58
DREPT CIVIL PERSOANE Lector univ. dr. av. Sidonia CULDA SEMESTRUL II Curs nr. 1 Bibliografie: Eugen Chelaru Drept civil persoane, ed. III, Ed. CH Beck 2012 NCC Noul Cod Civil PERSOANA FIZICĂ Introducere: Normele juridice civile reglementează statutul legal al omului în calitatea sa juridică de persoană căreia îi aparţine în principiu, orice drept şi obligaţie civilă. Din punct de vedere juridic, oamenii participă în raporturile dintre ei ca titular de drepturi şi obligaţii civile. Sintagma “subiect de drept” are 2 înţelesuri: 1. Desemnează participantul la raporturile juridice civile. 2. Explică (vocaţia) = îndreptăţire (termen succesoral) unui subiect de drept civil de a participa la raporturile juridice civile concrete. Istoric: d.p.d.v. etimologic, personae (lat.) = actor 1

Drept Civil Persoane Sem II

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

Lector univ. dr. av. Sidonia CULDA

SEMESTRUL II

Curs nr. 1

Bibliografie:

Eugen Chelaru Drept civil persoane, ed. III, Ed. CH Beck 2012

NCC Noul Cod Civil

PERSOANA FIZICĂ

Introducere: Normele juridice civile reglementează statutul legal al omului în calitatea sa juridică

de persoană căreia îi aparţine în principiu, orice drept şi obligaţie civilă.

Din punct de vedere juridic, oamenii participă în raporturile dintre ei ca titular de

drepturi şi obligaţii civile.

Sintagma “subiect de drept” are 2 înţelesuri:

1. Desemnează participantul la raporturile juridice civile.

2. Explică (vocaţia) = îndreptăţire (termen succesoral) unui subiect de drept civil de a participa

la raporturile juridice civile concrete.

Istoric: d.p.d.v. etimologic, personae (lat.) = actor

evoluţia prin mai multe etape istorice

Subiectelor de drept civil le este inerentă personalitatea juridică.

Noţiunea de personalitate juridică nu se confundă cu aceea de capacitate juridică;

Personalitatea reprezintă aptitudinea generală de a participa la viaţa juridică, în timp ce

capacitatea stabileşte condiţiile concrete ale acestei participări.

1

Page 2: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

Protecţia corpului uman (Legea 2/1998)

Legea reglementează condiţiile în care pot fi prelevate ţesuturi şi organe de la o persoană

în viaţă sau decedată, precum şi condiţiile în care se poate realiza transplantul acestora.

I. Prelevarea de la persoană în viaţă

prelevarea de ţesuturi şi organe de la o persoană în viaţă este posibilă doar dacă persoana este

majoră şi îşi dă consimţământul în mod expres şi liber în formă scrisă.

pentru a fi licită această prelevare, trebuie să aibă doar interes terapeutic şi să nu pună în pericol

viaţa donatorului.

prelevarea de organe unice nu se poate face decât de la cadavre.

este strict interzisă prelevarea de la persoane minore şi de la cei lipsiţi de discernământ;

există totuşi o excepţie: în sensul că se permite prelevarea de măduvă osoasă de la un minor,

însă doar în beneficiul fratelui sau surorii (leucemie, cancere limfatice).

II. Prelevarea de la persoane decedate se face cu îndeplinirea a 2 condiţii:

1. Să fi fost constatată medical moartea cerebrală.

2. Membri familiei sau rudele să îşi fi exprimat acordul.

Dacă în timpul vieţii persoana şia manifestat în mod expres intenţia de a nu dona organe (şi

ţesut) după decesul său, rudele nu sunt îndreptăţite să îşi exprime consimţământul, în sensul de a

dona ţesuturile sau organele celui decedat.

Excepţii: • de la principiul inviolabilităţii corpului uman reprezintă autopsia cadavrului, atunci

când este necesară pentru descoperirea cauzelor decesului.

• în situaţia aşa numitei intervenţii medicale de urgenţă, nu se va solicita niciun

consimţământ.

De învăţat condiţiile!

2

Page 3: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE ► Drepturile personalităţii

Fac parte din această categorie, cu relevanţă pentru dreptul civil, următoarele drepturi:

1. Dreptul la propria imagine

2. Dreptul la onoare

3. Dreptul la propria voce

4. Dreptul la demnitate

5. Dreptul la respectarea vieţii private

!!!În NCC Secţiunea 2 persoana fizică. Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale

persoanei fizice.

1) Dreptul la propria imagine

nu a fost niciodată reglementat, fiind creaţia practicii judiciare;

în virtutea acestui drept, orice persoană fizică este îndreptăţită să se opună divulgării prin

orice mijloace a elementelor vieţii sale private sau a reproducerii imaginii fără consimţământul său.

dreptul se extinde şi asupra locuinţei persoanei.

cel care a fost vătămat în acest drept are posibilitatea de a solicita autorului faptei, plata unor

daune interese şi încetarea săvârşirii faptelor.

Natura juridică a acestui drept este una extra/nepatrimonială.

2) Dreptul la onoare

noţiunea de onoare presupune 2 aspecte/laturi: → una personală

→ una socială

• Latura personală are în vedere preţuirea sau respectul, pe care le are fiecare persoană faţă de sine.

• Latura socială presupune consideraţia şi respectul, pe care le au alte persoane despre un anumit

subiect de drept.

Dreptul la onoare vizează şi familia celui în cauză.

3) Dreptul la propria voce

protejează persoana umană împotriva folosirii în orice scopuri, a înregistrării vocii unei persoane

fără consimţământul acesteia.

3

Page 4: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE 4) Dreptul la demnitate *Art. 70, 77 NCC – secţiunea a 3-a Respectul vieţii private şi al

demnităţii persoanei umane.

*Art. 70 NCC Dreptul la libera exprimare.

(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.

(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele

prevăzute la art. 75.

*Art. 75. Limite. (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această

secţiuneatingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la

drepturile omului la care România este parte.

(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea

pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a

drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

*Art. 77 NCC Prelucrarea datelor personale. Orice prelucrare a datelor cu caracter

personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile

prevăzute de legea specială.

● Conceptul de demnitate presupune o bună reputaţie, cinste şi bună credinţă.

Pe lângă Noul Cod Civil, acest drept este consacrat în Declaraţia drepturilor universală a

omului şi în Constituţia României.

Atingerile aduse dreptului la demnitate şi la viaţa privată, determină în marea majoritate a

cazurilor angajarea răspunderii nepatrimoniale, care însă poate fi combinată cu o modalitate

patrimonială pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Calitatea de subiect de drept civil este în strânsă legătură cu capacitatea civilă.

CAPACITATEA DE DREPT CIVIL

.*Art. 34 NCC Noţiune. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi

obligaţii civile.

*Art. 35 NCC Început. Durata capacităţii de folosinţă. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice

începe din momentul naşterii acesteia şi încetează odată cu moartea acesteia.

4

Page 5: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE*Art. 36 NCC Drepturile copilului conceput. Drepturile copilului sunt recunoscute de la

concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al

concepţiunii sunt aplicabile.

(Chiar şi înainte de naştere sunt recunoscute anumite drepturi copilului conceput).

*Art. 412 NCC Codul Civil reglementează timpul legal al concepţiei ex. tăgada paternităţii

• reglementează ca timp legal al concepţiei intervalul cuprins între a 300a zi (perioada maximă de

sarcină) şi a 180a zi (d.p.d.v. medical cea mai scurtă perioadă de sarcină).

Apare prezumţia absolută sau relativă.

►Conţinutul capacităţii de folosinţă. Important pentru examen!!!

În principiu, se include în conţinut, orice fel de drept subiectiv civil şi orice obligaţie.

Totuşi, pentru determinarea conţinutului capacităţii de folosinţă există anumite● reguli:

1. Conţinutul se va stabili prin raportare la sistemul legislativ al fiecărui stat;

2. La stabilirea conţinutului capacităţii de folosinţă se vor avea în vedere în mod obligatoriu,

îngrădirile sau limitările legale ale acestei capacităţi.

