dialoguri liturgice 4

7/29/2019 dialoguri liturgice 4

http://slidepdf.com/reader/full/dialoguri-liturgice-4 1/311

f. d s FNDS

Dialoguri liturgice

Răspsr l problm lrgc

vo IV

( 0 500 )

Taducee deLecto d Sabn DA

Ed BzăBcş



M MNhndc Ed FMc PERE

Traducerea a fost ăcută după originalul grecesc:AOY OYN�OYH, AANHEI EI EIOYPrIKAAOPIA�' (401-500) ATu �lovia T Ecia T<EUsA8jva 994

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiFOUNDOULIS, IOANNIS

Dialoguri liturgice: răspunsuri la probleme liturgice / IaisFudulis ; rad. r. Malace Vicr - Bucureşi diura Bizaiă,2008-

vo

BN978-973992-9- :

V - 20 0. ISBN 978-0-8 2-0-0

Malace, Vicr (rad.)

23

Copyright© EDITURA BIZANTINĂ



Cuvânt înante

Acest volum cuprinde a cincia sută de "Răspunsuri a

întrebări liturgice" , care se pubică regulat în revista "Efimerios".

Pentru completarea acestei sute a fost nevoie de o perioadă de

tmp neobişnuită, aproape unsprezece (de la 1 mai 1982 până a

15 mare 13). A m ntereit şi o rioadă de ei de errea colaborării (de la 1 octombrie 1989 până a 15 iue 1992), care ar fi

fost hotărâtoare, dacă dragostea multor cititori nu -ar fi obligat

pe cel ce scrie să-şi continue încercarea sa curajoasă. Timpu

acesta a arătat că osteneaa pe care el o depune nu se pierde, ci, cu

harul lui Dumnezeu, ceva-ceva se oferă în marea ucrare a iniţierii

noastre liturgice şi acest lucru este preţuit de mulţi. Aceasta este

un sprijin şi o mângâiere pentru ce ce scrie, ca, de atfel, şi ooarecare crednţare că până acum nu a aergat sau nu aleargă " în

gol" , după cuvântul Apostoluui (Ga. 2, 2) Iar harul lui

Dumnezeu să pinească lipsurie şi să vindece cee neputincioase.

Astfel, acest volum predat pentru pubicare este al cinciea,

după vechea numerotare făcută funcţie de suta de răspunsuri,

dar a patruea a noii serii, după unirea primelor trei voume

iniţiale în două volume, în timpul reeditării lor făcută deeditura Apostoiki Diakonia a Bisericii Greciei: voumu I (1-

150), volumul a IIea (151-300), volumu a III-lea (301-400),

volumul al IV-lea (401-500)

Cu această ocazie ne exprimăm calde muţumiri către

Comitetul Exectiv a editurii Apostoliki Diakonia, care a cuprins

în ediţiie ei acestă serie a volumelor "Răspunsurilor" , precum

şi Redacţiei revistei "Ekkisia" , care de douăzeci şi cinci de anigăzduieşte articolele noastre în "fimerios" , din care au fost

retipărite aceste cinci sute de răspunsuri



8 RĂSPUNSULOBLEE ITUGIC

De asemenea, calde muţumiri datorăm şi preacucernicilor

părinţi şi tuturor acelora care, prin întrebările lor, au determinat

chiar conţinutul acestor volume, precum şi tuuror acelora carele ciesc şi păstrează ceea ce găsesc bun şi folositor în ele penru

formarea lor iturgică şi penru mai buna şi mai exacta săvârşire

a cultului dumnezeiesc.

Acest volum este dedicat amntirii dragi a soţiei mele, Elena, a

cărei plecare din aceasă viaţă a marca drumul scrierii ui Rog,

pe cei care veţi citi aceste rânduri, să vă rugaţi pentru odina ei.

Ioannis M. FOUNDOULIS

Tesalonic 28 iunie 1993

La a 141-a aniversare a afării icoanei

Maicii Domnului Care s-a arătat (Faneromenis)

din Kydonii (Aivali)

28 iunie 1852



S FS 9

01

Şim că ecare slujbă începe cu Binecuvâna eseDumnezeul nosru şi se încheie cu enru ruăciunile La avecerniţa Mare se mai spune înimpul ei încă de două ori enru ruăciunile De ce după acesea nu urmează Binecuvâna eseDumnezeul nosru"?

Cnstatarea de la care rneşte şi e care se întemeiazăîntrearea de mai sus nu este întru ttul crectă. n racticamănăstirească de unde rvin şi Pavecerniţa Mare şi Pentrurugăciunile . . nici slujele nu înce ttdeauna cu Binecuvântateste Dumnezeul nstru . . . nici Pentru rugăciunile . . . nu seflseşte numai ca încheiere a sfintelr sluje

n rimu rând slujele nu înce cu Binecuvântat este

Dumnezeul nstru . . .

atunci când nu ia arte la ele un ret.Această situaţie nu este atât de rar întâlnită e cât amcrede. La chilii sre exemlu sluja se face farte des fărăret. Atunci la înceerea ei în lc de Binecuvântat esteDumnezeul nstru . . . se zice Pentru rugăciunile . . . la înceutulslujei nu la sfârşitul ei. De altfel Pentru rugăciunile . duă cum am mai scrs şi altă dată se zice farte des în mănăstrila masă şi în viaţa de zi cu zi a mnahilr ca un fe de

arătare a cinstirii în frmă de rugăciune ineînţeles cu diferitevariante (Pentru rugăciunie sfinţilr ărinţilr nştri sfântului ărintelui nstru sfântului stăânului nstru .

n a l dilea rând nici tate slujele mnahale n u încecu Binecuvântat este Dumnezeul nstru . . chiar dacă articiăla ele şi retul. Când slujă se leagă de alta ea înceeimediat cu Veniţi să ne închinăm . . . de trei ri care cnstituieun îndemn la închinare şi rugăciune şi un semn al înceeriinii sluj e. Aşa se face la Ceasul I, care este legat de Utrenieşi la Ceasul al V lea care se leagă de Ceasul al III lea.



ĂSS PBME CE

Pe de altă parte, "Pentr rgăcnle " se zce de cătrepreot la anmte sljbe mănăstre şt ca o bnecvântare drectă,

atnc când este nvtat de cteţ să bnecvnteze poporl("ntr nmele Domnl bnecvntează, părnte"), în loclbnecvântăr dn Psalm "Dmnezele, mlostveşte-Te spreno " Acest lcr se întâmplă sstematc în cazl nr adoă sa ma mlte sljbe sem-ndependente Spre exempl,atnc când easl al IXlea se leagă de Fercr ş de sljbabednţe, în tmpl Postl Mare ş atnc când sljba Înver"se întreeşte" în Săptămâna Lmnată În prml caz, la

sfârştl easl al IX-lea se spne "Pentr rgăcnle " ,ar "Dmnezele, mlostveşte-Te spre no " se mtă cFercrle ş c celelalte elemente ale bednţe Iarăş întmpl sljbe pascale care înloceşte Mezonoptca, easrleş Pavecernţa, la sfârştl prmelor doă se spne în modrepetat "Pentr rgăcnle " , ar la ltma "Dmnezele,mlostveşte-Te spre no Această staţe este asemănătoareîntr totl c Pavecernţa Mare Ş ac "Bnecvântat este

Dmnezel nostr " se spne la începtl întreg sljbe şn se rea dpă fecare "Pentr rgăcnle " care marcheazăsfârştl fecăre ntăţ A doa ş a trea repetare începmedat dpă "nverea l Hrstos văzând " , care este"Venţ să ne închnăm " pascal În mod analog PavecernţaMare este constttă dn tre ntăţ, tre "stăr" (dpă cmle nmeşte Trodl) sa tre "porţ sa părţ" (dpă cm lenmeşte Sfântl Smeon al Tesaloncl «Dec PavecernţelePăresmlor snt mar ş aşa snt ş nmte ş se împart între părţ, într închprea Sfnte Trem ş a mlostvrE] către no », Dialog, cap 343) Întreaga sljbă începe c"Bnecvântat este Dmnezel nostr " dacă se aă acolon preot Prma ş a doa "porţe" sa "stare" se sfârşesc c"Pentr rgăcnle " ş o rgăcne de apols, în tmp ce adoa ş a trea încep îndată c "Venţ să ne închnăm "

Ş încă ceva Se şte că sljbele dn ccll zlnc de rgăcne al Bserc noastre provn în prncpal de la mănăstrea



S FDS

Sfântulu Sava dn Ierusalm Potrvt însemnăr tpc ulucare ntroduce Lunea urată în Trod «ar slujba Pavecernţe

în Mănăstrea Lavre (adcă a Sfântulu Sava) nu se cântă înbsercă c fecare să o ctească în chle» Această ctrendvduală a Pavecernţe Mar practcată în ţara e deorgne la Lavra Sfântulu Sava explcă ş în alt mod folosrearepetată a rugăcun "Pentru rugăcunle " ş omsunea lu"Bnecuvântat este Dumnezeul nostru "

02În vinerea din săpămâna a para a PosuluiMare nu se cână canonul din Minei, ci cel dinTriod Irmosul, nsă, nu există nici la sfârşitu,nici la ncepuul pesnei a a Unde puem să-găsim penru al câna?

03

De asemenea, la peasna a 6a a aceuiaşi canonnu exisă irmosul Exisă nsă un irmos al Trioduluila peasna a 5a. Nu cumva acesa este irmosulpesnei a 6a pe care rebuie să- cânăm şi, din

greşeală, a fos pus la sfârşiul pesnei a 5-a?

Într-adevăr la Utrena dn vnerea săptămân a patraa Postulu Mare canonul Mneulu este oms (se cântă «laPavecernţă») dn prcna Dumnc Închnăr Sfnte rucSe cântă însă întreg canonul nstte ruc (glasul al 8-lea"Adunândune astăz cu gând curat ") ş cele două "trcântăr"

Kaapr L8utpa aşa este umtă pma u d Postu Mae

tadţa geacă.



ĂSNS PBM C

(au tripeeţe) ae ziei (peee 5, 6 şi 9 după oicei afârşitu peei a 3-a şi a 6-a după râduiaă treuie ă e

câte irmou corepuzător a caouui Crucii Acete douăirmoae ut idicate a ceputu peeor (a 3-a "Ce ce aitărit ditru ceput " şi a 6-a "Miotiveştete de mieMâtuitorue") dar u ut crie tregime ici a îceputuici a fârşitu odeor aşa cum ar treui Dimpotrivă foartecorect irmoaee peeor 3 şi 6 exită Miee şi Triod ate zie chiar şi aceată ituaţie paraeă a miercurii diăptămâa a patra a otuui

Cee două irmoae care ipec di caou dicuţieut ditre cee mai fooite şi de aceea muţi e cuoc pediafară Dar u aceata ete motivu care ă jutifice ipaor aici Tradiţia iturgică u cere de a cei ce câtă ă cuoacăpe diafară imee Nici u ete ceva igur că şi cei care ecuoc vor avea acea cipă trezvia eceară ă şi e amiteacăşi ă e câte deigur fără greşei Atfe ar mai fi exitatcărţie iturgice rmoaee e aă editate toate aoată ecare

pe gau ui tro carte iturgică peciaă dar reativ rarfooită Irmologon Îă vremea ujei u ete mometuce mai potrivit ă caute cieva rmoogio petru a găiirmou care treuie Di acet motiv irmoaee e aă a ocuor Triod şi Miei au cartea iturgică fooită mometu acea de traă Şi modu aceta e face totu dupărâduiaă Aici ete vora depre o omiiue care după cume vede şi di treare provoacă foarte mute dicutăţi practice

Triodu mod pecia o carte iturgică câcită şicare prezită mute proeme de editare u a avut parte deo grijire editoriaă itematică şi erioaă motiv petrucare şi prezită mute atfe de omiiui De oicei grijaeditoruui e imitează a apectu păcut şi a corectareagreşeior tipografice fără ca aceata ă fie totdeaua cevaigur Î feu aceta e veşicec greşei şi omiiui vechi

U exempu a demâă ete u umai omiiue a acetordouă irmoae ci chiar a tuturor irmoaeor de a primu caoatât aici cât şi miercurea di aceeaşi ăptămâă irmoaecare e câtă eapărat aite de peee corepuzătoare.



NNS FNS 3

Un xmlu şi mi grăitor st omitr uni ntrgi sn ( )d l dou triântr din vinr sătămânii brânzi

Aum, n rivşt dou rt ntrbării dou: dă irmosul sni 5 din nonul l doil Dnot mânând nu st un irmos l sni 6 r intrt din grşlă l sfârşitul sni 5 Ast irmos srfră fort lr l tm ântări V (rugăun rorouluisi) şi fort otriit fost us olo ot odl trântărilors nhi u irmosul lor, u sigurnă dor n rtimi vh s ântu numi triântăril, rluândus l sfârşit

irmosl lor, Sătămân Mr Cu lt uvint, uinsru nonl Miniului, ş um s f stăzi Aii, dltfl, sn 6 st nonului Cruii, r st lt gls(l l), tim nonul riodului st glsul l 4l

Mi jos dăm txtul omlt l lor două irmos lnonului Cruii

Psn 3 Glsul l l

«Cl ntărit dintru nut ruril u rir şii ntmit ământul st , ntărştmă itrorunilor l, ristos ă nu st sfânt fră d in,Unul ubitorul d omni

Psn 6«Curăştmă, Mântuitorul, ă mult sunt fărădlgil

ml, şi din dânul răutăilor ridiămă, rogumă ăi ătrin m strigt, şi mă uzi, Dumnzul mântuirii ml



SS A PBEME CE

0

Când există un motiv serios (de ex. venirea laliturghie a unei clase întregi de elevi) se poatesăvârşi Liturghia Darurior mai înainte snţite şi înalte zile din Postul Mare, adică luni, marţi şi joi?

