39
ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA Stuetura actuală a nvăţământului românesc ea •.şi perspectivele sale n viitor, simt condiţionate, fi reşte, de lungii sa evoluţie, eu şi de marile prefaceri ale societăţii moderne. Un sistem propriu zis de nvăţământ nu a existat n nici una din ţările româneşti; el nu a fost po sibil nieăeri de altfel. Singura formă complex fi de nvăţămfuit era Academia sau Universitatea, care cuprindea n germene cele trei grade ale nvăţă mântului actual. IMuă către mijlocul .secolului XIX istoria nv i ţămmtulm KC confundă, aşa dur, cu istoria acestor Academii. Kte s'au desvoltat, aproape paralele, n cele trei principate româneşti. RVOJytJŢlA INVĂŢĂMÂNTUI/UI ROMÂNESC /!) IN MOLDOVA. Avem puţine dovezi de existenţa unui sistem orga nizat de nvăţământ n trecutul ndepărtat al Mol dovei. Cartea se nvăţa, u general, n tinda bisericii cu lUccii HIUI călugării din mănăstiri. Cine voia sfi şi aprofundeze ştiinţa, mergea la studii u străinătate. Aşa, de pildă, cunoaştem pe fiul lui Petru Şchiopul, Ştefan, care avea ca dascăl pe călugărul Teodosie JÎurbovBchi. Călugărul i preda, «pe lângă •cetirea Psnlt rei şi a altor cărţi sfinte, socoteli de •cronologie a anilor trecuţi dela I'acerea lAium şi uite date capitale»'). Mai gusim nsă şi tineri Moldoveni, contemporani lui Ştefan, elevul lui Barbovsehi, cari urmau Ui marea "Universitate din Cracovia centru al străinilor, la l'rulnva, sau n Cer mania. In afară de călugărul Teodosie, ni s'au păstrat şi ^lte nume de nvăţători vechi, dascăli de copii, ca Mo se din liebricea, căruia i se da cu mândrie titlul •de «filosoful t>, iar pe o icoană din 15G6, dăruită de arlumaiKtntwl tipividoa mănăstirii Putna, cetim, n româneşte: « nţelepciunea au zidit ţie casă*, aşa că ne putem ntreba cu drept cuvânt dacă nu e vorba de o •şcoala. lacob Kniclide Despotul, ajuns pe tronul Moldovei, principe. nvăţat care preţuia luminile, poate chiar el fost profesor la Universitatea protestantă din Rostock, J ) NV lorzii, Istoria UwA(ilvi/lntulni românesc, liucitreşll, >. 1.1 a luat hotăr rea de fi nălţa şi n ţara sa cugetul popo rului şi a răspândi binefacerile instrucţiunii. l l cheamă n Moldova savanţi care 1 admirau şi nfiinţa cu ei, n Septemvrie 1562, o Academie, n orăşelul Cotnari de lângă Iaşi. El puse această şcoală sub direcţia umanistului loati Sommer şi ncercă să i aducă profesori străini de renume universal ntre cari pe Peucer şi pe matematicianul Iohannes Rhoeticus din. Cracovia, lohanes Sommer din Pirna 1 ), născut u 1541, des crie el nsuşi creaţia acelei scoale: «De asemenea a nceput Despot Vodă .să ntemeieze o şcoală n oraşul Cotnari, fiind strânşi copii din toate părţile pro vinciei, de cari ngrijea să fie hrăniţi, nvăţaţi, m brăcaţi din. tezaurul său, fiind stabili tă o plată destul de bună a profesorului, dată fiind sărăcia nvăţăceilor. In vremea aceea ani fost trimis şi eu să predau acolo, după ce am urnitit ntie scribi timp de şase luni a )». Hommer povesteşte că profesorul său, Hermodorus Xestnrchus, chemat de Despot ca profesor la această instituţie, ar fi primit şi a răspuns chemării fostului sau elev, « dar fiindcă sosirea lui s'a ntâmplat tocmai u vremea arestării doumuliu, se sice ca s'a, ntors repede n Grecia, dela Dunăre unde ajunsese» 3 ), Dintre prietenii săi din pribegie chemă şi pe Ionas Justiis care, până să sosească, a aflat că Despot n cetase din v eaţtt. I,a Cotnari va fi făcut prelegeri şi preotul polon Iohannes lyiisinski, care a fost declarat episcop al pro testanţilor şi care a fost otrăvit, * iar văduva episco pului I,usi;iiHis, o fenice diutr'o nobila familie de Poloni, şi ncă utr'o vârstă naintata, fiindcă avea dela Voevod o vilă n apropierea Cotnarilor unde am m că fusese ntemeiată o şcoală, a fost prădată de tot avutul de nişte călăraşi, pusă n lanţuri şi, după câteva săptămâni, spânzurată cu mare cruzime i> ă ). Despot Vodă a jucat un rol cultural european, iar şcoala dela Cotnari era cunoscută n străinătate, aceasta o arată Zacharias Orthus, autorul Istoriei ') d Niitus aci Alibi icfie ripas Sointnenis nreuae Quo speefcnt ritpes editn. Firna siuis, Nonduiu qtilnquc mens immeratifun lustru Javeufcne, Cum levis hn co facili Musa Inljorc dedilt i>, serie Bommcr n 15O7 dnpil ce termină, o Istoric a regilor Ungariei. V. Hn»s I'ctrl, op, cil., l>, 43. a ) lontinos SDiuiuerns, Vita Jacobi Despo ae, la &iillc T.ej'rniict, Daux vles da Jucques Basilicos, Paris, ifi8g u p, 35, a j Ibid,, op, cit., p, 18. J ) lliid., of>. cit,, ]). .[6—47,

Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

  • Upload
    liaapa

  • View
    87

  • Download
    17

Embed Size (px)

DESCRIPTION

ISTORIE

Citation preview

Page 1: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA

Stuetura actuală a învăţământului românesc ea•.şi perspectivele sale în viitor, simt condiţionate, fi-reşte, de lungii sa evoluţie, eu şi de marile prefaceriale societăţii moderne.

Un sistem propriu zis de învăţământ nu a existatîn nici una din ţările româneşti; el nu a fost po-sibil nieăeri de altfel. Singura formă complex fi deînvăţămfuit era Academia sau Universitatea, carecuprindea în germene cele trei grade ale învăţă-mântului actual.

IMuă către mijlocul .secolului XIX istoria învîi-ţămmtulm KC confundă, aşa dur, cu istoria acestorAcademii. Kte s'au desvoltat, aproape paralele, încele trei principate româneşti.

RVOJytJŢlA INVĂŢĂMÂNTUI/UI ROMÂNESC

/!) IN MOLDOVA.

Avem puţine dovezi de existenţa unui sistem orga-nizat de învăţământ în trecutul îndepărtat al Mol-dovei. Cartea se învăţa, îu general, în tinda bisericiicu lUccii HIUI călugării din mănăstiri. Cine voia sfi-şiaprofundeze ştiinţa, mergea la studii îu străinătate.

Aşa, de pildă, cunoaştem pe fiul lui PetruŞchiopul, Ştefan, care avea ca dascăl pe călugărulTeodosie JÎurbovBchi. Călugărul îi preda, «pe lângă•cetirea Psnltîrei şi a altor cărţi sfinte, socoteli de•cronologie a anilor trecuţi dela I'acerea lAium şi uitedate capitale»').

Mai gusim însă şi tineri Moldoveni, contemporanilui Ştefan, elevul lui Barbovsehi, cari urmau Ui marea"Universitate din Cracovia centru al străinilor, lal'rulnva, sau în Cer mania.

In afară de călugărul Teodosie, ni s'au păstrat şi^lte nume de învăţători vechi, dascăli de copii, caMoîse din liebricea, căruia i se da cu mândrie titlul•de «filosoful t>, iar pe o icoană din 15G6, dăruită dearlumaiKtntwl tipividoa mănăstirii Putna, cetim, înromâneşte: «înţelepciunea au zidit ţie casă*, aşa că neputem întreba cu drept cuvânt dacă nu e vorba de o•şcoala.

lacob Kniclide Despotul, ajuns pe tronul Moldovei,principe. învăţat care preţuia luminile, poate chiar elfost profesor la Universitatea protestantă din Rostock,

J) NV lorzii, Istoria UwA(ilvi/lntulni românesc, liucitreşll,> . 1 . 1 -

a luat hotărîrea de fi înălţa şi în ţara sa cugetul popo-rului şi a răspândi binefacerile instrucţiunii.

lîl cheamă în Moldova savanţi care-1 admirau şiînfiinţa cu ei, în Septemvrie 1562, o Academie, înorăşelul Cotnari de lângă Iaşi. El puse această şcoalăsub direcţia umanistului loati Sommer şi încercă să-iaducă profesori străini de renume universal între caripe Peucer şi pe matematicianul Iohannes Rhoeticusdin. Cracovia,

lohanes Sommer din Pirna 1), născut îu 1541, des-crie el însuşi creaţia acelei scoale: «De asemenea aînceput Despot Vodă .să întemeieze o şcoală în oraşulCotnari, fiind strânşi copii din toate părţile pro-vinciei, de cari îngrijea să fie hrăniţi, învăţaţi, îm-brăcaţi din. tezaurul său, fiind stabili tă o plată destulde bună a profesorului, dată fiind sărăcia învăţăceilor.In vremea aceea ani fost trimis şi eu să predau acolo,după ce am urnitit întie scribi timp de şase lunia)».

Hommer povesteşte că profesorul său, HermodorusXestnrchus, chemat de Despot ca profesor la aceastăinstituţie, ar fi primit şi a răspuns chemării fostuluisau elev, « dar fiindcă sosirea lui s'a întâmplat tocmaiîu vremea arestării doumuliu, se sice ca s'a, întorsrepede în Grecia, dela Dunăre unde ajunsese»3),

Dintre prietenii săi din pribegie chemă şi pe IonasJustiis care, până să sosească, a aflat că Despot în-cetase din vîeaţtt.

I,a Cotnari va fi făcut prelegeri şi preotul polonIohannes lyiisinski, care a fost declarat episcop al pro-testanţilor şi care a fost otrăvit, * iar văduva episco-pului I,usi;iiHis, o fenice diutr'o nobila familie dePoloni, şi încă îutr'o vârstă înaintata, fiindcă aveadela Voevod o vilă în apropierea Cotnarilor unde amm că fusese întemeiată o şcoală, a fost prădată de totavutul de nişte călăraşi, pusă în lanţuri şi, după câtevasăptămâni, spânzurată cu mare cruzime i>ă).

Despot Vodă a jucat un rol cultural european,iar şcoala dela Cotnari era cunoscută în străinătate,aceasta o arată Zacharias Orthus, autorul Istoriei

') d Niitus aci Alibiîicfie ripas Sointnenis nreuae Quospeefcnt ritpes editn. Firna siuis, Nonduiu qtilnquc mensimmeratifun lustru Javeufcne, Cum levis hn-co facili MusaInljorc dedilt i>, serie Bommcr în 15O7 dnpil ce termină, oIstoric a regilor Ungariei. V. Hn»s I'ctrl, op, cil., l>, 43.

a) lontinos SDiuiuerns, Vita Jacobi Despoţae, la &iillcT.ej'rniict, Daux vles da Jucques Basilicos, Paris, ifi8gu p, 35,

aj Ibid,, op, cit., p, 18.J) lliid., of>. cit,, ]). .[6—47,

Page 2: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

444 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

împăraţilor Otomani, care i-o dedică la 12 Septemvrie mazilii din toată ţara » spunându-le şi sfătuindu-i *cci1563, dintr'un sentiment de admiraţie şi de recunoş- să-şi aducă copiii la învăţătură, la şcoală, ca să înveţe

orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să se afle oameniînvăţaţi şi în pământul nostru al Moldovei, precumsunt şi printr'alte ţări şi părţi de loc».

Domnitorul nu făcea altceva decât ,să repeta în-demnul din Muntenia, dela 9 Mai 1746, când s'a adresatboierilor care se îndepărtaseră dela lumina învăţăturii'/icându-le: «In pământul nostru vedem că, do o.seamă de vreme, toţi feciorii de boieri s'au răcit decătre învăţătură, la care mai înainte toată boierimeaavea aplecare spre a-şi da pe fiii lor să înveţe «ă napricopsească Ia cartea elinească, iar acum nu neputem pricepe din ce pricină s'au lenevit atât părinţiicât şi feciorii lor a urma aceste bunătăţi de folos şi depodoabă neamului boeresc, încât au rămas mai proştila învăţătură decât alte trepte mai de jos »,

Predecesorul său Nicolae Mavrocordat, om de înaltăcultură, cărturar el însuşi într'o familie de cărturari, în-

temeiass o noua şcoală la Iaşi.Nu ştim care era organizareanouei Academii ieşene, pentrucare la 3 Aprilie 1714 domnito-rul primeşte felicitări dela lacovMânu din Argos. Ştim atât căerau doi dascăli de elineşte, unulde greaca clasică, altul de vul-gară. Mai era un altul de sin-voneşte şi un al patrulea fi ca KÎÎînveţe pe înţeles moldoveueşteu.Era deci o şcoală unde se predaşi în limba ţării.

In câţiva ani, în Iaşi, nuilţit-mită grijii domnitorului, avema=a dar, doua scoale, cu pro-fesori noui din Constanţi nopoltrimişi de un bun prieten al său

tinţă.jRîtstui'uarea tuturor tradiţiilor moldoveneşti, dis-

trugerea odoarelor bisericeşti, schimbarea legilor şi,mai ales, prezenţa episcopului «eu muiere» au adusDomnului ura poporului şi chiar moartea.

Ioliann Sommer, directorul şcoalei, aflând vesteamarţii protectorului său, fugi la Braşov, unde ră-mase ca director de şcoală până la 1567, apoi la Bistriţaşi, în sfârşit, la Cluj.

Cu universitatea dela Cotnari, în cugetul său, Despota urmărit şi altceva decât ideia de a protestautizaorăşelul Cotnari sau Moldova.

Umaniştii italieni fac descoperirea latinităţii Ro-mânilor ca origine şi chiar ca limbă încă din sec.XIV. Această descoperire se răspândeşte în întreagaEuropă, odată cu raspânditea umanismului însuşi.

Hra firesc ca Despot, elev al umaniştilor occidentali,el, care ştia ca latinitatea Ro-mânilor era un loc comun alistoriografiei timpului, în ambiţialui de principe dornic de fast,să întemeeze o şcoală superioarăde tip occidental în care diferi-tele discipline sa fie predate înlimba străluciţilor înaintaşi Ro-mani,

Sămânţa aruncată de Despotavea să prindă rădăcini maitârziu.

In 1644, când cultura gre-cească dedea o mare ofensivăîn Ţările Române, Vasile Lupuiundă în capitala Moldovei, Iaşi,o Academie pe care o dăruicu mari averi mişcătoare şi o ş paşeză sub epitropia mănăstirii »»SFOT VODA, DOMNUJ, MOT.DOVKI, 1361—1363 arhidiacomtl Hrisant, ajuns înTrei Ierarbi La această Aca M ^ ^ ^ t ^ Z l t T ™ ^ *W ™d«h Hrisant eramTrei Ierarhi, L,a această Aca-demie, Domnul «văzând marelipsă de dascăli, buni învăţători în ţara noastră..., auaşezat prin a sa chemare dascăli buni şi râvnitorila învăţătură dela Kiev... şi dela PreasfiuţitulMitropolit Mogbilă, Arhiepiscopul Kievului, ca săfie spre învăţătura şt luminarea minţii copiilorpământului nostru; iar pentru aceasta, le-au lăsatlor trei sate, anume: Râchiteuii, Jugauii şi Tă-nutşenii ce-i zic şi Agiudenii, toate în districtulRomanului, ca să fie pentru îndestularea şi hranaacelor dascăli, buni învăţători» 1).

Academia lui Vasile Lupu s'a bucurat în primeletimpuri de mare strălucire. Grigorie Ghica (1727—1733)i-a dat o nouă organizare. «Au adus dascăli eli-neşti şi slavoneşti şi au aşezat şcoala de învăţă-tură))2). ' ' •

Constantin Mavrocordat a mai adăogat Academieio «şcoala de învăţătură latinească şi arăbească». Cuaceastă ocazie Domnul a dat şi un manifest«către toţi

Patriarh. Hrisant eia «nînvăţat al vremii lui, .şi din

iubirea pentru cultură trimetea Academiilor ti iuIaşi cărţi latine şi italiene, dintre caii parte dinele s'au găsit ca dăruite noii scoale domneşti degreceşte, la 1728 1).

De rezultatele ştiinţifice ale acestor pihne şcoliiarăşi nu avem prea multe ştiri, Ni se spune «că tineriiboieri meniţi pentru slujbele publice fie la curteadomnească, fie în judeţe, îşi dau oarecare osteueftlăpentru a învăţa turceşte, latineşte, franceza şi italiana;dar foarte puţini din ei îşi însuşesc întrucâtva limbilestrăine2)»).

Un călător, Christoph Wilhelm I iideke trece prinMoldova pe la 1764 şi, stând la o mănăstire mai multezile, stă, de vorbă cvi călugării, foşti elevi ai Academiei,ieşene, cari«vorbeau greceşte, latineşte şi italieneşte,erau cunoscători ai literaturii şi ai poesiei, dar nuposedau de loc o cultură ştiinţifică ».

*) Uriciil lui Vasile Lupii citat ele C. Erbicemm: Ser-barea şcolară dela Iaşi. 1885, p, 54;

s) Letopiseţ, tom, III, p, 8a.

•') N. Iorga,-în An: Acad. Rom., XXXVI, p, 801 şl-înIst, înv. rom., p. 60. .

aJ Carra, -Hisioire, p. 187, Recorâon, Letlres sitr ta Vala-chic, p. 108.

Page 3: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA I N V A Ţ A M A N T U I . U I IX ROMÂNIA 445

M)i-)i-.,i:.i,.'.iiAVi'Itt'r\v;Ul.i'ci!i>l.1 „ .

VASILB LUPU, DOMNUL MOLDOVEI, 1634—1653ADUVĂRATUr, FONDATOR AI, UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI

Page 4: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

446ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

ne lângă fiecare episcopie . .lângă Mitropolie, prin dania Domnului GiigoreAlexandru Ghica se zidise din temelie, încăpătoare şiînzestrată cu toate cele necesare şi de trebuinţă,« Academia », care avea şi internat cu 40 şcolari in-terni. Aceasta e numită în izvoarele timpului: « renu-mita şcoală /io vas tor înfiinţată înlaşi lângă Mitropolie».

înainte cte mişcarea naţională din 1S21, în Moldova,în 1S12, după cererea Mitropolitului Veniamin Co-stache şi a unui tânăr boier,de o superioară inteligenţă,Mihail Sturdza, se organi-zară învăţământul superiorcu caracter românesc. Gre-cii erau nemulţumiţi deaceastă schimbare şi aucerut în 1S18, «să se curateşcoala de aşa zisele ştiinţemoldoveneşti, iar Moldo-veanul să fie strămutat laşcoala lui moldoveneascadin Socola»,

Daca la 1820 se puteavorbi la Bucureşti de o<f înalta şcoală naţională»,nici laşul nu stătea maipre jos. El avea două cen-tre mari de cultură româ-nească : seminarul Venia-min dela Socola, şi şcoalade inginerie a lui OheorgheAsaki.

Seminarul dela Socola,era la început (1S04) oşcoală de preoţie, însă maiînalta decât cele similaredin ţară. A avut ca primidascăli pe Constantin lîua-che şi călugărul loil.

Şcoala a avut de suferitin 1806 din pricina ocupa-ţiunii ruseşti, când a fost.fi închisă. Xîa s'a redeschis, organizată pe baze cutotul noui, în 1812. Pe lângă programul bisericescse adăoga: gramatica, aritmetica, istoria lumii, filo-sofia şi limba latină.

In anul .1S13 se întorcea dela studii, din străinătate,tâtuîfui Gheorghe Asaki, cate era soitit să îndrmnezepoporul ca şi Gheorghe I.azăr în Muntenia, pe caleaculturii româneşti.

Chînr iu anul ce precedă mişcarea revoluţionară,Mitropolitul Vt-niainin şi cu Asaki, împreună cu vor-nicul Mihail Sturdza se hotărăsc pentru desvoltarea

-a să aducă profesori români din

care a rămas în Moldova.Deşi încercarea de a învia cultura rom Am

prin ajutorul dascălilor ardeleni se sdrobi uiţări de furia revoluţiei deslănţuite în 183.1, irteiu fil-mase. Conştiinţa naţională a poporului, ronulii piiraia fi copleşită, nu însă ucisă.

Intre timp, Academia Vasiliana se dos voi ta totmai mult, Se predau acum şi ştiinţele hmlto iiledreptului, filosofiei şi

MtlIAII, STURDZA, DOMNUI, MOI.D0VBI, iSuUnul dîu tetormatorii Untversitaiii din Iaşi(Dnpft nu portret deln Pîitacotecti din Iaşi)

literelor. Aşa, de pildă, în1830 pe lângă cursudU; ară-tate s'a introdus, « mul (li-mită solicitudinii patrio-tice » a Bpitropiei îf coaielor,compusă din aceiaşi băr-baţi ; Veniainm Costache,vornicul Mihail S tunisiaşi refereiidarul Gh. Asaki,cursul de legi, compus (lindreptul roman şi dreptulprivat român.

Domni toiul Ioiriţtl SmiduSturdza la 1828 nşjw.ii laTrei Ierarhi « unde ileiipu-rurea a fost o şcoală nunţiuînvăţătura tinerilor» cursurila care se învăţa « cu de-plinătate limba latinească(maica limbei noastre), re-ligia, filosofia, biografia,logica, retorica, poesia, isto-ria, matematica., nmrnln,economia pământeasca jjîpoliticească, istoria natu-rală şi arheologia».

