Drept Executional Penal_2015-2016

8/19/2019 Drept Executional Penal_2015-2016

1/100

Introducere

Suportul de curs se adresează studenţilor Universităţii „Transilvania,Facultatea de Drept , frecventa redusa, având ca finalitate explicarea instituţiilor ce țin de domeniul Dreptului

executional penal. Cursul este conceput în vederea tratării aspectelor fundamentale ale Dreptului

executional penal, astfel încât studenţii să aibă posibilitatea de a-şi însuşi noţiunile şi termenii despecialitate din cadrul acestei discipline universitare. La elaborarea cursului au fost avut învedere marea majoritate a actelor normative referitoare la activitatile principale ale

penitenciarelor, precum si Codul penal actual, Codul de procedura penala, Legea nr. 254/2013,

etc.

Cursul își propune să realizeze o introducere in studiul dreptului executional penal, insensul formarii de catre studenti a unei imagini de ansamblu cu privire la notiunile generale de

drept executional penal, in vederea intelegerii importantei acestuia in sistemul de drept

romanesc, delimitarea acestuia fata de alte ramuri de drept, precum si insusirea de catre acestia a

terminologiei si a institutiilor specifice dreptului executional penal.

Obiectivele cursului

Cursul de faţă are ca obiective:

Să analizeze instituţiile fundamentale ale Dreptului executional penal şi conexiunile existente între Dreptul executional penal si celelalte ramuri aledreptului;

Să transmită studenţilor informaţiile necesare pentru interpretarea şiaplicarea corectă a legii executional penale;

Să transmită în mod clar studenţilor cunoştinţele de Drept executional penal, care să le permită acestora să devină specialişti în domeniul juridic;

Cunoaşterea din punct de vedere ştiinţific a conţinutului normelor executio

nal penale, precum şi a jurisprudenţei referitoare la aplicarea acestora;

Ancorarea studentilor in realitatile teoretice si practice ale disciplinei

dreptului executional penal;

Explicarea si înţelegerea instituţiilor dreptului executional penal;

Insuşirea si perfectionarea unui mod de gândire logico-juridic corect;

Inţelegerea corelaţiilor existente între dreptul penal-partea generala, dreptul penal-partea speciala, dreptul procesual penal şi dreptul execuţional penal;

Familiarizarea studentilor cu terminologia specifica si institutiile

caracteristice dreptului executional penal, care se va realiza atat prin

prezentarea notiunilor specifice dreptului penal-partea generala, cat si a

celor specifice, caracteristice dreptului executional penal;


2/100

Explicarea şi înţelegerea soluţiilor pentru problemele apărute în practică;Explicarea si discutarea noilor modificari legislative;

Discutarea posibilitatii modificarii legislatiei in vigoare;

Soluţionarea unor speţe prin folosirea cunoştinţelor acumulate.

Cerinţe preliminare Cunoasterea unor notiuni referitoare la institutiile de drept penal-partea generala,

drept penal-partea speciala si drept procesual penal.

Inţelegerea mecanismului de creare a normelor şi modul de aplicare a acestora în practică.Însuşirea unor instituţii specifice dreptului penal şi a dreptului european.

ResurseParcurgerea unităţilor de învăţare aferente acestui modul nu necesită existenţaunor mijloace sau instrumente de lucru.

Structura cursului

Cursul de Drept executional penal este structurat în sapte module, iar fiecaremodul in parte cuprinde mai multe unităţi de învăţare. La rândul său, fiecareunitate de învăţare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unităţiide învăţare respective, exemple, precum şi probleme propuse spre discuţie şi

rezolvare.

Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Dreptexecutional penal (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea problemelor propuse)se poate face în 2-4 ore pentru fiecare unitate.

Evaluarea

La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde:răspunsurile de la examen (80%), testarea continua pe parcursul semestrului(20%).


3/100

STRUCTURA CURSULUI DE DREPT EXECUȚIONAL PENAL

Modulul 1. Noţiuni introductive despre dreptul execuțional penal U1. Notiunea de drept executional penal, trasaturile (caracterele) dreptului executional

penal, scopul si functiile dreptului executional penal, principiile fundamentale ale dreptului

executional penal, principiile speciale ale dreptului executional penal, legaturile dreptului

executional penal cu alte ramuri de drept si cu alte stiinte,

U2. Izvoarele dreptului executional penal si raportul juridic de drept executional penal.

Modulul 2. Raspunderea penala

U1. Răspunderea penală – definiţie, trăsături, principii

Modulul 3. Individualizarea judiciară a pedepsei

U1. Renunțarea la aplicarea pedepsei U2. Amânarea aplicării pedepsei U3. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghereU4. Liberarea condiționată

Modulul 4. Structura organizatorică a sistemului penitenciar î n R omânia. Judecătorul desupraveghere a privarii de liberate. Judecătorul delegat la compartimentul de executăripenale

U1. Structura organizatorică a sistemului penitenciar în România U2. Judecătorul de supraveghere a privarii de libertate și judecătorul delegat la

compartimentul de executări penae

Modulul 5. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

U1. Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de liberatate

U2. Aplicarea, schimbarea și individualizarea regimurilor privative de libertate

Modulul 6. Drepturile şi obligaţiile persoanelor private de libertate. Recompensele,abaterile și sancțiunile disciplinare.

U1. Drepturilor , obligațiile și interdicțiile persoanelor private de libertateU2. Recompense, abateri şi sancţiuni disciplinare

Modulul 7. Probaţiunea. U1. Probaţiunea


4/100

Modulul 1. Noţiuni introductive despre dreptul execuțional penal

Cuprins

Introducere

Obiectivele modulului

U1. Notiunea de drept executional penal, trasaturile (caracterele) dreptului executional

penal, scopul si functiile dreptului executional penal, principiile fundamentale ale dreptului

executional penal, principiile speciale ale dreptului executional penal, legaturile dreptului

executional penal cu alte ramuri de drept si cu alte stiinte,

U2. Izvoarele dreptului executional penal si raportul juridic de drept executional penal.

IntroducereÎnsuşirea temeinică a disciplinei Drept executional penal presupune, pe lângăactivităţile didactice programate,un efort considerabil din parteastudenţilor în ceea ce priveşte studiul individual pe baza bibliografiei recomandateîn suportul de curs. Acest modul contine doua unitati de invatare, care fac referire la unele aspecte

importante legate de notiunea dreptului executional penal, trasaturile acetuia,scopul, principiile,

conexiunile existente între Dreptul executional penal si celelalteramuri ale dreptului, izvoarele dreptului executional penal si raportul juridic de

drept executional penal.

Prezentul modul abordează câteva dintre instrumentele şi conceptele cu careoperează dreptul executional penal.

Competenţe

La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili să:

înţeleagă importanţa teoretica si practica a acestei discipline;

să înţeleagă elementele de bază ale dreptului executional penal

sa isi formeze o atitudine pozitiva faţă de ştiinţa dreptului executional penal

sa isi dezvolte abilităţile de gândire juridico- penală

sa dobandeasca capacitatea de a interpreta corect normele executional penale şi ap li ca rea sistematică a acestora

Unitatea U1. Notiunea de drept executional penal


5/100

Cuprins

M1.U1.1. Introducere

M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare M1.U1.3. Definitia dreptului executional penal

M1.U1.4. Trasaturile dreptului executional penal

M1.U1.5. Scopul si functiile

M1.U1.6. Principiile

M1.U1.7. Legatura cu alte ramuri de drept si cu alte stiinte

M1.U18. Test de evaluare a cunostintelor

M1.U1.1. IntroducereAceasta unitate de invatare face trimitere la notiunile de baza, introductive ale

dreptului executional penal si la legatura acesytei discipline cu alte ramuri de drept

si cu alte stiinte.

M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor

în aceasta disciplina, tinand cont de cunostintele dobandite in domeniu.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:

înţeleagă importanţa teoretica si practica a acestei discipline; să înţeleagă elementele de bază ale dreptului executional penal

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.


6/100

M1.U1.3. Noţiunea de drept execuţional penal

Termenul de drept execuţional penal a fost folosit pentru prima dată de către doctrina penalăgermană, cea franceză utilizândul pe acela de drept penitenciar. Ultimul termen este însă mairestrictiv referindu-se doar la executarea propriu-zisă a pedepselor şi a altor sancţiuni penale şi la

modul de organizare a penitenciarelor, în timp ce termenul de drept execuţional penal este maicuprinzător acoperind întreaga executare a pedepselor, de la momentul pronunţării defini tive ahotărârii de condamnare şi până la finalizarea executării, în diversele sale forme.

În consecinţă, vom folosi termenul de drept execuţional penal, sau mai rar întâlnit dreptul executăriisancţiunilor penale, termen ce desemnează acea ramur ă a dreptului, având un caracter unitar,relativ autonomă, aparţinând dreptului public care reglementează principiileşi modul de executare al pedepselor în scopul apărării societăţii contra criminalităţii.

