Digestia La Mamifere 2

  • View
    237

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Digestia La Mamifere 2

  • 8/10/2019 Digestia La Mamifere 2

    1/35

    DIGESTIA LA MAMIFERE

    Satisfacerea nevoilor energetice si plastice ale organismului animal poate fi realizat natural numai prin

    aport alimentar. Tubul digestiv al mamiferelor este adaptat morfologic si functional la natura,

    compozitia si volumul hranei ingerate. Pe acest criteriu mamiferele se clasific n: carnivore, erbivore si

    diversivore (omnivore).

    n general, furajele necelulozice sau cu celuloz putin si cu digestibilitate mare (peste 65%) se asociaz

    cu un tub digestiv relativ scurt, raportat la lungimea corpului. Cu ct continutul n celuloz (fibre

    alimentare) este mai mare, lungimea si volumul tubului digestiv sunt mai mari.

    n raport cu densitatea ratiei si ponderea sediului digestiei, capacitatea segmentelor digestive n

    procente din volumul tubului digestiv difer n functie de specie. La rumegtoare, ponderea o detin

    compartimentele gastrice (67-71%), iar la cal segmentul ceco-colic (45,4%).

    Furajele au o structur chimic complex, form n care ele nu pot fi utilizate de animale. Pentru a putea

    fi utilizate, furajele trebuie transformate n structuri chimice cu molecule mici, care si pierdspecificitatea. Ansamblul transformrilor fizice si chimice la care sunt supuse furajele n tubul digestiv

    pentru a dobndi starea de agregare si dimensiunile moleculare capabile s strbat bariera de

    absorbtie si s intre astfel n procesele de asimilatie, constituie digestia.

    Din punct de vedere digestiv, orice furaj se compune din: fractiunea potential digestibil sau fractiunea

    capabil s fie transformat n forme asimilabile si fractiunea indigestibil, care orict de mult ar sta n

    tubul digestiv nu se transform n elemente absorbabile.

    Fractiunea de furaj preluat de animal din mediu, constituie ingesta, iar fractiunile de furaj prezente n

    segmentele tubului digestiv constituie digesta. Fractiunea neabsorbit si eliminat din tubul digestiv,

    constituie egesta.

    Modificrile fizice consecutive masticatiei si deplasarea digestei n segmentele tubului digestiv, pn la

    eliminarea fractiunilor nedigerate, neabsorbite si nedigestibile, se datoresc activittii motorii a tubului

    digestiv, activitate care constituie mecanica digestiv.

    Prin activitatea secretiilor glandelor digestive, tubul digestiv particip la transformarea fizic a hranei

    prin mbibare si solvire; prin enzimele din majoritatea secretiilor, are loc transformarea chimic a

    furajelor. Secretiile digestive provin din glandele proprii ale tubului digestiv si din glandele anexe: ficatul

    si pancreasul. Enzimele continute n produsele de secretie actioneaz asupra proteinelor, glucidelor si

    lipidelor alimentare, precum si asupra produsilor intermediari care provin din degradarea lor. Alturi deenzimele din secretiile digestive, n degradarea furajelor intervin si enzime de origine alimentar. Ele

    sunt mai importante la erbivore. Activitatea secretoare a glandelor proprii si anexe ale tubului digestiv

    este sub control vegetativ si umoral. Hormonii tisulari sunt sintetizati de celule specializate din peretele

    tubului digestiv, secretia lor fiind declansat de prezenta n segmentele digestive a unor produsi rezultati

    din degradarea furajelor sau a unor componente ale secretiilor glandelor digestive.

  • 8/10/2019 Digestia La Mamifere 2

    2/35

    n unele segmente ale tubului digestiv, n prestomacuri - la rumegtoare - si colon la toate speciile - o

    flor si o faun bogat si variat de microorganisme simbionte particip la transformarea chimic a

    digestei.

    La toate mamiferele, transformarea biochimic a furajelor ingerate constituie esenta digestiei.

    1.2.1. Digestia oral

    Prin formatiunile sale anatomice - buze, dinti, limb, muschi si glande salivare - n cavitatea oral au loc

    primele transformri ale hranei. Aceste transformri sunt preponderent fizice. Fenomenele fizice ale

    digestiei oralesunt: prehensiunea, masticatia si insalivatia. Cu exceptia insalivatiei si degradrii

    enzimatice a amidonului la om, porc si gsc, celelalte fenomene reprezint manifestri exclusiv motorii.

    1.2.1.1. Prehensiunea

    Prehensiunea constituie preluarea furajelor si a apei din mediul ambiant. Aceasta difer cu specia, fiind

    n corelatie cu particularittile anatomice ale buzelor si dintilor. La prehensiune particip incisivii si

    caninii, buzele si portiunea liber a limbii. Prehensiunea se face diferit pentru furajele solide, furajele

    lichide si ap.

    a. Prehensiunea furajelor solide

    La rumegtoare, incisivii superiori sunt nlocuiti cu un burelet. Dup biotopul la care sunt adaptate, se

    disting dou tipuri de prehensiune: tipul de psunat si tipul colector .

