Marian Sabo

Dincolo de roluri...

1

Colecţia ”Cărţile TREZIRII”

Această carte iţi poate schimba viaţa!

Cand totul se darama

Maria se scula din pat, ca de obicei: fix la 6,30… Ceasul continua nestingherit, enervantul ţiuit!-Of!!!... Luate-ar dracu’ de ceas nesuferit, se îmbufna ea. Se ridică brusc şi o durere ca de cuţit, îi străfulgeră în zona lombara.-Iar spatele … şi o podidi plânsul.-La dracu’ cu viaţa asta de căcat! suspină printre lacrimi, ţinându-se cu mâna dreaptă de mijloc. Durerea devenea tot mai insuportabila!-“Another day…” - îi ţiuia în urechi versurile unui cântec vechi.O pufni râsul!”Another day … de rahat…” - şi izbucni într-un râs nevrotic… Plângea şi râdea ca o nebună!Uşor aplecată, străbătu camera.

2

Cu mâna liberă îşi prepară “drogul cel de toate zilele”: cafeaua… Până dădu în fiert - cafeaua- căci Maria fierbea deja de vreo zece minute bune - îşi aprinse cu mâna tremurândă “sfânta” ţigare şi trase cu sete din ea!Până să dea în foc cafeaua - cum se întâmpla adesea, răsese doua “bimbaroase” - aşa numea ea, ţigările!Apoi se duse la baie. După obişnuita pişare, se dezbrăcă de camaşa de noapte şi se privi îndelung în oglindă…-Hei, scârbă urâtă şi batrână, ce te hlizeşti aşa la mine?...Nu-i plăcea imaginea din oglindă sau poate ca nu-i plăcea oglinda, ea ştia…Se sprijini cu ambele mâini de chiuveta şi se privi îndelung…-Ce dracului vrei de la mine?!… Nu... te... mai su… port! - spuse sacadat, apăsând pe fiecare silabă în part!Uite ce cearcăne ai... şi nasu’… parcă-i o… d’aia bleagă!… Păi ce mai vrei la treizeci… şi ceva de ani - ptiu drace! Când naiba au trecut?... şi aruncă un scuipat plin de năduf, pe oglindă.Se înduşă, cu gândurile hai-hui în mii de părţi… Capul îi pleznea de durere!Se îmbrăcă în fugă, se machie şi se rujă. Îşi aruncă pe ea câteva picături din parfumul preferat. Bău cafeaua din trei înghiţituri şi … tuleo pe scări!Era deja în întârziere! Ca de obicei!Găsi repede un taxi. Pe drum privea absentă, forfota de dimineaţa.Nici nu băgă de seamă când ajunse la serviciu!

3

Nici măcar când taximetristul îi spusese că are ochi frumoşi…Se înghesui să prindă un loc în lift. Urcă absentă, până la etajul opt, unde avea biroul. Nu contează unde lucra! Pentru ea era important că avea un job! Plătit bine, dar… era şi un dar - serviciul o sufoca, nu-i plăcea pentru că era nevoită mereu să mintă, să-i mintă pe alţii, să pară amabilă când de fapt vedea atâta ipocrizie în jur!…Dar ce mai conta! Avea bani cu ce să… mănânce, să-şi plătească chiria, să mai iasa în oraş, să se îmbrace cu haine de firmă, să plece în concediu şi să fumeze - asta chiar îi plăcea la nebunie!…Abia intră în birou că telefonul începu să zornaie de zor. Îşi aruncă geanta pe unde apucă şi răspunse…Îşi intră în rol! Vocea ii deveni suavă, dar fermă:-Alo! Firma… X… La telefon Manager Maria S.Vă ascult!-Ce faci iubito? Protocolară ca de obicei! Sunt eu!-Oooo! Lume nouă. Ce faci iubitule, pe unde îţi faci veacul? Nu te-am mai văzut de-o veşnicie…Era chiar iubitul ei, Jhony, cum îi ziceau prietenii… Ion, în certificatul de naştere!Un manager de top, chipeş şi plin de euroi! Aveau o relaţie de ceva vreme.Cum?... Plictisitoare si ipocrită! Aşa o cataloga Maria! Dar n-avea încotro, îşi spunea ea, mereu!Aşa putea să se menţină în high life, în lumea bună a vremii… după care atâta popor de lume tânjea!

4

-Diseara vreau să ieşim în Kangoo (un club de fiţe cunoscut de beizadelele zilei!)… N-am mai ieşit de ceva timp, şi am chef de o şampanie adevarată! continuă Maria.-Mi-e teama că…-Ţi-e teamă ? Dar ţie nu-ţi era teamă de nimeni, iubitule! Aaa, doar de”bunul dumnezeu” , cum îţi place ţie să-i spui !… Dar… ce se întâmplă?Maria simţea că ceva e în neregula! Dar ca de obicei, nu-şi asculta intuiţia.-Dă-o dracului de intuiţie! In viaţă trebuie să fii raţională… să-ţi vezi interesul… n-ai bani, miroşi a prost de la o poştă! - era filozofia ei!-Păi, ce să se întâmpleee… nimic… ba da… ba nu… aaaaa…-Continuă, continuă… ce te bâlbâi aşa? - spuse Maria, cu o linişte care parcă prevedea furtuna.-Eeeei… dar zi-i dragă odată, ce te fâstâceşti atâta, eşti bărbat sau ce mama dracului!… se auzi o voce blondă în aparat.-Alo, alo, Johny, dar… cine mai e lângă tine?...Deja durerea de cap îi reveni Mariei, mai îngrozitoare ca dimineaţă! Iar în jur, camera parcă începu să se învârtească cu ea… încet, dar sigur!-M-am logodit cu Magda, într-o lună mă însor!-continuă Johny, vorbind repede, ca cei care citesc în reclame, atenţionările de pe ambalajul medicamentelor… şi tiiiiiiiiiiiii…. se auzi tonul aparatului!Maria rămase uluită, cu aparatul în mână!

5

Se îngălbeni la faţă şi deschidea gura precum peştii în acvariu… Simţea că se sufocă! Abia bâiguia: -DE CE?... DE CE EU?... DE CE MIE?...Se aseză pe scaunul de la birou si privea pierdută, într-un punct numai de ea ştiut! Nici respiraţia nu i se mai auzea!Aşa o găsi, când intră pe uşă şeful ei direct, un domn pus la patru ace, într-un costum Armani original, puţind a Hugo Boss, de la o poştă. Îl chema Dumitru, prietenii îi spuneau… nu, nu Mitică, ci …”D”!… Sau “Mr.D”! C-aşa era moda, cu diminutive!Dar în firmă era cunoscut ca Moise! El făcea şi desfăcea legile acolo! Fusese mare în secu’ pă vremea ailaltă ! Unii spuneau că şi acum!...Alţii şopteau pe la colţuri că multinaţionala, unde era preşedinte, îl avea şi acţionar majoritar… Sau că era scos în faţă de alţii… mai mari! Cine ştie?! Lumea zice multe! Un lucru era cert, când voia să radă pe cineva, o făcea cu eleganţă! Vorba aia…”l-a futut, dar i-a plăcut!” (NB. In Dex “futut” inseamna si “nenorocit, distrus”…)

-Bună Maria!... Dar,ce-i cu tine? Parcă ţi s-au înnecat corabiile… şi ai băut şi toată apa mării! - încerca Mr.D să anime conversaţia.-Păi, eu… adică, eu… nu, nu… n-am nimic… - bâiguiaMaria.

6

-Hai, lasă nu-i nimic! Toate trec… şi toate … nouă! Ha,ha,ha! - continua D, cu o încercare de umor. Până te mariţi trece, orice ar fi! - filozofa D. Oricum, pe el nu-l interesa câtuşi de puţin problemele Mariei. Pentru el adevăratul om care îl interesa, era cel care aducea profit cât mai mare firmei. “În rest fiecare cu aia a mă-sii!” avea el o vorbă!De ceva vreme, Maria nu mai adusese nici un contract gras firmei. Întârzia des la serviciu...O căutase în repetate rânduri la birou, Mr.D, dar ea lipsise. Iar Johny, prieten de afaceri al lui Mr.D, îl anunţase deja că va rupe relaţia cu Maria.Iar logodnica, Magda, angajată şi ea în firmă, îi vâna postul Mariei! Si tocmai ce adusese un contract cu multe zerouri… în euro, deh, moneda importantă, de la firma lui Johny! Cu o mică clauză… verbală… s-o dea afară pe Maria… şi bineînţeles să-i ia locul!-Tu ştii, Maria, că eu sunt un om bun şi milos… dar firma noastră totuşi, nu e fundaţie de binefacere! De multă vreme nu mai eşti productivă… şi…-Cum adică? încercă Maria, să înţeleagă ce se întâmplă…-Adică… uite, aici în plic - şi-i înmână Mariei plicul - ai un bonus frumuşel din partea firmei. şiii… ai la dispoziţie o săptămână să părăseşti firma! Ştii, e criză şinu mai putem să te ţinem… eu am insistat, să-ţi mai dăm o şansă… dar nu a depins de mine! Crede-mă! - zise D. ducându-şi mâna la nas… Aici minţea, şi o ştia şi Maria!

7

El hotara totul în firmă! -Uite, dau eu nişte telefoane şi se va rezolva în altă parte, că doar cu cv-ul tău n-o să rămâi pe drumuri… - iar minţea, şi o ştiau amândoi!În uşă Mr.D se opri :-Mi-a făcut plăcere să facem afaceri împreună! Şi… cine ştie, poate că vom mai face… În alte conjuncturi!Şi închise uşa după el.-Doamne, nu-i adevărat!... Ce-i asta? Visez? E un coşmar? DE CE EU? DE CE MIE?Şi leşină… sau adormi profund… Cine ştie?Se trezi în pat acasă. Deschise ochii şi văzu veioza aprinsă. Se întinse şi apăsă pe buton. Întunericul lua în stăpânire camera.-Ce-au fost toate astea? Capul îi vâjâia… O ameţeală plăcută de data asta, o cotropi… Johny… Mr.D… Magda… Johnny… Chipurile astea i se perindau prin faţa ochilor… şi altele necunoscute parcă!Adormi ca un prunc!

