Diploma - Www.tocilar.ro Aspecte Privind Rolul Adm Publice

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Aspecte privind rolul administratiei publice

INTRODUCERE Viata sociala a pus dintotdeauna multiple probleme, indeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la aparitia functiei publice si a functionarilor care s-o indeplineasca. Comunitatea umana n-ar fi avut acces la progres daca nu si-ar fi creat un intreg organism social, caruia i-a dat viabilitate prin personalul investit in diversitatea de functii statornicite de-a lungul timpului. Diversitatea sarcinilor pe care le are de indeplinit administratia publica necesita o extrem de variata gama de prestatii realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregatire profesionala diversa. Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivitatii, a nevoilor omului care traieste intr-o grupare organizata, ramane finalitatea esentiala si singura justificare a administratiei publice, atat de diversificata, mai ales in prestatiile sale catre populatie. Privita din punct de vedere sociologic, administratia publica nu reprezinta altceva decat o suma de colectivitati umane care organizeaza anumite actiuni in favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucreaza in administratie capata o importanta considerabila. Oricat de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricat de bune legi si decizii ar fi, ramane doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu exista oameni competenti, activi si devotati pentru realizarea scopului stabilit. Funcia public reprezint unul dintre cele mai importante elemente ale statului i orice stat democratic depinde, printre altele, de existena i concretizarea unei funcii publice democratice, stabile, profesioniste i neutr din punct de vedere politic. Astfel, funcia public reprezint una dintre cele mai importante legturi, care exist ntre cetenii unui stat democratic i instituiile publice, din respectiva ar. Este bine cunoscut faptul c dac aceast legtur este slab, atunci este afectat ntregul sistem democratic al societii. Democraia poate exista doar n cazul n care exist o administraie public eficace, care s se afle in serviciul unui Guvern democratic ales.

Pagina 1 din 89


De aici se desprinde ideea c funcia public reprezint, sau ar trebui s reprezinte, un fel de barometru al ncrederii societii civile n instituiile statului. Cetenii aspir ca funcionarii publici s urmreasc realizarea interesului public, dnd dovada de corectitudine i de o bun capacitate managerial atunci cnd este vorba de bunul public. Dac funcionarul public d dovad de ncredere, bun credin i nalt conduit profesional, atunci ceteanul capt ncredere n instituiile statale, ceea ce printre altele duce i la crearea unui mediu de afaceri productiv i prosper, optim n vederea realizrii unei reale creteri economice. Reglementarea funciei publice n Romnia are o lung tradiie, ara noastr fiind printre primele state din Europa care a consacrat o reglementare special a funcionarilor publici prin adoptarea statutului din 1923. Cel mai important aspect n reglementarea instituiei funciei publice l reprezint definirea conceptului de funcionar public, concept care justific filosofia dreptului public specific oricrui sistem administrativ i de la care se construiete sistemul de reglementare a raportului dintre acetia i autoritatea public, a drepturilor i obligaiilor, a carierei, a modului de evaluare i promovare. Imaginea funcionarului public n ultimul timp a fost alterat de numeroase apariii negative att n presa scris, ct i n presa audio-vizual cu privire la unele acte sau fapte care intr sub incidena diferitelor acte normative cu caracter punitiv. Aceast imagine negativ asupra funcionarului public este ntreinut i de instituiile i/sau autoritile publice care nu au suficiente resurse financiare sau umane pentru a realiza anumite campanii de informare cu privire la categoria funcionarilor publici - categorie profesional aparte n domeniul administraiei publice. Aceast percepie negativ asupra funcionarului public este alimentat i de acele jurnale care sunt n cutare doar de subiecte spumoase i care adesea nu fac distincia ntre funcionarul public i alte categorii profesionale bugetare. Totodat, opinia public - n ceea l privete pe funcionarul public - este influenat i de acei

ceteni care, n periplul lor pe coridoarele administraiei publice, ntlnesc funcionari publici cu o conduit profesional necorespunztoare corpului din care fac parte. Evident c toate acestea au contribuit la formarea unei percepii, care cu greu poate fi modificat i ameliorat, iar acest fapt presupune conjugarea eforturilor att din partea autoritilor/ instituiilor publice i a funcionarilor publici, ct i din partea societii civile, ntruct relaia funcionar public cetean este o relaie bilateral.Pagina 2 din 89


Legea 188/1999 privind statutul funcionarilor publici n Romnia guverneaz drepturile i obligaiile acestora, mecanismele dup care sunt alei sau numii, modul de organizare, rspunderea pentru activitatea prestat i principiile care se aplic n exercitarea funciei publice. Un corp de funcionari profesionist, integru, aflat n folosul comunitii resprezint deziderate pe care ar trebui s le aibe n vedere orice administraie. Opusul acestor obiective l constituie birocraia, corupia, lipsa de transparen sau comportamentul adeseori abuziv cu care, din pcate, ne ntlnim prea des n raporturile cu instituiile publice. Indiferent de importana funciei pe care o ocup, orice funcionar reprezint interfaa dintre cetean i instituiile statului. n perioada regimului comunist, aceast relaie era dominat de nencredere reciproc, clientelism, fric, ostilitate. Plasarea Romniei pe orbita statelor democratice, a economiiilor de pia a impus o reform a aparatului administrativ. Aceast reform este important mai ales pentru corpul funcionarilor publici, care trebuie s treac n civa ani de la administrarea unei ri aplecat spre trecutul su totalitar la un viitor membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Toate aceste considerente sunt mai mult dect suficiente pentru a justifica aplecarea noastr spre aceast tem deosebit de important: funcionarii publici i funcia public. CAP. 1 - CONSIDERATII PRIVIND ADMINISTRATIA PUBLICA

1.1 ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE Noiunea de administraie apare din cele mai vechi timpuri, odat cu primele forme de organizare ale statului. Aa dup cum afirm prof. A.Iorgovan n tratatul su de drept administrativ1, apariia primelor forme ale administraiei sunt strns legate de extinderea i dezvoltarea armatei. nsi ideea de ierarhie vine de la structura de subordonare specific fenomenului militar. n sistemul actual aplicabil n Romnia, administraia public (materializat n mod direct prin organele de administraie public) este o categorie a autoritii publice chemat s execute legea sau n limitele legii s presteze servici publice uznd n acest scop de prerogative specifice puterii publice.

1

Tratat de drept Administrativ, vol I - Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 25, Bucureti 1996

Pagina 3 din 89


Potrivit prof. Anton Trilescu, administraia public ca i noiune are un dublu sens: pe de o parte nelegem ansamblul organelor, autoritilor i instituiilor publice care realizeaz pe baza i n vederea executrii legii o activitate cu un anumit specific- iar pe de alt parte, prin Administraie public nelegem activitatea de organizare a executrii i de executare n concret a legilor de ctre autoritile care compun acest sistem n vederea satisfacerii intereselor generale2. Administraia public conceput ca o activitate are la rndul su dou componente importante: componenta executiv dispozitiv de adoptare a actelor administrative de autoritate i componenta de prestare a servicilor publice. Datorit specificului acestei lucrri, ne va interesa mai degrab prima parte (accepiune) a conceptului de administraie public. n organizarea sa, administraia public din Romnia, conceput ca un sistem de organe, este alctuit din: Preedintele Romniei, Guvernul, ministerele i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice, serviciile descentralizate n judee ale organelor centrale ale administraiei, prefectul i autoritile administraiei publice locale. Distincia ntre organizarea administraiei publice n cele dou ramuri administraia public local i respectiv administraia public central, este fcut chiar de ctre legiuitorul romn- prin Legea 215/2001 a administraiei publice locale, care reglementeaz organizarea i atribuiile organelor administraiei locale. 1.2 ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE IN ROMANIA Aa dup cum am afirmat n seciunea precedent, administraia public, ca sistem de organe, autoriti i servicii publice, poate fi mprit n dou domenii distincte: Administraia public central i administraia public local: Din componena administraiei publice centrale (care are sediul n capitala rii i competen asupra ntreg teritoriului naional) fac parte: A) Preedintele Romniei- este conductorul statului. Noiunea de preedinte n sine, specific sistemului de organizare republican, este o etap a evoluiei organizrii politice. Dac monarhul este conductor pe via, preedintele este ales prin sufragiu universal i direct (potrivit Constituiei Romniei) la o perioad determinat de 5 ani.3 Alegerea Preedintelui se face dup norme clar reglementate de lege. Persoana care candideaz trebuie s nu fie2 3

Drept Administrativ, Vol I - Anton Trilescu, Edit Alma Mater, Timioara, 1999, pag 3 Vezi Constituia Romniei, Titlul III, Capitolul II, art 81, 82,83

Pagina 4 din 89


incompatibil cu funcia intit (s nu fi fost anterior preedinte mai mult de dou mandate, s fie cetean romn, s ndeplineasc criteriile de vrst etc). Dup validare preedintele nu poate fi membru al vreunui partid i nu poate deine nici o alt funcie public sau privat dect cea de ef al statului.4 Constituia definete i rolul efului de stat. Potrivit art 80, Presedintele Romaniei reprezinta statul romn i este garantul independenei nationale, al unitii si al integritii teritoriale a rii. Presedintele Romniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna funcionare a autoritatilor publice. In acest scop, Preedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate5. Potrivit profesorului Antonie Iorgovan6, Preedintele Romniei are o tripl responsabilitate: - ef al statului - ef al executivului i, - garant al Constituiei. Funcia de ef de stat este o funcie de reprezentare att n interiorul rii ct i n exterior. n exerciiul acestui rol, preedintele rii are puterea de a ncheia tratate, competena de a numi sau a rechema reprezentanii diplomatici ai Romniei n strintate, poate conferi decoraii, titluri de onoare sau de a numi n rang militari. n ceea ce privete statutul de garant al Constituiei, preedintele statului este chemat s joace un rol de arbitru ntre cele 3 puteri- executiv, legislativ i judectoreasc i dup caz, ntre stat i societate. n fine, ca ef al executivului, Preedintele Romniei are sarcina de a garanta independena, unitatea teritorial i suveranitatea statului romn, ceea ce presupune ca preedintele s fie comandantul forelor armate ale rii i n acelai timp ef al Consiliului Suprem de Aprare. Sfera atribuiilor Preedintelui Romniei sunt prevzute n textul Constituiei. n funcie de domeniul competenelor sale, se pot distinge: competene referitoare la relaiile cu celelalte puteri ale statului, competene n domeniul reprezentrii i a aprrii naionale, respectiv alte competene. Printre altele, preedintele este singurul care poate promulga legi (o funcie de control a procesului legislativ) sau poate retrimite legile n parlament spre modificare, numete guvernul, declar starea de asediu sau starea de rzboi, acrediteaz reprezentanii diplomatici ai unor state4 5

