Embed Size (px)
Citation preview
Capitolul II Direcţiile strategice a activitaţii statului pe piaţa investiţională
2.1 Analiza proceselor investiţionale în Republica Moldova.
Pentru soluţionarea sarcinilor strategice de dezvoltare a economiei ţării este
necesară mobilizarea resurselor investiţionale şi financiare considerabile. Creşterea
investiţiilor este unul din factorii de bază, care contribuie la creşterea nivelului
producţiei industriale, ameliorarea complexă a economiei naţionale, soluţionarea
problemelor ce ţin de renovarea bazei tehnice şi tehnologice, precum şi a fondurilor
fixe ale întreprinderilor. Însă, pentru atragerea investiţiilor este necesar un climat
investiţional mai favorabil, care include stabilitatea macroeconomică pe termen lung,
stabilitatea legislaţiei ce va asigura drepturile investitorilor şi reguli clare privind
activitatea investiţională, dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile
financiare, juridice etc., precum şi alte componente, printre care transparenţa în
activitatea organelor de stat, încredea în mediul de afaceri etc.
Analiza dezvoltării economiei naţionale demonstrează faptul, că după 10 ani de
stagnare şi declin se observă o creştere economică generală. În anii '90 a avut loc
micşorarea treptată a gradului de participare a statului în procesele economice,
inclusiv şi în cele investiţionale. Ca rezultat, se micşorau posibilităţile potenţiale de
finanţare directă din partea statului a investiţiilor. În ultimii ani finanţarea investiţiilor
capitale a început să crească şi a atins mai mult de 5% din cheltuielile bugetului
public naţional şi 2,0% din PIB.
Tabelul 2.1.1
Cheltuielile bugetului public naţional la investiţii capitale
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Cheltuielile bugetului public
naţional la investiţii capitale, mil. lei
(preţuri curente)
143,8 197,9 175,6 201,1 442 721,
3
în % faţă de suma totală a
cheltuielilor bugetare
2,5 3,3 2,3 2,2 3,9 5,2
în % faţă de PIB 0,9 1,0 0,8 0,7 1,4 2,0
Sursa: Ministerul Finanţelor
Cauzele multor probleme investiţionale actuale sînt legate de regresul esenţial
din anii '90. Însă, "prăbuşirea" activităţii investiţionale nu se compară cu declinul
produsului intern brut şi nici cu scăderea veniturilor reale ale populaţiei. Astfel, în
anul1999 - pragul minim al crizei economice, investiţiile în capital fix au constituit
doar 11,1% raportate la nivelul din perioada anticriză a anului 1990, pe cînd valoarea
PIB a constituit 34,0%, salariul mediu lunar real - 26,0%, mărimea medie a pensiei –
12,0%.
În ultimii ani economia naţională se dezvoltă în ritmuri stabile. Dinamica PIB
în anii 2000-2005 (în preţuri curente) demonstrează creşterea considerabilă a acestuia
- de la 16,0 mild. lei în anul 2000 pînă la 36,7 mild. lei în anul 2005. Concomitent,
această creştere se observă atît în toate formele de proprietate, (privată, publică,
mixtă), cît şi practic în toate ramurile economiei. Cea mai mare creştere a PIB s-a
înregistrat în industria prelucrătoare, transport şi comunicaţii, construcţie, comerţ.
În ultimii cinci ani ritmul mediu de creştere a PIB, în preţuri comparabile, a
constituit 7%, ceea ce denotă despre schimbări evidente. Totuşi, indicatorul PIB pe
cap de locuitor cu toate că a crescut considerabil, deocamdată rămîne neînsemnat.
Astfel, în anul 2005 acesta a constituit doar 812 dolari SUA, pe cînd în ţările vecine
este cu mult mai mare: în Ucraina - 1035 dolari SUA, România - 2774 dolari SUA,
Letonia - 4160 dolari SUA, Lituania - 5256 dolari SUA, iar în Ungaria - 8164 dolari
SUA.
Statul a preluat controlul proceselor inflaţioniste, stabilizînd cursul valutei
naţionale, micşorînd volumul datoriei externe de stat. Indicii creşterii preţurilor de
consum pe parcursul a cîtorva ani rămîn relativ stabili - la nivelul 10-12% anual, din
an în an creşte salariul mediu al angajaţilor, depăşind minimul de existenţă de 1,6 ori.
În acelaşi timp, este necesar de remarcat existenţa unor indicatori
macroeconomici alarmanţi - deficitul balanţei comerciale în creştere, nivelul ridicat a
uzurii fizice şi morale a utilajului la multe întreprinderi, exodul masiv peste hotare a
specialiştilor şi muncitorilor. Totodată, cantitatea şi calitatea noilor specialişti nu
corespunde necesităţilor economiei naţionale, în afară de aceasta, în învăţămînt
prevalează specialităţile umanitare.
Pe acest fon, creşterea economică cu toate că stimulează activitatea
investiţională, totuşi nu are caracter investiţional evidenţiat. Investiţiile deocamdată
nu au devenit fundamentul şi forţa motrice a creşterii economice. Însă, rezultatele
dezvoltării economice din ultimii ani, stabilitatea social-economică şi politică permit
începerea trecerii creşterii economice de la cantitativ la calitativ.
În acest context, un indice pozitiv este faptul, că pe parcursul ultimilor ani,
creşterea PIB şi a volumului producţiei industriale a fost însoţită de creşterea tuturor
tipurilor de investiţii, inclusiv a investiţiilor în capital fix a întreprinderilor, ce sînt
importante la soluţionarea problemelor de restructurizare şi creştere a economiei.
Volumul acestor investiţii pe parcursul a 10 ani de criză (a.1990-1999) s-a micşorat
aproximativ de 10 ori, pe cînd PIB - de 3 ori. În rezultat, s-au micşorat volumele de
producţie, s-a mărit uzura utilajului, marea majoritate dintre care s-a învechit moral,
ceea ce a condus la reducerea bruscă a competitivităţii majorităţii ramurilor din
economia naţională, şi în rezultat, la pierderea multor pieţe de desfacere interne şi
externe.
Creşterea economică din ultimii ani a înviorat situaţia investiţională.
Tabelul 2.1.2
Investiţii în capital fix
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Investiţii în capital fix - total, mil. lei
(preţuri curente)
1759,3 2315,1 2804,2 3621,7 5140 7189,1
din care:
lucrări de construcţii-montaj 755,6 1056,8 1102,3 1526,8 2548,1 3406,4
utilaj, unelte, inventar 890,4 1181,3 1626,4 1975,9 2394,5 3478,4
alte lucrări şi cheltuieli capitale 113,4 77,0 75,5 119,0 197,4 304,3
Ritmul de creştere a investiţiilor în
capital fix, în % faţă de anul precedent
85 111 111 107 108 111,9
Cota-parte investiţiilor în capital fix în
PIB, %
11,0 12,2 12,4 13,1 16,0 19,6
Sursa: Biroul Naţional de Statistică
Volumul investiţiilor în capital fix, în preţuri comparabile, s-a majorat pe
parcursul a cinci ani aproximativ de 1,6 ori, ceea ce a depăşit creşterea PIB, care s-a
majorat de 1,4 ori. Această tendinţă a contribuit la faptul, că ponderea investiţiilor în
capital fix în structura PIB s-a majorat de la 11,0% în anul 2000 pînă la 19,6% în anul
2005, factor ce denotă despre înviorarea proceselor investiţionale.
Tendinţe pozitive se înregistrează şi vis-a-vis de formarea brută de capital fix,
care este un indicator important al nivelului investiţilor în economia ţării, deoarece
reprezintă fundamentul pentru crearea veniturilor.
În anii 2000-2005 s-a majorat de 1,65 ori formarea brută de capital. În acelaşi
timp, ponderea formării brute de capital fix în PIB s-a majorat de la 15,4% în anul
2000, pînă la 24,4% în anul 2005, iar în ultimii doi ani a depăşit nivelul mediu de
investire, fixat în perioada de criză (1993-1999) - 18,7%.
Tabelul 2.1.3
Formarea brută de capital fix
2000 2001 2002 2003 2004 2005
PIB, mil. lei 1602
0
1905
2
22556 27619 32032 36755
Formarea brută de
capital fix (FBCF), mil.
lei
2473 3190 3682 5127 6787 8954
Ponderea FBCF în PIB,
%
15,4 16,7 16,3 18,6 21,2 24,4
Sursa: Biroul Naţional de Statistică
Actualmente, mijloacele de finanţare esenţiale, continue a fi mijloacele proprii
ale întreprinderilor, constituind circa 2/3 din volumul total al investiţiilor în capital
fix.
Însă, potenţialul acestei surse de finanţare este spre epuizare. Totuşi, este
necesar de a remarca, că activitatea investiţională relativ scăzută a producătorilor
autohtoni, este legată nu numai de mijloacele financiare limitate. Necătînd la faptul,
că baza legislativă şi normativă în vigoare a activităţii investiţionale în ultimul timp
este destul de satisfăcătoare, schimbul permanent a regulilor de joc, implicarea uneori
neîntemeiată a statului în afaceri, reglementarea excesivă a activităţii economice şi
investiţionale împiedică sporirea investiţiilor. În legătură cu aceasta, producătorii
deseori se orientează către soluţionarea problemelor economice curente şi nu asupra
realizării proiectelor investiţionale strategice.