Este o dimineaţă însorită! Maria deschise ochii… zâmbea.Un cântec dulce îi mângâia timpanul: ”Another day in my wonderful life…”Maria coborî din pat. Privi soarele pe fereastră:-Bine te-am regăsit dragul meu! - striga Maria din tot sufletul ei.

8

Admira pajiştea din faţa casei. Copacii şi păsărelele îi dădură bineţe. Florile o îmbătară cu mirosul lor.Ieşi pe prispă şi apoi pe pajiştea din faţă . Simţea răcoarea rouei, pe tălpile goale . Alerga de colo-colo! Iar o fericire de nedescris o făcu să izbucnească în lacrimi… lacrimi de fericire!-Te iubesc VIAŢĂ... Te iubeeesc!… Mă iubeeesc!... Sunt atât de fericită!Ceva strălucitor îi atrase atenţia. Nici nu mai stătu pe gânduri că este doar in cămăşuţa de noapte şi merse într-acolo…Un palat minunat strălucea în razele dimineţii! Nu mai văzuse această măreaţă construcţie, dar parcă i se părea foarte, foarte cunoscută!...Se apropie încet şi deschide uşa. Maria priveşte şi vede un hol mare şi frumos, plin cu lumină, o lumină care parcă nu avea sursă. Totul era iluminat strălucitor, auriu!

9

Înăuntru o mulţime de femei şi bărbaţi.Toţi tineri.Toţi frumoşi. Şi culmea,toţi în cămaşi lungi, de noapte, aşa cum era şi Maria îmbrăcată.Un parfum îmbietor de trandafiri inunda încăperea. Şi era imensă aceasta sală Aşa i se părea Mariei!“Mi se pare că-i cunosc pe toţi de când lumea, dar parcă nu i-am văzut niciodată!...”- gândea Maria.Oricum,n-avea importanţă! Îi erau dragi toţi! Aşa i se părea ei, atunci!În centrul sălii era un scaun gol… Părea mai degrabă un tron, cum numai în basme se pomenea!Ceva din interior, o îndemna pe Maria să se apropie…Nu simţea niciun fel de teamă…Maria se apropie de scaun, mă rog de tron, cu multă sfială…-Al cui o fi acest tron? – se întrebă uimită Maria.O voce din mulţime, iî spuse:-Al tău, Maria,… al tău!-Al meu?... - îşi răspunse neîncrezatoare , Maria… Oare merit

10

eu să mă aşez pe acest tron minunat? Sunt eu pregătită? Dar cine sunt eu? - se gândea Maria.Cineva dintre cei prezenţi, un bărbat frumos , radiind parcă o lumină nepământeană, făcu un pas în faţă:-Marie dragă!... Noi suntem bucuroşi să te avem aici, în mijlocul nostru... Te aşteptăm de-o veşnicie!... Deşi tronul e al tau… tu nu meriţi să te aşezi pe el!Nu meriţi!... Nu meriţi!... Nu meriţi!...Nu meriţi!... - îi răsuna Mariei , dureros de strident, în urechi…

Nu meriţi!... Nu meriţi!... Nu meriţi!... Nu meriţi!...

Incepe cautarea

O raza orbitoare nu-i dadea pace Mariei!Nu mai distingea nimic…-Uf! Ce cald e!…

11

Maria deschise ochii. Storurile erau trase, iar soarele ii batea direct in fata…-La naiba cu soarele asta imputit!... Ce tampita am fost ca n-am tras jaluzeaua!Se ridica brusc din pat si … glont la jaluzea… o trase!-Ooof! E mai bine acum!Se facu un pic mai racoare.Isi incalta papucii si ajunse repede in bucatarie.Ibricul… cafeaua… zaharul!Aprinse aragazul… In fine ritualul de dimineata! Si desigur, tigarile de rigoare!... Miscarile ii erau automate. Gandurile ii zburau care incotro… Deodata…“Nu meriti!... Nu meriti!... Nu meriti!...”- ii striga in urechi o voce, violandu-i dureros timpanele!“Nu meriti!... Nu meriti!... Nu meriti!...”-Gata! Gata!... Ajunge ! Taci dracului din gura!... Stiu si eu ca nu merit!... Nimic pe lumea asta!... Si ni… ni… meni … n-a … are… ne… ne… voie… de… de… mine!… - tipa printre suspine si hohote de plans.Plangea! Plangea de-ti rupea sufletul daca o vedeai!... Dar cine s-o vada?... Era doar ea… cu ea!Intr-adevar isi juca impecabil rolul de … victima!Ca-n cantecul ala vechi: ”N-am avut noroc pe lume,Tudorito lele…”. Frumos cantec! Si educativ!... Deh, traditia!… Trebuie respectata!… Si urmata… Ca ce ne-am face fara ea?...Sau cine stie, poate ne-ar fi mai bine!?… Muuuuuuiii… bien! - vorba spaniolului!

12

Fuma pe nerasuflate trei cafele… si dadu gata o juma’ de pachet de “bimbaroase”!Hohotele cele mari trecura… ramasera doar suspinele! Ii curgea nasul ca la robinetul nereparat din baie!Si, colac peste pupaza, o apuca si sughitul!… Exact ce-i mai lipsea!Simtea ca se sufoca si deschise larg fereastra de la bucatarie. Aerul racoros al diminetii o mai inviora!Trase aer in piept, puternic , de cateva ori… Era un pic mai bine!... Bine, doar un pic… nu chiar ca in reclama aia!Se aseza pe scaun, cu mainile in poala si capul cazut in fata… Se uita fix in podea!Pret de o ora, o ora si ceva, nu se misca de pe scaun.Deodata, izbucni intr-un ras nervos:-Ha,ha,ha,ha!… Ce misto e viata asta!… Nu job!… Nu iubit!… Nu bani!… Ha,ha,ha!… Ce misto e viata, cand te scoli de dimineata!… Ca sa … ajung… unde?... Departe?!... Unde?... La dracu-n praznic?... Daaaa, chiar si asta e o directie!… Si acum…ce naiba fac?... - continua Maria sa gandeasca cu glas tare. Ia zi-i Mario, fata… ce facem acum?... C-am pus-o rau de tot!… Doaaamnee!... Pe unde esti?... Ce faci ? Te joci cu mine, precum baietelul cel obraznic cu furnicile?!... De ce-mi faci asta?... Tocmai mie?!... Cu ce te-am suparat dragutuleee?… Cu ce am pacatuit?... Asta-i karma mea?... Asta-i destinul meu?... Sa sufar?... Cu ce-am gresit?... Mi-e asa de frica?... Si sunt atat de singura!Nimic.Nimic.Nimic. Niciun raspuns… de nicaieri!

13

Se vede ca bunul dumnezeu era cam ocupat… cu altele!-Doamneeee… doamneee… unde esti?...Mai bine sa mor… sa scap de viata asta imputita… sa scap odata!… Dar daca ajung in iad?... Iadul?… Dar parca ce traiesc e rai!?... Si iar i se invalmaseau gandurile in cap! Si capul ii pleznea de durere!Asa atipi Maria, cu capul pe masa, strigand in tacere, catre dumnezeu…Cand se trezi era doispce trecute fix!Dar pe Maria oricum n-o interesa cat era ceasul… Era cea din urma grija a ei!Maria isi simti gatul uscat. Deschise frigiderul si lua o sticla cu apa. Bau din ea jumatate, pe nerasuflate. Se simtea mai revigorata!Se duse la baie si se stropi indelung cu apa pe fata… Se privi in oglinda.-Arat ca dracul!...Doi ochi tristi o priveau incercanati… Izbucni in ras!-Oare asa arata dracul?...Isi stranse parul… il pieptana… Si isi dadu pe fata cu o crema. Se simtea mai inviorata!Merse la calculator, ca sa mai uite de toate. Il puse in functiune si accesa pagina proprie cu mail-uri. Ii atrase, fara sa vrea, atentia un mail.Il deschise… si citi:

“Dragi prieteni, Pamantul isi are provocarile si dificultatile sale. Ele sunt iluzii!

14

Dualitatea este o iluzie! Frica este o iluzie, care se joaca in grandoarea frumusetii vietii. Frumusetea se gaseste chiar aici!

Atat de multi oameni ii duc dorul! Ei sunt orbi fata de ea. Au ajuns intr-o mentalitate a telurilor. Mereu cauta frumusetea altundeva si mereu isi asuma ca se afla altundeva. Dar eu pot sa va spun ca adevarata frumusete, in toata maretia ei, nu exista nicaieri in univers, ci se afla aici!

Eu stiu ca in zilele vostre dificile, pare sa exista orice, in afara de frumusete. Ele apar ca pline de stres, frica si nesiguranta. Dar, imaginati-va, daca puteti, ca incetati sa mai indepartati acele lucruri – incetati sa mai fugiti de frica, ca incetati sa mai controlati vechiul om, ca incetati sa va ingrijorati de ceea ce se va intampla – atunci veti incepe sa apreciati adevarata frumusete a vietii!

15

Incetati sa va mai ingrijorati de unele lucruri, precum moartea! Moartea… moartea reprezinta o frumusete, prin ea insasi!

Experienta acceptarii si recunostiintei fata de corpul fizic, din ultimele momente, experienta reamintirii a tot ce ati facut, fara judecata, fara rusine, acestea reprezinta frumusetea!Prin eliberarea corpului fizic voi ajungeti intr-o stare mult mai spirituala – cata frumusete!Dar, ce anume este atat de irezistibil, incat spiritul continua sa revina aici, pe Pamant? Ce lucru irezistibil il face sa aiba viata dupa viata? Unii ar dori sa spuna ca este “karma”. Unii ar dori sa creada ca este vorba despre chestiuni nerezolvate… Unii ar dori sa va faca sa credeti, ca trebuie sa va indreptati greselile din trecut. Dar daca n-au existat greseli?

16

Dar daca a fost doar frumusete? Acest lucru determina sufletul sa creeze o alta incarnare si o alta experienta! Doar asta si numai asta!