3. La stabilirea conţinutului capacităţii de folosinţă se va ţine cont şi de alte izvoare legislative,

decât cele de drept civil.

◙ Îngrădirile capacităţii de folosinţă pot fi: → cu caracter de sancţiune

→ cu caracter de protecţie

• Îngrădirile absolute împiedică încheierea actului juridic,de către persoana în cauză, cu orice alte

persoane.

• Îngrădirile relative împiedică încheierea actului juridic, de către incapabili, doar cu anumite

persoane.

► Incapacităţi cu caracter de protecţie:

1) *Art. 988 NCC alin.(1)Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului. Cel lipsit

de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale

prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

5

Page 6: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE 2) *Art. 146 alin.(3) NCC Încuviinţarea şi autorizarea actelor minorului care a împlinit

vârsta de 14 ani. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate să facă donaţii, altele decât cele

obişnuite potrivit stării sale materiale şi nici să garanteze obligaţiile altuia.

3) *Art. 988 alin.(2) NCC Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului.

Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacitţii depline de exerciţiu persoana

nu poate dispune de liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor

legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa.

(Nici după împlinirea vârstei de 18 ani, persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui

care a avut calitatea de reprezentant sau de ocrotitor legal, înainte ca instanţa de tutelă să dea

descărcare de gestiune).

Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul

dispunătorului (mama, tata).

• tutore, curator: → aspect personal (crescut, mâncare, îmbrăcăminte)

→ aspect patrimonial (administrarea bunurilor)

aceştia dau socoteală de gestiune la sfârşitul anului;

Primăria face anchete sociale.

4) *Art. 990 NCC Incapacităţi speciale. Se interzic/Sunt anulabile liberalităţile făcute

medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, au acordat

îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala din cauza căreia a decedat.

! Art.990 alin.(2) Sunt exceptate 2 categorii de liberalităţi:

a) Liberalităţi făcute: soţului

rudelor în linie dreaptă (părinţi, copii)

colateralilor privilegiaţi (fraţi, surori)

b) Liberalităţile făcute altor rude până la gradul al IVlea inclusiv, dacă, la data liberalităţii,

dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.

5) Incapacitatea anterioară *Art. 990 NCC se referă şi la preoţi sau alte persoane care au

acordat asistenţă religioasă în timpul bolii, care a constituit cauza decesului.

6) *Art. 991 NCC Incapacităţi speciale în materia legatelor.

Important! Capacitatea de folosinţă

6

Page 7: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

Curs nr. 2

*Art. 991 NCC Incapacităţi speciale în materia legatelor.

Sunt incapabili de a primi legate următoarele categorii de persoane:

1. Notarul public care a autentificat testamentul în care este cuprins legatul.

2. Interpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului.

3. Martorii şi agenţii instrumentatori, care au participat la autentificarea testamentului.

4. Orice alte persoane care au acordat în mod legal asistenţă juridică la redactarea testamentului.

*Art. 1652 NCC Principiul capacităţii. Pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis

prin lege.

*Art. 1653 NCC Incapacitatea de a cumpăra drepturi litigioase.

Judecătorii, procurorii, grefierii, executorii judecătoreşti, avocaţii, notarii publici, consilierii

juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra nici direct, nici prin persoane interpuse,

drepturi litigioase (cu privire la care este un proces pe rol), care sunt de competenţa instanţei

judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.

*Art. 1654 NCC Alte incapacităţi de a cumpăra. Sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin

persoane interpuse, nici chiar prin licitaţie publică:

a) mandatarii pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă.

b) părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor, pe care

le reprezintă.

c) funcţionarii publici, judecătoriisindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi

orice/alte asemenea persoane, care ar putea care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin

intermediul lor.

*Art. 144 alin.(1) NCC Regimul juridic al actelor de dispoziţie. Tutorele nu poate, în numele

minorului, să facă donaţie şi nici să garanteze obligaţiile altuia.

*Art. 144 alin.(2) NCC De asemenea, tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi

autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de: înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte

sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, (să facă

7

Page 8: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANErenunţări la judecată) precum şi să încheie în mod valabil orice acte ce depăşesc dreptul de

administrare.(actele de dispoziţie)

*Art. 147 NCC Interzicerea unor acte juridice. Sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii relative,

actele juridice încheiate între tutore sau soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui,

pe de o parte, şi minori, pe de altă parte.

!!! Marea majoritate a încălcărilor acestor îngrădiri sunt sancţionate cu nulitatea relativă.

Nulitatea absolută va interveni în cazurile prevăzute de articolele *(Art. 1653 şi 1654 NCC).

Obs.: În toate situaţiile în care legea nu prevede în mod expres felul nulităţii, pentru

determinarea acesteia se va avea în vedere natura interesului ocrotit.

►Încetarea capacităţii de folosinţă:

Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează la moartea acesteia *Art. 35 NCC.

Moartea este de 2 feluri: 1. fizic constatată

2. declarată judecătoreşte

1) Moartea fizic constatată intervine în toate situaţiile în care este posibilă identificarea şi

examinarea cadavrului. (certificatul de deces act de stare civilă).

2) Moartea declarată judecătoreşte nu este posibilă examinarea cadavrului.

Cazul general de declarare judecătorească a morţii:

*Art. 49 NCC alin.(1) Dacă o persoană este dispărută şi există informaţii/indicii că aceasta ar fi

încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oric[rei

persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor ştiri/informaţii sau

indicii din care rezultă că era în viaţă (pot fi probate prin orice mijloc de probă o scrisoare, o

factură, un martor).

► Cererea de declarare judecătorească a morţii poate să fie formulată de către orice persoană

interesată (rude, autorităţi, notarul public, procurorul).

*Art.49 alin.(2) Dacă data primirii ultimelor informaţii/ştiri despre cel dispărut nu se poate stabili

cât de cât exact, termenul de 2 ani va începe să curgă de la sfârşitul lunii ultimelor informaţii/ ştiri

sau indicii, iar pentru situaţia în care nu se poate stabili nici luna, termenul va curge de la sfârşitul

anului calendaristic al ultimelor ştiri.

8

Page 9: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE ►Cazuri speciale de declarare judecătorească a morţii:

Art. 50 NCC Cazuri speciale. (1) Persoana dispărută în împrejurări deosebite: inundaţii, cutremure,

catastrofe de orice natură (de exemplu de cale ferată, aeriană etc.), naufragiu sau fapte de război sau

întro altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte a se presupune decesul va putea fi declarată

moartă dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.

● Procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei:

NCPC Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012, care a intrat în vigoare la 1

septembrie 2012.

☼Art. 943 Cod procedură civilă - prevede că cererea de declarare a morţii este de competenţa

instanţei unde persoana dispărută a avut ultimul domiciliu cunoscut.

• Ca măsuri prealabile, după primirea cererii, preşedintele instanţei va solicita primăriei şi organelor

poliţiei să adune orice date şi informaţii cu privire la persoana dispărută.

• Totodată, va dispune afişarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut şi la sediul primăriei.

→ Cererea va mai fi publicată şi întrun ziar de largă circulaţie, astfel încât oricine deţine

informaţii despre persoana dispărută să le poată furniza instanţei.

→Tot în această etapă, preşedintele va sesiza instanţa de tutelă în vederea numirii unui curator,

dacă este cazul.

→Dacă în patrimoniul persoanei dispărute există bunuri imobile, preşedintele va solicita din

oficiu notarea cererii în cartea funciară. (notarea în p. C a foii la Observaţii).

→Judecarea cererii începe după trecerea unui termen de 2 luni de la primirea rezultatelor

solicitărilor de informaţii.

! Judecarea unei astfel de cereri se face în mod obligatoriu cu participarea procurorului.

(apără interesele statului, în consecinţă → nulitate absolută a hotărârii judecătoreşti) Legea 303

→După pronunţarea hotărârii judecătoreşti, dispozitivul acesteia se va afişa timp de 2 luni la

sediul instanţei şi al primăriei ultimului domiciliu.

→Dacă este cazul, dispozitivul va fi comunicat instanţei de tutelă şi cărţii funciare.