Vezi Constituia Romniei, Titlul II, Capitolul II, art 84 Vezi Constituia Romniei, Titlul II, Capitolul I, art 80 6 Tratat de drept Administrativ, vol II,- Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 381, Bucureti 1996

Pagina 5 din 89


n Romnia sau poate, ca msur special, s dizolve Parlamentul. Preedintele Romniei are atribuii i n ceea ce privete numirea judectorilor. Ca un liant ntre stat i societate, Preedintele Romniei poate, dup consultarea cu parlamentul, s cear poporului romn s-i exprime opinia prin referendum. B) Guvernul i administraia central- Consiliul de minitrii sau guvernul, ca organ de sine stttor, este o creaie a vremurilor moderne, el aprnd odat cu primele constituii i cu dreptul administrativ propriu-zis. n dreptul romnesc, reglementarea organizrii i a atribuiilor guvernului a cunsocut o evoluie specific fluctuaiilor istorice prin care a trecut ara noastr, de la Consiliul de minitrii specific perioadei comuniste i pn la noiunea de Guvern, concept familiar democraiilor liberale. ntr-o definiie dat de profesorul Antonie Iorgovan: Guvernul are sarcina fundamental de a realiza politica naiunii, el este iniiatorul, moderatorul i executantul msurilor de redresare economic, el rspunde de ordinea public, de aprarea naional i de raporturile statului respecticv cu alte state7. Potrivit Constituiei Romniei, Guvernul este alctuit din Primul Ministru, minitrii i ali membrii stabilii prin legea organic. Structura guvernului (mprirea ministerelor) este flexibil, putnd fi modificat cnd se hotrte nfiinarea unor noi ministere sau comasarea sau desfiinarea unor ministere din vechea structur). Guvernul este investit n faa parlamentului, n edina camerelor reunite ale legislativului, prilej cu care i expune programul de guvernare- aceast procedur fiind denumit n termeni specifici Votul de ncredere. n fapt guvernul se formeaz n jurul primului ministru, persoan desemnat de ctre preedintele rii n urma consultrilor cu partidul care a ctigat majoritatea n legislativ. Durata mandatului guvernului, strict teoretic coincide cu durata mandatului efului statului respectiv cu cea a legislativului. n cazul concret al politicii ns, durata mandatului unui guvern este echivalent cu durata existenei unei majoriti parlamentare. Mandatul guvernului poate nceta ns aninte de data validrii alegerilor generale, dac guvernul este demis. Demiterea guvernului se poate face prin dou modaliti distincte: - adoptarea de ctre parlament a unei moiuni de cenzur; - n urma pierderii de ctre prim-ministru a calitii de membru al guvernului (care poate aprea ca urmare a demisiei, decesului, interveniei unei stri de incompatibilitate etc). Atribuiile guvernului sunt stabilite prin Legea 37/1990. Fr a face o prezentare exhaustiv a atribuiilor acestui organ al puterii centrale, ne vom mulumi s le enumerm pe cele mai importante:7

Tratat de drept Administrativ, vol II,- Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 352, Bucureti 1996

Pagina 6 din 89


- Asigur executarea de ctre administraia public a legilor i a celorlalte dispoziii normative date n executarea acestora; - Conduce i controleaz activitatea ministerelor i a celorlalte organe centrale i locale ale puterii de stat; - Aprob programele de dezvoltare economic ale rii; - Are alte atribuii prevzute de constituia Romniei8. n realizarea atribuiilor sale, guvernul se manifest prin actele sale. Doctrinarii mpart actele guvernului n acte exclusiv politice i acte juridice Guvernul poate emite hotrri sau ordonane prin intermediul crora realizeaz programul de guvernare. ntre cele dou categorii de acte exist un important criteriu de distincie: n timp ce hotrrile se emit pentru organizarea executarii legilor, ordonanele se emit n temeiul unei legi speciale de abilitare, n limitele i n conditiile prevzute de aceasta. Dac primele sunt acte care ntresc legile punnd n practic executarea acestora, ordonanele suplinesc legile. Folosind expresia profesorului Antonie Iorgovan, am putea afirma c n timp ce hotrrea este actul administrativ al guvernului, ordonana este actul de guvernmnt. C) Autoritile Administraiei publice locale - Autoritile administraiei publice n comune i orae sunt consiliile locale, comunale i oreneti, ca autoriti deliberative, i primarii, ca autoriti executive. Activitatea administraiei publice locale este reglementat n mod special n sistemul administrativ romnesc9. Consiliile locale i primarii funcioneaz ca autoriti ale administraiei publice locale i rezolv treburile publice din comune i orae, n condiiile legii. Consiliile locale sunt compuse dintr-un numr de consilieri pe care legea i determin n funcie de numrul populaiei unitii administrativ teritoriale. Ei sunt alei prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, n condiiile stabilite de Legea privind alegerile locale. 1- Consiliul local ca autoritate deliberativ, este un organ colectiv de conducere care i exercit atribuiile n principal prin adoptarea unor acte normative, denumite hotrri. Numrul membrilor consiliului local se stabilete n funcie de numrul populaiei care are domiciliul pe raza oraului /comunei n cauz. Atribuiile principale ale consiliilor locale (comunale, oreneti, municipale) se circumscriu n domeniul interesului local, constnd din: a) alege din rndul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, dup caz; stabilete, n limitele normelor legale, numrul de personal din aparatul propriu;8 9

vezi Legea 37/1990 vezi Legea 215/2001

Pagina 7 din 89


b) aprob statutul comunei sau al oraului, precum i regulamentul de organizare i funcionare a consiliului;) aprob bugetul local, mprumuturile, virrile de credite i modul de utilizare a rezervei bugetare; aprob contul de ncheiere a exerciiului bugetar; stabilete impozite i taxe locale, precum i taxe speciale, n condiiile legii; e) aprob, la propunerea primarului, n condiiile legii, organigrama, statul de funcii, numrul de personal i regulamentul de organizare i funcionare a aparatului propriu de specialitate, ale instituiilor i serviciilor publice, precum i ale regiilor autonome de interes local; De asemenea, Consiliul local ndeplinete i alte atribuii reglementate m legea 215/2001 a administraiei publice locale. Mandatul Consiliului local este de 4 ani, de la data alegerilor. Ca i la alte funcii publice consilierii locali trebuie s treac nti peste procedurile de validare. Spre deosebire ns de parlamentari, consilierii locali nu beneficiaz de o protecie special din partea legii (imunitate). Consiliul local poate fi dizolvat dac mai mult de din membrii si sunt suspendai din funcii, n acest caz asigurndu-se alegeri anticipate. Pe lng fiecare Consiliu local exist cte un secretar al consiliului, persoan cu funcie public (are rang de funcionar public) care asigur secretariatul tehnic al activitii organimului. El nu este ales ci numit n urma concursului de ctre prefect. Secretarul consiliului local trebuie s ndeplineasc condiiile cerute de lege pentru aceast funcie, el conduce serviciile publice locale 2-Primarii - Sunt alei de populaia cu drept de vot din unitatea administrativ teritorial respectiv, pe baza scrutinului uninominal. n esen, primarul fiind definit ca autoritate executiv, el are drept principale atribuii organizarea executrii i executarea n concret a legilor, hotrrilor de guvern, precum i a hotrrilor consiliului local.10 Primarul ndeplinete o funcie de autoritate public. El este eful administraiei publice locale i al aparatului propriu de specialitate al autoritilor administraiei publice locale, pe care l conduce i l controleaz. Primarul rspunde de buna funcionare a administraiei publice locale, n condiiile legii. n tratatul su Drept Administrativ Vol II- profesorul Antonie Iorgovan consider primarul ca fiind reprezentant al statului n teritoriu. n sfera celor mai importante atribuii ale primarului se numr: a) asigurarea respectrii drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor, a prevederilor Constituiei, precum i punerea n aplicare a legilor, a decretelor Preedintelui10

vezi Legea 215/2001

Pagina 8 din 89


Romniei, a hotrrilor i ordonanelor Guvernului; dispune msurile necesare i acord sprijin pentru aplicarea ordinelor i instruciunilor cu caracter normativ ale minitrilor i ale celorlali conductori ai autoritilor administraiei publice centrale, precum i a hotrrilor consiliului judeean; b) asigur aducerea la ndeplinire a hotrrilor consiliului local. n situaia n care apreciaz c o hotrre este ilegal, n termen de 3 zile de la adoptare l sesizeaz pe prefect; c) poate propune consiliului local consultarea populaiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotrrii consiliului local ia msuri pentru organizarea acestei consultri, n condiiile legii; d) prezint consiliului local, anual sau ori de cte ori este necesar, informri, privind starea economic i social a comunei sau a oraului, n concordan cu atribuiile ce revin autoritilor administraiei publice locale, precum i informri asupra modului de aducere la ndeplinire a hotrrilor consiliului local; 3 - Consiliul Judeean este o autoritate a administratiei publice judetene. Putem spune c structura i regulile de funcionare ale Consiliului Judeean se aseamn mult cu cele ale Consiliului Local, diferind doar scara la care funcioneaz. Fr a mai intra mult n detaliu, vom spune doar c acest organism se compune din consilieri alesi in conditiile Legii privind alegerile locale. Consiliul judetean exercita urmatoarele atributii principale11 : a) coordoneaza activitatea consiliilor locale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean ; b) organizeaza si conduce serviciile publice judetene si aproba regulamentele de functionare a acestora ; c) analizeaza propunerile facute de comune si orase, in vederea elaborarii de prognoze economice sau pentru refacerea si protectia mediului inconjurator ; d) adopta programe si prognoze de dezvoltare economico-sociala a judetului si urmareste realizarea acestora ; e) adopta bugetul judetean si contul de incheiere a exercitiului bugetar ; Consiliul judetean, in exercitarea atributiilor ce-i revin, adopta hotariri. El este condus de ctre un Preedinte i doi vicepreedini alei prin votul consilierilor. Rspunderea membrilor Consiliului Judeean i mandatul acestuia se aseamn cu cele stabilite de lege pentru Consiliul local. La fel ca i Consiliul Local, Consiliul Judeean beneficiaz de serviciile unui secretar.

