitul

bancar sau asupra unor obligaţiuni, ambele producătoare de dobândă. Uzufructuarul

are dreptul să folosească şi să culeagă fructele civile ale creanţei care se reduc numai la

o dobândă periodică. Uzufructuarul mai are obligaţia, cu titlu de excepţie în cazul

insolvabilităţii băncii sau emitentului de obligaţii, de a înainta creanţa către

administratorul insolvabilităţii pentru a participa la adunarea creditorilor etc. In cazul

în care, în timpul exercitării dreptului de uzufruct, contractul de depozit bancar expiră

sau obligaţiunile ajung la scadenţă, uzufructuarul este în drept să primească banii de la

bancă sau de la societatea care a emis obligaţiunile şi să dispună de ei ca un bun

proprietar, având dreptul să-i folosească prin continuarea relaţiilor, să-i depună pe un

alt cont bancar şi chiar în altă bancă ori să dispună de ei altfel. Se observă că,

exercitând dreptul de folosinţă, uzufructuarul poate consuma banii, însă la încheierea

uzufructului are obligaţia de a restitui nudului proprietar suma echivalentă creanţei.

Participaţiuni le la capitalul social ca obiect al dreptului de uzufruct (art.404).

Proprietarul poate să transmită cu drept de uzufruct acţiuni emise de societăţile

comerciale pe acţiuni, părţi sociale ale societăţilor cu răspundere limitată, precum şi

participaţiuni ale unor alte persoane juridice. In acest caz, uzufructuarul are dreptul de

a folosi şi a culege fructele, adică de a participa la adunările generale cu drept de vot şi

de a încasa dividendele acestor participaţiuni. Dreptul de vot nu poate fi exercitat de

uzufructuar dacă, la adunarea generală, se discută modificarea capitalului social,

reorganizarea sau lichidarea persoanei juridice, dreptul de vot aparţinând nudului

proprietar. Dacă acţiunile se răscumpără de către emitent, dreptul uzufructuarului de a

încasa preţul trebuie să fie expres stipulat în actul de constituire a uzufructului, în caz

contrar decizia aparţine nudului proprietar.

Terenurile cu arbori si pădurile ca obiect al dreptului de uzufruct (art.406 şi 407). Se

poate constitui dreptul de uzufruct asupra unui teren cu arbori fructiferi sau

nefructiferi. UzufructuaruJ dobândeşte nu numai poamele, dar şi ghinda, pluta, răşina,

crengile ce se tund în fiecare an etc. Arborii nu pot fi consideraţi fructe, deoarece

reproducerea lor este lentă, neperiodică, din care motiv legea limitează tăierea lor.

Tăierea arborilor se permite cu titlu de excepţie în cazurile stabilite la art.406 alin.(l) şi

23

numai din necesitatea reparării, întreţinerii şi exploatării terenului. In astfel de cazuri,

uzufructuarul va fi ţinut să înlocuiască arborii tăiaţi sau distruşi [art.406 alin. (2)]. O

situaţie distinctă de regula menţionată este reglementată la art.407, care prevede ca

obiect al uzufructului pădurea destinată de proprietarul lor unei tăieri periodice, arbori din

pepinieră sau părţi de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate. In aceste cazuri,

arborii reprezintă fructele de care beneficiază uzufructuarul, acesta fiind ţinut sa

respecte anumite reguli de tăiere şi de înlocuire stabilite în Codul silvic nr.887/1996 la

art.33-41.

Cariera ca obiect al dreptului de uzufruct (art.408). Dacă dreptul de uzufruct se

instituie asupra unui teren în care există carieră, uzufructuarul se poate folosi de ea

numai dacă aceasta era în exploatare la data constituirii dreptului, iar proprietarul

deţine autorizaţie de exploatare a carierei. In cazul unei cariere deschise, adică

neexploatate sau exploatate cândva, însă care, la momentul constituirii dreptului, nu se

exploata şi nu exista nici autorizaţie de exploatare, uzufructuarul nu poate extrage

produse din ea.