9

Page 10: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE Comorienţii (decedaţi în acelaşi timp şi împrejurări)

*Art. 957 alin.(1) NCC Capacitatea de a moşteni. O persoană poate moşteni dacă există la

momentul deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art. 36, 53 şi 208 sunt aplicabile.

Clarificarea juridică a problemei comorienţilor are importanţă în materie succesorală.

*Art. 957 alin.(2) NCC Capacitatea de a moşteni. reglementează situaţia morţii mai multor

persoane, dar când nu se poate stabili dacă una a supravieţuit celeilalte. În această situaţie, sa

apreciat că persoanele nu au capacitatea de a se moşteni una pe cealaltă.

CAPACITATEA DE EXERCIŢIU

*Art. 37 NCC Defineşte capacitatea de exerciţiu ca fiind aptitudinea omului de a încheia singur

acte juridice civile sau prin reprezentant.

!!! Premisele capacităţii de exerciţiu sunt existenţa capacităţii de folosinţă şi discernământul.

Def.: Discernământul este aptitudinea persoanei fizice de aşi reprezenta consecinţele juridice

ale manifestărilor sale de voinţă, existenţa discernământului fiind determinată de vârstă şi de starea

sănătăţii mentale.

●Felurile capacităţii de exerciţiu:

1. Lipsa capacităţii de exerciţiu (minorii sub 14 ani , persoanele puse sub interdicţie

judecătorească).

2. Capacitatea de exerciţiu restrânsă (1418 ani).

3. Capacitatea de exerciţiu deplină (mai mare 18 ani).

mai este recunoscută şi minorului care sa căsătoritînainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

minorul de 16 ani căruia instanţa de tutelă ia recunoscut capacitatea de exerciţiu deplină.

►Caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu

1) Legalitatea prin legalitate înţelegem faptul că, doar prin lege sunt reglementate toate

aspectele referitoare la această capacitate (început, conţinut, încetare, excepţii).

Doar prin lege, manifestarea de voinţă individuală neavând niciun rol sau consecinţă juridică.

10

Page 11: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

2) Generalitatea reprezintă acel caracter care evidenţiază ideea că, persoana fizică poate

exercita toate drepturile subiective civile şi poate executa toate obligaţiile civile, excepţie

făcând cele pe care, legea i le interzice. Gradul de generalitate a capacităţii de exerciţiu este

diferit, după cum capacitatea de exerciţiu este deplină sau restrânsă.

3) Inalienabilitatea *Art. 29 alin.(2) NCC Limitele capacităţii civile.

Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu.

Acest caracter exclude şi posibilitatea oricărei înstrăinări prin acte juridice a capacităţii de

folosinţă, respectiv de exerciţiu.

4) Intangibilitatea reprezintă acea trăsătură în conformitate cu care nicio persoană fizică nu

poate fi îngrădită sau lipsită, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi

condiţiile expres prevăzute de lege. *Art. 29 alin.(1) NCC Limitele capacităţii civile.

5) Egalitatea reprezintă consecinţa pentru dreptul civil, a egalităţii persoanelor în faţa legii civile.

*Art. 31 NCC Patrimoniul.

alin.(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimnoniu

care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.

Lipsa capacităţii de exerciţiu *Art. 43 NCC

→Minorul între 0 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească.

→ Regimul juridic al acestei situaţii 0 14 ani este dominat de intenţia de a asigura

incapabilului o protecţie legală. Din acest motiv, pentru categoria persoanelor lipsite de capacitate

de exerciţiu a fost reglementată reprezentarea legală (părinte, tutore, curator).

! *Art. 43 alin.(2) NCC Lipsa capacităţii de exerciţiu

Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu , actele juridice se încheie în numele acestora, de

reprezentanţii legali, în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 42 alin.(1) NCC sunt aplicabile

în mod corespunzător→ (Minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile

artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, precum şi

cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul).

11

Page 12: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

Curs nr. 3

Actele juridice pe care le poate încheia minorul lipsit de capacitate de exerciţiu

Actele: • de conservare

• mărunte zilnice

*Art. 41 NCC Capacitatea de exerciţiu restrânsă

alin.(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea sde exerciţiu restrânsă.

alin.(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către

acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu

autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în

momentul încheierii actului.

alin.(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte

de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică

valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.

*Art. 44 alin.(1) NCC Sancţiune. Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu

capacitate de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin.(1) şi la art. 43 alin.(3),

precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă, atunci când această autorizare

este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.

√Sunt anulabile actele juridice făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar fără

dovedirea unui prejudiciu.

!!! Def. P. Gen. D. Civil, exemple

Capacitatea de exerciţiu restrânsă o are minorul între 14 şi 18 ani (art. 41 C.civ.). El

participă personal la încheierea actelor juridice, dar, în principiu, cu încuviinţarea prealabilă a

ocrotitorului legal (părintele, tutorele sau, după caz, curatorul).

Actul juridic de conservare – este acela prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui

drept subiectiv civil. Exemple: întreruperea unei prescripţii, înscrierea unei ipoteci sau a unui

privilegiu, somaţia, punerea peceţilor etc.

Actul juridic de administrare – este acel act juridic civil prin care se urmăreşte să se realizeze

o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Exemple: culegerea fructelor, asigurarea

unui bun, locaţiunea unui bun etc.

12

Page 13: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE Actul juridic de dispoziţie – este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept

sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. Exemple: vânzarea, donaţia, renunţarea la un drept,

constituirea dreptului de uzufruct, de superficie, constituirea unei ipoteci, a unui gaj sau a unei

garanţii reale imobiliare (care reprezintă, totodată, grevarea unui bun cu sarcini reale) etc.

►Capacitatea de exerciţiu restrânsă

Se întâlneşte la minorii între 14 18 ani.

Caracteristic acestei etape este faptul că, minorul încheie singur actele juridice cu încuviinţarea

ocrotitorilor legali (părinte, tutore, curator).

● Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse este format din următoarele categorii de acte:

1) Actele juridice, pe care minorul le poate încheia singur.

2) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu încuviinţarea ocrotitorului legal (tată, mamă,

tutore sau curator).

3) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu dublă încuviinţare (ocrotitor legal + instanţa

de tutelă).

4) Actele juridice interzise, pe care minorul nu le poate încheia nicicum.

1) Actele juridice, pe care minorul le poate încheia singur.

1.1. actele juridice pe care le putea încheia şi până la împlinirea vârstei de 14 ani, respectiv actele

juridice mărunte, actele juridice de conservare, actele de dispoziţie, de mică valoare, care se

execută la data încheierii lor.

1.2. actele de administrare care nu îl prejudiciază în niciun fel pe minor.

1.3. constituirea şi dispunerea de depozite înfiinţate la C.E.C. Bank.

1.4. Minorul care a împlinit 14 ani, exercită singur drepturile şi execută obligaţiile izvorâte din

actele juridice referitoare la munca, îndeletnicirile artistice sau sportive, ori la profesia sa şi

poate dispune singur de veniturile astfel dobândite.

2) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu încuviinţarea ocrotitorului legal (tată, mamă,

tutore sau curator).

13

Page 14: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANEActe juridice de administrare sau de dispoziţie

!!! Atenţie la acele acte juridice care raportate la un bun singular sunt acte de dispoziţie, însă

raportate la întregul patrimoniu sunt acte de administrare.

Exemplu: înstrăinarea fructelor sau a diferitelor altor bunuri supuse stricăciunii (ex. cu livada

din Drept Civil partea generală).

→Dacă actul de administrare a fost încheiat de minor singur şi se dovedeşte că acesta a fost

prejudiciabil va interveni sancţiunea nulităţii relative.

→Dacă acordul de administrare a fost încheiat cu încuviinţarea ocrotitorului legal, dar a cauzat

minorului un prejudiciu, nu se va pune problema sancţiunii nulităţii relative, ci a

responsabilităţii ocrotitorului legal (de natură civilă, administrativă sau penală).

→De la împlinirea vârstei de 15 ani, minorul poate încheia şi un contract de muncă.

