Diplomatia in slujba Unirii

Principatelor

Alina Enache Larisa PetroianuCls:a-XI-a F

Colegiul National Ion Neculce

6 septembrie 1859 Austria este infranta in razboi si izolata din punct de vedere diplomatic, acest lucru determind recunoasterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza. Turcia vazandu-se singura, savarseste acelasi lucru. Se accepta acest lucru numai pe timpul domniei lui Cuza. Se emiteau doua firmare de investitura, unul pentru Moldova si celalalt pentru Muntenia pentru a se sublinia inca o data caracterul de provizorat. In mod deliberat, domintorul, minimalizeaza importanta ceremoniei de inmanare a firmanelor de investitura. La Iasi il primeste pe reprezentantul Portii intr-o atmosfera sobra intru-una din incaperile Palatului nicidecum in sala Tronului, dar se respecta toate formele protocolare. La Bucuresti lucrurile decurg putin diferit, “cu o graba calculata”, totul desfasurandu-se “in ultimul moment”.

• Odata dobandita recunoasterea dublei alegeri urmatorul pas era infaptuirea deplina a unitatii politico-administrative. In august 1859, Domnitorul trimite print-o scrisoare destinata lui Napoleon al-III-lea, ideea ca unirea Moldovei si a Munteniei este rezultatul eforturilor sale, insa, diplomatia franceza socotise neprielnice aceste schimbari.

• Asa cum era de asteptat, Cuza, intampina mari probleme in activitatea de guvernare deoarece trebuia sa se raporteze la doua Cabinete diferite si la doua Adunari distincte, acest lucru reprezentand un obstacol aproape de netrecut pentru buna desfasurare a treburilor.

• 25 august/6 septembrie 1860 se instituie prima agentie diplomatica a Romaniei, cea de la Paris, condusa de Ioan (Iancu) Alecsandri.

Februarie 1860, Bucuresti, “Trecerea lui Cuza spre Camera Nationala.

Costache Negri, agentul diplomatic roman la Poarta, avea sarcina de a sonda disponibilitatea Curtii suzerane si a reprezentantiolor Puterilor garante in ceea ce priveste:• Mutarea comisiei Centrale de la Focsani la Bucuresti;• Instituirea unui Guvern unic si a unei Adunari comune;• Modificarea sistemului electoral printr-o mai larga

reprezentare.

Ambasadorul Frantei si al Italiei ii sugerau lui Negri ca astfel de concesii ar constitui obiectul unor discutii numai dupa efectuarea vizitei lui Cuza in capitala otomana. Ministrul de externe austriac atragea atentia oricarei tentative de a modifica Conventia din 1858, fiind total impotriva oricarei devieri a Conventiei.

• In asemenea circumstante Cuza pleaca la Constantinopol (septembrie 1860) fiind primit cu onoruri cuvenite unui principar de rangul sau, spre deosebire de anii precedenti. Desi imprejurarile demonstreaza ca o revizuire a Conventiei nu era inca oprtuna, Cuza lasa o impresie foarte buna Sultanului Abdul-Medgid, cat si consulilor puterilor garante din capitala otomana. Aceasta vizita s-a transformat intr-un succes personal, apreciindu-i-se “tactul si stapanirea de sine, precum si dibacia”. Astfel raporturile romano-otomane se imbunatatesc.

• Domnitorul nu renunta la unirea deplina, acest lucru neconstituind un mister pentru nimeni, initiind o serie de demersuri : Imparatului Napoleon al-III-lea, Curtii Supreme si a Puterile garante.

• De data aceasta, Franta, acorda sprijin acestei incercari, dar, evident avand interese proprii. Se avanseaza ideea unei uniri totale, care sa dureze doar pe timupul domniei lui Cuza, apoi revenindu-se la vechile reguli.

• Agasat de tergiversarile diplomatiei otomane, de opozitia obstinanta si de intrgile Cabinetului de la Viena, Domnitorul ii declara consului austriac “Noi…trebuie sa avem unirea, daca puterile nu ne-o recunosc, suntem nevoiti sa ne-o realizam singuri”.

• Ioan Alecsandri la Paris, Costache Negri la Constantinopol si ambasadorul francez din capitala otomana, prin eforturi concentrate reusesc ca Marele Vizir sa ia in consideratie posibilitatea discutarii propunerilor din Memoriul lui Cuza din 1860.

• Cancelarul Tarului Alexandru al-II-lea, Alexander Mihailovici Gorceakov, isi exprima teama unei noi “capitulari” din partea Puterilor garante care i-ar putea incuraja pe romani sa avanseze alte cerinte pe linia independentei.