Obligaţiile uzufructuarului

Obligaţia de primire a bunului şi de întocmire a inventarului (art.399). Uzufructuarul

este obligat să primească bunul în starea în care se află la momentul transmiterii. In

interesul său, dar şi al nudului proprietar, este de a întocmi un act în care s-ar constata

starea bunului la momentul transmiterii, deoarece de aceasta depinde şi constatarea

stării corespunzătoare a bunului la momentul restituirii. Din coroborarea dispoziţiilor

art.399 alin. (2) şi (3) rezultă concluzia că întocmirea actului de determinare a stării

bunului (inventarului) este obligatorie când obiectul uzufructului este o universalitate

de bunuri. Legea indică în special că uzufructuarul şi nudul proprietar sunt obligaţi să-şi

acorde asistenţă reciprocă la întocmirea proprietar, dacă nu acţionează contrar

dispoziţiilor legale, poate folosi bunul său aşa cum consideră necesar, inclusiv cu

neglijenţă, distrugându-1 sau epuizându-i substanţa, fară a răspunde juridic.

Proprietarul poate inventarului. La cererea uneia dintre părţi, inventarul poate fi

întocmit de un profesionist (organ competent), iar semnăturile autentificate notarial.29


Obligaţia de a se folosi de bun ca un proprietar. Această obligaţie rezultă din art.395

alin.(l) şi art. 409, potrivit cărora uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul şi a-i

culege fructele, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.

După cum s-a menţionat, un să nu folosească bunul său. Uzufructuarul însă este

obligat să se folosească de bun ca un bun proprietar^ astfel încât să-i conserveze

substanţa sau, după cum spuneau clasicii, să dea lucrului toate îngrijirile pe care le-ar da

un proprietar... ţi să se folosească numai în aţa măsură încât lucrul să rămână în stare

buna*™. Dacă uzufructul se constituie asupra unui teren, uzufructuarul este ţinut să

respecte obligaţiile stabilite prin art. 29 din Codul funciar, să nu forţeze pământul

pentru a obţine recolte prea mari compromiţând prin aceasta fertilitatea şi recoltele

viitoare. Atitudinea unui bun proprietar cuprinde şi obligaţia de întreţinere a bunului şi,

în acest sens, uzufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului

(art.412).

Obligaţia de informare (art.410). Uzufructuarul este obligat să informeze imediat

nudul proprietar ca bunul s-a defectat, s-a distrus sau că sunt necesare lucrări de

reparare ori de îmbunătăţire a bunului sau că trebuie luate măsuri de prevenire a unor

pericole iminente care ar duce la degradare sau distrugere [art.410 alin.(l)], că trebuie

efectuate reparaţii mari [art.412 alin.(5)]. Uzufructuarul este obligat de asemenea să se

opună oricăror tentative de deposedare de către terţi şi să informeze neîntârziat nudul

proprietar despre intenţiile terţilor de a contesta dreptul de proprietate.

Obligaţia de păstrare a destinaţiei bunului (art.411). Uzufructuarul este obligat să

folosească bunul păstrându-i destinaţia dată de nudul proprietar. Schimbarea destinaţiei

bunului este un drept al proprietarului. Această concluzie se impune şi din dispoziţiile

art.395, art.404 alin.(2), art.407 alin.(3), art.408 şi 409. Art. 395 prevede dreptul

uzufructuarului de a folosi bunul întocmai ca proprietarul. De exemplu, în clădirea în

care a fost utilizată ca spaţiu locativ, uzufructuarul nu are dreptul să amplaseze spaţii

comerciale sau industriale dacă actul de constituire nu prevede altfel. Art.404 alin.(2)

prevede expres că schimbarea destinaţiei bunului este prerogativa proprietarului, iar

art.407 alin.(3) că uzufructuarul poate exploata părţile de păduri înalte destinate tăierii

regulate, conformându-se uzanţei obişnuite a nudului proprietar. Uzufructuarul se

25

foloseşte de lucruri ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor (art.409), iar dacă

obiectul uzufructului este o carieră, aflată în exploatare, se foloseşte de ea întocmai cu

nudul proprietar (art408).

Obligaţia efectuării reparaţiilor (art.412). Efectuarea reparaţiilor bunului dat în

uzufruct sunt puse în sarcina uzufructuarului (reparaţii de întreţinere, reparaţii mari)

sau în sarcina nudului proprietar (reparaţii capitale). Uzufructuarul este obligat să

efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului, precum şi reparaţiile mari, dacă ele se

datorează neefectuării reparaţiilor de întreţinere. Legiuitorul nu a distins reparaţiile de

întreţinere de cele mari sau capitale. Prin reparaţii de întreţinere se subînţeleg

reparaţiile curente efectuate periodic care permit menţinerea bunului în stare normala

pentru folosinţă şi exploatare şi care nu implică modificarea substanţei lui. Reparaţiile

mari, în opinia noastră, sunt aceleaşi reparaţii capitale. Uzufructuarul nu este obligat să

reconstruiască bunul care s-a distrus din cauza vechimii ori unui caz fortuit (art.413).