Coform tipicuui vigoare Dumezeiaca Liturghiea Darurior mai aite ţite e ăvârşeşte toate miercurieşi vierie di otu Mare joia Caouui Mare precumşi primee trei zie di Săptămâa Mare De aemeea eăvârşeşte şi a pomeirie uor fiţi cum ar fi a SfâtuHaraambie (după caedaru vechi) a tâia şi a douaaare a capuui Sfâtuui oa Botezătoru şi a Sfiţii 40 deMuceici Î cazu praziceor uor fiţi ocai cum ar fiSfâta Fioteea de a Atea Sfâtu Gheorghe mitieau aMitiee etc tot Liturghia Darurior e ăvârşeşte deigur

dacă pomeirea or ca şi a ceor de mai aite u cadeâmbăta au Dumiica Coform Tipicuui Sfâtuui Savaiturghia Darurior mai aite fiţite e face şi ajuuBueivetiri orice zi a ăptămâii ar fi cu excepţia âmbeteişi Dumiicii dacă e tâmpă ă fie Tipicee mai oi aeBiericii ceei Mari (Cotatio au Bioaki) mod ejutificat u prevăd ăvârşirea Liturghiei Darurior mai aitefiţite aceată zi chiar dacă ar fi miercuri au vieri

Aceata geera ete râduiaa ţiută atăzi ceea ce priveşte ziee de ăvârşire a iturghiei Darurior maiaite fiţite Aceată râduiaă provie de a măătireaieruaimiteaă a Sfâtuui Sava după cum e vede diTipic şi di Triodu uz care şi e ete u reprezetat apracticii acetei măătiri Di acet motiv după cum eştie a ujbee di ziee obişuite de ăvârşire a iturghieiDarurior mai aite fiţite toate miercurie şi vierie

Veceria e trerupe a paremii Cu ate cuvite aceteVecerii u au tihoavă aşa cum au uea marţea şi joiaMai exact tihoava Veceriei de miercuri şi vieri (idiomea şi



S FDS

martirica) u ut omie ci ut pue aitea tihirior dea "Doame trigat-am"

Î aceată râduiaă de ăvârşire reguată a iturghieiDarurior fiecare miercuri şi vieri şi ca excepţie apomeirie fiţior e poate uşor recuoaşte oiceiu vechia iaxeor iturgice şi a mpărtăşirii credicioşior pe de oparte reguat de patru ori pe ăptămâă (âmăta Dumiicamiercurea şi vierea) şi pe de ata ereguat a pomeiriefiţior prăzuiţi zie care cad acet iterva Acetoicei ete mărturiit şi de Sfâtu Vaie ce Mare epitoa a

"către patriciaa Cearia: «Noi e mpărtăşim de patru ori ecare ăptămâă Dumiica miercurea şi vierea şi âmătaprecum şi ceeate zie dacă ete pomeirea vreuui fâ

Î parae a fot vigoare şi oiceiu ăvârşirii ecarezi a Dumezeieştii iturghii şi pri urmare a mpărtăşiriiziice după cum dau mărturie muţi ăriţi şi criitori iericeşti şi pe care uşi Sfâtu Vaie ce Mare cuviiţează epitoa amitită mai u: «Şi a e mpărtăşi fiecare zi

şi a e cumieca cu Sfâtu Trup şi Sâge a ui Hrito eteie şi fooitor Îuşi Domu zicâd car "Ce ce măâcăTrupu Meu şi ea Sâgee Meu are viaţă veşică" Căci ciee doieşte că a e mpărtăşi cotiuu de viaţă u eteimic atceva decât a trăi mute chipuri?» otrivit acetuiregim perioada otuui Mare e ăvârşea fiecare ziiturghia Darurior mai aite fiţite Atfe coformcaouui 52 a Sioduui Trua e hotărăşte ca «Sfâtaiturghie a Darurior mai aite fiţite» ă e ăvârşeacă« toate ziee Sfâtuui şi Mareui ot cu excepţia âmeteişi Dumiicii şi a ziei fite a Bueivetiri»

Şi tipicee care -au mai pătrat ae măătirior fiee hotărăşte car e e uţeege ăvârşirea ziică a iturghieiDarurior mai aite fiţite Tipicu măătirii Evergetido(cod Atea 7 di ec a X-ea) de exempu prevede ăvâr

şirea iturghiei Darurior mai aite fiţite fiecare zi aăptămâii afară umai de uea primei ăptămâi«Aşadar ui eara prima ăptămâă puem tihirie "SpreDomu" şi iturghie u e face aceată zi şi umai aceata



6 ĂSS PBM C

ar de marţi tot otu Mare ujim fiecare Dumezeiaca iturghie a Darurior mai aite fiţite»

De aemeea Tipicu măătrii Grotta Ferrata hotărăşteăvârşirea iturghiei Darurior mai ate fiţite toateziee de pot di otu Mare chiar dacă are cuoştiţă deprevechiu oicei care domia iericie di ume şi a atemăătiri de a e ăvârşi umai miercurea şi vierea «Treuieă e ştie că potrivit oiceiuui vechi Bierica ziee Sfiteiatruzecimi u câtă fiecare zi iturghia Darurior fărăumai două zie ae ăptămâii dar oi câtăm iturghia

Darurior mai aite ţite ecare zi afară de âmătăşi Dumiică şi de ărătoarea Sfiţior patruzeci de muceicişi de Buavetire» (cod Grotta Ferrata A 7 di au 1300)Şi ate Tipice exită dovezi idirecte Î Tipicu di codiceeBarerii 6 di au 120, de exempu e atrage ateţiapreotuui aupra iturghiei di Dumiica ăatuui ec derâză «ca ă pătreze trei Ageţe mai aite ţite petruiturghia Darurior mai aite ţite pe care urmează ă o

ăvârşeacă cee trei zie di ăptămâa aceata miercurijoi şi vieri» De aemeea şi tăruiţa Tipicuui de mai uca de atfe şi a mutor atora şi chiar a Trioduui că pecia uea şi marţea di prima ăptămâă a otuuiMare u e ăvârşea iturghia Darurior mai aite fiţitepetru a poti după tradiţie toată oştea aă ă euţeeagă faptu că toate ceeate zie di tradiţie" eăvârşea iturghia Darurior mai aite fiţite TipicuBarerii 6, pe care -am amitit mai u aduce şi o atămotivaţie «Treuie ă e ştie că măătiri cee douăzie ae primei ăptămâi a otuui Mare adică ui şi marţiiturghia Darurior mai aite fiţite u e câtă decâtdacă epicopii şi arhiepicopii e câtă ( acete zie) epicopiie or şi marie ierici» Atfe Tipicu aceta edă că o mărturie depre ăvârşirea iturghiei Darurior mai

aite fiţite ate zie decât miercurea şi viereaRecapituâd aceată tradiţie Sfâtu Simeo aTeaoicuui pue că «-a predaiit a e ăvârş» iturghiaDarurior mai aite ţite « cee cici zie ae ăptămâii»



S FDS 7

Amitid de oiceiu vechi de a e uji iturghia Daruriormai aite ţte şi miercurea şi vierea Săptămâii râzei

şi Vierea Mare adică ă e ăvârşeacă Dumezeiacaiturghie e cea depiă e cea a Daruror mai aite ţite toate ziee auui e adaugă «Căci de vreme ce mai aitede toate fricoşătoarea şi Sfâta ujă (adică Dumezeiacaiturghie) ete foarte de treuiţă şi toată umea demâtuire u -a părut a fi drept ici u fe a coteiaceata de tot ici chiar acete ăreimi umite mari şicare şi ut aşa . . . Căci u voiau ăriţii ă treacă vreodată

vreo zi şi ă u vadă pe Domu pri Stee] Taie pri careTaie a zi că Îuşi va fi ua cu oi "Şi iată Eu ut cuvoi pâă a fârşitu veacuui"» (Răspuns la întrebarea a

lui Gavriil al Pentapolei)ri urmare coformitate cu caou 52 a Sioduui

Trua şi cu tradiţia Biericii care ete mărturiită de ăriţi şide vechie Tipice «u umai miercurea şi vierea dar şiuea marţea şi joia fără mpiedicare e poate face iturghie de

către cei care vor voi» după cum potrivit oervă Sfâtu NicodimAghioritu cometâd idaiou ău caou de mai urevederea tipiceor mai oi egată de ăvârşirea reguată aiturghiei Darurior mai aite ţite miercurie şi vieriedi otu Mare u are ţeeu că mpiedică ăvârşireaiturghiei şi afara acetor zie După cum ici ăvârşireaeapărată a Dumezeieştii iturghii depie âmetee şidumiicie şi ărătorie de pete a u eamă cămpiedică ăvârşirea ei şi ate zie di timpu ăptămâii

Î cazu aceta ăvârşirea iturghiei Darurior maiaite fiţite ziee de ui marţi şi joi va treui ăapice tipicu vigoare de a Veceriie de miercuri şi vieriegate cu iturghia Darurior mai aite fiţite. Stihiriede a Stihoavă (idiomea şi martirica) e vor câta aiteatihirior de a "Doame trigatam" Avâd ca ază acetea

foarte potrivit cartea "otu Mare"

a editurii RigopouoTeaoic 177, a cupri şi râduiaa tipicoaă a "Vecerieicu iturghia Darurior mai aite fiţite zi de uimarţi şi joi" (p 3536)



ĂSS PBEME CE

05

În satul în care sunt preot slujitor, potrivit obiceiului vechi, de Cincizecime, săvârşesc DuezeiascaLiturghie şi plecarea genunchilor în bisericacimitirului şi nu în biserica satului. După slujbă,oamenii aprind lumânări la morminte şi oferădiferite mâncăruri Cum se explică şi ce poziţietrebuie să avem fată de aceste obiceiuri?

Proforul Gorgio Mg n rt Sărbători şiobiceiuri greceşti ale cultului popular dii , Atn136, 2021, mintşt o multitudin d obiiuri oulrlgt d mori, r lgă d rzniul Cinizimii dSâmbăt morilor Moşii d vră) r rd şi rzniulSfântului Duh d duă At ntâln n fort multări ub divr form, d xmlu rindr d lumânăril mormint, dur d ori mânăruri şi duliuri ngnunhiril , ş El l ootşt drt obiiuri l vhiuluiult l morilor trnmi din trăbuni şi o urviuir ărbătorilor mortur idololtr d tri zil l Lmuriilor

Amănăril u vhil obiiuri rrştin unt şd mri nât nu ot ng uşor lgătur trână r xităntr t şi mniftăril tul ntru intir morilorr f n l tri zil l rzniului Cinizimii Şi nu

unt numi t obiiuri oulr Sâmbăt morilor oşiid vră) d l Cinizim t ndrtă n lndrul notru o zi d rugăiuni obştşti ntru i dormii Chir şi lujb

lării gnunhilor d l Vrni rzniului Cinizimiinu t liită d un num rtr mortur Priml douămri rugăiuni d l tri lr gnunhilor zvorul lviii l luminător şi Dumnzul l mr şi vşni )unt n mod lr lgt d mori C dintâi lgă rzniul

Cinizimii d rugăiunil ntru mori: Cr şi ntru trzni u totul dăvârşit şi mântuitor, i judt u uviină rimi rugăiunil l d milă ntru i inui n id Ş i



O FOUDO 9

dt mi năddi ă Slobozi lo inui din âbl iin i şi mângâi li timit o d l tin Et ştiut

şi ftul ă ntiii nghnunhu ă i intă moişi ă og ntu i zităilo ubământnCştinimul n duul itoii l it o ttiă

fot nltă: nlouit ăbătoi iudi şi idololtu unl ştin dându un nl nou Af n fă dPştl şi Cinizim ilo l nştint nlouit şi ăbătoil nştii olui nbiuit u ăbătoilştii şi Eifnii Solui Dtăii ito m lgătuii

dint Lmuii şi l ti zil l Cinizimii u ooinid din unt d d dti nu fot tudită Dhi dă ontt o lgătuă luu nu t unlmnt ondmnto ntu ultul ştin n timul zillotdiionl d inti moilo ştinii utu fotbin ă og ntu dinioşii domii făă tă nmn ă u dott obiiui idololt şi u ntint nflul t utul lo u Et uint ă ită minunt

lubă din Sâmbăt moilo şi minuntl şi fot toogil ugăiuni l moilo d l lub lăii gnunhilodin timul Cinizimii ntu imi ăti dtutul uântăto ştinilo d ultul ăgân l motio

n lgătuă u difitl obiiui oul l mi ontinuă n mult obiiui nti ştin ot un ăt u ăm n iul ultului ştin făă ă tingătul lui duhoni Omnii n totă lum şi oiligi şi ximă n modui mănăto ultu ătDumnzu şi tul fă d moi C imotnăt nul l dă fi ligi tutuo totiui şi modului n inttză t limb unill imbouilo

Sol Ivctu, ecvaarea romaă a zeuu pera Mtra



ĂNI A PBEME ITI

0

Am auzit la ectenia mare şi la "Întâi pmeneşte să se zică "pe părintele şi arhiepiscpul nstruÎn cărticele scrie numai "pe arhiepiscpul nstru Cum este mai crect?

Pomnir numlui rhirlului n ditil d lDumnzis Liturghi, l tni mr şi l tniiltuturor tinlor şi lorllt irurgii, l Să n rugăm d l

Pvrniă şi d l Mizonotiă şi l tot situiil ozionl,s f ntotdun ş um o rvăd tot mnusrisl şiăril tiărit din ultul nostru rhiisoul nostru() Aş m rimit şi ş s fă n rti nostrăliturgiă d ână um Aş u fost omnii n Bisriă mii dsfini rhiri şi mrii ărini d ătr miil d guri roştisu dionşti n l douăzi d vuri l viii Bisriii

Cărint st omnit gumnul n mănăstiri

( ărintl nostru () iromonhul) olosir luişitrmn şi ntru rhiiso nu st, vidnt, o grşlă, dvrm rhirul st u dvărt, duă Dumnzu, ărintlBisriii lol ir lrul şi oorul sunt fiii lui duhovniştiDr st nu ndrtăşt st dos mi nou Am srisşi ltă dtă ă txtl nostr liturgi nu sunt n riol dl i nrdinioşi, ât sufră d librtt lor bin

rdinioşi r l roriu l distrug rin dăugr difrituvint vlvios su hir unor frz ntrg Când nrătăm noi nşin mi vlvioşi dât ărinii noştri o dovdăd goism şi st ăt Alătuitorii txtlor liturgi sfint,Părinii, şi i roi r lu itit d lungul vurilorş um lu formult i, nu nutru un rst mi mifă d nlt dmnitt rhirului nii nu su gânditvrodtă să ună l ndoilă trnitt lui n Domnul

u n ndoim ă st dos s f din riuni urtu st vlbil ntru st z sri n ltă siui,ondmnând, Sfântul Simon l sloniului ă «d l lingu



ONN FOUNDOU 2

şiril omnilor s făut (Dialog , 220) Cr xrsist nsă mi urinzător şi mi sriosă dât străvh:

ntru rhiisoul nostr? Dă nm u stfl d dăugi,

und l vom sfârşi? Duă şi logiă nu sr ut dăugor şi rsfinitul su d Dumnzuăzitul? usunt rsfinii şi dDumnzuăzii toi rhirii noştri?

