UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

NEMATOZI LA SOLANACEAE

Dragne Ruxandra-Teodora

Facultatea de HorticulturaSpecializarea Horticultura

Grupa 2201Anul II

1 Introducere

Ordinul TYLENCHIDAFamilia HETERODERIDAE

MELOIDOGYNE INCOGNITA – Nematodul Galicol Al Radacinilor

Specia este raspandita practic in toata lumea, in SUA(mai ales in statele sudice), America de Sud(Argentina,Brazilia,Chile),Europa,Noua Zeelanda , Insulele Haway si Fidji. Primele referiri privin reprezentantii geniului Meloidogyne , in Romania , se fac destul de tarziu , in 1970 , odata cu identificarea si descrierea specie Meloidogyne incognita , cunoscuta popular sub numele de Nematodul Galicol al radacinilor , demonstrandu-se pe parcursul anilor ca este o specie foarte raspandita in tara noastra, in toate regiunile , in conditii de sera.

2. Descrierea speciei

Masculul are 1,2 – 2 milimetri lungime este cilindric, viermiform , acoperit cu o cuticula inelata. Campurile laterale sunt marcate cu 4 incizii care se intend de la mijlocul gatului pe aproape intreaga lungime a corpului. Coada este rotunjita , scurta si fara bursa , cu spicul bifurcate. In regiunea capului se observa doua deschideri sub forma de fante alungite cu aspect de punga(pungi amfidiene) . Fasmidele , putin evidente sunt in zona anusului mai sus putin de el. Stiletul, butonii bazali si bulbul esofagian sunt bine dezvoltati, iar bulbul median esofagian se prelungeste cu un istm ingust care uneste lobii bulbului bazal. Porul excretor se afla in vecinatatea inelului nervos

Femelele tinere, imature au un aspect piriform si gatul lung. Femela matura are corpul mai putin piriform , cu gatul scurt. Cuticula prezinta striatii in regiunea gatului si aspect caracteristic la extremitatea posterioala a corpului. Capul prezinta 6 buze mici , iar stiletul

este mai mic ca la mascul , dar are butonii bazali dezvoltati. Bulbul bazal este format din 3 lobi mari , turtiti, cu 3 nuclei glandular , este extins , este compus si ajunge la extremitatea anterioara a intestinului. Prin transparent se identifica 2 ovare, cu oocite si oua in dezvoltare. Ouale, odata cu depunerea pontei , sunt inglobate intr-o masa mucilaginoasa atasata de partea posterioara a femelei.

In Romania , femelele identificate au lungimea corpului cuprinsa intre 371,4 - 533,0

, iar latimea intre 279,5 – 403,0 .

Ouale sunt variate ca dimensiuni cat si ca detalii de structura interna, fiind inglobate intr-o masa mucilaginoasa, in interiorul galei, in partea posterioara corpului femelei, dupa depunere fiind albe transparente, cu o cuticula fara striatii sau ornamentatii , avand o forma ovala.

Larvele au aspect viermiform, observandu-se in interiorul oului in ultima faza a dezvoltarii embrionare, iar stiletul, bulbul median al esofagului si orificiul anal sunt greu se distins, iar corpul larvei este acoperit cu o cuticula subtire, inelata.

Nematodul a fost cunoscut sub denumirea improprie de Heterodera marioni , multa vreme ca singura specie polifaga si extreme de daunatoare a culturilor de camp si sera.