Dreptul execuţional penal este constituit dintr -un ansamblu de norme care reglementeazădomeniul executării sancţiunilor de drept penal. Normele de drept execuţional penal se regăsescîn tratate şi convenţii internaţionale cu privire la executarea sancţiunilor penale, în ConstituţiaRomâniei, în codul penal şi de procedură penală, în Legea de executare a pedepselor, în

Regulamentul privind executarea pedepselor şi a măsurii arestării preventive, în unele legispeciale, în normele privitoare la sănătate, muncă, administraţie, drepturile omului, precum şi înorice norme ce reglementează activitatea unor colectivităţi1.

Instituţia infracţiunii, instituţia sancţiunii (pedepsei) şi instituţia răspunderii penaleformează pilonii oricărui sistem de drept penal.

Un rol important în dezvoltarea dreptului execuţional penal îl are, în primul rând,existenţa unor relaţii sociale privind executarea sancţiunilor penale. În acest context a crescut şis-a dezvoltat legislaţia privind executarea sancţiunilor penale, la care s -a adăugat şi interesulstatului de a intensifica procesul de reeducare şi reintegrare socială a celor condamnaţi penal. Deasemenea, la apariţia şi dezvoltarea dreptului execuţional penal a contribuit şi formularea unor principii în executarea sancţiunilor penale (spre exemplu, principiul executării pedepselor în

scopul reeducării prin muncă a persoanelor condamnate penal). La toate acestea a contribuit şirolul, nu numai al statului în general, dar şi al organelor speciale ale sta tului (de exemplu,organele de stat pentru executarea pedepselor ori alte organe care au atribuţii în îndreptarea şireeducarea persoanelor aflate în executarea pedepselor). Nu în ultimul rând, mai trebuie amintităşi reglementarea juridică specială a relaţiilor sociale respective, deoarece prin „reglementare juridică anumite relaţii sociale primesc un caracter distinct şi unitar datorită unei anumitecategorii de norme juridice”2.

Dreptul execuţional penal se poate defini ca o ramură de drept alcătuită dintr -ototalitate de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea sancţiunilor de drept penal, în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente a celor careexecută pedeapsa, al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al apărării ordinii de drept 3.

Din această definiţie rezultă o serie de caracteristici: a. Dreptul execuţional penal este un ansamblu de norme care reglementează regulilede bază ale executării pedeselor într -un sistem de drept dat, precum şi modul concret în care se executăaceste pedepse, îndeosebi modul de exercitare a dr epturilor şi îndatoririlor administraţiei penitenciare şi acelor încarceraţi.

1 Ioan Chiş, Dragoş Răzvan Niţă, Fundamente de drept execuţional penal, Editura A.N.I., Bucureşti, 2004, p. 27. 2 Gh. Boboş, Teoria generală a statului şi a dreptului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 155.

3 I. Oancea, Drept execuţional penal, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 8.


7/100

b. Fiind o ramură a dreptului public, dreptul execuţional penal reglementeazăcomportamentul celor ce veghează la executarea efectivă a pedepselor în mediulînchis(penitenciar), în numele unei autorităţi publice (în cazul dreptului românesc al ministeruluide interne şi administraţiei publice), unul din subiectele raportului juridic de executare penalăfiind, tocmai de aceea, o autoritate public (administraţia penitenciarelor). O altă consecinţă ce

decurge din caracterul de drept public al dreptului execuţional penal este faptul că normele cealcătuiesc această ramur ă de drept au un caracter imperativ, fiind obligatorii pentru toţ i cei cărorali se adresează.

c. Legiuitorul penal român înţelege ca această activitate să fie guvernată de anumite reguli de bază, principii, cărora i se subordonează întreaga reglementare în materie. Aceste reguli se adreseazătuturor participanţilor la raporturile de drept executional penal.

d. Ca şi dreptul penal, dreptul execuţional penal răspunde anumitor funcţii şi slujeşteanumitor scopuri. În esenţă, această ramur ă de drept, ca drept pozitiv răspunde nevoilor societăţii deapărare contra criminalităţii. Scopul general al normelor dreptului execuţional penal este identiccu cel al dreptului penal, acesta din urmă fiind reprezentat de apărarea valorilor sociale fundamentaleale statutului împotriva săvâr şirii de infracţiuni, astfel cum ele au fost definite şi enumerate în art. 1 din

Codul penal. Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta,unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea,

precum si intreaga ordine de drept. Executarea pedepselor prezintă două scopuri, unul imediat,care se referă la prevenţia specială şi unul general sau mediat, care se referă la prevenţia generală.Scopul imediat se obţine prin izolarea celui condamnat de societate, în acest mod fiind înimposibilitate de a mai comite alte infracţiuni. Scopul mediat sau general se obţine prin faptul căexecutarea efectivă apedepsei într -un mediu închis(penitenciar) prezintă un efect de inhibare acelor care ar fi tentaţi să comite diverse infracţiuni.

Sa ne reamintim

Dreptul execuţional penal se poate defini ca o ramură de drept alcătuită

dintr-o totalitate de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale

privind executarea sancţiunilor de drept penal, în scopul asigurării unei influenţări

educative eficiente a celor care execută pedeapsa, al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al

apărării ordinii de drept.

M1.U1.4. Trasaturile dreptului executional penal

Dreptul execuţional penal, ca sistem cuprinzător de norme de drept. Dreptulexecuţional penal este constituit dintr-un ansamblu de norme de drept înscrise în tratate şiconvenţii internaţionale cu privire la executarea sancţiunilor penale, în Constituţia României, în parte, în C. p. (unele norme generale), în C. p. p., dar în cea mai mare parte în Legea nr. 254/2013, în unele legi speciale, în normele privitoare la sănătate, muncă, administraţie, drepturileomului, precum şi în orice norme ce reglementează activitatea unor colectivităţi. 4. Ansamblulacestor norme acoperă aproape complet reglementarea executării sancţiunilor de drept penal,

4 Ioan Chiş, Dragoş Răzvan Niţă, ,,Fundamente de drept execuţional penal’’, Ed. A.N.I., Bucureşti, 2004, p. 27.


8/100

încât dreptul execuţional penal se prezintă ca un sistem cuprinzător de norme de drept, sistemcare constituie conţinutul lui normativ.5

Caracterul autonom al dreptului procesual penal. Autonomia unei ramuri de drept se justif ică printr -un obiect propriu de reglementare şi a celorlalte criterii complementare.6

Dreptul execuţional penal este o ramură autonomă de drept pentru că, are un obiect de

reglementare propriu, (format din relaţiile de constrângere privind executarea unor sancţiuni penale) şi este reglementat în cea mai mare parte, de norme de drept execuţional penal7 (C. p.conţine unele norme generale, dar în cea mai mare parte, normele de drept execuţion al penal suntînscrise în L. 254/2013 şi în alte legi).

Caracterul de drept public al dreptului execuţional penal. Dreptul execuţional penaleste o ramură de drept public pentru că, în toate raporturile juridice de drept execuţional penal segăseşte întotdeauna statul, ca subiect dominant.8

Condamnatul se află pe o poziţie de subordonare, iar statul, prin organele speciale,dispune asupra condamnatului, impunându-i executarea pedepsei la care a fost condamnat, bineînţeles, în anumite limite prevăzute de lege.9

Să ne reamintim...

Dreptul execuţional penal este o ramură autonomă de drept pentru că, are un obiectde reglementare propriu, (format din relaţiile de constrângere privind executareaunor sancţiuni penale) şi este reglementat în cea mai mare parte, de norme de dreptexecuţional penal10 (C. p. conţine unele norme generale, dar în cea mai mare parte,normele de drept execuţional penal sunt înscrise în L. 254/2013 şi în alte legi).

Dreptul execuţional penal este o ramură de drept public pentru că, în toateraporturile juridice de drept execuţional penal se găseşte întotdeauna statul, casubiect dominant.

11

M1.U1.5. Scopul si functiile dreptului executional penal

Dreptul execuţional penal este ramura de drept prin care se exprimă şi se realizează politica penală a statului nostru, privind executarea sancţiunilor penale. În literatura despecialitate, politica penală este definită ca, ansamblul de procedee susceptibile să fie propuselegiuitorului, sau care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat într -o ţară determinată, pentru combaterea criminalităţii.12

Executarea sancţiunilor penale, este orientată spre un scop special, anume apărareavalorilor sociale, a ordinii de drept etc., prin prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reeducareacelor condamnaţi.13 În această ipoteză, art. 52 Codul penal din 1969 prevede: ,,(1) Pedeapsa este

5 I. Oancea, op. cit., p. 12.

6 N. Popa, ,,Teoria generală a dreptului’’, Ed. Actami, Bucureşti, 1996, p. 243.

7 S. G. Barbu, Al. Şerban, op. cit., p. 3.

8 I. Neagu, ,,Drept procesual penal-Partea generală-Tratat’’, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2006, p. 55.

9 I. Oancea, op. cit., p. 13.

10 S. G. Barbu, Al. Şerban, op. cit., p. 3.

11 I. Neagu, ,,Drept procesual penal-Partea generală-Tratat’’, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2006, p. 55.