Tabelul 2.1.4
Sursele principale ale investiţiilor în capital fix
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Preţuri curente, mil. lei
Investiţii în capital fix -
total
1759,3 2315,1 2804,2 3621,7 5140 7189,1
din care, ,finanţate din
contul:
mijloacelor bugetului
republican şi bugetelor
locale
143,8 197,9 175,6 201,1 442 721,3
mijloacelor proprii ale
agenţilor economici
992,5 1320,5 2000 2541,8 3151,9 4434,2
mijloacelor populaţiei 66,9 91,7 105,3 131,4 125,4 168,4
mijloacelor investitorilor
străini
445,3 450,2 332,7 535,2 1056,9 1414,0
altor surse 110,8 254,8 190,6 212,2 363,8 451,2
Structura, %
Investiţii în capital fix -
total
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
din care, ,finanţate din
contul:
mijloacelor bugetului
republican şi bugetelor
locale
8,2 8,5 6,3 5,5 8,6 10,0
mijloacelor proprii ale
agenţilor economici
56,4 57,0 71,3 70,2 61,3 61,7
mijloacelor populaţiei 3,8 4,0 3,7 3,6 2,4 2,3
mijloacelor investitorilor
străini
25,3 19,5 11,9 14,8 20,6 19,7
altor surse 6,3 11,0 6,8 5,9 7,1 6,3
Sursa: Biroul Naţional de Statistică
Posibilităţile investirii statului sînt foarte limitate, necătînd la faptul, că în
ultimii ani se observă o majorarea evidentă a acestora. Volumul total al investiţiilor în
capital fix finanţat din buget, cu toate că s-a majorat pe perioada 2001-2005 de 5 ori, a
constituit doar 721,3 mil. lei.
Mijloacele proprii ale întreprinderilor pentru efectuarea investiţiilor în capital
fix, înnoirea fondurilor fixe şi lărgirea bazei tehnice de producere, de asemenea nu
sînt suficiente şi parţial se completează prin împrumutul resurselor de la băncile
comerciale.
Rata dobînzii la credite, acordate de către bănci, treptat se micşorează.
Concomitent, se majorează volumele şi ponderea creditelor cu termene de rambursare
mai îndelungate (ponderea creditelor pe termen lung şi mediu în anul 2005 a constituit
47,6%, comparativ cu 19,4% în anul 2000). Însă, creditele acordate rămîn în
ansamblu costisitoare pentru investitori, iar un şir de sectoare a economiei naţionale
duc lipsa surselor financiare. Într-un interval de timp, scurt şi mediu, sectorul bancar
va avea posibilitatea doar să menţină dezvoltarea proceselor investiţionale, însă nu va
asigura, în măsură deplină cerinţele investiţionale ale economiei Moldovei.
În aceste condiţii, sursele majorării semnificative a investiţiilor, pot deveni
mijloacele financiare ale populaţiei, şi în deosebi, mijloacele investitorilor străini, care
practic nu sînt limitate.
Este necesar de menţionat, că deşi s-au majorat semnificativ depunerile băneşti
ale populaţiei în băncile comerciale, care la sfîrşitul anului 2005 au constituit 6,5
mild. lei, marea parte a mijloacelor financiare şi în continuare nu sînt atrase în
economie. Aceasta se explică prin lipsa instrumentelor organizatorice şi de piaţă, care
ar permite dirijarea mijloacelor financiare existente ale populaţiei, inclusiv cele de
peste hotare, nu pentru consum, ci pentru acumulare, contribuind la transformarea
economiilor populaţiei în investiţii.
O astfel de situaţie certifică, că în Republica Moldova, spre deosebire de
majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare cu economie stabilă, totuşi nu s-a creat o
sistemă bancară adecvată, susceptibilă pentru acumularea economiilor populaţiei,
precum şi pentru finanţarea proiectelor investiţionale. În mare parte, aceasta este legat
de încrederea parţială vis-a-vis de stat şi sistemul bancar, de dezvoltarea incompletă a
infrastructurii creditare şi bancare, de neîncrederea în stabilitatea bazei legislative,
precum şi de faptul, că statul nu va modifica regulile şi regimul activităţii
antreprenoriale.
Privitor la mijloacele investitorilor străini, menţionăm, că deşi în ultimii cinci
ani acest indicator s-a majorat de 2,6 ori, ponderea acestei surse de finanţare în
volumul total al investiţiilor în capitalul fix nu este satisfăcătoare. Luînd în
considerare, potenţialul limitat al altor surse, investiţiile străine trebuie să devină
prioritare. Însă, pe perioada observării statistice, fluxul total al investiţiilor străine
directe în economia naţională la sfîrşitul anului 2005 a constituit 1129 mil. dolari
SUA, sau 314 dolari SUA pe locuitor. Acest nivel de flux a investiţiilor străine nu este
suficient pentru soluţionarea problemelor strategice privind asigurarea ritmurilor de
creştere constante şi sporite, depăşirea deformărilor structurale, înapoierea
tehnologică, reducerea sărăciei etc.
Revigorarea economiei naţionale, care s-a observat începînd cu anul 2000, a
fost însoţită de sporirea vizibilă a fluxului investiţiilor străine, către anul 2005
constituind 225,3 mil. dolari SUA (în valoarea netă), sau circa. 8% din PIB.
Actualmente, în Republica Moldova investesc întreprinzătorii din 42 de ţări, cele mai
esenţiale investiţii fiind din ţările Uniunii Europene (UE), Comunităţii Statelor
Independente (CSI), SUA, România, Cipru şi Canada.
Legislaţia în vigoare a simplificat activitatea investitorilor străini, egalînd în
drepturi aceştia cu investitorii autohtoni.
Tabelul 2.1.5
Investiţii străine directe în economia naţională (anual)
2
2000
2
2001
2
2002
2
2003
2
2004
2
2005
Investiţii străine directe (nete):
mil. dolari SUA 126,6 101,9 132,7 78,3 153,9 225,3
din care:
în capital subscris 83,7 110,9 60,1 39,7 116,5 84,5
împrumuturi de la companiile-
mamă
45,5 27,7 49,9 17,5 -0,42 68,7
venit reinvestit -2,6 -36,6 22,7 21,2 37,8 72,0
investiţii străine directe, în %
faţă de PIB
9,8 6,9 8,0 4,0 5,9 7,7
Sursa: Banca Naţională a Moldovei
Fluxul investiţiilor străine directe în economia naţională este legat în principiu
de participarea nerezedenţilor în procesul privatizării, cu depunerea acestora în
capitalul social a întreprinderilor, procurarea acţiunilor, precum şi obţinerea
împrumuturilor de către întreprinderile cu capital străin de la companiile-mamă.
Un indice important este majorarea venitului reinvestit, întrucît aceasta
demonstrează sporirea încrederii investitorilor străini în Moldova şi aprecierea
pozitivă a acestora, perspectivei activităţii de întreprinzător pe termen lung.
În prezent, cea mai mare parte a investiţiilor străine sînt depuse în capitalul fix
a întreprinderilor (mixte şi străine) de la momentul înregistrării acestora, suma totală a
căror, conform datelor statistice, la 1 septembrie 2005 a constituit 565,2 mil. dolari
SUA. Conform datelor Camerei Înregistrării de Stat, la 1 ianuarie 2006, în ţară erau
înregistrate 4342 întreprinderi cu investiţii străine, din care 653 au fost înregistrate în
anul 2005, fiind cu 65% mai mult decît în anul precedent.
Necătînd la apariţia unor tendinţe pozitive în privinţa atragerii investiţiilor în
Republica Moldova, în majoritatea statelor din Europa de Est, Sud-Est şi ţările
Baltice, volumul investiţiilor străine este cu mult mai mare decît cele atrase în
Republica Moldova. Conform datelor Băncii Europene, la finele anului 2004 volumul
total al investiţiilor directe pe locuitor a constituit în Moldova circa 269 dolari SUA,
în timp ce în Polonia -1502 dolari SUA, în Ungaria – 3693 dolari SUA, în Republica
Cehă – 4080 dolari SUA, în Slovacia – 2128 dolari SUA, în România – 747 dolari
SUA, în Estonia – 2995 dolari SUA, în Letonia – 1686 dolari SUA, în Lituania –
1217 dolari SUA.
Republica Moldova rămîne cu mult în urmă "în lupta" pentru atragerea
investiţiilor străine, alocate statelor din Europa de Est, Sud-Est şi ţările Baltice, care
activ se includ în procesele integrării europene.
Tabelul 2.1.6
Stocul total al investiţiilor străine în economia unor ţări ale Europei de
Est, Sud-Est şi ţărilor Baltice
(la sfîrşitul anului 2004)
Stocul total
(mil. dolari USD)
Stocul total
pe locuitor, (dolari
USD)
Moldova 912 269
Belarus 2147 218
Bulgaria 8309 1071
Ucraina 7924 168
Slovacia 11444 2128
România 16185 747
Rusia 7843 54
Estonia 4046 2995
Letonia 3910 1686
Lituania 4193 1217
Ungaria 37294 3693
Republica Cehă 41704 4080
Polonia 57352 1502
Sursa: Transition report 2005, European Bank
Este necesar de remarcat, că procesul atragerii capitalului străin în ţările
europene ale CSI – Rusia, Ucraina, Belarus – este la fel de inert , ca şi în Republica
Moldova. Stocul total de investiţii străine directe pe cap de locuitor la sfîrşitul anului
2004 a constituit în Rusia 54 dolari SUA, în Belarus - 218 dolari SUA, în Ucraina –
168 dolari SUA. Însă, proporţiile şi potenţialul resurselor economice în aceste ţări este
destul de înalt şi poate satisface şi mai mult necesităţile interne de investiţii, decît
potenţialul resurselor economice ale Republicii Moldova. De aceea, problema
atragerii investiţiilor străine pentru Republica Moldova, din motive obiective, are un
caracter de importanţă vitală.
Una din particularităţile proceselor investiţionale, a dezvoltării economiei
Moldovei la etapa actuală, este diferenţierea considerabilă a acestora vis-a-vis de
volum în diferite sectoare şi domenii ale economiei. S-a creat situaţia, cînd procesul
acumulării capitalului fix s-a concentrat în cele mai efective şi competitive segmente
ale economiei, pe cînd în alte ramuri ale economiei investiţiile sînt insuficiente.