Regulamentul Oi'gnuu;,intrat în vigoare în Mol-dova la 1832, se ocupa <k*chestia îiivăţămâiitiiltti ijifixa învăţământul literelorla « cursurile slobode; », LUI iicupriiideaitistorianatiualfi,limba greacă modernă,

rusească.Regulamentul Organic dispunea ca pe lângă Aca-

demie să se deschidă şi un internat (coleghi), Acastinternat s'a descins tot la Trei Ierarhi. Aici se făcea odeosebire între fiii de boieri numiţi elevi Hau ttlumnişi fiii de oameni săraci cari se numiau slipaidiştLAlumiuii locuiau în etajul de sus, iar stipendiaţii înetajul de jos. Fiii de boieri mâncau la masă cu ta-câmuri de faianţă, cu şervete, cu pahare de lift utpe când stipendiştii mâncau în blicluri de lat . întimpul lecţiilor ei ocupau băncile din fund; cu t impul

mai silitori erau -ptisi. în primele

limba slovenească şi

a îmbunătăţi programul şcoalelor. O

11 h m arilejul

par te din

Page 5: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

OR.OANTZAŢIA INVĂ'J*AM.\>!Trl,UI [N ltOMÂXTA447

principiile Regn lan lentului Organic, în materie deînvăţământ, fuseseră puse în lucrare de viguroasaadiniuistraţiune a generalului Kiseleff, ajutat (leKpitropia Şcoalelor,

In acest timp, cel care se preocupa mult de localulşeoalei .şi de corpul didactic era (îlieorfţhe Asaki. AleUtî erau publieaţiunile şi el obţine dela Kpitropie fon-duri pentru trimiterea tinerilor la studii în străinătate.

In amil iK.'Vf mi număr de elevi o înciudând cursurileîinianioarc în Academia Vasiliană » au fost aleşi • -.şapte la număr • de către Kpiti'opie, dintr'ucoi ceşfiun limita germană şi latină, .şl au fost trimişi laVk-iKi «spre a se aplica la diferite ramuri ştiinţifice».Au fost trimişi: Aleeu Constantineseii, Anastasie .Fetii,C. %i.'firi'S(Hi, I,eou Kjlipeseu, l'eutru filosofic şt literea fost trimis A, Velini, ca să studieze logica şt meta-fizica şi 1J. l'opovici, ca să studieze literatura franceză,Velini fusese trimis la Viena, Popovîci în Franţa,la lyimeVille-.

Frumoasele rezultate date la terminarea cursurilordela sfârşitul de an a Şeoalei Vasiliene (1834), trimi-terea absolvenţilor în străinătate, articolul expres pre-vilaut în Regulamentul Organic, ca şi întreaga lumeintelectuală a vremii, toate acestea contribuiau şi gră-beau reorganizarea Academici pe baze moderne. Kpi-tropia învăţăturilor Publice n'a întârziat Kă pregă-tească proiectul de reorganizare ca, după un an dela sui-rea. \vi tron n UumnitovuUii StunV/.a, să fie Ha1w4iiv1v.it.

In acest regulament, pe lângă o mulţime de instruc-ţiuni privitoare la învăţământ, manuale didactice,internate, local, corp didactic, se dau clispoziţiuni cuprivire la însăşi stema Academiei, « Stema Academieiva .fi astfel alcătuită1. Iu cer albastru un lueeaiar deargint, având în mijloc pe Sfântul Duh ca porumbel,iar la margine cuvintele «Academia Mihăiieană ».

Inaeguraroa ei s'a făcut Dumineca :rG Iunie 1835.I(a filosofic erau 10 studenţi.

Două zile după inaugurare, Comitetul AcademieiMihăilene a luathotărîrea ca Fa-cultatea filosofică«care până acums'a ptiradosit pro-vizoriu la ŞcoalaVasiliană, sîl ră-mână acolo pânădupă examene».Celelalte Facultăţierau prevăzute înregulameutpentrua se deschide laColin. Totuşi ac-tivitatea au înce-put-o în caseleSpătarului Petra-cbe Cazimir.

Comite tu l , decomuti acord curcfercnclartil îpcoa-

lelor, a fixat programa.. «Iu cuprinsul Academiei sevor aşeza două clase sub nume de pregătitoare, în careKG vor împărţi, după a lor putere, elevii institutului

(III. AHAKI, 17HK— i / f )ir ni Ariiilriniol, ufof 'ii (jconl«li)r

vor paradosi D

si ce. iiniu L-xU-rni şcolari,spre a învăţa: gramaticaromana, limba laUuâ, f ^ a t i a , Mitmetiea.s. ca iMrafra. In ateste d<Hiă daae.DniHliici, J). Stfi-vrut, SI". Sa ]'r.Ion Micul. .PreotulAlanasio dela bi-sericii Academici(Talpalari) a fost

de comitoc casilprovizoriu datoriado Ivfi merii un laInstitut»,

Cursul de filo-sofic, la « clasa fi-losofică» din .1833îl făcea XiftimicMurgul, până la1837, câ'id a tre-cut la Bucureştişi a fost înlocuitcu doctorul în oh u-monselearte», Pa-tru Cfunpeaiui,

Iu cursul altuluiviitor, <t filosofica »siliann şi anexata

M, KOOAljNICEANUj iSi?—18911'tofesor de iatotio la Acndemla»MihailcanS t,

umil din autorii reformei înviiţiiniftiitiiliii

a fost luată, dela Şcoala Va-celorlalte secţiuni. Eforia îm-

preună cu comitetul, a avut grijă să completezecorpul didactic, aducând mai mulţi profesori, pentru«învăţăturile înalte» din străinătate, ca Maisonnabepentru a preda dreptul în franţuzeşte. Acesta luăchiar direcţia şeoalei întregită un fel de rector,

I,ti 1836, personalul didactic aproape se completaseSe făceau cursuri do logică, metafizică, istorie prag-matică, istorie naturală, literatură elină şi literaturăfrauccxfi, limba rusească şi limba germană.

Iu 1K37 corpul didactic ora compus din: doc-torul «Mezonab», preşedintele comitetului, rectorulAcademiei, profesor de legislaţie; doctorul Petru M.Cilmpcanu, profesor de filosofic, cuprinzând în filo-sof io: logica, fizica (filosofia naturii), estetica, psiho-logia; maiorul Singurov, întâiul profesor de inginerie;Cieorge Seulescii, profesor de filologie şi istorie caremai preda dreptul şi statistica; T. Stamati, doctor înfilosofic dela Viena, care preda fizica şi înalta mate-matică. Dela 1837, doctorul Cibac ocupă catedrade istoric naturală, I,udovic Jordau catedra defranceză,

Spiritul lîliernl şi naţional ce-1 cultivau şi deş-teptau şcoatele, şi moi ales cele superioare, nu întârziea displace Rusiei şi, clin această cau/.ă, şi DomnitoruluiStimlza, O atitudine făţişă,contra Academiei, îieraînsâgreu să ia. La 9 Mai 1836, cu ocazia examenelor,ordonă să se cheme la aceste examene Obşteasca.Adunare şi boierimea,«cu gânduri neprietene şeoalei»,Kmiltatele fiind bune nu avu ce să zică şi atunci «iz-bucni furtuna contra limbei româneşti ca organ depredare a, voind Hă înlocuiască profesorii romani custrăini spre a opri curentul naţional. •. . . .

. Toate materiile se predau la Academia MihSileanăjnumai un curs din care sît se vadă trecutul naţional.

Page 6: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

întârzia să se ticordeJ). Cursul era absolut necesar,mai ales că pentru el Gheoighe Asaki şi pusese ochiipe tânărul Miliail Kogălniceaiiu, care se întorsesedela studii tocmai în momentele grele ale Moldovei,când nutrise apărătorul culturii româneşti, Mitro-politul Veniaivrin Costache. Asciki cu admirabila saabilitate a introdus în Academia Mihăileană doi pro-fesori naţionalişti, nu Ion fîliioa siMihail Kopftlnicpiin

La 2.f JS!(Hwivrie iirul care se suie pe c[din a căreia înalţipentru îutâiaşi dataveau să răsune cu-vinte de falnicăaducere aminte şide îmbărbătare,uimeşte, pe as-cultătorii nu- •meroşi, înflă-cărează pe u-nii, dar în a-ceeaşi vremeînspăimântăpe alţii.

El consi-deră capatriea lui tot acelcuprins.de locîn care se vor-beşte române-şte, şi ca istorienaţională, isto-ria Moldovei în-tregi, înainte desfâşierea ei, a Va-labiei şi a părţilortransilvane.

«Istoria este te;jneiitul lăsat destrămoşi strănepotsă le slujească devremii de faţă şi ' , ivremii viitoare », spune el.

Efectul ce făcea în public, autorita-tea şi talentul genialului profesor nu lăsaindiferentă Rusia şi pe Domnitor, încâtchiar a doua zi după această cuvântare,Kogălniceanu este desărcinat de profesoratul delaAcademie.

Odată cu oprirea cursului de Istorie Naţională,domnitorul s'a hotărît să desfiinţeze învăţământulsuperior, organizând un adevărat complot contra limbiinaţionale, sau însărcinând pe consulul prusian Neu-gebauer să-i facă un proiect de reorganizare a şcoalelor.Sturdza era spăimântat de progresul şcoalelor, de ideilenaţionale şi liberale, cari-şi aşezaseră focarul în scoaleşi cari prevesteau evenimentele trezirii naţionale din1848. De aceea sub cuvânt că şcoalele nu corespundeau

') Se Jnfîinţase şl im cuta de limba şi literatura italianitpentru enre fusese angajat cu 6000 piaştri, Krassu.

aşteptărilor sale ca şi trebuinţelor ţârii, fără a seuita la greutăţile începutului, sub pretext de a îm-bunătăţi, a desfiinţat partea cea mai activă (linaceste scoale, învăţământul superior, după ce maiînainte încercase de a opri dela învăţătură pe fiii pă-rinţilor nevoiaşi, cari nu mai erau «voinici, a. unimdecât numai cele două clase a ginmaziei, unde ci vor

învăţa a ceti si a scrie, în a lor maica

ce înăspri cugutelcvnice învăţământuluiţioual, fu revoluţia diti1846 din Gnliţiu, în

care o mulţime denobili căzum HLIIJ

cuţitele ţăranilorrăsculaţi. Acea-sta băgă groazaîn boieri şi î»Ruşi, mai alescă « minţileclaselor dejos» luau a-deseorî îna-inte la clasi-ficare fiilorde boieri. In1846 la Aca-

demia Miliăi-leană un siegăsia picior deboier, toţi fu-

seră retraşi şitrimişi în străi-

nătate.I,a 9 Februarie

1847, cu decretdomnesc, Mibai Stlir-

•;lza dădu Obşteştci.• unări a Moldovei opio-•'•1 reorganizării înva-ilur publice din Piiuei-

Moldovei», semnat de CMavrocordat, Iordache Balş, G,

Şuţu, V. Beldimau, Aslan şi C. Negrii/lPrin el se chemau la învăţătură mi-

mai clasele de sus, căci «este deobştecunoscut că, spre a ajunge cineva

la slujbe mai înalte, nu trebue să fie lipsit de oarecareînstărire, pentru a putea îucliezăsui societăţii asigurărimateriale. Numărul acestui fel de persoane este pre-tutindeni mărginit».

Proiectul mai spunea că «limba noastră nefiiud încăînzestrată cu trebuincioasele cărţi pentru învăţăturimai î alte», s'au văzut părinţi, mai mulţi ani despăr-ţindu-se de copiii lor cari erau trimişi departe spre aprimi creştere cuviincioasă, de aceea limba rojnâ-nească era scoasă din- învăţământul superior, careurma .«a se organiza prin învăţarea limbilor străineşi prin aducerea de profesori străini». Cursurile aveausă se facă neapărat în limbile, elenă, latină,germană şi rusă — nici o linie în româneşte.

ATJÎXANDRU IOAN r CUZAReformatorul tiivâţAmAuLutul

românesc(Dup.1 o picturii, de un autornecimoscut. Col, Acad, Roniflne)

Page 7: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMANŢA449

Spiritele în Iaşi erau foarte agitate, Adunarea«supuludu-se cu plecăciune şi cu încredere în părin-teasca iubire a Domnitorului o a aprobat. Direcţiunea•Colegiului a fost încredinţată profesorului Malgou-verne,

In Februarie 1848, pentru liniştirea spiritelor, seinaugura uu curs obligatoriu de gramatică romani,

O corespondenţă din «Allgemeiue Zeituug », la 1848,numeşte colegiul franoea clin Iaşi o organizare şcolarăpe picior rusesc.

Venirea Ini Grigore Alexandru Ghica la tronul Mol-dovei, înseninează cerul posomorit al culturii naţionale,Fără a se uita la înrâuriri străine şi fără a ţine seamade intervenţiile din afară, avu curajul şi inima de a voireorganizarea şcoalelor pe o scara mai largă şi maiprogresistă . El formă o eomisiuue compusă din ceimai aleşi bărbaţi ai Moldovei: Aug. Treb. Laurian,A. Panii, D. Rallet, Mihail Kogălniceanu, spre a seocupa cu reorganizarea şcolilor, Această comisivme•era creată în locul Epitropiei învăţăturilor publice•pe care Domnitorul o desfiinţase tocmai pentru faptul•că ea conspirase contra şcoalelor şi a limbii îomâne.învăţământul acum era trecut sub răspunderea de-partamentului bisericesc, condus, de Panaite Casimir,

S'a pus în perspectivă încă dela 1849 redeschidereaAcademiei, care nu se va mai chema Mihăileauă,după numele Domnului plecat în şuerăturile tinere-tului, ci basilianâ, după adevăratul ei ctitor, VasileLupu.

Coiuisiuuea însărcinată de domnitor cu alcătuirea re-gui cimentului şcoalelor, îşi depune rezultatul

SIMEON BAENVŢIU, ifloS —18(4Harelc lupţi!tor peiifm latinitate, profesorde drejit public ţi de filosofic 1H Univtrsi-

latea din Inşi

Act»! iui» cnre Alexfindtii loan I dAdca Academiei un nou statutorganic şl titlul de Universitiite, Actul e ccmttasemnat de Mlhai1

Kogilliilcennu, 36 Octoiuvrle 1S60

rilor la ]DivanulObştesc. Acesta al-cătui apoi o lege ainstrucţiunii pu-blice : Aşezământulmoldovenesc care,intrat în vigoaredela laiuia fie 1851,cuprindea urmă-toatele principii:

a) Instrucţiuneaeste gratuita pen-tru toţi locuitoriiţării,

b) L imba românăeste tîmba în caiese va învăţa fărădeosebire, ca limbaa ţării şi a bise-ricii,

c) N i m e n i numai poate dobândifuncţiuni fără cer-tificate că şi-a terminat studiile.

Se fixau trei ramuri de învăţământ: primar, se-cundar şi « înaltele ştiinţe »,

înaltele ştiinţe aveau să se facă în patru Facultăţi:Facultatea de filosof ie, împărţită în: literatură 'şiştiinţe exacte; Facultăţile de teologie, ele jurispru-denţa şi de medicină. Toate erau cuprinse într'o sin-gura instituţie: Academia.

Academia avea rolul de a promova ştiinţa şi de a dapublicului o direcţie eminamente naţională şi liberală,

TJ11 pas mai departe făcu Academia prin înfiinţareade cursuri libere, prin care se încerca participareapublicului la mersul înaltei instituţiuni.

Cu mari greutăţi, mai ales din cauza neînţelegerilordintre profesori, Academia şi-a ţinut cursurile înlocalul Academiei Mihail ene până în 1859, c u 3 0 — 2 5auditori.

Venirea pe tronul Principatelor Unite a Domnito-rului Alexandru Ioati Cuza însemnează începutul unuinou capitol în istoria şcoalei româneşti.

Facultăţile care existau pană aci în mod separat,deveneau mădularele unei no ui institiiţmni, Univer-sitatea.

La 26 Octoravrie 1860, Alexandru loan I, în prezenţamarilor autorităţi, în faţa profesorilor şi a şcolarilor,în faţa bătrânilor şi a tinerilor, în faţa deputatului lorşi a felicitaţiunilor sosite dela marile institutului deînvăţământ din ţările vecine, în sunetul clopotelor,al muzicilor şi al strigatului de bucurie al poporului,inaugura Universitatea din Iaşi, dând în mâna pro-fesorilor steagurile Facultăţilor şi drept buuă urareadresându-le aceste cuvinte expresive: «patriotism,progres şi prudenţă.».

Ia ziua de 24 Noemvrie 1860, Consiliul Colegiului,compus din P. S. S. Filaret Scriban, dr. SîmeonBărnuţiu, I . Pop, V. Alexandrescit, Er. I, Strat, dr.0. Teodori, J . Ijupescu, G. Mâmscu, A; Călinescuşi Şt. lîmilian, în şedinţa memorabilă pentru Universi-tatea, din Iaşi, aduce laude profesorilor ardeleni, în .

Page 8: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

45°ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

lAicrul acesta mai era cerut cu in-sistenţă şi de Societatea pentru culturaşi literatura română în Bucovina.

Acest deziderat, îşi găsi expre-siunea sa oficială, mai întâi, în DietaŢării la 25 Septemvrie 1868, cânddeputaţii dr, I. Pompe, O. Reni, S.Andrievici şi A. Kochanowski făeiuftpropunerea pentru înfiinţarea în Cer-năuţi a unei Academii juridice, daraceasta căzu.

In 1870 Asociaţia «Astra» din Ar-deal se adresă către sora sa dinCernăuţi ca împreună să stăruiascupentru înfiinţarea în Austria a uneiAcademii româneşti de Drepturi, lacare asociaţia similară din Cernăuţirăspunde că «năzueşte şi ea şi aşteaptă

, PAT.AT AI, UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI, ASTJSZI FACULTATEA DIÎ IIICDICINA crearea unei Universităţi la Cluj şialteia la Cernăuţi».

special lui Bărnuţiu, căruia i se propune să fie alesrector. In urma renunţării insistente a lui Băruuţiu,Consiliul alege ca rector al Universităţii pe dr. I.Strat, iar ca decan al Facultăţii de Filosofie pe I. Pop,profesor ia secţia I I ştiinţifică.

La 18 Septemvrie 1863, Colegiul Universitar alegerector pe Tîtu Maiorescti,

Iu această calitate, el a căutat să fixeze rolul Uni-versităţii în desvoltarea viitoare a naţiunii.

In Moldova dintre Prut şi Nistru, răpită la 1812,mitropolitul Gavriil Bănuiescu are meritul de a îiapărat şi desvoltat biserica şi şcoala românească. I,a31 Ianuarie 1813, cu aprobarea .Sinodului, el înfiin-ţează Seminarul duliovnicesc, iar la 31 Mai 1814deschide Ja Chişiuau tipografia eparhială.

Seminarul dela Chişiuău a format falanga de preoţicare a ţinut aprinsă flacăra românismului şi din"care a ieşit generaţia dela 1905.

15 locul să amintim aici şi de trecutul învăţămân-tului în acea parte a Moldovei de Nord. care sub stă-pânirea Domnilor Moldovei se numea Arboroasa şicăreia Galiţtenîi vecini ueputâud să-i rostească nu-mele i-au zis Bucovina'—Ţara fagilor.

încă din Iunie 1848, Românii bucovineni au cerutcu insistenţă ca, pentru conservarea naţionalităţii lor,să se înfiinţeze şcoli populare şi o catedră pentru limbaşi literatura româneasca. împăratul -Francase Iosef a re-cunoscut îndreptăţită aceasta pretenţiune, şi la opt-sprezece zile după suirea sa pe tron a aprobat înfiin-ţarea doritei catedre de limba şi literatura română pelângă Institutul de Studii Filosofice din Cernăuţi.Cursul s'a inaugurat la 28 Februarie 1849 de cătremarele profesor Aroii Pumnul.

Pe lângă această cerere şi înainte de împlinirea a osută de ani de stăpânire austriacă asupra Bucovinei,mai mulţi tineri români, cari îşi făceau, cu mari greu-tăţi, studiile la Viena, vorbeau despre necesitateaimperioasă a tmei universităţi la Cernăuţi.

In 1871 conducătorii societăţii culturale şi literaredin Bucovina discutară pe larg modalităţile pentruînfiinţarea acestei universităţi pe spesele statului., Iacare să fie neapărat şi o catedra pentru limba şi litera-tura românească.

Despre graiul în care să se propună ştiinţele, nu seputea cere cel românesc, dar nici nu se cerea o uni-versitate germană, caracterul ei se lăsa, cu intenţiune,nedeterminat.

Oraşul ales pentru reşedinţa universităţii era Cer-năuţii. Aci funcţiona consistorinl episcopesc drept-

L.

UIBIJOTISCÂ UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI

Page 9: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 451

credincios răsăritean care putea sprijini această insti-tuţie cu sume mari de bani şi putea oferi localuri fru-moase pentru instalarea facultăţilor. In favoarea în-fiinţării Universităţii venea faptul comemorării răpiriiBucovinei şi împărăţia habsburgică dorea să-1 con-sfinţească, (i Majestatea Sa împăratul Fiancîsc losifI, informându-se despre năzuinţele popoarelor salepentru crearea unor universităţi ucmi, şi dorind săarate Bucovinenilor afecţiutiea sa împărătească pentrualipirea şi credincioşia lor probată, se decise într'aşaptea /.} din Decemvrie 1874 să îacă acestora un dar po-trivit, de jubileul de o sută de ani al împreunării lor cuimperiul său, şi delegă pe ministrul de instrucţie, Dr,Carot de Stremayr, cu aducerea la împlinire a do-rinţei sale, a încoronării învăţă-mântului public de o sută de anidin Bucovina prin înfiinţarea înCernăuţi a unei universităţi».

In proiectul de creaţie aUniver-sităţii se prevedeau tot felul decatedre, cât priveşte catedrapentru limba şi literatura româ-nească, nici pomeneală.

Toate demersurile făcute de de-putaţii români nu au fost luateîn seamă. Camera Imperiului avotsit legea la 20 Martie 1S75aşa cum a fost propusa, iar îm-păratul o sancţiona după 11xile, ordonând ea nona univer-sitate să-i poarte numele şi săse deschid Ti în ziua de 4 Octoni-vrie 1875, ziua numelui său.