12 C-tin Mitrache, Cristian Mitrache, op. cit., p. 27.

13 S. G. Barbu, Al. Şerban, op. cit. p. 4.


9/100

o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. (2)Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea uneiatitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.’’

Noul Cod Penal nu mai defineste notiunea de pedeapsa. Aceasta este definita de

doctrina.Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare, prevazuta de lege,aplicata de instanta judecatoareasca infractorului in scopul prevenirii savarsirii de infractiuni.

14

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin executarea sancţiunilor penale, se face pedouă căi: una generală şi alta specială.

Prima urmăreşte să-i determine pe cetăţeni de a se abţine de la comiterea uneiinfracţiuni.15 A doua vizează pe condamnaţii înşişi, astfel încât, în urma executării pedepsei estede presupus că respectivul condamnat va trage învăţămintele necesare şi se va abţine de lacomiterea unei noi infracţiuni.

Atingerea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni implică o serie de funcţii(atribuţiuni) ce revin dreptului execuţional penal.

În primul rând, este necesară elaborarea unor norme de drept clare şi eficiente şi care săexprime politica penală a statului în materie de executare a sancţiunilor penale. Existenţa acestornorme este un prim pas spre o executare legală, exemplară şi controlabilă a sancţiunilor penale.

În al doilea rând, normele privind executarea sancţiunilor penale se conformează principiilor fundamentale ale dreptului execuţional penal (principiul legalităţii, umanismului,executării sancţiunilor în scopul reeducării).

În al treilea rând, normele de drept execuţional penal exprimă principiul individualizăriiexecutării sancţiunilor penale. De exemplu, în cadrul executării pedepsei se prevede, pe lângăregimul general, şi un regim special, un regim mai sever sau mai blând, în funcţie de deosebiriledintre condamnaţi.

În al patrulea rând, se adoptă şi moduri diferite de executare a pedepsei privative delibertate, bunăoară în regim deschis, aşa cum este modul executării pedepsei la locul de muncă,lărgirea modurilor de executare conducând la o mai reală individualizare a pedepsei.

În al cincilea rând, prin normele de drept execuţional penal se prevăd măsuri sigure dereintegrar e în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv.

În al şaselea rând, prin normele de drept execuţional penal se prevăd măsuri sigure dereintegrare în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv.16

Cum sunt prevazute pedepsele in alte legislatii europene? Exemplificati.

14 Costica Bulai, Bogdan Nicolae Bulai – Manual de drept penal. Partea generala, Editura Universul Juridic,Bucureti, 2007, p. 29115

Ibidem, p. 4.16

I. Oancea, ,,Tratat de drept penal. Partea generală’’, Ed. All, Bucureşti, 1994, p. 14, 15.


10/100

M1.U1.6. Principiile de drept executional penal

Principiile fundamentale ale dreptului execuţional penal După cum reiese din denumirea lor, prin principii de bază sau fundamentale se înţeleg

ideile sau orientările care călăuzesc şi străbat întregul drept execuţional penal, întreaga activitatede luptă împotriva infracţiunilor, prin mijloace de drept execuţional penal. Principiilefundamentale nu trebuie confundate cu principiile speciale, care privesc un câmp mai restrâns de probleme.

Principiul legalităţii. Principiul legalităţii este un principiu unanim admis în doctrinaromânească şi străină şi exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului (şi implicit aldreptului execuţional penal) se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta.17

Principiul legalităţii procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiuluigeneral al legalităţii, consacrat în art. 1 punctul 5 din Constituţie, unde se arată: ,,În România,respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie’’.18

De altfel, L. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele

judiciare în cursul procesului penal statuează la art. 1 că, ,,executarea pedepselor si a masurilor privative de liberate se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi.’’

Potrivit acestui principiu, legea este cea care determină faptele considerate infracţiuni,(nullum crimen sine lege), după cum tot legea este cea care arată pedepsele (nulla poena sinelege) şi răspunderea penală (nulum judicium sine lege) ce revine persoanelor care au săvârşitinfracţiuni.

Din principiul legalităţii rezultă faptul că întreaga executare a pedepselor, drepturile şi obligaţiile părţilor raportului de drept execuţional penal sunt numai cele prevăzute de lege şi pot fiexercitate numai în condiţiile stabilite de lege. De asemenea, orice încălcare a regulilor stabilite prinlegea de reglementare atrage aplicarea, după caz, a sancţiunilor disciplinare, administrative sau

penale. Tot ca o conseci nţă a principiului legalităţii este şi aceea potrivit căreia administraţia penitenciar ă nu poate aplica alte sancţiuni disciplinare decât cele expres şi limitativ prevăzute de Legea nr.254/2013.

Principiul umanismului. Principiul presupune că întreaga reglementare execuţional penală trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului. În centrul activităţiiexecuţional- penale se află omul (cu drepturile şi libertăţile sale) şi de aceea, în normeleexecuţional- penale sunt prevăzute exigenţe cărora conduita omului să li se poată conforma.19

În acest context, putem vorbi de umanizarea pedepselor şi a executării acestora,sancţiunile penale, pe lângă funcţia coercitivă, îndeplinind şi funcţia de reeducare.

Principiul umanismului constă în aceea că întreaga executare a pedepsei trebuie să se facăcu umanitate. Principiul este consacrat legal atât în legea privind executarea pedepselor cât şi în

Regulile europene de penitenciare. Pentru consolidarea acestui principiu codul penal prevede oserie de incrimări a unor fapte ce sunt comise în cazul executării unor sancţiuni penale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.282 din Codul penal, tortura constituie infracţiune, la fel şi releletratamente aplicate unei persoane reţinute sau aflate în stare de detenţie sau în executarea unei măsuride siguranţă sau educative.


18 I. Neagu, op. cit., p.71.



11/100

L. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispusede organele judiciare în cursul procesului penal, cuprinde o serie de prevederi legate de principiul umanităţii. Astfel, art. 4 prevede că, ,,pedepsele si masurile privative de libertate seexecută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.’’ Alin. (1) al art. 5 din aceeaşilege, statuează: ,,Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la

tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.’’ Exemplele nu seopresc aici, existând o multitudine de reglementări în dreptul execuţional penal, în strânsălegătură cu principiul umanităţii.

Potrivit dispoziţiilor din preambulul Recomandării Comitetului de Miniştri ai statelor membreai Consiliului Europei, REC (2006)24, persoanele private de libertate îşi pastrează toatedrepturile care nu le-au fost retrase prin lege, iar restricţiile la care sunt supuse sunt reduse la strictul necesar. De asemenea venind în întâmpinarea principiului umanismului aceleaşi reguli aratăcădetentia nu trebuie să încalce drepturile omului chiar şi în cazul unei lipse a resurselor .

Aplicarea acestui principiu presupune ca desf ăşurarea muncii în detenţie să se realizeze încondiţii de umanitate, respectându-se protecţia şi secur itatea muncii20.

De asemenea, presupune respectul integrităţii corporale şi a sănătăţii deţinuţilor, acestora

trebuind să li se acorde asistenţă medicală şi medicaţia corespunzătoare în caz de boală.Principiulimplică crearea de condiţii material şi morale pentru executarea pedepsei într -un mediu închis precum şi derealizarea unei protecţii special pentru femeile şi minorii deţinuţi. Pentru aceştia din urmă executarea pedepselor stă tot timpul sub semnul pregătirii lor pentru liberare şi,de asemenea, acestoratrebuie să li se asigure condiţiile necesare pentru instruirea şi pentru continuarea studiilor. Deasemenenea, atât Legea nr.254/2013 cât şi REC (2006)2 prevăd măsuri speciale pentru deţinuţii străinişi pentru alte categorii de deţinuţi. O altă reflecţie a principiului umanismului o reprezintă şiliberarea condiţionată.

Principiul executării sancţiunilor în scopul reeducării celor condamnaţi. Caracterul pur retributiv al pedepsei a fost reevaluat, în sensul că, în acest moment, un rol foarte importantca retribuţia îl deţine reeducarea condamnatului.

Constrângerea, prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei, funcţia dereeducare reîntregind funcţia de represiune a pedepsei.21

Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată dedispoziţiile art. 52 alin. (2) Cod ul penal din 1969care stipulează că, ,,prin executarea pedepsei seurmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă deregulile de convieţuire socială’’

Principiul individualizării executării pedepsei. Acest principiu este considerat îndoctrină, de către unii autori, ca fiind un principiu special de drept.22 Alţi autori admit acest principiu ca fiind unul de bază.23

Acest principiu presupune stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal, în funcţie degravitatea faptei săvârşite, de periculozitatea infractorului, de necesităţile de îndreptare aleacestuia.

Îndeplinirea scopurilor şi funcţiilor sancţiunilor penale are loc numai dacă acestea au fostadaptate cazului concret, individual.

24 Principiul îşi are consacrarea în art. 74 Noul Cod Penal ,

urmând a se insista asupra lui pe tot parcursul prezentei lucrări.