Obligaţia de plată a primelor de asigurare în ca^ul bunului asigurat (art.414). Dacă

bunul dat în uzufruct este asigurat, uzufructuarul este obligat să plătească primele de

asigurare.

Obligaţia de a restituire a bunului obiect al dreptului de uzufruct [art.423 alin.(l)].

Uzufructuarul este obligat să restituie nudului proprietar, în starea corespunzătoare,

bunurile pe care le deţine în virtutea dreptului său de uzufruct.30

Obligaţia de a despăgubi nudul proprietar în cazul pieirii sau deteriorării bunului din

culpa uzufructuarului. Această obligaţie rezultă nemijlocit din art.423 alin.(2), precum şi

din art.395, care obligă uzufructuarul să se comporte faţă de bun ca şi proprietarul, cu

obligaţia de a conserva substanţa.

2.3. Drepturile și obligațiile nudului proprietar

Pe întreaga perioadă a uzufructului, proprietarul bunului nu are folosinţa acestuia,

ci doar nuda proprietate. Deşi nud, dreptul de proprietate se exercită presupunând

existenţa atributelor „trunchiate".

Drepturile nudului proprietar


Nudul proprietar are:

- dreptul de a poseda bunul ce face obiectul uzufructului fiind un posesor mijlocit

[art.304 alin.(l)];

- dreptul de dispoziţie (art.416), principal atribut al dreptului de proprietate care nu

trece la uzufructuar, păstrându-se la nudul proprietar, şi care trebuie sa fie exercitat

astfel încât să nu atingă dreptul uzufructuarului; nudul proprietar este în, drept să

înstrăineze bunul prin acte între vii (de vânzare-cumpărare, schimb, donaţie etc.)

precum şi pentru cauză de moarte, poate să-1 greveze cu sarcini; persoana care a

dobândit nuda proprietate trebuie să respecte uzufructul; dreptul de dispoziţie al

nudului proprietar este şi el limitat, deoarece proprietarul nu poate decide soarta

bunului prin transformare sau distrugere, fiind ţinut la plata despăgubirilor în cazul în

care, prin fapta sa, a făcut sa reducă valoarea uzufructului (art. 417);31

- dreptul la acţiuni de apărare (art.416), exercitând toate acţiunile legale de apărare

a dreptului său;

- dreptul de a cere stingerea uzufructului (art.422), în cazul în care demonstrează ca

uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului, îi aduce stricăciuni ori îl lasă să

degradeze;

- dreptul asupra comorii (art.419), aceasta descoperită în bun de către uzufructuar,

aparţine nudului proprietar;32

- dreptul de repliere a contractelor de locaţiune sau de arendă [art.398 alin.(4)] dacă:

a) termenul contractului de locaţiune sau de arendă depăşeşte, fară consimţământul

său, termenul obişnuit în conformitate cu uzanţele locale; b) spaţiul comercial a fost

dat în chirie pe un termen mai mare de 5 ani; c) întreprinderea agricolă a fost dată în

arendă pe un termen mai mare de 12 ani; d) terenul agricol a fost dat în arendă pe un

termen mai mare de 6 ani; e) contractul de locaţiune sau de arendă stipulează condiţii

neobişnuite, excesive pentru nudul proprietar.

Obligaţiile nudului proprietar Nudul proprietar are:

- obligaţia de a se abţine de la orice act care ar tulbura folosinţa uzufructuarului

(art.417); o dată uzufructul fiind constituit şi bunul transmis uzufructuarului, nudul 31 Pătulea V., Turianu C. ”Dreptul de proprietate” Vol. III, București, 2005, pag. 15932 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 235

27

proprietar nu mai are alte obligaţii decât una generală şi negativă: de a se abţine de la

orice acte sau fapte prin care ar împiedica sau ar tulbura exerciţiul liber deplin al dreptului

de uzufruct; nu pot fi considerate acte care împiedică sau tulbură exerciţiul

uzufructului reparaţiile capitale sau chiar reconstrucţia bunului de către nudul

proprietar sau de a altă persoană, numită de acesta;