Cu respectarea prevederilor Codului Muncii, contractul poate fi încheiat numai pentru

activităţi potrivite ca dezvoltare fizică a minorului, aptitudinile sau cunoştinţele sale, în

condiţiile în care nu îi sunt puse în pericol sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

3) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu dublă încuviinţare (ocrotitor legal + instanţa

de tutelă).

!!!Actele de dispoziţie *Art. 44 alin.(2) NCC, adică actele de înstrăinare

împărţeală (partaj)

ipotecare

sau grevare cu sarcini reale

→ Renunţările la drepturi patrimoniale

4) Actele juridice interzise, pe care minorul nu le poate încheia nicicum.

4.1. Minorul nu poate să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţiile altora. *Art. 146 alin.(3) NCC

4.2. Minorul nu poate încheia acte juridice cu tutorele sau o rudă în linie dreaptă sau fraţii şi surorile

tutorelui. *Art. 147 NCC

●Încetarea capacităţii civile restrânsă

1. În momentul împlinirii vârstei de 18 ani.

2. Dacă minorul se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

3. Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte şi minorului care a împlinit

vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. Existenţa unui motiv temeinic!

4. În cazul punerii sub interdicţie.

5. În cazul încetării capacităţii de folosinţă (la deces sau declararea judecătorească a morţii).

14

Page 15: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE►Capacitatea de exerciţiu deplină

! *Art. 37 NCC Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei fizice de a încheia singură

acte juridice civile.

!!! Capacitatea deplină de exerciţiu începe la împlinirea vârstei de 18 ani.

*Art. 39 alin.(1) NCC Minorul dobândeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu.

*Art. 39 alin.(2) NCC În cazul în care căsătoria a fost anulată, minorul care a fost de bună

credinţă păstrează capacitatea deplină de exerciţiu.

Excepţie de la principiul retroactivităţii

Anularea este o sancţiune care intervine la condiţii de fond şi de formă.

*Art. 272 NCC Vârsta matrimonială.

alin.(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.

alin.(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate

căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu

autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care

unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei

divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.

alin.(3) Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitatea de aşi

manifesta voinţa , încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.

alin.(4) De asemenea, în condiţiile art. 398, este suficientă încuviinţarea părintelui

care exercită autoritatea părintească.

alin.(5) Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este

necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.

● Conţinutul capacităţii depline de exerciţiu

!!!În principiu, persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu poate încheia personal şi

singur sau prin reprezentare, toate actele juridice tipice şi atipice permise de lege.

Conţinutul capacităţii depline de exerciţiu se determină prin excluderea acelor acte juridice pe

care, persoana fizică nu are dreptul să le încheie datorită limitărilor capacităţii de folosinţă instituită

prin lege.

15

Page 16: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE ● Încetarea capacităţii depline de exerciţiu

→ Odată cu încetarea capacităţii de folosinţă (deces, moarte naturală sau declararea judecătorească

asupra morţii).

→ Prin punerea sub interdicţie.

Sancţiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de exerciţiu

Ca regulă, sancţiunea care intervine este nulitatea relativă.

Sunt anulabile următoarele categorii de acte:

1. Actele de dispoziţie de mare valoare , încheiate singur de minorul cu capacitate de

exerciţiu restrânsă sau de către persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar dacă

nu au cauzat vreun prejudiciu.

2. Actele de dispoziţie de mică valoare , încheiate singur de minorul cu capacitate de

exerciţiu restrânsă sau de către persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar dacă

nu au cauzat vreun prejudiciu.

Dacă sunt afectate de termeni, condiţii ori sunt cu executare succesivă, chiar dacă nu

au cauzat un prejudiciu.

3. Actele de administrare încheiate singur de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu,

chiar dacă nu au cauzat prejudiciul.

4. Actele de administrare încheiate singur de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu,

chiar dacă au cauzat prejudiciul.

5. Actele de dispoziţie de mare valoare încheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu

restrânsă cu încuviinţarea ocrotitorului legal, dar fără încuviinţarea instanţei de tutelă.

6. Actele juridice , pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu le poate

încheia nici singur şi nici cu încuviinţarea sau autorizarea prealabilă.

! Folosirea corectă a unor termeni este esenţială:

→ din partea ocrotitorului legal încuviinţare

→ din partea instanţei de tutelă autorizare

16

Page 17: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

NULITATEA RELATIVĂ

*Art. 46 NCC Acţiunea în nulitate relativă poate fi exercitată în numele celui ocrotit, de

către reprezentantul/ocrotitorul legal.

Excepţii!!!

Dacă potrivit legii, actul încheiat trebuia autorizat şi de instanţa de tutelă, iar această

autorizare lipseşte, nulitatea relativă poate fi invocată şi de către procuror.

Nulitatea relativă mai poate fi invocată şi de către succesorii universali (moştenesc

întreaga masă succesorală), succesorii cu titlu universali (moştenesc o parte din întreaga masă

succesorală) şi creditorii chirografari ai persoanei ocrotite, ale căror creanţe nu sunt garantate cu

nimic, decât cu gajul general al creditorului. (nu au cerut niciun fel de garanţii, rămân fără nimic).

!!!Nu poate obţine anularea actului persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu

capacitate de exerciţiu restrânsă, care folosind manopere dolosive, a convins o altă persoană că este

capabil, determinândo astfel să contracteze cu el.

Fundamentul acestei soluţii rezidă în principiul răspunderii civile delictuale.

În cazul incapabililor care au primit prestaţii în temeiul unui act juridic anulat, suntem în

prezenţa unei excepţii de la regula restitutio in integrum, adică incapabilii vor fi obligaţi să

restituie prestaţiile, numai în măsura în care au profitat de avantajele patrimoniale ale actului anulat.

Cu toate acestea, incapabilul poate fi obligat la restituirea integrală, atunci când cu intenţie sau

din culpă gravă a făcut ca restituirea să fie imposibilă.

De învăţat din curs!!!

Identificarea persoanei fizice

Definiţie: Identificarea persoanei fizice este operaţiunea de individualizare a persoanei fizice în

raporturile juridice la care participă.

Identificarea persoanei fizice nu este apanajul exclusiv al dreptului civil.

Interesul identificării persoanei fizice nu este doar unul individual (particular), identificarea

prezentând în mod evident şi un interes general sau public.

17

Page 18: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE►Natura juridică a atributelor de identificare ale persoanei fizice (domiciliu, nume, reşedinţă,

stare civilă, pseudonim, poreclă) este aceea a unor drepturi personale nepatrimoniale.

*Art. 254 NCC Apărarea dreptului la nume.

alin.(1) Cel al cărui nume este contestat poate să ceară instanţei judecătoreşti recunoaşterea

dreptului său la acel nume.

alin.(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în parte a numelui său

poate să ceară oricând instanţei judecătoreşti să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.

alin.(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător,, şi apărării

dreptului la pseudonim, ales în condiţiile legii.

►NUMELE *Art. 82 şi următoarele → Art.85 NCC

O.G. 41/2003

Acest atribut de identificare ale persoanei fizice, care constă în dreptul omului de a fi

individualizat în familie şi în societate prin cuvintele stabilite conform legii ca având această

semnificaţie.

*Art.82 NCC Dreptul la nume. Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.*Art.83 NCC Structura numelui. Numele cuprinde numele de familie şi prenumele.

(reglementează o structură duală a numelui, adică numele de familie + prenumele).

Curs nr. 4

*Art. 84 alin.(2) NCC Dobândirea numelui. prevede că este interzisă înregistrarea de către ofiţerul

de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea de natură să afecteze ordinea

publică, bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.

● Conţinutul dreptului la nume este dat de prerogativele sau atributele, pe care acest drept i

le conferă titularului său.

1) Dreptul de a purta numele (a folosi).

2) Dreptul de a cere îndreptarea eventualelor greşeli de scriere a numelui în orice caz juridic.

3) Dreptul de a se opune la folosirea fără îndreptare a numelui de către o altă persoană.