21 S. G. Barbu, Al. Şerban, op. cit. p. 16, 17.

22 Vezi I. Oancea, op. cit., p. 16.



12/100

Principiul executabilităţii exprimă cerinţa că, orice hotărâre a instanţei penale careconţine o condamnare la o sancţiune penală şi care a rămas definitivă, trebuie pusă înexecutare.

25 Dacă nu s-ar proceda astfel, hotărârea instanţei n-ar avea nici o eficienţă. Punerea în

executare se îndeplineşte de către organe speciale de stat.Principiul obligativităţii constă în aceea că, punerea în executare şi executarea unei

hotărâri penale, în care se cuprinde o condamnare la o sancţiune penală, devine definitivă şiexecutorie, este obligatorie pentru organele de stat competente şi pentru condamnaţi.26 Principiul jurisdicţionalităţii vizează organul principal de stat care are atribuţii în

materie de punere în executare şi controlul executării sancţiunilor penale.27 În această ipoteză,activitatea de executare se desfăşoară sub supravegherea instanţei de judecată, care prin judecătorul delegat, decide şi rezolvă incidentele în cazul eventualelor încălcări ale legii ori încazul unor schimbări ce pot interveni în cursul executării pedepsei. Instituţia judecător ului desupraveghere a privarii de libertate are parte de o reglementare specială în cadrul L. 254/2013.

Principiul continuităţii este strâns legat de principiul executabilităţii. Potrivit acestui principiu, nu este destul ca o sancţiune penală, (de exemplu, pedeapsă principală oricomplimentară), să fie pusă în executare, ci, se cere ca, o dată pusă în executare, această

executare să fie continuată şi dusă până la capăt, până la completa executare.

28

Principiile speciale ale dreptului execuţional penal Principiile speciale ale dreptului execuţional penal, în comparaţie cu principiile de bază

sau fundamentale, au o sferă mai restrânsă.29 În domeniul dreptului execuţional penal, prin principii speciale se înţeleg principii care

privesc şi se aplică executării unui grup de pedepse sau executării unei pedepse (de exemplu, a pedepsei privative de libertate).

30

Sunt încă discuţii cu privire la delimitarea acestor principii speciale. Unii autori admitunele principii, alţi autori admit alte principii, unii admit un număr de principii, alţii admit altnumăr de pr incipii.

Odată cu intrarea în vigoare a L. 275/2006, şi-a făcut apariţia existenţa unor asemenea principii. Astfel, în această lege au fost înscrise principii precum: principiul garantării drepturilorcondamnaţilor în timpul executării pedepsei (art. 38 alin. (2)), principiul recunoaşterii dreptului persoanei condamnate la petiţionare (art. 44), principiul recunoaşterii dreptului condamnatului laasistenţă diplomatică (art. 53) etc.

Aceste principii se regasesc si in actuala reglementare, astfel art. 56 alin.1 din Legea

254/2013 consacra principiul garantării drepturilor condamnaţilor în timpul executării pedepsei,art. 64 consacra principiul recunoaşterii dreptului persoanei condamnate la petiţionare si art. 74, principiul recunoaşterii dreptului condamnatului la asistenţă diplomatică, etc.

24 Ibidem, p. 48.

25 Gh. Antoniu, ,,Executarea sancţiunilor penale’’, în ,,Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român’’, Ed.

Academiei, 1976, p. 299-300.26

I. Oancea, ,,Drept execuţional penal’’, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 32. 27



V. Papadopol, ,,Principii e bază’’, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p. 531. 30

I. Oancea, op. cit., p. 33.


13/100

Conform parerii unor autori din literatura de specialitate, exista si o alta delimitare a principiilor dreptului executional penal. Cum opinati dvs.?

M1.U1.7. Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ramuri de drept şi cu alte ştiinţe

Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ramuri de drept 1. Legătura cu dreptul penal. Între dreptul execuţional penal şi dreptul penal există strânse

legături.Dreptul penal este dreptul care prevede cadrul legal al sancţiunilor penale, sistemul de sancţiuni penale, normele generale şi speciale de sancţionare.Dreptul execuţional penal, prin normele de executare a pedepselor, reglementând relaţiile socialespecifice de executare a pedepselor aplicate de către instanţe, contribuie la finalizarea şi realizareascopului legii penale, acela de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. La acestea mai adăugăm şi

faptul că unele din principiile care orientează dreptul penal sunt preluate şi adaptate de dreptulexecuţional penal în materie de executare a sancţiunilor penale: principiul legalităţii, principiulindividualizării sau principiul umanismului. Iar, în ceea ce priveşte raporturile juridice,menţionăm că între raporturile juridice execuţionale şi raporturile juridice penale există o strânsăintercondiţionare, în sensul că dacă prin normele de drept penal se aplică pedepse infractorilor,creându-se raporturi juridice penale, prin normele de drept execuţional penal se reglementeazăexecutarea pedepselor aplicate şi, astfel, raporturile juridice de drept execuţional penal vor derivadin raporturile juridice de drept penal.

2. Legătura cu dreptul procesual penal. Executarea sancţiunilor penale presupune o anumită procedură penală, în sensul că executarea sancţiunilor penale constituie o activitate socială încadrul căreia se produc o seamă de acte procesuale, acte fără de care executarea sancţiunilor

penale nu se poate efectua. Astfel, raporturile juridice de drept execuţional penal se realizează prin raporturi de drept procesual penal, raporturi ce se desfăşoară însă între părţile speciale,organele şi subiecţii speciali, iar în acest sens în Partea specială a Codului de procedură penală,Titlul III, „Executarea hotărârilor penale”, sunt înscrise dispoziţii speciale privind executareahotărârilor penale31.

Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ştiinţe Dreptul execuţional penal, ca disciplină ştiinţifică, are strânse legături şi cu o serie de ştiinţesociale, nejuridice, care studiază infracţiunile, infractorii, pedepsele şi celelalte sancţiuni, precumşi executarea acestora, concluziile acestor discipline socio-umane oferind cunoştinţe şi soluţiicare reţin atenţia în organizarea şi realizarea politicii penale a statului şi care îmbogăţesc totodată

disciplina dreptului execuţional penal. Avem în vedere următoarele ştiinţe: politica penală,criminologia, penologia, ştiinţa penitenciară, sociologia criminală, psihologia criminală, psi-hiatria criminală şi altele.

A. Corelaţia cu politica penală. Politica penală este ştiinţa care trasează orientările şi principiile incriminărilor, stabilirii, aplicării şi executării pedepselor şi a celorlalte sancţiuni penale, în scopul apărării societăţii contra infracţiunilor. Rolul organelor de specialitate, organe

31 I. Oancea, p. 18-19.


14/100

execuţional penale este de a realiza în practică această politică penală în domeniul dreptuluiexecuţional penal. În acest sens, ştiinţa dreptului execuţional penal transmite concluziile şicercetările factorilor de decizie în materie de politică penală, în vederea reevaluării căilor şimijloacelor de luptă împotriva infracţionalităţii32.

B. Corelaţia cu criminologia. Dreptul execuţional penal preia de la criminologie o seamă

de date ştiinţifice privind cauzele şi condiţiile sociale şi individuale care au determinat anumite persoane să comită infracţiuni, date de care trebuie să se ţină seama în individualizarea executăriisancţiunilor penale; de asemenea, criminologia cercetează trăsăturile caracteristice33 ale persoanelor care săvârşesc infracţiuni (instruit-neinstruit, infractor violent-neviolent, infractor deocazie etc.), caracteristici de care dreptul execuţional penal ţine seama în organizarea executăriisancţiunilor penale, la care se adaugă şi faptul că dreptul execuţional penal ţine seama demijloacele recomandate de criminologie în procesul de executare a pedepselor, a măsuriloreducative

34.

C. Corelaţia cu penologia. Penologia este acea disciplină teoretică nejuridică care studiază pedepsele

35, este disciplina social- psihologică despre mijloacele represive, despre pedepse, în lupta

împotriva infracţiunilor 36.

Penologia oferă dreptului execuţional penal date, informaţii, idei, cunoştinţe desprenatura şi funcţiile pedepselor şi despre modalităţile de executare ale acestora. Astfel, pentrurealizarea scopului executării pedepsei, acela al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, pedeapsatrebuie să înde plinească atât funcţia de constrângere, cât şi funcţia de îndreptare şi reeducare.Pentru aceasta, executarea pedepsei trebuie să cuprindă elemente de constrângere (ordine,disciplină, muncă), dar şi elemente de îndreptare şi reeducare (calificare profesională, învăţăturăetc.)

37.