3. Biologia si ecologia speciei

Specie polivoltina, in conditii de temperatura joasa,stadiul de ou ramane in diapauza.Specia se inmulteste pe cale partenogenetica , masculii fiind mai rari. In anotimpul cald nu apar masculi, Inmultirea facandu-se partenogenetic. Nematodul radacinilor ierneaza in camp, in corpul femelei, in stadiul de ou , iar in sere ierneaza ca female sau larve de varsta a doua. O femela depune intre 300 si 2000 de oua , dar in conditii nefavorabile de mediu numarul lor scade. Dupa ce parasesc gala , larvele se deplaseaza printre particulele de sol in cautarea radacinilor tinere ale diferitelor plante , larvele de varsta a doua sunt forme de invadare, ele fiind foarte active , patrunzand in tesuturileradacinilor in apropierea varfurilor de crestere, migrand atat pe orizontala cat sip e vertical, parcurcand distante apreciabile. Dupa un timp scurt de hranire , larvele se indreapta catre zona vasculara , unde se instaleaza parallel cu cilindrul central si devin immobile. Celulele tesutului unde s-au fixat larvele se multiplica si se hipertrofiaza, rezultand celule gigantic, cu mai multi nuclei.Dupa ecloziune larvele timp de 2-3 saptamani, in functie de temperatura, se hranesc intens , trec prin 4 naparliri successive in cateva zile, iar in aceasta perioada larvele nu se hranesc si nu parasec exuvia larval. In timpul procesului de naparlire , in functie de sex larvele isi schimba forma.

La masculi, dupa cea de a 3-a si cea de a 4-a naparlire, larvele devin viermiforme,iar la female se ingroasa corpul pana la forma caracteristica de para. In general masculii sunt in numar redus, dar uneori efectivul depaseste pe cel al femelelor.

Durata cicului evolutiv si numarul de generatii depinde de temperatura,fiind necesare temperaturi ridicate de aceea specia nu se gaseste in camp ci numai in conditii de sera, si umiditatea solului precum si cantitatea si calitatea hranei. In sera dezvoltarea unei generatii dureaza aproape 45 de zile. Nematodul radacinilor este termofil, cu optimum de temperature intre 20-30 grade C, durata dezvoltarii unei generatii la 25 de grade C are loc in 21 de zile , iar in sera specia poate avea 8-10 generatii/an , dar in conditii de camp numai 2,3 generatii/an.

4.Plante atacate si mod de daunare

Nematodul radacinilor este o specie polifaga, el putand folosi ca plante gazda peste 1500 de specii, in deosebi sunt amintite ca sensibile la atacul daunatorului plante din familiile: Curcubitaceae, Solanaceae, Leguminosae. Pagube indeosebi de mari sunt provocate in sere la castraveti, tomate ,salata, vinete , ardei si morcovi dar si plante ornamentale.

Plantele atacate prezinta pe radacini gale de diferite dimenisuni pana la 5 cm diametru, forma si marimea lor variaza in functie de planta gazda, efectivul populatiei de nematode, precum si conditiile de mediu. Plantele atacate puternic se vestejesc, dar la un atac slab sau la inceputul atacului, planta infestata nu are caractere deosebite de cea sanatoasa. Deseori galele ce au un tesut mai putin rezistent putrezesc , iar planta este infectata cu organism patogene sau saprofite din sol, la tomate si la castraveti, atacul nematodului este asociat cu agenti din genurile: Fusarium , Verticillium, Alternaria , Pythium, fapt ce poate duce la distrugerea totala a recoltei.

M.Incognita este o specie extrem de polifaga ataca plantele din peste 40 de familii. Cele mai sensibile culture sunt tomate , vinete , castraveti si ardei. Infestarea plantelor are loc imediat dupa transplantare , iar primle simptome se observa la primele 3-4 saptamani. Dintre simptomele atacului caracteristica este formarea galelor pe radacini. Acestea se formeaza frecvent pe radacinile adventives la inceput avand forma ovala si marimea unui bob de grau de culoare alba, usor translucid. La atacuri puternice intreaga radacina este acoperita de gale, avand un aspect deformat si perturband procesul de absorbtie a apei si

elementelor nutritive. Plantele atacate se vestejesc incepand de la baza iar in final se usuca. Primele semne ale atacului constau în ofilirea frunzelor, urmată, la scurt timp, de uscarea lor de la vârf spre bază şi stagnarea în creştere a plantelor. Pe rădăcini apar gale. La nivelul galelor vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulaţia sevei se întrerupe, determinând putrezirea rădăcinii şi uscarea plantei. La tomate pagubele produse de acest daunator pot ajunge pana la 50-60%.