11

Legea 215/2001, art 55

Pagina 9 din 89


4 - Prefectul este reprezentantul guvernului n fiecare jude. Numirea prefectului i a subprefectului se face prin hotrre de guvern. Prefectul colaboreaz cu aleii locali, dar ntre prefectur i consiliile locale i judeene nu exist o relaie de subordonare. Prefectul este eful serviciilor descentralizate ale ministerelor n teritoriu. El are, prin lege, urmtoarele atribuii: 12 a) asigura realizarea intereselor nationale, respectarea legilor si a ordinii publice ; b) exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative ale autoritatilor publice locale si judetene ; c) avizeaza numirea sau eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei centrale organizate in judete si in municipiul Bucuresti ; d) dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor, prin organele legal constituite ; e) raspunde, in conditiile stabilite prin lege, de pregatirea si aducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au caracter militar; autoritatile militare si organele locale ale Ministerului de Interne au obligatia sa informeze pe prefect asupra orcarei probleme care poate avea importanta pentru judet; f) prezint, anual, Guvernului un raport asupra starii generale economice, sociale, culturale si administrative a judetului.

1.3 -ACTUL ADMINISTRATIV Aa dup cum am afirmat mai sus, prin sintagma administraie public nelegem dou concepte: organele administraiei i activitatea de administraie propriu-zis. Activitatea de administraie propriu-zis se realizeaz prin acte, fapte i operaiuni tehnico-materiale de realizare a activitii administrative. Mijloacele propriu- zise de realizare a administraiei sunt susceptibile de numeroase clasificri, n funcie de autorul care le realizeaz. Elementul unghiular al activitii administrative l constituie actul administrativ. Doctrina interbelic a administraiei publice romneti mprea actele puterii n dou mari categorii: actele de autoritate i actele de gestiune.13 ntr-o alt interpretare, dat de profesorul Romulus Ionescu n 1970, activitatea administrativ se cuprinde n ase forme: - actul administrativ, actul juridic unilateral care nu realizeaz puterea de stat, actul juridic contractual,12 13

Legea 215/2001, art 100 Tratat de drept Administrativ, vol II,- Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 253, Bucureti 1996

Pagina 10 din 89


operaiunea admninistrativ, operaiunea tehnic administrativ i operaiunea direct productiv. ntr-o abordare recent asupra acestor categorii de mijloace, profesorul A.Trilescu clasific n trei mari categorii: actele juridice, faptele materiale juridice i operaiunile tehnicomateriale. Actele juridice ale administraiei publice poart i denumirea de acte administrative. n fapt, actele administrative nu sunt numai de competena organelor administraiei publice, ele pot fi realizate i de ctre alte autoriti publice- unele organe ale justiiei, preedinii sau birourile celor dou camere ale parlamentului etc. A)Actele administrative de autoritate- sunt manifestri unilaterale de voin fcute cu scopul de a produce efecte juridice n temeiul puterii publice14. Orice act administrativ de autoritate are urmtoarele caracteristici:- este o manifestare unilateral de voin prin care organele administraiei publice se comport ca i subiecte de drept speciale, investite cu atribuii de putere public, este emis n temeiul realizrii puterii publice, este obligatoriu att pentru persoanele care intr sub incidena sa dar i pentru emitent. Actele de autoritate sunt executorii prin natura lor, fr a mai fi necesar investirea cu o formul executorie de ctre instan, este emis n baza legii i e supus unui regim juridic special de drept administrativ. ntr-o clasificare general a actelor de autoritate, A.Trilescu identifica: acte administrative normative, acte administrative individuale i acte administrative jurisdicionale15. Desigur c sunt stabilite i unele condiii ct se poate de clare pentru ca aceste acte s fie valide, astfel- actele trebuie s provin n mod obligatoriu de la organele administrative competente s le realizeze, trebuie emise respectnd anumite condiii de form i de procedur, trebuie s fie conforme cu scopul i coninutul legii. Pentru a trece prin procedura administrativ obligatorie, un act administrativ trebuie s primeasc toate avizele necesare, s se voteze, (dac sunt, de pild, hotrri de consiliul local sau judeean) n cvorumul stabilit de lege sau de regulamentul de ordine interioar, actul administrativ trebuie semnat i contrasemnat de toate persoanele necesare. Printre formalitile ulterioare adoptrii actului administrativ se numr comunicarea i publicarea actului. Actele administrative de autoritate produc efecte din momentul publicrii pentru actele normative i din momentul comunicrii pentru cele individuale (n caz excepional data intrrii lor n vigoare poate fi diferit de cea a publicrii sau comunicrii)16. Respectnd regulile generale ale actelor juridice, actele administrative pot nceta n momentul revocrii, suspendrii sau anulrii.14 15

ibidem 27 Drept Administrativ, Editura Alma Mater, Timioara, 1999, Anton Trilescu, pag 147 16 ibidem 30

Pagina 11 din 89


B) Actele administrative de gestiune- sunt acele acte juridice pe care autoritile administraiei publice le ncheie cu diferite persoane fizice sau juridice, prin acordul de voin al prilor n regim de drept public sau de drept privat, pentru administrarea domeniului public i privat i organizarea de servicii publice n vederea satisfacerii unor interese generale.17 Actele administrative de gestiune se submpart la rndul lor n: acte de gestiune public i acte de gestiune privata. Ele au la baz acordul de voine dintre dou sau mai multe pri, au ca obiect organizarea de servicii publice i administrarea de bunuri din proprietatea public sau privat. Caracterul bilateral le deosebete de actele administrative de autoritate. Cu caracter de excepie de la regula bilateralismului actelor de gestiune: procuri, oferta de contractare, renunarea la un drept etc. Contractele administartive sunt cele mai importante acte administrative de gestiune. Contractele de concesionare i contractele de achiziii publice au devenit instrumente de lucru ale organelor administraiei i serviciilor publice dup 1990, statund un parteneriat ntre sectorul de stat i domeniul privat. ncheierea lor are loc pe baza acordului de voin dintre administraia public i un particular, anumite clauze din contract sunt obligatorii (stabilite prin lege). Contractele administrative se ncheie dup nite reguli clare, stabilite prin lege. De exemplu, impunerea licitaiilor ca mijloc de a seleciona partenerul privat cu care organul administraiei sau serviciul public ncheie un contract a devenit o regul n administraia public romneasc. Actele administrative de autoritate i cele de gestiune sunt cele mai importante mijloace prin care administraia public romneasc i poate desfura activitatea. Pe lng aceste dou categorii de acte putem aduga operaiunile materiale, tehnico-materiale- aa cum le numete Antonie Iorgovan18. Nu vom intra ntr-o prezentare a acestor aciuni ntruct vrem s nu ne deprtm de obiectul tezei noastre.

CAP. 2 - FUNCTIA PUBLICA ADMINISTRATIVA

2.1 - SCURT ISTORIC AL FUNCTIEI PUBLICE IN ROMANIA17

Drept Administrativ, Editura Alma Mater, Timioara, 1999, Anton Trilescu, pag 171 Tratat de drept Administrativ, vol II,- Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 254, Bucureti 1996

18

Pagina 12 din 89


Regimul functiei din administratia de stat a constituit intodeauna o problema majora pentru sistemele legislative si de guvernare cunoscute de istorie, situatie de la care n-au facut exceptie si legiuirile care au existat pe teritoriul tarii noastre. Prima reglementare cat de cat unitara cu privire la functionarii administrativi se afla in Regulamentele Organice. Reformele legislative infaptuite de AL. I .Cuza, intre care adoptarea Legii Instructiunii precum si a legii cu privire la Consiliul de Stat, au cuprins unele referiri la functionarii din administratia de stat. Totusi in ceea ce priveste functia publica din administratia de stat sub imperiul Constitutiei de la 1866, nu se poate vorbi de o reglementare juridica unitara, ci abia din 1904, odata cu aparitia primei editii a Tratatului de drept administrativ al profesorului P. Negulescu, desi, Constitutia prevedea expres27 in art.131 aliniatul 5, adoptarea unei legi speciale asupra conditiilor de admisibilitate si inaintare in functiunile administratiei publice- o asemenea lege nefiind adoptata. Abia dupa ce au trecut 20 de ani de la aparitia lucrarii fundamentale a profesorului P.Negulescu a fost adoptat primul Statut al functionarilor publici. Astfel la 19 iunie 1923, ca urmare a principiilor stabilite prin Constitutia din 1923, s-a adoptat Legea statutului functionarilor publici, aceasta reprezentand baza solutionarii problemelor care apareau in lipsa unor dispozitii speciale si chiar in actele normative privitoare la membrii ordinului judecatoresc. La 3 Noiembrie 1923 a fost adoptat Regulamentul legii statutului functionarilor publici care stabilea in detaliu, regimul juridic al functionarului public din administratia de stat (functia, gradul, postul, clasa, numirea, pregatirea profesionala, ierarhia administrativa, dreptul disciplinar, dreptul la pensie). Dispozitiile cu privire la functionarii din administratia centrala, la demnitari, erau prevazute in legea din 23 August 1929, iar pentru functionarii din administratia locala in Legea pentru unificarea administrativa din 1925. Dupa adoptarea Constitutiei din 1923, dispozitii importante care intregesc regimul juridic al functiei publice din administratia de stat romaneasca se aflau si in Legea pentru Contenciosul administrativ din 23 Decembrie 1925. Timp de 17 ani, cu mici modificari, Legea statutului functionarilor publici din 19 Iunie 1923 a ramas in vigoare pana la 8 Iunie 1940 cand s-a promulgat Codul functionarilor publici care se impartea in doua parti: partea I - care continea dispozitii pentru toti functionarii publici din toate serviciile (conditii generale de recrutare, drepturile si obligatiile, incompatibilitatile, ocrotirea familiei, concedii, pensii, etc.); si partea a II-a care se referea numai la functionarii administrativi si functionarii de specialitate cu exceptia celor prevazuti la art. 49: corpul judecatoresc, ofiterii, corpul didactic, avocatii, medicii, inginerii, preotii, etc., care aveau legiPagina 13 din 89