D. Corelaţia cu ştiinţa penitenciară. Ştiinţa penitenciară studiază executarea pedepselor privative de libertate, pedepse care se execută în penitenciare (de unde şi denumirea de «ştiinţă penitenciară»). Cu toate acestea, ştiinţa penitenciară nu este o disciplină juridică, ea nu studiazănormele juridice privind executarea pedepselor privative de libertate, ci condiţiile în careexecutarea poate fi eficientă, în care ea contribuie la reeducarea condamnatului. De asemenea, eastudiază organizarea sistemului penitenciar şi regimul de viaţă al condamnatului în penitenciar,măsura în care această executare contribuie sau nu la prevenirea producerii de noi infracţiuni din partea condamnatului. În urma cercetărilor efectuate, ştiinţa peni tenciară a formulat propuneri cu privire la înlăturarea unor măsuri negative din modul de viaţă în regimul penitenciar şi laadoptarea unor măsuri de bună organizare şi desfăşurare a regimului de trai în penitenciar şi amuncii condamnaţilor, cu privire la disciplina în penitenciar, cu privire la necesitatea contactelorcu familia a celor care îşi execută condamnarea, în interesul pregătirii condiţiilor de reintegraresocială a condamnatului după liberarea definitivă38.

În unele ţări europene s-a dezvoltat o ramură mai restrânsă de drept penal, şi anume dreptul penitenciar, menit să reglementeze executarea pedepselor privative de liber tate. Ceea cecaracterizează această ramură de drept este faptul că ea cuprinde dispoziţiile de drept carereglementează numai executarea pedepselor privative de libertate. Astfel, dreptul penitenciar

32 I. Oancea, ,,Drept execuţional penal’’, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 23.

33 R. M. Stănoiu, V. Nenciulescu, ,,Rolul criminologiei în realizarea obiectivelor politicii penale’’, în S.C.J. nr. 2/1982.

34 I. Oancea, p. 24.

35 G. Kellens, ,,Precis de penologie et de droit des sanctions penales’’, Ed. Fac de Droit de Liege, 1991.





15/100

cuprinde atât dispoziţiile înscrise în codul penal (regimul de executare a pedepselor privative delibertate, reguli generale privind munca condamnaţilor în penitenciar etc.) sau în legi speciale, câtşi dispoziţiile înscrise în regulamentele privind executarea pedepselor privative de libertate sau înregulamentele privind organizarea şi funcţionarea penitenciarelor.

În ceea ce priveşte legătura dintre cele două ramuri de drept, afirmăm că dreptul

execuţional penal are un domeniu mai larg, în sensul că acesta cuprinde reglementarea executăriituturor sancţiunilor penale, în timp ce dreptul penitenciar cuprinde numai reglementareaexecutării pedepsei privative de libertate, având un domeniu mai restrâns.

E. Corelaţia cu sociologia criminală, psihologia criminală şi alte ştiinţe social -penale. Dre ptul execuţional penal are legături şi cu alte ştiinţe sociale şi umane care, prin cunoştinţele pecare le aduc în legătură cu condamnatul, sunt de folos executării sancţiunilor penale. Este vorbade o seamă de ramuri de ştiinţe sociale speciale, dezvoltate în sistemul sociologiei (sociologiacriminală), în sistemul psihologiei (psihologia criminală), în sistemul pedagogiei (pedagogiacondamnatului) etc

39.

În timp ce sociologia criminală, prin investigaţiile sale privind rolul mediului social40 înfavorizarea săvârşirii de infracţiuni din partea unor persoane, este deosebit de utilă dreptului

execuţional penal, psihologia criminală, cu investigaţiile şi formularea de cunoştinţe ştiinţificereferitoare la motivaţiile41 şi trăsăturile psihice ale celui condamnat la pedeapsa cu închisoarea(capacitatea mintală a condamnatului, trăsăturile de caracter ale acestuia etc.), prezintă oincontestabilă importanţă pentru executarea sancţiunilor penale, iar pedagogia condamnatuluifiind o disciplină pedagogică îndreptată spre cercetarea reeducării celor cu comportare anti -socială, aduce o contribuţie importantă dreptului execuţional penal, fiindcă ea indică ştiinţificmetodele şi căile necesare reeducării acestor categorii de condamnaţi42.

Considerati ca mai exista si alte conexiuni intre dreptul executional penal si alte

discipline sau stiinte?

M1.U1.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Definiti dreptul executional penal ?

2. Care este scopul dreptului executional penal?


40 S. And E. Glueck , Family. ,,Environment and Deliquency, Routledge’’, London, 1966.

41 Al. Roşca, ,,Motivele acţiunii umane, Ed. Instutului de psihologie’’, Cluj, 1943.

42 A. Dancyuly, M. Ionescu, I. Radu, D. Salade, ,,Pedagogie’’, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 202 -220.


16/100

Unitatea U2. Izvoarele si raportul juridic de drept executional penal

Cuprins



M1.U2.3. Izvoarele dreptului executional penal

M1.U2.4. Raportul juridic de drept executional penal

M1.U2.5. Test de evaluare a cunostintelor

M1.U2.1. IntroducereAceasta unitate de invatare face trimitere la principalele izvoare de drept

executional penal si la raportul juridic de drept executional penal.




La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:


înţeleagă elementele de bază ale dreptului executional penal;

inteleaga notiunea de izvor de drept executional penal si sa exemplifice care

sunt izvoarele de drept executional penal;

insuseasca aspecte referitoare la raportul juridic de drept executional penal;

delimiteze raportul juridic de drept penal de raportul juridic de drept executional

penal

Durata medie de parcurgere celei de a doua unităţi de învăţare este de 2 ore.


17/100

M1.U2.3. Noţiunea de izvor de drept execuţional penal

Cunoaşterea izvoarelor unei ramuri de drept permite o abordare mai clară a conţinutuluiacestei discipline şi asigură autoritatea concluziilor care se pot desprinde din această abordare.

Prin izvoare, putem înţelege sursele normelor juridice.43 Particularizând, prin izvor al

dreptului execuţional penal se înţelege actul normativ sau actele normative în care se exprimăvoinţa socială, devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice privind executareasancţiunilor penale.44 Prin izvor al dreptului execuţional penal se înţelege actul normativ sau actelenormative prin care exprimă voinţa de stat cu privire la normele juridice privindexecutarea sancţiunilor penale. Izvoarele dreptului execuţional penal sunt dispoziţiile cuprinseîn: Constituţia României; Alte izvoare de drept execuţional penal sunt legile organice şi cele speciale. O deosebităimportanţă o are Legea nr. 254/2013 privitoare la executarea pedepselor şi a măsurilor privativede libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (lege care a abrogat vechealege a executării pedepselor, nr. 275/2006).

Codul penal este de asemenea unul dintre izvoarele de drept execuţional penal. În TitlulIII, ,,Pedepsele’’ , art. 53-106, statuează principalele norme ce reglementează scopul executării pedepsei, categoriile şi limitele generale ale pedepselor. Izvor de drept execuţional penal sunt şi:,Titlul V, ,,Minoritatea’’ (art. 113-134), Titlul IV ,,Măsuri de siguranţă’’ (art. 107-112 ind.1) precum şi Titlul VII, ,,Cauzele care înlătură răspunderea penală’’ (art. 152-159).

Unul dintre izvoarele cele mai importante ale dreptului execuţional penal este Codu l de procedură penală. Titlul V ,,E xecutarea hotărârilor penale’’ (art. 550 - 601 ) reprezintă sediul principal al normelor de drept execuţional penal, norme ce reprezintă concretizarea modului de punere în aplicare a pedepselor.45

Desigur, pe lângă alte astfel de izvoare există şi izvoare precum: regulamente, diverseordonanţe (cum are fi de exemplu Ordonanţa de urgenţă 47/2006, pentru modificarea şi

completarea L. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională aPenitenciarelor), hotărâri guvernamentale (de exemplu Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004, privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor), ordineale ministrului justiţiei etc.

Care sunt izvoarele dreptului penal? Delimitati izvoarele de drept penal de cele dedrept executional penal.

43 M. A. Hotca, op. cit., p. 249.


45 I. Neagu, ,,Drept procesual penal. Partea specială’’, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2006, p. 315 şi urm.


18/100

Sa ne reamintim

Prin izvor al dreptului execuţional penal se înţelege actul normativ sau actelenormative în care se exprimă voinţa socială, devenită voinţă de stat, cu privire la

normele juridice privind executarea sancţiunilor penale.46

Prin izvor al dreptului execuţional pen al se în ţe lege ac tul no rmat iv sau acte le

normative prin care exprimă voinţa de stat cu privire la normele juridice privind

executarea sancţiunilor penale.

M1.U2.4. Raportul juridic de drept execuţional penal

Raportul juridic execuţional penal constă în relaţiile sociale de executare a sancţiunilor penale

reglementate prin norme juridice execuţional penale, relaţii statornicite întreorganele de stat şi condamnat potrivit cărora statul are dreptul de a pune pe condamnatsă execute pedeapsa sau o altă sancţiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă iarcondamnatul are obligaţia să o execute. Trăsăturile specifice ale raportului juridic execuţional penal

a) Între raportul juridic execuţional penal şi raportul juridic penal există o strânsălegătură. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformării luidin raport juridic penal de conformare.