• Austria dupa cateva tentatve nereusite de a-si folosi puterea de convingere –afectata in urma infrangerilor militare din anii precedenti- asista neputincioasa la cursul firesc al evenimentelor.

• 1 mai 1861 Poarta prin intermediul unuei circulare adresate reprezentantilor Puterilor garante, consimtea la desfintarea Comisiei Centrale dar si la realizare unitatii politico-administrative si legislative INSA NUMAI PE PERIOADA DOMNIEI LUI CUZA. Domnitorul considera ca “De acum inainte nu mai exista Moldova, nici Valahia, ci o singura Romanie unificata”. Din pacate acest drum era mai anevoios decat parea, interesele divergente ale puterilor intarziind raspunsul si de aceasta data.

• Nerabdarea lui Cuza duce la trimiterea a doua delegatii, una la Constantinopol –cu prilejiul inscaunarii noului Sultan Abdul-Aziz- si una la Livadia –unde tarul Alexandru al-II-lea isi petrecea cateva zile- pentru a castiga bunavointa diplomaticilor otomani, respectiv tarisati.

• Dupa interminabile delibelari si schimbari de note intre cacelariile europene, se convoaca o noua Conferinta a ambasadorilor la Constantinopol.

• Austria a fost eliminata din randul reprezentantilor Puterilor garante, la insistentele ambasadorului francez, secondat de diplomatul rus di al Marii Britanii. Depasindu-se aceasta problema la 3 decembrie 1861, poarta incuviinta existenta unui singur Guvern si a unei Adunari unice INSA NUMAI ATAT TIMP CAT VA DURA DOMNIA LUI CUZA.

• Se suspenda Comisia Centrala de la Focsani, iar in caz de vacanta a Tronului se aplica procedura prevazuta a Conventiei de la 1859.

• Recunoasterea internationala a dublei alegeri si a Unirii depline deschidea perspectiva infaptuirii Romaniei moderne. De asemenea se vizau noi reforme: legea electorala, legea rurala, legea instructiunii, legea secularizarii averilor manastiresti.

• Barbu Cartagiu, prim-ministrul, refuza sa ia in discutie o noua lege electorala punand pe masa Adunarii vechiul proiect de lege rurala, elaborat de Comisia Centrala din 1860.

• 6iunie 1862 mihail Kogalniceanu are un schimb de replici cu prim-ministrul, in cele din urma impropietarirea taranilor cu pamant cade la sedinta Adunarii.

• Sustinatorii lui Kogalniceanu hotarasc ca singura cale pentru adaptarea legi este apelul la mase.

• 23 iunie 1862, barbu catargiu declara ca doreste apararea pacii interne cu orice pret, dar, moare printr-un asasinat misterios (Gheorghe Bogati).

• Noul guvern era condus de Nicolae Kretulescu (26 iunie/6 iulie 1862-11/23 octombrie 1863) si continua opera de unificare administrativa.

• noiembrie-/decembrie 1862 se protejeaza tranzitul armelor sarbesti de la Bolgrad-Crivina, de provenienta ruseasca. Scopul lor era intarirea potentialului militar vecin cu care Romania intretinea relatii excelente, Al. I. Cuza primeste in dar de la Mihail Obreniovici o splendida spada, impodobita cu pietre scumpe pe a carei lama a fost gravata Ämico certo in re incerta”.

• In Ianuarie 1863 in Adunare existau doua aliante:

-Dreapta conservatoare, care se temea de o reforma agrara dupa proiectul lui M. Kogalniceanu;

-Stanga radicala, nemultumita de prudenta domnului si de retinerea sa in a o solicita la putere.

• Scopul mai mult sau mai putin fatis, era indepartarea lui cuza de la puter si intronaera printului strain pentru realizarea integrala a hotararilor Adunarilor ad-hoc 1857

• 22 ianuarie 1863 A. Paun il acuza pe A. I. Cuza de nerespectarea Constititutiei:

- Solicita Marilor Puteri o noua lege electorala;- Tolerarea starii precare a finantelor.• Criticile apar si la adresa ministrilor sai, Kogalniceanu

intervine in favorizarea guvernului dar si a Domnitorului, la 2 martie, Camera dadea un vot blam cabinetului dar si lui Cuza.

• Cuza la indemnul apropiatilor sai, trimite un memoriu la 27 iunie 1863, prin care se pronunta pentru un nou regim de autoritate si dreptate. Prezentat ambasadorilor Angliei, Frantei si Otomane, memoriul devenea un proiect de constitutie care avea sa dea domnului intreaga autoritate.