5. Combatere

Raspandirea daunatoruui se face odata cu transporturile continand sol infestat, cu larve de invazie sau resturi de radacini cu nematozi vii, ceea ce trebuie avand in vedere si in cazul carantinarii unor sere. Pe plan local, raspandirea speciei poate fi favorizata de apa din precipitatii sau irigari. Materialul vegetal saritor (bulbi , radacini si tuberculi) se controleaza amanuntit prin metode generale si specific recomandate pentru depistarea nematozilor. Se controleaza serele legumicole si floricole, prin examinarea radacinilor a 3-5% din plante , radacinile suspecte sau chistii se rezerva si se trimit spre analiza laboratoarelor competente. Nu se introduc plante cu radacini sau sol din serele infestate in alte sere. Controlul rasadurilor, dezinfectarea uneltelor , distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare contribuie la combaterea acetui daunator. Cultivarea de soiuri rezistene si efectuarea de tratamente cu produse nematocide reprezinta metoda cea mai eficienta in combaterea nematodului. Ca si metode chimice putem folosi:

- Tratamente la sol aplicate de regula intre ciclurile de cultura; produse cu actiune nematocida prin gazare sa u prin contact direct:

o Basamid granule in doze cuprinse intre 300 si 600 kg/ha, pe o suprafata afanata la adamcimea de 18-22 cm si umectata (aprox 60%) dupa care se ocopera cu folie de politilena timp de 15 – 20 zile – perioada de tratament. Dupa tratament, plantatul sau semanatul se realizeaza dupa alte 10-30 zile; in functie de temperatura la care s-a realizat tratametul; cu cat temperatura a fost mai mare de pragul minim la care este recomandat a se realiza tratamentul (60C pe adancimea de 18-22 cm) cu atat numarul de zile necesar pana la semanat sau plantat este mai mic. Inainte de semanat sau plantat obligatoriu se realizeaza testul Creson (cu seminte de salata). Daca semintele de salata nu germineaza se mai intarzie

cu infiintarea noi culturi, intre timp intervenindu-se printr-o lucrare de afanare pentru o mai buna aerisire a solului dupa care se repeta testul Creson.

o Raisan 51 in doza de 750 pana la 1200 l/ha si 2000 l/ha pentru efect si de erbicid. Solul trebuie sa fie afant pe adancimea de 10 – 15 cm; cu temperatura cuprinsa intre 10 si 250C, umezit. Dupa aplicare saprafata se acopera cu o folie de polietilena timp de 15 – 20 zile; plantarea se realizeaza dupa 8 – 10 zile de la indepartarea foliei, nu inainte de a se realiza testul Creson.

o Vydate 10G recomandat a se aplica prin incorporare la 10 cm adancime imediat inaite de plantat (cu 1-2 zile) in doza de 30 – 64 kg/ha (1 gr/planta); imediat dupa aplicare se va iriga.

o Vydate 10L – recomandat in doza de 10 l/ha imediat dupa plantare, inainte de irigarea prin picurare; are rol important in prevenirea patrunderii nematozilor in radacinile plantelor.

o Nemathorin 10G – recomandat in doza de 15 kg/ha aplicat pe rand sau pe intrega suprafata (in cazul unei infectii puternice); incorporate la 10 – 15 cm adancime. Pana la plantare de la data realizarii tratamentuli trebuie sa treaca 10 – 15 zile.

o Nemagold – actioneaza asupra populatiei de nematozi din sol, se aplica in perioada de vegetatie a plantelor in doze de 8-15 l/ha/tratament, pentru culturile de legume, prin sistemul de irigare prin picurare. Are actiune biostimulatoare asupra sistemului radicular; nu necesita timp de paoza intre administrare si recoltare.