Este momentul sa eliberati vechile concepte despre pacat, karma si pedeapsa! Este momentul sa acceptati, din nou, frumusetea totala a vietii! Ce dar extraordinar v-ati dat, sa fiti pe Pamant, in prezent! Ce timpuri traim impreuna!”

Maria simtea ceva cu totul nou si neasteptat… o caldura placuta in zona inimii… si un sentiment de liniste cum nu mai cunoscuse pana atunci!Paradoxal, simtea o bucurie care ii invada fiinta!-Am innebunit!... Necazurile pe mine cat casa si eu… culmea!... Ma simt bine!… Ciudat!... Nu-i a buna!... Trebuie sa merg la un psihiatru!Si dintr-un gand in altul, pierdu pe nesimtite starea de bine, de mai devreme.Si iarasi gandurile negre isi faceau loc, incet, dar sigur, in capsorul ei micut!Inchise calculatorul si se intinse in pat. Se simtea ostenita!

17

-Cum naiba reusesc sa trec de la o stare naspa la una super, si apoi, iar la una naspa?… Si asta cand in jurul meu nu s-a intamplat nimic, ma rog, in afara de necazurile de deunazi!Dar stai!... Si visul cu tronul… A fost real?... Nu,n-are cum!... Reale sunt necazurile prin care trec!… Oare?!... La naiba cu toate, ca nu mai pot!...

“Viata e un dar!” - ii rasuna in auz, o voce…”Un dar de nepretuit!...”

Maria adormi…

Urma in viata Mariei o perioada interesanta!Incepu sa-i placa ceva, sa navigheze pe net si sa citeasca tot ce i se parea interesant despre spirit, suflet, dumnezeu.Participa chiar si la cateva workshop-uri si conferinte de acest gen. Se simtise uneori “in al noualea cer”… alteori dezamagita! Aflase lucruri pe care si ea le stia!Dupa doua-trei zile ii trecea starea, indiferent care era aceasta… ca vorba aia, orice minune tine trei zile!De ce oare?Uneori o dureau intens umerii, ceafa si in zona lombara. Maria mai lua pastille. Dar durerile nu raspundeau la niciun fel de medicamente. Alteori o dureau genunchii de-i venea sa sara pe pereti!Cei cu care vorbea despre durerile ei, ii dadeau diverse diagnostice si sfaturi. Dar nimic nu dadea rezultate! Durerile incetau dupa o perioada, asa, de la sine.

18

Citise undeva ca daca aplica niste tehnici simple de respiratie profunda, lucrurile se vor schimba. Asa facuse!

Dupa o vreme, respirand cateva minute pe zi, observa ca se simte mai bine. Chiar mult mai bine! Erau si zile cand respira si… degeaba, durerile mai mult se inteteau!Dar a mai invatat ceva, sa aiba mai multa rabdare cu ea. Si astfel, avea de fapt mai multa incredere in ea!

Alteori,o podideau lacrimile din te miri ce. Intelesese sa nu se mai abtina! Si cand plangea, o facea cu toata fiinta sa, pana se simtea eliberata de o povara grea! Si din cand in cand,respira cu pofta, pana o apuca,cascatul! Se simtea mai bine si asta conta pentru ea!

Era doua noaptea. Brusc Maria se trezi. O tristete puternica o apasa! Ce naiba se mai intampla? - isi zicea ea cu naduf… Era o tristete care, parca prevestea moartea cuiva… a cuiva, drag…-Oare cine-o muri? - gandea ea.Ii veni in minte chipurile parintilor!

19

Si respira incontinuu, incercand sa nu se mai gandeasca la nimic. Uneori ii iesea, alteori nu! C-asa-i in… tenis! - se amuza ea la amintirea vorbelor lui Caragiu.

Da, mai invatase ceva, sa rada in momentele dificile!

Desi parintii o invatasera ca in viata trebuie sa fii serios, ca sa nu razi prea mult, ca dupa aia, plangi… si cate si mai cate “minunatii” pe care si ei le primisera “cadou” de la parintii lor, si astia de la ai lor… si uite-asa insir’te margarite… se perinda “traditia de victima”, din generatie in generatie!Si apoi pune-te pe plansete si vaicareli! Ca nesatuii vecini… dusmani… popor blestemat… aflat la confluenta marilor imperi... care ne-o trag de veacuri!Da, dar cine statea cu curul in sus si bucile rasfirate?Ca deh, capul plecat sabia nu-l taie!… Si uite-asa, ne miram ca ne-a intrat capu’n cur si privim prin…

Dar Maria inteles ca n-are importanta ce a fost, ca trecutul e ca un rucsac cu bolovani… si ca cine vrea, il lasa jos ACUM… cine nu, sa si-l care sanatos!

-Cum adica? - o intreba intr-o zi o cunostinta, cum sa lasi trecutul, asa ca pe un rucsac?-Uite asa, simplu! - ii raspunse Maria.

20

Si facu miscarile, ca si cum ar da jos de pe umeri un rucsac.Isi batu palmele…si …-Gata! - continua ea.-Hai lasa-ma-n pace cu prostiile tale! Tot nu ti-a venit mintea la cap?! Dar tu crezi ca e asa de simplu?! E …e vorba aia, atata amar de trecut!… Hai ca nu m-ai convins, fato! Nu poate fi asa de simplu! Trecutul trebuie platit… Ai pacate, te judeca bunul dumnezeu! Doamne, iarta-ma si pazeste-ma! - si facu o miscare scurta, in sus si-n jos, din mana dreapta, la nivelul pieptului… Stii tu!... Cum isi fac oamenii, semnul crucii! Dar numai cruce, nu iese!...

Maria se convinse de ceva vreme ca nu are de ce sa sa faca pe altcineva sa creada altceva, si nu-si mai batea capul cu argumente. Cine voia sa aplice lucrurile astea simple,bine, cine nu … nu!

Nimeni nu-l poate schimba pe celalalt! Desi, fiecare incearca in felul lui… Nu te poti schimba decat pe tine! N-aveau sens discutiile interminabile cu argumente si contraargumente!

21

In fond, fiecare experimenteaza ce-i place! Fiecare are convingerile lui! Iar credintele omului – convingerile - creeaza realitatea pe care o traieste!De chestia asta, Maria devenea tot mai sigura, pe zi ce trecea!

Maria isi aduse aminte de o poveste si i-o spuse cunostintei, cu care se inconversa.

Dumnezeu trimisese doi ingeri pe pamant sa ii aduca vesti despre oameni.Unul,la intoarcere i-a spus ca in lume e multa uratenie,haos,oamenii sunt rai,au distrus natura si se omoara intre ei.-Adevarat! - i-a raspuns B.D.(bunul dumnezeu,n.b.).Celalalt:-B.D. pe pamant e soare, o multime de copaci si flori minunate, cerul e azuriu intens, oamenii sunt frumosi…-Adevarat! - zice iarasi ,B.D.Iar staff-ul din spatele lui - sfintii aia care”pana la B.D. te mananca!”- asta-i tot din traditie!…- l-au intrebat:

22

-Pai, B.D.! Cand ai avut dreptate de ai rapuns “adevarat!”, la primul sau la al doilea inger?-La fiecare! - raspunse B.D.Pentru ca fiecare a vazut ce-a vrut el sa vada!”

Si cunostinta Mariei duse mana la gura si amuti. Maria ii dadu binete si pleca intr-ale ei.Merse o bucata de drum si … se opri brusc! Se simtea dezorientata!-Oare unde trebuia sa ajung? - se intreba ea inmarmurita. Chiar ca am luat-o razna! - ii trecu prin minte.Nu era prima data cand se simtea asa. Maria isi raspundea singura in astfel de situatii:

“N-are importanta!”

Tragea cateva guri de aer bune si apoi se indrepta in directia care-i venea in minte pe loc!

Si inca ceva! Chiar daca Maria mi-a spus sa nu va zic cine este cunostinta ei de mai devreme… eu am hotarat s-o fac! Chiar daca se va supara pe mine, o sa-i treaca! Pentru ca am facut legatura cu starea pe care a avut-o dupa acea intalnire… E mama ei!De multi ani, sau poate ca niciodata, Maria nu s-a inteles cu mama ei. Nici cu tatal!

23

Relatiile erau reci, reci de tot! Fiecare dintre parti incercase! Fiecare in felul lui… uneori facand pe “gigi duru’ “… alteori cu frumosul...Dar… nimic!Probabil ca nu reuseau sa se accepte unul pe altul! Viata mamei cu tatal Mariei, fusese un calvar! Dar asa se obisnuisera! Sa-si faca viata un iad unul altuia si sa creada ca asta e normal! Oricum pe Maria o considerau nebuna si ratata!Si erau mereu suspiciosi pe ea! De ce? Nici Maria nu stia! Sau refuza sa accepte raspunsul!...Asa ca Maria se retrase cam definitiv din relatia cu parintii. Pentru ea erau ca doi straini! Si ea pentru ei!...Oricum asta ii provocase Mariei o mare usurare! Parca scapase de o povara apasatoare!Trecura luni dificile, instovitoare, in care Maria si-a încărcat mintea cu tot felul de informaţii. Citea mult, cam tot ce-i cadea in mana, referitor la spiritualitate, religie, new age, etc. Stia multe, credea ea! Aplica in viata… atat cat putea!Intre timp schimbase inca vreo doua-trei locuri de munca.Nu reusea sa se adapteze nicaieri. Sistemul o incorseta tot mai tare! Din nou, si din nou dadea peste alte constrangeri, reguli tampite, si mai mult decat atat, minciuna, ipocrizia si parvenismul o sufocau.