• Se incearca lupta constitutionala cu o noua guvernare condusa de mihail Kogalniceanu, a carui energie si capacitate poilitca erau o garantie ca marile reforme pot incepe.

• Publicarea imprudenta a proiectului de constitutie intr-un ziar strain, stranesc nemultumirile opozitiei.

• Legea secularizarii averilor manastiresti, ii alatura pe deputati in jurul unei actiuni de multa vreme asteptata.

• Iulie 1863 calugarilor greci li se oferise drept despagubire o importanta suma de bani la care se adauga alta, separat. Statul roman respinge acest lucru si de aceea se doreste grabirea votarii legii, iar la 25 decembrie 1863 se accepta.

• Domnul preciza ca orice avere manastireasca din Romania este si ramane avere a statului. Franta este singura care a sustinut in deosebi statul nostru, spre deosebire de celelalte puteri (Rusia, Poarta si Austria) care au protestat in dorinta de a asigura calugarilor greci despagubiri.

Se infiinteaza Casa de Conturi (verifica actele financiare ale statului), dupa modelul francez;

Au fost votate legile: puterilor armate si a instructiunii;Se infiinteaza Consiliul de Stat care avea rolul in noile

strucuri de putere;Se aplica de asemenea si legea contabilitatii,

comunalelor, organizatilor judecatoresti;La 23 martie 1864 Codul Penal, procedura penala.

• Dezbaterea proiectului al legii rurale a lui Kogalniceanu inca provoaca efervescenta in state. Lupta parlamentara (13/25 aprilie 1864) :

-Guvernul sustinea: impropietarirea in functie de numarul de animale sau de puterea economica. Despagubirea era esalonata pe 20 de ani cu dobanda de 5%.

-Conservatorii sustin: impropietarirea cu un lot. Despagubirea era esalonata pe 7 ani cu o dobanda 8%.• Cabinetul iar primeste votul de blam. Prim-ministrul isi prezinta

demisia care nu este acceptata.• Cuza dizolva Adunarea la 2/14 mai 1864 printr-o lovitura de stat.

• 10/22-14/26 mai 1964 plebiscitul confirma regimul autoritar cu peste 682 000 de votanti, pronuntandu-se afirmativ. Cu exceptia Frantei, Marile Puteri au reactionat negativ , considerand ca ceea ce face “printul Cuza” este o bataie de joc la deciziile Europei.

• In urma unei vizite la Constantinopol, Domnitorului I se recunoaste autonomia tarii la 28 iunie 1864, asta dupa 3 zile de negocieri si discutii.

• Iulie 1864 se infiinteaza Universitatea Bucuresti initial cu faculati de drept, stiinte si litere.

• Ca rezultat al politicii autoritare se suprima un important numar de ziare precum “Romanul” si “Libertatea” editata de C. A. Rosetti.

• 11/23-12/24 august 1864 legea rurala primeste formularea definitiva insotita de o proclamatie (14/26 august 1864) “de astazi aveti o patrie de iubit si de aparat”.

• Aplicarea acestei legi s-a facut cu o multime de dificultati, in final ramanand tarani neimpropietariti din cauza masuratorilor gresite.

• In anul 1865 inca mai aveau loc impropietariri, acest lucru s-a dovesit a fi un an cu rgres atat economic cat si productiv. De abia in 1867 lucrurile incep sa decurga intr-un mod prielnic.

• 22 august 1864 casa Stern si Banca Otomana acorda Romaniei primele imprumuturi, dobanda era de 12%. Initial bugetul era destinat desbagubirilor solicitate de legea secularizarii, in cele din urma s-a folosit in finantarea institutilor Roamaniei moderne.

• Organizarea alegerilor locale dar si de deputati pentru noua Camera (24-25 mai 1864), confirma succesul politicii autoritare dusa de Cuza.

Septembrie 1864 era adoptata legea introducerii sistemului de unitati si masuri metrice;

Era infiintata Scoala de poduri si sosele;Erau decretate legea instructiunii si legea armatei;Se adopta Codul Civil (16 decembrie 1864)Printre primele tari din Europa, Romania, gratuizeaza

instructiunea de 4 ani fiind si obligatorie• Noua Camera se deschide la 18 decembrie 1864.

• Incep sa se deterioreze si raporturile dintre Al. I. Cuza si M. Kogalniceanu deoarece Cuza interpreta intr-un mod negativ triumful lui Kogalniceanu din Oltenia. In cele din urma, toate animozitatile se incheie cu demisia prim ministrului la 26 ianuarie 1865 pe care Cuza o primeste imediat.