18

Page 19: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE ►Caracterele juridice ale numelui:

1. Fiind un drept absolut, numele este opozabil erga omnes.

2. Inalienabilitatea nimeni nu poate renunţa la nume şi nici nul poate înstrăina.

3. Numele este imprescriptibil, atât extinctiv (nu se pierde prin neuz), cât şi achizitiv (nu se

dobândeşte prin utilizare îndelungată).

4. Legalitatea toate aspectele privind modificarea, dobândirea sau schimbarea numelui sunt

reglementate de lege.

5. Personalitatea numele nu poate fi exercitat decât personal şi nu prin reprezentant.

6. Unitatea cele 2 componente ale numelui formează o componentă unitară.

7. Universalitatea orice persoană fizică are dreptul la dobândirea şi purtarea numelui stabilit în

condiţiile legale.

►Atribuirea numelui de familie

1. Ipoteza copilului din căsătorie.

2. Ipoteza copilului din afara căsătoriei.

3. Ipoteza copilului născut din părinţi necunoscuţi.

1. Ipoteza copilului din căsătorie

*Art.449 NCC Numele copilului din căsătorie.

(1) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun cu al părinţilor săi.

(2) Dacă părinţii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor

reunite. În acest caz, numele copilului se stabileşte prin acordul părinţilor şi se declară odată cu

naşterea copilului la Serviciul de stare civilă.

(3) Alegerea numelui în această variantă se face de părinţi. Dacă aceştia nu se înţeleg va

decide instanţa de tutelă. Comunică hotărârea rămasă definitivă la Serviciul de stare civilă unde a

fost înregistrată naşterea.

2. Ipoteza copilului din afara căsătoriei

*Art. 450 NCC Numele copilului din afara căsătoriei.

(1) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care

filiaţia a fost prima dată stabilită.

Dacă ulterior copilul îşi stabileşte filiaţia şi faţă de cel deal 2lea părinte prin acordul

acestora, copilul poate lua numele celui deal 2lea părinte sau numele lor reunite.

19

Page 20: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE Dacă copilul îşi stabileşte filiaţia în acelaşi timp faţă de ambii părinţi, se vor aplica

dispoziţiile *Art. 449 NCC (situaţia copilului din căsătorie).

3. Ipoteza copilului născut din părinţi necunoscuţi

Numele copilului se stabileşte prin dispoziţia primarului oraşului unde a fost găsit copilul

şi sa constatat părăsirea acestuia .

Pentru copiii abandonaţi de mamă în spital, dacă identitatea acesteia nu a fost stabilită în

termen de maxim 36 de zile, numele de familie va fi stabilit tot prin dispoziţia primarului.

► Modificarea numelui de familie

Poate interveni ca urmare a schimbărilor interne în filiaţie (v. Art. 449, 450 NCC) prin

căsătorie şi prin adopţie.

La căsătorie soţii pot hotărî să poarte un nume comun, săşi păstreze numele dinainte de

căsătorie sau să dobândească numele lor reunite

*Art. 282 NCC Alegerea numelui de familie. Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele

dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite.

În cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, regula este aceea că soţii vor reveni la numele

purtat anterior căsătoriei totuşi, pentru motive temeinice, instanţa poate decide ca unii dintre soţi săşi

păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei.

►ADOPŢIA

În cazul adopţiei cel adoptat va dobândi întotdeauna numele de familie al adoptatorului.

În cazul încetării, desfacerii, anulării sau constatării nulităţii adopţiei se va reveni

întotdeauna la numele purtat înainte de adopţie.

*Art. 470 NCC Efectele asupra rudeniei.

alin.(1) Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi

legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

alin.(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o

parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.

alin.(3) Când adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie

ale adoptatorului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este

căsătorit cu adoptatorul.

20

Page 21: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE►Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă:

a) Numele este format din expresii indecente, ridicole, transformat prin

traducere sau în orice alt mod.

b) Când persoana care solicită schimbarea numelui a folosit în exercitarea

profesiei numele pe care doreşte să îl obţină şi face această dovadă.

c) Când din neatenţia ofiţerilor de stare civilă sau ca urmare a

necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate

menţiuni greşite în registrele de stare civilă sau au fost eliberate

certificate de stare civilă, iar în baza acestora alte acte ulterioare.

d) Când solicitantul poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să

poarte un nume românesc.

e) Când părinţii şiau schimbat numele pe cale administrativă şi copiii

solicită să poarte acelaşi nume cu al părinţilor.

f) Când solicitantul are un prenume specific sexului opus.

g) Când solicitantul şia schimbat sexul şi solicită să poarte un nume

corespunzător.

● Procedura:.

• Persoana interesată va depune o cerere însoţită de actele doveditoare la serviciul public

comunitar local. Cererea va fi soluţionată de către serviciul public comunitar judeţean.

● Particularităţi:

1) Dacă se solicită schimbarea numelui comun pe care soţii sau învoit să îl poarte în timpul

căsătoriei va fi necesar şi consimţământul celuilalt soţ în formă autentică.

2) Dacă este vorba despre un minor care a împlinit 14 ani, cererea va fi semnată şi de către

acesta.

Orice persoană interesată, care se consideră vătămată de admiterea cererii de schimbare a

numelui poate să facă opoziţie la cererea de schimbare a numelui, în termen de 30 de zile de la

publicarea acesteia.

Efectele schimbării numelui pe cale administrativă care se extind şi asupra celorlalţi membri

ai familiei.

Persoana căreia i sa respins cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă, poate să

facă o nouă cerere dacă au intervenit motive noi.

21

Page 22: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE►Retranscrierea numelui de familie

Art. 20 Ord. 41/2003 prevede:

Persoana al cărui nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă,

tradus în altă limbă decât cea maternă sau cu ortografia altei limbi, poate solicita înscrierea prin

menţiune pe aceste acte a numelui sau prenumelui retradus sau cu ortografia limbii materne

Cererea de retranscriere se depune la serviciul public în păstrarea căruia se află registrele de

stare civilă.

Dacă soţii au un nume comun, efectele aprobării cererii se extind şi asupra celuilalt soţ, dacă

acesta îşi dă consimţământul.

Dispoziţia primarului prin care se respinge cererea de retranscriere poate fi atacată la

instanţa de contencios administrativ.

►PRENUMELE este acea parte a numelui unei personae fizice, compusă din unul sau mai

multe cuvinte cu sau fără înţeles, care individualizează persoana în raporturile de familie şi

împreună cu numele de familie în societate.

Prenumele se stabileşte în momentul declarării naşterii.

! Regulile de la schimbarea şi retranscrierea numelui se aplică şi prenumelui fără nicio

derogare.

►PSEUDONIMUL este un nume voluntar ales de persoana fizică pentru a desfăşura

anumite activităţi (literare, ştiinţifice, artistice), fiind un drept personal nepatrimonial.

Pseudonimul este garantat şi ocrotit în conţinutul:

*Art. 254 NCC Apărarea dreptului la nume. (1) Cel al cărui nume este contestat poate să

ceară instanţei judecătoreşti recunoaşterea dreptului său la acel nume.

(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în parte, a numelui său

poate să ceară oricând instanţei judecătoreşti să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.

(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi apărării dreptului

la pseudonim, ales în condiţiile legii.

►PORECLA este un apelativ pe care în general anturajul îl atribuie unei persoane întro

manieră constantă şi publică. Spre deosebire de pseudonim, care este ales de către persoana fizică,

porecla este atribuită acesteia de alte persoane.

Din punct de vedere juridic, singurul domeniu unde porecla are relevanţă îl constituie

cazierul judiciar.

22

Page 23: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE

►Protecţia juridică a numelui *Art. 252; 254; 257 NCC

● Încălcarea dreptului la nume poate fi încălcat prin următoarele 2 modalităţi:

1) Uzurparea de către un terţ

2) Utilizarea abuzivă

1) Utilizarea de către un terţ constituie portul fără drept al numelui de familie, pe care o

altă persoană la dobândit în condiţiile legii.

Numele a fost dobândit în condiţiile legii dacă există o posesie constantă a sa, prelungită,

loială, continuă şi notorie.

Dreptul de a acţiona împotriva persoanei uzurpatoare aparţine oricărui membru al familiei.