Săvârşirea unei infracţiuni stă la baza naşterii acestui raport juridic.Raportul juridic deconflict privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept poartă denumirea de raport juridicde răspundere penală. O etapă în desfăşurarea acestuia este executarea sancţiunii de drept

penal aplicate. Această etapă în cadrul raportului juridic penal ia forma unui raport juridicspecial şi anume a raportului juridic execuţional penal. Raportul juridic execuţional penalderivă din raportul juridic penal.

b) Rapor t u l j u r i d i c execu ţ i ona l pena l s e r e f e r ă l a r e l a ţ i i l e de execu t a r ea sancţiunilor penale care se deosebesc de relaţiile de tragere larăspundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal.

c) Deşi pentru epuizarea raportului juridic execuţional penal se apelează la acte procesuale penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii, a pedepselorcomplementare ) reglementate prin norme juridice procesual penale to tuşi cele dou ăraporturi juridice nu se confundă, ele rămânând raporturi juridice distincte într -ostrânsă interdependenţă.

Cum delimitati raportul juridic de drept penal de raportul juridic de drept executional penal?



19/100

Elementele raportului juridic execuţional penal

a) Subiecţii raportului juridic execuţional penal. La raportul juridic execuţional penal part ic ip ă st atul prin organele sal e spec ial e, pe de o par te, în ca li tat e desubiect activ şi condamnatul, pe de alt ă parte, în calitate de subiect pasiv.În situaţia executării pedepsei închisorii împuternicitul statului esteconducerea penitenciarului sau a locului de muncă care acţionează p r i n conducătorul ei.În situaţia executării pedepsei amenzii statul participă în cadrul raportului prin organulfinanciar. Subiectul pasiv al raportului este condamnatul care va executa pedeapsa aplicată printr -o hotărâre definitivă având în această situaţie o serie de drepturişi obligaţii prevăzute în legea privind executarea pedepselor. În cadrulraportului ju ridi c execuţ ional penal subiecţ ii dobândesc o anumit ăspecificitate, calitatea lor fiind deosebită de cea întâlnită în cadrul celorlalteraporturi juridice penale sau procesual penale.

b) Conţinutul raportului juridic execuţional penal. Prin conţinutul raportului juridicexecuţional penal înţelegem drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi specifice acestui raport.Organul de stat are dreptul să ceară condamnatului să execute pedeapsa

închisorii sau să execute pedeapsa amenzii prin plata acesteia sau să fie internată şi sărămână în penitenciar. Statul are o poziţie de autoritate cu rol dominant în raport cucondamnatul. Aceleaşi drepturi le are statul în cazul executării unei măsurieducative sau aunei măsuri de siguranţă. În penitenciar statul prin organele sale are maimulte drepturi derivate din cel enunţat mai sus şi anume dreptul de a cere să se respectedisciplina şi ordinea în penitenciar, de a obliga pe condamnaţi să participe la activităţieducative, etc.

Cu privire la obligaţiile statului ne referim la obligaţia de a asiguracondamnatului respectarea drepturilor sale la locul de deţinere, respectarea dreptului la odihnă, laasistenţă medicală, respectarea duratei pedepsei, etc. Condamnatul are obligaţia de ad es f ă ş u r a ac ţ i un i cupr i ns e î n pedeaps a ap l i ca t ă pe ca r e l e ce r e o r ganu l de

execu t a r e . Condamna t u l a r e ob l i ga ţ i a s ă respecte regimul de penitenciarconform regulamentelor de ordine interioară, normele de igienă sanitară precum şidisciplina muncii. Condamnatul are dreptul de a executa doar pedeapsa la care a fost condamnat,

de a i se respecta dreptul laodihnă, la corespondenţă şi dreptul la vizite.c) Obiectul raportului juridic execuţional penal . Obiectul raportului juridic

execuţional penal îl constituie pedeapsa sau măsurile de siguranţă ce trebuie executate. Naşterea,modificarea şi stingerea raportului juridic execuţional penal are loc ca la orice raport juridic penal. El este determinat de existenţa unor fapte juridice penale, execuţionale penale fiindcădrepturile şi obligaţiile se manifestă doar în prezenţa acestora. Aceste fapte sunt de trei feluri:-constitutive; modificatoare; extinctive de raport juridic execuţional penal. Faptul juridicconstitutiv poate fi o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă

sau sancţiune penală, actul de punere în executare şi mandatul de executare ce se emite deinstanţa de executare. Faptul juridic modificator este cel ce schimbă conţinutul modificăriiunei pedepse făcând-o mai severă, mai puţin severă sau înlăturând-o (graţierea, amnistia,săvârşirea unei noi infracţiuni).

Faptele juridice extinctive de executare a unei pedepse sunt: executarea efectivă şicompletă a pedepsei, aministia, graţierea personală, toate acesteaducând la încetarea executării pedepsei.


20/100

a. Naşterea raportului juridic de drept execuţional penal. Ca orice raport juridic, raportul de dreptexecuţional penal se naşte la un moment dat în timp şi printr -un anumit fapt concret. Acest fapteste condamnarea printr-o hotărâre penală definitivă (pentru arestarea preventivă, naşterearaportului juridic se produce prin dispunerea măsurilor preventive). b. Modificarea raportului juridic de drept execuţional poate îmbrăca mai multe forme. Modificarea

raportului juridic de drept execuţioanl penal derivă din faptul că pe parcursul executării pedepseise pot ivi fapte sau împrejurări care pot atenua sau agrava situaţia juridică a condamnatului.c. Stingerea raportului juridic de drept execuţional. Cazuri.1. la momentul executării efective şi integrale a pedepsei stabilite în hotărârea de condamnare.Pentru arestarea preventivă acest moment corespunde epuizării duratei pentru care s-a dispus măsura. 2. momentul graţierii;3. intervenirea amnistiei ca act de clemenţă 4. decesul condamnatului.

Să ne reamintim...

Raportul juridic execuţional penal constă în relaţiile sociale de executare a asancţiunilor penale, reglementate prin norme juridice execuţional al penale , relaţii statornicite între organele de stat şi condamnatat po tr iv it cărora statul are dreptul de a pune pe condamnat să execute pedeapsasasau o altă sancţiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă, iar iarcondamnatul are obligaţia să o execute. Elementele raportului juridic execuţional penal sunt: subiectii, continutul si ul,obiectul.

Definiti faptele juridice penale, faptele juridice de drept procesual penal si fapteleele juridice civile.


1. Enumerati izvoarele dreptului executional penal

2.

Enumerati cazurile in care un raport juridic de drept executional penal se poatestinge.


21/100

Modulul 2. Raspunderea penala

CuprinsIntroducere

Obiectivele modulului

U1. Răspunderea penală – definiţie, trăsături, principii

IntroducereAcest modul contine doua unitati de invatare, care fac referire la uneleaspecte importante legate de raspunder ea penala si de cauzele care

înlătură răspunderea penală sau aplicarea pedepsei si cauzele care înlătură

executarea pedepsei şi a consecinţelor condamnării. Prezentul modul abordează câteva dintre instrumentele şi conceptele cu careoperează dreptul executional penal.

Competenţe

La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili să:


isi formeze o atitudine pozitiva faţă de ştiinţa dreptului executional penal;

isi dezvolte abilităţile de gândire juridico- penală;

delimiteze raspunderea juridica de raspunderea penala


22/100

Unitatea U1. Răspunderea penală – definiţie, trăsături, principii

Cuprins



M2.U1.3. Raspunderea juridica. Consideratii generale

M2.U1.4. Definitia si trasaturile raspunderii penale

M2.U1.5. Principiile raspunderii penale



Aceasta unitate de invatare face trimitere la cele mai importante aspecte legate de

raspunderea penala si delimitarea acesteia de alte forme de raspundere juridica.




La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili:

sa înţeleagă importanţa teoretica si practica a acestei discipline;

sa înţeleagă elementele de bază ale dreptului executional penal;

sa se familiarizeze cu notiunile specifice dreptului executional penal;

sa insuseasca notiunile de baza din dreptul penal-partea generala si sa le

coreleze cu cele de drept executional penal;

sa utilizeze corect terminologia de specialitate;


M2.U1.3. Raspunderea juridica. Consideratii generale

Răspunderea juridică este o specie a genului răspunderii sociale. Genul răspunderiisociale cuprinde următoarele forme de răspundere: răspunderea juridică, răspunderea politică,răspunderea religioasă şi răspunderea morală. Noţiunea răspunderii juridice nu este privită la felde către toţi autorii de specialitate.47

47 M. A. Hotca, op. cit., p. 377.


23/100

Etimologic, cuvântul răspundere îşi are originea în latinescul ,,spondeo’’ . Dicţionarulexplicativ al limbii române, defineşte termenul răspunderea ca fiind ,, faptul de a răspunde;obligaţia de a răspunde de îndeplinirea unei acţiuni, sarcini etc.; responsabilitate’’ .48

În funcţie de specificul diverselor ramuri care alcătuiesc sistemul de drept, răspunderea juridică se prezintă sub următoarele forme: răspunderea civilă, răspunderea penală, răspunderea

administrativă, răspunderea constituţională, răspunderea disciplinară, răspunderea fiscală,răspunderea internaţională etc. În primul sens, răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale, ce constă în

obligaţia unei persoane de a suporta sancţiunea juridică. În al doilea sens, răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale, ce cuprinde

atât latura pasivă, cât şi latura activă a raportului juridic de constrângere (de conflict), respectivdreptul subiectului activ (titularul valorii sociale lezate) al acestui raport, de a pretinde şi obţineconduita corespunzătoare dreptului său, din partea subiectului pasiv (cel care a lezat valoareasocială), care are obligaţia de a se conforma acestei conduite.