NEMATODUL TULPINILOR SI TUBERCULILOR DE CARTOF

Ditylenchus destructor

Ord. Tylenchida, Fam Tylenchidae

Specia este .raspandita în Europa, America de Nord, nordul Africii dar si alte regiuni de pe glob. In România acest nematod a fost semnalat initial in judetele Harghita, Botosani, Suceava, apoi în toata tara

Descriere

Adultul. Corpul la ambele sexe este cilindric. Câmpurile laterale prezinta 6 Incizii liniare longitudinale. Coada este relativ scurta si rotunjit-conica. La femela vulva este situata în treimea posterioara a corpului, iar masculul prezinta o bursa -copulatoare caracteristica. Limita dintre esofag

si intestin este oblica. Glandele esofagiene acopera partea anterioara a intestinului. Lungimea corpului la femela

0.8-1.4mm, iar la mascul de 0,8—1,3 mm

Oul este oval. Lungimea lui este egala sau mai mare decât latimea

Larva este filiforma, subtire, transparenta

Biologie si ecologie. Ditylenchus destructor are mai multe generatii pe an.Ierneaza în toate stadiile de

dezvoltare, în sol, în tulpinile si tuberculii de cartof.

De aici, femelele patrund superficial în tuberculi si se hranesc

Din tuberculii infestati , plantati primavara ,o parte din nematozi patrund in tulpina palntei de cartof, iar o parte trec in sol. Odata cu formarea noilor tubercului,din sol si din tulpina, nematozii patrund in acestia. De aici, femelele patrund superficial în tuberculi si se hranesc.Femelele fecundate care patrund in tuberculii depun cca 250 de oua. Dezvoltarea are loc intr-un interval de 15-45 de zile. Stadiul larvar cuprinde 4 varste. Durata ciclului biologic a unei generatii este de 20-26 de zile la temperaturi intre 20-24 gradeC si pana la 68 de zile la temperaturi intre 6-10 gradeC.

Plante atacate si mod de daunare. Specie polifaga, infestând numeroase

plante cultivate (grâu, ovaz, secara, luccrna, trifoi, soia, lupin, stânjenel) si

spontane (patlaginâ, susai, papadie). Tulpinile infestate se îngroasa si se

ramifica puternic, internodurile devin mai scurte, frunzele se etioleaza, ramân

mai mici si au marginea dilatata. La recoltare tuberculii infestati prezinta mici

zone decolorate, în dreptul carora, pe masura evolutiei atacului, epiderma se

usuca si crapa. Tesuturile acestor tuberculi devin spongioase si capata o culoare

bruna, apoi se întaresc si se usuca, simptom asemanator cu cel cauzat de

putregaiul uscat (fuzarioza).

In câmp, nemalodul ataca tuberculii

de cartof, de dalii, de gladiole, bulbii de Iris, Tulipa, radacinile de hamei, sfecla pentru zahar, rizomii de Mentha arvensis,Sonchus arvensis, Stachis palustris

Pe tuberculii de cartof, la începutul atacului, prin îndepartarea

tegumentului in zona fixarii tuberculilor de stoloni, din pulpa cartofului

apar formatiuni cu aspect, maciucat si pete de culoare alba. Apoi apar

pete plumburii-cenusii. Ulterior petele conflueaza. In dreptul petelor

epiderma se usuca, crapa iar dedesubt apare un tesut brun -necrozat.

Intr-o faza avansata a atacului, pe suprafata tuberculului apar numeroase

crapaturi ale tegumentului iar prin sectionarea acestora se observa o

zona centrala alba neinfestata si o zona periferica bruna. In final tesuturile devin spongioase, brune si se întaresc. Pe ele se instaleaza bacterii.

ciuperci, acarieni, alte specii de nematozi amplificand atacul.