D smn, nu ot fi ttă nii motiviinvotă d unii lrii ă dugă ărint i lrii ru fost hirotonii d ătr l omnit n fră d ftul ăv d st fl st u totul nmărturisit n trdii s

introdu şi dosbiri notrivit şi ooziii D ltfl, ndmnurildionşti nu rivs numi dionul su rotul rl sun, i ntrg linătt Bisriii, lr şi oor Dintrlrii, unii ot fi hirotonii d ătr isoul omnit, liinu, ir din oor nimni Est dnt ă nrăm să introdumn trdii nostră liturgiă dosbiri solsti şi nfolositor,străin d rtrul i sobru şi r nu du nimi n lus

Ast dsr trdii nostră liturgiă bizntină n

lt trdiii liturgi, ntrdvăr, omnir rhirului su trirhuui st nsoită d divrs itt n Liturghiiruslimitnă Sfântul ov, frtl lui Dumnzu, dxmlu, isoul loului s omnşt ruvios ărint

su sfânt ărint su ruvos rhiiso, ir trirhul rsfânt trirh n Liturghi lxndrină SfântuluiMru rugăiunil ntru trirhul Alxndrii urind osri d titluri: rsfântul şi rfriitul şi rhirulnostru ) su rhirul nostru vv ),ă şi trirh, domn, rhiiso l mrii tăi Alxnii Dsr ruslim s ot dăug ftul ă trirhul olor şi litt d gumn, d ărint l obştii monhl Sfântului Mormânt Alşi luru st vlbil şi ntrurhiisoul d Sini, d und rovin mult mnusris lsti liturghii Dsr xndri s unos riunil istori

r u rovot nrr d dovdir trirhului iriitul d omnir, rofsorul rhimndrit VsiliosStfnidis, sri loni undv n Itoria s bsrsă«Omnii, ând ird rlităil su lururil), du tuni imor



22 ĂUUR ROBM URGC

taă titurior» (ed a a Atea 15, p. 440). Tradiţiaiturgică bizatiă care u a pierdut iciodată "reaităţie"ci a răma fideă tipuui atic impu doric de pomeire aarhiereuui "pe arhiepicopu otru" . Să u şi doreacăgeeraţia oatră ă ditrugă.

07

Este îngăduit ca în mănăstirile de maici slujba

"înălţării Panaghiei" să e săvârşită, în lipsapreotului de către stareţa sfintei mănăstiri?

"Îăţarea aaghiei" de a fârşitu meei a măătirieSfâtuui Mute u e face ici de preotu ujitor di aceazi ici de către egume. Îăţarea o face trapezaru măătirii

u umai atuci câd ipeşte egumeu au câd u utde faţă preoţi ci şi prezeţa egumeuui şi preoţior.Aceeaşi râduiaă o ţi şi măătirie de maici care urmeazătipicu Sfâuui Mute. "ăţarea aaghiei" e face şiacoo de către trapezară şi participă a ea şi tareţa şi preotudacă e tâmpă ă fie de faţă. Aşa ete şi corect u umaipetru că aşa o cere râduiaa cucerică şi exactă a măătiriorde a Sfâtu Mute ci şi petru că ete mărturiită şi de

tradiţia oatră iturgică.Vechie Tipice şi Ceaoave criu că "ăţarea aaghiei"o face "fratee râduit" au "moahu râduit" ori idicatmai edetermiat "ce ce urmează ă aţe aaghia". Nicăieriu e pue că o face preotu au egumeu. Sfâtu Simeoa Teaoicuui miuatu ău cometariu a ujba "ăţăriiaaghiei" (Dialg . . . cap. 35735) pue că ăţarea o face«ce ce citeşte ( timpu meei) şi care a ujit cee duhoviceştiaţior» (cap. 35) Coform Sfâtuui Marcu Eugeicu ăţareae face «de (moahu) râduit pre aceata» (Explicareaslujbei bisericeşti).



O FOUDOU 23

Pin um, în onfomitt u l d mi sus şi înoozii u întb d mi sus suus tiotă,

înăl Pnghii l mănăstiil d mii tbui

să s fă d ăt so ânduită ntu st luu, tzsu itşt timl msi, şi nu d ăt ot su stă

n Ehologhiil nost xistă o slujbă xtinsă înălăiiPnghii, ând umză să l in în ălătoi Asts săâşşt d ăt ot şi s lgă d slujb înălăiiPnghii s întâmlă în sl omnilo în timulzillo d zni Ds st însă s us dj o întb

silă şi n om ou d mi tâziu

08

Liturghierul pune la începutul DumnezeieştiiLiturghii: Toate cele ale diaconului (dacă nuexită un diacon la lujbă) le zice preotul în afarăde Binecuvintează tăpâne Cuvintele Şi pecei pe care ecare îi are în cuget şi pe toti şi petoate le zice tot preotul dacă nu exită diacon dat ind faptul că acet ecfoni ete fârşituldipticelor pe care preotul nu îl pomeneşte?

Poblm ditilo d l ugn nfoliDumnziştii Litughii n out îndlung d uând,ând motii o întb oum smănăto (n 400)n l lo, în oblm ostiii d ăt ot fonisului dl sfâşitul ditilo (Şi i fi ) , bzândun d tiionlă Litughiului inută misus, m ut o ozii ousă li o fomul întb

Runoştm ă l întbă dtt Sfâşitul

ditilo, âtă m nu s its ditil, st inontdin unt d d logi şi um m sun un fonisfăă ugăiun (hi dă stfl d xml nu sunt în



24 ĂR ROBM RGC

forma actuaă a ujeor oatre) Dacă u ujeşte mpreuă şiu diaco dipticee u e citec Cum ă e puă atucicheierea or? oate că aceta ete motivu petru care ciuda aceei prevederi tipicoae (fără doiaă criă oarecumimprovizat) a Liturghieruui cei mai muţi preoţi u pu"Şi pe cei pe care fiecare . . ." urmâd cu iguraţă o tradiţiemut mai exactă Şi că ceva: cuvitee "Şi pe cei pe carefiecare . . " fără veru "pomeeşte (Doame)" u pu imic.

Ne permitm ă tăruim aupra faptuui că ciudatuturor ceor de mai u "Şi pe cei pe care fiecare . . ." treuie

ă e puă de către preot atuci câd ujeşte igr ră iacochiar dacă u -au citit mai aite dipticee reotu deja acitit dipticeee a rocomidie şi a pomeit a rugăciuea aaforaei câteva ume "pe care e vrea" ae ceor vii şi ae ceoradormiţi «Î acet mod» am cri a trearea amitită «utdemaţi şi credicioşii ă pomeeacă a mometu potrivit în

cuget peroaee apropiate». Lipa veruui ete upiită deecfoiu precedet căruia acete cuvite i e adaugă ca o co

tiuare: " tâi pomeeşte Doame pe arhiepicopu otru . . .şi pe cei pe care fiecare i are cuget şi pe toţi şi p e toate" .

0

La nuntă se cântă tropare fără legătură cu ea

sau aproape fără legătură Nu există alte troparespeciale pentru această slujbă sau, dacă nu există,de ce să nu se scrie unele noi pentru a se împodobipotrivit slujba acestei taine?

Cu aceată proemă e-am ocupat mai demut cu ocaziaator treări (vezi pecia treărie r 96 şi 98 99) şimai recet (trearea r 348)

Nu exită reaitate o imografie peciaă petruută. Acet ucru e expică itoric pri tructura iturgică



O FOO 2

şi roveniena aesei slube, are ese nru oul de enorieSlubele monasie se dising rin mulimea roarelor areau fos nororae n ele de ăre sfinii imnografi, are aufos n rinial monahi Era fires a roblemaia nunii sărămână n afara emelor ineresane enru ei. Slubele deenorie au aroae n elusiviae salmi sau nişe imnefoare sure şi uşoare e are oorul le oae nelege, leoae reine uşor şi le oae âna Asfel de elemene are dindesul sluba Cununiei, hiar daă unele dinre aesea si-auierdu inensiaea asăi. Daă ele sun valorae, dau desulă

odoabă bibliă. De eemlu, salmul de inrare, 127, "eriiioi ei e se em de Domnul.." u refrenul sărbăores foaresur "Slavă Ţie, Dumneeul nosru, slavă Ţie", frumosul sih"Doamne Dumneeul nosru, u slavă şi u inse nununeaăie ei" (vei s 8,6b), rohimenul (s. 20,4b-5), aleluiarul(s. 11, 8) şi hinoniul Maiii Domnului "aharul mânuiriivoi lua " (s 115, 4) .

Imunerea roarelor la elelale slube a rea o

familiariae şi o aliire a oorului de aesea Asfel, nevoia deaoerire a anumior goluri de la sluba Cununiei, um ar fisăruarea ununilor şi mergerea n roesiune la asamirilor, a rovoa inroduerea unor roare, n rinial aleNăsăoarei de Dumneeu, are rovin din mrumuarea dela ale slube, deoaree nu eisau ro are seiale enrunună. În general s au imus ele rei ro are are nsoesdansul sfân (

"Isaia, dănuieşe . " ,

"Sfinilor muenii . ." şi

"Slavă Ţie, Hrisoase Dumneeule . . .") , n im e folosirea aloraese diversă n funie de lo şi eoi, duă um onsaămdin manusrise şi din raia auală ("Chiul Cruiiale . . . ." , "Consanin asăi . " , "Cuvine-se u adevăra" ,"De ine se buură . . " , "e eea e ese slava a oaă lumea . ." ," n Marea Roşie . . ." e) De reinu nsă ă nii salmodiereamulor ro are are să nu aibă legăură direă u aina

săvârşiă nu ar fi foare folosioare e de o are enru ăar lungi şi mai mul sluba dea desul de lungă, iar, e deala, deoaree nu ese sigur n e măsură oorul nelegeaese ro are şi oae să ariie la ânarea lor.



26 Ă OBM GC

În mod eepional n foare puine manusrise

unele mai noi se găses âeva rop are speiale nu nsă şi

foare reunosue pe are reşinii le ânau n anumiemomene ale slubei Ese vorba despre două serii de rop aresihiri şi despre o idiomelă. rima serie ese alăuiă dinşase rop are u sihuri din s 127 pe glasul al II-lea dupăpodobia "Casa Efraului" Ele au arosih alfabei (A-Z) şisun păsrae n odiele Biblioeii Naionale din Aena 688din se al XVII-lea Cealală serie se aă n odiele Aena665 din seolul al XVI- lea şi ese alăuiă din paru rop are

pe glasul al 5-lea pe are le ânau numai la muarea alaiuluiăre asa mirilor Aesea au fos publiae de vredniul depomenire profesor anagiois rembelas Mikron Euhologion,vo I Aena 1950 p 94-95 Idiomela srisă după modelulelor douăsprezee slave eoinale şi a alora asemenea (aSamarinenei a Orbului a Slăbănogului e.) şi inspiraă dinperiopa In 2 111 adiă evanghelia nunii se aă n odieleCairo 149 din se al XIV-lea şi Sinai 977 din se al XVI-lea

A fos publiaă de A Dimirievski n Opisanie liturgitseskichrukopise vo II Evhologhii Kiev 1901 p 715 după odieleSinai şi republiaă de fosul episop de Cezareea AmbrozieSavrino "Sluba nunii" Consaninopol 1923 p 144 Aesropar se ână pe glasul al 5lea după Evanghelie.

În răspunsul de la nrebarea 96 am vorbi despreaese ropare aminind numai nepuul lor Aum avânda moiv noua nrebare la publiăm n nregime puindiorosie u nădedea ă po fi folosie la momenul porivi

Glasul al 2-lea. Casa Eatului.

«Sfân eşi ărine Sfân eşi Cuvânule Sfân eşi şiDuhule reasfână reime nuna aum o bineuvnează»

3 'H lepAia D UO»



O FOO 27

«Cauă aum Năsăoare de Dumneeu ăre oorulare srigă şi rimeşe rugăiunile Bineuvneaă nuna lui

(N) o Preaânaă».«Nuna lu (N) aum arhanghelilor ai DomnuluiMihaile şi Gavrile dinru nălime văânduo e aesa ăii».

«Primeşe o Boeăorule şi Înane-mergăorule alDomnului rugăiunile reoilor şi nuna lui (N) o bineuvneaăaum reasfine».

«Cu rugăiunile reoilor şi ale dumneeieşilor Aosolule al lui Dumneeu şi Cuvânule reum n Cana nuna

[ai bneuvâna-o şi a aesuia aum o bineuvâneaă»«Viaă aşniă şi bărânei u lungime de ile robilorăi dă-le elor e se nunes aum nru o sfine Niolae»

2 Troparele Glasul al 5-lea

«Ca să rimeasă rugăiunea reoului duă daorierugăm e Dumneeu vennd alăur lerul Biserii iule allui Dumneeu bineuvâneaă- e mir a oi să nebuurăm ş să slăvim e D omnul Mânuiorul»

«Dumneeule nuna orunindu-o oamenilor şi nruaeasa arăând faerea de runi a nunii Însu şi aum emiri oruneşe să se bineuvânee u mâna a a oi săne buurăm şi să slăvim e Domnul Mânuiorul»

«Dumneeule el e ai rimi rugăiunile Anei şi iaidărui ei e Samuel sre mângâiere Însui şi aum u mânaa oruneşe să se bineuvânee nuna aeasa a oi săne buurăm şi să slăvim e Domnul Mânuiorul»

«Dumneeule Cel e Cana Galei na bnuvâna-oşi aa n vin u uerea a o ai sfni Însu şi aum ualma a oruneşe să se bineuvânee nuna aeasa aoi să ne buurăm şi să slăvim e Domnul Mânuiorul»



2 ĂUUR ROBM RGC

. Idiomela Glasul al 5lea

«În Cana Galileii nună făuu-s-a fiind de faăDomnul. Zis-a ea fără rihană ăre Mânuiorul Nu maiau vin Şi norându-se a is elor are slujeau Umlei vaseleu aă Iar ei au fău duă um li s-a oruni Iar Iubiorulşi aouerniul Dumneeu a bineuvâna şi aa vin afău-o. 0 reaslăviă minune 0 aină nfrioşăoare Cineoae să faă aesea fără numai Domnul şi Dumneeul luiIsrail Cel lăuda de heruvimi şi roslăvi de serafimi şi sluji

de oaă făura. Mare ese mila a şi mare e uerea aIubiorule de oameni şi mare e uerea a. Slavă Ţie».

