,, Apa nu este un bun comercial oarecare, ci un patrimoniu care trebuie

protejat, apărat și tratat ca atare’’.

DIRECTIVA 2000/60/CE

La 22 decembrie 1992, la Rio de Janeiro, Adunarea Generală a Națiunilor

Unite a adoptat o Rezoluție ( 47/193) prin care ziua de 22 martie a fiecărui an este

declarata ”Ziua Mondială a Apei” (World Water Day).

Ziua mondială a apei

se marchează anual la 22

martie, iar tema anului

2018 "Răspunsul este în

natură" ne sugerează că

gestionarea eficientă a

resurselor de apă va crea

oportunitatea dezvoltării

durabile a comunităţilor, şi va putea preveni calamităţile naturale: secetele,

inundaţiile, etc. care periclitează viața oamenilor pe Pamânt.

În prezent resursele de apă din R. Moldova se află sub o presiune în

ascendență, având în vedere creșterea continuă a cererii de apă de bună calitate în

cantități suficiente pentru toate tipurile de utilizări. Conştiinţând importanța acestei

resurse pentru viața omului și a mediului ambiant este necesar protecţia apelor ţării

atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ.

Pentru Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Ziua

Mondială a Apei este un prilej de readucere în atenţia opiniei

publice că apele de suprafață ca și cele freatice sunt în proces

de degradare continuu.

Reeșind din importanța îmbunătăţirii gestionării apei, la

nivel regional, naţional şi local, aplicând principiul bazinal, promovat de Directiva

Cadru privind Apa a Uniunii Europene (DCA 2000/60/CE), la 23 decembrie 2011,

de către Parlamentul Republicii Moldova a fost aprobată Legea Apelor care îşi

propune să stabilească masuri de management rațional al resurselor de apă,

stabilind standarde de calitate pentru mediu, prin care s-a asigurat și transpunerea

adecvată a prevederilor comunitare din directivele europene, adaptându-le la

condițiile naționale.

Fiecare ţară, regiune de pe Terra în dependenţă de aşezarea fizico-geografică

dispune de o cantitate de apă de suprafaţă ce variază în dependenţă de circuitul

Apei în Natură.

Modestul volum de apă de

suprafaţă de pe teritoriul

Republicii Moldova, joacă un rol

important în economia ţării şi

viaţa cotidiană a poplaţiei. Este

bine cunoscut faptul că ţara

noastră este bogată în ape doar în

aparenţă, cu toate că teritoriul

ţării este traversat de două mari

râuri: Nistru cu volumul de

scurgere în mediu de 9,6 km3, şi

Prut cu un volum al scurgerii în

mediu de 2,4 km3. La o densitate

medie a reţelei hidrografice de

0,48 km/km2 prin ţară curg peste

3500 râuri, râulețe și pârie cu o lungime totală de circa 16 000 km, din care 7 au o

lungime de peste 100 km şi 247 - mai mult de 10 km.

Actualmente Moldova dispune de resurse de apă suficiente pentru

alimentarea cu apă potabilă a populaţiei însă pe viitor, în

funcţie de scenariile schimbărilor climatice şi creşterii

volumului de consum în diferite ramuri ale economiei

naţionale, ne putem aştepta la un deficit de resurse de apă de

suprafaţă.

APA - SÂNGELE ALBASTRU

AL PĂMÂNTULUI

Apa în natură În natură, apa se află în continuă mișcare și

transformare: ea trece din stare lichidă în stare gazoasă sau solidă și din aceste stări

din nou în stare lichidă.

Drumul pe care îl duce apa în natură se numeste circuitul apei în

natura (denumit uneori și ciclul

hidrologic sau ciclul apei).

Apele formează resurse

naturale care mențin echilibrul

ecologic pe Terra, însă ele provoacă

și pagube: torenții şi ploile mari care

declanșază indundații ce supun

riscului localități întregi și

infrastructura suferă deseori pagube

catastrofale.

În urma precipitaţiilor abundente din 2008, au fost distruse peste 150 de case

din cele 46 de sate inundate, iar 8.000 de oameni au rămas fără adăpost. Tot atunci,

10.500 de hectare de terenuri agricole au fost spălate de ape. Astfel, pagubele

provocate au fost evaluate la 120 de milioane de dolari. Calvarul inundaţiilor nu a

ocolit ţara noastră nici în 2010.

Ploile din iunie 2010 au afectat mai multe sate din lunca râurilor Prut şi

Nistru. Potrivit datelor oficiale, pagubele materiale provocate au fost estimate la

peste 41 de milioane de dolari.

Pe lângă efectele negative ale surplusului de apă, lipsa ei la fel este o

problemă care pune în pericol echilibrul ecologic.

Secetele hidrologice sunt hazarduri climatice care se caracterizată prin

scăderea precipitațiilor sub nivelul mediu, prin micșorarea debitului râului și a

rezervelor subterane de apă. Dezechilibrările hidrologice majore din timpul

secetelor influențează negativ sistemele de producție.

În 2016 Republica Moldova a trecut prin cea mai dură secetă hidrologică din

ultimii 50 de ani, iar nivelul apei în Nistru și Prut, abia ajungea la 30-35% din

necesarul de apă pentru această perioadă a anului, (fig 1, a şi b);

Fig. 1a: Graficul privind scurgerea apei, r. Prut, p/h Ungheni, m3/s

0

20

40

60

80

100

120

140

Media lunară, 2016 Norma lunară pentru 30 ani

Fig. 1b: Graficul privind scurgerea apei, r. Nistru, p/h Bender, m3/s

Peste 20% din râurile și lacurile mici au secat, iar apa din Nistru la Staţia de

Pompare Coşerniţa a

ajuns la limita critică de 8

metri și 35 de centimetri,

lucru care a fost pe

aproape să pună în

pericol aprovizionarea

capitalei cu apă potabilă.

- cea mai mare parte din

cantitatea de apă a

Prutului și Nistrului (80%) se acumulează pe teritoriul Ucrainei în Carpați, de

aceea cantitățile de precipitații căzute în Republica Moldova contribuie foarte puțin

la nivelul apei în aceste râuri;

- un alt factor care a determinat seceta hidrologică a fost precipitaţiile insuficiente

lichide şi solide din Carpaţii ucraineni iar ploile ce aveau loc pe teritoriul

0

100

200

300

400

500

600

Media lunară, 2016 Norma lunară pentru 30 ani

Republicii Moldova puteau doar să satisfacă necesităţile pedologice dar nu şi cele

hidrologice;

Una din obligațiile Direcției Hidrologie este de a evalua starea și evoluția

apelor de suprafață în spațiu și timp la nivel național și regional.

În acest scop Direcția Hidrologie gestionează Rețeaua Națională de

Monitoring Hidrologic pentru a obține informație obiectivă pentru a deservi

populația, agenții economici și factorii de decizie.

Rețeaua Națională de Monitoring Hidrologic compusă din 2 stații

Hidrologice (Bălți și Dubăsari) și 59 posturi care monitorizează situația apelor de

suprafață. În acest proces se elaborează prognoze, avertizări și consultații

Hidrologice privind FHP (Fenomene Hidrologice Periculoasde) și FHS (Fenomene

Hidrologice Stihinice).

,, NATURA ESTE SINGURA CARTE ÎN CARE FIECARE FILĂ PĂSTREAZĂ

CÂTE UN ADEVAR”

Johann Wolfgang von Goethe