Combatere

Se va folosi numai materialul saditor sanatos, care sa

provina din regiuni „libere de nematod". Trebuie respectata o rotatie

de 3—4 ani. Distrugerea buruienilor, adunarea si distrugerea resturilor

vegetale ramase în câmp, araturile adânci dupa recoltare sunt, deasemenea, indicate. In zonele infestate nu se va planta cartof decât (lupa

10 ani). Recolta obtinuta de pe terenurile infestate se va dirija spre

consum sau industrializare, efectuându-se totodata o sortare riguroasa

si atenta a tuberculilor recoltati. De perspectiva este cultivarea unor

soiuri rezistente.

Chimic, se recomanda îmbaierea tuberculilor înainte de plantare în

zeama sulfofocalcica (1°—2° Be), timp de 30—60 de minute, sau in solutie

pe baza de metilditiocarbamat de sodiu (vapam) 0,25—2,5% timp

de 20—60 de minute. Inainte de plantare cu 3—4 saptamâni se pot

face tratamente cu Basamid G 98 — 500 kg/ha.

NEMATODUL AURIU AL CARTOFULUI — Globodera rostochiensis Woii.

Ord. Tylenchida, Fam. Heteroderidae

Sin.: Heterodera rostochiensis Woll.

Daunatorul, originar din America de Sud, a fost semnalat pentru

prima data in Europa în orasul Rostock, în Germania, în anul 1889.

In prezent este raspândit în Germania, Danemarca, Olanda, -Belgia,

Franta, Italia, Norvegia, Rusia, Polonia, SUA etc. In tara noastra a fost

semnalat in judetul Harghita în anul 1984. Este

daunator de carantina.

Descriere

F e m e l a are corpul globulos, sferic, cu gâtul scurt si

vulva putin marcata. Anusul este mai mic decât vulva. Cuticula prezinta

un numar mare de punctuatii dispuse în rânduri. Culoarea este la început

galbena-stralucitoare, apoi devine bruna cu reflexe aurii. Lungimea corpului este de 0,5- 0,8 mm. M a s c u l u l are corpul alungii, cilindric, ascutit la

extremitati. Spiculii sunt scurti.

Corpul masoara în medie

1 mm hmuime.

O u l, de culoare alba, se

dezvolta in corpul femelei.

LARVA are corpul alungit,

filiform. Partea hialina a cozii

este aproape la fel de lunga ca

stiletul. Lungimea este de 440 —460 micrometri

Biologie si ecologie.

Nematodul auriu ai cartofului are în camp, in mod obisnuit o generatie pe an si ierneaza sub forma de

chisti in sol. Chistii pot supravietui

in absenta gazdei 10—20

de ani. Larvele îsi încep activitatea primavara, când temperatura solului depaseste 12°C

si se intalnesc în apropiere plante

de cartof sau alte Solanacee (E.

P o m a s c u, 1973). Larvele se fixaza pe radacini, în apropierea vârfului radicelei, sau pe tuberculi. Dupa fixare are loc imediat p r i m a napârlire iar dupa circa 8 zile se produce cea de a doua naparlire, urmata de diferentierea sexelor în masculi alungiti si mobili

si femele imobile, cu corpul în forma de sac. Dupa împerechere în

corpul femelei se dezvolta ouale, de la 50 pâna la 500—600 bucati. Dezvoltarea embrionara are loc în interiorul corpului femelei. Ecloziunea

se petrece tot în interiorul corpului femelei. Capacitatea nematozilor de a se deplasa liberi în sol este redusa. Dezvoltarea, între ecloziune si

pana la maturizarea femelelor, dureaza 6—10 saptamâni. Raspândirea

nematodului se face prin materialul de samânta, apa de irigatie sau vant.

Solurile nisipoase sunt cele mai favorabile pentru dezvoltarea daunatorului.

Plante atacate si mod de daunare.

Specie oligofaga, infestând diferite

plante cultivate si spontane, de preferinta din familia solanacee (Solanum spp.).