Tabelul 2.1.7
Investiţii în capital fix, pe activităţi economice în anii 2001 – 2005
2001 2002 2003 2004 2005
Preţuri curente, mil. lei
Investiţii în capital fix – total din care: 2315,1 2804,2 3621,7 5140 7189,1
Agricultura, economia vînatului, silvicultura şi pescuitul 113,8 160,1 184,8 308,4 425,1
Industria prelucrătoare 617,4 728,3 1150,4 1144,5 1508,2
Energie electrică şi termică, gaze şi apă 407,2 287,3 318,6 542,9 568,4
Construcţii 32,8 34,7 47,9 88,2 188,9
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 182,9 181,8 250,0 792,3 830,7
Transporturi şi telecomunicaţii 562,4 871,0 903,2 1161,2 1533,5
Tranzacţii imobiliare, închirierea şi serviciile prestate întreprinderilor 175,3 229,6 383,5 654,2 1215,0
Altele 223,3 311,4 381,3 448,3 919,3
Structura, %
Investiţii în capital fix – total
din care:
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Agricultura, economia vînatului, silvicultura şi pescuitul 4,9 5,7 5,2 6,0 5,9
Industria prelucrătoare 26,7 26,0 31,8 22,3 21,0
Energie electrică şi termică, gaze şi apă 17,6 10,2 8,8 10,6 7,9
Construcţii 1,4 1,2 1,3 1,7 2,6
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 7,9 6,5 6,9 15,4 11,6
Transporturi şi comunicaţii 24,3 31,1 24,9 22,6 21,3
Tranzacţii imobiliare, închirierea şi serviciile prestate întreprinderilor 7,6 8,2 10,6 12,7 16,9
Altele 9,6 11,1 10,5 8,7 12,8
Sursa: Biroul Naţional de Statistică
În ultimii 5 ani, investitorii au depus activ capitalul în industria prelucrătoare,
transporturi şi comunicaţii, tranzacţii imobiliare, închirierea şi serviciile prestate
întreprinderilor, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul. Aceste domenii, fiind polul
dinamic al activităţii investiţionale, constituie mai mult de 70% din volumul total al
investiţiilor în economia republicii în anul 2005. Totodată, ponderea domeniilor
menţionate la formarea PIB (37,1%) este cu mult mai joasă decît ponderea acestora în
investiţii. Cu tempuri mai scăzute sporeau investiţiile în agricultură, construcţie şi un
şir de alte domenii. Cota-parte a acestora în volumul total de investiţii în capitalul fix
este de 1,6 ori mai jos, decît la formarea PIB.
Cea mai nefavorabilă situaţie investiţională s-a creat în sectorul agrar, care este
producătorul principal a materiei prime pentru industria prelucrătoare şi ocupă prima
poziţie în structura economiei naţionale. Cota sectorului agrar în investiţiile în capital
fix constituie 4,9%, iar cota acestuia în PIB – peste 14,3%.
Trebuie de menţionat, că în perioada revigorării sectorului agrar şi majorării
volumului producţiei fabricate, s-a majorat investiţiile atrase în acest sector,
constituind în 2003 - 186,8 mil. lei, în 2004 – 308,4 mil. lei şi în 2005 – 425,1 mil. lei.
Însă, investiţiile în capital fix în agricultură în ultimii ani s-a cifrat doar la 5-8 % din
valoarea adăugată produsă în acest domeniu.
Pentru accelerarea creşterii investiţiilor pe termen mediu şi extinderii surselor
finanţării acestora, Republica Moldova trebuie să soluţioneze unele probleme
fundamentale legate de restructurarea economiei, crearea unei baze stabile şi sigure,
care ar permite sporirea competitivităţii economiei şi depăşirea sărăciei. În acest sens,
este necesar atragerea unor investiţii importante, care ar asigura atingerea consecutivă
a următoarelor priorităţi de bază:
accelerarea dinamicii creşterii şi crearea noilor tipuri de producţii industriale, ce nu
se bazează pe prelucrarea materiei prime agricole; majorarea considerabilă a
ponderii industriei în fabricarea producţiei autohtone, precum şi sporirea gradului
de atragere a forţei de muncă; majorarea veniturilor bugetare în rezultatul
activităţii acestui domeniu;
depăşirea orientării agrare şi dezvoltarea complexă a raioanelor; dezechilibru creat
între nivelul dezvoltării capitalei republicii şi raioanelor trebuie depăşit prin
intermediul atragerii investiţiilor în economiile raioanelor, care va contribui, prin
urmare, la dezvoltarea potenţialului economic a republicii în ansamblu;
modernizarea infrastructurii şi promovarea acesteia în regiuni (construcţia
drumurilor, conductelor de gaz şi apă, implementarea mijloacelor de comunicaţie
moderne etc.), fiind nu numai o condiţie necesară pentru atingerea celor două
priorităţi, dar şi va contribui la crearea infrastructurii „forte” a economiei
naţionale, ce are o importanţă deosibită pentru un flux stabil şi pe termen lung a
investiţiilor în alte sectoare.
În următorii ani, nivelul şi volumul investirii în capitalul fix trebuie de sporit
esenţial – nu mai puţin de 1,5 ori. Concomitent, economia naţională nu poate asigura
integru, cerinţele obiective de resurse investiţionale, care sînt dictate de necesitatea
sporirii ritmurilor de creştere şi stabilităţii economiei naţionale. Pentru atingerea
acestui scop este necesar atragerea investitorilor străini.
După cum s-a menţionat, pînă în prezent Moldova atrăgea puţine investiţii
străine decît în alte ţări din Europa de Est, Sud-Est şi ţările Baltice. De facto,
republica prezintă un interes sporit pentru investitori. Aceasta se explică prin creşterea
economică stabilă, amplasarea strategică avantajoasă a ţării, existenţa forţei de muncă
calificate, posibilităţile zonelor de comerţ liber cu ţările CSI şi Europei de Sud-Est,
precum şi posibilităţile investiţionale atractive. Interesul ţărilor din occident pentru
Moldova sporeşte, luînd în consideraţie, că începînd cu 1 ianuarie 2007, Republica
Moldova va deveni un vecin nemijlocit al UE. Aceasta va permite să beneficiem de
regimul preferinţelor comerciale autonome (PCA), care prevede acces liber fără
aplicarea taxelor vamale, aproximativ tuturor mărfurilor şi serviciilor autohtone pe
pieţele europene. Aşa dar, extinderea UE, oferă o şansă Moldovei pentru atragerea
unor investiţii importante, atît din partea ţărilor europene, cît şi din partea ţărilor CSI.
Acest proces se sesizează deja în zonele economice libere ale republicii, care în
ultimul timp atrag activ investitori din Germania, Italia, România.
De asemenea, este necesar de intensificat procedura de înlăturare a barierelor
nelegitime şi de prisos, şi în primul rînd procedura de simplificare a legislaţiei în
vigoare, înlăturare a barierelor administrative care stopează fluxul de investiţii.
Aşa dar, în scopul stimulării investiţiilor, în anul 2004, au fost introduse
modificări şi completări în legislaţie, în rezultatul cărora investitorii au obţinut un şir
de facilităţi fiscale şi vamale, inclusiv:
- scutirea de TVA a valorilor materiale ce contribuie la formarea sau majorarea
capitalului agentului economic;
- scutirea de taxa vamală a valorilor materiale ce contribuie la formarea sau
majorarea capitalului agentului economic;
- scutirea de plata pe impozitul pe venit în mărime de 50% pe parcursul a 5 ani
consecutivi, a întreprinderilor al căror capital social, constituit sau majorat în modul
prevăzut de legislaţie, prin aportul ce depăşeşte suma echivalentă cu 250 mii dolari
SUA, precum şi scutirea integrală a întreprinderilor al căror capital social, constituit
sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, prin aportul ce depăşeşte suma
echivalentă cu 2 mil. dolari SUA, pe parcursul a 3 ani consecutivi.
Este necesar a supraveghea influenţa facilităţilor oferite asupra procesului
atragerii investiţiilor.
În afară de această, legislaţia în vigoare a stabilit, că procedura de înregistrare a
întreprinderilor cu investiţii străine este similară procedurii de înregistrare a
întreprinderilor autohtone. În acest scop au fost modificate tarifele la serviciile cu
plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat, în partea ce ţine de cuantumul taxei
pentru înregistrarea întreprinderilor cu investiţii străine.
În ultimii ani, tendinţa sporirii investiţilor străine directe în economia naţională,
încă nu a satisfăcut cerinţele necesare. De aceea, este necesar de a continua efectuarea
unei politici economice raţionale, spre orientarea investiţiilor de stat în sectoarele
prioritare, care va stimula dezvoltarea economică.
În acest context, pentru ca investiţiile de stat să preia rolul de catalizator al
procesului investiţional, ponderea finanţării de stat trebuie să constituie nu mai puţin
de 10-20%. Mijloace pentru investiţii de stat s-ar fi putut obţine de la vînzarea
obligaţiilor de stat. Pentru unele proiecte investiţionale orientate în infrastructură
(construcţia staţiilor electrice, căilor feroviare şi auto, obiectelor industriale, avînd o
importanţa strategică pentru republică), ponderea statului poate constitui 50% şi mai
mult. Aceasta ar fi posibil şi în cazul în care obiectul creat este necesar pentru
realizarea programelor de stat în scopul dezvoltării raioanelor.
Actualmente, în afară de depozitele bancare, alte instrumente financiare practic
nu activează. De aceea, statul este însărcinat să creeze condiţii şi instrumente pentru
dezvoltarea pieţei financiare, în scopul atragerii capitalului disponibil în ţară şi de
peste hotare. În afara de aceasta, este necesar de a dezvolta piaţa de capital, de a
extinde operaţiunile de leasing, de a crea noi fonduri de investiţii mutuale şi
organizaţii pentru microfinanţare.
În scopul realizării celor relatate, în anul 2006 a fost elaborată Strategia
promovării exportului şi atragerii investiţiilor.
2.2 Direcţiile prioritare ale activitaţii statului pe piaţa investiţionala
2.2.1 Atragerea investiţiilor străine directe (ISD)
Direcţiile strategice de atragere a ISD integrează o viziune strategică, precum şi acţiunile pe care statul necesită să le întreprindă pentru a se plasa pe piaţa competitivă şi se descrie modalitatea de implementare a acestor acţiuni.