1 0

La Dumnezeiasca Liurghie, aunci cnd preoul

slujeşe fără diacon, cnd se spun rugăciunileanifoanelor, ale eceniilor, ale credincioşilor, alepunerii înaine şi rugăciunea de dinaine de aălnosru, după primele cereri ale eceniilor, aşacum exisă în ediţiile mai vechi ale Liurghierelor,sau după cereri şi înaine de ecfonise, după cumse găseşe în ediţiile mai noi?

Nu red ă ese nevoie să săruim şi să demonsrăm ănre rugăiuni şi efonise eisă o legăură indesruibilă. Aesluru devine eviden din omararea oninuului fieăreirugăiuni u efonisul ei are araă ea uniaea ei.Rugăiunea formuleaă ererea, iar efonisul slăveşe eDumneeul reimi u referire la ererea rugăiunii. eriiulNiolae Cabasila n Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii urmărindsă arae ea aeasă legăură dinre rugăiune şi efonisnumeşe efonisul "riina" sau moivaia" rugăiunii <<Adaugăşi riina enru are el (reoul) ere aesea şi Dumneeule dăruieşe ele eru n hi dre» ori «adaugă o riină



O FOUDOU 29

foare oriviă şi aeasă moivaie» «săvârşind rugăiunea aeasă moivaie ă fiind (efonisul) are de final ese şi

doologie»(a 16 16 a 22 1) Şi are dreae el uinn aurile n are efonisul are araer aual şi nee uariula de legăură "ă" sau u eresia "ăi u eşi" şi eleasemenea Uneori uvinele efonisului amines eul rugăiunii a de eemlu n a -a rugăiune a Ureniei nrugăiunea de la Sfine Dumneeule n rugăiunea de laeenia morilor şi n mule alele ilul rugăiunii sris uale uvine Rugăiunea eeniei mari" "Rugăiunea unerii

naine" "Rugăiunea heruviului" e) nu se referă numaila rugăiune i urinde şi efonisul are o nheie Când seinrodue ermenul "efonis" nre ele două nu nseamnă ăde aii nolo ese eva seara de rugăiune i indiă modulrosirii lui are va fi diferi de modul iirii rugăiunii

Efonisul ese un eilog doologi al fieărei rugăiuniare se roseşe melodi "ek-fonos din/u glas mai nal" Cu ale uvine ermenul

"ekfonos" se oae araeria a

un i de ermen muial asemănăor u ermenul "salmodiesau ânare efoneiă" are indiă modul de iire melodiăa eelor sfine Dimorivă rugăiunea onsiuie orulrinial al eului şi se ieşe e "n auul" oorului duărânduiala mai vehe are ese nă n vigoare şi asăi la Sneleaine u eea Dumneeieşii Liurghii e "n aină" um sa imus mai âriu să se faă la rugăiunile Dumneeieşii

Liurghii şi a alor âorva slujbe adiă la Veernie şi UrenieCă aşa sau lururile se vede şi din aele rugăiuniare e se ies n nregime "n auul" oorului (rugăiuneaamvonului a liiei rugăiunile nunii ale ma s ului e ) fiede la rugăiunile are se ies n nregime "n aină" (rugăiunea"remii" a imului heru a vohodului ea din imul eenieimari a Boeului e) n are rugăiunea şi efonisul onsiuieun e oninuu are nu ese nreru de seifiaia "u

glas are" sau "efonis" ea enru moivul ă sfârşiul-

Cap. î traducerea rmâească.



3 ĂUUR ROBM URGCE

efonis nu se ziea n modul obişnui i se rosea n aelaşifel a şi rugăiunea .

Ca o urmare logiă nre rugăiune şi efonis nu rebuiesă se insereze nimi aleva âă vreme ele onsiuie evauniar Şi aşa sau lururile n marea maoriae a azurilor.De eemplu aşa se fae la oae slubele ainelor şi aleelorlale ierugii rugăiunea ese urmaă de efonis Eisănsă şi eepii Am văzu siuaia speială a rugăiunilor deseară şi de dimineaă unde rugăiunile se ies oae mpreunăn impul psalmului de nepu (103) şi n impul elor şase

psalmi iar efonisele se spun la loul lor n impul slubei(răspunsul la nrebarea nr. 301). S-ar mai puea referiineva şi la rugăiunile pleării genunhilor de la Cinizeimeunde "Apără mânuieşe ." se inserează nre rugăiuni şiefonise eviden penru a se da poruna penru ridiare("ridiă") şi la rugăiunea eeniei penru mori "Dumnezeulduhurilor . ." unde se inserează "Domnului să ne rugăm"naine de efonisul "Că u eşi nvierea . " probabil deoaree l

zieau muli preoi are luau pare la slubele penru mori şila pomeniri um se nâmplă şi n praia auală La Dumnezeiasa Liurghie nsă avem o un evoluie

diferiă aâ n praiă â şi n eele manusrise şi ediiiipărie are rein aeasă evoluie. Ca pun de nepu puemsă m siguri ă rugăiunea şi efonisul nu se separau niiodaă.Aes luru l onsaăm din vehile Liurghii are urmeazăoae aeeaşi rânduială (de e liurghiile Consiuiilor Aposoliea Sfânului Iaov a Sfânului Maru a Sfânului Grigoriee.). Aelaşi luru se nâmplă şi n ele mai vehi manusriseale liurghiilor bizanine (a Sfânului Vasile el Mare aSfânului Ioan Hrisosom a Darurilor mai naine sfinie)nu se separă rugăiunea de efonis. Inră la nepu ilulrugăiunii (de e "Rugăiunea anifonului nâi" "Rugăiuneaimnului risaghion" e) se adaugă eul ei şi n oninuare

uvânul "u glas nal sau efonisul" şi eul efonisuluiAşa sau lururile n odiele Barberini 336 din seolul alVIII-lea şi n ale manusrise vehi



O FODO 3

Alerarea n aeasă ordne nală ş oreă a adus-oe de o are munea daonulu n legăură u rea n

ană a rugăunlor are sa mus rea (dea dn eoalu Jusnan seolul al VI-lea avem rma mărure desreendna ondamnaă aun de re n ană a rugăunlorla Dumneeasa Lurghe ş la Boe) ş e de ala lsadaonulu adă săvârşrea Dumneeeş Lurgh numade ăre reo.

Cele suse de daon are nrodue au ş formulauererle rugăunlor erau la neu foare smle ş sure

reum ele are se ăsreaă n âeva aur ş n slubelenoasre de a adă "Domnulu să ne rugăm" sau n aeDomnulu să ne rugăm" nă ş nă n ae Domnulu săne rugăm" sau nr-o formă oareum ma lărgă "enruunerea nane a nselor Darur Domnulu să nerugăm" nă ş nă leând genunh noşr Domnulu săne rugăm" e. rea nsă ererle daoneş se devolăn m e n aralel nee să se mună rea ană arugăunlor. Asfel n m e daonul roseşe ererlerugăun reoul sune n aelaş m rugăunea ş marămâne numa efonsul a să nhee deodaă ş rugăuneaş eena daonulu. Dea n două momene dn lurghleSfânulu Vasle el Mare ş a Sfânulu Ioan Hrsosomonform Evhologhonulu Barbern 336 avem rmele mărurdesre aeasă alerare. Cererle daoneş nu sun urnse

n eul Lurghlor la rugăunea de dnane de aălnosru ş la rugăunea «duă e o s-au mărăş» semărurseşe faul ă n m e daonul ea "rugăunea"(adă eena) reoul "se roagă" «Ş ând daonul faerugănea dn mlo reoul se roagă Dumneeul nosruDumneeul are mânueş ...» «Ş duă e o sau mărăşe ând daonul e rugăunea reoul se roagă MulummŢe. . .». oare grăoare ese suaa eenlor daoneş ş a

rugăun de dnane de aăl nosru la Lurgha SfânuluIoan Hrsosom «Daonul "e o sfn . . ." . reoul nană "Ţe neam nredna..." . Daonul "Aără. uaoaă . . ." . reoul "Ş ne nvredneşe e no ... "» .



32 ĂUUR ROBM URGC

Asfel ând ne ările diaoneşi şi reoeşi să seuneasă nrun singur e liurgi de obiei rugăiunile

inră duă rimul ndem diaones ("În ae Domnului să nerugăm" sau "Înă şi nă . . ") iar duă eul rugăiunii seoninuă ererile diaoneşi obişnuie iar aoi efonisul devreme e nr-un fel sau alul reoul ar ii rugăiunea n aelaşiim u ele diaoneşi şi ar aşea să ermine diaonul asă sună rugăiunea .

O difiulae şi mai mare eisa n momenul n arereoul săvârşea Dumneeiasa Liurghie singur fără diaon.

Ziea singur şi ele ale diaonului. Rugăiunile oresunăoaree le mua n imul ânării anifoanelor sau a risaghionului(vei răsunsul la nrebarea nr 260) fie a hinoniului (veirăsunsul 311) În felul aesa nsă s-a sar uniaeaorganiă a rugăiunii u efonisul ei Efonisul a un momenfoare uerni nrădăina şi-a ăsra loul său iniialRugăiunea nsă deoaree se sunea n aină s-a minimiaşi a neu să aue sriin ii şi olo u oae ă ea eseelemenul esenial şi rinial al ierurgiei

Ediiile iărie ale Liurghiilor au urma radiiaalerae ale manusriselor mai noi. În ulimii ani s-a fău olăudabilă nerare n ediiile oiale de la Aosoliki Diakoniade noarere la ordinea oreă mai vehe şi sau reediarugăiunile u efonisele lor (vei ediia eratkonulu 1977,Mkron eratkon Arheratkon) Aolo rebuie u sigurană

să rămână n urmăoarele ediii şi aolo rebuie să se roseasăn imul săvârşirii Dumneeieşii Liurghii. "În aină" sau "nauul" oorului ese o roblemă de disua asura ăreiavom reveni deoaree de-a lungul imului s -au us anumienrebări legae de aes subie Însă muarea rugăiunilorde la loul lor ore ese eva are rebuie să neee a semai nâmla. Ea disruge iremediabil sruura Sfinei aine.oiia oreă şi iniială a rugăiunilor ese ea naine de

fieare efonis are logi organi şi insearabil i aarine



O FOUDOU 33

1 1

La Dumnezeiasca iturghie a Sfântului Vasilecel Mare există fraza ,,Aduţi aminte, Doamne,după mulţimea îndurărilor Tale, şi de nevredniciamea, iartămi toate greşelile cele de voie şi celefără de voie şi să nu împiedici, pentru păcatelemele, harul Sfântului Duh de la aceste daruri"Care este înţelesul ei? Nu este opusul a ceea cecredem îndeobşte că nevrednicia preotului sluitor

nu inuenţează săvârşirea Tainei?

raa de mai sus a rugăiunii anaforalei Sfânului Vasileel Mare reină eviden o serioasă diulae de inerreare.Şi aeasa deoaree nelesul ei la o rimă vedere ese ăăaele reoului ("enru ăaele mele") o miedia ("sămiedii") harul Sfânului Duh de la Daruri adiă o

miedia sfinirea şi shimbarea lor n ruul şi Sângele luiHrisos Aeasă rimă imresie ese eronaă nu enru ăvrem noi să imunem n inerrearea eului roriile noasreidei dogmaie reoneue i enru ă alul rebuie să enelesul ei duă um se va vedea ndaă din ele e urmeaă

În rimul rând aeasă rugăiune se aă n eulrugăiunii de duă snirea Cinsielor Daruri Aesea duăinvoarea Sfânului Duh au fos dea "bineuvânae" "snie"

şi "arăae" ("bineuvineaă-e şi sfineşe-le şi araăle") aru şi Sânge al lui Hrisos Aes luru ese nru oul larn eul Dumneeieşii Liurghii În al doilea rând niăierinu se sune n aelaşi e ă reoul oae să fie fără deăa sau enru a săvârşi Dumneeiasa Liurghie rebuiesă nu fi ăăui Dimorivă hiar naine de sfinire găsimo mărurisire sineră a ăaelor şi a nevredniiei reoilorsluiori "şi noi ăăoşii şi nevredniii robii ăi ei e ne

am nvrednii să sluim sfânului ău erfelni nu enrudreăile noasre ăi nu am fău eva bun e ămân . " reoul nu ese nvrednii să slueasă Liurghia enru ă



34 ĂUUR ROEME URGCE

nu are ăae sau enru ă ese vredni ("Nimeni nu eseredni ") i deoaree ese "nfăşura u harul reoiei" "enru

milele şi ndurările"

lui Dumneeu Şi n ale rugăiuni şi n seial n "rugăiunea rosomidiei de la Liurghia SfânuluiVasile el Mare se sabileşe lar ă reoul lureaă nu dela sine i din oruna lui Hrisos Care l-a us rin ainareoiei rin uerea Sfânului Duh "nru aeasă sluire"Şi reoii sun ăăoşi aşa um sun oi oamenii de aeeaşi adu erfă enru roriile lor "ăae şi enru neuineleoorului" ş se mărăşes "sre ierarea ăaelor" Din

aese moive nu ar u uină să deindă eodaă snireaCinsielor Daruri de aliaea morală a reoilor ăaelesun o hesiune ersonală a reoului are riveşe legăuralui individuală u Dumneeu Liurghia ese o lurare aBiseriii şi se lureaă n Duhul Sfân rin darul reoiei