La 22 Septemvrie 1875 .se fă-cură numirile de profesori la celetrei facultăţi: teologică, juridicăşi filosofică.

liricul împăratului a fost cititîn şedinţa solemnă de inaugu-rare şi a fost completat, în cepriveşte şovinismul austriac, princuvintele rostite de însuşi mi-nistru! ^coaielor, care a spus: «Precum Neamţul,aşa şi Românul şi Slavul, cu plăcere îşi stinge seteaşi se întăreşte la fântâna ştiinţei nemţeşti; aceastaîn măsură mai mare, îi va oferi mijlocul de a-şiîntreţine şi de a îngriji de individualitatea sa; ea-iva fi însă şi nu îndemn de a lucra şi îw.vti împreunăspre fericirea şi spre gloria iubitei noastre patrii,Austria».

Guvernul austriac a adus şi profesori de valoare, aînzestrat Universitatea, a votat trecerea biblîoteceiBucovinei în posesia ei.

Primul rector al Universităţii a fost un Român,profesorul f omascinc de istoria filosof iei, de proceduracivilă austriacă şi de dîeptul cambial.

La 8 August 1N75, pe temeiul activităţii literare depână atunci, dr. I. O. Sbiera este însărcinat cu suplini-rea docenturii la catedra de limba şi literatura româ-nească, pentruca guvernul înţelesese dela început căfără o catedră dela care să se vorbească limba localnici-lor, Universitatea n'ar fi putut dăinui. Dw şi profesorii

AHOS l ' ţniNlîr, , APOKTOI.UI, Ii. O M A?* 1 Sil UI. UIIUN BUCOVINA, i8l8—iSflrt

I'roleaar de Iluibn roinAnu ]n «Institutul» tlln CeriiAiit'

români au înţeles să uu facLv ştiinţă searbădă ci săaprindă în sufletele studenţilor focul sacru al naţiona-lismului,

In mijlocul studenţilor genuinii, studenţii românifundează o secietate căreia îi pun numi'k <s Arboroasa »,adică Bucovina, cave avea ca scop să între vinii şi săîntărească legăturile de frăţie dintre studenţii românişi profesori, alcătuind astfel o singură familie. Adună-rile lor constau în a ceti ziaie, a ţine conferinţe,câte odată concerte şi serate declamatorii. Iucapul acestei societăţi erau profesorii: Mihai) Că-linesctt, Nicolae Hacman, Constantin Stefmiovici,Alexiu Comoroşanu, Vasile Mitrofanovici, Isidor Oncin,Eusebie Popovici, C, Popovici, Basilie Repta şi Ion

G. Sbiera.După multe stăruinţe se ac-

ceptă ţinerea cursului de limbaşi literatura română în limbaromână. In amil 1877 el tratadespre; istoria literaturii românepână în zilele noastre, gramaticalimbii române, colindele române,despre Miron Costin, despre for-marea cuvintelor române în limbaromână şi gramatica compara-tivă a limbilor romanice.

De remarcat a («st curajuldocentului Sbiera, care dela în-ceput a deschis lupta făţiş. Cursullui a fost inaugurat cu o înălţă-toare prelegere, în care cerea ca«pe tărâmul vieţii spirituale şiculturale să mi ne cugetăm, nicisă mi ne simţim altfel decât eaRomâni ft.

Iu 1891 profesorul Sbiera <t îndorinţa de a procura tinerilornăzuitori o ocazitme binevenităde a-şi extinde, aprofunda şi te-meinici cunoştinţele câştigate dinprelegerile de pe catedră » a pro-pus înfiinţarea seminarului pentru

filologic românească.Dacă în Universitate, Românii nu aveau decât o

singură catedră, situaţia nu era mai bună niciîn celelalte ramuri ale învăţământului. Româniidădeau din ce în ce înapoi, deoarece pe lângă aducereaelementelor străine, Austriacii lăsau poporal delaţară în întunerec.

Iu anul 1902, în toată Bucovina, Românii nu aveaunici un liceu, nici o şcoală reală şi nici o şcoală normală(pedagogică) proprie, în care să se predea în limbaromânească, ci numai clase paralele româneşti infe-rioare la un liceu în Suceava şi clase paralele germano-române, cu propunerea numai de trei obiecte în limbaromână (religia, latina şl limba română) la un altliceu în Cernăuţi.

La toate facultăţile, afară de catedra de limbaşi literatura română, pretutindeni domnea numailimba germană; chiar şi la Teologie, când în toatăBucovina mi se afla nici un singur german greco-ortodox.

Page 10: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

452 ENCICLOPEDIA R.OMÂNIBI

La cursul de istoria literaturii române, încă dinigofi, în urma cererii facultăţii şi intervenţiei profe-sorului Meyer Liibke, în locul profesorului Sbiera,

este numit pro-fesor extraordi-nar d. Sextil Puş-cariu, doctor înfilosof ie dela Vie-na din anul 1904şi docent la filo-logia romanică, şidupă [uptt! înde-lungate, abia înK)i2 se niai Î!i-fiinţează o cated-ră de Istoria ro-mân ă bucovin eanclla care a fost nu-mit ca profesorIon I, Nistor.

Cu înfiinţarea.. ._._. P O P O V K I , iBjs-n» a c e s t e i c a t e d r e

Trofesor In Facultatea de Teologie din Certiftuţl adevărurile îsto-I'undatorul Bibliotecii Ţflrli , . . . . . ,

nce, mistificatepână atunci de savanţii germani, publicate, prinpamflete drept lucrări de ştiinţă, urmau să iasăfără voia lor la iveală. Dela catedra studenţii aufăcut cunoştinţă cu toate cercetările din domeniulistoriei, publicate de Kogăluiceanu, Hasdeu, On-citil, Bogdan, Urechiă, şi lorga. Românii înfruntau cubărbăţie politica de desfiinţare şi reducere a ele-mentului românesc pe care guvernul şi~o mani-festase încă dela înfiinţarea Universităţii, iar Uni-versitatea în loc sa germanizeze poporul român, adat bărbaţi cu ştiinţă şi cu suflet românesc. Aceibărbaţi an făcut legătura între intelectuali şi ţăranişi au. pregătit sufletele pentru actul cel mare alUnirii.

Ţara, «cu gropniţa descălicătorului Bogdan delaRădăuţi, cetatea domnească dela Suceava, cu stră-vechile iarmaroace dela Cernăuţi, cu freamătul co-drilor dela ambele Cârnpulunguri, cu munţii şi văile,codrii şi izvoarele, crucile şi altarele acestui binecu-vântat ţinut care au fost martorii vieţii lui Ştefan celMare şi Sfânt şi ai tinereţii lui Mihail Eminescu»,putea relua, după 38 Noemvrie 1918, firul întreruptal tradiţiei sale româneşti.

In Ianuarie 1919, profesorul de istoria Româ-nilor, marele luptător aL unirii Bucovinei, Ion Nistor,convoacă toţi profesorii români dela universitatea dinCernăuţi. Aceştia hotărăsc menţinerea Universităţiişi românizarea catedrelor ei.

B, IN TRANSILVANIA

La anul 1567, voevodul Ardealului, Ioan Sigismund,trecut de curând la noua religie calvină, se adresămarelui filosof francez al vremii, Petrus Ramus delaSorbona, invitaudti-1 să organizeze în Transilvania oUniversitate, în care să se poată cultiva cât mai in-tensiv studiile literare. Dar marele logician dela Parisnu putu. primi, şi voevodul fu nevoit să se adreseze

altui profesor şi anume elveţianului Celi dela Baselcăruia îi scrie: «Cum auspke Deo optimo maximoAcademia:» in Jioc Regno «ostro instituere velimns,ut solidiora fundamenta litermium studiis iacere pos-sinius, opera et consilio veştra uti statuimus».

Ceea. ce voise să facă Sigismund a. reuşit să realizeze,ceva mai târziu, Ştefan Bathory, urmaşul său, careînfiinţează la Cluj o universitate cu caracter catolic,în felul celor diu occident. In actul întemeierii, dat laVilna în 12 Mai 1581, se prevedea ca: «toţi aceicari au terminat în. mod glorios ştiinţele frumoase,limba ebraica, greacă şi latină în facultatea de teo-logie şi filosofic, şi au ajuns stăpâni pe ştiinţa deplină,să poată fijunge bacalaureaţi, magistri sau doctori,şi aceste grade să le aducă tocmai atâtea dreptud,demnitate, distincţie şi onoare, ca şi când şi je-iirfi câştigat în academiile italiene, franceze, spaniolesau germane».

La Cluj se preda teologia, dreptul şi îilosofia. Bazastudiilor, ca pretutindeni, era teologia. Bathory chemăpe călugărul iezuit Antonio Possevino, un fin diplo-mat italian, care însoţit de 32 călugări, organizaînvăţământul, Iezuiţii începură să primească danii dinpartea catolicilor şi a ortodocşilor. Aşa, Mihai Viteazul,în urma cuceririi Ardealului întări ordinul iezttît dinCluj asigurându-i imobilele donate de principii ar-deleni.

împotriva catolicilor dela Cluj începu o lupt.il tireformaţilor. In anul 1605 ei reuşesc să închidă Uni-versitatea transilvană, o redeschid însă în 1622 pentruei, şi de astă dată la Alba Iulia, cu menirea să întă-rească pentru totdeauna noua religie.

Universitatea din Alba Iulia avea trei secţiuni:teologia, filo-sofiaşilinguis-tica (secţia li-t e r a r ă ) . Infruntea eiprin-cipele GavriilBethlen adusepe învăţatulgerman IonHenricAlstedt(Alstedtius),profesor la U-niversitateadin Herb om,pe LudovicPiscator (Fi-sclier), profe-sor la Univer-sitateadinHei-delberg şi H.Bisterfeld.

Sub GavriilBethlen (1610

-rfin{\ ct mii Cetnâuţl, membru al Academiei Romalie

ales sub George Rakoczy I (1644—1645) calviuismnl,prin propaganda universitară, ajunge atât de puternicjîncât covârşeşte atât catolicismul cât şi biserica orto-doxă a Românilor. "Episcopia catolică romană estedesfiinţată, iar biserica ortodoxă subordonată celei

I. G. SBIBEJÎA, iS3e—1916Profesor <1e limba toruftuft ltt UntverBltnlca Ulii

Page 11: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA453

fi.

UNIVERSITATEA 1HN IAŞI

UHIVIÎRSITATRA DIN CRRNĂUŢI

Page 12: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

454 ENCICLOPEDIA ROMÂNII? [

EPISCOPVI, P1ÂÎRU FAVBI, AA11ON, 1803-185(1Ctitorul Şconlelot din Dlaj

calvine şi parte clin ea chiar încorporată direct laaceasta.

Scopul pentru care fusese creată această instituţieculturală era ajuns. A venit însă şi reacţhwea.

La 1698, sub împăratul catolic L,eopold I (1657-1705)iezuiţii descinseră Ja Cluj o universitate având cascop principal recâştigarea Ardealului, aproape cudesăvârşire pierdut pentru catolicism îti timpul prin-cipilor calvini.

I,upta dintre catolici şi catvini a fost un prilej binevenit pentru ca elementul românesc să înceapă a seafirma, Universitatea din Cluj începu să fie cercetatăşi de Români; mai mult, la această universitate ajungîn curând şi profesori români cari au lăsat lucrări cucaracter ştiinţific şt teologic local.

Aşa, profesorul .Andrei IHia a scris: «Ortus et pro-gressus vaiian.uu .în D a d a geutrum ac religionum»(X73o) '• profesorul Antonie Musca: «Heroes Daciae he-roico carmiue celebraţi* şi poemul «Felices diioruinDaciae Voivodarum adversus barbaros expeditiones».

George Buitul a tradus în româneşte Catechistiuillui Petrus Canisius (1703), Vasile Dobra era predica-torul Universităţii în biserica romanească, tot astfelera Ştefan More, Mihail Lestian şl alţii.

Este important de reţinut faptul,'că dacă aceastăuniversitate uu a promovat ştiinţele şi artele, a pusînsă stavila învăţământului calviuesc şt a deşteptatla Ardeleni conştiinţa originii lor romane.

Zn acest timp, se ridica sub privegherea episco-pilor Ioan Inocheutie Micii şi Petru Pavel Auron,un mare centru de cultură, româneasca — Blajul.

La 11 Octonivrie 1754, sub Petru Pavel Aarou,au început să funcţioneze acolo trei feluri de scoale:

1. Şcoala primară cu limbă de predare românească,având 40 de elevi.

2. Şcoala secundară cu două clase, eu limbă de pre-dare latina, având 74 elevi în clasa întâia. Şcoalaaven ca profesori pe Silvestru Cnliam şi GrigorieMaior, ambii călugări basiliţi, absolvenţi ai colegiului«] )e propaganda iide» din Koma. Origorie Maiormai târziu devine episcop al Blajului. Iu 1757 şcoalaprimeşte încă o clasă de sintaxă pusă sub conducere1:!călugărului Mânase Neagoe.

3. Şcoala <le teologie cu două clase. In anii! întâierau 25 elevi. Din aceasta s'a deavoltat Academiateologică de azi *},

1) Actul priu cari se deschid şcoalele din Blaj are urină-torul cuprins:

Noi Petru Pavel Aron de Bistra din mila lui DumnegtMişi a Scaunului Apostolieese celor din leiţea grecească printoată ţara Ardealului şi a părţilor ei adaose Vlădicul Fă-găraşului iproci. Tuturor celor diu numita Eparhia tioastritciiîst. protopopi, preoţilor, icfomonaşilor, clericilor, aşiş-derea şi tuturor mirenilor pace ş. c. Fiindcă PreaînălţatiiStăpănitoarea noastră Chesaro-Crăiasa Măria 'ferexia, t->to preamilostivă a noastră şi nespusă ctitoră, urmând pc;i-lfindata râiidnlala ft Preaiubitului oarecund miirelui ctito-rului nostru şi Chesamlui Cnrol al VI, nu numai acdiir?iiifcziinâut despre partea Vlâdiciei, a Mânfistirei şi a şeni-lelor a le duce ta sfârâit an voit, ci încă şi prin ILOU;1orâtiduială s'an milostivit a ne porunci emu, cuprinzânddin milostiva dăruire averile Vlădiceşti şi Mănăstireşti, ştaşe?,fiudn-ue îutr'insele, îndată cat vii £i cu putinţă mulcurând să ne apucam de deschiderea învăţăturilor şl ilitcliiviîrnisirea hitt'lnsele a celor lipsiţi: căreia împărăteştiporunci cu umilinţa supunSuclu-le, şi după putinţa nju-taraudu-ue Doinuul, a-i face destul Ciiget.îîjd; şi Hmdciiînceputul înţelepciunii este frica lui Dumnezeu, cn întrutonte întâin sa ponta învăţa cu fapta şi cu cuvântul niiiîalea în sfânta Biserică, numitul ecSesiarh va aven griji/cum toată rauduialn bisericească cu evlaviesă se isprăvenacil.

Lângă acestea se va începe în Mănăstire acum tutuiapână la nlta a noastră rânduială, a se ceti, a se pi'ocutlşi a se t&lovi dtipă vreme şi vârsta celor lipsiţi: înlăi,dunnie7.ee.jtile zece porxiuci, începând dimineaţa îndatădupă sfftnta Liturghie. A doua, se va ceti, proceti şl ti'il-cui cele gapte dumuezeeşti taine şi biserlceştile porutifi,care se vor începe la uu cias după prân-/., A treia, se vordovedi şi ac vor tâlcul cele mai de lipsă a credinţei, CMItâieuirea ţi iarăş dovedirea diu Sfintele Cărţi adevăruluiSfintei Uniri; a căror învit(:nttirâ inr.tş se va face dimi-neaţa îndată după Ştiinţa Liturghie, la uu cias dnpii prfhix.A patra, va fi luare de samă şi înderejjtare In. cetirea, pi'o-cetirea, scrierea şi tâlculrea limbilor şl ceva cutioştinjil aştiinţelor cnre aşişderea vor fi în vremile şi ciasurlle de tunisus însemnate. Lângă toate acestea ueîucurmuta şcoala deobşte va fi a tuturor de toată vârsta, de cetauie, de cfui-tnre şi de scrisoare, nici o plată dela ucenic! astejjtaddu-.se,numul într'îusele care va vrea, după râuduiala celui nuiîmare spre acea treabă pus, să se chivernisească.

Carele toate aşa fiind rânduite şi aşezate, pentru cicce:)am vrut a le face în ştire şi a le arătare tuturot, cum iuinumai cei care vor fi datori a le cerceta şi după putinţaa le învăţa, adecă care vor trage nădejde de sufleteuanlpăstorie, să le poată şti spre cuprinderea aceloraşi un napoată îndrepta, ci încă şi alţi toţi, ori care iubitori duspăsenie fiind, vor cugeta a avea dintr'insele ceva cunoş-tinţă de lipsă, să se poată îndrepta şi în ce vreme a li;cerceta, precum şi dorim tuturor cum îiitr'iusele cluveriu-

Page 13: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 455

In 1785 cursul secundar se întregeşte cu o şcoalănormală unită la Oradea. Aci aveau să fie pregătiţiviitorii învăţători ai satelor. Profesor a fost numit Si-miori Maghiar. Tot pentru secundar, la 1828, episcopulSanutil Vulcan întemeiază la Eeius un liceu românesc,cu patru clase la început, în 1837 cu şase clase şi apoicu opt clase. Vasile Baron de Ardeal, episcopul, în1852, reorganizează acest liceu după tipul şcoalelorsecundare din Monarhia Habsburgică, iar în 1893,episcopul Mihail Favel, îi dănieşte un internat pentru120 elevi.

Despre şeoalele româneşti clin Banat sunt documentedela sfârşitul sec. XVIII. Intr'unul din ele, tipăritla Buda se oglindeşte, în mod fidel, concepţia învă-ţământului. Aflăm aci modele de metodă scolastică,cu regiile «orânduite şi aşezate pentru ţinerea şiprocopyeala scolasticilor celor româneşti, ca prunciicu cât mai lesne şi mai curând le vor învăţa, cuatâta mai statorniceşte să le poată ţâuea mtute».

Spre sfârşitul sec. XVIII preocupările religioasesunt lăsate la o parte: în occidentsunt acum pe primul plan ideile re- r

publicaue şi antibisericeşti, în orientlupta pe viaţă şi pe moarte întreRuşi şi Turci.

Iii acest timp Jlaria Teresia, sprea câştiga simpatia tuturor confe-siunilor ardelene, văxând năruităUniversitatea din Cluj se adreseazăpoporului pentru a o reorganiza«pentru toţi supuşii săi Ardeleni»,iar în 1774 decretează înfiinţareacelor trei facultăţi: drept, filoso-fie-teologie şi medicinii. Printre pro-fesorii de seamă ai acestei univer-sităţi se găseşte şi clericul losifVoicul, care predă Istoria biseri-cească, losif II ordonă, la 1786, cateologii să meargă la Pesta, iar înCluj să rămână numai facultăţilede drept, filosofic şi medicina (secţiachirurgicală}. Nici în forma aceastaUniversitatea nu trăieşte mult şiajunge un simplu liceu catolic. încăd'-'lo. 1780 Marin Teresia fundasela Oradea prima «instituţie siipe-rioavi pentru învăţământul filoso-fic », înzestrată cu sigiliu propriu,care poartă iniţialele fundatoarei şise aîlă şi axi în posesia Academieide Drept din Oradea. In 1788 i s'aadăugat şi Facultatea de Drept,

Mult mai târau, la 1848, llomâm'î

stiulu-se KS se deprindă, şi cupriiixîln-(lu-lc »S le invoce spre îndreptare ii vieţuicreştineşte, şl a, dobândi jirin plinirealot la viaţa de veci, cate tuturor opoftim prin durul Domnului nostruIstls Clwîatos. Dat îu Uluj, imul Dom-îmlui o mic şapte sute chuîjzeei ţii patruunsprezece zilu iile liiiiul Iul Uctomvrie(ss) X'. Prtvel. Din porunca Mîlfici >Snlu(as) Kflţ I'etru, logofăt.

cer împăratului o şcoală înaltă în care toate obiec-tele de învăţământ să se predea de profesori româniîn limba româna, «fiindcă mmui aceştia cunosc geniulnaţiunii şi susceptibilitatea ei, geniul limbii si pro-prietăţile ei».

Dorinţa llomâniloi" rămâne un simplu tk/.merat şiatunci mulţi dintre ei trec în Principate unde joacăroluri însemnate: Bărnuţiu, Papiu Ilarian şi Avon Deu-s«ş:ami la Iaşi; Iyaurian, Aton, Maiorescn ia Bucureşti.

Acum, însă, marele mitropolit Andrei Şagmia puneteniîliile învăţământului românesc de confesiuneortodoxă prin crearea şcoalelor naţionale din Braşovşi a seminarului andreian din Sibiu, din care s'adesvoltat mai târziu Academia teologică.

Iu 1863 împăratul îufiinţează la Cluj o Facultatede Drept ungurească, iar în 1872 guvernul din Pesta ouniversitate cu patru facultăţi, cu scopul de a ma-ghiariza populaţia românească.