Problema uzurpării numelui se pune în cazul numelor ilustre ale unor personalităţi din

diferite domenii.

Acţiunea în instanţă formulată de către purtătorul legitim al numelui este una ”în

contestaţie de stat”, prin care i se contestă terţului dreptul de a purta acel nume şi se solicită

instanţei săi interzică pe viitor purtarea numelui uzurpat şi eventual rectificarea actelor de

stare civilă.

Acţiunea prin care se solicită încetarea uzurpării este admisibilă, atât în situaţia în care

uzurparea este totală, cât şi atunci când uzurparea este parţială.

2) Utilizarea abuzivă a numelui se întâlneşte în situaţia în care un scriitor sau producător

de film atribuie un anumit nume personajelor sale.

Utilizarea abuzivă constituie un delict civil şi este sancţionată ca atare în condiţiile

*Art. 253 NCC, care conferă persoanei vătămate dreptul la o acţiune în responsabilitate.

Prejudiciul creşte prin utilizarea abuzivă şi este unul moral.

Titularul acţiunii va trebui să dovedească intenţia uzurpatorului, precum şi riscul prevenirii

unei confuzii între persoana sa şi personajul cărţii sau filmului.

Utilizarea abuzivă a numelui este posibilă în domeniul comercial, al dreptului afacerilor sau

în cazul profesiilor liberale.

►Folosirea şi protecţia numelui în comerţ

Orice comerciant trebuie să se identifice în circuitul comercial printro firmă, astfel că

persoana fizică este identificată prin nume.

23

Page 24: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANEFirma este un bun incorporal, element al fondului de comerţ.

Legea 26/1990 privind Registrul comerţului, stabileşte în concret pentru fiecare tip de

persoană juridică, modalităţile de dobândire a firmei.

►Elaborarea actelor normative

Acest tip de creare a dreptului cuprinde 2 aspecte:

1. Teoretică sau ştiinţifică

2. Tehnică

1. Latura teoretică se referă la conceptul de activitate normativă, competenţa

normativă, fazele elaborate ale dreptului şi principiile normative.

Organele de stat care au competenţe în ceea ce priveşte elaborarea actelor normative,

sunt numite organe legiuitoare.

Trebuie să existe un echilibru între reflectarea şi reglementarea realităţii şi fondul şi

forma de exprimare a legii.

Există un raport de implicare reciprocă, adică fondul reglementării este redat întro

anumită formă de exprimare, care în limbajul uzual = textul legii.

2. Tehnica juridică şi legislativă

♦ Tehnica juridică este un ansamblu de metode, procedee, mijloace utilizate de organele

de stat cu competenţă normativă în procesul de elaborare şi aplicare a actelor normative.

♦ Tehnica legislativă

Sau formulat diferite opinii în literatura de specialitate, însă legiuitorul român precizează

că tehnica legislativă asigură sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei astfel, prin

intermediul normelor de tehnică legislativă sunt definite părţile constitutive, structura şi forma

unui act normativ.

► Etapele tehnicii de elaborare a actelor normative

!!! Cel mai important act normativ este LEGEA.

● Etapele procesului de adoptare a legii:

1. Iniţierea legislativă

2. Dezbaterea proiectului de lege

3. Promulgarea legii

4. Publicarea legii

24

Page 25: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE 1) Iniţierea legislativă

Au drept de iniţiativă legislativă Guvernul, Parlamentul, senatorii şi deputaţii, cetăţenii

(minim 5000 de semnatari).

Înainte de a fi supuse dezbaterii, trebuie să fie avizate de Consiliul legislativ.

Dezbaterea proiectelor de lege se realizează în plenul Camerelor Parlamentului.

2) Dezbaterea începe cu o expunere de motive făcute proiectelor de lege, de iniţiatorul

proiectului de lege şi cu raportul Camerei care a analizat proiectul.

După aceasta, proiectul este supus dezbaterii, discuţiilor.

După dezbatere se trece la votare şi adoptarea proiectului de lege.

3) Promulgarea este specifică legii şi aparţine Preşedintelui.

Este actul prin care Şeful Statului autentifică textul legii, adică constată şi atestă

regularitatea adoptării sale.

În cazul în care autentifică legea, Preşedintele este obligat să o promulge la cel mult 30

de zile de la primire.

4) Publicarea este strâns legată de intrarea ei în vigoare şi anume, 3 zile.

!!! Data la care se face publicarea actului normativ este foarte importantă pentru că în

funcţie de aceasta se stabileşte şi data de intrare în vigoare a legii.

►Părţile constitutive ale actelor normative

1. Titlu.

2. Preambul, dacă este cazul.

3. Formula introductivă.

4. Partea dispozitivă.

5. Formula de atestare a autenticităţii actului.

25

Page 26: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANECurs nr. 5

Spre exemplu, numele persoanei fizice se regăseşte în mod obligatoriu în denumirile

societăţilor în nume colectiv şi a societăţilor în comandită simplă. Servind la identificarea persoanei

juridice, denumirea nu poate fi înstrăinată decât odată cu fondul de comerţ.

► Folosirea profesională a numelui

Această problemă se pune în cazul persoanelor fizice care exercită o profesie liberală (medic,

avocat, notar, arhitect etc.).

Prin legile speciale, se stabilesc regulile concrete de organizare şi exercitare a profesiei,

precum şi de stabilire a denumirii.

DOMICILIUL ŞI REŞEDINŢA

Domiciliul *Art. 87 NCC stabileşte că domiciliul unei persoane fizice este acolo unde

aceasta declară că îşi are locuinţa statornică şi principală.

►Importanţa juridică a domiciliului

În materia capacităţii civile spre exemplu, cetăţenii străini şi apatrizii care nu au domiciliul

sau reşedinţa în România, nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

În materie succesorală, locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului.

●Caractere juridice:

1. Stabilitatea este trăsătura esenţială a domiciliului, trăsătură care deosebeşte domiciliul de

reşedinţă.

2. Unicitatea persoanele fizice române pot avea potrivit Ordonanţei 97/2005 doar un

singur domiciliu.

Unicitatea domiciliului nu împiedică în niciun fel schimbarea acestuia în mod liber.

3. Obligativitatea în privinţa domiciliului există şi un interes general al societăţii, motiv

pentru care, acest element de identificare este obligatoriu.

Ca atribut de identificare, domiciliul prezintă interes nu doar pentru dreptul civil, ci şi pentru

alte ramuri de drept cum ar fi: Drept administrativ, Drept constituţional, Drept fiscal.

26

Page 27: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE►Felurile domiciliului:

1) Domiciliul de drept comun sau voluntar

2) Domiciliul legal

3) Domiciliul profesional

4) Domiciliul convenţional sau ales

1) Domiciliul de drept comun este acela unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa.

• presupune întrunirea a 2 elemente:

1. un element obiectiv existenţa unei locuinţe.

2. un element subiectiv intenţia de a avea în acel loc locuinţa statornică şi principală.

● Stabilirea domiciliului se face prin dovedirea unui titlu locativ.

Exemplu: contractul de vânzarecumpărare, contractul de închiriere.

2) Domiciliul legal este acel tip de domiciliu stabilit de lege pentru anumite categorii de

persoane, ca măsură de protecţie.

1.Domiciliul legal al minorului este stabilit la:

părinţii săi

părintele la care locuieşte statornic

părintele desemnat de instanţa de tutelă

alte persoane decât părinţii desemnate de asemenea, tot de către instanţa de tutelă

instituţia sau familia la care minorul este dat în plasament

dacă nu avem părinţi, la tutore

2. Pentru persoanele dispărute, domiciliul este:

la curator, dacă sa stabilit o curatelă asupra bunurilor şi curatorul este îndreptăţit să şi

reprezinte pe cel dispărut.

3. Cei chemaţi la succesiune au domiciliul la custodele sau curator, în măsura în

care acesta este îndreptăţit să îi şi reprezinte.

Dovada domiciliului legal se face în mod identic cu dovada domiciliului de drept

comun, adică cu cartea de identitate sau dacă acest lucru nu este posibil, prin orice mijloc de probă.