Eluând din moivele enunae mai sus aeasă inerreare a eului nosru rebuie să ăuăm nelesul aeseifrae nr-o ală direie eriiul Niolae Cabasila n Tâcuiea

Dumnezeieştii Litughii dă o eliaie mul mai oriviă şimai eologiă În onroversaa fraă reoul se roagă enrusine a să se nvrednieasă şi el de sfinirea e are o adueharul lui Dumneeu rin mărăşirea de Cinsiele DaruriEl deosebeşe două moduri n are aioneaă harul sfinioral Sfânului Duh n Cinsie le Daruri orivi rimului mod le sneşe Aeasă snire nu o oae miedia nii un ăaomenes omai enru faul ă nu ese lurarea vreuneivirui omeneşi orivi elui deal doilea mod el i sfineşee ei e se mărăşes de Daruri rin mărăşire În aesal doilea a ese nevoie şi de onlurarea roriei noasrerâvne deoaree lurarea harului Sfânului Duh ese miediaăde rândăvia noasră şi de răuaea omeneasă Ori reoulse roagă omai a aeasă lurare a harului dumneeies sănu fie miediaă de la sine enru ăaele sale Adiă să

nu-i fie nefolosioare din aeasă riină mărăşirea uSfinele aine sau "sre udeaă sau sre osândă" .În oninuare adăugăm n nregime minunau e a

lui Niolae Cabasila «Iar reoul duă e s-a ruga enru



O FOUDO 3

ele de rebuinţă uuror, se roagă şi enru sine nsuşi, săfie sfinţi de ăre Sfinele Daruri. Şi um să fie sfinţi? Să

rimeasă adiă ierarea ăaelor ăi aeasa ese lurareade ăeenie a aesor Daruri Aduţi amine, Doamne, şide a mea nevredniie . . de la Darurile e sun use naine" .Ierarea ăaelor o dă Sfânul Duh elor e se mărăşesu Sfinele Daruri Aes har, zie reoul, să nu fiemiedia rin mine de la Daruri, din riina ăaelormele enru ă se sune ă Harul lurează n hi ndoi nCinsiele Daruri nrunul rin are se sfinţes ele nsele,

iar nr-alul rin are Harul ne snţeşe e noi, rinrnseleCând e vorba de el dinâi hi, adiă de lurarea Darurilor,nimi din slăbiiunile omeneşi nu o oae miedia i, aşareum snţirea lor de ăre Domnul nu ese lurarea viruţiiomului, o aşa nu oae nru nimi oriă din riina ăaeloromeneşi Însă n al doilea hi de lurare a Harului, adiăsnţirea redinioşilor, ere neaăra şi râvna (sau onlurarea)noasră nşine de aeea oae să e miediaă de reaua noasră

voinţă. Căi Harul ne snţeşe rin Snele Daruri numai daănea găsi regăiţi enru sfinţire nsă daă ne-a aaneregăiţi, nu ne adue nii un âşig, i, dimorivă, neriinuieşe o nemăsuraă agubă enru Harul aesa fieă e numai ierarea ăaelor, fie ă e şi al dar e se dă,odaă u ea, elor e, u uge ura, se osăează la aeasăCină Sfână , se roagă reoul a să nu e ori de la SneleDaruri, deoaree am văzu ă el ne oae refuza, din riinarăuăţii omeneşi» (Tâlcuirea Dumezeieştii Liturghii)

La Dumnezeiasa Liurghie a Sfânului Iaov, fraelelui Dumnezeu, eisă o frază ehivalenă, are are nsă unnţeles mai larg "Şi nu enru mine (reoul) şi enruăaele noasre să nu auţi sre oorul ău, Iubiorule deoameni" . Ea se referă aşadar la lurarea Sfânului Duh rinCinsiele Daruri asura oorului lui Dumnezeu ăaele

reoului, n aes az, o să devină o riină a harul să fieori sau a Dumnezeu să nu ia n seamă ererile ooruluiSău, de vreme e fie rugăiunile reoului enru sine nsuşinu ar fi binerimie de Dumnezeu, fe subieiv oorul sar



36 ĂR ROBEME RGCE

smn de vaa văd ăăoasă a reoulu oae ă ş laDumneeasa Lurghe a Sfânulu Vasle el Mare fraa

aralelă se oae nerrea ă se referă nu numa la reon arular duă um o nerreeaă Cabasla ş la rednoş a la Lurgha Sfânulu Iaov Adă reşn sandalade ăaele reoulu ăăues ar reoul se fae rnăde orre a lurăr harulu Sfânulu Duh ş enru e

1 2

n parohia mea, Agheasma mică, după tradiţie,nu se săvârşeşte la martie şi la aprilie, dacăaceste zile cad n zile de rând din Postul Mare, cise mută n prima sâmbătă de după Este acestlucru corect?

Nu am unoşnă să ese n o nerde referoare laaes luru N rânduala dn rade nu medă săvârşreaAgheasme m n lele de rând ale osulu Mare Numaenru 1 seembre ş 1 anuare esă o ernă desre are amsrs ma e larg la răsunsul de la nrebarea u numărul 359

De alfel sluba Agheasme m nu ese una sărbăoreasă de umlnă un fel de arals mov enru aren săvârşrea e nu ese n ooe u araerul de oănă al

aesor le. Daă raa e are o urma n arohadumneavoasră ese vehe se oae ela de la faul ăAgheasma mă era n vehme legaă de DumneeasaLurghe ş âă vreme n lele aesea nu se săvârşeaLurgha nu se săvârşea n sfnrea ae Asă nsăaes mov nu ma ese valabl Snrea ae s-a ransformade desule veaur noae nro slubă de sne săăoarendeendenă de Dumneeasa Lurghe reunden dn

âe unos har ş la Sfânul Mune Agheasma mă sesăvârşeşe oblgaoru ş n aese două le de neu delună har daă ele ad n le de rând dn osul Mare.



IOA FODO 37

1 3

Tipicul prevede ca la iturghiile de Dumiică săse câte psalmii itroductivi şi Fericirile Îpractică îsă se câtă atifoaele Nu este acestlucru ceva care îcalcă râduiala şi trebuiecorectat?

1Câd se câtă atifoaee Liturghiei î Dumiicice stihuri trebuie să se zică stihurie atifoaeordi zilele de râd sau stihuri di psamii deîceput ai Liturghiei? Sau poate că u este ecesarsă puem stihuri, ci sut de ajus refreee, aşacum se îtâmplă adesea?

Subeul lega de ânarea la Dumnezeasa Lurghe aanfoanelor sau a psalmlor nroduv nu ese aâ desmplu ş de "păres după um pare la prma vedere Tomamuludnea de forme sau ma degrabă lps a (anarhă) de

5 Tebuie să se ştie că tadiţa geacă se face deosebie te două tipuide ceputui ale Dumezeieştii Litughii. pimă fomă costă aşa

umitele tipicale (a LIHK) , adică patea de ceput a bediţei(psalmii 2 şi 4 câtaţi, lâgă fiecae dite aceştia adăugâdu-secâte u "atifo", adică ceea ce umează după "Şi acum" "Biecuviteazăsuete al meu . " şi, espectiv, "uleăscut"), ia a doua, "atifoaele"

popuzise (Atfoul "Petu ugăciuile ăscătoaei de Dumezeu . . .",atifoul al II-lea "Mâtuieşte-e pe oi, Fiul lui Dumezeu, cel ce aiviat di moţi/cel ce eşti miuat tu sfiţi .. "), cu vaiate petuzile de âd şi petu Dumiici, fomă cae tadiţia litugică omâeascămai este păstată umai la pazcele mpăăteşti, atuci câd sut pevăzute Miei sau Peticosta Difeeţa şi istoia acesto tipui se va vedea ăspusul cae umează Am folosit temeul de "tipicale" petu a seputea face difeeţa şi a se ţelege evoluţia acestei fome ltugice cae,mai tâziu, s a impus ca ceput al Dumezeieştii Litughii.



3 ĂR ROBM RGC

uniae are se observă n aul aesei eme, araă ă esevorba desre o roblemă mai adână, are, deoaree nu a fos

abordaă u unoaşerea neesară a radiiei, a nevoilor şi aondiiilor seiale ale eoii de ai, ondue la oaeinonvenienele unosue asăi din raiă. Iar enru ăanifoanele "iialele" sun are din DumneeiasaLiurghie, are ese ea mai sfână, dar şi ea mai imoranădin un de vedere asoral sin aă de ul a Biseriii,sunem daori raăm subieul u serioiaea şi aeniauveniă lui. În mod neesar reursul nosru la radiie adiă

la isoria anifoanelor-iiale va desul de eins, aâ enrufaul ă nu am avu o ală oaie să vorbim desre aeseeme, â şi deoaree unoaşerea radiiei noasre ese neesarăenru nelegerea şi alegerea soluiilor elor mai oree.

Conform iiului Biseriii elei Mari, are ese şiasăi n vigoare, «n fieare Duminiă, la Liurghie, se ânăneaăra salmii inroduivi (iialele) şi eriirile, u eleo roare ale Învierii din Ooih iar ând se nâmlă să

adă Duminii ale nainerănuirii sau odovanii ale ranielormărăeşi şi ale Năsăoarei de Dumneeu, ori hiaromeniri de sfini are sun hramul vreunei biserii, se ânăla eriiri âe aru ro are din esnele 3 şi 6 ale anonuluiaelui rani sau al Sfânului are se va nâmla să fie» (GBiolakis, Tipicul Bisericii celei Mari a lui Hristos, ed MSaliberu, Aena 1 92 1 . 31) Aelaşi luru n mai uine uvinesunea şi Tipicul bisericesc după rânduiala Bisericii celei

Mari a lui Hristos al lui Consanin roosalul, ediia a 7a, Consaninool 1874, . 4 «La Liurghie (de Duminiă)iialele şi eriirile».

Aes luru ese valabil şi asăi n mănăsiri, moivenru are ese revău şi de iiul Mănăsirii SfânuluiSava, are ese iiul valabil n snele mănăsiri. E adevărasluba "iialelor" şi rage originea de la Ierusalim, de la

mănăsirea aminiă mai sus, a Sfânului Sava. Aes lurudevine eviden din sruura ei şi din modul ânării, areese ura monahal. La neu onsiuia o slubă searaă,aşa um ese şi n Ceasloavele nosre de ai, are şi ele sun



O FOUDOU 39

monahale «duă rânduiala Lavrei debine-făăoare a SfânuluiSava» duă um sriau vehile ediii n ilul aesei ăriSluba

"iialelor" aare enru rima daă n odiele Sinai

863 din seolul al IX-lea are ese "Ceaslov duă regulaLavrei Sfânului ărinelui nosru Sava" Ea oară ilul «lamărăşire» şi ese nr-adevăr o slubă obşeasă sau individuală de mărăşire a monahilor fără reo un fel de Liurghiea Darurilor mai naine sfinie monahală Asemănarea ei uLiurghia Sfânului Iaov ese şi asăi foare viibilă Caslubă indeendenă a fos inrodusă de la Ierusalim la

mănăsirea Sudios din Consaninool mreună u aleelemene ale iiului ierusalimiean şi se âna n fieare in imul măririi anafurei e duă Dumneeiasa Liurghiefie duă Ceasul al IX-lea n ilele de os (vei Formularea

statutului măăstirii Studios6, odiele Vaoedi 322) De la iiul mănăsirii Evergheidos din Consaninool

din seolul al XII-lea (od Aena 788) avem o imoranăinformaie desre muarea de la raia iniială de mai sus

la ea de ai. Adiă auni ând nu se făea Liurghie iialelese ânau indeenden de orie ală slubă duă Ceasul alIX-lea Când nsă săvârşeau Liurghia ânau iialele nimul Liurghiei Îmăreau sluba n două şi rima ei are(salmii 102 145 şi eriirile) onsiuia area Liurghieide dinaine de inrare (adiă de dinaine de Vohodul mi) nim e ulimii salmi (33, oae şi 144) aoereau imulmăririi anafurei oare ore omieau elemenele urinsenre aesea deoaree oinideau u elemene oresondeneale Dumneeieşii Liurghii (roarele Creul "Sfân Sfân ""aăl nosru " hinoniul). Dinr-o raduere georgiană aLiurghiei din seolul al XIlea reiese ă şi la Ierusalim nădin aeasă erioadă iialele se ânau mreună u Liurghia

iiul mănăsirii Evergheidos revedea săvârşireailniă a Dumneeieşii Liurghii şi mărăşirea vieuiorilor

În felul aesa iialele şi Liurghia s-au onoi

·

definiiv YLWS S KUQs S QS s �cuiu"



4 UUR A ROBM URGC

la aeasă mănăsire n imp e porivi hiar mărurieiipiului elelale mănăsiri âe ineau ipiul "vesiei"mănăsiri a Sudiilor «nu ână ipialele la liughii». Înele din urmă unirea ipialelor şi a Liurghiei s-a generalian oae mănăsirile de vreme e nsăşi mănăsirea Sudiono adopase după um măruriseşe din nou odiele Vaoped322. În Diataxa pariarhului iloei (seolul al XIV-lea) arerepreină praia mănăsirii Marea Lavră din SfânulMune n are iloei era egumen n vremea ând a sris-ose prevede după rânduiala monahală ânarea ipialelor şi

a eriirilor n impul Dumneeieşii Liurghii (odieleaneleimon 6277770)

Aesea se nâmplau n mănăsiri. Care era nsăpraia biseriilor de mir?