De ochii lumii se înfiinţa, şi o catedră de limbaşi literatura română, titular al căreia a fost vrednicul

A.CTOI, I'RIN CAHJ5 Itt'ISCOI'UI, P I HtU P U l IH1N Dr.AJ

A.A110N HKSCUIDtî ŞCOAI(Iţr<l}

Page 14: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

456 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

TUtOTEI CIPARIU, 1805-1887Paiîtrteie filologi*! roinilnc. l>rofegor"la şconiclfl din Blaj.(P1CUIT5. In ulctn iu sula ile lecturi n BiMloKsdl din BMJ)

român Dr, A. SilaşL Era răspunsul ia ultimul apelpublicat în «Transilvania», în care Românii arătaucă «Universitatea de Stat ce este proiectată a seînfiinţa la Cluj, atrage asupra sa atenţiunea fiecăruicetăţean al patriei. Aceea are să fie un institut decultură mai înalta, din ale cărei binefaceri se vorîmpărtăşi toţi fiii patriei, fără deosebire de naţiona-litate, prin urmare şi fiii poporului român. Ca, însă,atare institut să poată corespunde în tot respectulnobilei şi salutarei sale misiuni; după modesta-neopinitine, la înfiinţarea şi organizarea aceluia ar trebuisa se ia în dreaptă şi cuvenită consideraţnme şi inte-resele de cultură ale poporului român care face majo-ritatea locuitorilor din Transilvania »,

Odată cu înfiinţarea catedrei de limba şi literaturaromână, studenţii, grupaţi în jurul ei s'fui constituitîntr'o societate literară numită o lulia»,

In 1S72 Sinodul bisericii ortodoxe din Arad acerut să se înfiinţeze pe lângă Şcoala Normală locală,o facultate de filosofie, iar conferinţa naţională laSibiu, în acelaşi an, a cerut că, «dacă nu se poateînfiinţa o Universitate pentru Români, pur naţională,cel puţin la Universitatea din Cluj, limba acestora să fieparitefcică » {catedre paralele româneşti şi ungureşti).Cererile nu avură nici un rezultat. învăţământul filo-sofiei şi literelor, rămas la Cluj şi Oradea, se făceaîn ungureşte, cu excepţia catedrei de limba română,

La Oradea, prin regulamentul din 1872, erau douălectorate: unul pentru filosofie şi. al doilea pentruIstoria Civilizaţiei. Aceste posturi rămân până în 1911,când sunt transformate în două catedre: filosofie şiistorie universală.

latre 1850—1857 funcţionează la Academia dinOradea şi o catedră de limba română pe care a ocu-pat-o Alexandru Roman, fost membru al AcademieiRomâne.

Universitatea din Cluj şi-a deschis cursurile, lafilosofie, cu şapte profesori ringuri, fără doctorat, unRomân, dr, 6. Silaşi şi doi Germani, amândoi doctori.

Numărul studenţilor era redus —în primul an 19.Mai târziu s'au niaâ înmulţit fiind atraşi de uşurinţacu care se puteau obţine diplomele 1).

Românii preferau să meargă la alte universităţidecât la Cluj unde se făcea numai politică de desna-ţ

Puţinii cari erau în jurul profesoralul Silaşi activauîn societatea «lulia » făcând adeseori mişcări naţio-nale, cum au fost acelea din 1884, car' aduseră în-locuirea profesorului. Atât el cât şi Societateafură daţi judecăţii, înscenându-li-se un proces detrădare; la 17 Iulie 1884 Sitaşi «a fost absolvit delaobligaţiile sale oficiale » şi scos la pensie, iar societateadisolvată. El a fost înlocuit, în 1886, cu un renegat,Moldovan Gergeîy.

Românii însă nu renunţaseră la ideia de a avea ouniversitate românească. Ideia aceasta era manife-stată mai ales de profesorii din Principatele Româneşi de profesorul dr. Iosif Popovici, docent de limbaromână dela Universitatea din Budapesta.

In acele timpuri, şcoala primară românească din.Ardeal trecea prinţ r'o mare restrişte. Faimoasa lege

l) In 1902—.1903 Universitatea din Cluj a dat 718diplome de doctor.

GHEOK.GHE BAH.IŢIU, I8lî-l8g3Unul din corifeii mişcării dela 1848, Colaboratorul cel mnl apropia I

ol Iul Ştigutm, organizatorul şcosilelor din Braşov

Page 15: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANT'/.AtîA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂN!A 457

RUDOI.lî ORGHIDAN, 1797—1S63Sprijinitorul 1 Şcoalelor JMfiJiotiale i>, editorul

prunfcl reviste ruiiiinieşU din Braşov

IACOD MURIÎŞA.NU, I.8IΗI3S7Umil din Intemcctoril fiimiinzitilnl rnuiiinescdin Braşov, membru a\ h Eforiei acoîaalice »

1836—1897Profesor de limba româna In Universitate»

din Cluj

din 186S, făurită cu intenţia de a nu fi aplicatăniciodată garanta «confesiunilor», dreptul de a primiinstrucţiunea în limba lor maternă, cu obligaţia dea-şi susţine învăţătorii. Legea fixa, în acelaşi timp,pentru învăţătorii maghiari salariul minimal de 600coroane anual, ceeace făcea ca învăţătorii confesio-nali, prost salariaţi în genere, sil nu poată fi recru-taţi adeseori decât din elemente de al doilea ordinşi să. cate nemulţumiţi la situaţia colegului lor desub oblăduirea Statului.

Situaţia aceasta a durat până în I&J3, câud gu-vernul maghiar, casă repare nedreptatea ce se făceaînvăţătorilor confesionali, a adus legea care prevedeaşi pentru ei ncelaş minimum de salariu. Aceasta im-pliea, pentru Români, cari nu puteau susţine şcoala înaceste condiţii-mi, închiderea ei sau lăsarea ei înscama Statului.

Dispoziţiile acestei legi au fost înăsprite prin ti-ranica lege a lui Apponyi din 1907. Ea stabilea şiun drept discreţionar pentru Stat dea închide şcoaleleconfesionale pe simple consideraţie a unor « man in-terese de Stat*. I,egea Apponyi a provocat închi-derea a 350 scoale româneşti,

In faţa ccestor procedee s'a îidicat dâr/A conştiinţanaţională. Cu spiritul lor de jertfă, Românii ardeleniau dat Biserieei o şi mai mare dare culturală dincare s'att ridicat scoale nouţ. Ei au fost ajutaţi înopera lor de providenţialul boier basarabean, o ade-vărată figură de legendă—Vasile Stroescu.

După ce, k I Decemvrie 1918, prin Adunarea Naţio-nală dela Alba lulia, Ardealul se unea pe vecie cuRomânia, ordinea firească a lucrurilor se restabileaîn toate latmtrile învăţilmântulm Ministrul Instruc-

n r i n v m • • • * van "Vt^L^Mtn ^ ^ * L*

, 1 SCOAT,ICJ,OU NAŢKJNAI.I: CIÎNTHAUÎS »ra BHAŞDV, AZI WCEUI, t ANDIIEJ ŞAOIÎHA(! « i « 5 1 !"• V t s n n , t l u i i i ţ i l i u m l n c l i t t c c t u l u l Ş l c t a u H m l l i )

Page 16: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

458 ENCICLOPEDIA JÎOMANJ El

C/Vnil>3tA7,A ţff ŞCOAI,TîI,]ţ DIN 3)T,AJ

ţiimii HC adresa Universităţilor din Bucureşti şiIaşi anltâmlu-le că ochii lor trebue să se îndreptespre Cluj şi Cernăuţi. « Mărirea ţării noastre şi unireatuturor Românilor Impun României viitoare îndato-riri uovii şi pe terenul cultural. Poziţîunea câştigatăprin succesele armelor mi poate fi menţinută decâtdacă poporul este pregătit ea sa susţină cu succeslupta şi pt acest teren. Mai ales acum, aceasta pre-gătire trebue sa fie temeinică, acum când condiţiilede viaţă au fost atât de mult modificate din cav zarăshoiului. Avem deci datoria imperioasă a chemala lumină straturi cât mai întinse ale populaţiuuii,a le da cunoştinţele cari înarmează cât mai binepe- ora ţ:entr i nevoile vieţii moderne; a întinde bi-nefacerile culturii mai înalte şi la fraţii noştri liberaţide sub jugul străin, şt a construi îu orientul Europeitui focar de cultură, care să ne asigure aci, în pragulpeninsulei balcanice, rolul de frunte, pe care suntemdatori sa ni-1 păstrăm » '),

Iva i Ianuarie 1919, Consiliul Dirigent Român al.Transilvaniei, hotăra naţionalizarea Universităţii dinCluj şi «Comisia universitară» de sub conduceread-ltri Sextil Puşcariu, atunci profesor şi decan alfacultăţii de filosofie şi litere din Cernăuţi, preluaconducerea ei. I a 1 Octomvrie 1920 învăţământulsuperior al Transilvaniei începea cu profesori români,în Universitatea care avea să psaite Mumele libera-torului. Tarelui and I.

C) IN ŢARA ROMANEASCĂ

J a mănăstirea SE, Sava, care se ridica pe loculUniversităţii de azi, Constantin Stolnicul Cautacuzino

>} Dr. Angelcscu, uiltiîstm sil Instrucţiunii, adr, TUt.41.841, 1918.

a, întemeiat în 1678 prima şcoală de învăţământ su-perior din Muntenia.

l'l,ra o şcoală pentru toată lumea din Răsărit, era oUniversitate nude se învăţa filosofie şi pe lângă aceastagramatica, retorica şi poetica, fizica, psihologia,metafizica, cosmografia.

Fundaţia culturală a Uri Cantacuzino şi-a începutactivitatea cu programul fixat de ctitorul ei care îşifăcuse studiile Iu Padova, Viena şi Varşovia, cudiferiţi profesori.

l'riniul ei director a fost 1111 Grec din Trapezunt,Sebastos Kymeintes. Vestitul Cacavela, dascălul luiDimitrie Cantemir, a condus-o un timp, iar Con-stantin lîrâncovcanu, patronul întregii mişcări lite-rare a vremii sale, i-a dat o deosebită atenţie.

Programa de studii, analizată de d. profesor N,Iorga, era mult mai completă decât a multor uni-versităţi apiisen; din vremea aceia.

Cursurile acestei academii se predau tu limbagreacă veche. Nu trebue s'o socotim, din cauza limbiide predare, ca o academie grecească, fiindcă toateuniversităţile vremii foloseau limbile clasice îupredare: cele din apus limba latină, cele din ră-sărit limba elenă,

La Sorbona până târziu se făceau cursurile şi sepublicau lucrările în limba latină, şi era Sorbonacu toate acestea universitate franceză.

«Fapt este că o ţara pe care ne-am obişnuit a oconsidera culturaliceşte ca o generaţie spontană, fărătrecut, a avut totuşi, sunt acum aproape trei sutede ani, o şcoală superioară, cu lecţii universitaro),

SEMINARUL A.KDririIiVîv* DIN SIBIU

Page 17: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA I N V A Ţ A M Â N T U I . U I IX ROMÂNIA 459

depărtat al instrucţiutrii

după un program, pe care d. profesor N. lorga,îi găseşte «la fel cu acela al Universităţii dinPadova».

1/& 1714, Grecul Alexandru Elladius, număra laBucureşti, unde Academia, spune el, <âşi merită nu-mele'), doi profesori de filosof ie şi teologie, un episcop,doi «ipodidascali», pe lângă trei medici ai lui Bran-coveanu, dintre cari un Italian.

Studenţii întreceau numărul de o sută cincizeci, sau,câte odată, şi două sute,

Iată trecutul cel mainoastre superioarede imdeau Oijit savanţi recunos-cuţi de marile Academiistrăine, trecut; care uneste izolat de cultura lumiide atunci,

<i Aceste apariţumi aufont pregătite latent prin ointelectualitate de mai demult, căci curentele şi per-sonalităţile nu apar spon-tan fără o oarecare am-bianţă, fără o tradiţie mo-desta, dar leală"')».

începutul Domniei l'ii-mvrioţilor găseşte Şcoalaîntr'o stare înfloritoare.Sub primii l'auarioţi, în-cepe decadenţa. Are însăciUeodntă profesori dintrecei mai de frunte.

In 1746, ConstantinMavroeordat, după ce con-stată «că dela o seamăde vreme toţi feciorii deboieri s'au răcit de cătreînvăţătură» îi ameninţaţică dacă nu-şi vor da co-piii la carte «vor fi lipsiţidin orunduiata curţii ».Vn-evodu! a aşezat, în acestscop, atâtea scoate eli-sieşti, «casă uu uiui fiepricinii că nu ave undeînvăţa boierul».

J,a 1776, domnitorulAlexandru Ipsilanti da im hrisov privitor la organi-mea şcoalelor. Din el se vede cil academia înfiinţatăde Stolnicul Cnutacuzino era aproape neexistentă dincauza restriştii timpurilor, Pe această academie oridică el la înălţimea ştiinţei acelor timpuri, cleere-tftml «spre pa/.ă nestrămutată, ca întotdeauna săexiste ttn număr de nouă profesori: doi de gramatica;doi de matematici, .sau aritmetici şi geometrie, pelângă acestea şi de istorie; umil de ştiinţele fizice,utinl <le ştiinţele teologice şi trei pentru limbile: latină,franceză şi italiană.

«Cel de ştiinţele fizice să predea în-limba greacă,untifuid iui Aristotel şi comenta toii lor lui, iar cei de

matematici, dacă s'ar întâmpla să nu se ştie de ajuns,cum se cuvine, limba greaca, vor preda sau în limbalatină, sau francezii, sau italiană, în care adică vorşti mai bine >>.

In 1779, s'a terminat clădirea speciali pentru Aca-demia Sf. Sava «cu trapezărie, buefităue şi pitarie •>care s'a inaugurat la începutul anului 178 >. Aceastăşcoală era instituţia chemată să dea tot ce se mitenda, în materie de cultură; «Cei ce se vor învrednicide apele ei să uu mat fie siliţi a căuta setoşi alteuvoate >>.

Iu fruntea şeo;ikloi- secrease o Kpitropie şcolarăpermanentă, compusă di»episcopi şi boierii din di-van, pusă sub preşedinţiaMitropolitului ţării, caieavea dreptul la control.

I a această şcoală seorganizase şi un internatpentru şapte zeci şi cincide şcolari. Erau admişifiii de boieri ce se aflauîn lipsă, ori clin mazili,dar nu şi dintre mojicişi ţărani şi nici chiar din-tre fiii de negustori şimeseriaşi.

Acest învăţământ adeprins pe membrii so-cietăţii culte cu ideile maiînalte, cu noţiunile ab-stracte şi ştiinţifice, apregătit minţile pentruprimirea ctilturei,de ordinmai mult tehnic, a apu-sului. Rezultatul a fostcă. tinerii au început ase îndrepta spre centrelede cultură apusene.

Academia Sf. Sava erafrequeutata de Români,de Grecii din Principateşi de Grecii din Greciapropriu zisă, caii erautrimişi special să se lumi-neze la învăţătura acestei

CTTÎOIUJI, UKIYKHSITATU

scorie.

N, t / / . , \>.

Pe vremea lui Alexandru Ipsiianti, Academia aveaprofesori renumiţi — mai toate celebrităţile Grecilor,somităţile ştiinţifice. Aici îşi desvoltau talentele lor,aici, pe pământul romanesc, cultivau spiritele tinere,desvoltându-le dorul de Patrie

Academia număra poate 300 studenţi, iar ia i8r5avea până la 400. Toţi profesorii Academiei erau în-văţaţi în toată ştiinţa clasică greacă şi studiaţi pe Iauna-au două niversităţi diu Occident. Mulţi dintreei erau de două ori doctori.

Metodele diu Academia Sf. Sava erau metodeleoccidentale, iar învăţătura limbilor clasice era desigur superioară aceleia a multor universităţi apu-sene.

Page 18: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

460 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

UNIVERSITATEA DIN CLUJ

PRIMUL NUCI,F,U AI, UNIVIÎltSITAŢII IIOMANEŞTI A DACIEI SUFEIUOAKE; COiriSIUNEA UNIVEUSITATLA DIN 1919Rândul rfc sus; O. Gfifbn, I. I,upnş, r. irnficgatni, I„ Mrazcc, Ti. Hatiegfinu, D, Gust!/ G. Bogiinii-Dnicrt, W. DrăgniiH, Al. Jlotm

Măndul ile jos: Dr, Gii. Jlarhicscu, Dr, V. Babeş, I Teodotescu, S. Piişcatiu (preşedinte), G. onginescu, G. Ţifelca, Dr, Manlctttide, V. Pflrvnii( U e : P, Polii, N, Iorga, T. SteHan şl Dr. Juvara)

Page 19: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IX ROMÂNIA 461

Sistemul şcoalelor greceşti era aşa întocmit că des-chidea porţile lor în deobşte tuturor locuitorilor delaoraşe, fără deosebire de clasa socială. Numai ţăranii•erau cu totul depărtaţi dela ele şi, de sigur intenţio-nat, clin cauza situaţiei clasei ţărăneşti.

I/a 1 Septemvrie 1S03, cu ocazia întemeierii şcoalei•« de învăţătură feciorilor de preoţi şi diaconi» se da"lin hrisov prin care se spune că toate studiile trebuiausă se fncă în româneşte «pe limba noastră cea pă-rintească » şi un Domn fanariot, binecuvânta aceastănuive inovaţie.

Ksix timpul când începe o nouă fază a învăţămân-tului din Muntenia. Tocmai atunci, în Avdeal, în-florea o mişeiiro. de puternică deşteptare naţională,•care se restrânse şî dincoace de munţii despărţitori, înŢara Românească, unde începuse lupta între româ-nism şi grecism.

Gheorghe l,azăr a avut buna inspiraţie să. vină îu.Bucureşti tocmai în clipa decisivă a acestor lupte.,E1 a înţeles acest moment psihologic şi s'a pus, inte-ligent şi cu devotament, în fruntea mişcării, adunândîn jurul său tinerimea bueureşteană din prima zi,îu care apăru îu capitala Ţării Româneşti.

Şcolarii dela Udricani, Sf. Gheorghe, Colţea şi delatoate bisericile, au părăsit aceste şcoli şi s'au dus In•Sf. Sava, unde cartea grecească fusese înlocuită eucea românească,

Gheorghe J.azăr, găsind sprijin în eforii de atunci,•întemeiază o şcoală de ingineri, care deveniţi îndată•« şcoala acadeiuîcatsal de, ştiinţe filosoficeşli şi malema-Ucetjti» cu limba română, oti limbă de predare.

Şcoala lui Gheorghe l,azăr avea următoarele grade:I. Cei mai slăbănogi sau de tot nedepriuşi (ceea ce

azi ani nunii şcoala primară);II. După aceasta urmează ia altă tagmă, unde au a

asculta gramatica, poetica, retorica etc, (giinnasdulde azi);

III. Cei mai de vârstă şi deprinşi la acestea toatevoi1 avea a auzi: aritmetica, geografia, gheodezia, ico-uomia, etc, (liceul);

IV. Mai având apoi voinîcie dela mai marii efori-boieri, vom trece şi la celelalte mai multe tagme filo-soîiceşti, fieştecare după rândul său, aşijderea şi latagmele juridiceşLi, care cum vor urma.

Pentru coi ce vor să treacă la cinul preoţesc se va«nindui osebită vreme şi ceasuri pentru ascultareasfintei teologii, dogmele credinţei şi cunoştinţa legiicreştineşti şi alte mai multe folositoare5).

Gheorghe Irizat' vine cu un plan de organizare aînvăţământului dela cel primar pană la cel universitar.Şcoala şi-a dat roadele, căci <i cu ţoale intrigile Grecilor »,scrie Macarie «adunându-se mulţime de ucenici şi depro afară şi din şcolile greceşti, care nici un spor nu făceaucn minunata îndemânare a limbii părinteşti, în puţinăvreme atât spor au făcui în ştiinţele filosojiceşli încâtmulţime de ucenici români an ieşit desăvârşiţi inginerişi filosofi, care din şcolile greceşti, care cu mnIM chel-tuială a larii se ţin, niciodată nn s'au văzut să iasă »s). '

') Citat du ItofjrdutuUulcfl ^ l'op11 Uasonmi, Gheorghe Lasăr,Viaja şi opera, 1934, P. 21—22.

l) N. lorgti, oft. m't„ p. 173 (citnt (liipit dine, Br, N. M.Popcscu, Ştiri Nonil),

STOE,HICUr, CONSTANTIN CAKTACUZI.NO, 1O50—171Ol'uudAtuiul UnivttaltftVU <Uu ihiciireşU (AEmJcraia I>mnnca5cri

(lela sf. Sava)

Gheorghe I^azăr a făcut cursuri despre Iniin. Kaut,iar Iţufrosin Poteca despre Jeau-Jacques Rousseau.Şi unul şi altul urmăreau ridicarea moralităţii în şcoală,

Eufrosiu Poteca este primul mare profesor de fi-Josofie, de limbă română. Pentru el, filosofi» este odisciplina de sine stătătoare, în care vieaţa practicăîşi găseşte cel mai sigur îndreptar.

I/a Sf. Sava s'a deschis şcoala redeşteptării naţio-nale. Ideile naţionale ale şcoalei dela Blaj aci îşi găsirărăsunet.

I,a Sf. Sava s'a pregătit toată tinerimea cultă carea făcut Unirea Principatelor Române, sufletească şiteritorială.

Şcoala dela Sf. Sava se închide cu ocazia revoluţieilui Tudor Vladimirescu —1821 — şi se redeschide la1828 sub conducerea lui îoau Eliade-Rădulescu.

î,a 1830, Regulamentul Organic dă o nouă ordineşcoalei pe care o împarte în: Şcoala începătoare, Claseleuiviauioare, învăţăturile complimentare, şi Ctirsul spe-cial cnie, la rân:lul său se împarte în: a) Cursullegilor, (Facultatea de Drept); b) Curs de matematici,(facultatea de Ştiinţe); c) Curs de agricultură, petrei ani, cu fermă model la Bucureşti,

legiuirea a fost socotită fl ca foarte UM gândită * şiaprobată de generalul Kiseleff,

Către anul 1843, şcoala ia o direcţie nouă, prin nu-mirea ca profesor a lui August Treboiuu îavitiau.Bl devine profesor de filosof ie la Sf. Sava (1843),apoi de latină (1845), iar la 1846 este numit, împreunăcu Plorittn Aaron şi Ion Maiorescu, inspector al şcoa-lelor. Prin ei, direcţia latinistă, strălucitoare încă în

Page 20: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

462 ENCICLOPEDIA KOMAN1J.ÎI

'•3

communiiim..; *r • i* E o L o G're'o 11 vM, P H ir'. lippiMelanchchonis,Germani ,M, Lu-

, ţheri Jifţâuli primittij,Mi«tMTrimi-'-•;.],/ fum tUiţflripimOi 4c (atlioliciftmo TbU

CAKTF, CU SEMNĂTURA AUTOGRAFA A STOLNICULUICON-ST A NTOT CANT AC UZIXO(Biblioteca Academici Eomliie)

cetatea de lumină a Blajului; se accentuează tot maimult în.învăţământul nostru, iar revoluţia dela 1848dă tui nou impuls vieţii culturale româneşti prininfluenţa puternică a culturii franceze, care se in-filtrase, încă din secolul precedent.