Schimbarea domiciliului legal se face odată cu schimbarea domiciliului voluntar al

persoanei care exercită ocrotirea.

27

Page 28: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE3) Domiciliul profesional *Art. 96 NCC

Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul şi la locul situării acelei întreprinderi,

în tot ceea ce priveşte obligaţiile patrimoniale care sau născut sau urmează să se execute în acel loc.

4) Domiciliul ales sau convenţional (faptic este o adresă) *Art. 97 NCC

Este acel domiciliu ales de către părţile unui act juridic în vederea executării actului în

acel loc sau pentru comunicarea actelor de procedură în eventualitatea unui litigiu.

Domiciliul convenţional poate fi stabilit prin actul juridic sau printro convenţie separată.

Efectul domiciliului convenţional este unul relativ, adică este valabil doar între părţi şi doar

pentru actul juridic respectiv.

►REŞEDINŢA Art. 88; 90 NCC

*Art. 88. NCC Reşedinţa. Reşedinţa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa secundară.

!!! Persoana fizică română nu poate avea în acelaşi timp decât o singură reşedinţă.

*Art. 90. NCC Prezumţia de domiciliu. (1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu

este cunoscut.

(2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului

domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte.

● Caractere juridice:

1. Temporară (o deosebeşte de domiciliu)

2. Facultativă

Menţiunea cu privire la reşedinţă se va trece în acte la solicitarea persoanei, iar ca durată de

timp nu poate depăşi un an de zile.

STAREA CIVILĂ

Definiţie: Starea civilă reprezintă acel mijloc de individualizare a persoanei fizice, prin

reunirea unor calităţi personale, cărora legea le conferă această semnificaţie.

Starea civilă este un atribut de identificare complex, cu ajutorul căruia persoana fizică este

identificată în familie şi în societate.

28

Page 29: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE !!! Ca atribut de identificare, starea civilă conferă persoanei fizice următoarele atribute:

1. posibilitatea de a se individualiza prin starea civilă.

2. posibilitatea de a pretinde să fie individualizată prin starea civilă.

3. posibilitatea de a recurge la forţa de constrângere a statului, în cazul încălcării

acestui drept subiectiv.

Calităţile care compun starea civilă trebuie să aibă un caracter de stabilitate şi să nu

poată fi modificate decât în condiţiile legii.

În principal, starea civilă este reglementată în Codul Civil şi în Legea 119/1996 cu

privire la actele de stare civilă.

Fiind o instituţie juridică complexă, nu se identifică cu mijloacele de identificare ale

persoanei fizice (numele, domiciliul, capacitatea civilă), dar există între ele o interdependenţă

necesară.

► Folosinţa stării civile sau posesia de stat

!!!Constă în întrunirea a 3 elemente:

1. Nomen serveşte la identificarea persoanei fizice prin purtarea numelui, care corespunde

stării civile pe care o are.

2. Tractatus individualizează persoana fizică prin considerarea de către ceilalţi, ca fiind

persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează (adică pe care o foloseşte).

3. Fama are semnificaţia recunoaşterii în familie şi în societate a faptului că starea civilă de

care se prevalează o persoană fizică este cea care îi aparţine şi de drept. (corespunde situaţia faptică

cu cea din acte).

● Posesia de stat produce efectele prevăzute de lege dacă este: • continuă

• paşnică

• publică

• neechivocă

Posesia de stat dă naştere unei prezumţii relative, adică o prezumţie care poate fi

completată cu alte mijloace de probă sau dimpotrivă, poate fi răsturnată prin proba contrară.

29

Page 30: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE !!! Dacă folosinţa stării civile este conformă cu un act de stare civilă, prezumţia la care

dă naştere este una absolută.

►Caracterele juridice ale stării civile:

1. este opozabilă erga omnes (drept subiectiv absolut)

2. inalienabilă

3. imprescriptibilă extinctiv şi achizitiv

4. personală

5. universală

6. indivizibilă, adică persoana fizică are una şi aceeaşi stare civilă la un moment dat, în raport

cu orice alte subiecte de drept.

Trebuie să avem în vedere ansamblul calităţilor personale care formează starea civilă, privite

ca un tot unitar.

► Înregistrările de stare civilă

Definiţie: Înregistrările de stare civilă sunt acele operaţiuni de consemnare în registrele de

stare civilă a actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege care se

efectuează în condiţiile stabilite de lege şi de către persoane sau autorităţi anume desemnate în acest

scop.

● Înregistrările de stare civilă sunt de 2 feluri:

1. Întocmire (la naştere, căsătorie şi deces).

2. Înregistrări sub forma înscrierilor marginale pe actele de stare civilă, care se efectuează în

toate cazurile de modificare a stării civile.

►Autorităţile, persoanele cu atribuţii de stare civilă

1) Consiliile judeţene, locale.

2) Primăria locului de coborâre sau debarcare, în cazul în care naşterea sau decesul au

avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă în timpul unei călătorii în interiorul ţării.

3) Comandantul navei, dacă naşterea, căsătoria sau decesul au loc în afara graniţelor

ţării.

30

Page 31: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE4) Comandantul aeronavei pentru naşterea sau decesul petrecut pe o aeronavă în

timpul uneii călătorii în afara graniţelor ţării.

5) Reprezentanţii diplomatici şi cei consulari ai României în privinţa cetăţenilor

români aflaţi în străinătate şi în privinţa apatrizilor.

Registrele de stare civilă se completează în dublu exemplar. Primul se va păstra la Consiliul

Local (Serviciul de evidenţă) sau primărie, iar cel deal 2lea exemplar la Consiliul Judeţean.

!!! Se completează manual, în limba română, obligatoriu cu cerneală neagră.

Curs nr. 6

Reguli aplicabile înregistrărilor de stare civilă

• Înregistrările de stare civilă se fac pe baza declaraţiilor personale scrise sau verbale ale

persoanei interesate.

• În privinţa înregistrărilor de stare civilă va fi aplicabilă regula: eroarea comună valorează drept.

• Pe baza înregistrărilor de stare civilă se vor elibera certificatele de stare civilă.

• Activitatea referitoare la înregistrările de stare civilă se desfăşoară sub control judiciar.

Important pentru examen!!!

►Acţiunile de stare civilă

Definiţie: Acţiunile de stare civilă cererile de chemare în judecată, care au ca obiect elemente

ale stării civile.

► Clasificare:

I. În funcţie de obiectul sau finalitatea lor:

1. Acţiunile în reclamaţie de stat

2. Acţiunile în contestaţie de stat

3. Acţiunile în modificare de stat

31

Page 32: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE1. Acţiunile în reclamaţie de stat prin aceste acţiuni se urmăreşte obţinerea unei alte stări

civile decât aceea, pe care o avea persoana solicitantă la data formulării acţiunii.

Exemple: • Acţiunea în stabilirea maternităţii.

• Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.

2. Acţiunile în contestaţie de stat sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte înlăturarea unei

stări civile pretins nereale şi înlocuirea ei cu o stare civilă conformă cu realitatea.

Ex: • Acţiunea în anularea căsătoriei.

• Acţiunea în anularea adopţiei.

• Acţiunea în nulitatea recunoaşterii voluntare de filiaţie.

3. Acţiunile în modificare de stat urmăresc înlăturarea unui element de stare civilă

aparent nereal şi înlocuirea sa cu unul corespunzător realităţii.

Astfel de acţiuni vor produce efecte numai pentru viitor.

II. În funcţie de sfera persoanelor îndreptăţite să le exercite

1. Acţiuni care pot fi formulate numai de către titularul stării civile, nu şi de către

alte persoane.

Ex.: • Acţiunea de divorţ.

• Acţiunea în anulabilitatea căsătoriei.

2. Acţiuni care pot fi intentate de către titularul stării civile, reprezentantul său

legal şi procuror.

Ex. : • Acţiunea în stabilirea maternităţii şi a paternităţii

3. Acţiuni care pot fi intentate de către titularul stării civile, dar şi de alte persoane

prevăzute de lege.

Ex.: • Acţiunea în tăgada paternităţii copilului din căsătorie.