În contextul prezentei strategii acţiunile statului în domeniul atragerii ISD vor fi îndreptate spre:
Îmbunătăţirea mediului de afaceri:
Îmbunătăţirea mediului de afaceri va servi drept temelie pentru sporirea investiţiilor private şi creşterea exporturilor. În acest scop, Guvernul va continua implementarea reformelor privind îmbunatăţirea mediului investiţional si va întreprinde următoarele acţiuni:
Concurenţa: Crearea la nivel naţional a unei autorităţi independente de protejare a concurenţei (Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei) cu buget si personal adecvat pentru efectuarea investigaţiilor şi impunerea măsurilor de remediere şi sancţiuni;
Impozite/Taxe: Asigurarea acordării investitorilor străini a unor facilităţi fiscale în scopul atragerii ISD. Implementarea unui Cod de etică profesională pentru inspectorii fiscali si a unui sistem de monitorizare pentru garantarea respectării regulamentelor;
Prevenirea şi combaterea corupţiei: Asigurarea executării la nivel naţional a acţiunilor de prevenire şi combatere a corupţiei;
Exportul: Simplificarea procedurilor vamale si administrative în scopul reducerii complexităţii si timpului necesar pentru efectuarea operaţiunilor de import şi export;
Resursele umane: Dezvoltarea unei strategii complexe pentru îmbunatăţirea instruirii profesionale a salariaţilor (angajaţilor).
Sectoarele Prioritare:
Reieşind din situaţia de dezechilibru Moldova are nevoie de o abordare liberală, care presupune orientarea spre domeniile de activitate prioritare cu perspectiva dezvoltării durabile în baza următoarelor criterii:
1. Potenţial de penetrare pe pieţele de desfacere externe;
2. Posibilitatea de substituire a importurilor;3. Competitivitatea mărfurilor pe pieţele externe;4. Eficienţa prin asigurarea valorii adăugate înalte;5. Prezenţa efectului multiplicator;O atenţie deosebită va fi acordată creării infrastructurii tehnice şi economice,
precum şi realizării proiectelor în sfera securităţii ecologice, cu aplicarea tehnologiilor inovaţionale şi cu transfer de know-how.
Investitorii:
Moldova va fi receptivă faţă de toate categoriile de investitori (greenfield (proiecte noi), investitori existenti, deetatizare, fuziune si achizitii).
Fiecare tip de investitori oferă beneficii si cerinţe distinctive. De exemplu investitorii Greenfield vor încuraja fluxul ISD şi vor recomanda şi vor crea sectoare si companii noi. Aceşti investitori îşi doresc proceduri simple de fondare şi înregistrare a întreprinderilor, viteza în executare şi susţinerea partenerilor locali.
Realizarea acestui obiectiv va fi posibilă cu utilizarea următorului instrumentariu:
1. Greenfield: Atragerea ISD pentru proeictele noi.
2. Deetatizarea, inclusiv Parteneriat public-privat (PPP): Privatizarea reprezintă o sursă majoră de investiţii noi şi crează noi locuri de muncă, noi metode de operare si expansiune a companiilor.
3. Fuzinuea şi achiziţia: Reprezintă o parte componentă majoră a investiţiilor internaţionale, inclusiv şi prin crearea întreprinderilor mixte.
4. Expansiunea: Reprezintă expansiunea investitorilor existenţi prin penetrarea pe pieţe noi şi ţări. Expansiunea investitorilor existenţi reprezintă 50 la sută din investiţiile noi în majoritatea ţărilor membre OECD.
Direcţia strategică în domeniul ISD se va axa pe atragerea continuă a investitorilor, acordînd o atenţie deosebită celor strategici, care vor asigura transferul de tehnologii noi, know-how şi management eficient. Aceasta abordare va fi reflectată în planul de activitate a Organizaţiei de Promovare a Exporturilor.
Pentru anii 2006 -2010
Pentru anii 2010 - 2015
Atragerea investiţiilor străine directe (ISD)
Deetatizarea şi perfecţionarea
gestionării patrimoniului public
Amplificarea rolului pieţei de capital în procesul atragerii
investiţiilor în sectorul real al economiei
Direcţiile strategice Reformarea sistemului de reglementare a pieţei financiare
Oferirea de stimulente, inclusiv a
facilităţilor fiscale, pentru investitori
Promovarea investiţiilor în infrastructura
economică şi tehnică
Dezvoltarea exporturilorde mărfuri şi servicii
Dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare
Stimularea apariţiei noilor instituţii investiţionale (fondurile mutuale clasice, fondurile nestatale de pensii, fondurile inovaţionale etc.)
Stimularea apariţiei noilor instrumente financiare (valori mobiliare derivate, instrumente sintetice etc.)
dezvoltarea regimurilor comerciale prefernţiale
dezvoltarea infrastructurii calităţii
Figura2.2.1.1
Sursa: STRATEGIA DE ATRAGERE A INVESTIŢIILOR ŞI PROMOVARE A EXPORTURILOR PENTRU ANII
2006-2015
Dezvoltarea exporturilor de
mărfuri şi servicii
promovarea exporturilor
Acţiuni strategice prioritare pentru crearea cadrului necesar întru formarea
avantajului competitiv al Moldovei în atragerea ISD.
Acţiunile prioritare pentru crearea cadrului strategic necesar pentru formarea
avantajului competitiv al Moldovei în atragerea investiţiilor se încorporează în
următoarele elemente de bază:
1. Formarea viziunii Strategiei de atragere a investiţiilor.
Acordul si influenţa Guvernului în elaborarea viziunii este crucială în
concurenţa pentru ISD. Majoritatea ţărilor prospere – în special ţările mici – şi-au
creat imaginea competitivă în baza viziunii elaborate de Guvernele lor, iar experienţa
tărilor UE şi celor membre ale OECD demonstrează că acest fapt este crucial în
elaborarea unei strategii inovative privind politica si promovarea ISD. Prin elaborarea,
articularea si expunerea în sursele mass media a viziunii, Guvernul Moldovei va
atenţiona toţi actorii implicaţi în ISD că Moldova are un obiectiv naţional de a atrage
cît mai multe ISD.
Abordarea nouă de către stat a politicilor de atragere a investiţiilor şi
promovare a exporturilor va contribui la realizarea potenţialului existent în Moldova
legat de amplasarea geografică favorabilă, participarea la multiple acorduri
internaţionale şi iniţiative regionale, avantajele lingvistice şi de mentalitate a
populaţiei etc. Moldova poate deveni o platformă pentru amplasarea companiilor
internaţionale şi corporaţiilor transnaţionale pentru producerea mărfurilor şi serviciilor
competitive.
În acest context este necesar de întreprins acţiuni concrete pentru crearea
infrastructurii tehnice şi economice (sectorul bancar, companii de asigurări, companii
de consulting, reţele informaţionale, servicii de transport/logistică etc.). Totodată, o
atenţie deosebită va fi acordată creării sistemului comercial liberal prin facilitarea
importurilor.
Pentru a atinge obiectivele propuse, Guvernul işi va dezvolta la maxim
oportunităţile şi perspectivele investiţiilor private atît la nivel local, cît şi extern,
pentru a le integra în totalitate în econonie în vederea consolidării creşterii economice,
a coeziunii si progresului social.
În acest context, încurajarea şi facilitarea investiţiilor private, inclusiv a
cooperării directe intre companii autohtone si internaţionale va constitui obiectivul
prioritar al tuturor politicilor guvernamentale.
Întru atingerea acestor obiective, Guvernul va asigura îmbunătăţirea continuă a
mediului de afaceri şi investiţional, implementarea politicii esenţiale şi dezvoltarea
structurii instituţionale, în scopul aplicării cît mai eficiente a noii strategii privind
ISD.
Obiectivele principale ale viziunii comune sînt:
Obţinerea acordului, consimţamîntului şi a consensului comun cu privire la
scopul ISD între toţi partenerii sociali din Moldova si contribuţia acestora în cadrul
planului national de dezvoltare economică.
Asigurarea investitorilor existenţi si potenţiali privind devotamentul
Guvernului faţă de noua strategie a ISD, tratarea corectă şi echitabilă a tuturor
investitorilor care va duce la crearea unei imagini noi şi atractive a Moldovei pe
piaţa internaţională.
Informarea comunităţii internaţionale (ţarile donatoare, inclusiv ale UE si
OECD, instituţiile internaţionale, mass media) despre noua strategie a Moldovei
privind atragerea investiţiilor şi promovarea exporturilor si obţinerea acordului si
susţinerii lor constructive.
Suport si asistenţa consultativă din partea Ministerelor si agenţiilor în crearea
şi menţinerea relaţiilor cu investitorii şi afirmarea responsabilităţilor comune în
realizarea obiectivelor naţionale privind ISD prin elaborarea unor obiective
necesare pentru implementarea cu success a viziunii.
Elaborarea unui mecanizm de evaluare şi monitorizare a succesului viziunii,
inclusiv a distribuirii regionale a investiţiilor, creării noilor locuri de muncă,
diversificării sectoriale si contribuţiei economice.
Acest capitol se referă la modul în care Guvernul, inclusiv Ministerul
Economiei şi Comerţului şi OPEM, vor aborda implementarea activităţilor ce ţin de
promovarea politicilor sale în domeniul investiţiilor şi cum aceasta abordare va fi
percepută de partenerii cheie.
Politicile strategice, care contribuie la succes, sînt:
Îmbunatăţirea mediului afacerilor: minimizarea procedurilor administrative şi
intervenţiei statului în afaceri.
Elaborarea unui cadru instituţional pentru ISD: existenţa politicilor,
legislaţiei şi instituţiilor relevante.
Atitudine pro-activă şi externalizată: identificarea si crearea relaţiilor noi cu
investitori potentiali vs atitudinea pasiva de acordare a informatiei.
Imbunatatirea relatiilor si serviciului cu clientii: tratarea echivalentă a tuturor
investitorilor drept “clienţi” cărora li se vor acorda servicii sistematice şi eficiente
întru obţinerea rezultatelor maxime de succes.