- obligaţia de garanţie împotriva evicţiunii (art.417), fiind ţinut să garanteze

uzufructuarul împotriva evicţiunii, în caz contrar fiind răspunzător pentru prejudiciu;

- obligaţia de despăgubire (art.417), fiind ţinut să despăgubească uzufructuarul în

cazul în care, prin fapta sa, a făcut să se reducă valoarea uzufructului;33

- obligaţia de restituire a sumelor plătite în avans de uzufructuar art.418) sau cheltuielile

de reparaţii mari [art.412 alin.(6)]; astfel, dacă uzufructuarul universal ori cu titlu

universal plăteşte datoriile aferente patrimoniului sau părţii de patrimoniu grevate cu

uzufruct, nudul proprietar trebuie să restituie tară nici o dobândă, la stingerea

uzufructului, sumele avansate, precum şi cheltuielile de reparaţie capitală a bunului

suportate de uzufructuar; în cazul în care uzufructuarul nu plăteşte datoriile

menţionate, nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească ori să vândă o parte

suficientă din bunurile date în uzufruct pentru a plăti aceste datorii; dacă nudul

proprietar plăteşte datoriile, uzufructuarul datorează dobânzi pe toata durata

uzufructului.34

- obligaţia de a menţine contractele de locaţiune si arendă încheiate de uzufructuar în

cazul stingerii uzufructului [art.398 alin.(4)]; nudul proprietar este obligat să menţină

contractele de locaţiune şi de arendă încheiate de uzufructuar daca uzufructul se stinge,

cu excepţiile stabilite de lege.

2.4. Stingerea dreptului de uzufruct

În conformitate cu prevederile art. 420 din Codul civil al Republicii Moldova

dreptul de uzufruct încetează prin următoarele moduri:

Moartea uzufructuarului. Aceasta este o cauză naturală de încetare a uzufructului

care în practică are cea mai frecventă aplicaţie. în cazul în care uzufructul a fost stabilit 33 Bîrsan C. „Drept civil. Drepturile reale” editura Chişinău, 2003, pag. 8934 Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005, pag. 236

28

pe un anumit termen şi înainte de expirarea termenului moare uzufructuarul, uzufructul

încetează deoarece el poate fi constituit cel mult până la moartea uzufructuarului,

neputând fi transmis moştenitorilor.

Expirarea termenului. Deşi uzufructul se constituie, de regulă, pe toată durata

vieţii uzufructuarului, totuşi el poate fi stabilit şi pe o anumită perioadă de timp. în

acest caz, la expirarea termenului dreptul de uzufruct încetează. Potrivit dispoziţiilor

art. 397, alin. (2) din Codul civil uzufructul constituit în favoarea persoanelor juridice

se face totdeauna cu termen care nu poate depăşi durata maximă de 30 de ani.

Consolidarea. Prin consolidare se înţelege dobândirea dreptului

de proprietate asupra bunului ce alcătuieşte obiectul uzufructului de

către uzufructuar. Prin urmare, în cazul consolidării uzufructuarul

dobândeşte şi nuda proprietate şi în consecinţă el nu mai poate avea un

drept de uzufruct asupra propriului său bun.

Pieirea totală a bunului, întrucât uzufructul este un drept real ce

are ca obiect un bun, pieirea obiectului face să înceteze şi dreptul. Pentru

încetarea uzufructului este necesar ca pieirea bunului să fie totală şi nu

parţială, caz în care uzufructul se restrânge, însă nu încetează ca drept.

Dacă bunul este distrus sau pierdut în parte, uzufructul continuă asupra

părţii rămase.35

Renunţarea uzufructuarului la dreptul său. Pentru ca uzufructuarul

să poală renunţa ia dreptul său el trebuie să aibă capacitatea necesară.

Renunţarea poate fi unilaterală ceea ce echivalează cu delăsarea bunului

ce alcătuieşte obiectul uzufructului. Ea poate fi însă realizată şi pe baza

unei convenţii între uzufructuar şi nudul proprietar.

Rezoluţiunea sau anularea actului juridic prin care cel care a instituit

uzufructul a dobândit dreptul de proprietate, prin hotărârea instanţei judecătoreşti. În

acest caz uzufructul încetează ca urmare a pierderii de către proprietar a dreptului său

de proprietate asupra bunului ce alcătuieşte obiectul uzufructului.


Abuzul de folosinţă, în conformitate cu prevederile art. 422 C.civ.