În parohii a şi n mănăsiri la nepu DumneeiasaLiurghie nepea de la inrarea preoilor şi poporului nbiseriă fără să se âne nimi n aes imp Îndaă după

aeea se ieau periopele ilei din Aposol şi Evanghelie. Aeasăpraiă foare vehe ese mărurisiă de ivoarele vehi desriiorii sfini um ar fi Sfânul Iusin Marirul şi SfânulIoan Hrisosom şi de liurghiile vehi um ar fi ea dinConsiuiile Aposolie (sfârşiul seolului al IV-lea) . Aeeaşirânduială a fos valabilă până n seolul al VII-lea după umpuem să onluionăm din Mistagogia Sfânului MaimMărurisiorul n are nepuul Dumneeieşii Liurghiiese nă mara de inrarea n biseriă şi iirea periopelorbiblie. Din aeasă perioadă rebuie ă a nepu devolareaaesei pări a Liurghiei. rima daă se pare ă a fosinrodus un psalm al inrării are nsoea inrarea fasuoasăa lerului şi poporului n biseriă. Un asfel de psalm a fospsamul 94 ("Venii să ne buurăm de Domnul. . .") p salm arepână la sihul al şaselea onsiuie o minunaă inviaie la

slăvirea lui Dumneeu de ăre omuniaea adunaă să senhine "Venii să ne buurăm . . . să srigăm . . . să nâmpinămfaa Lui nru laudă şi n psalmi săI srigăm Lui . . .Venii săne nhinăm şi să ădem nainea Lui . . ." . Din oae aese



O FODO

dovezi rebuie să onluzionăm ă aes salm avea dre refernuvânul "Aliluia", iar ânarea sihurilor lui (sau sihologia)

seînreruea la sihul rin eelenă de inrare, la

"Venii să

ne înhinăm " . Mai ârziu aes sih a suferi o reuşiărelurare hrisologiă "Lui" a deveni "lui Hrisos"

La îneuurile seolului al VIII-lea sau adăugaînainea aesui salm inroduiv (s. 94) şi ali doi salmi,robabil în mod suesiv, asfel înâ în ele din urmă, a săse îmlineasă numărul sfân, salmii s-au fău rei s 91("Bine ese a ne mărurisi Domnului ") , s 92 ("Domnul a

îmărăi, înru odoabă s-a îmbrăa . . " şi mai vehiul salm94 Desre eisena a rei anifoane la îneuul Liurghiei dămărurie el dinâi Sfânul Gherman al Consaninoolului+ 733) în Istoria bisericească şi vedere mistică Cei doi salminoi, ambii doologii, au fos aleşi u sigurană enru onullor uerni sărbăores, aâ de orivi u araerul sărbăoresşi de buurie al sinaei. Ese grăior faul ă salmul 93("Dumnezeul răzbunărilor, Domnul.. ."), are ese înre aeşi

salmi, ese omis omai enru ă are un oninu auser şide oăină. Ceilali doi salmi însă, 9 1 şi 92, sun âluii deărini a referinduse rofei la Învierea Domnului, luruare se orivea u araerul asal al Dumnezeieşii Liurghiişi, în seial, u ema Duminiii, legaă de înviere, rineelenă ziua de săvârşire a Dumnezeieşii Euharisii (veziEusebiu de Cezareea, Explicarea psalmilor 9 şi 92; SfânulAanasie el Mare, Explicarea psalmilor 9 şi 92 ş. a. ) Iniialse ânau aese anifoane în modul unosu de ânareadiă se ânau oae sihurile salmilor, iar oorul, duăfieare sih, âna refrenul, are era diferi la fieare salm.De asemenea, salmii se legau unul de alul o în modulunosu, adiă rin eenii rosie de diaoni, rinr-o rugăiunereoeasă şi un efonis, înomai um se înâmlă şi asăzi.

ma aă dă v v ş a mă a -'0 ş Xw-0 H



42 ĂR ROBEME RGC

Şim din isoria ulului dumneeies enru are raiuneliurgiă s-au fău aese shimbări de la neuul Liurghieila neuurile seolului al VIII- lea. Auni neuse să sadăn imorană inrarea lerului şi a oorului n imulinrării-vohodului (mi) iar rosomidia se muase de laheruvi la neuul Liurghiei. Aoerirea ei erea o ânarerelaiv lungă Mai âriu rosomidia s-a mua naine deanoane. Auni a neu şi surarea salmilor şi limiarealor la aru sihuri din fieare ele mai imorane şi maiorivie rimele două şi ulimele două (anifoanele mii")

De la neuurile seolului al VIII-lea singurul modde săvârşire a Dumneeieşii Liurghii n biseriile de mirera el e are l-am desris mai sus. La neuul Liurghiei seânau ele rei anifoane u salmii 91 92 şi 94 şi refrenele lorare nu erau oae şi ese o aeleaşi Aes luru se orivea uradiia biseriilor de mir u modurile şi osibiliăile de ânaredn ele Vehiul ii al Biseriii elei Mari din Consaninoolseolele IX-X (odiele imiou Savrou 40 şi amos 266)

iiul Biseriii elei Mari din esaloni sris de Sfânul Simeonarhieisoul esaloniului din seolul al X-lea (odiele Aena2047) oae manusrisele arohiale ale Liurghiei şi omenaoriibianini ai Dumneeieşii Liurghii (Gherman eodor alndidelor seudo-Sofronie Mihail sellos Niolae Cabasila şiSimeon al esaloniului) unos numai aeasă rânduialăare era valabilă duă um am vău enru Duminii şi enruelelale ile ale anului n are se săvârşea DumneeiasaLiurghie Sfânul Simeon al esaloniului fae e aeasăemă o observaie isorio-liurgiă erem de oreă «Să seşie dar ă numai sluba Liurghiei a rămas de se fae duărânduiala ea dinâi Dre aeea reoul asfel bineuineaăe Dumneeu şi ndaă ie eeniile şi se ână ele reanifoane sre nhiuirea reimii [anifoane are sun aleslubei elei vehi a ânării (adiă a slubei vehi arohiale

numiă şi asmaiă)>> (Dialog, a 347). enru sărbăori sau relura ale anifoane u salmi aleşi seial enrufieare siuaie. Aesea sun anifoanele ranielor e arele ânăm şi asăi



O FOUDOU 43

aul ă rânduiala anifoanelor u sihuri din salmişi un refren e are l âna oorul) ese mai vehe deâ

ea monahală u iialele şi eriirile, e are am vău-omai sus se vede nu numai din măruriile are s-au ăsrai şi din forma arhaiă a anifoanelor reum şi din modulnororării iialelor şi a eriirilor n adrul liurgi deaeisen Adiă, deşi n sluba de sine săăoare a iialelornu eisă eenii diaoneşi şi rugăiuni ale reoului, ândse ână la Liurghie eisă aşa eva e deasura mai rămâneşi a elemen al inrării-vohod sihul elui de-al reilea anifon

din biseriile de mir "Venii să ne nhinăm " s 94, 6a)Din mănăsiri ânarea iialelor la DumneeiasaLiurghie s-a răsândi şi n biseriile de mir, bineneles uendine de imunere asura iiului de enorie Dea ărileliurgie mănăsireşi u elemenele Veerniei şi Urenieimănăsire şi (Ceaslovul, Ooihul Mare Mineele riodul,eniosarul) fuseseră inroduse n uul liurgi al biseriilor demir iar aesea revedeau ânarea iialelor şi a eriirilor u

roarele seiale sau u esnele 3 şi 6 din anonul sfinilorrănuii n aea i În eorie a domina iiul mănăsiresşi bineneles, n Duminii, aşa um am vău la neuAsfel iialele mreună u eriirile au lua loul anifoanelorduminiale ale Învierii din enorii are, dre urmare, s-aurefugia n ilele obişnuie

raia nsă era mul mai uerniă deâ eoriaiialele, n ofida revederilor iielor mai noi au rămasn erioriul folosirii eeionale numai a eeie nifoanelengreunae u oae urmările daorae alerării nâmlaenre im, au oninua să se âne şi n Duminii Caraeriarea vehilor anifoane dre "anifoane n ile de rând"era robabil un moiv n lus enru folosirea greşiă a lor.Dea nu mai aveau sihuri salmi de vreme e nu mai aarineau slubei de Duminiă Cânarea refrenelor fără sihuri

a fău să nu se mai neleagă rosul reeării lor. Îndeărareaoorului de ânare şi monooliarea ei de ăre sali aavu iarăşi dre urmare negliarea refrenelor de ăre aeşia,âă vreme nu găseau nimi seial n ânarea radiională



44 ĂUNUR ROBM URGC

simlă a aesor refrene are să-i aragă din un de vederemuial Asfel anifoanele au auns la o adevăraă aroere

la reearea numai de rei ori daă nu hiar de două arefrenului fără sihuri fără "Slavă. Şi aum" are nheiaanifoanele fără ariiarea oorului la ânarea lor Reenainiţiaivă a Calendarului-ii al Biseriii Greiei de a inroduela anifoane sihuri din iiale a urmări orearea lor Însă să ne fie ngădui să sunem aeasă soluţie nu a fos bună.Şi vom sune de e n ele e urmeaă

iialele şi eriirile nu au uu să se imună n

raia biseriilor de mir n ofida susţinerii lor din areaiiului oial mai nou Aesa era ulerior Să lăsăm deoareariiarea oorului la ânare are nr-un fel sau alul era limiaă n erioada n are s-a nâmla enaiva deinroduere a lor Aeasă lisă de ariiare a oorului laânare a fos soriă nsă de inroduerea iialelor oorul n mare lui maoriae nu era osibil să unoasă e dinafarăsalmi nregi mai ales rimul ese foare lung Ce să mai

vorbim desre roarele eriirilor şi u aâ mai mul desre esnele 3 şi 6 din anoanele Sfinţilor are neesiăee unoşinţă şi ehniă enru a le âna Moivul riniala fos nsăşi lungirea e are o adue ânarea iialelor şieriirilor la Dumneeiasa Liurghie are dea aunsese săfie ofiial uniă u o ală slubă foare lungă Urenia

Biseriile slave foare onservaoare n raia lorliurgiă au ăsra la liurghiile din Duminii iialele şieriirile (de noa ă la ei Liurghia nu se uneşe u Urenia) dar au fău n raiă diverse resurări ale sihurilor dinsalmi şi au reve la veiul reen al eriiror "omeneşe-măe mine Doamne" sau nru Îmărăţia a omeneşe-măe mine Doamne" adiă au omis roarele Eisă măruriiă asfel de resurări de alfel radiţionale aşa um amvău şi la anifoane se făeau sau se fa şi n elelale

Biserii Orodoe Chiar şi n mule mănăsiri sa imus dinraţiuni asemănăoare hiar o formă de milo are uneşeanifoanele şi iialele Se ână rimul şi al doilea anifonşi n oninuare eriirile u rarele revăue de ii



O FOUDOU

monahii având o deosebiă sensibiliae la omierea lorAsfel, rin anifoanele din Duminii şi unosua lor

diversiae din imul sărbăorilor, rin iiale şi eriiri şirin diferie enaive de resurări, s-au devola muleiuri radiionale, are o, rin bogăia lor să onribuie laorirea delinului aesei ări din Dumneeiasa Liurghieşi la nfrumusearea ei. ieare i are roriile lui avanaeShimbul nre ele oae să aduă mule la săvârşirea maisrăluioare a Dumneeieşii Liurghii şi la mbogăirea eiu elemene seial nfrumuseae şi bogae n oninu

doologi şi didai Ese sufiien să aară onşiina ăeisă nevoia de nerare enru soarea siuaiei aualeinadmisibile, are araă indiferenă şi o abandonare neermisăe ana sriăiunii

Să vorbim nâi de anifoane S-a demonsra din elesuse mai sus ă anifoanele araeriae a "din ile de rând"sun vehile anifoane ale Duminiilor duă iiul biseriilorde mir În mod legiim ele o reveni mreună u ele aru

minunae sihuri ale lor şi u refrenele lor simle, areuşureaă aâ de mul ariiarea oorului la ânarea lorAl doilea şi al reilea anifon au şi o ală osibiliae de

diversiae n refrenele lor Anifonul al doilea are a refren,n afară de "Mânuieşe-ne e noi, iul lui Dumneeu ", şi e"enru rugăiunile Snilor ăi, mânuieşe-ne e noi, Doamne"Al reilea, n afară de ro ar, are nr-un fel sau alul seână şi duă inrareavohod, are a refren şi

"Mânuieşe-ne

e noi, iul lui Dumneeu ", reum şi imnul de inrare areaarine aesui anifon Ese vorba desre o formă foarevehe a anifoanelor, are eisă n Ceasloavele noasre şiare se ână şi asăi la Sfânul Mune Cu sigurană ăaesea se o âna şi n biseriile de mir, n alernană uele mai noi, şi să dea asfel o diversiae are ese de dori

În eea e riveşe iialele, la fel, se o âna

salmii n nregime şi eriirile u roarele lor luminoase,fie ele din Ooih, e glasul din Duminia reseivă, fie elede la easna a 3a şi a 6-a a anoanelor sfinilor rănuii, lasărbăori, fie ombinae, duă um revede iiul Ese de



6 ĂUUR A ROBEME URGCE

auns a Liurghia să neaă u 15 minue mai devreme asă nu se rovoae nârziere. Iarăşi se o âna u mai mulă

griă aru sihuri la alegere din fieare salm (rimeledouă sihuri şi ulimele două de eemlu duă modelulanifoanelor) şi eriirile fără roare numai sihurile fie uvehiul lor refren omeneşe-mă e mine [sau e noi Doamne"sau "omeneşe-mă e mine [sau e noi Doamne ând veiveni nru Îmărăţia a") duă raia Biseriilor slave

Aese mule osibiliăţi ne sun dae de radiţianoasră liurgiă. Unirea raiii de enorie u ea monahală

adiă amesearea refrenelor anifoanelor u sihuri din salmiiiialelor nu ese nii eva onsara nii neesar nii onformu radiţia. Ea dă senzaţia greşiă ă ăsrează liera iiuluiare hoărăşe ânarea iialelor n Duminii n realiaensă ea ameseă şi nsrăinează ele două venerabile radiţii uoul indeendene şi de rovenienţă diferiă

1 5

De ce praznicu ceei dea treia aări a capuuiSfântuui oan Botezătoru a fost mutat pe 26mai 90 în unea Sfântuui Duh? Nu se puteamuta întro ată zi mai potrivită?

Înrebarea ese ineresană din un de vedere eoreidar rai lisiă de folos deoaree urmăoarea siuaţie deaes fel va mai fi abia n anul mânuirii 2037!