24

Se ducea la serviciu numai pentru a avea bani sa traiasca!Dar ce traia era un adevarat calvar… numai viata nu se putea numi!Singurele momente in care se simtea bine erau weekend-urile si serile, cand ajungea acasa.Vechile relatii se destramau una dupa alta… Se simtea bine cand era singura!Incercase sa mearga la intaniri, in grupuri care-si spuneau spirituale.Acolo, aceeasi “marie cu alta palarie”! Se vorbeau vorbe frumoase, dar oamenii nu reuseau sa se suporte unii pe altii, decat in mici “bisericute” bazate doar pe interese meschine.Ierarhiile erau la mare valoare, iar orgoliile de vechime in grup sau de ”eu stiu mai bine ca tine!”, faceau legea.Daduse si peste unii care isi luau in serios rolul de guru sau de sfinti, cum isi spuneau.Da, da! Chiar aveau o scoala a sfintilor, “cea mai tare din lume” - ziceau ei…Un amestec “ghivecios” de stiinta cu religie si fanatism…Dar in jur, imprastiau frica de iad, si ca fara ei nu se poate ajunge la raiul mult visat, mai ales fara gurul lor! Un fost capitan de cursa lunga, care propavaduia morala crestina in public, iar in spate… Avid dupa bani si sex! Desi era trecut bine de saptezeci de ani!Priveau de sus pe oricine avea alta parere si vorbeau vorbe frumoase - dar desarte - din tot felul de scrieri,

25

mai putin sau mai mult sfinte, considerate de unii sau de altii…

-Cine le da lor dreptul sa judece oamenii dupa criterii de ei stabilite?... Cine le da dreptul sa se poarte asa de ingrozitor cu cei care cred altceva, in numele unei iubiri numai de ei clamate?... Cine?... De ce?...Erau multe intrebari pe care si le punea Maria… si nu gasea raspuns… sau poate ca nu voia sa-l vada… poate pentru ca era prea simplu!

”Fiecare primeste ce, cat si de la cine vrea el sa primeasca!”

Si Maria intelese ca fiecare se afla acolo unde fricile lui ii permit sa fie! Dar si ca in fiecare om se afla o mareata fiinta! In fiecare… nu doar in unii! Pentru ca toti au fost creati de acelasi Dumnezeu!

Intr-o seara, Maria isi facu programul, ca de obicei si se aseza in pat.Abia se intinse, ca urechile incepura sa-i vajaie cu putere si o stare de ameteala o cuprinse…Era absolut constienta… Se vazu coborand din pat… desi in pat era… tot ea! Ceva o tragea sa mearga in afara…

26

-Ooooh!... Ce frumos!Se vedea iesind pe o pajiste…cu picioarele goale… alergand fericita… Ce fericita sunt! Ii venea sa strige din toti borjocii… si chiar o facea!Isi aminti ca mai vazuse toate astea… Palatul… multimea de barbati si femei frumosi… tronul…

-Aaaaah! Tronul!… Am si uitat de el!… - striga Maria.Se uita in jur.-Parca sunteti mai multi ca data trecuta…Oare cand a fost data trecuta?...Maria avea senzatia ca fusese ieri… ba nu , azi dimineata… ba nu, azi la pranz… stai un pic… parca … adineauri!Oricum , nu conta!

-Ooooh! Tronul… e parca mai mare… mai maiestuos… mai… Nu conteaza! Dar oare al cui o fi?

27

Aaaaah! Da! Mi-aduc aminte ! Este … este al meu! - isi spuse timid Maria, dar nici ea nu credea asta.Iar din multime , o femeie frumoasa ca o zana, iesi in fata:

-Bine ai revenit, Marie! Draga Marie!... Da!... E tronul tau!Dar inca nu esti gata sa te asezi pe el! Nu esti pregatita pentru asta! Nu esti pregatita!... Nu esti pregatita!... Nu esti pregatita!...

Nu esti pregatita!... Nu esti pregatita!... Nu esti pregatita!...Nu esti pregatita!...

Maria a mai apucat sa mangaie partea tronului cea mai apropiata de ea… si … ceva mai puternic decat ea, o smulse intr-un vartej ametitor!Deschise larg ochii si, hulpava, respira cateva guri mari de aer…Simtea ca se sufoca si era uda de transpiratie din cap pana-n talpi. Parca, doar ce iesise de sub dus!Adormi instantaneu…

28

Credintele creeaza realitatea

Maria deschise ochii.Mirosul transpiratiei ii incinse narile. O fierbinteala insuportabila ii iesea din corp. Se simtea lipicioasa!Zvacni din pat direct sub dus… Stropii de apa ii biciuiau placut trupul! Statu sub dus vreo juma’ de ora.Iesi de-acolo complet inviorata! Se aseza pe fotoliul ei preferat.Privi pe fereastra… ziua se ingana cu noaptea intr-un perfect echilibru! Era o liniste… de nici linistea nu se mai auzea!Maria n-avea chef de cafea… nici de tigara… In sfarsit aparuse o crapatura in ritualul diminetii! Era un pas! Dar acum nu conta nimic pentru ea!Maria isi derula viziunea… detaliu cu detaliu… la centima… si retraia fiecare moment!Nici macar nu se mai intreba: vis sau realitate?... Fusese si doar asta conta! Respira si retraia bucuria fiecarui moment! Pana la ultima scena…care…-Oare de ce? De ce? - si Maria izbucni intr-un plans molcom… la fel ca o ploaie mocaneasca! Cand se linisti se ridica si merse in bucatarie. Bineinteles, cafeaua si bimbarica… ca deh, oameni suntem, nu ciuperci!Fuma si privea prelung pe fereastra de la bucatarie.Afara, lumina stricase echilibrul… invinsese! Si soarele isi trimitea maiestuos razele datatoare de viata!

29

Maria il privi pret de cateva clipe… I se paru ca soarele ii zambeste… nu intelese mare lucru, dar simti o mare bucurie!Privi si batranul copac din fata casei… si i se paru ca si el ii spune ceva… nu intelegea prea bine ce!Pe pervaz, o pasarica viu colorata se aseza…-Pi, pi, piii!... si zbura intr-o directie numai de ea stiuta.-E clar! M-am dilit! Acum tot ce ma inconjoara parca vrea sa-mi zica ceva… Cred ca mansarda mea are grave probleme! Totul e o nebunie!...Si mintea ei ii dadea dreptate! La mansarda se arsesera niste circuite… iar fluturi… cat cuprinde!

Maria isi aduse aminte:”fiecare vede ce vrea sa vada… si se afla acolo unde fricile ii permit sa fie!”-Ce-o fi dincolo de limitele mele?Si atunci Maria se simti ca si cum traia intr-o cutie… ca intr-o inchisoare!-Si cum naiba ‘oi fi ajuns aici?... Isi aminti ca in urma cu ceva ani vazuse un film, in care tocmai despre lucrurile prin care trecea ea, se facea vorbire. Isi propuse sa revada filmul ”Matrix”. Era sigura ca acum il va vedea cu alti ochi!Cum adica “cu alti ochi”?... Pai n-avea aceiasi ochi?!...Deschise computerul. Dadu un “search” pe cuvantul “realitate”… deschise la intamplare (oare?...) si citi cate ceva, pe diagonala:

“Imaginea lumii care apare in minte este destul de diferita de lumea fizica

30

reala, in doua moduri complementare. Pe de o parte, imaginea noastra despre realitate este mai mult decat realitate fizica, prin faptul ca ea contine multe calitati care nu sunt prezente in realitatea fizica. Luati in considerare experienta pe care o avem in legatura cu o culoare – verde, spre exemplu. In lumea fizica lumina are frecvente diferite, dar lumina in sine nu este verde, asa cum nici impulsurile electrice care sunt transmise de la ochi la creier nu sunt verzi. Nu exista nicio culoare acolo!Verdele pe care il vedem este o calitate creata in constiinta!Ea exista in minte numai ca o experienta subiectiva.……….Nu exista sunet… decat in mintea noastra!………..Cu ochii nu putem vedea decat o mica parte din ceea ce exista………….

31

Pe de alta parte, imaginea noastra despre realitate, este mai putin decat realitatea fizica, in sensul ca exista multe aspecte ale lumii externe pe care nu le experimentam niciodata.………La fel se intampla si cu celelalte simturi. Ceea ce auzim, mirosim si gustam, nu este decat o mostra limitata din realitatea fizica. Mai mult decat atat, exista aspecte ale lumii fizice, cum ar fi campurile magnetice si incarcatura electrica, care au un impact redus, daca nu chiar inexistent asupra experientei noastre.

Fiintele umane nu sunt capabile sa detecteze aceste fatete ale realitatii, dar unele creaturi pot. Cainii, spre exemplu, detecteaza frecvente mult mai inalte ale sunetului decat putem noi, si simtul lor olfactiv este estimat a fi de un milion de ori mai sensibil decat al nostru.

32

………..

Iar astea, chiar o dadura pe spate…pe Maria!…

In cele din urma, sunt atatea moduri de a percepe lumea, cate specii de viata exista in univers. Ceea ce noi luam drept realitate este pur si simplu, modul particular in care mintea umana vede si interpreteaza lumea fizica.

… noi percepem realitatea din afara noastra in acelasi fel – in concordanta cu “frecventa” pe care o generam inauntrul nostru.

Cu alte cuvinte, realitatea inconjuratoare este complet dependenta de calitatile noastre interioare. Asadar, numai noi o putem modifica.Viata persoanei este in interiorul ei!

… Un alt autor, Andreu Sole, intr-o lucrare aparuta concomitent la Junimea, in Colectia Ananta, de studii transdisciplinare, “Creatori de

33

lumi.Posibilele si imposibilele noastre”, considera ca lumea nu este decat produsul unei viziuni despre lume, ca oamenii sunt creatori de lumi, prin intermediul reprezentarilor si al imaginatiei lor. Istoria omenirii ar fi, astfel, povestea acestei pluralitati ireductibile a lumilor.

Realitatea lumii nu ar fi altceva decat ansamblul posibilelor si imposibilelor pe care oamenii nu inceteaza sa le creeze si sa le transmita, dar cu atentia necesara,pentru a face imposibile o parte dintre posibilele noastre, pentru ca lumea sa nu ajunga la barbarie, desi Cioran spunea ca tocmai asta e calea salvatoare. In context, nu pot sa nu-mi amintesc definitia lui Petre Tutea, care spunea simplu si total: “Realitatea este Dumnezeu. Dincolo de asta, nu cred ca se mai poate adauga ceva.”

34

…“Nu cunosti decat ceea ce esti”, cum spunea Toma d’Aquino.

Maria era mai linistita acum.-Deci nu sunt nebuna?... Dar parca cine-i sanatos... la cap, mamaie?! - se auzi vorbind singura.