În al treilea sens, prin răspundere juridică se înţelege acea specie de răspundere juridicăce cuprinde drepturile şi obligaţiile corelative ce aparţin subiectelor raportului juridic penal, care

se realizează prin coerciţiunea statală. În al patrulea sen s, prin răspundere juridică se înţelege instituţia juridică ce cuprindeansamblul normelor juridice care reglementează realizarea dreptului prin constrângere. 49

Indiferent de ramura dreptului în cadrul căreia intervine, răspunderea juridică garanteazăeficienţa dreptului, legalitatea, stabilitatea raporturilor juridice şi dezvoltarea relaţiilor sociale.Realizarea ordinii de drept nu se poate face haotic sau arbitrar, ci într -un cadru juridic adecvatacesteia. Acest cadru este dat de raporturile juridice de constrângere. Prin urmare, aplicareasancţiunilor (constrângerii), nu poate fi realizată direct, ci numai prin intermediul răspunderii juridice.

Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale, ce constă în obligaţia unei persoanede a suporta sancţiunea juridică. Prin răspundere juridică se înţelege acea specie de răspundere juridică ce cuprinde drepturile şiobligaţiile corelative ce aparţin subiectelor raportului juridic penal, care se realizează princoerciţiunea statală.

M2.UI.4. Raspunderea penala-definitie si trasaturi

Prin săvârşirea unei infracţiuni ia naştere un conflict concret de drept penal substanţial întresocietate (reprezentată de către stat), pe de o parte, şi autorul infracţiunii, pe de altă parte. Înaceste condiţii intervine răspunderea penală, care a fost definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii, între stat, pe de o parte, şiinfractor, pe de altă parte, raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului, careprezentant al societăţii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute, precum şi obligaţia infractorului

48 I. Coteanu, L. Seche, M. Seche, ,,Dicţionarul explicativ al limbii române’’, Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998, p.

891.49

M. A. Hotca, op. cit., p. 378.


24/100

de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate, în vederea restabilirii ordiniide drept şi restaurării autorităţii legii50.

Definitia raspunderii penale este „un ansamblu de drepturi şi obligaţii corelative ale subiectelor raportului juridic penal, care se realizează în principal prin constrângereaexercitată de stat faţă de infractor, în condiţiile şi formele prevăzute de lege, în scopul

restabilirii ordinii de drept şi a resocializării infractorului.”

51

De reţinut este faptul că răspunderea penală are ca unic temei infracţiunea, aşa cum prevede art. 17 alin. (2) C. pen. .

Răspunderea penală are ca forme de realizare pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal.

M2.U1.5. Principiile raspunderii penale

Ca instituţie fundamentală a dreptului penal, şi răspunderea penală este străbătută de principiilefundamentale ale dreptului penal, care capătă un caracter specific în raport cu aceasta.

Prin principii ale răspunderi penale, se înţeleg acele idei de bază, diriguitoare, ce se

regăsesc în normele de reglementare a răspunderii penale.52

Principiul legalităţii răspunderii penale, după cum se ştie, este un principiu fundamental

al întregului sistem de drept şi al dreptului penal. În domeniul răspunderii penale, principiullegalităţii presupune că apariţia, desfăşurarea ca şi soluţionarea raportului penal are loc pe bazalegii şi în strictă conformitate cu aceasta53.

Legalitatea răspunderii penale presupune legalitatea încriminării şi legalitatea sancţiunilorde drept penal.

54

Principiul ,,infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale’’ îşi găseşte deplinăconsacrare în dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Noul Cod penal şi presupune că răspunderea penalăse întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni, adică a unei fapte prevăzute de legea penală,săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.

Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi conţinutul constrângerii juridice55, care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prin prevederea pentru destinatariilegii penale a unor exigenţe cărora aceştia se pot conforma.

Principiul răspunderii penale personale a fost examinat şi în cadrul principiilorfundamentale ale dreptului penal, ca o garanţie a libertăţii persoanei.56

Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşitori a participat la săvârşirea unei infracţiuni.

Răspunderea penală nu poate interveni pentru fapta altuia, după cum nu poate ficolectivă, adică pentru fapta unei persoane, să răspundă un colectiv, grup (familie, etnie etc).57

Principiul unicităţii răspunderii penale se referă la faptul că, răspunderea penală pentru ofaptă săvârşită este unică, adică se stabileşte o singură dată, iar dacă raportul juridic de

răspundere penală se stinge, aceasta nu mai poate acţiona în viitor.

50 C. Bulai, ,,Manual de drept penal’’, Partea generală, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 316.

51 I. Mircea, ,,Temeiul răspunderii penale în România’’, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 168.

52 C. Bulai, ,,Manual de drept penal. Partea generală’’, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 310.

53 Vezi pe larg C. Bulai, Drept penal, vol. III, p. 14.

54 Ibidem.

55 Ibidem

56 vezi C. Mitrache, C-tin Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Titlul I, Cap. I.

57 C. Bulai, op. cit., p. 319.


25/100

În legislaţia penală română, corespunzător acestui principiu, pentru săvârşirea uneiinfracţiuni, răspunderea penală se stabileşte şi atrage o singură pedeapsă principală, ori o singurămetodă educativă.58

Principiul inevitabilităţii răspunderii penale statuează că, oricine săvârşeşte o infracţiune,trebuie să răspundă penal. Răspunderea penală este o consecinţă inevitabilă a săvârşirii unei

infracţiuni. Înlăturarea răspunderii penale, în cazurile prevăzute de lege (amnistie, lipsa plângerii pr ealabile, împăcarea părţilor, prescripţie ş. a.) nu diminuează importanţa principiului carecorespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii penale.

Acest principiu este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale, în vederea tragerii larăspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor.59

Principiul individualizării răspunderii penale constă în faptul că, răspunderea penalătrebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii, de persoana infractorului pentru aasigura atât sancţionarea corectă a infractorului, cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale.

Individualizarea răspunderii penale are loc în conformitate cu legea care consacrădispoziţii speciale privitoare la individualizarea pedepsei (art. 74-106 C. pen) care constituie

obiectul răspunderii penale.

60

Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale constă în faptul că răspunderea penală, camijloc de realizare a ordinii de drept prin constrângere, pentru a fi eficientă, trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii. În acest fel se realizează atât prevenţiunea specială cât şi generală, se creează sentimentul de securitate al valorilor sociale, serestabileşte ordinea de drept încălcată, se întăreşte încrederea în autoritatea legii.

Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu faţă de data săvârşirii infracţiunii, cu atâteficienţa ei scade, rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat, iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată, ale cărei urmări au putut fi reparate,înlăturate sau şterse prin trecerea timpului, nu mai apare ca necesară.

Pe lângă aceste aspecte, nu trebuie neglijată nici situaţia infractorului care s -a af lat în totacest interval sub ameninţarea răspunderii penale, care s-a putut îndrepta şi deci nu mai estenecesară stabilirea răspunderii penale şi a pedepsei. Iată argumente care justifică o limitare întimp a răspunderii penale.

Dacă răspunderea penală nu a fost stabilită într -un anumit termen de la săvârşireainfracţiunii, aceasta se prescrie, adică se stinge dreptul de a mai fi stabilită răspunderea penală.

Care sunt principiile fundamentale ale dreptului penal român?

58 Pe lângă pedepsele principale, se pot aplica şi pedepse complimentare, pedepse accesorii, ori se pot lua măsuri de

siguranţă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiul unităţii răspunderii penale. 59

Principul oficialităţii acţiunii penale nu funcţionează la infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 60

C. Bulai, op. cit. p. 319


26/100


1. Definitia raspunderii penale.

2. Care sunt principiile răspunderii penale?


27/100

Modulul 3. Individualizarea judiciară a pedepsei

Cuprins

IntroducereObiectivele modulului

U1. Renunțarea la aplicarea pedepsei U2. Amânarea aplicării pedepsei U3. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghereU4. Liberarea condiționată

Introducere

Acest modul contine trei unităț i de învățaree, care fac referiremodalitățile de individualizare judiciară a pedepsei , respect iv laindividualizarea modului de executare a pedepsei cu detențiunea peviață și închisoarea.