speciale. Datorita numeroaselor modificari, numai in primul an au existat 10 amendamente, Codul a fost republicat in Monitorul Oficial din 10 Martie 1942, in baza Legii nr. 7 din Februarie 1942, cu o noua numerotare a articolelor, fiind abrogat in mod expres dupa 23 August 1944, cand s-a repus in vigoare cu unele modificari, Constitutia din 1923. La 22 Septembrie 1946 se adopta Legea nr.746 privind Statutul functionarilor publici. Aceasta lege cuprinde sase parti: -prima parte fiind consacrata dispozitiilor generale; -a doua parte cuprinzand conditiile de incadrare; -a treia parte era intitulata Tratarea in serviciu (drepturile functionarilor, retributii, idemnizatii, pensionare); -a patra parte continea indatoririle functionarilor; -a cincea parte continea dispozitii speciale; -a sasea parte continea dispozitii finale si tranzitorii. Dar si aceasta lege a fost abrogata dupa trei ani, prin Decretul nr. 418 din 16 Noiembrie 1949 pe fondul preocuparilor privind adoptarea primului Cod al Muncii. Intrarea Romaniei, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in sfera de dominare a imperiului sovietic, a avut efecte asupra reglementarii functiei publice, aparuta in noua conceptie a ideologiei comuniste, ca o clasa privilegiata, un instrunent al burghezo-mosierimii pentru exploatarea muncitorilor si taranilor. Impunerea unei Constitutii socialiste si instaurarea dictaturii proletare au facut ca principiul profesionalismului si garantarea stabilitatii in functia publica, impusa cu mari eforturi in perioada interbelica sa nu mai fie agreata de noii conducatori. Functia publica trebuia politizata, promovandu-i pe reprezentantii claselor oprimate, profesionalismul, experienta, studiile, nemaiavand nici o relevanta, ci numai apartenenta la partidul politic- perioada comunista fiind perioada in care s-a distrus tot aparatul functionaresc al statului, de la Guvern si pana la ultimul paznic comunal. In nici o Constitutie socialista nu a fost cuprinsa vreo referire la functia publica, acest termen fiind considerat desuet si depasit, functionarii publici dobandind statutul de om al muncii. In perioada 1949-1989, dar si cativa ani dupa Revolutie adoptarea unui nou Statut al functionarilor publici s-a lasat asteptata cu toate ca doctrina a sesizat necesitatea acestuia, iar Constitutia din 199128 consacra expres prin articolul 72 aliniatul 3 litera l statutul functionarilor publici, pentru care ar trebui adoptata o lege organica. Aceasta necesitate a fost acoperita prin Legea 188 privind Statutul functionarilor publici publicata in Monitorul Oficial nr.60 din 828

Vezi Constitutia 1991-art.72 al.3 lit.l

Pagina 14 din 89


Decembrie 1999, promulgata prin Decretul nr. 418 din 199, modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta nr.82 din 2000 publicata in Monitorul Oficial nr. 293 din 28 Iunie 2001. La acestea se adauga Hotararile de Guvern publicate in Noiembrie 2001, reunind legislatia secundara pentru statut, care sa sustina aplicarea legii fundamentale pentru functionarul public, modificate in 2003 , 2004 si 2006

2.2 - NATURA JURIDICA A FUNCTIEI PUBLICE Natura juridica a functiei publice a constituit si va constitui o problema de discutie controversata intre specialistii de drept public si specialistii de drept privat. Este o problema complexa care creaza si acum dispute in tari ale Uniunii Europene, fiind privita din mai multe conceptii intre care cele mai aprige au fost: - conceptia statutului legal, sustinuta de mari specialisti francezi, functia publica fiind privita ca un statut legal, intru-cat actul sau de constituire, este intodeauna un act de autoritate, iar cel care exercita functia, exercita autoritatea statala si nu drepturi ce izvorasc dintr-o situatie contractuala. - conceptia contractuala, prin care se incearca definirea functiei publice, fie cu ajutorul institutiilor dreptului civil ( prin contractul de mandat- autori germani ), sau de drept administrativ (contractul administrativ - autori francezi ). Doctrina romaneasca din anul 1950, odata cu intrarea in vigoare a Codului muncii, a explicat functia publica in prevederile codului, considerand contractul individual de munca singurul instrument de analiza al raporturilor de munca inclusiv cel ce privea functia publica. Specialistii in drept administrativ erau de conceptia ca exista un dublu raport juridic, unul format ca urmare a actului de numire sau alegere in functie si un raport juridic format intre functionar si institutia care il angajeaza. Doctrina recenta sustine ca functionarul public este o institutie complexa aflata la granita dintre dreptul administrativ si dreptul muncii, astfel sau emis puncte de vedere care sugereaza crearea unei noi ramuri Dreptul profesional care sa cuprinda toate raporturile juridice. Intru-cat suntem in prezenta unui raport juridic dintre o persoana fizica si o autoritate publica, situatie reglementata prin dreptul administrativ, existenta diferitelor statute pentru diferiti functionari ce apartin administratiei publice, apare in mod cert prin multitudinea de elemente comune cu dreptul administrativ, ca natura juridica a functiei publice este de dreptPagina 15 din 89


public si numai acolo unde statutul sau alte legi speciale nu prevad se poate aplica Codul Muncii. 2.3 - TRASATURI GENERALE ALE FUNCTIEI PUBLICE Existenta statului inteles sintetic, ca putere organizata asupra unei populatii de pe un anumit teritoriu, a presupus inca de la inceputurile existentei sale, o continua adaptare la dinamica vietii sociale, economice si politice. Numarului mare de cerinte venite din partea societatii, statul raspunde concret prin cresterea volumului si complexitatii functiilor sale, in multiplicarea atributiilor autoritatilor si organelor sale. Potrivit principiului separatiei puterilor in stat, functiile pe care statul le dobandeste in asigurarea suveranitatii sale, functia legislativa, functia executiva si functia judecatoreasca nu pot fi realizate decat prin exercitarea lor de catre puteri independente, reprezentate la nivel politico-juridic de organe corespunzatoare, realizand in domeniul lor de activitate, atributele de putere ale statului. Toate aceste trei puteri isi realizeaza functiile pentru care au fost create prin organe proprii-servicii publice. Puterea legislativa isi realizeaza functiile specifice prin cele doua Camere ale Parlamentului; puterea executiva isi infaptuieste functiile specifice de executare a legii, prin Guvern, organele administratiei publice centrale de specialitate, autoritati administrative autonome si prin organele administratiei publice locale, iar puterea judecatoresca isi realizeaza functiile specifice prin instantele judecatoresti, parchete si Consiliul Superior al Magistraturii. Organele proprii ale fiecarei puteri sunt infiintate potrivit Constitutiei si primesc sarcina de a infaptui in practica o anumita functie specifica - legislativa, executiva sau judecatoreasca care se exercita in scopul satisfacerii intereselor generale ale societatii. Autoritatile publice au in structura lor trei elemente: - competenta, - mijloace materiale, - personalul - care este repartizat pe diferite structuri, compartimente functionale, pe criterii profesionale, pe linii ierarhice si functii. De asemeni sunt inzestrate cu atributii necesare indeplinirii sarcinilor ce le revin, cu care exercita competentele determinate, participand in baza capacitatii juridice pe care o au, la raporturi juridice de autoritate in nume propriu. Nu toate atributiile unui organ de stat implica si execrcitiul autoritatii sau puterii publice, intru-cat exista si atributii - impreuna cu compartimentele corespunzatoare - care doar asigura buna functionare a institutiei respective in

Pagina 16 din 89


cadrul compartimentelor reprezentand structuri functionale de genul: secretariat, registratura, contabilitate, financiar, arhiva, etc. Datorita reglementarii normative prestabilite a drepturilor si obligatiilor care alcatuiesc continutul functiei publice- acestea neputand fi create, modificate sau anulate de catre titularul ei sau de catre alte subiecte de drept, chiar superioare ierarhic, daca legea nu le-a conferit o astfel de prerogativa - aceasta determina o prima trasatura generala a functiei publice, de obiectiv predeterminata A doua trasatura- functia publica este o situatie juridica adica un complex unitar de drepturi si obligatii ce revin titularului ei caruia ii confera un adevarat statut si nu un simplu raport juridic - format intre functionar si superior sau intre functionar si cel administrat - in care partile se disting prin opozabilitatea uneori reciproca, a drepturilor si obligatiilor ce le revin ca participanti in respectiva relatie juridica. Daca intr-un raport juridic obisnuit drepturile si obligatiile sunt strans legate de formarea, modificarea si stingerea relatiei, in cazul functiei publice, drepturile si obligatiile care-i alcatuiesc continutul preexista raporturilor propriu-zise, iar formarea, modificarea si incetarea acestora - in urma producerii unui act sau fapt juridic constituie doar prilejul exercitarii respectivului drept sau indatorire legala care nu este rezultatul vointei exclusive a subiectului titular, limitat in actiunile sale, nu atat la constituirea lor cat la realizarea lor. Prin intermediul functiei publice se contribuie la declansarea incidentei legii pentru solutionarea unui caz dat. A treia trasatura a functiei publice este caracterul propriu, ea neputand apartine altui subiect de drept decat celui investit anume in cadrul unei autoritati pentru a-si realiza competenta. Comform atributiilor ce revin institutiei respective, ceea ce delimiteaza - in cadrul organului - o functie de alta chiar similara, se vor putea savarsi numai anumite acte si fapte, fara a impiedica ca o persoana sau mai multe sa poata indeplini simultan sau succesiv aceiasi functie sau functii similare, putandu-se face distinctii intre functii prin delimitare de ordin material, personal sau temporal. Pe de alta parte, in general o functie nu epuizeaza prin continutul ei toate atributiile unei autoritati, decat in mod cu totul exceptional, deoarece - din cauza diversitatii de sarcini si atributii reglementate in vederea realizarii lor - in cadrul unei autoritati se exercita mai multe functii care insumate evidentiaza specificul competentei organului din care fac parte. A patra trasatura a functiei publice este caracterul continuu sau de permanenta in timp, pe toata perioada de la investirea si pana la dezinvestirea titularului caruia ii apartine, indiferent de existenta sau nu a unui mandat limitat sau nelimitat in timp.Pagina 17 din 89