4. Acţiuni care pot fi pornite de către orice persoană interesată.

Ex.: • Acţiunea în nulitatea absolută a căsătoriei sau adopţiei.

32

Page 33: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANEIII. În funcţie de corelaţia acţiunilor cu prescripţia extinctivă

1. Acţiuni imprescriptibile

Ca regulă, acţiunile de stare civilă, fiind acţiuni nepatrimoniale, regula este aceea a

imprescriptibilităţii.

2. Acţiuni prescriptibile

Ex.: • Acţiunea în tăgada paternităţii

• Acţiunea în anulabilitatea căsătoriei

► Efectele hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează acţiuni de stare civilă

Efectele acestor hotărâri se produc erga omnes, adică atât faţă de persoanele interesate, care

au promovat respectiva acţiune, cât şi faţă de terţi.

►Actele de stare civilă

Definiţie: Actele de stare civilă sunt acele înscrisuri autentice, prin care se dovedeşte naşterea,

căsătoria şi decesul.

► Natura juridică a actelor de stare civilă este una mixtă: atât de drept civil, cât şi de

drept administrativ.

Ca orice alt act juridic şi sintagma ”acte de stare civilă” are 2 înţelesuri:

1. operaţiune juridică

2. instrument probator

Actele de stare civilă sunt consemnate în registrele de stare civilă, de către autorităţile

îndreptăţite, în condiţiile legii.

► Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă

Actele de stare civilă se reconstituie în următoarele situaţii:

1. Registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse în tot sau în parte.

2. Actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul sau

extrasul de pe acest act.

Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă are loc în următoarele situaţii:

33

Page 34: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE1. Întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă sau refuzată, deşi au fost depuse

actele necesare întocmirii acestora.

2. Întocmirea actului de căsătorie a fost omisă sau refuzată, deşi a fost luat consimţământul

soţilor.

Anularea, modificarea , completarea, rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor

de pe acestea se pot face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

*Art. 100 NCC şi Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

1) Anularea actelor de stare civilă şi menţiuni poate fi cerută în următoarele situaţii:

1. Actul de stare civilă a fost întocmit întrun registru necorespunzător.

2. Pactul sau actul de stare civilă înregistrat nu există.

3. Menţiunea a fost înscrisă cu un text greşit.

4. Menţiunea a fost înscrisă pe un alt act de stare civilă.

5. Nu au fost respectate prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă.

2) Modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor poate interveni în următoarele situaţii:

1. Înscrierea recunoaşterii sau stabilirii ulterioare a filiaţiei.

2. Înscrierea adopţiei, a anulării sau desfacerii acesteia.

3. Înscrierea divorţului, anulării sau desfacerii căsătoriei.

4. Înscrierea schimbării pe cale administrativă a numelui sau prenumelui.

5. Înscrierea schimbării sexului.

6. Înscrierea acordării sau pierderii cetăţeniei române.

3) Rectificarea şi completarea actelor şi a menţiunilor.

→ Prin acestea se înţelege, îndreptarea unor erori materiale comise cu prilejul înregistrărilor de stare

civilă.

→ Justificarea acestor operaţiuni, este aceea de a înlătura orice neconcordanţe între actele de stare

civilă şi situaţiile faptice.

→ Operaţiunile se fac la cererea persoanei interesate sau din oficiu, de către primarul unităţii

administrativteritoriale, care are în păstrare registrul de stare civilă.

34

Page 35: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE→Completarea actelor sau a menţiunilor are ca obiect întregirea actului, cu menţiunile omise la

întocmirea iniţială.

!!! Cele discutate anterior despre anulare, modificare, rectificare, completare se aplică doar

actelor de stare civilă şi a certificatelor în privinţa cărora sunt aplicabile reguli administrative.

Actele de stare civilă sunt în registru şi certificatele (extras unic) se eliberează în baza actelor din

registru.

► Reguli administrative de procedură

→ Competenţa soluţionării oricăror aspecte referitoare la anulare, modificare, rectificare,

completare aparţine Judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat domiciliul petiţionarului.

→ Dacă solicitantul este cetăţean străin sau cetăţean român cu domiciliul în străinătate, va fi

competentă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

→ Instanţa poate fi sesizată, de către orice persoană interesată inclusiv, de către funcţionarii din

serviciul de stare civilă.

→ Astfel de acţiuni se vor judeca cu ascultarea în mod obligatoriu a concluziilor procurorilor.

►Proba stării civile

→ Starea civilă se probează în primul rând cu actele de stare civilă, iar apoi cu certificatele eliberate

pe baza acestor acte.

→ În situaţia în care o astfel de probă nu este posibilă, se vor utiliza şi alte mijloace de probă:

• înscrisuri

• martori

• prezumţii

Conform *Art. 103 NCC, starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă în următoarele

situaţii:

1. Dacă nu au existat registre de stare civilă.

2. Dacă registrele au fost pierdute sau distruse, în tot sau în parte.

3. Nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a unui extras de pe

acesta.

35

Page 36: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE!!! În situaţiile în care se urmăresc alte efecte patrimoniale sau nepatrimoniale decât cele de

stare civilă, aceasta poate fi dovedită prin orice mijloace de probă, nu doar cu actele de stare

civilă.

Mijloace de ocrotire

Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

(tutela, curatela, punerea sub interdicţie)

Mijloacele de ocrotire vizează acele categorii speciale de persoane, care nu îşi pot administra

singure bunurile sau, nu îşi pot proteja interesele datorită vîrstei, stării de sănătate mintale sau altor

situaţii deosebite.

♦ Categoriile de persoane ocrotite prin mijloace de drept civil sunt:

• minorii

• alienaţii şi debilii mintali

• persoanele aflate în anumite situaţii speciale

► Ocrotirea minorului

→ Ocrotirea minorului se realizează în principal şi ca regulă, prin intermediul autorităţii

părinteşti.

→ Ocrotirea minorului este reglementată în Codul Civil (NCC) şi în Legea 272/2004 privind

protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

► Autoritatea părintească este guvernată de următoarele principii:

1. Drepturile părinteşti se exercită doar în interesul copilului.

2. Autoritatea părintească aparţine în mod egal ambilor părinţi.

3. Conţinutul autorităţii părinteşti este acelaşi, indiferent că este vorba despre copii minori

din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.

4. Între părinte şi copil, trebuie să existe independenţă patrimonială; adică părintele nu are

niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părinţilor, în afară de dreptul

la moştenire şi la întreţinere.

36

Page 37: Drept Civil Persoane Sem II

DREPT CIVIL PERSOANE◙ Există situaţii în care, autoritatea părintească poate fi exercitată doar de către un singur

părinte.

1. În cazul divorţului, dacă instanţa a stabilit că există motive întemeiate şi este în

acord cu interesul copilului.

2. În cazul copilului din afara căsătoriei al cărui părinţi nu convieţuiesc

împreună şi instanţa de tutelă a hotărât exercitarea autorităţii părinteşti doar de

către un singur părinte.

3. Când părinţii sau înţeles în acest sens, iar instanţa de tutelă şia dat acordul.

♦Conţinutul autorităţii părinteşti are 2 laturi: 1. o latură personală

2. o latură patrimonială

1. Latura personală se referă la creşterea, sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională

a copilului, la învăţarea şi pregătirea sa profesională.

2. Latura patrimonială constă în administrarea bunurilor şi reprezentarea minorului în actele

juridice până la vârsta de 14 ani.

!!! Sancţiunea aplicabilă părinţilor pentru neexercitarea corespunzătoare a autorităţii

părinteşti, este aceea a decăderii din drepturile părinteşti.

Ca regulă generală, autoritatea părintească încetează la împlinirea vârstei de 18 ani sau

mai devreme - pentru minorul care se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani), precum şi

în cazurile în care înainte de împlinirea acestei vârste se impune instituirea tutelei.

►Tutela minorului

Definiţie: Tutela mionorului reprezintă acel mijloc juridic de ocrotire a minorului lipsit de

ocrotirea părintească care se instituie în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Cazurile de instituire a tutelei

37