în cazul în care uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului, nudul

proprietar este în drept să ceară în justiţie pronunţarea încetării

uzufructului înainte de termen. Aceasta înseamnă că încetarea

uzufructului pentru abuz de folosinţă nu se produce niciodată de plin

drept, ci pentru aceasta este nevoie de o hotărâre judecătorească, în

practica judecătorească a fost recunoscut nudului proprietar în cazul

abuzului de folosinţă un drept de opţiune: fie ca acesta să ceară încetarea

dreptului de uzufruct pentru abuz de folosinţă, fie ca nudul proprietar

să ceară obligarea uzufructuarului să aducă bunul în stare normală de

funcţionare.

Lichidarea uzufructuaruluilui. Constituirea uzufructului în favoarea

unei persoane juridice, stingerea uzufructului are loc din momentul

lichidării persoanei juridice.36

Efectele stingerii uzugructului sunt:

- indiferent de cauza care a dus la stingerea uzufructului, de îndată ce acesta se

stinge încetează actele de folosinţă ale uzufructuarului;

- un al doilea efect Ia care dă naştere stingerea dreptului de uzufruct constă în

aceea că uzufructuarul are obligaţia de a restitui nudului proprietar neîntârziat bunul

sau bunurile ce au format obiectul uzufructului;

- uzufructuarul datorează despăgubiri nudului proprietar dacă bunul a pierit sau s-a

deteriorat din culpa sa, precum şi în cazul în care acesta şi-a încălcat îndatoririle ce le

avea faţă de nudul proprietar. Uzufructuarul nu este în drept a pretinde nudului

proprietar sumele de bani investite pentru îmbunătăţirile aduse bunului, chiar dacă prin

acestea a sporit valoarea bunului;

- nudul proprietar este obligat să restituie uzufructuarului sumele de bani pe care

acesta din urmă le-a plătit pentru el.

2.5. Efectele stingerii uzufructului


Efectul imediat şi cel mai important al stingerii uzufructului este reunirea

dreptului de folosinţă al uzufructuarului la „nuda proprietate", astfel că deplina

proprietate, dezmembrată până atunci, se reconstituie având ca titular pe,.nudul

proprietar".

Afirmaţia de mai sus, comportă excepţii în cazul încetării uzufructului prin

confuziune în persoana uzufructuarului, sau a unui terţ, când reconstituirea dreptului de

plină proprietate se face în persoana acestor titulari, în cazul pieirii totale a lucrului

fără culpa uzufructuarului, ori prin uzucapiunea lucrului de către terţ.

La stingerea uzufructului, uzufructuarul este obligat să restituie „nudului

proprietar" lucrul care a făcut obiectul dreptului de uzufruct.

Restituirea trebuie făcută în principiu imediat, pentru că o dată cu stingerea

uzufructului, trebuie încetată orice folosinţă a uzufructuarului.

Restituirea se face în raport de inventarul ce trebuie făcut la intrarea în folosinţă a

uzufructuarului, iar în privinţa imobilelor, constatarea stării lor făcută în acelaşi

moment.37

Uzufructuarul nu mai are dreptul la fructele neculese, la data stingerii

uzufructului.

În cazul quasi-uzufructului, care are ca obiect lucruri consumptibile şi fungibile,

se restituie lucruri de aceeaşi natură, cantitate şi calitate ori se restituie preţul lor.

Restituirea lucrului obiect al uzufructului, se face de regulă voluntar, de bună

voie.

În cazul în care uzufructuarul refuză restituirea lucrului, „nudul proprietar" are la

îndemână acţiunea în revendicare. El are, de asemenea, o acţiune personală născută din

uzufruct, care poate fi introdusă numai împotriva uzufructuarului şi succesorilor săi.

Se consideră că uzufructuarul, deşi are un drept real şi nu se află într-un raport de

obligaţie personală cu proprietarul, are totuşi faţă de proprietar o obligaţie de restituire

Ia sfârşitul uzufructului, a cărei origine se află în stipulaţia de restituire din dreptul

roman, pe care pretorul o impunea uzufructuarului, înainte de a-1 pune în posesie şi

prin care uzufructuarul se obligă să restituie lucrurile la sfârşitul uzufructului.