A cincea trasatura a functiei publice este caracterul obligatoriu, in sensul ca exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor este o indatorire, ea neavand un caracter facultativ sau este o optiune de genul dreptului subiectiv conferit persoanelor fizice sau juridice si fata de care exista posibilitatea de a intra sau nu, dupa vointa, in raporturi juridice dupa cum are interesul. Astfel functia publica trebuie exercitata in orice imprejurare care-i solicita interventia - din oficiu sau la cerere - indiferent daca fata de o anumita atributie, autoritaea in cauza are un drept de apreciere sau de alegere in modul de solutionare a unei situatii. Aceasta obligatie de rezolvare sau pronuntare chiar si fata de o solicitare (ce nu impune neaparat si o interventie de drept sau solutionare favorabila din partea autoritatii), este o conditie permanenta, intru-cat neexprimarea sau neluarea de pozitie din partea organelor executive - prin nerezolvarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri privitoare la un drept legal recunoscut - poate duce la deschiderea unei proceduri judiciare ce se poate finaliza cu tragerea la raspundere a celui vinovat (inclusiv pentru insubordonare, daca nu indeplineste o dispozitie ierarhica), a autoritatii executive din care face parte, concomitent cu obligarea acesteia la luarea si indeplinirea masurilor solicitate, plata despagubirilor si a daunelor morale, conform Legii Contenciosului administrativ nr. 29din 1990 (in cazul functionarului public) sau a justitiei care trebuie sa solutioneze orice cauza cu care a fost sesizata (in cazul judecatorului), conform art. 3 din Codul Civil). A sasea trasatura a functiei publice este exercitarea practica a competentelor autoritatii prin indeplinirea efectiva a tuturor functiilor din cadrul autoritatii in cauza, conform atributiilor legal stabilite. Acest lucru inseamna ca functiile publice trebuie incredintate efectiv unor persoane fizice apte sa le exercite, care dispun de vointa si energia necesara realizarii lor. In cadrul unui organ administrative pot exista si functii neocupate de titulari sau chiar functii neexercitate, fara ca acest lucru sa le afecteze realizarea atributiilor, ci numai integralitatea indeplinirii lor. Mai pot exista de asemeni delegari sau cumuluri ori supliniri de functii ca situatii exceptionale cand una si aceiasi persoana poate asigura exercitarea efectiva a doua sau mai multe functii in scopul asigurarii functionarii normale a institutiei. A saptea trasatura a functiei publice este realizarea functiei publice prin exercitarea functiei fie intr-o forma directa - in cazul functiilor de decizie ce implica emiterea actelor juridice de putere sau de autoritate (de regula de catre conducatorul unitatii sau institutiei), fie indirect prin actiunile de pregatire, executare si control, strans legate sau in legatura cu exercitiul autoritatii de stat (in cazul inspectorilor, referentilor). Astfel se pot distinge functiile publice de autoritate de alte functii publice ce exista in cadrul aceleiasi autoritati (primele revenind conducatorilor, celelalta subordonatilor ierarhici), pe de o parte, si functii nepublice,Pagina 18 din 89


constituite mai ales la nivelul structurilor functionale interne - bazate pe contract de munca (secretariat, registratura, contabilitate) - menite sa asigure doar buna functionare a institutiei si care nu sunt legate de exercitiul propriu-zis al puterii publice, motiv pentru care le intalnim si la administratiile neguvernamentale, nestatale, la cele private, societati comerciale, etc., exercitarea acestora intemeindu-se pe contractul de munca, eventual pe conventii civile. In functia publica se reflecta in mod esentializat trasaturile de baza ale activitatii publice constand in exercitarea puterii de catre autoritatea in care se integreaza respectiva functie. 2.4 - PRINCIPIILE FUNCTIEI PUBLICE ADMINISTRATIVE Trasaturile prezentate anterior sunt valabile tuturor functiilor publice (legislative, executive, judecatoresti) intru-cat presupun exercitiul puterii publice; in schimb functia publica executiva sau administrativa poate fi numita ca o categorie ce reprezinta situatia juridica legal predeterminata care consta intr-un complex unitar de drepturi si obligatii, prin care se infaptuieste competenta unui organ al administratiei publice. Astfel se contribuie la exercitarea puterii publice executive in conformitate cu atributiile ce revin autoritatii in cauza. Totusi functia publica executiva nu o regasim numai in administratia publica, ci poate fi intalnita si in alte activitati de alta natura (parlament, presedintie, justitie), unde aparatul propriu, are si indeplineste, si atributii administrative pentru organizarea si asigurarea functionarii corespunzatoare a institutiei respective. Functia publica executiva infaptuieste numai activitatea executiva a statului prin emiterea de acte administrative sau pregatirea, executarea si controlul realizarii lor. Legea privind Statutul Functionarilor publici nr.188 din 1999 face o reglementare ampla a functiei publice, definind-o29 ca reprezentand ansamblul atributiunilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala. Din textul definitiei legale, este precizat continutul functiei care consta intr-un ansamblu de atributii si responsabilitati. Atributiile sunt intelese ca un ansamblu de drepturi si obligatii de care dispune o autoritate pentru realizarea sarcinilor sale, iar responsabilitatea este o obligatie de a efectua sau a indeplini o sarcina concreta de serviciu, o indatorire trasata si determinata, acestea (atributiile si responsabilitatile), fiind stabilite in temeiul legii.

29

Vezi Legea 188/1999-art2. al.1

Pagina 19 din 89


In cazul functiei publice administrative, atributiile si responsabilitatile sunt determinate de catre autoritatea publica sau institutia publica in cadrul careia ea exista si functioneaza. Autoritatea publica reprezinta forma organizata si exteriorizata a puterii publice intr-un mod determinat in cadul unei functii fundamentale indeplinite in stat. Astfel in cazul autoritatilor administrative, gasim o categorie a autoritatilor publice care dispunand de o capacitate administrativa specifica, ia parte la infaptuirea puterii executive a statului, in limitele competentelor legal determinate. Concret, autoritatile publice administrative exercita puterea executiva in scopul organizarii si infaptuirii unor servicii publice de interes general sau in sectoare specifice precum: invatamantul, sanatatea, cultura, finante, etc. Institutia publica este o forma organizata care desfasoara activitati in domeniul conducerii serviciilor publice sau al efectuarii concrete a acestora (fara a avea implicatii in sfera productiei), aflata in subordinea unei autoritati publice. Putem exemplifica in acest sens Agentia Nationala a Functionarilor Publici care este organ de specialitate al administratiei publice centrale si este ca institutie in subordinea Guvernului, avand rolul de conducere in sectorul sau de activitate, in timp ce scoala, spitalul, teatrul etc. sunt institutii publice prestatoare efectiv de servicii publice. De asemeni, functia publica este instituita pentru realizarea prerogativelor de putere publica a autoritatii sau institutiei din care face parte functionarul; functiile publice sunt prevazute in anexa statutului functionarilor publici. ANEXA 1 Conform art.3 din Statutul Functionarilor Publici30, functia publica are la baza urmatoarele principii, care detrmina exercitarea funciei publice n deplin concordan cu misiunile fundamentale ale administraiei publice, de a servi cu devotement interesului cetateanului, liber de orice constrangere politica, prejudecati, coruptie, abuz de putere: - principiul legalitii funciei publice, ntruct funcia public este definit de Statut, iar funciile publice sunt prevzute n anexa acestuia (art. 3 lit. a ), coninutul activitilor desfurate de funcionari n exercitarea prerogativelor de putere public fiind determinat de lege (art. 2 al. 3); - principiul imparialitii exercitrii funciei publice, respectiv a serviciului public nfptuit prin intermediul ei, ntruct funcionarul trebuie s asigure derularea raportului administrativ, declanat la cerere sau din oficiu, fr prtinire, nefavoriznd nici una din prile acestuia, inclusiv pe sine, motiv pentru care legea a reglementat, n acest sens, incompatibilitile, conflictele de interese i interdiciile ce se impuneau (art. 3 lit. a), ceea ce nu exclude promovarea intereselor legitime i legale, dup caz, a cetenilor ori a autoritilor i instituiilor publice implicate;30