Parteneriatul: stabilirea relaţiilor şi parteneriatului cu actori cheie, cum ar fi
reprezentanţii industriei din Moldova (Asociatia Investitorilor Straini, Camera de
Comerţ, etc.) şi organizaţiile internationale (SOFI, Elveţia, DFID, UK, OECD,
UNCTAD, Business Advisory Council to South East Europe, etc.).
Transparenţa în elaborarea politicii şi promovarea investiţiilor: circulaţia în
sursele mass-media a versiunii finale a strategiei privind atragerea investiţiilor şi
promovarea exporturilor însoţită de declaraţiile Preşedintelui, Prim-ministrului si
Ministrului Economiei si Comertului; accesul la comunicaţii si informaţii cu privire la
evenimentele de promovare a investitiilor si exportului.
Ministerul Economiei si Comertului, cu acordul şi susţinerea Guvernului, va
asigura adoptarea deplină şi efectivă a acestor principii şi activităţi, aferente
implementării noii viziuni şi Strategii de atragere a investiţiilor şi promovare a
exporturilor in Moldova.
2. Acţiunile prioritare în scopul eliminării barierilor din domeniul atragerii
investiţiilor.
Rezultatele preliminare ale procesului Indicatorului Reformei Investiţionale
(IRI) al OECD Investment Compact pentru Moldova evidentiază cinci priorităţi
pentru reforma economică in scopul îmbunatăţirii climatului de afaceri:
Competiţia: Crearea la nivel naţional al unei autorităţi independente de
protejare a competiţiei cu buget şi personal adecvat pentru efectuarea
investigaţiilor şi impunerea măsurilor de remediere şi sancţiuni;
Impozite/Taxe: Implementarea unui Cod de etică profesională pentru
inspectorii fiscali şi a unui sistem de monitorizare pentru garantarea respectarii
regulamentelor;
Anti-coruptie: Elaborarea si implementarea unei legi privind conflictul de
interese, cu includerea unui instrument efectiv de monitorizare;
Exportul: Simplificarea procedurilor vamale şi administrative în scopul
reducerii complexităţii şi timpului necesar pentru efectuarea operaţiunilor de
import şi export;
Resursele umane: Dezvoltarea unei strategii complexe pentru îmbunătăţirea
instruirii profesionale a salariaţilor (angajaţilor).
Indeplinind obiectivele prioritare, Moldova poate atinge un progres sistematic
în eliminarea barierelor in domeniul exportului si al investiţiilor. Procesul IRI de
asemenea propune Moldovei o excelentă platformă de comunicare a rezultatelor
concrete atît investitorilor existenţi, cît şi celor potenţiali.
3. Stabilirea/fortificarea avantajelor competitive în sectoarele economiei naţionale
Moldova va urma o abordare liberală în atragerea investiţiilor şi promovarea
exporturilor în diferite sectoare ale economiei naţionale. Fortificarea avantajelor
competive va fi posibilă prin dezvoltarea infrastructurii necesare, ceea ce va asigura
întărirea potenţialului de export şi eficienţă înaltă. În acest context este important de a
crea un sistem de susţinere a investitorilor noi, care să includă oferirea suportului
metodologic, informaţional şi practic.
4. Satisfacerea necesităţilor curente şi viitoare pentru abilităţi/competente
profesionale
Existenţa resurselor umane, costul, productivitatea si nivelul de competenţă ale
acestora constituie factorii vitali în competitivitatea naţională a ţării şi în atragerea
noilor investiţii private de nivel superior. Dezvoltarea resurselor umane implică
diferite Ministere şi, drept urmare, o abordare complexă si colectivă în acest domeniu
de politici este binevenită. În scopul adresării acestor aspecte importante din cadrul
noii viziuni şi strategii pentru ISD, Ministerul Economiei si Comertului va crea un
nou grup reprezentativ: Grupul de lucru pentru dezvoltarea abilitatilor/competentelor
profesionale.
Grupul de lucru:
(a) va efectua un audit al necesităţilor curente pentru abilităţi/competente
profesionale, solicitate de investitori,
(b) va determina oferta curentă (de ex. numarul anual al absolventilor:
specialişti în tehnica de calcul, contabili - finansişti, farmacişti, strungari, electricieni
şi animatori) şi
(c) va prognoza cererea si necesităţile pentru viitor.
In combinare cu auditul, descris mai sus, companiile existente atat
internationale, cît şi autohtone, trebuie să se expună asupra instruirii existente
(schemelor naţionale sau instrurii din cadrul companiei), oferind un tablou real cît de
adecvate sunt programele prezente şi ce noi initiative sînt solicitate.
5.Piaţa/Vînzări Moldova
Guvernul va aplica o noua abordare de marketing şi vînzari proactive faţă de
investitorii străini în cadrul noii Visiuni şi Strategii de atragere a investiţiilor pentru
anii 2006-2015 si va căuta să construiască această activitate, bazîndu-se pe noua
strategie a promovării imaginii ţării „Moldova Branding”.
Paşii importanţi în elaborarea acestui plan operaţional vor constitui:
Utilizarea unui studiu profesionist de cercetare a perceperii investitorilor
privind ţara, drept baza pentru elaborarea programului de formare a imaginii şi
promovare;
Dezvoltarea unui program internaţional de formare a imaginii destinat
comunităţii investitorilor străini, precum şi mediilor de afaceri internaţionale;
Includerea, unde este posibil, a comunităţii investitorilor străini existente în
toate activitaţile promoţionale;
Utilizarea în calitate de ambasadori ai: personalităţilor politice, oficialităţilor
guvernamentale, investitorilor străini existenţi, precum şi ai comunităţii
expatriaţilor de peste hotare;
Promovarea abordării liberale în sectoarele economiei naţionale;
Implementarea unei campanii de generare a investiţiilor destinate
personalului executiv din cadrul companiilor cu potential de investire. Aceasta
campanie trebuie să se bazeze pe aprecierea priorităţilor investiţionale efectuate de
investitori, precum şi pe avantajele competitive, pe care Moldova poate sa le ofere
ca răspuns la aceste priorităţi;
Organizarea si efectuarea vizitelor bine organizate ale potenţialilor investitori
în Moldova, asigurarea prezentării informaţiei si consultaţiilor relevante, necesare
pentru evaluarea atractivităţii tarii in calitate de platou pentru investitii.
Un obiectiv major pentru Moldova este neutralizarea şi schimbarea perceperii
negative a ţării şi crearea unei imagini pozitive ca un loc atractiv si profitabil pentru
investitii.
5.Marketing
Marketingul este vital pentru promovarea imaginii Moldovei, iar şi planul
corporativ al OPEM va conţine un program complex de acţiuni de mediere.
OPEM va căuta să încurajeze 4-5 reprezentanţi internaţionali ai surselor mass-
mediei să viziteze lunar Moldova şi să elucideze experienţa de succes în domeniul
investiţiilor şi comerţului. Astfel de vizite vor fi planificate, organizate minuţios şi
petrecute eficient.
Suplimentar, OPEM va informa regulat sursele internaţionale şi autohtone
mass-media despre investiţii şi va menţine un dosar al noutăţilor raportate despre
Moldova, în scopul evaluării imaginii Moldovei si progresul în domeniul branding-
ului.
Evenimentele promotionale: O listă a tuturor evenimentelor promoţionale,
atît din Moldova, cît şi de peste hotare vor fi publicate şi circulate lunar printre
principalii participanţi (toate companiile cu investiţii străine din Moldova, companiile
cheie, ambasadele, etc.).
Relaţiile cu publicul şi comunicatele de presa, avînd ca subiect toate investiţiile
noi (inc. expansiunile) în Moldova vor fi semnate de către Ministrul Economie si
Comertului (sau de alt reprezentant de rang superior al Guvernului) si vor fi
coordănate cu alte departamente de presa guvernamentala.
Reclama si materialul de publicitate: Se cere a fi elaborate un spectru larg de
instrumente generale, sectoriale şi web (broşuri, buletine informaţionale, ghiduri
investiţionale, prezentări), care ar reflecta “Brandul” nou al Moldovei.
Schemele de premiere a investitorilor, reflectă practica multor ţări din cadrul
OECD: OPEM va lucra cu sponsorii din industrie în scopul promovării premierii
anuale a investitorilor (cea mai mare investiţie, cel mai mare creator de noi locuri de
muncă, cel mai mare exportator, etc.), astfel elucidînd beneficiile noilor investiţii şi
dezvoltarea comerţului.
6.Vînzări
Moldova va adopta o abordare proactivă şi liberală a vînzărilor în atragerea
investiţiilor şi comerţului. Aceasta include, de exemplu, efectuarea unor prezentări
speciale/pentru compania individuala/industrie (luînd în consideraţie factorii
determinanţi în procesul de luare a deciziei privind alocarea ISD), inţelegerea
presiunilor existente în afaceri în anumite sectoare şi oferirea soluţiilor pentru
soluţionarea acestora în cadrul ofertei de vînzare sau mesajului către aceste companii,
formarea imaginii de cluster a Moldovei, avînd avantaje competitive în anumite
sectoare şi colaborarea cu managementul companiei internaţionale (de ex. acele
amplasate în Moldova), cu scopul de a ne asigura ca Moldova este prezentata
persoanelor de decizie din cadrul companiei de baza sau grupurilor de companii
asociate.
OPEM detine un rol central în elaborarea planurilor de marketing si vînzărilor
în cadrul noii strategii. In scopul asistarii si mişcării acestui proces Ministerul
Economiei si Comertului va asigura colaborarea cu sectorul privat in cadrul unui nou
Grup de lucru pe problemele Marketingului International, care va căuta să aduca
expertiza si reţeaua de contacte pentru complementarea activitatii OPEM.
7. Evaluarea/monitorizarea progresului în atragerea ISD şi promovarea
exporturilor
Marketingul si promovarea brand-ului trebuie revizuite si evaluate regulat
privind impactul şi reacţia inversă, în scopul revizuirii si ajustarii politicilor. De
exemplu: OPEM va elabora un raport lunar al tuturor activităţilor de marketing
(evenimentele de promovare, anunţurile de presă, fişierul tuturor noutăţilor mass-
media) cu concluzii sumare privind rezultatele. Un scurt buletin informaţional,
conţinînd realizările de bază, ar trebui în mod ideal să circule in cadrul ministerelor,
agentiilor, si altor organisme ce ţin de progresul în implementarea politicilor.