• Multe proiecte au ramas nerezolvate pentru care Domnitorul isi arata interesul, astfel, statul nu putea acorda decoratii sau alte distinctii si de asemenea nu se puteaa institui moneda nationala.

• Stabilizarea temporala a situatiei politice pentru o scurta perioada, isi arata efectele atat intern cat si extern.

• Camerele voteaza legea privind numirea de catre domn a metropolitilor si a episcopilor, provocand emotii mari in Constantinopol. Acesta masura era un alt semn cal consolidarii treptate a statului national si al aspiratiei sale la independenta.

• Opozitia cu toate ca era lipsita de exprimare in Parlament sau in presa din tara, a declansat o noua campanie impotriva lui cuza, fiind alertata de adaptarea primului dintre fiii sai naturali, semn in opinia unora, ca ar dori sa devina rege si sa insitituie o dinastie.

• Conservatorii profita de plecarea domnului la un tratament balnear din Ems (Germania), unde se organizeaza discreditari la adresa detinatorului tronului.

• Se pierde si singura sustinere a tarii, din randul marilor Puteri, Franta. Evenimentele din 15 august 1865 prin care precupetiilor de fructe si legume li se cerea inchirierea gheretelor pentru a putea realiza comertul, vanzarea amublanta fiind interzisa. In semn de portest, precupetii devasteaza piata si cu ajutorul oamenilor care s-au adunat , au luat cu asalt Primaria respectiv arhivele, pe care le incendiaza. Interventia fortelor de ordine a fost prompta sfarsindu-se cu 20 de morti si multi raniti. Organele legii intervin armat cu toate ca protestatarii erau lipsiti de armament. Seara se aresteaza lideri ai miscarii dar sunt eliberati in lipsa de probe. Cuza nu acorda evenimentelor tulburatoare nici o insemnatate.

• Alexandru Ioan Cuza era ingrijorat de situatia defavorabila in care a pierdut si singurul sprijin constant, de aceea trimite o scrisoare imparatului Napoleon al-III-lea la 1 ocotmbrie 1865, in care isi insusea dorinta de a parasi tronul, daca nu se mai afla la inaltimea misiunii sale si daca Franta nu-l mai sprijina.

• Fuad Pasa, 10 noiembrie 1865 ii raspunde cu multa seninatate, pronuntandu-se pentru apararea tarii pe temeiul drepturilor pe care acesta si le-a castigat in ultimii ani.

• 5/7 decembrie 1865 in mesajul adresat Parlamentului la deschiderea noii sesiuni, Cuza, isi exprima dorinta ca nu impiedica ascensiunea spre ttron a unui print strain.

• Mesajul lui Cuza incurajeaza opozitia. Critica la adresa domnitorului care a neglijat situatia financiara a tarii se imbina cu atacurile la persoana Cuza, a carui viata personala era de mult subiect de comentarii si barfe. Astfel se organizeaza complotul de la 11 februarie 1866. Se reiau certurile dintre putereza execturiva si cea legislativa. Multi ofiteri sunt atrasi prin promisiuni de avansare si prin relatii de familie, inclusiv seful garzii palatului domnesc, maiorul Lecca.

• 30 ianuarie 1866 Cuza schimba titularii ministerului de razboi si de interne, doi generali care ii errau foarte devotati.

• Se stia de lovitura de stat ce urma, cu toate acestea 24 ianuarie (aniversarea Unirii) si 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Cuza in Bucuresti) trec in liniste.

• 10 februarie, ora 7, Domnitorul este prevenit de ceea ce se pregateste impotriva sa, de aceea dubleaza garda Palatului, nestiind ca si aceasta a fost cumparata.

• 11februarie, dimineata, trupele unui regiment de linie si doua baterii de artilerie, s-au indreptat spre Palat, unde-l obliga pe domnitor sa-si semneze propria abdicare “conform dorintei natiunii”.

• Se formeaza Locotenenta domneasca, I se incredinteaza coroana lui Filip de Flandra, dar, acesta nu accepta. Cuza urma sa-si petreaca restul vietii in exil.

• 26 februarie/10 martie – 23 martie/4 iunie 1866 Conferinta de la Paris discuta problema Principatelor romane;

• 2/14 aprilie - 8/20 aprilie plebiscitul cu privire la alegerea, ca domn, a lui Carol de Hohenzollern;

• 10/22 mai 1866 Printul Carol este proclamat domn al Romaniei;

• 1/13 iulie 1866 este promulgata o noua Constitutie a tarii.