Plantele infestate au o crestere mai înceata, frunzele se decoloreaza, iar cele

bazale se ofilesc, se usuca; frunzele din etajul superior se pateaza în brun,

îndeosebi spre vârful acestora. Radacinile pe care se fixeaza nematozii se

ramifica anormal si se brunifica. La o analiza atenta, pe radicelele atacate se

disting femelele juvenile aurii sau femelele ajunse la completa dezvoltare

(chisti). Nu formeaza gale.

In asociatie cu nematodul auriu se întâlneste si nematodul alburiu al

cartofului (G. palida)', se comporta si combate, ca si specia precedenta (Dobrin

Ionela, 1999).

Nematodul ataca mai ales cartoful dar si alte solanacee cultivate si spontane ca: tomatele, vinetele,

zarna,ciumafaia. Frecvent pe frunzele etajelor superioare

apar pete brune, dispuse catre extremitatea lor. Radacinile prezinta necroze vizibile, cauzate de penetrarea larvelor. Sistemul vascular poate fi obturat.

In solurile cu 20 de chisti/g sol, se apreciaza o pierdere de 2 t cartofi/ha.

Combatere

In primul rand se impune respectarea stricta a regulilor

de carantina fitosanitara externa si interna. Se va evita plantarea cartofului în zonele inferate. minimum 10 ani. Materialul pentru samânta

trebuie sa fie riguros controlat .si sortat si sa provina din regiuni libere

de nematod. Este bine ca materialul de samânta importat sa fie urmarit

înca un an in cultura. Rotatia culturilor este bine sa se realizeze pe

un interval de 5—7 ani. In rotatie trebuie incluse plante nepreferate de

nematod, cum sunt: rapita, cânepa, mustarul, ridichea. Importanta de

asemenea este distrugerea samulastrei. O metoda de perspectiva o reprezinta

utilizarea soiurilor rezistente. Pe suprafete mici, în focare se recomanda

irigarea si acoperirea solului cu folie de plastic transparenta

sau neagra. Se interzice cultivarea de cartofi pe terenurile infestate

pâna ia disparitia daunatorului.

Tratamentele chimice se recomanda sa se faca în sere, cu Basamid

G 98 — 500 kg/ha, Dazomet 90 PP — 600 kg/ha. în ultimii ani se folosesc

tot mai mult nematocidele granulate la plantare sau la scurt timp

dupa aceasta. Este recomandat produsul Vydate 10 G — 30 kg/ha. Combaterea chimica nu este în toate cazurile rentabila, costul nematocidelor

depasind în unele cazuri valoarea productiei obtinute. Nematocidele

fiind produse toxice pentru om, animale si plante sunt necesare masuri

speciale de protectia muncii, atunici când se lucreaza cu ele.

NEMATODA-HETERODERIDAE

Globodera pallida (Stone) Behrens - Nematodul chistic palid al cartofului

Raspândire. Globodera pallida este întâlnit în cea mai mare parte a zonei

Europei si Marii Mediterane, frecvent în sudul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.

Este original din America de Sud din Muntii Anzi, si introdus în Europa la

mijlocul secolului XlX-lea odata cu extinderea culturii cartofului. Din Europa,

nematozii au fost diseminati cu cartofii de samânta în alte regiuni ale globului. In

prezent este raspândit în Europa, Africa de Nord, Asia, America de Nord si

America de Sud.

Cartoful este planta gazda cea mai importanta, dar sunt atacate Ia fel de

mult si tomatele si vinetele, alaturi de alte specii ale genului Solanum sau hibrizii.

Descriere. Globodera pallida a fost descrisa pentru prima data de Stone, în 1973,

iar vechile semnalari si informatii se refereau la morfologia specia G.

rostochienis. Descrierea celor doua specii si a stadiilor de dezvoltare sunt foarte

asemanatoare, formele juvenile la stadiul al doilea au aspect vermiform, de circa

470 um lungime, si gura este prevazuta cu un stilet puternic (necesar înteparii peretilor

celulari), iar coada este efilata. Aspectul general al masculilor este vierniiform, iar în treimea posterioara a cozii, care este scurta si boanta, se remarca

organele copulatoare. Femelele sunt sferice, cu

gâtul evident, care contine esofagul si glandele asociate. Forma

chistilor este similara formelor adulte, dar au cuticula de culoare cafeniu închisa,

iar organele interne degenerate.