Trebuie sa fie efectuate studii periodice asupra evaluării impactului brandului şi
a mesajului transmis.
OPEM va asigura existenţa unei baze de date cu informaţii de contact detaliate
a investitorilor, de exemplu:
Evidenţa tuturor întrevederilor cu investitorii existenţi sau potenţiali;
‘Vizitele la faţa locului” în Moldova efectuate de către investitorii potenţiali
– este un mijloc important în evaluarea interesului investitorului şi este esenţial de a
fi monitorizat minuţios şi a avea o evidenţă bună, acţiunile ce vor urma ar putea fi
foarte eficiente;
Căile de efectuare a investiţiilor existente şi potenţiale (Greenfield,
expansiune, privatizare sau fuziune/achizitii) cu un sistem ulterior de acţiuni
solicitate;
Monitorizarea nivelului de export, inclusiv numărul companiilor exportatoare
şi caracteristicele acestora (ex: numărul oficiilor externe în alte tări).
Evaluarea impactului economic este vital pentru perceperea contributiei
economice a investitiilor străine directe, planificarea politicii, justificarea alocării
mijloacelor bugetare guvernamentale pentru activităţile de promovare a investiţiilor şi
exportului. Toţi factorii de decizie urmează să posede de vizuini clare privind
beneficiile actuale şi preconizate ale ISD (investitii de capital, majorarea veniturilor
fiscale, exportului şi a veniturilor de la tranzactiile valutare, angajarea in campul
muncii si dezvoltarea abilitatilor, dezvoltarea regionala, tehnologii, etc.), precum si
rolul ISD în cadrul dezvoltării economiei naţionale, inclusiv contribuţia acestora în
dezvoltarea regională balansată. Evaluarea periodică a politicii investiţiilor străine
directe reprezintă cheia spre succesul de lungă durată în atragerea investiţiilor străine
şi maximizarea beneficiilor de la investiţii.
2.2.2 Deetatizarea şi perfecţionarea gestionării patrimoniului public
O premisă importantă pentru atragerea investiţiilor în economia naţională
constă în abordarea conceptuală nouă ce ţine de deetatizarea şi gestionarea
patrimoniului public.
Rezultatele inventarierii patrimoniului de stat şi a studiului asupra eficacităţii
gestionării şi privatizării patrimoniului public, efectuate în anul 2005, a scos la iveală
unele neajunsuri în procesul privatizării şi gestionării patrimoniului public, ceea ce
impune iniţierea unor transformări în procesul gestionării şi deetatizării patrimoniului
public.
În acest sens, lansarea activităţilor investiţionale în mare măsură depinde de
politica statului în domeniul gestionării patrimoniului public.
Astfel, obiectivele statului, în contextul prezentei strategii, vor fi axate pe
următoarele direcţii principale de dezvoltare:
1. Optimizarea dimensiunilor, structurii, metodelor de administrare a
patrimoniului public.
2. Implementarea metodelor progresiste de deetatizare şi gestionare a
patrimoniului public, care va cuprinde:
a) Utilizarea mecanismului „Parteneriat public-privat” (PPP). În acest
sens, la nivel de act legislativ va fi definitivat expres un instrumentariu
vast de deetatizare, unde pe lîngă privatizarea propriu zisă, accentul va fi
pus pe alte modalităţi de deetatizare larg răspîndite pe plan internaţional,
bazate pe principiul de parteneriatul public – privat (cooperarea între
capitalul privat şi public, aplicabil pentru unele sectoare strategice).
Elementele specifice ale acestui principiu fiind: concesiunea,
transmiterea în administrarea gestiune fiduciară, atragerea capitalului
privat în unele sectoare (energetica, aprovizionarea cu apă,
infrastructura tehnică) etc.;
b) „Privatizarea inteligentă”, care presupune continuarea procesului de
privatizare în baza următoarelor abordări:
a) privatizarea prin concursuri (utilizarea strict selectivă a acestei
modalităţi, în special, pentru întreprinderile de importanţă strategică sau
naţională, stipularea clară a noţiunii de investiţii, care urmează să fie
efectuate de cumpărătorul potenţial, accentul fiind pus pe crearea noilor
locuri de muncă)
b) privatizarea prin intermediul Bursei de Valori a Moldovei
(aplicarea modalităţii de vînzare prin licitaţie deschisă, în scopul
excluderii factorului "uman" la luarea deciziilor, stabilirea unor condiţii
speciale în cazul vînzării pachetelor de control).
3. Elaborarea unei singure Legi complexe, care ar prevedea principiile de
deetatizare şi gestionare a patrimoniului public în baza criteriilor sus-
nominalizate.
4. Modificarea Legii cu privire la întreprinderea de stat în scopul sporirii
eficienţei administrării corporative prin instituirea unor organe de conducere
colegiale (consiliu, comitetul executiv, etc), precum şi implementarea unor
mecanisme de distribuire a venitului (dividende, etc).
2.2.3 Reformarea sistemului de reglementare a pieţei financiare
O problemă majoră a pieţei financiare autohtone este lipsa coordonării
politicilor dintre diferite organe de stat cu funcţii de reglementare.
Dispunînd de o piaţă financiar-monetară relativ mică, Republica Moldova î-şi
permite „luxul” să dispună de autorităţi publice centrale de reglementare pentru
fiecare segment aparte (sectorul bancar, asigurări, fondurile private de pensii,
asociaţiile de economii şi împrumuturi, piaţa hîrtiilor de valoare de stat, piaţa valorilor
mobiliare, etc.), ceea ce de rînd cu cheltuieli suplimentare nejustificate implică şi
riscuri majore. Aceşti regulatori, avînd subordonare diferită (de la Parlament pînă la
Ministerul Finanţelor), elaborează şi implementează politici separate, care în mare
măsură nu sunt corelate între ele. Drept rezultat - rolul cuazi-monopolist al sectorului
bancar în direcţionarea disponibilităţilor financiare spre investiţii, paralel cu lipsa
totală a instrumentelor clasice în acest sens, cum ar fi instrumentele pieţei valorilor
mobiliare (emisia acţiunilor şi obligaţiunilor), fondurile de pensii şi fondurile clasice
de investiţii, companiile de asigurări, etc.
Dezvoltarea pieţei financiare şi sporirea rolului acesteia în sectorul real al
economiei este imposibilă fără introducerea unor modificări radicale în sistemul de
reglementare. Reieşind din practica mondială, se consideră oportună reformarea
integrală a sistemului de reglementare a pieţei financiare.
În acest sens, reglementarea pieţei financiar-bancare se va concentra în cadrul a
două organe ale administrării publice centrale:
- Banca Naţională – sectorul bancar-monetar;
- reorganizarea CNVM şi altor instituţii prin crearea unui nou organ al
administraţiei publice centrale: cu delegarea structurii create a funcţiunilor de
reglementare a pieţei valorilor mobiliare, pieţei hîrtiilor de valoare de stat (cu termen
de circulaţie mai mult de un an), pieţei ipotecare, activităţii serviciilor financiare pe
pieţele respective, activităţii de asigurare şi fondurilor de pensii, fondurilor de
investiţii clasice, activităţii asociaţiilor de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor.
Obiectivul strategic în acest sens fiind condiţionat de următoarele aspecte
conceptuale:
A. Piaţa financiară (non-bancară), piaţa asigurărilor şi piaţa microcreditelor sunt
componente decisive ale dezvoltării economice din simplu motiv că ele,
împreună cu serviciile bancare, determină accesul la finanţarea şi buna
funcţionare a afacerilor. În acest context, fortificarea organului de reglementare
şi supraveghere a pieţei financiare în ansamblu ar putea cataliza dezvoltarea
acestor pieţe.
B. În ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare se manifestă o tendinţă spre
instituţionalizarea unor modele pentru organul de reglementare şi supraveghere
a pieţei financiare care într-o măsură mai mare sau mai mică se centrează pe
ideea creării mega-regulatorului. Din acest punt de vedere, ideea propusă se
înscrie perfect în vectorul european adoptat de Republica Moldova.
C. Momentul actual este propice desfăşurării reformei organelor de reglementare
şi supraveghere a pieţei financiare deoarece se sincronizează atât cu reforma
regulatorie, cât şi cu reforma administraţiei publice centrale care deasemenea se
axează pe revizuirea rolului statului vizavi de subiecţii activităţii economice şi
eficientizarea administrării publice.
În urma promovării creării mega-regulatorului, se vor deosebi patru funcţii
regulatorii ale statului cu privire la piaţa financiară şi anume:
(i) monitorizarea riscurilor sistemice;
(ii) supravegherea prudenţială;
(iii) supravegherea conduitei de piaţă; şi
(iv) supravegherea tranzacţiilor suspecte şi limitate.
Urmare a acestor funcţiuni în Republica Moldova se va cristaliza abordarea
funcţională a reglementării şi supravegherii subiecţilor pieţei financiare.
Astfel, în raport cu piaţa financiară, statul, în contextul prezentei strategii, în
general va exercita următoarele obiective:
1. Menţinerea stabilităţii financiare prin promovarea unui sistem financiar
durabil şi funcţional;
2. Asigurarea unui regim favorabil funcţionării unor instituţii financiare
solvabile;
3. Stabilirea regulilor prin care consumatorii produselor financiare pot lua
decizii informate şi combaterea acţiunilor necinstite şi incorecte;
4. Combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
2.2.4 Dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare
Promovarea în continuare a reformelor economice şi sociale, asigurarea
creşterii economice durabile necesită afilierea infrastructurii pieţei valorilor mobiliare
la cerinţele economiei naţionale şi standardele internaţionale.
Utilizînd posibilităţile pieţei financiare în mare măsură se poate asigura
rezolvarea problemelor principale economice inclusiv ce ţin de:
finanţarea creşterii economice;
sporirea activităţii investiţionale a întreprinderilor;
asigurarea distribuţiei eficiente a capitalului între ramurile economiei;
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii prin finanţarea proiectelor
inovaţionale.