Parerile celorlalti sunt… ale lor. Nu te impovara cu ele… iti ajung …prostiile tale! - auzi parca o voce din interior…

-Aaah!... Gata! M-am prins!... se plezni peste frunte Maria… Asta era!... Dadu drmul la televizor si vazu ca pe toate canalele era agitatie mare! Inundatii… sinistrati… O multime de oameni amarati injurau disperati guvernul!Apele le luasera tot avutul. Iar teledoanele nu mai conteneau cu luatul banilor si cu donatii de la oamenii de bine!Un post de televiziune ii atrase atentia mai mult ca celelalte… televiziunea poporului!Maria puse mana pe telefon si suna la postul mesianic…Suna ocupat !Incerca iarasi… si iarasi… si iarasi… pana dimineata! Cand nu mai avea nicio speranta, si era gata sa renunte… o voce feminina ii raspunse.-Alo! Televiziunea poporului… Aici Maria S. din orasul B. As dori sa fac si eu o donatie…

35

Maria fu bagata in direct! Dupa o discutie spumoasa cu patronul televiziunii, D.D. – mai tarziu Maria facu legatura cu acel D , patronul care o concediase… dar nu era nicio legatura… oricum cand si-a amintit ulterior, nu mai avea nicio importanta! Chiar nu conta! Pe scurt Maria şi-a donat totul – bunurile sale, banii pe care i-a economisit, totul… în afara de hainele de pe ea. Da, totul…ai inteles bine!

De ce? Pentru ca Maria a realizat ca in viata ei de pana atunci a avut destule lucruri scumpe si prea multi bani care au tinut-o deoparte… care nu i-au permis sa devina regina… regina propriei vieti!Maria a simtit ca toate aceste bunuri au fost ca niste bolovani care au tras-o in jos… nu au lasat-o sa urce pe tronul ei… cuvenit ei… si numai ei! In nici doua zile, Maria era in strada… libera! Nu mai avea nimic… nimic… doar hainele de pe ea!Aproape vreun an a trait pur si simplu, ca o cersetoare…

Odata,trecand pe strada, a oprit in fata ei un Q7 alb. A ridicat privirea si l-a vazut pe… Jhony, fostul ei iubit! Un pic grizonat… cam abatut… Jhony se rastea la o tipa eleganta… parca prea eleganta!O clipa li se intanira privirile! O recunoscuse pe Maria sau … Oricum se urca rapid in masina si pleca in tromba!

36

Maria manca doar atat cat sa supravietuiasca! Accepta bani din cersit pe unde apuca - ca si in domeniul astalucrurile functionau in sistem corporatist. Iar lupta era acerba! Mai ales intre cersetorii cu state vechi… lupta pentru suprematie!Maria cunostea sistemul si-i era lehamite!Si aproape un an a trait in saracie,scapand astfel de bolovanii care, credea ea, o trageau in jos… Intr-o seara de mai, cerul instelat, si afara numai bine de o plimbare prin parc. Maria vazu o banca mai ascunsa si se aseza.Respira.-Ce aer curat! Chiar e misto!... Eeei, Mario, Mario!… - isi spuse ea zambind, vezi ca se poate si … altfel!

“Orice se poate in viata! Nu conteaza!” - ii rasuna o voce linistita,din interior…”Tu alegi!”

Nu regreta nimic! Se simtea libera!

Incet, incet Maria atipi.

Si deodata… ii aparu pajistea cunoscuta…Si mai incolo, palatul! Si totusi nu visa! Traia parca in doua realitati concomitent!...

37

Se trezi in sala tronului… Parca totul era mai maret ca data trecuta! Data trecuta?... In fine, nu avea importanta!Maria se apropie de tron… un pic mai sigura… doar un pic!-Gata! Acum, mi se cuvine!... Am renuntat la tot!… Nu imi mai atarna bolovanii de picioare… acum parca zbor!Parca… Dar nu zbura!...Maria mai apuca sa intoarca privirea in spate… asa ca pentru a primi consimtamantul celor prezenti…

Atat apuca sa vada… toti cei din fata miscau capul… a … NU!

Maria s-a trezit brusc… cineva o zgaltaia puternic! Era cazuta langa banca...-Ce-ai fa?... Fa… ai murit?… Sau esti beata?… - auzi Maria.Deschise ochii.-Da-o ma dreacu de betiva… s-a imbatat curva… nu vezi?!...

Maria vazu doar doua siluete indepartandu-se…Intunericul se ingana cu lumina…

38

Deocamdata intunericul era biruitor! In departare un cocos canta de trei ori…

Maria ajunsese la… gunoi! Cel putin asa gandea atunci… trecandu-i prin fata imaginea cu:”NU!... NU!... NU!... NU!...”

Iubeste-ti aproapele

Mijeau zorile… Maria intredeschise usor ochii. Printre genele grele de roua lacrimilor, Maria simtea mangaierea sorelui de dimineata. Pe moment, Maria nu-si dau seama unde se afla… Aici… sau acolo… sau unde?...Un gand o amuza: candva eu aruncam gunoiul… acum sunt chiar… gunoiul!?... Era obosita, flamanda si sictirita!

-Oare pot sa merg mai departe? gandea ea… Catre ce?...Nu-i dadea pace gandul, ca fusese iar refuzata! Oare care lume e adevarata: asta… aia?…

39

Parca visa… si parca era real!… Nici ea nu-si dadea seama!Isi trecu in revista viata de pana atunci.I se parea ca fusese intr-o adevarata calatorie… cu un montaign-russe… Sus!… Jos!…Cand i se parea ca e sus, isi dadea seama ca de fapt… era jos!Acum se simtea la pamant…-Se poate mai jos de atat?... -De ce nu?! - ii trecu prin minte un raspuns neasteptat…

Haul, la fel ca inaltimea au aceeasi … lungime… nedefinita!

Privind in urma, Maria nu regreta nimic!Simtea ceva paradoxal, nu castigase nimic… nu pierduse nimic! Avea o experienta! Dar in necunoscut, experienta este egala cu zero…

Nu crezi, nu? - continua vocea.Pai, hai sa facem un mic test: la ce ti-ar folosi experienta acumulata pentru a trai pe o alta planeta… care are conditii cu totul si cu totl altele decat aici?

40

Bat campii?!... Hai sa te intreb altceva!La ce-ti foloseste experienta acumulata pe parcursul vietii… In momentul decesului?... Dar dupa?...

-Si acum?... Ce-i de facut?... Am renuntat la tot ce inseamna bunuri… am studiat… si?... Ce folos?... Que prodest?... Mie nu, in orice caz! - isi zuse Maria cu glas tare.

Mariei nu-i venea sa o ia de la capat, pe drumurile batatorite deja… Le stia foarte bine!Si chiar de ar fi vrut, simtea ca nu mai poate…Voia altceva!...ALT-FEL!!!... Dar nu putea defini!Asa ca facu ce stia mai bine sa faca… adica NI-MIC!... Respira… respira… si cauta sa-si faca liniste in minte… adica goni cu eleganta toate gandurile!Iar acum sedea linistita pe banca. Da, linistita! Chiar si matele incetara sa mai giortaie… ca nu mancase nimic de vreo zi jumate!

Vazu o domnisorica bruneta, draguta si zvelta cu vreo sase-sapte puradei dupa ea…Puradei, am spus?... Da, ca erau toti tuciurii, si nu pareau sa-i apartina… ca nascatoare… ca fata avea o fata alba, ca laptele… si oricum nu arata mai mult de

41

douzeci si… de ani… asa ca, cu tot efortul cuvenit, n-ar fi putut sa aiba atatia puradei!

Maria se apropie de tanara domnisoara si intrand in vorba cu ea afla ca micutii erau copii abandonati sau orfani, si fata era un fel de asistent maternal… sau cam asa ceva!Pe Maria o incanta bucuria din ochii fetei si pasiunea cu care vorbea despre despre grija care le-o purta copiilor.Maria n-avea copii, desi ca orice femeie… ma rog!... ca o femeie, i-ar fi placut sa aiba copii!Dar stii cum e! Cand esti tanara, cariera inainte de toate, iar dupa treizeci de ani… e prea tarziu!

C-asa-i omul! La tinerete alearga dupa unele… si la batranete regreta ca n-a facut altele!

Ca doar traditia ne-o spune: “da-i doamne mintea omului de dupa”!Asta asa, ca sa visam frumos!Ia zi, azi ai mintea de dupa! Si… ce faci cu ea?

Da,stiu… si altii s-au suparat pe mine ca pun prea multe intrebari…dar nu te speria! Intrebarile astea mi le pun si mie… si privesc de multe ori indelung “ca la poarta noua”… pana imi dau un raspuns!Hai ca ne-am luat cu vorba si am lasat-o pe Maria in parc!

42

Maria aflase ca tanara domnisoara lucra pe acel post de cateva luni, pe un salariu modest, dar ca ii placea tare mult ce face! Pentru ca, spunea ea, iubeste copiii,si ei o iubesc pe ea! Si ca isi gasise menirea pe lumea asta…

-Hmm! - isi zise Maria, uite un om cu adevarat fericit! Aceasta minunata fata s-a pus in slujba copiilor astia… si cu cata pasiune o face! Trebuie ca e cu adevarat implinita!

Maria o si vedea pe Laura, caci asa o chema pe fata, stand maiestuos pe tronul ei propriu de regina!…Ceea ce nu-i spusese Laura, e ca luase job-ul acela pentru ca nu gasise alceva… Oricum peste nici trei luni, Laura avea sa isi schimbe marea pasiune, pe un june grec, de vreo saptezeci si… de ani, cu care se marita si pleca, bineinteles, in Grecia… Uitand definitiv de micutii de la orfelinat! Deh, ale vietii carari!...

Laura nu procedase corect sau gresit! Era experienta ei, si atat ! Cat timp nu facea compromisuri cu ea si actiona din inima…

Dar lucrurile nu sant niciodata cum par a fi!

Si asta avea sa inteleaga si Maria pe parcursul calatoriei ei!