Biologie si ecologie. Substanta

eliminata în sol de radacinile plantelor

gazda, determina eclozarea oualelor din

sol, incluse în chisti, iar larvele juvenile

de stadiul al II-lea apar si infesteaza

radacinile. Fiecare nematod, sau stadiu

al acestuia, se hraneste cu un grup de

celule al periciclului, cortexului ,

endodermei si transforma respectivele

celule atacate, într-un sincitiu sau asa

numita celula de transfer. Nematodul

ramâne la locul primului atac, toata

viata sa, iar în cursul dezvoltarii sale, el

trebuie sa parcurga înca doua stadii

juvenile pentru a deveni în final mascul

sau femela.

Femelele îsi modifica forma, se

umfla, traverseaza diferite zone ale

suprafetei radacinilor, dar ramânând

prinse de acestea, si nu pot migra în sol.

Femelele sunt fecundate de masculi,

care sunt viermiformi si activi, dar dupa

acuplare, masculii mor iar femelele

ramân în continuare pe radacini si în

interiorul lor se dezvolta ouale. Femelele

sunt de culoare alba atunci când ies

la suprafata radacinii, iar cele de G. pallida ramânând în continuare albe. La

completa dezvoltare mor iar cuticula se întareste, devenind maronie si se

transforma în chisti care protejeaza cele aproximativ 500 de oua din interior. La

maturizarea completa a chistilor, acestia se detaseaza de suprafata radacinii si se

regasesc în sol. Ouale fie eclozeaza imediat si ataca alte radacini, fie ramân în stare

de repaus ca sursa de inocul pentru culturile viitoare din anii urmatori. Dupa

Stelter, 1971; Stone, 1973; Jones si Hopnes, 1974, citati de Romascu în 1978,

chistii îsi pot pastra puterea de infestare timp de multi ani, în absenta plantelor de

solanacee gazde.

Identificarea speciilor este posibila prin observarea culorii femelelor, care

corespunde cu stadiul de dezvoltare, fie o trecere de la alb la galben la G.

rostochiensis sau alb uniform (usor crem, dar niciodata galben) Ia G. pallida. Dupa

Kort, 1974, citat de Romascu în 1978, cele 2 specii de Globodera au mai multe

patotipuri diferite (patotipurile caracterizându-se prin capacitatea lor de a se

multiplica pe anumite clone de Solanum cu tuberculi si pe hibrizi utilizati pentru

diferentiere, existând trei patotipuri la G. pallida (Pal-Pa3), dupa Kort si colab.,

(1977). Unele patotipuri se identifica prin incapacitatea lor de a se multiplica pe

soiurile de cartofi specifice (rezistenta monogenica), iar alte patotipuri prezinta diferite capacitati de a se multiplica pe diferite soiuri de cartof. Sistemul de

clasificare a patotipurilor este recunoscut pe plan mondial, clar se refera mai ales la

patotipurile semnalate în Europa.

Plante atacate si daune. Nematozii sunt principalii daunatori ai cartofului

in zonele temperate sau reci, mai ales atunci când pentru patotipurile existente în

zona de cultura, nu exista soiuri rezistente în sortimentul de cultura. Aceasta

situatie este mai evidenta în cazul speciei G. pallida datorita lipsei soiurilor de

cartof rezistente. Dupa Brown (1969), citat de Romascu în 1978, marimea

panubelor evidentiata prin productia de tuberculi, este strâns corelata cu cantitatea

de oua de nematozi pe unitate de sol, estimându-se o pierdere de circa 2 tone de

cartof/ha, pentru fiecare 20 oua/gram de sol. In cazul unor populatii foarte numeroase

ale nematodului, determinate în principal de lipsa rotatiei culturilor de cartof,

pierderile se estimeaza pâna la 80% din recolta potentiala. In câmp, nu exista

simptome specifice ale atacului de nematozi, observându-se totusi deseori, zone de

cultura cu plante pitice, îngalbenite, ofilite sau moarte, sau chiar fara simptome

evidente, însa marimea tuberculilor poate fi redusa.