Vezi Legea 188/1999

Pagina 20 din 89


- principiul obiectivitii n exercitarea funciei publice, presupune soluionarea cazului dat cu respectarea adevrului obiectiv, respectiv pe baza strii de fapt corect stabilite i cu respectarea prevederilor legale integral aplicabile situaiei, astfel nct propunerea, avizul, decizia, etc, s fie temeinice i legale (art.3, lit. a); - principiul transparenei n exercitarea funciei publice, adic a furnizrii tuturor informaiilor necesare i solicitate, utile soluionrii cauzei, cunoaterea, de ctre cel interesat ori de ctre opinia public, n funcie de natura (normativ sau individual) a actului i de importana acestuia, a modului de desfurare i fundamentare a procesului decizional, inclusiv a actului rezultat n cadrul lui (art. 3 lit. b din Statut i art. 1 i 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparena decizional n administraia public); - principiul eficienei i eficacitii are n vedere, pe de o parte, rezultatul economic al exercitrii funciei (nu neaprat n sensul rentabilitii economice, ci n cel al ncadrrii n limita veniturilor sau bugetelor proprii ori alocate) iar, pe de alt parte, rezultatul social scontat, ateptat de individ, colectivitate, autoritate (art.3lit.c); - principiul responsabilitii, n conformitate cu prevederile legale, adic de ndeplinire sau exercitare a funciei n conformitate cu obligaiile decurgnd din competenele i atribuiile ncredinate titularului ei i prin a cror nclcare se declaneaz rspunderea juridic a acestuia (art. 3 lit. d); - principiul orientrii ctre cetean a funciei publice n sensul prestrii la termen i ntocmai a serviciului public solicitat, efectuarea lui n interesul acestuia de ctre autoritatea sau instituia public cea mai apropiat posibil (art. 3 lit. e); - principiul stabilitii n exercitarea funciei n sensul c funcionarii publici nu pot fi eliberai sau destituii din funcie dect n condiiile i cazurile legal i limitativ prevzute, iar ntreruperea sau suspendarea temporar ori ncetarea definitiv a raporturilor de serviciu din motive neimputabile acestora nu determin pierderea drepturilor legal ctigate i nici a calitii de funcionar public pstrat n corpul de rezerv (art. 3 lit. f , coroborat cu art. 2 al. 5 ); - principiul subordonrii ierarhice a funcionarului public trstur distinctiv a acestuia fa de parlamentar sau judector -, constnd n ndatorirea executrii tuturor dispoziiilor ierarhice legale ale superiorilor acestuia, n limitele competenei sale, la timp i ntocmai (art. 3 lit. g). Dei legea nu le mai enun ca i principii generale i distincte, totui putem considera ca principii i urmtoarele reguli: - principiul egalitii (accesului) anselor de intrare i promovarea n corpul funcionarilor publici prin concursul deschis pentru fiecare cetean ce ndeplinete condiiilePagina 21 din 89


legale (art. 50) ceea ce este o reflectare particularizat a principiului egalitii n drepturi, fiind interzis orice discriminare (art. 25al. 2); - principiul seleciei funcionarilor prin concurs dup criteriul competiiei deschise, transparenei, meritelor i competenei profesionale(art. 50).

2.5 - REGLEMENTAREA JURIDICA A FUNCTIEI PUBLICE

2.5.1 CONDITIILE GENERALE ALE INVESTIRII IN FUNCTIA PUBLICA Modul de formare, modificare si incetare a unei functii publice este reglementat printrun ansamblu de norme juridice, totalitatea acestora reprezentand regimul juridic al functiei publice. Chiar daca functia publica este si reprezinta o situatie juridica preexistenta reglementata prin legi, totusi raportul juridic concret de functiune sau de serviciu se formeaza in mod efectiv doar prin investirea unei persoane fizice cu sau in functia publica respectiva, devenind astfel titulara drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc continutul raportului juridic nou format. Investirea in functie reprezinta un act juridic individual unilateral de putere, exercitat de o autoritate care numeste, cu respectarea conditiilor legale, o persoana fizica intr-o anumita functie determinata in scopul exercitarii acesteia corespunzator legii. Accesul la functiile publice administrative este reglementat prin existenta conditiilor31 pe care o persoana trebuie sa le indeplineasca la numirea intr-o anumita functie publica (alaturate diferitelor conditii speciale care sunt diferite de la o functie la alta) si anume: 1. are cetatenia romana si domiciliul in Romania; 2. cunoaste limba romana, scris si vorbit; 3. are varsta de minim 18 ani impliniti; 4. are capacitate deplina de exercitiu; 5. are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate; 6. indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica; 7. nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea31

Vezi Legea 188/1999-art.50

Pagina 22 din 89


justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea; 8. nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani; 9. nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definite prin lege. Prima conditie a investirii intr-o functie publica este existenta cetateniei romane, deoarece persoanele indreptatite la aceasta activitate trebuie neaparat sa apartina numai de acel stat pe care il reprezinta si cu ale carei autoritati si interese se identifica. Apartenenta acestora la statul roman este exprimata prin cetatenie si reprezinta o garantie de loialitate fata de stat si fata de modul de promovare a intereselor nationale. Astfel conform Statutului functionarilor publici si altor legi numai cetatenii romani pot ocupa functii publice civile si militare, iar conform Constitutiei32 functiile si demnitatile publice, civile si militare pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Din prevederile Statutului si celorlalte legi rezulta ca cetatenii straini sau fara cetatenie nu pot accede si ocupa functii publice datorita conflictului posibil de interese dintre cele ale statului roman si al statului sau statelor care-si reclama prerogativele proprii fata de persoanele care intra in jurisdictia lor, daca ar indeplini o atributie de competenta autoritatilor romane. Conform fazei in care se afla Romania cand se impune problema cetateniei europene, a exercitarii drepturilor politice si dincolo de granitele statului al carei cetatean este o anumita persoana, si Constitutia33, prevede urmatoarele: in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice, au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale. Nu are relevanta modul cum a fost obtinuta cetatenia, ci important este ca aceasta conditie a cetateniei romane sa se mentina pe tot parcursul exercitarii functiei, ea fiind generatoarea egalitatii intre cetateni, in fata legii, a autoritatilor publice inclusiv administrative, precum si in privinta modului de acces si a sanselor de ocupare si promovare in functiile publice. Subsecventa conditiei de cetatenie, domiciliul in Romania este un element de noutate in legislatia Romaniei, si trebuie indeplinita in mod cumulativ, deoarece exercitarea functiei presupune prezenta permanenta a persoanei titulare in raza teritoriala a autoritatii careia ii apartine, dupa cum insasi functia are, la randul ei, o componenta sau o dimensiune spatiala unde, isi poate manifesta competenta, intre anumite limite geografice. In cazul functiilor

32 33

Vezi Constitutia 2003-art.16 al.3 Vezi Constitutia 2003-art.16 al.4

Pagina 23 din 89


eligibile (primarii, viceprimarii, consilierii) pe plan local, cerinta legala este ca domiciliul sa fie in raza unitatii administrative in care este ales34. Conditia domiciliului se practica in mai toate sistemele constitutionale, ea reprezentand alaturi de cetatenie, o garantie a atasamentului persoanei fata de tara la guvernarea careia participa, in calitate de demnitar sau functionar public. Cunoasterea limbii romane scris si vorbit35 este a doua conditie, dedusa firesc din Constitutie36, intru-cat limba romana este limba oficiala a statului, toate lucrarile, sedintele tuturor autoritatilor, se desfasoara in limba oficiala a statului si de asemenea toate actele sunt redactate in limba romana. Cerinta cunoasterii limbii romane este obligatorie tuturor functionarilor publici, chiar si acelora care apartin minoritatilor nationale si care activeaza in autoritatile administrative-teritoriale unde locuiesc minoritati legal recunoscute, pentru a putea sa comunice, prin scris sau oral, in limba oficiala a statului. Verificarea acestei conditii se face la numirea in functie prin examenul sustinut de candidat in limba romana sau prin probele scrise si orale de specialitate, ori este prezumata de indeplinire prin certificatele si diplomele depuse la dosar. Totusi unitatile administrativeteritoriale unde minoritatile nationale au o pondere de 20% si peste, o parte a functionarilor publici care intra in contact direct cu cetatenii, vor cunoaste si limba minoritatii nationale respective, acest lucru fiind de interes practic, intru-cat se recunoaste dreptul minoritatilor de a se adresa autoritatilor in limba lor. Prin a treia conditie de a avea varsta de 18 ani inpliniti se deosebeste regimul functionarului public de cel al salariatului unde legea ii permite acestuia sa incheie un contract de munca la implinirea varstei de 16 ani, iar in cazuri exceptionale, cu acordul parintilor sau al tutorelui chiar si la varsta de 15 ani. In cazul functionarului public, momentul in care o persoana dobandeste aptitudinea de a fi recrutata intr-o functie publica este identic cu acela in care dobandeste deplina capacitate de exercitiu, potrivit legii civile, la implinirea varstei de 18 ani. Referitor la varsta mai poate fi o conditie speciala impusa de lege sau din corelatia conditiei de studii care, de exemplu, pentru ocuparea functiei de secretar de unitate administrativ teritoriala, Legea 215/2001 impune conditia absolvirii de studii juridice sau administrative sau alte studii superioare sau diploma de bacalaureat, in mod exceptional la comune. In aceasta situatie, pentru a putea absolvi studiile impuse de lege, persoana care ocupa o functie publica trebuie sa aiba peste 22 de ani sau mai mare in cazul impunerii si unei conditii de vechime in functii administrative.34 35

Vezi Legea privind alegerile locale nr.70/1991-republicata in 1996 Vezi Legea 188/1999-art.50 lit.b 36 Vezi Constitutia 2003-art.13

Pagina 24 din 89


Totusi implinirea varstei de 18 ani nu este suficienta pentru ca o persoana sa ocupe o functie publica, astfel se adauga o a patra conditie, de a avea capacitate deplina de exercitiu intru-cat este posibil ca o persoana sa aiba varsta de 18 ani impliniti dar sa nu aiba deplina capacitate de exercitiu, sa fie lipsita de discernamant datorita unor infirmitati. Aceasta presupune inexistenta punerii sub interdictie, deci starea legala de pierdere a exercitiului drepturilor civile si electorale. Pierderea ulterioara a capacitatii de exercitiu justifica eliberarea din functie. Cea dea cincea conditie de a avea o stare de sanatate corespunzatoare functiei, atestata pe baza de examen medical de specialitate este recunoscuta in toate sistemele nationale cat si in sistemul comunitar. Aceasta conditie este obligatorie pentru incheierea oricarui contract individual de munca. Examenul medical este pus a fi trecut inainte de orice probe practice, examene sau concursuri. Examenele medicale vizeaza atat aspectul psihic cat si cel fizic. Lipsa definitiva sau temporara a discernamantului, alterarea acestuia, impiedica persoana sa poata detine o functie publica ce reclama discernamant permanent necesar exercitarii regimului de putere publica si asumarii responsabilitatilor si raspunderilor care decurg din aceasta. Conditia indeplinirii studiilor37 prevazute de lege este alta conditie importanta care vizeaza pregatirea profesionala pentru exercitarea unei functii publice. In cadrul activitatii, functionarul public se confrunta cu probleme complexe care nu pot fi realizate in conditii corespunzatoare decat de functionari publici ce au o pregatire temeinica generala dar si de specialitate. Astfel functia publica trebuie ocupata doar de persoane competente, iar competenta o confera in primul rand pregatirea de specialitate, studiile. Indeplinirea conditiilor specifice pentru ocuparea unei functii publice este impusa prin reglementari speciale ale functiei publice respective privind vechimea, studii de specialitate. Cea de-a opta conditie38, este o conditie de reputatie, fiind enumerate anumite infractiuni care atrag incompatibilitatea cu exercitarea unei functii publice. Infractiunile sunt enumerate in sens enuntiativ si nu limitativ, in sensul ca sunt si alte infractiuni savarsite cu intentie care pot atrage incompatibilitatea. Nu toate antecedentele penale duc la stare de incompatibilitate ci numai anumite antecedente care pot fi usor verificate printr-un certificat de cazier, eliberat de organele competente. Totusi sunt anumite functii publice care pentru ocuparea lor, conditia este lipsa oricaror antecedente penale, indifferent de natura ei si corelativ interventia unei asemenea condamnari atrage incetarea statutului de functionar public.