37 Chelaru E. „Curs de drept civil. Drepturile reale principale”, Bucureşti, 2000, pag. 20531

Stingerea uzufructului nu dă naştere la restituire, când a avut loc prin consolidare,

prin uzucapiune (dar în acest caz uzufructuarul poate fi obligat la plata daunelor

interese, când uzucapiunea s-a împlinit din cauza neglijenţei şi a pasivităţii vinovate a

uzufructuarului) sau prin pieirea totală a lucrului, dacă nu este imputabilă

uzufructuarului (căci atunci el poate fi obligat la plata daunelor interese) şt dacă lucrul

este un lucru cert şi determinat şi nu lucruri de gen (căci genera non pereunt).

Cu alte cuvinte, pentru a fi eliberat de obligaţia de restituire, sau de despăgubire,

pentru dispariţia totală a lucrului obiect al uzufructului, uzufructuarul, trebuie să

dovedească pieirea acestuia datorită cazului fortuit, adică fără vina sa.

Uzufructuarul datorează despăgubiri in caz de pieire sau deteriorare din culpă a

lucrului, sau de încălcare a obligaţiilor care îi revin din uzufruct, pentru deteriorarea

sau degradarea imobilelor, supuse uzufructului, care au rezultat din neefec tu area

reparaţiilor de întreţinere.38

La rândul său, „nudul proprietar"poate fi obligat să restituie uzufructuarului, la

sfârşitul uzufructului, sumele de bani pe care acesta le-a plătit pentru el, precum şi

unele cheltuieli făcute de uzufructuar asupra lucrului şi care erau în sarcina

proprietarului.

Uzufructuarul nu poate însă, la încetarea uzufructului, să ceară vreo despăgubire

pentru îmbunătăţirile ce ar pret'mde că le-a făcut, chiar dacă prin ele ar fi sporit

valoarea lucrului.39

Concluzii

1. Dreptul de uzufruct este dezmembrământul dreptului de proprietate, cu

caracter temporar, care conferă titularului său atributul de a stăpâni bunul altuia în

calitate de uzufructuar, precum şi atributul folosinţei (jus utendi şi jus fruendi) asupra

acelui bun, inclusiv posibilitatea cedării emolumentului acestei folosinţe, cu îndatorirea

de a-i conserva substanţa, atribute care urmează să fie exercitate cu respectarea

limitelor naturale şi juridice.

38 Dogaru I., Cercel S. „Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale” Bucureşti, 2003, pag. 17839 Florescu D. ”Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale”, București, 2002, pag. 398

32

Avantajul uzufructului constă în faptul că acesta este un mijloc comod pentru

proprietar de a conserva şi exercita prin altul posesia şi folosinţa asupra unui bun. Iar

datorită caracterului temporar al dreptului de uzufruct, proprietarul este sigur, că într-

un moment dreptul său de proprietate se va completa devenind din nou deplin.

2. Uzufructul este un instrument juridic care permite utilizarea completă şi

permanentă a bunului, fără ca proprietarul să piardă dreptul de proprietate asupra lui.

Pentru proprietarul uzufructului cu titlu oneros este un mijloc de a obţine venituri fără

ca dreptul de proprietate asupra lucrului să iasă din patrimoniul său. Dreptul de

uzufruct fiind un drept real principal, beneficiază de caracterele juridice ale drepturilor

reale principale, dar îşi are caracterele sale specifice (temporar, inalienabil, aleatoriu

etc.), fapt care condiţionează existenţa lui de sine stătătoare şi argumentează

necesitatea aplicării şi reglementării lui separate de dreptul de proprietate

3. Obiect al dreptului de uzufruct poate fi un bun mobil şi imobil, corporal şi

incorporal, dar cu condiţia ca el să fie neconsumptibil sau altfel spus în mod riguros

delimitarea obiectului dreptului de uzufruct trebuie să ţină seama de obligaţia

uzufructuarului de a conserva substanţa bunului. În consecinţă se poate afirma că

dreptul de uzufruct se poate constitui asupra oricărui bun, cu excepţia bunurilor

consumptibile. Obiectul dreptului de uzufruct poate fi format dintr-un patrimoniu al

unei persoane, o parte din acel patrimoniu sau chiar un singur bun, în acest sens

uzufructul fiind universal, cu titlu universal şi cu titlu particular.

4. Codul Civil al Republicii Moldova prevede ca modalităţi de constituire a

dreptului de uzufruct legea, actul juridic şi hotărârea judecătorească în cazurile

prevăzute de lege. Fiecare din aceste modalităţi dispunând de caracterele sale specifice,

cele mai utilizate moduri de constituire a dreptului de uzufruct fiind testamentul şi

contractele constitutive de uzufruct cui titlu gratuit.