Competenţe La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili să: Definească formele de individualizare judiciară a pedepsei; Delimiteze suspendarea condiționată de suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei;

Aplice practic condițiile de acordare a liberării condiționate;


28/100

Unitatea U1. Renunțarea la aplicarea pedepsei

Cuprins



M3.U1.3. Renunțarea la aplicarea pedepsei. Condițiile în care poate fi aplicată

M3.U1.4. Efectele renunțării la aplicarea pedepsei



Aceasta unitate de invatare face trimitere la modalitatea de executare a pedepsei ca

o noutate a Codului Penal


Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o prezentarea

condițiilor de acordare a renunțării la aplicarea pedepsei.


să înţeleagă condițiile de acordare a renunțării la aplicarea pedepsei;

să înţeleagă efectele renunțării la aplicarea pedepsei;

să utilizeze corect terminologia de specialitate;



29/100

M3.U1.3. Renunțarea la aplicarea pedepsei. Condiții în care aceasta poate fi aplicată

Potrivit Expunerii de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, renunţarea laaplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv lastabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei

infracţiuni, pentru îndreptarea căreia, ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de persoanainfractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei, este suficientăaplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Art. 80 Cod penal, care reprezintă sediul materiei, consacră o serie de condiții caretrebuie să fie îndeplinite, pentru ca instanța de judecată să poată dispune renunțarea aplicării pedepsei. Analizând conținutul acestora, considerăm că acestea pot fi grupate în două categorii,condiții pozitive și condiții negative, după modul în care sunt reglementate în cuprinsularticolului, prima categorie în aliniatul 1, iar cea de-a doua în aliniatul doi.

Condiții referitoare la infracțiune

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie amenda sau

închisoarea de cel mult 5 ani Din textul legal, art. 80 alin. 2 lit. d) Cod penal, care prevede că pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea săvârșită nu trebuie să fie închisoare mai mare de 5 ani, rezultă că este posibilă aplicarea renunțării la aplicarea pedepsei pentru orice infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa cu amendă, fie singură, fie alternativ cu închisoarea de până la 5 ani, sau pedeapsa închisorii, de asemenea, până la 5 ani.

În stabilirea limitei maxime speciale de 5 ani, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 187Cod penal, potrivit cărora prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută întextul de lege care incriminează săvârșirea faptei în forma consumată, fără luarea în considerare

a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Astfel, deși, spre exemplu, o faptă de furtcalificat (furt săvârșit pe timp de noapte sau prin efracție) a rămas în stare de tentativă (cuconsecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, potrivit art. 33 alin. 2 Cod penal), nu seva putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, întrucât infracțiunea de furt calificat se pedepsește cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani (art. 229 alin. 1 Cod penal).

Infracțiunea săvârșită să aibă o gravitate redusă Art. 80 alin. 1 lit. a) Cod penal prevede că infracţiunea săvârşită trebuie să prezinte o

gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite,modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit. Astfel, nu este suficientca limita maximă de pedeapsă să fie de cel mult 5 ani, ci este necesar ca instanța de judecată să

aprecieze că, în concret, fapta comisă de inculpat are o gravitate redusă.

În situația în care există un concurs de infracțiuni, condițiile să fie îndeplinite pentru fiecare infracțiune în parte

În situația în care inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni, renunțarea la aplicarea pedepsei poate fi dispusă doar atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal pentru fiecare infracțiune în parte. Instanța nu va dispune pentru fiecare infracțiune


30/100

renunțarea la aplicarea pedepsei, ci va dispune o singură astfel de soluție și va aplica inculpatuluiun singur avertisment.

Condiții referitoare la infractor

Infractorul să nu fi suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzutede art. 42 lit. a) și b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinittermenul de reabilitare

Se va avea în vedere o soluție definitivă de condamnare, fără a avea importanțăcuantumul sau durata pedepsei, ori forma de executare. De asemenea, nu are importanțăinfracțiunea pentru care a fost anterior condamnat infractorul, dacă a fost o infracțiune săvârșitădin culpă sau cu intenție ori praeterintenție.

Să nu se fi dispus față de infractor renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 anianteriori datei comiterii infracțiunii pentr u care este judecat

Se consideră că în situația în care infractorul a mai beneficiat anterior comiterii faptei,

cu cel mult 2 ani, de o altă soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, o nouă renunțare laaplicarea pedepsei nu este oportună, infractorul dând dovadă de perseverență infracțională,avertismentul aplicat anterior neatingându-și scopul .

Să nu se fi luat față de infractor o măsură educativă în baza noului Cod penal, carenu s-a executat sau a fost executată ori considerată ca executată cu mai puțin de 2ani înainte de data comiterii infracțiunii pentru care este judecat

Aceeași este și situația în care infractorului i-a fost aplicat în ultimii 2 ani anteriorcomiterii faptei o măsură educativă, întrucât potrivit noului Cod penal infractorii care săvârșescfapte în minorat numai pot fi sancționați cu pedepse, ci doar cu măsuri educative, neprivative sau privative de libertate.

Infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală ori judecată sau să nu fiîncercat să zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii larăspundere penală a autorului sau a participanților.

O condiție pentru a putea beneficia de renunțarea la aplicarea pedepsei este ca infractorulsă nu fi îngreunat activitatea organelor judiciare, respectiv acesta trebuie să aibă pe parcursul procesului o atitudine de colaborare cu organele judiciare, o atitudine loială.

Infractorul să fie major, persoană fizică Din textele legale se desprinde și o condiție indirectă, respectiv cea ca infractorul să fie

major la data săvârșirii faptei, întrucât, așa cum am precizat anterior, potrivit Codului penal

infractorilor care săvârșesc fapte în timpul minorității li se pot aplica numai măsuri educative, fieele privative sau neprivative de libertate, or instituția analizată prezumă renunțarea la aplicareaunei pedepse.

În raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșiriiinfracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuareaconsecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să


31/100

aprecieze că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pecare le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Acest criteriu, eminamente subiectiv, este cel care în concret, în practică, conduce laalegerea acestei soluții de către instanța de judecată. Se are în vedere oportunitatea stabilirii și

aplicării unei pedepse, chiar și într -un cuantum foarte redus, dacă nu cumva aceasta îi produceinculpatului un rău mai mare decât gravitatea propriu-zisă a infracțiunii săvârșite. În consecință, din analiza condițiilor legale menționate, rezultă că în situația în care

acestea sunt îndeplinite, iar instanța constată că fapta ce face obiectul dosarului și pentru careinculpatul a fost trimis în judecată, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat,va putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, atunci când apreciază că stabilirea șiaplicarea unei pedepse în sarcina inculpatului ar fi inoportună, datorită consecințelor pe careaceasta le-ar avea asupra persoanei inculpatului. Rolul instanței de judecată este unul activ,întrucât este obligată să explice motivul beneficiului unei astfel de măsuri.

Situația specială în care se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, deși nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal Legiuitorul a prevăzut și o situație specială, în care instanța de judecată are posibilitateasă dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, deși nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal. Este situația reglementată de art. 4 din Legea nr. 143/2000, astfelcum a fost modificată prin legea de punere în aplicare a noului Cod penal nr. 187/2012, privindcultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, potrivit căruiainstanța de judecată poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Condiția care trebuie îndeplinită pentru renunțarea la aplicarea pedepsei în aceastăsituație este ca inculpatul, acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr.

143/2000, este ca până la momentul pronunțării hotărârii, acesta să respecte protocolul programului integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.

M3.U1.4. Efectele ”renunțării la aplicarea pedepsei”

Potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal, persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge dininfracțiunea săvârșită, astfel încât putea considera că efectele sunt similare celor ale uneireabilitări.

Renunțarea la aplicarea pedepsei nu are efect asupra măsurilor de siguranță, spreexemplu,instanța poate dispune confiscarea specială, dar nici asupra obligațiilor civile, instanța

putând soluționa latura civilă a cauzei. Întrucât nu reprezintă o soluție de condamnare, ci o soluție distinctă acesteia, renunțareala aplicarea pedepsei nu poate constitui prim termen al recidivei sau al pluralității intermediare.

Odată cu dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei, instanța este însă obligată să apliceinculpatului un ”avertisment” care, potrivit art. 81 alin. 2 Cod penal, constă în prezentareamotivelor de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei și atenționarea infractoruluiasupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite alteinfracțiuni”.


32/100

În situația unui concurs de infracțiuni, instanța va aplica un singur avertismentinculpatului, pentru întreaga pluralitate de infracțiuni.


1. Care sunt condițiile de acordare cu privire la pedeapsa a renunțării la

aplicarea pedepsei?

2. Care sunt efectele renunțării la aplicarea pedepsei?

U.2. Amânarea aplicării pedepsei

Cuprins



M3.U2.3. Amânarea aplicării pedepsei. Condițiile în care poate fi aplicată

M3.U2.4. Termenul de supraveghere. Măsurile de supraveghere și condițiile ce pot fi

impuse condamnatului

M3.U2.5. Executarea amânării aplicării pedepsei

M3.U2.6. Test de evaluare a cunostințelor


Aceasta unitate de invatare face trimitere la această modalitatea de executare a

pedepsei ca o noutate a Codului Penal


Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o prezentare

condițiilor de acordare a amânarii pedepsei.


să înţeleagă condițiile de acordare a amânării aplicării pedepsei;

să înţeleagă efect

Documents

Drept Executional Penal_2015-2016