43

Maria se convinse ca oricat de sus, pe scara sociala, sau de jos, putea omul sa ajunga, functiona o singura lege… aceea a supravietuirii! Si Maria hotarase de mult ca vrea sa traiasca! Cum? Nimeni nu putea sa o invete, pentru ca oamenii nu stiau nici ei ce inseamna sa traiesti. Stiau la perfectie sa supravietuiasca… in diverse forme!

A doua zi, intamplator sau… nu, Maria participa alaturi de un grup de tineri la strangerea gunoiului din parc.

Curios este ca cei care frecventau parcul, priveau comentand de pe margine… Si nu se poate ca macar odata sa nu fi aruncat o hartie pe jos (doar nu pe sus!...).Maria isi facu o gramada de noi cunostinte! A muncit cu sarg, fiind chiar remarcata de un tip din grup care mai mult dadea indicatii celorlalti… Ca doar era sef, ce… mama ma-sii!

Tipului ii placu harnicia Mariei si o invita adoua zi sa mearga cu grup la un azil de batrani sa duca niste pachete cu alimente… Maria afla ca grupul este parte dintr-un ONG al unui mogul de presa cunoscut… si ca urmau, in scurt timp, alegeri intr-un colegiu, pentru deputatie…

Si … si asta explica apritia ad-hoc a unor camere de filmat!

44

Dar pe Maria n-o interesau toate astea, ea credea cu putere in ce facea ea si se bucura ca a gasit in sfarsit solutia problemelor sale: sa lucreze benevol in slujba celor multi, dar mai ales oropsiti. Ce mai tura-vura in slujba poporului!

Au aparut apoi o groaza de oportunitati pentru Maria! Mergea in piata si din putinii bani care-i avea, cand vedea cate un batran mai amarat care se uita lung la cate o taraba, ii cumpara ea un kil de mere. Altei batrnici care poftea la portocale, Maria i-a cumprat doua portocale… n-avea mai multi bani!

Odata i s-a facut mila de un copil si a intrat cu el intr-un fast –food si i-a luat aluia un sandvis.

Altadata, a vazut doua femei care se certau ca la usa cortului… Maria a intervenit si chiar a reusit intr-un final sa le impace… dupa ce, una dintre femei i-a scapat, din greseala, o palma zdravana peste fata!

Maria nu s-a suparat. Pentru ea era important ca ii poate servi pe ceilalti. Si stia ca intr-o zi, isi va primi darul mult visat!

Din intamplare… sau nu, Maria fu recomandata de o cunostinta a unei verisoare al carei sot lucra… unde credeti ?... La televiziunea poporului… acolo

45

unde ea donase cu ceva vreme in urma toate bunurile care le avea, unor sinistrati…

Asa ajunse sa-l cunoasca pe D.D. in persona. Foarte amabil si rabdator, D.D. a ascultat povestea Mariei. A ramas impresionat de cele auzite si chiar a exclamat:

-Uite dom’le, ca sunt si oameni care nu vor nimic pentru ei si dau tot poporului. De asa oameni avem nevoie, d-na Maria in partidul nostru. Ca nu degeaba se cheama partidul poporului! D-na Maria, daca vreti, uitati, se apropie maine-poimaine alegerile, nici noi nu stim cand, si vom ajunge la putere si vom ajuta poporul… si… daca vreti sa ne ajutati ca avem atatea de facut!

Maria era bucuroasa ca intalnise astfel de oameni care voiau sa se puna in slujba celor multi, a prostimii, cum auzise ca le spunea la aceeasi televiziune un tip care le zicea lucrurilor pe nume, direct in fata celor care priveau emisiunea si-i trimiteau sms-uri.

Nu! Nu erau scumpe sms-urile! Doar un euro jumate! Ce nu face omul ca sa-si spuna si el parerea! Ca doar e democratie! Ce… banii lui nu merg!

Mariei ii placea de tipul ala, ca era ca ea. Si ea vorbea direct si ti-o spunea verde in fata, fara

46

ocolisuri,exact ce gandea. Facuse destule eforturi sa scape de masca ipocriziei si nu mai voia sa aiba de-a face cu asta! Stia ca putea fi atat de sincera cu ceilalti, cat era cu ea. Si nu-i pasa, catusi de putin, de critica celor din jur. Vorba ei: putina critica la micul dejun, la pranz si seara… face scaunele… mai putin tari!

Numai constipatii se supara!

Plina pana peste cap de entuziasm, Maria il intreba direct pe D.D. daca si el si ceilalti care vor ajunge sa conduca partidul, vor dona bunurile, averea… poporului. Pe D.D. chiar il amuza intrebarea, si duse chiar instinctive mana la gura, in deja celebrul gest…

-Haideti d-na Maria, nici chiar asa! Eu am muncit din greu sa fac toate astea! Dar, desigur casa, avionul, elicopterele, rolls-ul vor fi puse dispozitia presedintelui tarii… daca voi fie eu ales! Si poporul nu va mai cheltui bani pentru administratia prezidentiala! Numai sa scapam de hotii si mafiotii astia care au furat poporul douazeci de ani…

-Si dvs., daca ajungeti sus, cu oamenii dvs., nu veti fura?

-Nu d-na! De ce? Am tot ce-mi trebuie, facut din munca…

Maria se uita fix in ochii lui D.D.

47

-Eee… si dv., acum!… Unde ati mai auzit in lume, o tara in care politicienii sa nu fure!… O sa fure si ei saracii… dar, mai putin… sa ramana mai mult poporului!

Maria izbucni in ras. -De ce radeti d-na… ce nu-i asa?... -Ba da, ba da! Dar mi-a trecut prin cap un slogan

pe care il puteti folosi… -Care? intreba curios D.D.

-Votati-ne pe noi! Noi vom fura mai putin decat ceilalti, iar voua va va ramane mai mult!

Toti cei de fata se amuzara, in frunte cu micul

mogul. -Frumos d-na, frumos!… O sa ne mai gandim…

Pe Maria o incanta ca gasise locul unde veneau multi sa se planga, cu nevoi de toate felurile, iar pentru ea era mana cereasca! Avea material din belsug… se simtea in al noua-lea cer ca avea asa de multi oameni pe care sa-i serveasca.

In sfarsit, nu traia pentru ea, ci pentru ceilalti! In sfarsit, isi gasise menirea adevarata pe lumea asta! Si iata, erau atat de multi care gandeau ca ea! Asta ii valida odata in plus, ca se afla pe calea cea dreapta.

Se intelese cu D.D. sa lucreze intr-un department special pentru ajutorarea celor napastuiti.

48

Maria muncea mult… 15, alteori chiar 20 de ore pe zi. Dormea pe apucate, manca frugal un sanvis cand matele o certau prea tare, in rest se dedica trup si suflet cum se spune celorlalti.

Pleca in deplasari lungi si istovitoare prin tara, ea se oferea mereu, numai sa ajute oameni necajiti. Erau multi, mult prea multi cei care cereau si prea putini cei care dadeau.

De multe ori Maria isi dadea si ultimul ban din diurna, numai sa ajute vreo mama cu multi copii sau vreun batran abandonat.

De cate ori nu dormise in masina, iar banii pentru

hotel ii daduse vreunui amarat… numai ea stia!

Observa un lucru interesant ! Donatiile rezolvau probleme putine si pe termen scurt! Apoi, oamenii iar se afundau in amaraciuni… Maria se intreba uneori de ce se intampla asta, dar nu mai vea timp sa gaseasca si raspunsuri… ca abia mai avea timp sa doarma.

Cand se simtea daramata de oboseala, isi mai amintea sa respire un minut doua, dar atipea instantaneu!

Maria slabise mult, blugii stateau pe ea ca pe gard! Ochii incercanati mereu… si cafea si tigari la greu!

Pana intr-o zi cand, apuca sa urce treptele din fata sediului unde lucra, si se prabusi in fata usii…

49

Se trezi pe seara, intr-un pat de spital. Langa ea, o asistenta tocmai terminase de aranjat perfuziile…

-D-ra Maria, ii spuse asistenta, am fost foarte ingrijorati pana in momentul acesta, cand ati deschis ochii… mai pe ocolite sa va zic… era sa o mierliti !Si nu de alta, dar pacat de mata ca esti tanara si ai tota viata in fata!

Maria o vedea ca prin ceata pe asistenta, dar de auzit o auzea bine…

-Era… sa… sa dau coltul?... Era sa mo… or… - abia scotea cuvintele Maria.

-Lasa d-ra, odihneste-te acum! Trebuie sa te intremezi… Vrei ceva anume?... Vrei sa anunt pe cineva apropiat?... Ca au venit multi colegi de la mata de la firma… si domnul D.D. personal a venit! Vai, ce om de treaba e! O sa ne scoata domnul D. din rahatul asta in care ne-au bagat toti... de 20… nu sunt de acord… gata…Maria auzea doar franturi…

Inchise ochii. Prin fata ii trecu ca pe ecranul unui cinematograf filmul cu… parca era… uite, chiar eu sunt acolo - tipa in tacere Maria…

Pajistea… haaaa! Tronul!…

50

Nu se mai uita nici in stanga, nici in dreapta, glont la el… si se aseza direct…Maria stia ca sute de perechi de ochi o priveau… Dar nu-i pasa!...

Oricum era suparata pe ei ca de atatea ori i-au refuzat dreptul ei… da!... dreptul ei!... Cine erau ei sa o refuze pe ea?... La naiba cu toti!...

Maria incerca sa se faca cat mai comoda pe tron… pe tronul ei! Cand…un cor de voci isi revarsara suvoiul, exact in urechile ei…

-Nu, Maria… tu nu esti gata inca!

Maria lesina… era intinsa in pat… ii era frig… desi transpira puternic…. si in incapere vazu o mica luminita… Luminita de la capatul tunelului? Doamne… unde sunt?

Atipi. Cand deschise ochii, Maria vazu un barbat cu un chip placut, desi se vedea ca avea o varsta inaintata… Era medicul care se ocupa de ea.

-Maria! Maria.S.! Imi dai voie sa-ti spun Maria?