Ese vorba desre eva desul de rar deoaree a să s enâmle aes luru aşile rebuie să fie foare devremeadiă e 5 sau 6 arilie În deursul unui seol din 1951 ână n2050, avem aşile n aese zile numai de aru ori e 5arilie n 1953, 2037 şi 2048 şi e 6 arilie n 1980 AuniCinizeimea se răznuieşe e 24 sau reseiv e 25 maiiar Soborul Sfânului Duh e 25 sau 26 mai A reia aa re ainsiului a al Sfânului Ioan Boezăorul se rznuieşe



ONN FOOU 47

duă um se şe e 25 ma Duă revederle dn daăCnemea ade n aeeaş u a rea aare a aulu

Sfânulu Ioan Boeăorul (25 ma) al dolea ran semuă n ua urmăoare ar sluba se ână mreună u slubaranulu adă a Sfânulu Duh Iarăş daă Soborul SfânuluDuh ade n aeeaş u a rea aare a aulu SfânuluIoan Boeăorul ele două slube se ână mreună Aelaşluru l revedea ul ş enru ranul Snlor Consannş Elena (21 ma) daă aes ran ar ădea n ua SoboruluSfânulu Duh dar e alendarul veh deoaree e el gregoran

aşele nu oae să fe aâ de devreme rn urmare n anul1980, s-a ala ul n vgoare (ve G Bloaks Tipic Aena 192 1 , . 276-277)

Alăur de el e nreabă sun ş eu de ărere ă nuese ore eea e se nâmlă har daă ul revedeaşa ranul ele de-a rea aăr a aulu Sfânulu IoanBoeăorul are u sgurană un fundamen venerabl aareaaulu Boeăoru î Comana ş muarea lu la Consannool

n seolul al IXlea. e 24 februare se rănues elelaledouă aăr ale lu (Desre aesea ve n area lu ManulGhedeon Byzantinon Eortologion, Consannool 1899, 77 ş 108) Ese un ran nra uleror n ul are nuese amn n mule Snaare ş Mnee veh or ese use loul do n alendar duă e se rene omenrea Sfânulueraon esoul Crulu sau a Sfânulu Ioan shaulÎn ul Sfne Sofa dn Consannool seolul al Xlea esă numa omenrea muene Sfânulu Sn Mueneraon Ale e sau Mnee onn omenrea aăraulu dar nu au o slubă seală ş fa rmere la 24februare oae aesea nu nseamnă ă ese subareansul Înanemergăor el "ma mare nre e năsu dnfeme" duă mărura Domnulu Însuş (M 11, 11) El

duă

reasfâna Năsăoare de Dumneeu adună evlava nreg

Bser ar n nsea lu se fa rane srălue um ar fomenrea soborul ămslrea ş naşerea lu. Înă ş eare de mar ese onsaraă Aeasă omenre a ee dea



4 ĂUUR ROBM RGCE

reia aări a insiului său a eviden nu ese unul dinraniele sale ele mai imorane.

Dimorivă enru Sfânul Duh nu s-a onsara oală i de rani n alendarul nosru. Ese adevăra ă niiaeasa nu ese vehe şi nii nu a avu de la neuimoranţa e are i-o dăm asăi În iiul Sfinei Sofia deare am amini nii nu aare i ese reinuă o sinaăenru insire a Sfinilor Aosoli raniul el mare eseCinieimea iar iua de duă ea a doua i a raniului auus aes Sobor al Sfânului Duh aşa um a doua i de Crăiun

au us Soborul Năsăoarei de Dumneeu la Boboeaă alBoeăorului la Înâminare al dreului Simeon şamd. .Chiar şi sluba din aeasă i are lisuri. D e eemlu nu areolieleu Anifoane şi Evanghelie la Urenie

În ofida uuror aesor lururi şi foare ore nonşiina leromei Biseriii raniul Sfânului Duh se aăe lo al nre marile ranie mărăeşi În aeasă iese insiă Sfâna reime iar biseriile idie n insea Ei

şi rănuies hramul Ese o i n are nu se lureaă. Eisă şieforuri liurgie de romovare a ei şi de omleare uelemenele are i liseau. Sfânul Simeon al esaloniului asris o rugăiune lungă ăre Sfânul Duh şi a aşea-o nainearugăiunilor mai vehi ale leării genunhilor iiulMănăsirii Sfânului avel de la Sfânul Mune omleeaăsluba adăugând Anifoane rohimen ("Duhul ău el bunmă va ovăui . ") Evanghelie la Urenie (erioa din JoiaÎnnoirii In. 3 1-15) la "Slavă " şi la "Şi aum . . ." adaugă"ărine Cuvânule Duhule reime n unime ." iar la sihul"Miluieşe-mă Dumneeule . . " sihira " mărae eres .

Nu ese ore din un de vedere liurgi să se ânesluba Sfânului Duh mreună u sluba aării moaşeloruiva fie el şi un sfân foare mare De aeea foare oreiiul mănăsirii Xirooamou din Sfânul Mune n siuaia

n are aarea aului ar ădea n aeeaşi i u Cinieimeasau u lunea Sfânului Duh o muă mieruri iniiaivă aredin un de vedere liurgi şi eologi ese u oul ndreăiă.



08 FODO 49

Isoria alendarului Biseriii are mule asfel de exemleşi reedene Cel mai grăior, dar ău n uiare, deoaree

ese foare vehi, ese el al raniului Înălării CinsieiCrui. Marele rani era raniul Înnoirii biseriii Învierii( 13 seembrie). Înălarea, ea de-a doua sărbăoare era unfel de Sobor nru insirea Sfinei Crui raniul Înălţăriia fos ridia la ragul de mare rani mărăes a devenio a doua Vinere Mare nâ a umbri Înnoirile. În siuaţianoasră nsă, nu se va nâmla aelaşi luru Cinieimeava rămâne «ulima, marea şi aodesăvârşia sărbăoare».

Dar, e de ală are, şi raniul Sfânului Duh, al Sfineireimi, rebuie să fie us n valoare şi sublinia El rebuiea şi din un de vedere liurgi să e us la nălţimea la are,eologi şi esenial se aă asăi n onşiina Biseriii. Nuese orivi a asemenea lururi să e use e iior de egaliaeu aarea aului Sfânului Ioan Boeăorul, duă m niiraniul Înălţării u omenirea Sfânului Ioan Hrisosom.

iiele aghiorie de la Sfânul avel şi de la Xirooamou

sun ălăue desăvârşie enru e rebuie să se faă

1

D mlt ori s disctă dspr faptl că DnziascaLitrghi drază foart mlt şi crştinii obossc.

Dacă acst motiv st nl srios cm ar cptinţă şi în c momnt s-ar pta fac vro prscrtar astfl încât lngima i să s micşorz?

roblema ese difiilă şi serioasă Nimeni nu o oaeignora u uşurinţă n numele redinei şi al radiţiei Biseriii,sooind ele suse a nişe "răsunsuri din ăae" sauroade ale redinei slabe şi ale lisei de râvnă enru ele

dumneeieşi radiia Biseriii şi raia ei de veauri niinu ndreăţeşe, um simlis redem uneori, o asfel deaiă "dură" , duă um dimoivă nii nu nuraeaă o



UUR ROBEME URGCE

abordare suerfiială şi arbirară a unor asfel de eme nnumele aşaiselor adueri la i şi adaări sau a să vorbimmai biserieşe n numele aliării şi aii a riniiului"ionomiei" De aeea Dumneeiasa Liurghie nu a fosniiodaă nii monoliă şi rigidă aşa um se sune de muleori ignorânduse isoria dar nii labilă sau uşor de shimbaduă um dimorivă vor unii să readă Daă ne gândim ăDumneeiasa Liurghie ese el mai imoran şi mai sfâna de ul al Biseriii iar un luru a aesa nu numai nesenţă dar şi n formă ese nro ulimă analiă o lurare a

Duhului Sfân numai auni uem să nţelegem şioeisenţa şi ehilibrul din ea şi n general din nreagaraiă şi lurare a Biseriii a două ueri onrabalansaneaâ la surafaţă â şi n esenţă ea a radiţiei sabile şi aiului srăvehi e de o are şi ea a adaabiliăţii arogresului şi a evoluţiei e de ala

Reseăm redinţa adână şi râvna elor ăroranumai şi formularea unei asfel de nrebări şi fria de un

răsuns ondesenden la aeasa le-ar rovoa mânie sfânămoriva aelora are neuviinios se gândes la reforme şila nălări ale hoărârilor Sfinţilor ărinţi şi ale Sfineiradiţii a Biseriii În mod seial n oiţia noasră fria deasfel de reaţii nu ne lasă să abordăm şi să vorbim serios şisiner desre robleme arăoare Ne faem ă nu eisă nim e n realiae le nâlnim n fieare i şi de mule ori lereolvăm n mod suerfiial De eemlu asăi a să dămun eemlu foare grăior din afara Dumneeişii Liurghii ine ar avea uraul să sună sau să srie u ndrăneală ăn biseriile de mir aismele din salre nu se mai ies? iiuloninuă să le revadă iar abele de mărţire ale saliriise ubliă foare ea la sfârşiul salirilor şi n elelaleărţi de ul Daă disuţi u ineva desre folosul iirii salirva suraliia şi e va nredinţa ă salirea ese orivi

ărinţilor "glasul Biseriii" Însă ând nu aui salirea laVeernie sau la Urenie vei informa ă se ieşe naine de

slubă Iar daă săruie şi şi nrebi are au fos aismele dinaea i nu şiu âţi vor fi n sare să dea răsunsu ore



O FOU]DOU

Desre Dumneeiasa Liurghie oae ă nu avem uneemlu aâ de are. Dar şi lururile e are le vom invoasun de auns enru a arăa ă şi n aul ei avem evaanalog. Adiă o disană asemănăoare nre eea e ese iăriare rereină rânduiala eoreiă n vgoare şi raiă arese adaeaă şi evolueaă daă mai bine sau mai rău ese oală rblemă n funie de nevoile şi erinele eoii noasre.

Inr-un răsuns anerior am vorbi desre iiale şianoane. În âe biserii se mai ână iialele şi eriirilehiar daă iiul n goare le sooeşe a neaăra neesare a

fi ânae la Liurghia din Dumini, şi asa n mod greşiaşa um am vău? În âe biserii se mai sun sihurileAnifoanelor? În âe nu se omi sau se i "n aină" eeniile, rugăiunile enru aehumeni şi ererile şirugăiunile redinioşilor? În âe nu se ână ale ânări nloul hinonielor revăue? Şi a să mergem la o raiăuin mai vehe dar foare eaă Ce sa nâmla u aliluarulşi u "Să se umle" sau u Psalmul 33 de la mărirea

anafurei? Ese eviden ă n raiă se nâmlă dea ooareare reduere semniaivă a lungimii Liurghiei omaienru ă ererea de resrângere a duraei DumneeieşiiLiurghii se are ă şi aă susinere.

Să reindem ă aeasă endină de surare aDumneeieşii Liurghii şi resrângere a duraei ei şi arerădăinile mul mai deare n hiar raia vehe a Biseriii.Să dăm două eemle unul dinr-un e vehi şi unul dinraia liurgiă.

Pe seama Sfânului Prolu, ariarhul Consaninoolului+ 446) ese us un raa iniula Cuânt espre preanisirea

Dumnezeieştii Liturghii8• Nu are o imorană deosebiăfaul ă asăi s-a demonsra ă aes e ese unul âriu.La neu vorbeşe desre vehea radiie liurgiă are s-arisalia n două vehi Liurghii a Sfânului Iaov, fraele

lui Dumneeu, şi a lui Clemen adiă ea are ese urinsă8 Ttlul ogal A6yo aa6G a ).a



2 ĂUUR PRBEME URGCE

n Constituţiile Apostolice n oninuare el vorbeşe desreoriginea elor două liurghii bianine a Sfânului Vasile elMare şi a Sfânului Ioan Hrisosom. Adăugăm reseivulfragmen « Iar Marele Vasile duă aesea văând moleşealasueeasă şi delăsarea oamenilor şi bănuind ă riină aaesora ese lungimea liurghiei nu e aeasa a sooio afi ese măsură de mare şi lungă i mai degrabă moleşealasueeasă a elor e se rugau laolală şi a elor are asulauăind helurea fără rebuină a imului foare lung a redanisisă se iă mai grabni nsă ei de duă leădând saorniia

şi năărare a redinei fiind rinşi u oul n reburile şigriile lumii dânduse naoi de la lungimea liurghiei abiade mai aungeau la dumneeiasa auire a uvinelor îmărăeşi de aeea şi dumneeiesul Vasile folosinduse de oanume meodă ămăduioare veseşe e aeasa (liurghia)mai sură Iarăşi nu duă mul im ărinele nosru Ioanel u limba de aur ngriinduse (fiind reoua) u mulărâvnă a un ăsor de mânuirea oilor ăuând la rândăvia

firii omeneşi şi revăând oaă riina saniă a vru să osmulgă u oul din ei de aeea a şi ăia (sura) din elemule şi a oruni să se săvârşeasă mai reede a nuuin âe uin oamenii iubind o oareare liberae şişedere fără reabă fiind nşelai u sfăuirile orivniuluisă renune la o asfel de redanie aosoliă şi dumneeiasăduă um muli de mule ori n mule louri are au făuaeasa au fos vădii hiar şi ână n iua de asăi».

Aese elemene isorie nu sun eae Cele reiLiurghii a Sfânului Iaov a Sfânului Vasile el Mare şi aSfânului Ioan Hrisosom sun indeendene una faă deala n iuda aralelelor şi a asemănărilor e are le au iarLiurghia Sfânului Vasile el Mare nu a roveni din surareaLiurghiei lui Iaov nii Liurghia Sfânului Ioan Hrisosomnu ese o resurare a Liurghiei Sfânului Vasile el Mare. Dar

nu se ndoieşe nimeni ă "rândăia"

iomeneşi şi nevoia de a o Petexul pe care îl va avea sataa de a face ceva ău



OS FODOS 3

aborda u ondesendenă au fos raiue are au imus aroaeese o Liurghia mai sură a Sfânului Ioan Hrisosom.

Un eemlu foare grăior din raia liurgiă ese şimuarea rosomidiei. De la Heruvi, are ese loul iniial şifires al ei ea sa mua la anifoanele Liurghiei iar de laanifoane a fos muaă naine de neerea DumneeieşiiLurghii, n biseriile de mir la Urenie, iar n mănăsiri laCeasurile al III-lea şi al VIlea Aes luru s-a fău enru ase âşiga im şi enru a se evia nâriere a are era ineviabilă daă rosomidia sar fău la Heruvi sau la nifoane.