O problemă acută la etapa actuală a dezvoltării pieţei valorilor mobiliare este
discrepanţa dintre dinamica creşterii economiei şi formarea resurselor investiţionale
interne, în condiţiile în care piaţa valorilor mobiliare nu îşi realizează funcţiile
principale de acumulare a economiilor şi de transformare a acestora în investiţii.
Deci, sarcina principală la nivel macroeconomic devine reorientarea cererii de
la consum la economii, iar a politicii de stat – spre stimularea cererii de investiţii. În
aceste condiţii piaţa valorilor mobiliare devine mecanismul prioritar al economiei de
piaţă care va oferi posibilitatea de atragere a investiţiilor şi de redistribuire a
capitalului în economia naţională.
În acelaşi timp, în evoluţia pieţei valorilor mobiliare s-au acumulat unele
probleme, care stopează procesul de dezvoltare în continuare a pieţei valorilor
mobiliare ca mecanism de atragere a resurselor investiţionale. Printre acestea se
evidenţiază:
instrumentarul financiar este limitat şi de lichiditate scăzută, ca urmare este
puţin atractiv pentru potenţialii investitori;
suprareglementarea pieţei de capital;
piaţa valorilor mobiliare nu dispune de operatori de forţă, precum ar fi
investitorii de portofoliu, instituţiile de investiţii colective mutuale, administratori
eficienţi ai investiţiilor;
precauţia cu care investitorii şi antreprenorii străini tratează climatul
investiţional intern;
riscurile economice interne etc.
Dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare în contextul Strategiei de atragere a
investiţiilor şi promovare a exporturilor şi politicii economice de stat pentru anii
2006-2015, este corelată cu Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei
(2004-2006), Programul de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 „Modernizarea
ţării – bunăstarea poporului”, Planul de Acţiuni: Republica Moldova - Uniunea
Europeană, Strategia Guvernului şi Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la
dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010.
Strategia are drept scop transformarea pieţei valorilor mobiliare într-un
mecanism eficient de atragere a investiţiilor în sectorul real al economiei şi ridicarea
atractivităţii investiţionale a Republicii Moldova.
Pentru atingerea acestui scop urmează a fi realizate următoarele:
perfecţionarea cadrului normativ şi infrastructural al pieţei valorilor
mobiliare, ajustat la Directivele Uniunii Europene şi Standardele Organizaţiei
Internaţionale a Comisiilor Valorilor Mobiliare (IOSCO), în vederea asigurării unei
funcţionări mai eficiente a acesteia;
diversificarea instrumentelor financiare şi stimularea emisiunilor de valori
mobiliare, inclusiv a obligaţiunilor (atît de către societăţile comerciale, cît şi de
organele administraţiei publice locale);
acordarea unor facilităţi fiscale investitorilor în cazul investirii mijloacelor
băneşti în unele instrumente financiare (titluri de credit, obligaţiuni corporative,
etc.);
optimizarea pieţei secundare, prioritar prin dezvoltarea pieţei bursiere;
simplificarea procedurilor existente în vederea reducerii costurilor şi
diminuării perioadelor pentru emisiunea şi tranzacţionarea valorilor mobiliare;
crearea condiţiilor necesare pentru apariţia şi dezvoltarea unor noi instituţii
de investiţii colective;
ridicarea nivelului de încredere a investitorilor în instrumentele pieţei
valorilor mobiliare, precum şi asigurarea protecţiei drepturilor şi intereselor
investitorilor pe piaţa valorilor mobiliare;
implementarea formelor progresiste de administrare corporativă;
asigurarea transparenţei pieţei;
diminuarea riscurilor pe piaţa valorilor mobiliare şi ridicarea gradului de
stabilitate şi siguranţă a acesteia;
sporirea gradului de competenţă şi profesionalism al specialiştilor pe piaţa
valorilor mobiliare.
O sarcină principală revine susţinerii dezvoltării şi altor instituţii pieţei
financiare, precum şi infrastructurii acesteia. În acest sens politica statului va fi
îndreptată spre:
Reformarea sistemului de reglementare a pieţei financiare (cu excepţia
activităţii bancare);
Susţinerea apariţiei unor instituţii financiare noi merite să contribuie la
dezvoltarea pieţei financiare, în special pieţei de capital (fondurile nestatale de
pensii, fonduri mutuale de investiţii, agenţiilor ipotecare, etc).
2.2.5 Oferirea de stimulente pentru investitori
Pe parcursul ultimilor perioade, impozitele au intervenit activ ca instrumente de
reglare conjucturală, structurală şi socială asupra activităţii agenţilor economici şi a
persoanelor fizice prin acordarea de facilităţi fiscale, ponderea cărora în PIB în 2005
s-a redus pînă la 4,4%, faţă de 6,7%, 7,1% şi 5,7%, respectiv, în anii 2002 – 2004.
Aceasta se datorează în mare parte anulării în 2004 a facilităţilor fiscale
stabilite la TVA pentru unele mărfuri şi materii prime utilizate în agricultură, precum
şi pentru utilajul, tehnica şi agregatele complementare, cu excepţia celor utilizate în
industria de prelucrare a producţiei agricole, măsură care a fost extinsă şi în 2005;
extinderii sistemului de facilităţi fiscale acordate la taxa vamală, prin implementarea
începînd cu 2004 a acordurilor de comerţ liber semnate de către Republica Moldova
în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est de rînd cu cele existente în
cadrul acordurilor similare cu ţările-membre CSI şi România, precum şi a celor
acordate la impozitul pe venit în 2005 agenţilor micului business, celor care
efectuează investiţii din orice surse (autohtone sau străine) şi activează în domeniile
tehnologiilor informaţionale, ştiinţei şi inovării.
Structura facilităţilor fiscale variază atât în funcţie de tipurile de impozite şi
taxe, modul de calcul al acestora, cît şi de scopul de aplicare a facilităţilor fiscale.
Începînd cu anul 2007, se preconizează acordarea facilităţilor fiscale
suplimentare pentru stimularea investiţiilor private, în particular:
scutirea integrală de impozitul pe venit a dobînzilor persoanelor fizice,
obţinute de la valorile mobiliare corporative sub formă de obligaţiuni;
scutirea de impozitul pe venit a dobînzilor persoanelor juridice, obţinute de la
valorile mobiliare corporative sub formă de obligaţiuni emise pe un termen ce
depăşeşte 3 ani şi depozitele bancare depuse pe un termen ce depăşeşte 3 ani;
scutirea, în mărime de 100% din impozitul pe venit, a veniturilor obţinute de
organizaţiile de microfinanţare din creditele acordate pe un termen de peste 3 ani şi
în proporţie de 50% - pe veniturile obţinute din creditele pe un termen de la 2 la 3
ani;
majorarea cheltuielilor deductibile din baza valorică a mijloacelor fixe,
destinate reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe, de la 10% stabilite în 2006
la 15% - în 2007, cu examinarea în 2009 a posibilităţii de majorare cu încă 5% a
acestor cheltuieli, în funcţie de rezultatele obţinute în 2007 – 2008;
scutirea de impozitul pe venit a persoanelor juridice care efectuează investiţii
(cheltuieli) capitale sau al căror capital social este constituit sau majorat în mărimea
ce depăşeşte suma echivalentă cu 250 mii, 2 (5, 10, 20, 50) mil. dolari SUA, şi
reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe
de stat de dezvoltare a economiei naţionale cel puţin 80%, 50%, 25%, 10% şi 0%
din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget, pe termen, respectiv,
de 3 ani, 3 ani, 3 ani, 4 ani şi 4 ani;
diminuarea mărimii cotei impozitului reţinut la sursă pe venitul obţinut sub
formă de royalty de către nerezidenţi la nivelul celei stabilite pentru toate veniturile
obţinute de nerezidenţi şi impozitate la sursă, de la 15% la 10%;
majorarea perioadei de raportare a pierderilor fiscale, la calcularea
impozitului pe venit, de la 3 ani la 5 ani.
În afară de facilităţi fiscale, fiind un element al stimulentelor, Guvernul va
examina şi alte modalităţi de acordare a stimulentelor pentru fluxuri de investiţii în
diferite sectoare ale economiei naţionale (de exemplu, prin reducerea taxelor
regulatorii, reformarea administraţiei publice centrale, sistemul de acordare a
subvenţiilor şi subsidiilor etc.).
Acordarea unor stimulente suplimentare va fi implementată de către Guvern
prin modernizarea sistemului existent de subvenţionare a sectoarelor economiei
naţionale, avînd la bază criteriile de performanţă a întreprinderilor (e.g. rentabilitate;
eficienţă; competitivitate; orinetare la export a producţiei fabricate; posibilitatea de
substituire a importurilor; efectuarea investiţiilor în tehnologiile noi şi inovaţii etc.).
Mai mult ca atât, la acordarea subvenţiilor Guvernul va trece de la bordarea sectorială
la cea funcţională, bazată pe eficienţa resurselor financiare acordate, indiferent de
forma de proprietate.
2.2.6 Promovarea investiţiilor în infrastructură
Republica Moldova este, la moment, la o etapă decisivă pentru asigurarea bazei
creşterii durabile a economiei. Aspiraţiile statului în procesul integrării europene,
masivele reforme structurale, de rînd cu importantele evenimente externe, sporesc
atractivitatea investiţională a ţării în lansarea diferitor proiecte strategice.
În Republica Moldova au fost întreprinse mai multe acţiuni la capitolul crearea
unui climat investiţional favorabil, unele fiind la momentul implementării şi/sau
lansării. Însă, atît la nivel central, cît şi local încă nu există o abordare clară şi
complexă vis-a-vis de investiţiile în infrastructură. Ţinem să menţionăm, că
infrastructura bine dezvoltată este unul din elementele cheie la luarea deciziilor
investiţionale. În acelaşi timp, însăşi infrastructura reprezintă un obiect de investiţii cu
efect multiplicator. În perioadele de tranziţie, renovarea infrastructurii necesită
investiţii majore, care de rînd cu o perioadă destul de îndelungată de recuperare a
cheltuielilor, devine un factor social şi o funcţie prioritară a statului.