In 1846 un nou aşezământ al \mt\m\mm\ publiceiese la lumină. FJ cuprinde: şco le săteşti, şcoal^ deoraşe satt elementare, şco le de Universitate sauacademice şi şcoal > pentru fete.

Sub Domnitorul Glieorghe Bibescu se înfiinţeazăColegiul francez, iar Colegiul Sf. Sava, care urma săse desfiinţeze treptat-treptat, se mută la Radu-Vodă.

Cu venirea în scaunul domnesc a Iui Barbu Ştirbei,care îşi făcuse studiile în Franţa şi care fusese maiînainte în Eforia Şcoalelor, învăţământul se organi-zează pe baze cu totul noui, începând să se naţionali-zeze şi să se adapte condiţiunilor locale,

Iată ce concepţii avea despre învăţământ, domni-torul I'arbu Ştirbei —concepţii p ; cari le exprimăîn 1850:

«Invăţămdni-iil trebue să fie privit nu ca un scop, cica un mijloc. Instrucţia publică trebue să fie potrivităcu nevoile poporului şi să mi aibă în vedere exclusivconvenienţele câtorva familii privilegiate; ea trebue să

fie deci naţionala, să mulţumească nevoile deosebitelorclase şi să păstreze culoarea locală»1).

In 1851, cu prilejul organizării învăţământului gim-nazial, Eforia a socotit necesar să ia oarecare dispo-ziţii impuse de experienţă. Astfel, pe lângă cele şnseclase gimnaziale, s'au mai înfiinţat două clase com-plimentare, în cari se făceau studiile cele mai greleşi pregătitoare pentru specialităţi.

Materiile cari se predau în cele doua clase compli-mentare erau acestea: eleme ite de logică ji m.si'iilii,algebra, fizica, istoria naturală, limba elenă, jţeon:e-tria, istoria naturală, chimia limba franceză. Domni-torul adaugă în privinţa acestor clase că « nu se vorînfiinţa cursurile decât treptat, şi pe cât vor fi şcolaripregătiţi şi destoinici a le urma şi a se folosi, şi în/r'uunumăr cuviincios, căci pentru doi sau trei şcolari numainu se poate înfiinţa- o catedră»2).

Iviterele şi ştiinţele rămăseseră la Academia ctda .Sf,Sava, închisă şi deschisă cu intermitenţe. I a 5 Sep-temvrie 1851, Eforia arată Domnului că este nevoiede a se clădi «în apropiere cu Colegiul Sf. Sava oîncăpere spaţioasă şi temeinică, care să cuprindă pusulla trei sute şcolari interni cu plată de Iei 500 pe an,afară de cărţi şi îmbrăcăminte ».

Cursurile speciale şi înalte merg prosperând, maiates ca la Minister vine Ioan Maiorescu, om cu vederioriginale, care reuşeşte să inspire Domnitorului Ale-xandru Ioan Cuza îde'a de a înfiinţa scoale cu caracterliberal şi de a crea universităţi cu facultăţi com-plete.

In anul 1861—62 învăţământul public era împărţitîn patru clase: .'nstrucţiunea comunală3), instruc-ţiunea, primară, instrucţiunea secundara sau gimiu-zială şi instrucţiunea superioară sau specialită-ţile.

Şcoalele comunale erau destinate sătenilor. Şcoaleleprimare se aflau în capitalele de judeţe şi oraşi-lu

nereşedinţe. Aici pe lângă religie şi morală se prerluucopiilor «cunoştinţele proprii pentru luminarea comer-cianţilor şi industriaşilor» şi se face treecreaeiitreinstrucţiunea secundară.

In anul şcolar 1861—1862, situaţia acestor scoalese prezenta astfel4) :

N r , LIIHII-

Ui lor Ui ir

Instrucţiunea secundară cuprindea cunoştinţe enci-clopedice. Ea avea de obiect atât formarea «junilor»pentru vieaţa practică cât şi pentru pregătirea lorîn vederea unei specialităţi.

') Citat tte N. Iorga, Viaţa şi domnia hti Barbu DitniirieŞtirbei, Vitlciiii-de-Muiite, 1910,

a) Copie după ofîsul Mntiei Sale Vodă, nr. 1421, unul1851, Sept. 16, către Departamentul Credfclţli. Vexl V. A.Urecliie, op. cil,, III, p. 45.

3) Iu Muntenia erau 2186 scoale,'') Dupâl. Zttloniit, Starea instrucţiunii -publice în f/ninâ-

nia de sus (Muntenia), la finitul anului şcolar 1S61—rBucureşti, 1862,

I,a şcoalelopublice

BfleU

63.220

lfctc

10.373

Şco;ile]eparticulare

3.265

Fefc

637

Totnt

BfteU

76.485

Fete

Il.QOU

Page 21: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA I N V A Ţ A M A N T U I , U I IN ROMÂNIA 463

Acest învăţământ se făcea în patru gimnazii şi patrusemiuarii de pe lângă cele patru eparhii1). Scoale, pro-fesionale erau reprezentate prin şcoala de agricultură,şcoala de arte şi meserii, şcoala militară, şcoala demedicină, şi institutul corala).

Specialităţile, car. aveau de obiect instrucţiuneasuperioară erau facultatea de drept, ingineria civilăşi oarecar cursuri academice cari, prin completarealor, vor forma fa-cultăţile de litere şitle- ştiinţe.

Venirea lui Ale-xandru loan Cu/.aschimbă cu totulînfăţişarea învăţă-mântului public.Universitatea ţlinIaşi se constitueîn anul 1860, cea dinBucureşti în 1864.Pe de altă parte in-strucţiunea publicăcapătă o unitate înambele ţări prin le-gea din Iuiie 1864.

In legea dela 1.864se fixează şi situaţiamorală şi stabilita-tea corpului didac-tic. Profesorii :mputeau fi pedepsiţişî nici măcar cenzu-raţi decât în urmaunei sentinţe date<le un tribunal alcă-tui t din semenii Iov,traşi la sorţi. Eia v e a u [latitudineatleti-şi fomiasmguriprograma cursului.I,i se lăsa libertateaa-!ji exercita drep-turile politice. l e -giuitorul din 1864a avut atâta încre-dere în acest corpcă u'a instituit nicimăcar un controlasupra lui. Nu .sep r e v e d e a u inspec-tori prin acea legepentrueă nu erau socotiţi necesari. Profesorii erau săfie numiţi dintre licenţiaţi şi doctorii Facultăţilor,principiu întărit şi de legea din Martie 1879.

Situaţia aceasta a rămas neschimbată pană la1S83 când prin legea nouă se instituie un control înşcoală, iar corpului didactic i se determină şi o poziţiunematerială. Profesorul era să fie plătit cu 360 lei pe lunăşî cu drept succesiv de gradaţie din cinci în cinci ani.

CONSTANTIN BliÂNCOVEANU, DOMXUI. ŢĂRII KOMANEŞTI,I688-I7UOblfidulloml Acndcmicl Domneşti tldn Sf. Siiva

&' au înfiinţat scoale la sate, de fete şi de băieţi, iarceea ce este de cea mai mare importanţă, învăţă-mântul primar a fost declarat obligatoriu. Se înte-meiază scoale pentru învăţători, pentru preoţi, gim-nazii şi licee,

Consiliul şcolar, compus din HorianAron, Aug.Treb. Laurian, I. Zalomit etc, fixează ieiarhia şi110rmele de înaintare ale membrilor corpului didactic,

motivându-le astfel:«De oarece carieraprofesorilor estemărginită şi pen-tru stimularea ze-lului şi a aclivi-taţiilor urinează aţi încurajaţi,... oricelicenţiat sau doctorîn litere, în matema-tică, în ştiinţele na-turale sau fisice, cariau învăţat în ţarăsau străinătate, săintre mai îiitâiu pro-fesori la clasele gim-naziale interioareapoi când vor fi lo-curi vacante, se varînainta la cele supe-rioare şi in fine lafacultăţi caeteris pa-ribus, observâiidtt-scdreptul de întâie-tate»*).

In bugetul Stă-tu'ui se prevăzusemdouă catedre elelitere încă din 1860:una de istoria Ro-mânilor şi a!ta deliteratura limbilorclasice. Ele consti-tuiau Şcoala supe-rioară de Litere.

In «MonitorulOficial» din August1863, se publicaseun proiect de com-pletare a facultăţi-lor de litere şi deştiinţe. La 31 aleaceleiaşi luni, Con-

siliul f uperior înaintează 11 inistnilui Odobescu pro-gramul cate este respins pe motiv că «s'a elaboratde către Consiliul Superior o programă mai detaliatăpentru Şcoala superioară de Ştiinţe; aceea se vapune la dosar, rămânând ca la timpul oportun' săse facă o asemenea lucrare pentru Şcoala superioarăde I itere 9. Această resohiţie a fost modificată denoul rdnistru, poetul D, Bolintineanu, care _ hotă-răşte : «Pentru punerea în lucrare a facultăţii literare

') Nuniflrtil elevilor iii» aceste şecmle se urca la r.259.a) An frecventat cursurile 1.551 elevi.

J) V. A, Urecliie, op. cit., III, p. 251.

Page 22: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

464 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

DINICU GQI,IîSCU, IJ77—1830FUM datorul şeonlei secsmdisre dela Goleşti, unde n profesat

FJullau Arini, ; [ a t pauslonului s TI t

:nefiind mari nevoi de cheltueli se poate pune de.acurn în lucrare. Va rămâne a se face formele»

o Facultatea Literelor» avea să fie tot odată•« Şcoala normală superiorii i> pentru formarea pro-fesorilor gimnaziali. Domnitorul loan Alexandru îînlocui aceasta prin Şcoala superioară de litere.

Ea îşi descinse porţile la 2 Decemvrie 1863. Se•înăcriseră nouă studenţi.

Dar nici Şcoala superioară de Litere n'avea să•dureze mult. Domnitorul Unirii uni şi cele trei ramuri•disparate ale învăţământului superior din Bucureşti..El le dădu o organizaţie occidentală.

Decretul domnesc a fost urmat de Legea instruc-ţiunii din Iulie 1864, despre care am vorbit. Aceastaîn capitolul IV despre «Instrucţiunea superioară»

• declară că, într'o localitate, «mai multe facultăţi• constituesc o Universitate »,

Această lege fixează şi numărul catedrelor peFacultăţi. Facultatea de Drept avea 9 catedre şi anumeDreptul roman, Dreptul privat român, Dreptul penal,Procedura dreptului privat şi dreptului penal, Dreptul

-comercial, Dreptul public şi Dreptul administrativ,Dreptul ginţilor, Filosofia dreptului şi Dreptul aa-tural, Economia politică.

Facultatea de Filosofie şi Litere avea 8 cate-dre: Psichologia, logica şi metafizica, Filosofiamorală şi estetica, Istoria filosof iei, Istoria uni-

•versală Critică, Filosofia istoriei, Literatura latină

şi elină, Istoria literaturii antice şi moderne, Peda-gogia şi didactica.

Durata cursurilor Facultăţilor avea să varieze întretrei şi cinci ani.

Domnitorul Barbu Ştirbei organizase in 1855 învăţă-mântul medical. Ştirbei îşi făcuse studiile în Franţa ţicunoştea organizarea de acolo. In ţară, consulul Franţeipe atunci era B£clard, fiul decanului Facultăţii de Me-dicină din Paris. Ştirbei a cerut acestuia să-i trimit iiim doctor în medicină. La anunţul lui Beci ard a răs-puns doctorul Carol Davilla care a şi venit în ţară şi aînceput să organizeze această necesară şi importantădisciplină. Kl a făcut apel la toţi doctorii ce făcuserăstudii în străinătate. I,a 4 Decemvrie 1855, se inau-gurează Şcoala de inicâ chirurgie, alipită, pe lângăSpitalul militar dela mănăstirea Mihai Vodă dinBucureşti. Şcoala a început cu 50 de elevi, I,a 1856a transformat şcoala de felceri în Şcoala de Chirur-gie, iar în 1857 le-a unit constituind Şcoala do me-dicină şi farmacie.

Cu ocazia înfiinţării acestei iustituţiuni de înaltăştiinţă, guvernul francez, sub Napoleon III, şi guvernulitalian, sub Victor Bmanuel II, au recunoscut aceastăşcoală ca egală cu cele din Franţa şi Torino, şi au de-cretat că elevii români pot fi primiţi în Facultăţi/eFranţei şi Italiei în anii de studiu echivalenţi,

In anul 1859 s ' a înfiinţat externatul şi internatul,pe lângă spitalele civile ale Eforiei din Bucureşti.

Legea din 1864 cuprinde această şcoală sub numelede Facultate de Medicină şi-i prevede 12 catedre;anatomia descriptivă şi istologia, fiziologia ti manaşi comparată, fizica şi chimia medicală, chimia chi-rurgicală, proteza şi aparatele de fracturi, patologiaşi terapeutica generală, clinica medicală şi tera-peutica) aplicată, obstetrica teoretică, clinica bolilorde lehuze şi de prunci, igiena şi medicina legală, şicliuicile: infantilă, oftalmblogică, sifilitică şi derma-tologică, apoi Botanica, Zoologia, materia medicalăşi arta de a formula.

Alături de Facultate funcţiona o şcoală de farmaciepentru formarea de farmacişti români şi o şcoală supe-rioara veterinară, spre a forma medici civili şi militari.

Facultatea de medicină avea să libereze diplomede doctor, pe când celelalte două anexe aveau să deanumai certificate de absolvenţă,

Facultatea de ştiinţe fizice, matematice şi naturalecuprindea 12 catedre: introducţiunea la calcul, al-gebra superioară şi calcul diferenţial şi integral, me-canica elementară şi raţională, geometria descriptivă,geodesia teoretică, astronomia, desenul linear şi to-pografia, fisica, chimia generală, mineralogia şigeologia, zoologia, fiziologia, botanica. Pe lângăaceastă Facultate aveau să se creeze şcoalele de apli-caţiune pentru silvicultori şi ingineri.

Iu aceste scoale anexe îşi are originea Şcoala Poli-technică.

Academia de înalte Studii agronomice îşi are origi-nea în şcoala creată în 1852 de Ştirbei Vodă pe moşiaPantelimoii sub numele de «Institutul de Agriculturadela Pantelimon».

Institutul îmbrăţişa mai mult ramura agriculturii,Se predau: elemente de fizică, de chimie, mineralogie,

Page 23: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 465

geologie, meteorologie aplicata la agricultura, geniurural, arpentaj şi construcţii rurale, botanica şi silvi-cultura, grădinăria, creşterea viermilor de mătase şi•a albinelor, contabilitatea agricolă, zootehnia şi eco-nomia rurală.

Programa de stadii s'a modificat în. 1867 când s'aintrodus un curs desvoltat de silvicultură. De atuncis'a şi.numit «Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvi-cultura şia'amutatlalierâstTJm în localul său pro-priu » a cărei piatră fundamentală s'a pus îu 1868 de1 Jomiiitorul Carol I.

Panii la 1870 veneau la această şcoală tineri absol-venţi ai gimnaziului, după aceea au început să vie şiabsolvenţi ai liceului, acum nu sunt primiţi decâtbacalaureaţi ai liceului sau ai liceului agricol.

Pentru acest învăţământ s'au mai înfiinţat institutesimilare la Cluj şi la Chişinău. Aceasta mai ales înurma nouei reforme agrare care cere cât mai multe•elemente bine pregătite.

l,egea di i I864 prevedea o autonomie morală Uni-versităţii. Ea avea să fie condusă de van rectoi ales detoţi profesorii. Rectorul trebuia să fie român, să aibeetatea de 40 ani şi să fi servit 8 ani ca profesor.

De asemenea Facultăţile aveau să fie conduse deun decan, ales de profesori, cari aveau să reprezinteinstituţia şi să o administreze moral şi material.

Rectorul era ajutat de Senatul Universitar, De-ctiiuil de Consiliul de Facultate. Deliberările asupraaplicării legilor şi regulamentelor universitare se fă-cea 1 îu Consiliul Universităţii,

Astfel organizată, Universitatea din Bucureşti afuncţionat până la Martie 1898, când o nouă lege aveaSĂ întregească pe cea din 1864.

Primul Rector a fost George Costaforu, • un bungospodar. Kl a luat iniţiativa construirii unui localpropriu al Universităţii, care s'a terminat1 în 1869.

In 1884 Universitatea îşi întregeşte studiile cuFacultatea de Teologie, care însă nu capătă o formălegală decât îu i8go, când este recunoscută ca făcândparte din Universitate ca şi'celelalte Facultăţi şi estesiipvisă ia. aceleaşi îndatoriri,

Pentrucă la Facultatea de Medicină se puteau în-scrie ca studenţi şi persoane cari nu aveau liceulterminat, la 1886, o lejţc interzice acestei instituţiunide ÎI mai înscrie candidaţi fără cursul complet deliceu, iar la terminarea studiilor, a libera altediplome decât acelea de doctor, Cu alte cuvintedesfiinţa licenţa eventuală pentru unii absolvenţişi decreta doctoratul obligatoriu celor ce aveausă se ocupe de practica medicinii. După un an,în 1887 la aceeaşi Facultate se mai înfiinţează încă•trei catedre: clinica chirurgicala, patologia experi-mentală şi bacteriologic, clinica medicală, L,a cea•de a doua era numit prin lege cel cari avea să devinăpărintele bacteriologici române, Victor Babeş, Iu1890 se înfiinţa Institutul de Chirurgie,

In anul 1898 o reformă tivea să se lestiângă asupraînvăţământului secundar, Principiile reformei constauîn fixarea duratei învăţământului la opt ani. Cursulse împarte în două: a) cel inferior (gimnaziul) de patruani, unitar, formând treapta inferioară a liceului;i>) cd sttferior (liceul) cu o secţiune clasică (cu latina şi

. . + • ' * i ' '•'"i .:

ÎÎUI'KOSIN POTISCA, 1786-1859rrnteăor IÎC filosofii; iu St. Savn

(După • gravura (lin colecţia Academici Române)

greaca, fără matematici şi cu foarte puţine fizîoo-chimice), secţiune reală (fără latină şi greacă) şi osecţiune modernii, intermediară între cele două dintâi.Ciclul inferior se încheia cu un examen de absolvireiar cel superior cu un examen de diplomă.

Legea mai întocmea programe analitice/instrucţiunimetodice în vederea predării diferitelor obiecte destudii şi înfiinţa setninarille pedagogice pentrupregătirea pedagogică a viitorilor profesori ce urmausă fie recrutaţi priutr'tin examen de capacitate. Re-forma aceasta aparţine lui Spini Haret şi are la bazăurmătoarele principii: şcoala cfunocraticct, învăţămân-tul pus Ia îndemâna tuturor, : curentul umanist alăturide cel realist, şcoala activă, care sa respecte cu-noaşterea şi individualitatea copilului.

Până la Haret învăţământul primar nu era destulde răspândit la sate. învăţământul secundar dădearezultate slabe. Cel primar mai fusese organizat prinlegea democratică a lui P..Pom din 1886 şi modificatde Take Ionescu în 1893. Şcoala în concepţia lui Haretavea să formeze buni cetăţeni, să procure tuturorfondul de cunoştinţe care este indispensabil oricărui0111 în vieaţă, fără deosebire de treapta socială, sâformeze contingente pentru toate caiieiele cari suntnecesare, pentru vieaţa completă şi armonică a Sta-tului. Şcoala avea să dea cultură şi pregătirea pentruvieaţa socială.

Dupâ rasboîiu cei mare în 1918 ministrul Şcoalelorprof. S. Mehedinţi, a alcătuit câteva legi menite a ridica

Page 24: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

466 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

şcoala poporului. Legea «Teoriilor şcolare » avea săînlocuiască greutăţile economice pe care le lăsaserăzboiul Ea se întemeia pe jertfa şi munca frăţească

GHEORHGB LAZXH, AT, T5OIU3A CTITORAT, ACADEMIIH DEI.A SI'. SA VA, 177(1—1823

(Portret in ulclu (le nit aiitor necunoscut. Colegiul Sf. Savn)

a tuturor, Prin contribuţia şi prin controlul comun,şcoala avea sa capete o formă mai vie «căci nimic nuîndrăgeşte omul mai mult, decât lucrul pentru carecheltueşţe muncă şi osteneală».

Şi pentru ca elementele conducătoare ale şcoalei săfie recrutate după adevărată vocaţiune o lege a

seamă cu scopul de a nu mai smulge pe ţărani din me-diul lor firesc, Şcoalele secundare aveau rolul să stimu-leze şi să avânte vieaţa săteanului spre un nivel superio r,

Profesorii aveau să fie recrutaţi « nu din orice li-cenţiat în litere sau ştiinţe, bogat în examene, darsărac în experienţa vieţii rurale » ci din aceea care vorurma « Seuimariile Normale», în caii tinerii aleşi fievor pregăti teoretic şi practic. Era o instituţie care suputea numi « Universitate ţărănească ». Ochii legiui-torului se îndreptau spre poporul cari este nădejdeazilei de mâine şi care având carte va putea sa facilfaţă vremurilor.

In 1919 şi apoi în 1922—1926 cum şi în 1936—1937învăţământul secundar a fost modificat: s'a renunţatîntâi la liceul trifurcat, apoi s'au redus anii de studii laşapte, Ciclul secundar inferior, cu numele de gimnaziupregătea accesul la clasele superioare. El avea numaitrei ani, o programă mai redusă şi mai conformăcu nevoite şi îndeletnicirile vieţii moderne. Ciclul se-

PROFESORUI, COSTACHIÎ AIUSTIA, 1800—1880(Portet în ulciu de Sava Hcn^ia, Colegiul Sf, Stiva)

cundar superior, adică liceul dura patru ani şi eradestinat unei culturi generale unitare integrale. Spe-cializarea avea să se facă în anul întâi la facultate,anul de pregătire care reprezenta transiţia delaliceu la universitate, Reforma a fost completată cuintroducerea examenului de bacalaureat, iar mai înurmă cu scindarea cursului superior în două începânddela clasa VII: ştiinţific şi clasic. Legislaţia aparţineactualului ministru Dr. Angelescu.