37 38

Vezi Legea 188/1999-art50 lit..f Vezi Legea 188/1999-art50 lit..h

Pagina 25 din 89


Conditia ca persoana39 sa nu fi fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani, in mod clar ca se refera la persoanele care au fost destituite ca sanctiune disciplinara sau ca urmare a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave. Si ultima conditie40, prevazuta in Statutul functionarilor publici pentru a accede la o functie publica, este ca persoana fizica sa nu fi desfasurat activitati de politie politica astfel cum este definita prin lege, este o conditie ce urmareste cu precadere dimensiunea morala a corpului functionarilor publici, prevenirea patrunderii in acest corp a unor personae care se fac vinovate de activitati de politie politica comise in regimul trecut. 2.5.2 FORMAREA, MODIFICAREA, SUSPENDAREA SI INCETAREA

RAPORTULUI DE SERVICIU a) Daca conditiile generale si speciale de acces la functia publica sunt indeplinite de o persoana, urmeaza investirea in acea functie ca act juridic individual de autoritate, ce provine de la o institutie sau un organ public, incredintandu-i-se acelei persoane exercitarea unei functii publice in cadrul autoritatii sau institutiei respective. Raportul de serviciu se naste si se exercita prin numire in baza unui act administrativ numai in conditiile legii, desi alte categorii beneficiaza de alegere in functii publice reprezentative (primarii)41 sau desemnare si votare (premierul si guvernul)42, ceea ce determina formarea si exercitarea raporturilor de serviciu pe durata nedeterminata. Cealalta categorie de functii care au beneficiat de alegere, au durata determinata in conditiile expres prevazute de lege. Actul care sta la baza functiei publice, este actul de numire, acesta nefiind un contract ca in dreptul privat, ci numai proclama pe functionar titular al unor drepturi si obligatii care reies din lege, fiind un act unilateral de vointa, un act administrativ de autoritate. Investirea in functie poate cuprinde proceduri complexe, cu formalitati anterioare, concomitente sau ulterioare operatiunii propriu-zise de numire, ocupare a functiei sub forma propunerii, avizului, acordului, aprobarii, confirmarii, etc. Cea mai des intalnita operatiune este concursul sau examenul de specialitate care include si conditiile specifice (vechime in functie, notarea cunostintelor, calificativele profesionale anterior obtinute, etc.). Tipic este formalitatea prealabila a avizului consultative al serviciului juridic in vederea respectarii legalitatii numirii. De asemeni actul de numire trebuie sa aiba forma scrisa in care se specifica temeiul legal, numele si prenumele functionarului public, denumirea functiei publice, data si locul unde se39 41

Vezi Legea 188/1999-art.50 lit.i Vezi Legea 215/2001-art.61 42 Vezi Constitutia-art.103 al.1-3

Pagina 26 din 89


exercita dar si drepturile salariale. Lipsa actului de numire si multor formalitati duc la nevalabilitatea exercitarii functiei publice si implicit a oricarei manifestari de vointa care sa produca efecte juridice din partea persoanei in cauza. Astfel actele de autoritate ce tin de vointa exclusiva a functionarului (de sanctiune, de autorizare) sunt nule, in schimb ce actele de constatare facute corespunzator legii (actele de stare civila, procese verbale de control) sunt considerate valabile. In acest sens Legea cu privire la actele de stare civila 119/1996 prevede (art. 7) ca actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila cu respectarea prevederilor legii in materie, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate. Personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice care efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol, gospodarire, intretinere, reparatii si de deservire au calitatea de angajati (art.6) 43 si presteaza aceste atributii in baza unui contract individual de munca si li se aplica legislatia muncii. Numirea inaltilor functionari publici este reglementata de conditii speciale de studii, de specializare si perfectionare, vechime, concurs si numire (art.15)44. b) Modificarea raportului de serviciu (de functie publica) apare datorita nevoii unei mai bune organizari intr-o institutie publica, anumite interese ale colectivitatii pe care o deserveste serviciul public respective sau anumitor interese ale functionarului public. Oricare ar fi natura modificarii, ea este rezultatul aceleiasi manifestari de vointa a autoritatii sau institutiei publice care poate conferi sau retrage atributii, poate incredinta o noua functie titularului in mod permanent (prin redistribuire de personal) ori in mod temporar (prin delegare, detasare in acelasi loc sau organ ori in alt organ sau in alta localitate). Functionarii nu pot negocia continutul raportului de serviciu si nici modificarea sau schimbarea lor ulterioara, deoarece numai autoritatea sau institutia publica poate decide. Modalitatile in care are loc modificarea raportului de serviciu sunt dispuse de conducatorul autoritatii sau institutiei sunt: delegarea, detasarea, transferul, mutarea in cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice si exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere. Delegarea45 este reglementata de statut si reprezinta o masura temporara si unilaterala pe care o dispune conducerea autoritatii sau institutiei si prin care functionarul subordonat indeplineste activitati in afara organului din care face parte dar in interesul acestuia. Delegarea este caracterizata de mai multe elemente specifice: -se realizeaza numai in interesul propriu al autoritatii sau institutiei publice43 44

Vezi Legea 188/1999-art. 6 Vezi Legea 188/1999-art15 45 Vezi Legea 188/1999-art.76

Pagina 27 din 89


-reprezinta o schimbare temporara a locului unde se exercita functia, de regula in alta localitate si la alta autoritate dar poate fi si in aceiasi localitate. -este o obligatie de serviciu care trebuie indeplinita in conditiile legii si a celor stabilite de conducere -este asigurata stabilitatea functiei prin pastrarea pe timpul delegarii a functiei,salariului si revenirea pe post la incheierea ei -beneficierea de plata costului transportului, cazarii si a idemnizatiei de delegare Functionarul poate refuza delegarea, legea protejandu-I si lui interesele nu numai pe cele ale autoritatii sau institutiei publicei in conditiile legii. Refuzul nejustificat al indeplinirii delegarii constituie abatere disciplinara si justifica aplicarea unei sanctiuni chiar daca fapta nu este prevazuta exprex in statut, ea intrand in categoria refuzului nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu (art.65 lit.i) Detasarea46, ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, se dispune, in interesul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea functionarul public pe o perioada de cel mult 6 luni, iar in cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai mult de 6 luni numai cu acordul sau scris. Detasarea este o masura unilaterala pe care o dispune conducerea organului sau institutiei publice pe timp limitat, prin care subordonatul functionar public, are indatorirea de a indeplini functia publica in interesul unei alte autoritati unde urmeaza sa functioneze si in care se integreaza ierarhic, de regula intr-o alta localitate. Spre deosebire de delegare, detasarea este dislocarea temporara a persoanei din unitatea sau institutia in care isi desfasoara activitatea si integrata intr-o alta unitate sau institutie. Regimul detasarii functionarului public prezinta atat elemente comune cu institutia similara aplicabila salariatilor, cat si anumite particularitati: - sa corespunda pregatirii profesionale, atributiilor si responsabilitatilor ce i se vor incredinta; - durata de detasare se dispune pe o perioada de 6 luni si poate fi prelungita numai cu acordul unctionarului public, fata de regimul salariatilor care poate fi detasat pe o perioada de maxim 1 an si poate fi prelungita din 6 in 6 luni cu acordul ambelor parti 47. Deci detasarea de pana la 6 luni poate fi dispusa fara acordul functionarului public; - detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care functionarul public urmeaza sa isi desfasoare activitatea;46 47