Combatere. Exista norme legislative interne si internationale referitoare la

reglementarile produselor de import si export, dar si norme interne ce asigura ca

zonele de producere a cartofului de samânta si miscarea cartofilor dintr-un anumit

teritoriu în altul al unei tari anumite, sa fie mentinute pe cât posibil, libere de aceste

specii de nematozi.

Nematozii celor doua specii, nu au mijloace naturale de dispersare,

deplasarea în sol este întâlnita numai la formele juvenile atrase de radacini, însa pe

distante foarte mici. Raspândirea daunatorului în interiorul unei zone de cultura sau

intre diferite tari, se face prin chistii transportati odata cu cartofii de samânta,

materialul vegetal initial din pepiniera, bulbii florali, cartofii de consum sau

industrializare (în cazul în care ar putea fi plantati sau reziduurile de pamânt nu

sunt tratate conform tehnologiilor industriale).

Simptomele descrise pentru atacul în câmp pot fi provocate si de alte cauze

care nu pot fi considerate ca dovezi ale prezentei nematodului. Dovezile sigure sunt

reprezentate de prezenta chistilor în probele de sol sau prezenta femelelor si

chistilor pe radacini. Femelele si chistii sunt vizibili cu ochiul liber ca sfere mici

albe sau aurii pe suprafata radacinilor. Diagnosticul de certitudine se face prin

numeroasele metode de extragere a larvelor sau juvenililor din sol, urmata de un

examen microscopic facut de un specialist.

Exigentele specifice de carantina necesita inspectarea câmpurilor unde

cartofii de samânta sau vegetalele cu radacini sunt plantate, si sunt destinate

exportului. Prelevarea de mostre de sol, se realizeaza dupa o metoda acreditata sau

cand sunt gasite forme de chisti viabili ai celor 2 specii. Probele sunt ridicate

înainte de recoltare dar si dupa scoaterea precedentei culturi de cartof pentru a

examina esantioanele de sol în laborator. Uneori, în cursul tranzitului transporturilor

pentru combaterea daunatorului se poate practica spalarea tuberculilor si

bulbilor pentru îndepartarea solului, dar pot ramâne în tuberculi chisti, si apa de spalare trebuie tratata. In sera, combaterea se fac

tratarea solului cu aburi supraîncalziti sau cu nematocide avizate.

Bibliografie

L. Glavan, T. Roman ,, Biologia,ecologia si combaterea daunatorilor la legume” Ed Agris,Bucuresti 2006

I. Rosca,I. Oltean,I. Mitrea,M. Talmaciu,I.D. Petanec,St.H. Bunescu,R. Istrate, N. Talmaciu, C. Stan,M. L. Micu ,,Tratat de entomologie generala si speciala” , Ed Alpha MDN ,2011

I. Rosca ,,Entomologie generala si speciala “ Ed Geea, 2013

Perju L. Teodosie ,,Daunatorii din principalele agrosisiteme si combaterea lor integrata” , Ed AcadamicPress, Cluj Napoca,2004

I.Ghizdavu ,P. Pasol ,I Palagesiu, B. Bobarnac, C. Filipescu, I.Matei, T. Georgescu, T Baicu, Al. Barbulescu ,,Entomologie Agricola” Ed didactica si pedagogica,R.A,Bucuresti,1997

I. Rosca, Rada Istrate ,,Tratat de entomologie(Agricultura,Horticultura,Silvicultura),Bucuresti,2009

Poze: www.horticultorul.ro