Legea din 1898, completată în 1900, numită şilegea lui Haret, dă o amploare organizării studiilorîn Universităţile româneşti.

La Facultăţi se introduc pe lângă cursuri, şi con-ferinţe şi lucrări practice de seminar şi laborator,In corpul didactic se introduc docenţii şi personaltil

avea ajutător compus din laboranţi, preparatori, asistenţi,să facă selectmnea viitorilor învăţători, preoţi, pro- De asemenea se dă libertate Universităţilor de afeson. Şcoalele aveau să fie întemeiate în satele de avea cursuri libere şi gratuite, asupra oricărei ramuri

PEOFESOlîUt, rETRACHE POENARU, 1832—1848(Tablou la uieiu de Sava Heiiflu. Col, Academiei Hoinjuc)

« Şcoalelor pregătitoare şi Seminariile Normale i

Page 25: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂ.XIA 467

de ştiinţă, făcute de persoane ce nu aparţin corpuluididactic universitar.

O inovaţie constă ,în aceea că, pe lângă diplomade licenţă ce aveau dreptul să libereze, unele Facultăţipot elibera acum şi diplome de doctorat. Doctoratulînseamnă activitate ştiinţifică personală, pentru acea-sta el 1111 se va acorda decât în mod benevol şi numaiacelora cari prezintă o lucrare ştiinţifică originala.

Pentru aprofundarea disciplinelor se crează maimulte institute şi laboratoare şi seminarii, PentruMedicină se înfiinţează pe lângă spitalele EforieiCivile din Bucureşti, clinice necesare învăţământuluipractic.

De asemenea pentru candidaţii la profesoratul se-cundar se înfiinţează un seminar pedagogic universi-tar, în localul Şcofilei Normale Superioare, care sedesfiinţează._ In cadrul învăţământului superior trebue să men-

ţionăm Academiile de înalte Studii comerciale dela

Organizarea învăţau u\n tal ui s'ti făcut în etape:în 1924, a celui primar; în i<,j,f\ a învăţământuluisecundar teoretic; în 1932, a învuţaniâiituUii superior;

H

uT. F T , O I U A N A R O N , 1805—1887(Portret in nloiii de Snvn HcnUii, Coleshil SC Sova)

Bucureşti (tyi3) şi Cluj (1920}. Cea dela Bucureştia fost înfiinţată pe lângă Ministerul Industriei şiComerţului şi a fost trecută la Ministerul Instrucţiuniiî" 1937•

Universitatea este completată prin legea din 1921cu Facultatea de Medicină Veterinară, iar prin legeadin 1923 cu Facultatea de Farmacie.

In anul 1932. o nouă lege pentru organizarea învă-ţământului universitar vine să imprime acestuiînvăţământ o puternici direcţiune unitară.

i. p. s.

STRUCTURA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC

Organizarea actuală a învăţămâutiuui din Rc-mânia este determinată de necesitatea de a punecftt mai mult de acord sistemul şcolar cu intereselevieţii socialo şi naţionale.

Al 1,1 .-,'L TVI.NOXIU I.ATJlllAÎ!, I 8 J O ~ I S B 1(l'orttet in ulcin de Siivn Hc!l(in. Colegiul Sf. Sava)

în IQ36, a învăţământului comercial şi industrial.Pe grade de învăţământ: primar, secundar şi superior,această organizare se înfăţişează în modul următor:

I. INVAŢAMANTUI, PRIMAR. învăţământul primareste organizat prin legea din 24 Iulie 1924, modificatăparţial în 1934 şi în 1937, Iii este primul grad al

ION 1IAIORI{SCU, i8n-~iS6<{Portret în uleiu do Suvn Iica[la. Colegiul Sf. Silva)

învăţământului şi cuprinde:1. scoale pentru copii mici (grădini de copii),3. scoale primare (propriu zise),

Page 26: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

468 ROMANI Bl

3, scoale şi cursuri de adulţi,4. scoale şi clase speciale pentru copiii debili şi

anormali (educabili),învăţământul primar se predă în: a) şcoalele Statului

(publice), 6) şcoalele sau institutele particulare, auto-rizate de Stat {Legea învăţământul particular din19 Dec. 1925) şi c) în familie.

Şcoalele primare de Stat sau publice simt cele în-fiinţate de Stat, precum şi cele înfiinţate de «mumesau judeţe, cu autorizaţia Ministerului EducaţieiNaţionale prin care se face numirea şi plata perso-nalii lui didactic

îndrumarea Şl supravegherea învăţământului pri-mar public şi particular o face Statul, prin MinisterulEducaţiei Naţionale, Nici o şcoală publică sau parti-culară nu se poate înfiinţa fără autorizaţia Ministe-rului EducaţieiNaţionale "si fărăa se conformalegii învăţămân-'tu lui, în funcţio-narea ei. Mini-sterul aîcătueşteregulamentele-.şcolare şî pro-gramele pentruşcoalele publice.Cercetează şi a-proba regula-mentele şi pro-gramele . şcoale-lor particulare.

învăţământulprimar este.wjjj-tar în tot cupriu-sul României,adică funcţio-nează după ace-leaşi dispoziţii ştare aceeaşi orga-nizare,

învăţământulprimar în şcoa-lele Statului se predă în limba română. In comunelecu populaţie de altă limbă decât cea română, Mini-sterul Educaţiei Naţionale înfiinţează scoale primarecu limba de predare a populaţiei respective, în aceeaşiproporţie ca în comunele româneşti. In asemeneascoale, studiul limbii romane este obligatoriu'.

Cetăţenii de o rigihev română, cari au fost deprinşisă vorbească altă limbă, sunt datori să-şi instruiascăcopiii numai în şcoalele publice sau particulare acăror limbă' de predare, este limba română; Asemeneacetăţeni, chiar dacă fac parte din comune'cu populaţiede altă limbă decât limba română, nu-şi pot da copiiila şcoala primară în care învăţământul s'ar preda înaltă limbă decât cea română,

In şcoalele primare publice şi particulare, nu se potîntrebuinţa pentru învăţătură decât câtţi (manuale)aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. învăţă-torii sunt liberi să-şi aleagă, dintre cărţile aprobate,pe cele socotite mai bune.-v'. :; •,

UNIVERSITATEA DIN BUCUllEŞTl

învăţământul primar este obligatoriu pentru toţicopiii cetăţenilor români şi gratuit în şcoalele Stalului.Actele relative la învăţământul primar simt scutitede timbre.

Obligativitatea învăţământului primar se înţelegeastfel:

a) pentru copiii în vârstă de 5—7 ani, în scoale pen-tru copii mici,

b) pentru copiii în vârstă de 7—r6 ani împliniţi,în scoale primare,

c) pentru tinerii în vârstă de 16—18 ani, în cojilesau cursuri de adulţi.

Copiii cetăţenilor străini pot frecventa şcoaldtf Jiri-mare publice, în limita locurilor disponibile în şcoală,plătind o taxă,

Sunt scutiţi de obligativitate: 1) copiii, carî primescins t rucţ ia pri-mară în familiesau îu şcorde par-ticulare; a) copiiiai căror părinţin ' a u locuiţi ţiistatornicii nici60 zile înlr'o lo-calitate; 3) copiiiinfirmi (fi/Jcsmiintelectual); \)copiii atinijî deboli primejdioasepentru alţicojiii;5) copiii tnri auterminat învăţă-mântul primni tic7 clase sau 4 daneprimare !ji ;} se-cundare, pentrutimpul delii ter-ininarcttflCUHtoru,până la împlini-rea vârste) de 16ani. Scutirile demai siiswednu.deinspectorul şcolar

In fiecare an, se alcâtuesc liste de copii în etate de5—16 ani (obligaţi a urma la şcoală) prin colaborateîntre directorii şcoalelor, primarii comunelor pi orca-nele poliţieneşti.

înscrierea copiilor în şcoala primară se face minai,între 1—10 Septemvrie. Cursurile încep la 15 Seji-temvrie. Nefrecventarea şcoalei primare este Hsmcţio-uată prin amenzi şcolare, aplicate părinţilor sau repre-zentanţilor legali ai copiilor, de către delegaţiei •co-mitetului şcolar.

In caz de neplată, amenzile şcolare pot fi presdsun-bate în închisoare de către judecătorul de ocol.

Organele de control ale învăţământului sunt da-toare să supravegheze în primul rând aplicarea dis-poziţiilor privitoare la obligativitatea învăţământului.

1. Şcoalele -pentru copii mici

Ele constitue primele aşezăminte publice de-edu-caţie. Au scopul de a completa educaţia în familie, de

Page 27: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 469

DOCTORUL CAROJ, DAVIT.I.A, tft2fi —iSS.|Creatorul invâlfimâiitiilui ineiilcal în 'fam Roini'iiicnscft

a favoriza desvoltarea normala a corpului şi sufletuluicopiilor şi de a-i pregăti pentru a urma cu mai multfolos şcoala primară.

^coaiele pentru copii mici sunt mixte. Primesc copiiîn vârstă dela 4—7 ani. Dela 4—5, în mod facultativ;dela 5—7, obligatoriu, în localităţile, în cari existăasemenea scoale.

In cartierele de lucrători şi la sate, unde nu existăscoale pentru copii mici, se pot înfiinţa cămintiri pentrua supraveglua copiii în vârstă de 2—7 ani, pe timpulabsenţui părinţilor de acasă.

2, Şcoalele -primare

Kle formează al doilea aşezământ de educaţie şi in-strucţie, în care se dă copiilor cultura elementariinecesară oricărui cetăţean şi cunoştinţe cu caracterpractic, utilitar, în legătură ca înclinaţiile elevilor şicu ocupaţia locuitorilor în diferite localităţi aleţării.

Şcoala primară cuprinde 7 clase, de câte nu an,Primele 4 clase (ciclul I al şcoalei primare) dau ele-mentele de cunoştinţe generale. Programul analitical acestor 4 ckise este acelaşi pentru toate şcoalele pri-mare clin ţară. Ultimele 3 clase (ciclul II al şcoaleiprimare), continuă, întăresc şi completează culturagenerală din ciclul I ; dau în acelaşi timp o deosebitădesvoltare învăţământului aplicat (agricol, industrial)în legăturii cu înclinările elevilor şi cu ocupaţiilelocuitorilor, din localităţile în cari funcţioneazăşcoalele, Programa ciclului II capătă astfel un în-ceput de caracter regional, In legătură cu trebuin-ţele regionale ale ţării, se pot acorda vacanţe regio-nale. Numai la sfârşitul celor 7 clase de cras primarse eliberează certificatul de absolvire a şcoalei pri-mare,

In şcoalele primare, învăţământul religios şi moraleste obligatoriu.

l<egea prevede înfiinţarea atâtor scoale primare, cdtesunt necesare spre a da instrucţie tuturor copiilor învârstă de 7—16 ani, socotindu-se câte 60 de şcolaride sală, clasă şi învăţător, pentru ci. I—IV şi 40şcolari de sală, clasă şi învăţător pentru ci. V—VII.

Pentru localităţile izolate ele şcoală la mai multde 3 km şi cu mai puţin de 30 copii în vârstă deşcoală, legea pievede să se dea învăţământul necesarde către un învăţător ambulant.

Când există o singură şcoala într'o localitate, ea vafi mixtă (pentru băieţi şi fete). Când există cel puţindouă scoale primare în aceeaşi localitate, ele vor' fideosebite: pentru băieţi şi fete. La şcoalele de băieţivor funcţiona de regulă învăţători; la ci. I—III potfuncţiona şi învăţătoare. La şcoalele de fete func-ţionează numai învăţătoare. Conducerea adminis-trativă şi didactică a unei scoale o are directorul.

Pentru predarea lucrărilor şi îndeletnicirilor prac-tice dela ci. V—VII se pot numi, absolvenţi ai ."jcoa-lelor speciale ca maeştri.

Legea prevede că fiecare şcoală primara va fi în-zestrată cu o grădină şcolară, pentru experienţele şilucrările agricole, prevăzute în program, precum' şicu teten de cultură în ţarină.

Pentru învăţarea lucrului manual — cu scop edu-cativ în primul rând —pe lângă şcoalele primare, se.înfiinţează ateliere.

FACUr/TATEA DE MBDTCINĂ DIN BUCUREŞTIIntrarea principală

Iu fată, atatuiii doctorului Wnvlila

Page 28: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

47° ROMÂNIEI

PACUI,TATP,A DE H I J D I C I N A DIN BUCUREŞTI

ACADEMIA .DU INAI.TB STUDII AC.RONOJIICE DIN BUCUE1ÎŞTI

Page 29: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 471

3. Şcoalele şi cursurile fen'.ru adulţi

Cursurile şi şcoalele de adulţi au scopul de a datinerilor şi adulţilor neştiutori de carte, ca şi celorcari n'au terminat şcoala primară, cunoştinţele ele-mentare necesaie în vieaţă.

In comunele rurale, aceste cursuri se predau mini-mum 4 luni anual, de preferinţă iama, cu cel puţin12 ore pe săptămână.

In comunele urbane, ele ţin minimum 6 lunianual, cu cel puţin ia ore pe săptămână. Programaacestor cursuri cuprinde chestiunile mai importantedin ciclul I de şcoală primară.

Ministerul Armatei eîndatorat să organizezeîn cazărmi cursuri deadulţi, pentru soldaţii ne-ştiutori de carte.

Tot astfel, atelierele,fabricile şi întreprinderileindustriale sunt îndato-rate să organizeze cursuripentru adulţi.

Frecventarea cursurilorde adulţi este obligatorieşi gratuită pentru tineriineştiutori de carte, ca şipentru cei cari n'au ab-solvit învăţământul pri-mai.

4. Scoale şi clase speciale

Pentru copiii întârziaţila minte, slabi, bolnăvi-cioşi sau predispuşi latuberculoză, pentru copiiicu apucături rele, ueso-ciabili sau viţioşi, pentrucopiii orbi şi surdomuţi,se înfiinţează clase şiscoale speciale-

în t re ţ inerea învăţă-mântului primar este însarcina comunelor. Statulcottlrihue numai cu platapersonalului didactic.

Comunele sunt datoare să procure şi sa întreţinălocaluri încăpătoare pentru toţi copiii şi adulţiiobligaţi să-şi facă instrucţia primară; să procuremobilier şl material şcolar.

localurile de şcoală servesc numai pentru învăţă-mânt şi scopuri cultiutile. In ele nu.se pot face pe-treceri, jocuri, întruniri publice, etc.

I I A t t R T , 5IINIST11U AT, ŞCOAMJT.OK INTIIIÎUefuruiaLoml i ţ a f l l l i

II. INVÂŢAMANTUI, SECUNDAR. In general, prinînvăţământ secundai" se înţelege gradul al doilea deînvăţământ, suprapus celui primar. In acest înţeles,el cuprinde;

1. învăţământul secundar teoretic; 2.) învăţământulnormal; 3) Seniinariile teologice; 4) hivăfi'iiiuiiitii! in-dustrial; 5) învăţământul comercial; 6) Învăţământulagricol; 7) învăţământul •militar,

In oricare din aceste categorii de învăţământj potfi admişi numai elevii, cari au terminat ci. IV primară(ciclul I al •învăţământului primar).

1. învăţământul secuiul ar teoretic are de scop Mă deaabsolvenţilor ciclului Ide învăţământ primar,elementele esenţiale aleunei culturi generale,pregătindu-i Î11 acelaş itimp pentru a putea urmaîn învăţământul superior(autorizat de Stat) şi înfamilie. Se împarte îndouă trepte organizateindependent una de altaşi anume:

a) o treapta inferioară,numită gimnaziu cu 4 anide studiu şi cu menireade a da elementele uneiculturi generale

b) o treaptă superioară,numită liceu cu 4 anide studii şi cu menireade a întregi şi aprofundaelementele de culturăgenerală şi a da o îndru-mare spre specializare înprimii 3 ani şi o furcacede 1 an literară sau ştiin-ţifică hi vederea intrăriiîn universitate.

In gimnaziu, învăţă-mântul se dă pe bazaunui program unitar, cuadaptare specială învă-ţământului fetelor, potri-vit cu menirea acestora îu

sunt separate: pentru

J90?

Pentrumai mult

ca acţiunea şconlei primare să se resimtă câtîn mediul în care funcţionează, legea învă-

ţământului primar din .1934 prevede numeroase in-stituţii care au sa-i dea sprijin: biblioteci şcolare,publice şi pedagogice, cantine şi camiiie şcolare,case de economie şcolară, excursii şcolare, serviciulmedical şcolar, etc,

vieaţă. Şcoalele secundarebăieţi şi fete. . •

2. învăţământul normal, organizat prin legea din,1924, aie scopul de a pregăti, personalul didacticpentru şcoalele de copii mici şi şcoalele primare.Şcoalele normale au aceeaşi organizare îu toată ţara,Există scoale normale pentru învăţători, învăţătoareşi conducătoare ele copii mici (grădini de copii).

• Cursurile durează 8 ani:.primii.4 ani dau o culturăcorespunzătoare,celei, pe care o dă gimnaziul;' ultimii4 ani, pe lângă cultura generală, dau şi nua profesio-n a l ă : . ••• ' . • • • - • • v . ; : • - ' . ' " ,

Pe lângă fiecare şcoală normală (de regulă internat),funcţionează o şcoală primară, ca şcoală de aplicaţiea teoriei pedagogice.

Page 30: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

47* ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

FACULTATEA DI3 DllRl'T DIN BUCUREŞTIItiiraren prlnclpnlă

In şcoalele normale,se admit prin concurs absolvenţiiciclului I de şcoala primară.

3. SenUnariUe teologice au scopul de a pregătitinerii pentru preoţie.

Admit, prin concurs, elevi absolvenţi ai ciclului Ide şcoală primară. Dau o cultură generală şi o pre-gătite teologica, profesională,

4. învăţământul, industrial, organizat prin legeadin 1936 pentru băieţi, se predă în: a) gimnaziiindustriala, cu durata cursurilor de 4 ani; h) liceeindustriale, cu durata cursurilor de 4 ani (continuareagimnaziilor teoretice şi industriale) şi c) scoale, &j>c-.dale industriale cu durata cursurilor de 2 ani. Inclasa I de gimnazii industriale şi de scoale specialeindustriale, se primesc elevi cu 4 clase primare. Inliceul industrial, elevi c\\ gimnaziu teoretic sau in-dustrial.

5. învăţământul, comercial, organizatprin legea din 1936, pentru băieţi şipentru fete, se predă în: a) gimnaziicomerciale cu durata studiilor de 4 ani(se primesc eleve şi elevi cu 4 claseprimare) şi b) licee comerciale, cu duratastudiilor de 4 ani (.se primesc absolvenţiai gimnaziului comercial).

6. învăţământul agricol cuprinde:I. învăţământul şcolar1 propriu zis şi

popularizarea cunoştinţelor agricole.învăţământul şcolar propriu zis KC

predă în:a) scoale agricole de gr. I şi II se-

parate pentru băieţi şi fete ; b) Scoale <leeconomie casnică pentru fete, gr. I şi II,

Popularizarea cunoştinţelor agricole seface prin:

a) scoale agricole de iarnă pentrubăieţi şi de economie casnică pentru fete;b) scoale de ucenici agricoli; c) cursuriperiodice fixe sau ambulante ; d) conferinţe

şi convorbiri. Aceste scoale depind de Ministerul Agri-culturii şi Domeniilor.

7, Liceele militare cu 8 ani de studiu, ca şi liceeleobişnuite, dar cu administraţie şi educaţie militată,depind de Ministerul Armatei.

Administraţia interioară a şcoalelor secundare se faceprin directori (sau directoare la şcoalele de fete), numiţide Minister, dintre profesorii definitivi cu o vechimede cel puţin 5 ani în această calitate. Pentru chestiu-nile de învăţământ, şi mai ales pentru cele de educaţiemorală şi disciplină, directorul este a jutat de •profe-sorii diriginţi- şi de conferinţa profesorilor clasei.

Pentru ca şcoalele secundare să poată realiza în afarăde învăţământ şi o influenţă culturală 111 mediul îit.care funcţionează, legea din 1928 prevede numeroaseinstituţii anexe şcoalelor secundare şi anume: biblio-teci, săli pentru desen şi muzică, sală pentru cdw-

FACUI/fATIţA DE DREPT DIN BUCUREŞTI

Page 31: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 473

caţia_fizică, muzeu şcolar, laboratoare, ateliere (bu- se prezintă k un examen (scris, oral şi practic);călărie, spălătorie şi călcătorie, la şcoalele de fete), dacă-1 trec cu succes, sunt confirmaţi în învăţământ

cu titlu definitiv. După un număr de ani de funcţio-internate şi cantine, precum şi un serviciu medicalşcolar. nare cu titlu definitiv şi pe baza realizărilor cultu-

III. ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR. Se predă în rale îu comunele, în care au funcţionat, învăţătorii seurmătoarele instituţii dependente de Ministerul Edu- potprezenta la examenele de înaintare: la gradul II şi I.caţiei Naţionale: I^egea învăţământului primar din 1924 prevede

l) Universităţi (Bucureşti, Iaşi cu Facultatea de următoarele măsuri de perfecţionarea, completareateologie din Chişinău, Cluj, Cernăuţi); 2) Şcoalele sau redobândirea cunoştinţelor necesare membrilorPolitehnice (Bucureşti şi Timişoara); 3) Academia de corpului didactic primar, cu orice titlu şi de oriceArhitectură (Bucureşti); 4) Academii de Arte grad:

a) Conferinţe didactice pe lângă şcoalele normalesau şcoalele speciale (agri-

," " ••:..: ŞK •- . '.. ;.J cultură, scoale de meserii)îu vederea predării învă-ţământului din ciclul II alşcoalei primare.

c) Cursuri de repetiţie.