51

-Da… bine…inteles… - Maria vorbea greu si abia soptit. Nu putea mai mult!-Maria… iarta-mi indiscretia - continua medicul… dar, esti deja de o luna in spital si nu a venit nimeni din familia ta sa se intereseze de tine… in afara colegilor de serviciu…Familie!... Familie!... Maria surase in gand. nici nu mai stia ce e aia… de mult timp… de forte mult timp…

-N-am… familie… sopti Maria.-Cum, n-ai mama, n-ai tata, frati… surori…?-Nu! - raspunse sec, Maria.-Ma rog, continua medicul cu o voce la fel de blanda, dar… stii… un sot… un iubit…?-Nu!

Medicul o privea in tacere, dar cu multa compasiune… nu mila… compasiune… asa simtea Maria privirea doctorului, care culmea, ii parea foarte familiara, desi nu-l vazuse decat atunci, intaiasi data!

-Bine, Maria… ofta medicul, facand o pauza… Maria, stiu ca esti o femeie puternica… am auzit multe lucruri minunate despre dumneata de la colegii dumitale, si chiar de la simpaticul DD, la care lucrezi…Maria ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu putu. Asa ca medicul continua:

-Maria… ti-am facut niste analize… adica mai multe… si le-am repetat… credeam ca noi am gresit… in fine, Maria … medicul o privea pana in strafundul sufletului

52

- asa simtea Maria - Maria… ai leucemie in faza terminala!

Maria nici nu mai auzi ultimele trei cuvinte…La cuvantul “leucemie”, simti cum se prabuseste in gol… si inchise ochii!

Marele Secret

Maria se trezi in picioarele goale, alergand ca o nebuna cu parul despletit, printr-o padure intunecoasa. Nimic sau aproape nimic nu reusea sa distinga in jur. Auzea zeci de voci care de care mai amenitatoare…Undeva departe,lupii urlau…Maria alerga, lovindu-se de crengi, impiedicandu-se si ridicandu-se de fiecare data…

“Nu meriti!... Nu esti gata!... Nu esti inca pregatita!... Nu!... Nu!... Nu!...”-ii strigau din ce in ce mai tare vocile! Ici colo sticleau amenitator in negura

53

intunericului perechi-perechi de ochi ca de foc…

Maria se impiedica si se trezi cu fata in tarana…Vru sa se ridice, dar parca nici picioarele, nici mainile nu o mai ascultau…-Nuuuuuu!... Nuuuuu!... Gata nu mai pot!...- striga Maria din toti rarunchii, in hohote stridente de plans.Si ramase acolo, cu fata in tarana… Isi pierdu cunstiinta instantaneu… Trecura… cine mai stie cate valuri de timp. Acolo,timpul era fara de sens. Pe cine interesa?...

Maria deschise cu greu ochii…Vedea ca prin ceata…Se sterse cu maneca de la camasa lunga in care era imbracata…Isi privi camasa… era o camasa alba, vaporosa, fara urma de pamant sau ruptura pe ea… Asta ii dadu un pic de gandit Mariei…

54

Isi amintea ca alergase cu ceva vreme in urma prin bezna unei paduri…Iar camasa nu avea nicio urma a acestei sinistre aventuri.

-Cum naiba… asta! – isi spuse Maria. Ii trecu prin minte ca daca a ajuns in iad?...

Maria se aseza in fund.Era intr-o poienita insorita. Soarele ii mangaia duios fata, iar o adiere usora o racorea…Maria nu privea in spate de loc! Nu o mai interesa decat sa admire ce e in fata sa!La vreo trei sute de metri,dupa aprecierile ei, zari ceva mare si cafeniu…o namila cum nu mai vazuse vreodata!

Namila se indrepta spre ea.Maria simti o racore pe sira spinarii, dar ii trecu repede.-Ei si?... Ce poate sa-mi faca namila asta… mai rau decat mi-a spus

55

medical, nu poate fi! - isi spuse Maria.

Namila era un urs si se opri la o aruncatura de bat de ea. Se tolani pe iarba prospata. O privea intens pe Maria.Mariei ii trecu prin gand sa se ridice si sa fuga. Dar se razgandi!

-In fond si aia e o fiinta… ce poate sa-mi faca… mai mult decat sa ma omoare… Si!... Ce-am avut si ce-am pierdut! Oricum am sa mor!

Maria il privi cu drag pe urs… si simti cum din toata fiinta ei se revarsa o drgoste cum nu mai o traise vreodata!

Isi intinse mainile si imaginar il lua in brate pe urs. Maria vazu cum un suvoi luminos iese din ea si-l invaluie pe urs!

56

Ursul se ridica in doua picioare si trase un raget puternic… puternic, dar nu fioros. Asa percepu Maria!Ursul se intoarse putin intr-o parte si cu labele-i massive, parca ii arata ceva Mariei. Maria privi intr-acolo! Nu mica ii fu mirarea cand, in dreapta ei la cativa zeci de metri, vazu doi pui de urs care faceau giumbuslucuri in iarba!

-Aaaah! Draga ursule, tu esti de fapt ursoaiaca… si ce pui dragalasi ai!

Suvoiul din inima Mariei se indrepta acum spre pui.Acestia se oprira instantaneu din joaca si o priveau uimiti pe Maria.Se pare ca pana atunci, nici nu stiusera de existenta Mariei.

Si,brusc puii tasnira ca niste ghiulele spre ea.Maria nici nu avu timp sa se dezmeticeasca, ca puii se si jucau in poala ei cautnd sa o linga pe fata.

57

Maria nu riposta in niciun fel si ii lasa pe micuti sa faca ce vor.

Ursoaica privea cu atentie, de la distanta, dar nu facu nicio miscare. Cand joaca puilor se mai domoli, ursoaica trase un raget, iar puii alergara la mama lor.Ursoaica intoarse spatele Mariei si disparu din aria ei vizuala. Maria se simtea coplesita placut de situatia prin care tocmai trecuse.Nu-i trecea nimic prin minte… si se lasa purtata pe valurile acelui sentiment minunat pe care il traia! Se intinse pe spate si o oboseala placuta o invalui. Atipi.

Deschise ochii si un parfum imbatator ii frematara narile.Maria se ridica in fund si… sa lesine nu alta…In fata ei, la nici doi metri… ursoaica sedea tolanita si o privea, dand agale din cap.

58

La jumatatea distantei, Maria vazu un fagure cu miere aurie scurgandu-se din el…Ursoaica dadea din cap parca invitand-o sa se infrupte din bucatele dulci.

Maria lua fagurele si musca cu pofta!O foame hulpava o napadi! Nu mai mancase de… nici ea nu stia de cand! Maria manca tot si acum se lingea pe degete.

-Hmmmm!...Asa ceva atat de bun n-am mancat de cand ma stiu!... – ii spuse Maria ursoaicei privind-o strengar.-Multumesc, Mama Ursoaica… sau nu, saru-mana pentru masa - i se paru mai potrivit sa-i spuna , si continua - c-a fost buna si gustoasa, isi aminti cu drag Maria de cum ii spunea mamei, dupa o masa delicioasa!

59

Ursoaica dadu capul pe spate si-l scutura apoi, cu un raget de multumire.-Auuu! Burta… - striga Maria, uitandu-se cu ochii iesind din orbite, la ursoaica… tinandu-se cu amandoua mainile de burta.Avea o senzatie cumplita de pantecarie!Cum, nu stii senzatia?! E ca atunci cand te apuca diareea si esti la o mare distanta de un w.c. … Cumplit, nu?!Maria se uita cum ursoaica dadea din cap a aprobare si nu mai statu pe ganduri, isi ridica poalele, se aseza pe vine si…Un miros puturos de putrefactie cu ragaituri invalui imprejurul!Pana si ursul intoarse capul de atata imputaciune ce se raspandea.Maria isi aduse aminte ca uitase si de rusine si de tot si se afla acum in curul gol in fata ursoaicei!

Nu stia ca ursoaica n-avea notiunea de rusine!

60

Pentru ea era ceva natural ! Numai oamenii isi luasera povara asta cand au interupt legatura cu tot ce este natural!

Cand, in sfarsit incheie treaba, Maria se ridica si nu mica i-a fost mirarea cand vazu pe pamant o gramajoara de viermi inotand in ceva verzui mucilaginos…Scarbos ai spune! Dar asta iesise din Maria…Acum Maria se simtea ostenita, dar mult, mult mai usurata! Simtise cum daduse afara o greutate ca de plumb.Avea senzatia ca eliminase un cufar de balauri din trup… asa o durea de tare curul!Maria isi simtea gatul uscat acum si tare ar fi mai baut o gura de apa…

Se uita la ursoaica si spuse abia soptit:-Ce sete imi e!Nici n-apuca sa termine, ca ursoaica se ridica brusc, se scutura si se

61

intoarse sa plece. Facu cativa pasi si intoarse capul a asteptare…

-Hai,vino! - parea ca-i spune Mariei. Maria se ridica si o urma.Privea in jur si Mariei nu-i vedea sa creada cat de frumos era!Ursoaica se opri brusc si ragi cumplit.-Ce se intampla? - se trezi Maria vorbind.

Scruta orizontul si vazu undeva in vale un lup cu alti trei lupi mici.Era o lupoaica cu puii ei!Intelese atunci, ca ursul avertizase lupoaica san nu se apropie! De fapt ursoaica o proteja pe lupoaiaca si pe pui sa nu se apropie. Maria era bolnava!

Mai parcursera o bucata de drum pana le aparu un rau care sclipea in bataia razelor de soare. Se auzea un susur placut,linistitor. Ursoaica se apropie de rau si baga botul in apa.

62

Intoarse capul si o privi pe Maria bland, invitand-o sa bea…Maria se apleca se spala pe maini, isi aruca pe fata cu apa.O racoare de neimaginat simti atunci, Maria!Isi facu palmele caus si bau cu nesat, pana se satura. Simti cum apa cristalina ii parcurse corpul prin interior si-i ajunse pana in vezica.

Instantaneu o taie pisarea! Nu statu pe ganduri. Poalele in sus si se aseza pe vine.Un lichid rosiatic i se scurse printer picioare. Duhnea de-ti lua nasul!