    Tipul de psunat cuprinde rumegtoarele care recolteaz plantele la rasul solului. La vac, prehensiunea

    se face preponderent cu limba, care este lung, puternic si mobil. n schimb, buzele sunt putin mobile

    si joac un rol secundar n prehensiune. Vaca mbrtiseaz cu limba o portiune de furaj si o introduce n

    cavitatea oral. Prin ocluzia oral, furajul este strivit ntre fata lingual a incisivilor si bureletul

    maxilarului superior. Rabatarea buzei superioare si o miscare scurt si brusc a capului faciliteaz

    sectionarea plantelor. Papilele linguale cornificate si orientate aboral, mpiedic alunecarea furajului.

    La tipul de psunat, bureletul (pulvinarul) este foarte mare si acoper o parte din gingie (cingula).

    Tipul colector realizeaz o veritabil teslare a plantelor, rupnd (defoliind) un ram de ici si colo.

    Mobilitatea buzelor si spatiul dintre incisivi (diastema) faciliteaz acest mod de prehensiune. Prinderea

    ierbii ntre suprafetele antagoniste este ntlnit si la colectoare, la care ocluzia oral este de tip pulvio-

    lingual; incisivii gliseaz naintea bureletului, astfel nct contactul se face cu fata lingual a incisivilor.

    Tijele plantelor sunt strivite ntre diasteme; o miscare scurt a capului completeaz actiunea combinata buzelor, bureletului si a limbii.

    Oaia si capra, la care buza superioar este mai mobil dect la vac, prezint caractere apartinnd

    ambelor tipuri de prehensiune, dependent de natura vegetatiei (de cmpie, deas si nalt, si de munte,

    rar si neuniform). La psune, erbivorele selecteaz prtile de plante pe care le inger, astfel nct

  • 8/10/2019 Digestia La Mamifere 2

    3/35

    valoarea nutritiv a ingestei (continutul n azot, fosfor si energie) este superioar plantelor disponibile.

    Alegerea cea mai important este realizat de rumegtoarele mici, care inger o ratie mai bogat n azot

    si mai srac n fibre alimentare dect bovinele, pe aceeasi psune. La oaie si capr, gruntele sunt

    preluate mai ales cu buza superioara

    b.Prehensiunea lichidelor (butul )

    La cal, vac si oaie, buzele ntredeschise se cufund partial n ap. Lichidul este aspirat datorit presiunii

    negative realizat n cavitatea oral, prin miscrile limbii, asemntoare unui piston ntr-un corp de

    sering.

    Suptul reprezint prehensiunea laptelui matern la nou-nscuti. Mecanismul suptului relev n principal,

    teoria presiunii alternative. Sugarul prinde baza mamelonului cu buzele, cuprinzndu-l ntre limb si

    bolta palatin. Prin retractia limbii, n cavitatea oral la vitel se creaz o presiune negativ de 80-100

    mm Hg. Vitelul face n jur de 80-120 miscri de supt-deglutit pe minut. Mecanismul este asemntor

    butului de la adult. Miscrile de supt s-au observat la ftul ovin n ultima treime a gestatiei,

    determinnd deglutitia a 2 ml pn la 300 ml lichid amniotic.

    1.2.1.2. Masticatia

    Miscrile de masticatie vizeaz divizarea mai mult sau mai putin perfect a furajelor, ceea ce faciliteaz

    deglutitia si creste suprafata de contact cu enzimele digestive. Ea se realizeaz ntre tablele dentare, prin

    miscrile mandibulei. Miscrile masticatorii declanseaz secretia de saliv parotidian de dilutie.

    Masticatia const din :

    miscri de coborre si de ridicare a mandibulei;

    ocluzia oral (nchiderea gurii);

    miscri de lateralitate (translatie) ale mandibulei;

    miscri de dirijare a continutului cavittii orale ntre tablele molare cu ajutorul limbii si a obrajilor.

    Muschii implicati n masticatie sunt:

    muschiul temporal;

    muschiul maseter;

    muschii pterigoidieni lateral si medial.

    Contractia bilateral a muschilor motori (temporal, maseter si pterigoidieni medial si lateral) asigur

    ocluzia cavittii orale.

  • 8/10/2019 Digestia La Mamifere 2

    4/35

    La rumegtoare, articulatia temporo-mandibular relativ mai lax si edentatia bureletului, faciliteaz

    miscrile laterale ale mandibulei, prin contractia unilateral a muschilor masticatori de la dreapta la

    stnga. Supletea aparatului masticator al rumegtoarelor este asigurat de mobilitatea simfizei , care

    amortizeaz efectele ocluziei orale alturi de bureletul gingival.

    Traiectoria unui punct virtual situat la nivelul simfizei, descrie la vac, oaie si capr un semicerc, iar lamuflon un dreptunghi .

    Forta muschilor masticatori asigur la vac o presiune de circa 30 kg/cm2 ntre tablele molare.

    Numrul miscrilor de masticatie pentru aceeasi specie, depinde de consistenta si gradul de uscciune al

    furajului.

    Frecventa miscrilor de masticatie pentru o portie de furaj luat este de: 30_60 miscri la cal, 15_40 la

    vac, 5_12 miscri la oaie si 3_7 miscri la cine.

    Masticatia a 1 kg fn la cal necesit or, iar la vac circa 8 minute. Un kilogram de ovz, calul l

    mnnc n 9 minute.

    n timpul consumrii unui tain, numrul miscrilor de masticatie este de 70_80/minut la cal; vaca face

    circa 94 miscri de masticatie/minut pentru grunte si siloz si circa 78 miscri/minut pent