Membrii corpului di-dactic din învăţământulsecundar poartă denumi-rea de profesori '(dacăpredau obiectele d'e în-văţământ teoretic) şimaeştri (daca predau km-văţiunântul artelor şidexterităţilor). IU serecrutează conform legiidin 19 Aprilie 1932, princoncurs.

Pentru ca cineva săpoată fi numit profesorsau maestru, trebue săîndeplinească, pe lângăalte condiţii necesare Jaorice numire, şi pe celeurmătoare:

a) să fie absolvent alînvăţământului secundar(în înţeles de liceu) cudiplomă legală (bacalau-reat sau titlul echivalentcu bacalaureatul, certi-ficat ele maturitate sau.vechiul certificat deabsolvire);

b) să aibă studiile despecialitatea pentru care se prezintă la concurs(licenţiat sau doctor al unei facultăţi sau diplo-

(i.Uicureşti şi Iaşi); 5) Academii deMuzicii, şi Artă Drama-tică (Bucureşti, Iaşi,Cluj, Cernăuţi); 0) Insti-tutul de Kducaţie Fizică(Bucureşti); Academii deînalte Studii Comercialeşi Industriale (Bucureşti şiCluj); 8) Academii Agro-nomice (din Bucureşti şiCluj) precum şi în ScoaleMilitare şi] Şcoala Supe-rioară de Kăsboiu, depen-dente de Ministerul A-pti.vS.rii Naţionale.

Universităţile, Facultă-ţile şi Şcoalele superioarede mai sus sunt instituţiide Stat autonome, cupersonalitate juridică 1),conform legii tuitmionn'tiunivers i tare din Iulie

Universităţile cuprindurmătoarele F a c u l t ă ţ i :drept, litere şi filosofic,teologie, ştiinţe, medicină(ttiiiftiiă şi veterinar a), far-macie.

In şcoalele superioare,se admit numai tineriicari posedă bacalaureatul.

Studiile du ren «îi celpuţin trei ani. Pentruconstatarea studiilor fă-cute, facultăţile- libereazădiplome de licenţă şi dedoctoral. Celelalte .scoale superioare liberează diplome,echivalente cu ale facultăţilor.

iu? AHHITIÎCTURA DIN BUCUREŞTI

In învăţământul superior, studenţii plătesc taxe de mat al unei scoale superioare — academia de arte,frecvenţa şi de examene. academia comercială şi industrială, academia agricolă,

IV. PRBGA'l'mTţA COMUi/UI MBACTIC. Membrii institutul de educaţie fizică, şcoala politehnica);corpului didactic primar se pregătesc în scoale nor- c) să fie abolveut al unui seminar pedagogic uni-maîe, după cum s'a arătat mai sus. versitar, şi-d) să fi reuşit la concurs.

După terminarea celor 8 ani de studii, normaliştii Numirea celor reuşiţi la concursese face ctr titludepun im examen de capacitate, în urma căruia obţin provizoriu (profesor sau maestru); iar după trei amdiploma de învăţător, care dă dreptul la numirea îu de funcţionare, în urma unei inspecţii, se confirmămvîlţâniântul primar, cu titlu provizoriu. 'După trei cu titlu definitiv.'. .am' de funcţionare, cu titlu provizoriu, învăţătorii In şcoalele secundare de fete, corpul didactic este_ _ _ _ _ format numai din profesoare şi maestre, cu excepţia

M Afnril do şcoalde uitHtnrc. profesorilor de religie.

Page 32: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

474 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

ACADIÎMtA DE INAT.TB STUDII COJIÎ!TLCIAI,13 ŞI INDUSTRIALE

In şcoalele secundate d'î băieţi, corpul dactic esteformat numai clin profesori.

I<egea învăţământului secundar din Mai 1928 pre-vede următoarele mijloace de perfecţionare a mem-brilor corpului didactic secundar:

a) Conferinţa pe specialităţi pentru punerea la cu-rent cu progresele ştiinţifice ale specialităţii respec-tive, cu literatura tehnică şi cu metodologia ei.

b) Conferinţe, cursuri şi lucrări practice pentruîndrumarea directorilor, diriginţilor şi profesorilorînsărcinaţi cu educaţia morală şt disciplina ele-vilor, şi pentru profesorii de psihologie, însărcinaţicu examinarea capacităţii şi aptitudinilor psihiceale elevilor.

e) Cursuri şi lucrări prac-tice de seminar şi laboratorsau atelier pentru împrospă-tarea cunoştinţelor mem-brilor corpului didactic, obli-gaţi în fiecare an la aceastade câtre Consiliul luspe-ctorilor Generali, pe bazarapoartelor de inspecţii saudupă cerere proprie,

V. EXAMENE Şl" ECHI-VALĂRI INTRE ŞCOAUî.Promovarea elevilor deşcoala primară dinţi"'o clasăîn alta se face pe temeiul no-telor trimestriale. încheie-rea anului şcolar se facela fiecare clasa printr'unexamen sumar şi 'simultan,din obiectele principale destudiu. La sfârşitul celor 7clase de şcoală primară,se depune examenul deabsolvire a învăţământului

primar, în urma căruia se eliberează certificatulde absolvire.

Absolvenţii a 4 clase primare sunt primiţi, prinexamen de admitere sau concurs, în orice şcoală se-cundară (suprapusă imediat şcoalei primare). .

Promovarea diutr'o clasă în alta a gimnaziului (caşi a tuturor şcoaleloi* secundare) se face pe baza licită-rilor anuale şi a unui examen de sfârşit de an. Iu urmaexamenului pentru clasa ultimă a gimnaziului, ,se eli-berează un «certificat de absolvire a gimnaziului».

Trecerea îu liceu se face numai pe baza unui exa-men de admitere. Promovările din clasă în cinaşi sefac pe baza notărilor din cursul anului şi a rezultatuluiunui examen de sfârşit de an.

Pentru promovarea ultimei clase a liceului se eli-berează un «certificat de studii liceale », care dă drep-turile prevăzute de legea recrutării, legile de numiriîn funcţii publice, nu însă dreptul de admitere înuniversităţi sau alte scoale superioare.

Absolvenţii liceelor, doritori să continue studiile îuînvăţământul superior trebue să depună examenul debacalaureat al cărui scop este de a verifica cunoştin-ţele dobândite de elevi la obiectele de studii maiimportante şi mai ales influenţa studiilor asupra for-mării cugetării. In chipul acesta, bacalaureatul fiiceo selecţie între absolvenţii liceului în vederea conti-nuării cu folos a studiilor superioare de specializare.

Examenul se ţine asupra obiectelor de cultură ge-nerală în domeniul literelor şi ştiinţelor, cu specialăprivire la România, precum şi asupra unei limbimoderne de răspândire mondială (franceza, italinim,engleza .sau germana).

Examenul constă în probe scrise şi orale, în faţaunei comisiuui numite de ministru.

Candidaţii reuşiţi la acest examen obţin «diplomade bacalaureat», singura care dă dreptul la conti-nuarea studiilor în şcoalele superioare.

AUI,A FESTIVA A ACADEMIEI T)K INAT/TI3 STUDII COMERCIALE ş t INDUSTRIALI!DIN BUCUREŞTI . . • . . '

Page 33: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA 475

(Excepţie fac şcoalele superioare:Academia de Agricultură, AcademiaComercială şi Industriala, Faculta-tea ele Teologie, în care se poate intraşi cu diploma de absolvire a cursuluisecundar a şcoalelor respective despecialitate).

Toate celelalte scoale secundare(normale, sesuiruuu, şcoli indu-striale, comerciale, de agricultură)eliberează certificate; iar şcoalelesuperioare, iii afară tic universităţi,conferii diplome, în urma exame-nelor trmite cu succes, ;'. g.

CORPUL DIDACTIC

Personalul didactic de diferitegrade se compune din 3 corpuri:Corpul didactic primar, Corpul di-dactic secundar şi corpul didacticsuperior, organizate prin legile organice ale diver-selor categorii de învăţământ şi anume: 1. Legeapentm organizarea învăţământului primar şi normalprimar din 26 Iulie; 1924; 2. Legea pentru orga-nizarea învăţământului secundar din 8 Mai 19128;3, Legea pentru organizarea învăţământului univer-sitar din 22 Aprilie 193a; 4. Legea pentru orga-nizarea învăţământului industrial din 16 Aprilie

M. f). R1.ÎGKI.1ÎCU

Aceste legi conţin dispoziţii comune aplicabilecu mici deosebiri membrilor întregului corp didactic.

Ele stabilesc, pe lângă condiţiile generale de ad-misibilitate, privitoare la vârstă, la cetăţenie, laîmplinirea obligaţiunilor militare, la moralitate, lasănătate, condiţiile speciale relative Ia titlul şi lapregătiri profesionale 1),

Profesorii universitari, pe lângă titlurile universitarede (lector şi lucrările de specialitate, trebue să îi

l'entni titlurile necesiiru membrilor Corpului didacticţ şl cuini KL'cuiulnr, vuzi uisil «ns r>»(;. .(73 J'n'gâliivaCorpului Didactic,

AUl.A COMţf'iM.'l.l'I UN'IVMRHITAH IUN CMJJ

CAROr, It ÎN MtJI.OCUI, SENATULUI UNIVERSITAR DIN CI,UJrii.OCi,A.Mi\.1UI S.\T,K CA COCTOU HONOMS CM5SA

reuşit la concursul prevăzut pentru ocuparea ca-drei (art. 22 şi urmat, din legea învăţământului uni-versitar).

Membrii corpului didactic de toate categoriilesunt salarizaţi după acelaş sistem. Retribuţia lorse compune dintr'un salariu de bază la care se ada-ogă un spor numit gradaţie, proporţional cu vechimeacare se calculează astfel'. 25% din salariul ele ba?.ădupă 5 ani de funcţionare, 50% după 10 ani, 75%după 15 ani, 100% după 20 ani, şi 125% după 25ani.

La aceste gradaţii normale se pot adăoga ogradaţie de merit şi o gradaţie militară pentru foştiicombatanţi.

Vârsta la care membrii corpului didactic suntscoşi la pensie din oficiu este de 65 ani pentru în-văţătorii şi profesorii secundari, şi 70 ani pentruprofesorii universitari,

Gradele sunt;a) Pentru învăţământul primar: învăţător supli-

nitor, învăţător definitiv, învăţător de gradul II,învăţător de gradul I şi învăţător superior.

b) Pentru învăţământul secundar: maestru suptf-nitor, maestru titular, maestru definitiv, profesorsuplinitor, profesor titular, profesor definitiv.

t) Pentru învăţământul superior', asistent, şef delucrări, .şef de secţie conferenţiar provizoriu, confe-renţiar definitiv, profesor agregat, profesor definitiv.

Membrii corpului didactic se bucură de inamovi-bilitate, aîaru de cazul de mutare disciplinară, saula cerere, sau de desfiinţare a catedrei pe cale legală,când titularului trebue să i se ofere o catedră similarăexistentă.

Pentru membrii învăţământului primar, normal,secundar şi profesional, funcţionează pe lângă- fie-care inspectorat regional o comisie disciplinara deprimă instanţă, numită pe un termen de 3 ani com-pusă din; uu consilier de Curte de Apel ca preşedinte,3 membri ai corpului didactic secundar pentru jude-carea profesorilor secundari şi 2 membri ai corpuluididactic primar pentru judecarea învăţătorilor (art.

Page 34: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

476 ENCICLOPEDIA ROM AN I1U

£49—359 din legea pentru organizarea MinisteruluiEducaţiei Naţionale din 12 Noeinvrie 1936).

Pe Mngă Ministerul Educaţiei Naţionale funcţio-nează o comisie centralii de judecată (art, 103—-123din Jegea pentru organizarea Ministerului EducaţieiNaţionale din 12 Noemv.rie 1936) compusă din: unconsilier n! înaltei Curţi de Casaţie ca preşedinte şi4 profesori ti nivelai tari titulari. Această comisie nu-nută pe termen du 5 ani funcţionează ca instanţăde apel. Atât învinuitul etît şi Ministerul KclucaţieiNaţionale au dreptul să atu ce deriziunea cu recursla Curtea ttc Casaţie (art, a L).

In virtutea autonomiei de care .se Imami Uni-versităţile, profesorii universitari au privilegiul de afi judecaţi de ti 11 juriu compus din 5 profesori titu-lari, aleşi de Senatul "Universităţii respective.

Profesorii şcoaleloi normale, comerciale şi profesoriicu curs teoretic dela liceele industriale, sunt asimi-laţi profesorilor secundari. Profesorii diverselor Aca-demii ţi Institute (de studii comerciale şi industriale, deştiinţe agronomice, de educaţie fizică, de arte frumoaseetc.) sunt asimilaţi cu profesorii universitari,

i p

Diagrama I. Raportul dintre bugetul Educatei Naţio-nale şl bugetul general ni Statului

tu

•?S

so

as

20

rs

ro

s

0

--

J,

n

1ti

tAs

Sr

—i

/

ugiKil gitrwr

"—+ -s V.

L * * *

£6 27 ia 29

_

1930

— •

-•

R/S»

-**

ss i i

CONSIDERAŢII

lUlucaţia, instrucţia şi cultura unui popor suntprobleme atât de importante, încât în nici un Statclin lume mi mai sunt lăsate în întregime în seamainiţiativei psuticitlare. Statele, mai ales cele orga-nizate pe baza principiului naţional, iau din ce în cemat mnlt asupra lor susţinerea materială a insti-tuţiilor de educaţie, învăţământ şi cultură, Astfelse explică faptul ca partea atribuită de fiecare Statdin bugetul său, eheltuelilor cu educaţia şl învă-ţământul, a devenit un adevărat criteriu de ierarhi-zare culturală între State.

Iată câteva exemple de variaţia ohelinelilor pentruînvăţământ, în raport cu bugetele totale ale Statelorpe anul 1931—1932:

Statele-Unite (America) . 25,47%Olanda. .' 35 %Bavmia . 24,50%Danemarca ai %Prusia 18 %Bulgaria 15 %Polonia • 14,3 %Ungaria 14,2 %

Iu medie, dela 1921 pâuâ hi 1932, Statul Româna susţinut educaţia şi învăţământul cu 12,5% diubugetul său.

In aprecierea corectă a cotei din buget, cu careStatul Român sprijină educaţia şi învăţământul, sănu se treacă cu vederea faptul că în ultimii ani ea seraportă la bugetul Statului, fără bugetele regiilor auto-nofne. Dacă s'ar raporta k bugetul general al Statului,cota ar fi cu mult mai coborîtă. Ar reprezenta însă cotareală cu care Statul.sprijină educaţia şi învăţământul.

I n mod grafic, raportul între bugetul EducaţieiNaţionale de o parte,, şi bugetul general al Statului,de alta, este redat m diagrama I.

SCOABEI

De foarte mare importanţa pentru stabilirea re-zultatelor şcoalei româneşti sunt aprecierile calitative,adică cele făcute asupra gradului de pregătire a eluvîbr,cari au frecventat-o. Acestea nu rees îtisa (lin diitefestatistice şi de aceea nu ne putem ocupa de tk înaceastă lucrare.

In mod cantitativ, ne putem da seanţa du remţ-tatele şcoalei după numărul i)romovaţilor ţi r«i|K:-tenţilor, stabilit an cu an, de cei cari predau învfljfi-mântui In acest sens, rezultatele şcoalei \uîmait*(de Stat şi particulare) clin 11 ani tic activitate(1921—1933) sunt următoarele:

18,875.530 înscrieri11.738.574 promovări, adică 62,2% din înscrieri5.555.830 repetenţi, adică 39,4% din înscrieri1.581.126 eliminări, retrageri, etc, adică 8,4%

din înscrieri,In privinţa participării copiilor la îuvAţămfinlul

primar obligatoriu minim, pe care ar trebui sft-1 tleaStatul fiecărui cetăţean, situaţia României între vcdnîlsăi era, până de curând, următoarea:

Cehoslovacia frecvenţaPoloniaUngariaBulgariaJugosfoviaRusia SovieticăROMÂNIA

»

»

şcolarăt>i)

»

»

100%

95%94%79%7»%

Reese în de'ajuns din această situaţie că învăţămân-tul primar, pentru extinderea căruia Spini Hiircbgăsia atâtea împotriviri acum 35 de fini, trebuesprijinit de Stat în mod necondiţionat, în măsură.mult mai in are ca până acum,

I^a un loc, repetenţii, eliminaţii, retraşii, etc *»•ridică la 6989,358, adică la 37,8% din înscrieri. Acest,procent reprezinţi masa de copii (capital u»wtipreţios) înscrişi în şcoala, dar cu care învăţământulnu şi-a ajuns scopul urmărit,

Page 35: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN ROMÂNIA477

Pentru cele două ramuri ale învăţământului pri-mar, rural şi urban, în parte situaţia elevilor,transpusă grafic se prezintă astfel:

Xtiagrama II. Situaţia copiilor în şcoala primarfi rurală

menea accentuare se poate spera ameliorarea metode-lor de educaţie şi învăţământ, şi utilizarea raţionalăa capitalului uman, tinerel:, prin realizarea şcoalei înadevăr (1 selective ».

Cauza principală a rezultatelor slabe ale învăţă-mântului este însă lipsa de control suficient. I/.\ ^onicleprimare mai lăturalnice acesta este aproape inexistent.

50.GO

In ţoale scoale secundare, în u ani de activitate,repetenţii, eliminaţii, retraşii, etc, s'au ridicat la483.540 adică 22,4% din înscrieri. Acest procentreprezintă masa de copii, cu care învăţământulsecundar nu .şi-a ajuns scopul urmărit.

Pentru gimnazii şi licee, cari cuprind majoritateaabsolută, a elevilor de curs secundar din România,situaţia osie redată în diagrama IV.

f) chestiune trecută cu vederea până actnn, darcare se cere a fi discutată serios şi pe temeiuri psiho-logice, sociale ,şi etice este repetenţia, în şcoala primară,•ca şi în cea secundară, cu rezultate defavorabile dinpunct de vedere psihologic şi etic, atât pentru elevi,•cât şi pentru părinţii lor. in deosebi prin umilinţa,legata în mod inevitabil de repetenţie, se pregăteşte«ale largii sentimentului de inferioritate eu rol hotă-rîtor în formarea unui .suflet prin educaţie

Asupra părinţilor, repetenţia are un efect cu totulvătămător: dacă şcoala primară, obligatorie, lasăpeste 30% din copii repetenţi, este dela sine înţeleasădispariţia dorinţei de a-şi trimite copiii la şcoalăşi înlocuirea eî cu ura faţă de şcoală.

Cifrele asupra repetenţilor în învăţământul primarîndreptăţesc tkiei concluzia cit repetenţia esk MM dincauzele principale pentru care ţrecvenţa şenaUor primarejstt! aşa de slaba.

Pentru o remediere a rezultatelor şcoalei primareşi secundare se impun două .serii de măsuri: unele privi-toare la pregătirea şi perfecţionarea corpului didactic,altele la controlul învăţământului.

In ce priveşte pregătirea viitorilor profesori sc-cnndaii, esi Yn;bue my.ipfir.it uecenUuitfi în direcţia

şt •pedai<(i\>kă', peutrucu. numai dela o ase-

TEORETIC ŞI PRACTIC

Şcoala primară nu trebue socotită mimai ca oinstituţie pregătitoare a trecerii spre şcoalele secundare,l a să urmărească un scop înşine bine precizat: acelade a iniţia pe tineri în a trăi o vieaţii superioară, chiardacă n'ar mai frecventa o allă şcoală.

Aceasta înseamnă că şcoala primară trebue să deacopiilor, —cari nu vor trece în şcoalcle secundare, — opregătire în cât mai strânsă legătură cu mediul, în carefuncţionează ea. Va trebui să avem deci o şcoalăprimară cu individualitate deosebită după formaţiilesociale ireductibile una la alta: satele şi oraşele

Dacă spiritul legiuitorului va îi înţeles bine, şcoalaprimară va avea să Itmcţionexe în cea mai strânsălegătură cu mediul; mai precis, m legătură cu numeadominantă în oraşe: meseria, industria, comerţul; şiîn sate, agricultura, cu anexele ei. Şcoala primară,în ciclul II se va apropia tot mai mult du activitateade atelier (la oraşe) şi de fermă (la sate). Funcţionândastfel în cea mai strânsă legătură cu mediul, va de-prinde pe copii cu irteia că tulevaralid progres nu stăîn schimbarea de mediu, ci în superiori zarea omnlui înmediul, în care s'a născut şi trdeşte. şi dacă aceastăideie despre progres ar pătrunde tot mai adânc înmasele rurale, în deosebi, ar însemna totdeodată ceamai puternică pavăză împotriva «orăşeuizarii» sa-telor. Satele sunt capabile de o cultură aparte, ceeace se trece cu vederea adeseori în acţiunile de aşazisa propagandă culturală.

Diagrama III, Situaţia copiilor în şcoala primară urbanăCopii

gjoaccoCapi!S.SCO.COO

Z0M.COO

Page 36: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

i;N"eici.njVJ-:i>u ROMANII.-:!

l.:i iiU'îa că şcoala primară s;Vşi urmărească unscop în sine, fără preocupare dt trvcm'a în şcoulelesecundare, s'nr putea aduce obiecţia că totuşi trecereaaceasta se face, deci nu treime iit->ooitită. Obiecţia sespulberă uşor: să lăsăm şcoaleinr secmulîire grija de ;istabili ele legătura cu şcoala primară cum cred şi cândcred ea e mai bine: «!up;\ 4. 5- f ) ^ U 1 7 :>ni l î l ' sondăprimara.

IV. Situaţia elevilor ilin iiiînnazii şi licee

/saooo

fOOOOJ

saooo

Cu scopul în sine l>ine precizat şi în strânsă legăturăcu mediul, şcoala primară treime extinsă de îndatăpână la 7 ani, pentru toţi copiii şi în acelaşi timpintensificată în spiritul şi conţinutul ei.