Se intampla apoi un lucru de neimaginat pentru un om normal din ziua de azi…Ursoaica cu gesturile cunoscute ii ceru Mariei sa o urmeze.Maria observa ca ursoaica se indrepta in directia lupoaicei.Puii se harjoneau undeva in dreapta.

63

La nici o suta de metri ursoaica trase un raget, altfel decat pana atuci si adulmeca cu narile in sus…Lupoaica se ridica si ea si trase un urlet infricosator.Animalele isi dadeau mesaje unul altuia.

Maria nu-si puse mintea la contributie… ca n-avea sens… n-ar fi inteles nimic… nimeni n-o invatase vreodata limbajul animalelor!Stia din scoala ca animalele sunt inferioare omului si ca nu vorbesc. Numai omul, care e superior animalelor, vorbeste! Bietul om… vorbeste intr-una de nici el habar nu mai are pe ce lume se afla! De superior ce e!

Maria simti mesajele pe care si le dadura cele doua animale. O voce interioara ii decoda instantaneu!Ursoaica se asigura acum, daca lupoaica e sanatoasa pentru a-i permite sa se apropie de Maria.

64

Maria se opri la nici zece pasi de lupoaica.O invalui intr-o imbratisare imaginara. Era in ordine acum!Lupoaica se ridica, se apropie de Maria si ii linse mana, in semn ca o recunoaste de …stapana!

Maria isi aminti sau poate tot acea voce interioara ii spunea, ca omul cand a fost creat i s-a dat in stapanire toate animalele de pe pamant.Si toate animalele i s-au supus atunci. Omul le iubea!Si animalele il iubeau pe om… si il slujeau! Pentru ele omul era dumnezeu! Si chiar asa era… omul era dumnezeu!Asa fusese creat dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu!Numai ca ulterior omul a uitat!

A sosit timpul sa-si reaminteasca…daca vrea! Nu-l obliga nimeni!...

65

Azi doar animalele domestice il mai recunosc pe om de stapan.Celelalte, nu!...Si ele asteapta ca omul sa-si reia locul ce i se cuvine de la inceputuri… acela de dumnezeu! Pentru ca fiecare om e dumnezeu! Dumnezeu adevarat din Dumezeu adevarat!

Omul a mai pastrat azi calitatea de stapan… lacom si crud!Dar e in regula, fiecare se va trezi, la vremea lui!

Dupa binetele de rigoare, ursoaica se intinse la umbra unui stejar falnic si gros. Mai incolo un pic, facu si lupoaica la fel.

Osteneala o ajunse iar, pe Maria.Se apropie de ursoaica cu pasi sfielnici, o privi in ochii blanzi si se aseza pe iarba, cuibarandu-si capul pe burta ursoaicei.

66

Afara se racorise un pic. Maria adormi.

Cand deschise ochii isi simti buzele umede. In jur razele soarelui se jucau in sclipri multicolore in roua ierbii!Maria simti ca dormise… o vesnicie!

Se ridica in picioare. Abia atunci ursoaica se misca si scuturandu-se se ridica in toate cele patru picioare.O conduse pe Maria la rau, unde aceasta se imbaie.

Dupa aceea isi puse camasa pe ea si o privi lung pe ursoaica.-Si acum? - de data aceasta buzele Mariei nu se mai miscau. Comunica direct prin gand cu ursoaica.-Acum mai avem un loc unde vom merge, ii transmise ursoaica.Maria o urma ascultatoare pe ursoaica.

Ajunsera intr-o poienita.

67

Mii de flori ii incantau vazul cu culorile lor. Un parfum imbatator ii gadila narile. Niciodata nu mai simtise un astfel de parfum.In poienita incepura sa se adune… barbati si femei imbracati… ati ghicit! In camasi albe,lungi…Poienita se umplu!Maria isi intoarse privirea undeva in spate unde se afla ursoaica. Mama ursoaica scutura capul in sus si in jos.-Curaj,fetito!... Hai,du-te!...

Maria inainta spre grup. Din multime iesi o femeie inalta,maiestuoasa…Fata ii stralucea asa de tare ca Maria nu-i putea distinge trasaturile.Fiinta se propie de Maria.Un val de dragoste nemaicunoscuta vreodata o invada pe Maria.

Cu ochii in lacrimi intreba:-Ce trebuie sa fac sau sa ce taine ascunse trebuie sa aflu ca sa-mi recapat tronul inapoi!

68

Mareata faptura o privi indelung cu o mare compasiune. Un raset cu pofta, sanatos, se auzi.

Maria nu mai intelegea nimic! Fiinta asta isi rade de mine! - gandea Maria.

-Draga Marie, nu rad de tine! Dar asa amuzanta esti… de ce n-ai intrebat de la inceput si noi iti raspundeam!

Maria ramase cu gura cascata… uitase sa si mai traga aer in piept!Isi reveni repede!

-Cum, asa de simplu era! Doar trebuia sa intreb?!...Si izbucni si ea in ras! Toti cei de fata radeau cu pofta de rasuna intreaga poienita!

Cand rasetele se mai domolira fiinta din fata ei continua:

69

-Pana acum tu ai trecut prin multe lucruri pe care le-ai experimentat. Asa ai dorit tu sa faci! Nimeni din afara ta nu ti-a impus sa treci prin atatea suferinte. Nicio datorie, niciun pacat, nicio karma, soarta sau destin, niciun dumnezeu din afara ta nu te-au obligat! De altfel, e curios cum voi oamenii credeti ca dumnezeu e iubire, si apoi asteptati sa va trazneasca cu cate vreo pedeapsa ca ati incalcat una sau alta dintre nu stiu ce legi inventate tot de voi si puse in seama divinitatii! Cum puteti voi oamenii una sa spuneti si alta sa faceti?!... E un mare mister chiar si pentru noi!Si cum va puteti inchipui ca cineva, chiar si dumnezeu, sa stie totul dinainte si apoi sa va supuna la nu stiu ce probe, ca un copil obraznic ce chinuie furnicile?...

70

Oamenii cred ca dumnezeu n-are alta treaba decat sa se ocupe de ce face unul sau altul si sa contabilizeze faptele lor intr-un catastif! Trebuie sa recunosti ca e o viziune cel putin ingusta, ca sa nu zic prosteasca!Daca tot a creat dumnezeu, omul dupa chipul si asemanare lui, deci cu toate caracteristicile divine, omul n-are decat sa se joace cum vrea! I s-a dat Liberul-Arbitru!Regulile si legile le-ati facut tot voi, pentru a va controla unii pe altii, si pentru a va fura unii altora energia! Apoi v-ati intrecut unii cu altii si cu voi insiva, incercand sa perfectionati totul! Un joc frumos, dar dureros! Niciodata nu veti ajunge la perfectiune pentru ca perfectiunea, asa cum o intelegeti voi nu exista!...

71

V-ati impartit in doua tabere - lumina si intuericul - si v-ati luptat din vremuri imemoriale. Din cand in cand,va schimbati rolurile!Si asta a avut o motivatie… asa ati hotarat ca veti afla raspunsul la intrebarea primordiala: Cine Sunt Eu?...Mai bine nu v-o puneati!Acum, in Marele Soare Central, lumina si intunericul au ajuns iar impreuna!Au inteles ca nimeni nu a castigat… nimeni nu a pierdut… si s-au contopit!Mai dureaza ceva vreme si acest lucru se va revarsa si pe pamant…Tot mai multi oameni deja au inceput sa priceapa asta! Acum pricepi de ce atata haos pe pamant?... E atat de simplu! Doar priveste la mine ca intr-o oglinda!…

72

Ce vezi?...

Maria asculta cu atentie totul.Privi la fiinta din fata ei si… dintr-o data totul i se revela!

Fiinta din fata ei semana izbitor cu ea, Maria…De fapt era… chiar EA!!!Maria ramase ca o stana de piatra.

-Cum totul fusese in fata ei si nici macar nu-si daduse seama?!... Totul e atat de simplu… si a depins numai de ea?!...

Izucni intr-un ras nebun!... Radea de simtea ca-i crapa falcile… si o mare usurare ii cuprindea fiinta! Simtea ca daca vrea se poate ridica de la pamant si poate zbura!

73

Cand se linsti ii trecu prin fata filmul intregii vieti… si ale tuturor vietilor de pana atunci.Fusese regina si fusese tarfa… barbat si femeie… taran amarat si mare lider … razboinic si sclav… talhar si sfant… intemeietor de religii si distrugator de orase intregi…Si cate si mai cate…sute si mii de roluri jucase…unele de prim plan…altele de ultimul om din comunitate!

Atunci intelese ca toate au fost … PERFECTE… ca nu facuse nimic rau sau bine… gresit sau corect… ca TOTUL ESTE… EA ESTE CEEA CE ESTE!

Stia acum, ca ea era cea care credea ca nu merita, ca nu este pregatita… si nimeni din afara ei nu a oprit-o sa se aseze pe tron, decat … ea… nimeni altcineva!

74

Un vartej puternic se ivi din senin. Maria se simti atrasa in acesta, fara voia ei! Parca totul dura o clipita!

Maria deschise ochii. O fata calda ii zambea parinteste.-Bine ai revenit Maria!... Bine ai revenit la viata!.. Ooooh, fata draga, ne-ai dat mult de furca… De trei luni esti in coma… era sa te pierdem de tot, de cateva ori… in fine, bine ca s-a incheiat cu bine!

In urmatoarele zile, Maria se intrema vazand cu ochii.Medicii ii facura analize minutioase si… surpriza de proportii!

Maria avea sangele curat si sanatos! Leucemia disparuse ca prin farmec!

Medicii si asistentele care o cunosteau, raspandisera vestea ca un miracol dumnezeiesc se intamplase Mariei.Care mai de care, o sfatuiau sa mearga la biserica sa aprinda o lumanare si sa-i multumeasca bunului dumnezeu…De fiecare data, Maria zambea cald, fiecaruia, si dadea aprobator din cap. Numai ea stia cine infaptuise cu adevarat minunea!

Maria se simtea o noua fiinta! Stia cine este cu adevarat!...

75

… Sfarsit!Sau… un nou Inceput!Multumesc, cititorule drag!

iunie-august, 2010

76