Experienţa internaţională la acest capitol ne denotă existenţă diferitelor abordări
în acest sens: de la participarea activă a statului la finanţarea infrastructurii pînă la
parteneriate publice-private (acordarea în concesiune, privatizare, transmiterea în
proprietate fiduciară etc).
Investiţiile statului în infrastructură.
Realizarea acestui obiectiv va fi efectuată primordial prin revizuirea esenţială a
priorităţilor statului în domeniul finanţării investiţiilor capitale, prin următoarele
pîrghii:
Finanţarea investiţiilor din bugetul de stat.
Statul trebuie să-şi orienteze treptat priorităţile sale în special întru sporirea în
structura bugetului a cotei alocărilor mijloacelor spre investiţii concomitent,
păstrîndu-se defalcările spre programele sociale. Remarcăm, că necătînd la majorarea
alocărilor bugetare spre finanţarea proiectelor de investiţii de la 54,7 mln. lei în 2001
pînă la 616,6 mln. lei în 2005.
Finanţarea investiţiilor din contul împrumuturilor şi finanţărilor externe
nerambursabile.
Această modalitate a fost utilizată cu succes de o bună parte din statele
balcanice la renovarea infrastructurii drumurilor. Republica Moldova profită de
împrumuturi externe care sunt orientate spre acoperirea diferitor necesităţi ale statului,
inclusiv şi la finanţarea proiectelor investiţionale. Astfel în perioada anilor 2001-2005
acestea au crescut de la 200,6 mln. lei la 503,9 mln. lei, inclusiv investiţii în
infrastructură de la 94,3 mln. lei pînă la 189,31 mln. lei.
În perioada 2006 – 2010 la utilizarea împrumuturilor externe statul trebuie să se
conducă de politica – prioritară spre finanţarea proiectelor de infrastructură.
Investiţiile provenite din rezultatele activităţii întreprinderilor cu cotă majoritară de
stat.
La moment statul deţine pachete majoritare în 225 societăţi pe acţiuni şi 359
întreprinderi de stat. Posibilităţile investiţionale ale acestor agenţi economici sunt
mult mai vaste decît posibilităţile bugetare ale statului (de ex. SA „Moldtelecom”, ÎS
„Calea ferată” ş.a.). Direcţionarea spre investiţii a mijloacelor băneşti disponibile
urmează a fi prioritizate în cadrul unei abordări complexe unice, prin optica
priorităţilor la nivel naţional, iar în cazul cînd nu corespund cu acestea trebuie să fie
achitate statului sub formă de dividende, pentru ca mai apoi să fie investite în
sectoarele de infrastructură prioritare pentru această etapă. Conceptul principal al
politicii dividendelor a statului în cadrul întreprinderilor cu cotă majoritară de stat,
urmează a fi revăzut. Astfel, mijloacele provenite în urma achitării dividendelor de
către întreprinderile cu cota majoritară de stat urmează a fi îndreptate spre finanţarea
obiectelor de infrastructură, fără alocarea acestora pentru finanţarea cheltuielilor
curente. Acest principiu urmează a fi implementat uniform de către persanele
cointeresate, inclusiv de către conducerea întreprinderilor cu cota majoritară de stat şi
de către autorităţile publice centrale, în gestiunea cărora se află pachetele de acţiuni
ale întreprinderilor în cauză.
Finanţarea investiţiilor în infrastructură din contul instrumentelor specifice ale pieţei
de capital.
Acest principiu presupune emiterea de către întreprinderile cu cota majoritară a
statului, pentru finanţarea investiţiilor în obiectele de infrastructură, a diferitor
instrumente financiare în scopul atragerii disponibilităţilor băneşti ale populaţiei,
remitenţilor şi agenţilor economici. Implementarea acestui principiu pentru finanţarea
obiectelor de infrastructură va acorda posibilitatea utilizării unor surse disponibile pe
termen lung şi relativ mai ieftine ale populaţiei, remitenţilor şi agenţilor economici.
Utilizarea acestui principiu de finanţare va fi valabilă pentru societăţile pe acţiuni cu
cota majoritară a statului, care la rîndul lor pot emite obligaţiuni corporative şi alte
instrumente ale pieţei de capital pentru a fi oferite investitorilor potenţiali (remitenţii,
agenţi economici, bănci, etc). Practica internaţională în acest domeniu ne denotă
utilizarea mai pe larg a mecanismului emiterii unor titluri de împrumut (obligaţiuni)
pentru finanţarea unor proiecte de infrastructură de lungă durată. Implementarea
acestui mecanism va fi favorizat odată cu modificarea legislaţiei fiscale în vederea
acordării unor înlesniri la impozitarea dobînzilor obţinute de la deţinerea
obligaţiunilor corporative.
Finanţarea investiţiilor în infrastructură din contul mijloacelor provenite din
privatizarea patrimoniului public.
Implementarea acestui principiu prevede utilizarea mijloacelor băneşti obţinute
în urma privatizării patrimoniului public, inclusiv şi celor aflate în proprietatea sau
gestiunea autorităţilor publice locale, primordial pentru finanţarea investiţiilor capitale
în obiectele de infrastructură. Conceptul general al acestui principiu constă în
acumularea mijloacelor băneşti provenite din veniturile de la privatizarea
patrimoniului public într-un cont aparte, utilizîndu-le doar pentru finanţarea obiectelor
de infrastructură.
Întru implementarea acestui principiu, este se va introduce unele completări şi
modificări în legislaţia privatizării, care la moment prevede utilizarea veniturilor
obţinute din privatizarea şi vînzarea patrimoniului public (în dependenţă de
proprietarul şi de tipul obiectului înstrăinat (valori mobiliare, patrimoniul instituţiilor
bugetare)), fiind transferate la bugetul de stat, la bugetele unităţilor administrativ –
teritoriale şi pentru rambursarea împrumuturilor interne şi externe.
Implementarea mecanismului Parteneriat – Public – Privat (PPP) în scopul
cooperării în domeniul investiţiilor în infrastructură.
Este una din cele mai progresive metode de atragere a investiţiilor private în
finanţarea proiectelor investiţionale în sectoarele prioritare, cu participarea în acelaşi
timp a statului.
Elementele specifice ale implementării parteneriatului-public-privat vor fi
următoarele:
concesiunea;
fondarea unor întreprinderi mixte prin selectarea investitorilor potenţiali
pentru proictele investionale strategice;
majorarea capitalului social al întreprinderilor existente pe contul
investitorilor;
transmiterea unor active în administrarea fiduciară;
alte elemente specifice principiului partenriat-public-privat.
De obicei, parteneriatul public privat se utilizează în acele sectoare sau
întreprinderi unde statul nu dispune de mijloace necesare pentru investiţii, însă în
acelaşi timp nu doreşte să „părăsească” aceste întreprinderi, dat fiind importanţa
strategică a acestora (de ex. Sectorul energetic). De la caz la caz, în dependenţă de
importanţă, statul poate ceda o anumită cotă în favoarea investitorilor privaţi strategici
în schimbul unui program investiţional.
În contextul, prezentei strategii acţiunile prioritare a statului în domeniul
investiţiilor în infrastructură va fi axată pe investiţiile statului şi utilizarea diferitor
modele aplicabile de parteneriat-public-privat, în dependenţă de priorităţile strategice.
O atenţie deosebită va fi acordată dezvoltării infrastructurii economice.
Infrastructura economică bine dezvoltată este una din premisele necesare pentru
lansarea activităţilor investiţiilor în fiecare ţară.
Întru realizarea proiectelor investiţionale, oamenii de afaceri (investitori) în
primul rînd precaută localităţile cu o infrastructura dezvoltată (telecomunicaţiile,
drumuri, apă şi canalizare, existenţa sistemelor energetice, serviciile bancare şi
auxiliare etc.) şi în apropierea factorilor de producţie. Anume din acest considerent în
structura investiţiilor în capital fix, majoritatea investiţiilor sînt plasate în Chişinău şi
Bălţi, care au devenit adevărate centre investiţionale ale ţării.
În acest sens o premisă indispensabilă revine dezvoltării sectoarelor orizontale
(infrastructura, tehnologiile informaţionale şi comunicaţiile, logistica etc.), astfel
creîndu-se premise pentru lansarea activităţilor investiţionale în diferite sectoare.
În acest context acţiunile Guvernului în domeniul dat vor fi axate pe
următoarele direcţii strategice:
1. Stimularea extinderii serviciilor bancare, de asigurare, logistică şi
auxiliare în diferite regiuni ale ţării;
2. Dezvoltarea telecomunicaţiilor, extinderea utilizării internet-ului în
regiuni (în special utilizătii serviciilor informaţionale acordate de
bănci şi companiile de asigurări);
3. Extinderea utilizării semnăturii electronice de către agenţii economici
în scopul micşorării costurilor tranzacţionale;
4. Extinderea utilizării sistemelor automatizate de plăţi în regiuni,
inclusiv dezvoltarea utilizării decontărilor fără numerar, inclusiv
utilizarea mai pe larg a cardurilor bancare ca mijloc de plată;
5. Dezvoltarea serviciilor logistică acordate în regiuni (transport şi
serviciile auxiliare acestuia).
In concluzie aş vrea să menţionez că menţinerea trendului de creştere a
intrărilor de investiţii străine în economia naţionala începând cu anul 2004 este
îmbucurătoare. În plus, devenind vecini ai Uniunii Europene avem posibilitatea
să beneficiem de investiţii străine importante, dat fiind faptul că din UE se
indreaptă fluxuri de proporţie de capital. Insă, doar statutul de tară vecină cu UE
nu ne poate ajuta in atragerea acestor investiţii. Este nevoie de imbunătaţirea
imaginii în fata investitorilor, crearea unui mediu de afaceri favorabil şi oferirea
de stimulente investitorilor, pentru a alege Republica Moldova ca destinaţie a
capitalului pe care doresc să-l investească.