Este interesant de constatat structura învăţămân-tului secundar după ramificaţia: teoretic —practic (sautehnic), tiiiidca din raportul acestor rauuiri se pottrage multe concluzii privitoare la rolul social al învă-ţământului secundar, lată cum se prezintă acestraport în câteva ţâri:

Tab. î. Kaportul numeric intre populaţia şcoalelorteoretice şi practice în diverse ţări

vi ia secundare:i i I s % din 1

total ' TeortSicee i dinSetai

l'î.1'53; ?

7'

,i•7

,1

7I.J17

57.0 <o57.0-H

S3.Î

35,937.7

Rezultă că în ţările numite mai sus, populaţia teamai numeroasă de elevi este în «coaiele secundare prac-tice {tehnice), şi anume, între 81,9% «i J2,S% din popu-laţia întregului învăţământ secundar; iar în cele teore-tice, între .H\i% ţi 27,7%.

In şcoala românească, socotind ca teoretice: liceele,ţcoalele normale, seminariile, liceele militare, şipractice, sau tehnice: şcoalele profesionale, comerciale,de meserii, de agricultură, raportul între ramuraitortfinl ţi practică, este inversat in favoarea celeidintâi, după cum se constată din diagrama V.

Ce însemnătate are învăţământul practic în epocanoastm de atotputernicie a tehnioci, nu mai e nevoiede în vede rar.

Simt ţâri, care leagă mari speranţe de succese vx.a~nomice île faptul că au imprimat întregului sislviUşcolar caracterul tehnk-profesional. In râtului ace-stora, fără îndoială că locul de frunte îl ocupă .RusinSovietică şi Italia Fascistă. Şi se pare că nu s'ii»înşelat. In Franţa .se acordă de asemenea marc i n U u r *învăţământului tehnic. Labbc, directorul genunii uiacestui învăţământ, spunea in Xoemvrie 1932: « LnViVţâmântul tehnic francez are certitudinea că prejţincşHîviitorul, mai ales prin legătura strânsă a culturii şi Hmeşteşugului, prin pregătirea oamenilor în vnlen-u.sarcinilor profesionale. El are certitudinea în ;uv;isl U,pentrucâ meşteşugul ocupă de acum înainle v i r u ţ "întreabă, pentrucă tehnica este regină; peutruiTi 1 n-1 nu-servită fără a-i sacrifica spiritul, ci salvândii-l i>vi»aceea că în tehnica însăşi găsim un punct <k> spri j inpentru libertatea .sa >>.

Extrem de slaba participare a copiilor noştri clin nu'diul rural la şcoalele secundare practice este de-a-clroii~tulîngrijorătoare: 0.2%la şcoalele profesionale,0,5%Iuşcoalele comerciale, o,0% la şcoalele de meseni, şi <»,a %la şcoalele de agricultură!

Lipsa şcoaîelor tehnice, de care societatea ronisl-nească avea şi are nevoie, a fost totdeodată euii/si,care a înlesnit pătrunderea a numeroase ekiint'iiltîjitrăine în activitatea industrială a ţării noastre.

Diagrama V. Raportul numeric îiitce populaţia şconli-tofteoretice şi practice In România

Elevi

/O0C0Q

S0.WO

fSOOCO

/cooco

sacoo

Toarte bune locuri de supraveghere directă a lucrărilorîn diferite ramuri de activitate sunt ocupate de stiiiinl,iar Românii, neavâud pregătirea necesară, rămân fărăocupaţii.

Dacă se ia în seamă valoarea educativă a activită-ţilor practice, faţă. de cele pur teoretice; dacă se în-

Page 37: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAŢIA IN ROMÂNIA 479

ţelege cum se cuvine momentul economic istorie prinoaie trece întreaga omenire: slnViirea capitalismului,deci a industriilor mari, şi implicit întoarcerea —celpuţin vremelnic — la industria mica şi meşteşuguri ;şi îu sfârşit, dnca în trecut predominarea şcoalelor teo-retice va îi fost jnstil'ieată prin nevoia Statului de a-şîpregăti aparatul funcţionăresc necesar, de acum înaintese impune, făra întârziere, o desvoliare a şcoalelorpractice, tehnice, aşa încât să fie simţitor predo-minante faţă de cele teoretice; ceea ce va ii spre însă-nătoşirea sistemului şcolar şi a echilibrului vieţii so-ciale romanişti.

I'Ol' l 'I.AŢlADUI'A

KL-CUXPAKK

O alta chestiune importantă şi bogată în concluziieste participarea copiilor clin mediul urban şi ruralla învăţământul secundar de toate categoriile.

Din datele statistice pe 11 ani, rezultă c:l din15-787.023 înscrişi în şcoala primară, 863.070 trecîn scoale secundare, adică 5,4%; şi 14.921,853adică 94,0% rămân numai cu şcoala primară rurală.

Dacă comparăm masa de copii din mediul urban,cu masa de copii ci hi mediul rural trecuţi în şcoak'lesecundare, constatăm CĂ cei din mediul rural participade S',j ori mai fiufin la această trecere decât cei dinmediul urban, în raport, cu populaţia din mediul res-pectiv (urban şi rural).

Ui totul, de abia 5,4% din tineretul înscris în şcoalaprimara rurală a trecut în învăţământul secundar,în timp de IT ani de prosperitate a acestuia!

Chestiunea are foarte mare importanţă: tineretul,provenit, din mediul rural, este îu mai mare majoritateromân, decât cel din mediul urban.

Apoi tineretul rural ,1 format totdeauna un fel derezerv o rin de împrospătare a energiilor din păturaconducătoare. Se înţelege însă că dacă participareatineretului rural la învăţământul secundai' este aşatio redusă, redusă va fi participarea lui şi iaînvăţământul superior; şi prin aceasta posibilităţiletle împrospătare a vnerjţiilor din pătura eoiuUien-toarc, micşorate. Cum chiar in prezent clemente conilii-aUoarc de allii origină decât cea româna sunt destul denumeroase, gravitatea coiisccinfc/or nu ponte ji tăinuiţii.

Cauza veibrsci participări a tineretului rural laînvăţământul secundai nu stă câtuşi de puţin înpotentele intelectuale ale acestui tineret, ci exclusivîn faptul că şeoalele secundare fiind situate numai laoraş, pentru părinţii copiilor din mediul rural seivesc imense dificultăţi de natură materiala în trimi-terea copiilor la ucenic scoale.

Aceasta fiind singurii eau/.ă a. slabei participări atineretului rural la şeoalele secundare, şi implicit larele superioare,s« impun urgente uiitsuri de uşurareacondiţiilor, în care acest tineret să frecventeze ţcefl-It'lo secundare.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL lîNtVj-HiHiTAR, IX RAt'OUTNUMHRIC OU OF,T, I

Critica cea mai frecventă adusă învăţământului su-perior în anii din urmă este aceea că a luat o dcsvoltare

mai mare decât nevoile şi posibilităţile societăţiiromâneşti de a valorifici tinerii, cari primesc acestînvăţământ. Pentru a înlesni o discuţie a acesteichestiuni, dăm câteva informaţii asupra raportuluinumeric dintre populaţie şi studenţi, ;tşa cum seprezintă el în alte ţări.

Tab. 2 Raportul numeric dintre populaţia totalii .şistudenţi în diverse ţări

l'rnsln. .l-'rauţa ,

Oliimla . ,Poloni» . .Bdglu. . .

ROMÂNIA

ţftltt

7.17J5J4U.? 36.158

fi,683,7.10f

1S.D53.8aO

Nr,

U.978

3J.786

dlll

o.a 3

0.20

II.Iii

0.15o.I4

0,14

Chestiunea trebue discutată îusa mai mult pe bazarealităţilor dela noi. Iu acest scop, ca şi ta înfăţişareastructurii învăţământului secundar, am crezut cătemeiul cel mai sigur pentru discuţie îl formeazăraportarea populaţiei din învăţământul universitarla populaţia înscrisă îu şcoala primarii.

Re/.ultă că, în 1.1 uni, in universităţile româneşti, anfost: 2X3.538 studenţi înscrişi. (Să se observe că i,nstudent figurează ca "înscris de ;j—7 mi, dnpA nu-mărul anilor de ni mi ii îu fiecare facultate) şi 23.066licenţiaţi (dela facultăţile de medicină, doctori).

In raport cu populaţia înscrisă în şcoala primară,în tini]) de 11 ani, revin: ] ,5% studenţi înscrişi şi i,2%0

(la mie) licenţiaţi.In examinarea chestiunii dacă învăţământul su-

perior are sau mi prea mulţi studenţi, atragem atenţiaasupra faptului următor: în învăţământul superiorromânesc se permite înscrierea aceluiaşi student înmai multe facultăţi şi scoale superioare deodată.

O statistică asupra participării aceloraşi studenţi ]amai multe facultăţi şi scoale superioare îu acelaşi timp,nu avem. Am făcut însă o anchetă, care, deşi parţială.,poate fi luată în seamă întru înţelegerea chestiunii;din 125 studenţi prezentaţi la examen (amili de filo-soîie, 1933) 54 sunt înscrişi şi la alte facultăţi: drept,ştiinţe, teologie, ucadeniia comercială, educaţia fizică,conservator; ceea ce înseamnă că 43,2% clin studenţiurinează mai multe facultăţi deodată. T'aptul arefoarte mare importanţă îu discuţia problemei denrai sus.

POPULAŢIA UXIVER.SITAŢILOK DUPĂ

O altă chestiune importantă, pusă în discuţie tot îulegătură cu desvoltarea învăţământului universitar,este participarea studenţi Iov pe neamuri la acest în-văţământ, Pentru discuţia principială a problemei,am luat datele statistice referitoare la studenţii românişi evrei (cei din urmă fiind cei mai numeroşi, -dintreneromâni, în raport cu populaţia respectivă); asnraportat, ca şi mai sus, numărul de studenţi la popu-laţia de neam respectiv din şcoala primarii

Page 38: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

HXC IC U1V KI > IA R OM A XI EI

In cei I I ani (ti; activitate, situaţia *e prezintăostiei:

a) 2 I8 .-JSI studenţi români, adică 1,5% in raportcu copii români înscrişi în şcoala primarii;

h) jft.iSi studenţi eva-i, aiiică ?.(>% in raport cum p i i i evrei, înscrişi în şcoala primară.

Prin urmare, proporţional cu populaţia respectivă,Kvreit participă la învăţământ»! superior îi! numărd e cinci mi ni,ti marc- decât Romanii.

I iacă rapurtni de participare a Românilor la invâ-ţâniAntul superior ~ ;ir ri păstrat şi pentru celelalteneamuri, numărul -liiiirnţilor evrei înscrişi u'ar fi]"(i>t rk-i'ăt de :)117.

In KMir.rt cu populaţia de şcoală primara de neamresptdiv. situaţia studenţilor din II .ins, a fosturmătoarea:

A'irKjiiKH : 2IJS.J^I studenţi, adică i , j " . o din 14.559.4Sînscrieri în şcoala primară.

i:.-yiii: .ţii. 0 r studenţi, adică /.(*% din (>oS.OQ3inscrii-ri in şcoala primară.

I'Ol'I'I.AŢIA C N ' I V I - R S I T A Ţ U . O R PIC I\\CUI,TATI

Maeă raportăm numărul licenţiaţilor fiecărei facul-tăţi la numărul înscrierilor în facultatea respectivă(ţinutul seamă de faptul că un student figurează laînscrieri de 3—7 ori, dar ca licenţiat numai odată}atiăm un procent ce indică regularitatea cu care^Uulenţit în<en>i îşi (îuc până la capăt studiile în-cepute. Iată rezultatul acestor rapurtim:

Medicina Vttc-riimă 14 %.Medicina '-.4%Farmacia 10,2%Litere q %.Ştiinţe 7,2%I>rept J.E*,',Teologic 5:9%

Rezulta câ la faetiltâţiîe de teologie sunt cei maimulţi studenţi, cari, după ce s'au înscris, se lasăde .studii.

Repartiţia studenţilor pe facultăţi şi pe naţiona-lităţi, hi cei o ani ciij*ideiaţi, tesse (lin diagrama VI.

Critica cea mai îndreptăţită, ce sa poate aduceînViiţăni'mtutui universitar, este inia aceea că orien-tarea stmleriţilor spre diferitele facultăţi se face îndesacurd cu interesele sociale şi naţionale ale Statului.

Reformatorul ar îtiţeîege că are de afacc cuun stat cu &tt«ctur;i agrară, nu industrială; că, prinurmare, sisteiuul ţcoiar dtt organizat nu poate li oe-fiisk; după cil VMIU alt stat industrial, să zicem, dinApusul Iiiiroi»i, cu colonii de administrat in altecontinente, ere. d u>:ui propriu suisiliilii romanişti,In stare tt-i ailsuî!î:a ţoîinkk şi u-t realizn Meniurile.}'n .ilare sistem şcolar ar avea neapărat o bază foartelargii formata din învăţământul primar, în afara cft-rnia n"ar rău:ine «inieni (cum rămân în prezent anualsute de inii iîe copii), cu iavâţăniânt practic: agricol,mef-eni.. iin.feîonriî, comercial, inult tuai desvoltat«iecât cel ttiorttic: cu un învăţământ superior (pre-Sătîtor jKntni funcţii de conducere în vieaţa Statului)in care tineretul să primească o pregătire în ra-

murile principale de activitate socială: ca de ex. coridată de academii sau institute agronomice, academiiindustriale, comerciale, facultăţi de medicină, e1:e.

In nici un ca» învăţământul superior n'ar cuprinde•11 facultăţile de drept 43,1% din *°t tineretul uni-versitar, cum cuprinde în prezent, fiindcă este e v i '.lent că Statul Român, agrar în structura lui, nu pnati !da acestor tineri o întrebuinţare, de pe urma căroiiisă-şi simtă puterile sporite.

In acest sens, dacă am continua o confruntau.;atentă a structurii societăţii româneşti, cu structurii.sistemului sau şcolar, am ajunge la consta tu rai Citacesta este in dezacord cu structura societăţii şi ti cei citposibilitttfile ei de dezvoltare. A continua acest sistai*ar însemna sd pregătim metodic descchilibrul vieţii socicth'româneşti. Se înţelege astfel de ce un asemenea sisUuiişcolar nu mai împlineşte funcţia de superioriV.uro, stvieţii sociale.

Cine ar susţine contrariul ar trebui să se gândenseftîntâiu la greutatea rezolvării uuiiieroaselor problemeserioase puse în legătură cu valorificarea tineretuluiacestei ţări: mii de tineri, cu cea mai aleasă pregătire,la care puteau aspira, nu-şi găsesc întrebuinţare învieaţa socială. Totuşi, şcoalele cari i-au pregătit func-ţionează mai departe fără nicio nouă orientare. Astfelia proporţii tot mai îngrijorătoare faptul ca sooicUtt-etiromânească nit ştie ce să facă cu tinerimea fie care o are.Ce înseamnă aceasta pentru viitorul societăţii, mi egreu de întrevăzut.

100 v

50

7Q\-

60\-

4jO'r

t10

to

o

Diagrama VI. Repartiţia studenţilor pe facul-tăţi şi naţionalităţi în ir ani (1921—KJ3,t)

I tSIBrepl Liîertţi Jtsnţe Mediană Teologie Formuas Hedîtinâ

f & » f K veterinara

40

20

to

O

INTIÎRVIÎNŢIA STATULUI IN ORIENTAREA TIN. l t ,RUTULUI ŞCOLAR

Se ştie cum s'a ajuns la această repartizare a t inere-tului înlăuntriil sistemul ui şcolar, în desacord cu intiv.resele sociale. In anii următori răsboiuhu, prestigiu)nediminnat al învăţăturii a exercitat o adevtiruUvfasciuare asupra tineretului, S'a produs astfel u nirezistibil avânt pentru carte, fără a fi fost îndrumat îjicoordonat în acord cu interesele sociale, pe care <>

Page 39: Dimitrie Gusti capitol_carte_vecheinvatamantul.pdf

ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IN 48!

politică de prevedere uşor le-ar fi descoperit. Entu-ziasmul pentru învăţătură a fost susţinut şi satisfăcutde iniţiativele locale, prin înfiinţări de scoale, teoreticemai ales, fiindcă acestea aveau prestigiul mai mare. S'alucrat fără coordonare şi prevedere în câmpul uneisolidarităţi, care avea să producă de îndată efecteneplăcute! Dorinţa de învăţătură a devenit o cursa deîntrecere a tineretului spre vârful piramidei sociale.Abia după ce a ajuns în număr mare acolo, s'a înţeles•că ar fi fost mai prudent sa at fi întărit prin învăţăturămai întâi» hiv/.x piramidei.

Din tot procesul acesta st despriude însă pentruStat o datorie faţă de trecut şi un drept faţă de viitor:datoria de a înlesni tinerilor găsirea locurilor căutate,în acord cu interesele sociale şi cu pregătire-a primităde ei; şi dreptul de a interveni mai de aproape înrolul de coordonator şi dingiuitor în orientarea viitoarea tinerilor spre diferite scoale.

Prin acest ral regulator, care trebite să revie fărâîntârziere Ministerului Educaţiei Naţionale, s'rtf Undela punerea întregului sistem şcolar din (ard tu atonicu structura şi nevoile vie(ii sociale. i. g,

A', loriia, Istoria îuvăţitmântului românesc. Bucureşti, 192S.,V, lt>rş?,n, Nmivenux iiuitoriaux ponr servit a l'liistolre ilo

Jucijiits Hastlikcis L'Heraclîde dit le Dcspote. Bucureşti,1900,

llaus Peni, Itelaţiunile lui Jakobus ISasilicus Heraciides.Bucureşti, KJ27.

loamws Somn/cras, Vita JacobI Despotae, la Emile Legraitd,J.leux vîes (le J ncqucs lîasilicos. Paris, i8Sy.

Xoler, Des Zsicliarins Ortlius J.obgeilich ani Strashwd.Strnslund, 183T.

Ji, P. Husdeu, Luca vîtrolci. Bucureşti, 1864.Alc-.v. Marcu, RIftessf (ii stmia rumena iu opere italiane (k*i

seeoli XIV <_• XV, iu <i Eplierucns Dacoromâna •>, Romii,

C. I\rl)ii:ea»i(, Hurlisirusi ijcoUrâ iklii lsişi. Suiji, 1HK5,C. I'.vbieeanu, Istoricul seiuiuariuku VeuUuntti <liu tuâuîi-

Htirfi» iîocolii. laşi, itiMjţ,V. •-!. Ul'rchia, Istoria Rouiâuilor, liucurcşti, I^y.î.[tegitltiHientitl ftna/tior fmblice di» Principului Molduvfi *uil>

Hiispioiilo 1'rtMi înaltului ilo 11111 liiliai (îrlgi>riu SturrlzaViiuvfjtl, îutm-.niit ilt IţpîVniptn înviiţătHvilur jwtilice.Iaşi, 1H35.

V. C. Erbiceaiiu, Viaţii şi activitatea I1, H. Neofit Kcrihuu,cl>in('(jp de Odt'sa. Bucuroşti, iHHH,

A. P. Xeiia/Hi/, rstorlii partidelor politice. Jhteureţjti, Kjr,^.G, Astthi, Keluţiuneu istorică a.siipru ţconlclor (lin Moldova.

Aşezământul jie-utrii ornauisaraa învăţăturilor publice înPrincipatul Miildorei, lucrat în unul 1K.50 du coinisiiiaiimiiu Ti'mcliiltă <U' Prea Iiiiilţatul Domn Grij;orieAloxuiulru (îliica, î» atiu! 1 al Domniei Măriei Sale,laşi, 1851.

Dr, Ion G, Sbiera, Familia SMera (lupa1 tradiţiune şi istorie.Cernăuţi, rSog,

Onisifvr Ghibu, Universitatea Daciei Superioare. Unenreşti,1020.

Onisi/or Ghibu, Pagini (lin istoria şcoalelor romii iieşti, hiRevista generală a învăţământului, An, X V I I I , Nr, 9.Bucureşti, 19,30,

A, D, Xenopol, Epoci Fanarioţilor. Bncmeşti, 1S93,Bogdan Duică şi Popa-IJsstanu, Glieorglie La-iăr, Viaţa şi

Opera sil. Bucureşti, i<)2j.X. lorga, Viaţi» şi domnia lui Bitrlm Dimitrie Ştirbei.

ValeniUle-lIiinte, imo. •I. Ziitomil, Starea instrucţiunii publice în România ile Sus

(Muntenia) la finitul anului IJCDIÎLI- IJSM uS6>. Ruciueşti,

Pi'li a h'iiji-iinn, Şt'dalele seciuidiire 1:1 anul îSo.î.'ţ)". -il lu

csireşti, iSgli.IH. (.'. !K Sc'jevtuiiu, IMu HiHintitilf «iţit. llnvurcşti, 1929.M. Nicolaescu, Concepţia lui Spini llaift despre şcoală şi

rolul ei în sock-tateii riHiiâneiisea, în Revista generalăa Invăţămâutului, Au. XVIII, Nr. 6. Bucureşti, 1930.

.S. Mehedinţi, Şcoala Poporului, Bucureşti, itjiS,/. Valaxm, 1'riiittCtele de legi «le învăţământnlni secnntlar,

în Revista generală a tiivăţămâuttilui, XVI, Nr. 3, 11)27.huij l, Galirca, Psihologia a două tipuri de copii şi indi-

vidualizarea iuvfiţJXniâittului. Bucureşti, 1933,laşi/ I. Gabrea, Cultivarea satelor nu înseamnă «oriîşeui-

v.nrea» lor, în Revista Generalii a hivaţămautnhii. No-etuvrie, £927,

G. G. Aiitonescu şi losij I. Gabrca Organizarea Invâţă-muutuliii, Jjucureştî, i<)i%.

losif 1. Gnbrca. Şcoala Româneasca": structura şi politicaei, liucnieştl,

/jC , '

u n u m u ţ MAUMOUA. IHK IU>OCA UOÎIANA (CKTATIW H I S T E I A