5. Conţinutul dreptului de uzufruct este determinat de lege. Uzufructuarul are

mai multe drepturi: dreptul de folosinţă a unui bun sau a mai multor bunuri, dreptul de

a culege fructele acestui bun sau acestor bunuri şi dreptul de posesie asupra bunului şi

fructelor acestora. Dreptul de folosinţă a uzufructuarului asupra bunurilor

consumptibile face excepţie de la principiul general în materie de uzufruct, astfel că

33

uzufructuarul poate să utilizeze de lucruri şi să întrebuinţeze fructele şi veniturile pe

care le pot da, fără însă a putea dispune de ele.

Reieşind din specificul dreptului de uzufruct am putea evidenţia doua feluri de

obligaţii: obligaţiile proprietarului care se transmit uzufructuarului o data cu

transmiterea bunului în folosinţă, anume obligaţia de a plăti impozite, de a face

reparaţii, etc. şi obligaţii personale care sunt prevăzute nemijlocit în conţinutul legii: de

a conserva substanţa, de a nu schimba destinaţia bunului, de a restitui bunul la

expirarea termenului, etc.

Legislaţia Republicii Moldova recunoaşte nudului proprietar următoarele

drepturi: dreptul de dispoziţie asupra bunului obiect al uzufructului, dreptul de a greva

nuda proprietate, dreptul de a culege productele bunului, dreptul de a exercita toate

acţiunile prin care îşi poate apăra dreptul de proprietate.

6. Dreptul de uzufruct fiind temporar dispune de diferite modalităţi de stingere.

Uzufructul se stinge la expirarea termenului pentru care este constituit, prin întrunirea

în aceeaşi persoană a calităţii de proprietar şi a celei de uzufructuar, prin renunţarea

uzufructuarului la dreptul sau, prin moartea sau, după caz, lichidarea uzufructuarului,

prin hotărârea judecătorească şi la cererea nudului proprietar. La stingerea

uzufructului, uzufructuarul este obligat sa restituie nudului proprietar, în starea

corespunzătoare, bunurile pe care le deţine în virtutea dreptului său de uzufruct. Stare

corespunzătoare se consideră acea stare la care au convenit părţile prin actul de

transmitere.

Bibliografie

1. Constituţia Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 1994.

- Nr.1.

2. Codul civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. -

2002. - Nr.82-86.

***

3. Baieş S. „Drept de proprietate. Legislaţie.” Chişinău, 1995;

34

4. Bîrsan C. „Drept civil. Drepturile reale” editura Chişinău, 2003;

5. Cojocaru E., Cuşmir M., Ciobanu C., Cojocaru V. „Drept Civil. Drepturi reale"

Editura Chişinău 2003;

6. Gîscă V. ”Drept civil. Drepturi reale”, Chișinău, 2009

7. Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Partea generală. Drepturi reale. Teoria generală a

obligaţiilor ”, Chişinău, 2001;

8. Roşca N., Baieş S. „Drept civil. Drepturi reale principale”, Chişinău, 2005;

9. Adam I „Drept civil. Drepturile reale” Bucureşti, 2001;

10. Ciutacu F. „Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale” Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2001;

11. Cosmovici P. „Drept civil. Drepturi reale. Obligaţii. Codul civil.”, Bucureşti, 2003;

12. Dogaru I., Cercel S. „Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale” Bucureşti,

2003;

13. Filipescu Ion P. „Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale” Bucureşti

1998;

14. Florescu D. ”Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale”, București

15. Jora C. ”Drept civil. Curs de drepturi reale”, București, 2005

16. Pop L. ”Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale”, București, 1996

17. Pătulea V., Turianu C. ”Dreptul de proprietate” Vol. III, București, 2005

18. Turianu C. Turianu C. „Drept de proprietate şi alte drepturi reale" București, 2003;

19. Uliescu M., Ciutacu F. “Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale”,

Bucureşti,1999;

20. Urs I., Ilie-Todică C. „Drepturile reale. Doctrină. Aplicaţii. Practică”, Bucureşti,

2003;

21. Chelaru E. „Curs de drept civil. Drepturile reale principale”, Bucureşti, 2000.

Adresele electronice (site-urile internet)

22. www.docs.md;

23. www.lex.md.

35

Documents

Drept Uzufruct