Vezi Legea 188/1999-art.77 al. 1 Vezi Codul Muncii-art.46

Pagina 28 din 89


- pe perioada detasarii cel in cauza se integreaza ierarhic in noua institutie de la care primeste salariul si fata de care a carei conducere sa subordoneaza complet; - functionarul isi pastreaza functia si drepturile salariale initiale beneficiind de stabilitatea functiei, iar daca salariul corespunzator functiei pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu; - daca detasarea este intr-o alta localitate, functionarul public beneficiaza in aceasta perioada de costul legal al transportului dus-intors cel butin o data pe luna, al cazarii si ideminizatiei de detasare suportate de institutia beneficiara; - la expirarea detasarii cel in cauza va reveni in organul initial pe aceiasi functie si cu acelasi salariu avut, ca element de stabilitate. Detasarea poate fi refuzata, acest drept fiind recunoscut si reglementat, reprezentand o garantie pentru functionarul public, o expresie a stabilitatii in functie de care se bucura.refuzul nejustificat al detasarii constituie o abatere disciplinara de neindeplinire a sarcinilor si atributiilor de serviciu (art.65,al.2lit.i)48. Contestarea detasarii, ca si a delegarii, de functionarul public, se face pe cale ierarhica si daca unitatea refuza de a da curs solicitarii, se poate adresa instantei de contencios administrative in conditiile Legii 29/1990, daca poate dovedi ca a fost vatamat un drept legal recunoscut, prin aceasta modificare a raportului de serviciu. Transferul49 este o alta modalitate de modificare a raportului de serviciu, in statut fiind reglementate ambele modalitati traditionale: in interesul serviciului si la cererea functionarului public (art.78al.1). Tranferul indifferent de forma sa, presupune urmatoarele conditii generale: - existenta unui raport de serviciu in care se afla titularul unei functii publice; - acordul de vointa a celor doua autoritati sau institutii publice-prin conducerile lorpentru efectuarea operatiunii de transfer a functionarilor publici intre ele; - dispozitia conducerii proprii a functionarului ce se transfera sau aprobarea data cererii sale; - forma scrisa a dispozitiei de transfer, a cererii de transfer si a aprobarii acesteia, precum si a acordului functionarului, daca transferul se efectueaza in interes de servici; - transferul trebuie justificat fie prin interesul autoritatii la care se efectueaza transferul, fie prin interesul personal si motivat al celui transferat. Efectele transferului constau in: - nasterea unui raport juridic pentru fiecare autoritate publica, in sensul ca una se obliga sa permita plecarea functionarului public al sau, iar cealalta se obliga sa-l primeasca;48 49

Vezi Legea 188/1999 Vezi Legea 188/1999-art.78

Pagina 29 din 89


- raportul de serviciu inceteaza intre functionarul public si autoritatea careia apartine initial si formarea unui nou raport de serviciu intre functionarul public si autoritatea fata de care opereaza transferul; - functionarul public isi pastreaza clasa si gradul pe care la avea in momentul transferului sau avanseza prin transfer; - in cazul transferului in alta localitate, functionarul public are dreptul la o idemnizatie egala cu salariul net din ultima luna, la acoperirea cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile, platile fiid suportate de autoritatea la care se face transferul. Tot o modificare a raportului de serviciu o reprezinta schimbarea compartimentului50 in care isi desfasoara activitatea functionarul public, aceasta putand fi definitiva sau temporara. Mutarea definitiva este aprobata de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, numai cu acordul scris al functionarului public, creandu-se astfel cadrul legal al acestei masuri. Mutarea temporara este dispusa in interesul autoritatiisau institutiei publice pe o perioada de maxim 6 luni, cu obligatia respectarii pregatirii profesionale si mentinerii salariului functionarului public, aceasta schimbare nemaiavand nevoie de acordul scris al functionarului public dar fiind dispusa motivat de conducatorul autoritatii sau institutiei publice. Si exercitarea temporara a unei functii publice de conducere vacante, de catre un functionar public care indeplineste conditiile specifice necesare in acest scop si care inlocuieste titularul postului respectiv, este o modificare a raportului de serviciu pe o perioada ce nu poate depasi 6 luni, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. In cazul exercitarii temporare a unei functii publice de conducere al carei titular a fost suspendat, aceasta se exercita pe durata suspendarii, dar fara a mai fi nevoie de acordul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Ambele masuri sunt dispuse de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, functionarul beneficiind de salariul majorat pentru noua functie. c) Suspendarea51 raportului de serviciu reprezinta o situatie de intrerupere temporara a derularii raportului de serviciu legal reglementata si a carei finalizare are loc fie prin reluarea raportului ori prin incetarea definitive a acestuia. Raportul de serviciu se suspenda de drept sau la initiativa functionarului public. - suspendarea de drept este reglementata de Statutul Functionarilor Publici, fiind obligatorie pentru motivele enumerate, durand de regula atat cat dureaza situatia respectiva (care determina suspendarea) cum ar fi: stagiul militar, maternitatea, carantina si altele. Suspendarea de drept urmareste ocrotirea intereselor functionarului public, acesta putand50 51

Vezi legea 188/1999-art.79 Vezi Legea 188/1999-art.81

Pagina 30 din 89


solicita intreruperea activitatii sale si urmand a fi suspendat atat timp cat dureaza situatiile legal reglementate. Incetarea motivului care a determinat interventia suspendarii de drept trebuie adus la cunostinta conducerii organului sau institutiei publice de catre functionarul public in termen de 5 zile de cand acesta s-a produs iar conducatorul organului sau institutiei publice este obligat sa asigure conditiile reluarii activitatii de catre functionarul public. - raportul de serviciu se suspenda din initiativa functionarului public in situatii reglementate de Statut in urma unei cereri scrise cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de data cand se solicita suspendarea, trebuind insotita de documentele justificative si aprobate de conducerea institutiei publice prin act administrativ. Pe perioada suspendarii, raportul de serviciu, postul respectiv este rezervat in vederea revenirii titularului sau, putand fi ocupat pe perioada determinata de un alt functionar public din corpul de rezerva sau alta persoana in baza unui contract individual de munca cu caracter temporar, care indeplineste conditiile specifice ale postului. d) Incetarea52 raportului de serviciu are loc de regula, cu respectarea unor formalitati procedurale ca si la formarea sa, statutul reglementand in mod amanuntit cele cinci modalitati. - incetarea de drept se face in termen de 5 zile lucratoare de la constatarea unuia din cazurile prevazute de lege, prin act administrative al conducatorului autoritatii sau institutiei publice si se comunica in termen de 10 zile lucratoare Agentiei Nationale A functionarilor Publici, de la emiterea lui. Cazurile in care intervine incetarea de drept sunt: - la data decesului functionarului public; - la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public; - daca functionarul public nu mai indeplineste una din conditiile prevazute la art.50 lit.a), d), f); - la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta ori invaliditate a functionarului public; - ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrative de numire in functia publica, de la data la care nulitatea a fost constatata prin hotarare judecatoreasca definitive; - cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitive pentru o fapta prevazuta la art.50 lit.h sau prin care s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare;

52

Vezi legea 188/1999-art.84

Pagina 31 din 89


- ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau a functiei, ca masura de siguranta ori ca pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care sa dispus interdictia; - la data expirarii termenului pe care a fost exercitata, cu caracter temporar, functia publica. - Incetarea raportului de serviciu prin acordul partilor, consemnat in scris. - Eliberarea53 din functie este un alt caz de incetare a raportului de serviciu, din motive neimputabile functionarului public, care opereaza ca urmare a dispozitiei conducatorului autoritatii sau institutiei publice, actul administrativ comunicandu-se functionarului public in termen de 5 zile lucratoare. - incetarea activitatii autoritatii sau institutiei publice reprezinta incetarea existentei sau desfiintarea organului respectiv, adica disparitia subiectului de drept administrativ, deci a unei parti din raportul juridic cu care se afla in legatura functionarul public. Situatii de acest fel apar in cazul reorganizarii institutionale care conduc la disparitia unor unor institutii, urmata de aparitia sau nu a altora, mutarea (sau schimbarea sediului) intr-o alta localitate, iar functionarul functionarul refuza sau nu vrea sa o urmeze. Institutia fiind interesata in mentinerea totala sau partiala a raporturilor de serviciu, face oferte functionarilor publici iar daca acestia nu accepta, aceasta nu ii este imputabila si o indreptateste sa recurga la eliberarea din functie. Pentru functionarii publici care-si urmeaza institutia, nu opereaza nici o modificare a raportului de serviciu, partile ramanand in aceiasi situatie juridica, schimbandu-se doar locul de desfasurare a activitatii. - reducerea activitatii institutiei (prin micsorarea volumului de activitati, atributii ori schimbarea naturii acestora) si in consecinta anumite functii si posturi trebuie eliminate total sau partial, duce la disponibilizari a persoanelor in cauza. In cazul in care, in institutie exista functii si posturi similare vacante, restructurarea incepe cu acestea si numai daca operatiunea este neindestulatoare se trece la eliminarea celor ocupate cu titulari. Institutia are dreptul de optiune in selectarea personalului pastrat si a celui disponibilizat, in baza unor criterii profesionale prestabilite, unitar aplicate si respectate in procesul selectiei. - admiterea cererii de reintegrare in functia publica este obligatorie pentru institutia publica in temeiul unui act judecatoresc. Functionarului aflat in postul respectiv, i se va oferi un post similar daca este posibil sau va fi eliberat din functie, trecand in corpul de rezerva al functionarilor publici. - incompetenta profesionala constatata de conducerea organului sau institutiei publice prin calificativul nesatisfacator duce la incetarea raportului de serviciu. Desi functia a fostPagina 32 din 89


ocupata in urma unui examen sau concurs de verificare a cunostintelor teoretice si eventual a aptitudinilor profesionale practice, de-a lungul timpului pot aparea situatii de necorespundere profesionala comparativ cu cerintele initiale de investire, lipsa cunostintelor profesionale in cauzele si situatiile pe care functionarul public trebuie sa le solutioneze sau pu si simplu lipsa aptitudinilor corespunzatoare. Si abaterile disciplinare constand in intarzierea sistematica, neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor pot ascunde deficiente profesionale, putand determina sanctiuni disciplinare si in consecinta acordarea unui calificativ necorespunzator. - neindeplinirea conditiilor specificede ocupare a functiei publice duce la eliberarea functionarului din functia publica, intru-cat acestea sunt obligatorii pentru ocuparea unor functii publice in cadrul organelor si institutiilor publice. - sanatatea fizica si /sau psihica necorespunzatoare,constatata de organelle competente in baza expertizei medicale nu va permite functionarilor sa-si indeplineasca corespunzator atributiile aferente functiei ocupate, ducand in mod justificat legal la decizia eliberarii din functie. In toate cazurile de eliberare din functie, actele administrative de eliberare se comunica functionarului public in cauza in termen de 5 zile lucratoare de la emiterea lui, acordandui-se un termende preaviz de 15 zile calendaristice. Eliberarea din functie opereaza doar in situatia cand in institutie nu exista functii corespunzatoare vacante, urmand ca functionarul sa fie trecut in corpul

Documents

Diploma - Www.tocilar.ro Aspecte Privind Rolul Adm Publice