Din ele srise se vede lar um erina de resurarea Dumneeieşii Liurghii din nelegere faă de rândăviaaraerisiă eoii noasre aâ de grăbie, nu ar uea săfie elusă de la neu a eva inadmisibil şi "din riniiu"neonform u nelesul radiiei şi u sfinenia ainei. Că nurebuie surmenai redinioşii şi, dre urmare, e dre saue nedre ei să se revole din aua unei slube erem delungi, red ă nu mai inră n disuie daă rebuie să se

nâmle. Aeasa (lungimea slubei) miediă şi osibiliaeaariiării reale a redinioşilor, rinre are se aă şibărâni şi bolnai şi oii, şi nu-i auă să-şi ăsree limeimeaduhoieasă şi aenia e are o neesiă snenia momenelorulului dumneeies.

Ca să disară orie nenelegere osibilă, să noăm şi eeae ese de la sine neles. Aese observaii nu se referă lamănăsiri. Aolo ondiiile sun oal diferie, de aeea şi ululdumneeies nu numai ă oae, dar se şi imune să aibă oduraă mai mare. Comuniaea din lume, nsă ese aleva. Nuare n nregl ei "redina erbine şi saorniă" nii a reşinilorBiseriii vehi, nii a monahilor. Membrii ei se ouă "defaele şi griile eii". Iar Biseria nelege aes luru şi foloseşemeode "eraeuie" orivie, adiă surarea slubelor asă vorbim n uvinele eului us e seama lui rolu.

Naş vrea să se sooeasă, nsă, onradiorii ele ese vor erima mai deare. Dumneeiasa Liurghie nu arenevoie să fie resuraă enru a deveni mai sur. Aşsune hiar inversul. Săvârşirea ei deenă imune noarerea



54 ĂUUR A POBEME URGC

la forme mai eae şi mai omlee aolo unde evoluianeoriviă din biseriile de mir n seial din ara noasră

a inrodus şi imus shimbări are ăgubes sruura eiradiională şi erfeă din un de vedere liurgiŞi mai la obie Ese nevoie a nifoanele să revină la

forma lor delină şi să neee folosirea lor greşiă iresonsabilăşi neradiională (desre aeasă emă am vorbi la nrebărilenr 43 şi 44) . De asemenea ese nevoie să se reună ndreuri forma oreă a aliluarului u sihurile lui nâ nimul lui u rânduială şi u bună-uviină să se faă ămâierea

iirea rugăiunii de dinaine de Evanghelie şi mergerea laamvon a diaonului are urmeaă să ieasă Evanghelia (deseaes luru am sris n răsunsul de la nrebarea 26) redia aărei duraă să nu deăşeasă 5 minue ese imerios neesarsă se ină imedia duă iirea Evangheliei adiă la loul ei oredin un de vedere liurgi isori şi edagogi şi să nerămsă aungem â mai reede la idealul de a nu eisa Liurghiesăvârşiă fără nvăăura legaă indisolubil de ea adiă fără

omilie fără rediă (şi desre aeasa am vorbi mai e larg nrăsunsul de la nreabrea nr. 25). Asăi eenia şi rugăiunileredinioşilor oae şi ale aehumenilor e n mod greşisun omise fie sriă rânduiala oreă auni ând sun rosieneorivi n diferie momene ale Dumneeieşii Liurghii"n aină" (şi desre aeasa vei răsunsurile de la nrebărilenr 70 şi 7) Iarăşi din un de vedere eologi şi liurgiese naeabă muarea mărăşi redinioşior duă aoisDumneeieşii Liurghii sau mărăşirea redinioşilor nim e onomien se roses eeniile de duă şi efonisulEuharisiei sau rugăinea amvonulu (vei răsuns la nrebareanr. 5) De asemenea ese nevoie şi de revenirea la ânarealui "Să se umle " n biseriile de mir nre "odeaunaaum şi ururea . . " şi "Drei rimind . " enru a Sfinelesă se oaă mua n bună rânduială la rosomidiar

oae aesea vor relungi u sigană draa DumneeieşiLiurghii n lo să o suree. Şi ouşi uneori rebuie săgândim foare resonsabil şi serios nu numai resurările işi reararea greşelilor din orul raiii noasre iurgie



OAS FOUDOUS

greşeli are o afeeaă foare serios şi ne eun n ohii alorooare bineredinioase, are au lua de la noi radiialiurgiă şi au ăi-o

"a e lumina ohilor" n ooiie u

ele are se nâmlă la noi aâ de iresonsabile de ală are se oae âşiga im n ale momene

ale Dumneeieşii Liurghii şi o nr-un mod radiionalSre eemlu, să nu se âne mule roare duă VohodulMi Să nu nârie diaonul la noarerea u Evangheliaduă iirea ei la amvon, are inde să se ransforme nrunal doilea Vohod mi. Să nu se lungeasă ămâierea din

imul heruviului Să nu se faă omeniri la Vohodul Mareluru are se oriveşe aşa um am mai sus, numai Liurghieiarhiereşi (răsunsurile la nrebările nr 0, 70 23, 290292) Să se omiă a doua eenie "Să linim " , are ese maireenă, de dinaine de "aă nosru . " (răsunsul la nrebareanr. 2) Să nu se relungeasă duraa hinoniului dinauă ă reoii obişnuies să sună n ael im din evlavie,rugăiuni rorii, naine şi duă Dumneeiasa Îmărăşanie,

din slubele seiale ale Îmărăşirii şi ale mulumiriiCeea e lungeşe duraa Dumneeieşii Liurghii şi rinurmare o fae obosioare nu ese aâ de mul eea e se sunesau se ână n imul ei i um se sune şi se ână Ceiare au avu oaia să slueasă sau ariie la slubă laSfânul Mune au eeriena nemiloiă a faului ăLiurghiile srăluioare u iiale şi eriiri, u aruerioe (două la Aosol şi două la Evanghelie) eenii şiaea eenie dublă "Să linim " şi fără să se omiă nimidin ele revăue de rânduială, abia ă dureaă o oră (fărăsă se inludă redia are ese omleaă de leurile de laUrenie şi de la raeă) Însă rimul ânării şi al rosiriiese de aşa naură nâ nu numai ă nu oboseşe, i şi inesaorni, viu şi alian dialogul dinre reo şi oor Înbiseriile de mir nr-o eoă nu foare vehe, salmodia a

lua la Dumneeiasa Liurghie un al drum drum are usigurană nu ese el radiional. Aenul sa us e ânareşi e rosirea muială ăuaă a eeniilor diaoneşi şi aefoniselor reoeşi



56 SUNSU A PROBEME E

orivi rânduielii vehi are se ţine la ariarhiaEumeniă şi la Sfânul Mune, la Dumneeiasa Liurghiese ână numai Anifoanele, roarele, risaghionul, heruviul,megalinaria Năsăoarei de Dumneeu (aionul, "Am văulumina . . " şi "ie numele Domnului . ." , şi aesea grabni şisimlu afară numai de "uerni" de la "Sne Dumneeule . . ." ,de heruvi şi de hinoni, reum şi de "Iubie-voi, Doamne "de la marile liurghii n sobor. Aeasa deoaree ele sunimne are aoeră imul, adiă au un rol de dinaine sabili,aela de a aoeri anumie lurări ale reoului are se fa n

ael momen, um ar fi, de eemlu, muarea la Saunul elde sus regăirea reoului şi aduerea erfei şi uminearea,ori săruarea e are reoii sluiori şio dau unii aloraEfonisele reoţeşi, ele suse de diaon leurile şi oaeelelale răsunsuri ale oorului se sun oareum âna(enmelos dar aroae de silul rosi Cu â ne aflăm maiaroae de aes sil, u aâ mai radiţională şi u aâ maioreă din un de vedere liurgi şi logi ese eeuarea

aesr ânări ale Dumneeieşii Liurghii. Iar moivul rinialal nârierii se aă omai n ânarea lisiă de vlagă,ăăiă, a efoniselor reoţeşi şi a ndemnurilor diaoneşi şin shimbarea iirii melodie (enmelos) a erioelor şi arăsunsurilor oorului (de la anafora) n ânee, iar nu nresuusa sau reala lungime a Dumneeieşii Liurghii.

ără să subesimăm slubele din ilul ilni, Veerniaşi Urenia, a ooruniăţi srăluie de rugăiune şi de adorarea lui Dumneeu, şi fără să neăm săi ndemnăm e redinioşisă se roage n imul aesora, rebuie să aeăm ă enrumaoriaea obioare a reşinilor singrul momen de insirea lui Dumneeu din imul săămânii ese DumneeiasaLiurghie de Duminiă. Măsura, hiar şi n aes a eseneaăra neesară Nu rebuie nii să ne grăbim şi săsurăm imul n are se adue nhinare lui Dumneeu n

numele vieei şi a nervoiăţii are araerieaă veaul nosru,dar nii să deăşim hoarele logie şi olerabile ale răbdăriiredinioşilor Argumenul obişnui ă e erenuri şi neare oamenii nu oboses ând sau u orele, ese foare slab



OAS FOOS 5 7

ând ese raora la ulul dumneeies. Condiiile n adrullui sun u oul dierie şi ermenii de ariiare la el dinro ală aegorie radiia noasră liurgiă araă ă duraaslubelor n enorii nu deăşea o oră, o oră şi umăae Aroae ooră şi umăae dureaă şi o Liurghie ore săvârşiă, mreunău ele ee sau inisreee minue de rediă Mai uinde aâ ese insuiien, iar eea e ese mai mul ese n lusşi greu de urmări.

Eisă nsă şi un al mod, mai dire şi u reulaemai bune, de limiare a lungimii Dumneeieşii Liurghii.

Ese vorba desre gesul inadmisibil şi neorodo de omieresau surare a nseşi rugăiunilor Liurghiei Nu l-aş aminidelo, deoaree nii din un de vedere eorei, nii dinun de vedere rai nu se oae ndreăi un asel dei de inervenie n ee sinele Ese o soluie "n aaralegii" revederile iionale legae de aes luru şi ăriniiarag aenia reoului la momenul aesa şi aenueaăaul ă el ăăuieşe oare greu şi de moare auni ând

omie sau sureaă, ba hiar şi auni ând ieşe ărăaenie snele rugăiuni ale Dumneeieşii Liurghii Sftiea

te peoţi are ese usă e seama Sânului Vasile elMare o araă oare grăior «Înăişeaăe u drobire şi uinimă uraă nainea sânului erelni, nu răăind urivirea aii sau dinolo, i sând u riă nainea nrioşăoruluiÎmăra eres Nii să nu grăbeşi rugăiunile sau să lesurei enru moive omeneşi, niă să aui la aa omului,i vei numai e Îmăraul e să naine şi uerile aresun de aă n urul lui». Numai de dragul adevăruluirebuie să aminim o asel de enaivă neeriiă are sanâmla la ediarea elor rei Liurghii ăuă de ăreeisoul de auni al Bosonului şi duă aeea al iairelor,Aenagora Kavada ' <� . , Boson 944). Din Liurghiilesinilor Ioan Hrisosom şi Vasile el Mare sun omise n

aeasă ediie rugăiunea anionului al IIlea ("DoamneDumneeul nosru mânuieşe oorul ău . ) , eenia nreiăşi rugăiunea ei, ele ale aehumenilor şi rugăiunea lorele două mii eenii şi ele două rugăiuni ale redinioşilor



5 ĂSS A POBEME GE

şi ruganea de dinaine de "aă nosru" ,Ţie i nredinăm " şi "Dumneeul nosru, Dumneeu are mânuieşi "),iar rugăiunea uner-naine ,Doamne Dumneeule aoiorle,Cel e singur eşi sfân " şi ,,"Doamne Dumneeul nosru,Cel e ne-ai idi e noi ") se revede a fi susă numai ândreoul slueşe mreună u un diaon De alfel o mulime deredueri se nâmlă n eul marilor rugăiuni ale Liurghiilorşi hiar n eul rugăiunii enrale a "sfinei anaforale" Dinferiire, aeasă iniiaivă "ndrăneaă" nu a avu oninuăriEemlul rău al aesei ediii nu şi-a aa imiaori

1 7

La troparul Mântuieşte, Doamne, poporulTău găsim şi graa biruinţă binecredincioşilorasupra celor potrinici n loc de biruinţămpăraţilor asupra barbarilor Care frază este

mai corectă? Cum a pătruns expresia biruinţăbinecredincioşilor şi de ce aem două grai,ncât se creează dezbinări?

Creşinii, n imul adunărilor lor, n onformiae uoruna Aosolului avel, făeau şi fa "ereri, rugăiuni,

miloiri, mulumiri, enru oi oamenii, enru mărai şienru oi are sun n nale dregăorii" im 2 2) neele noasre liurgie eisă o mulime de asfel de rugăiunin ererile diaoneşi, n rugăiunile reoeşi şi n imne naea erioadă n are s-au sris aese ee, el mai nalegăor era "baileul", adiă măraul Bianului, e erioriulăruia, n rinial, sa forma Biseria Orodoă şi uul eiŞi n afara saului bianin, aâ n vehime, â şi duă

rearea saelor naionale n imurile mai noi, o "măra"sau "rege" era numi el mai nal dregăor rin urmareerminologia bianină nu a rea nii o robemă ân de



OAS ODOS 59

urând. În erioada săânirii ureşi nsă şi duă desinareainsiuiei regale n saele mai noi era normal să aară odisuie legaă de orearea sau adaarea ererilor reseivedin slubă Îndeosebi n ara noasră din aua emeramenuluioorului nosru a suferinelor sale oliie a ineresului eare l manifesă enru ul hiar şi enru faul ă limbalui i ese uşor de neles aeasă roblemaiă are oareesubiliae şi serioiae

Daă ereăm roblema hiar şi numai eorei nevom aa iarăşi n diulae a să ndreăim săruina noasră

asura vehii erminologii Rugăiunea şi ulul dumneeiessun glasul viu al rediniosului şi al Biseriii şi se referă lasiuaii reale de asăi Ea formuleaă ereri legae de realiăie are le nfăişeaă rin rugăiune iubirii şi urării luiDumneeu Aes luru se araă n raiă rin nnoireaoninuă are se nâmlă n exele liurgie rin adăugarea deereri noi de rugăiuni la diverse siuaii şi de roduii noiale imnografiei biserieşi. Adaarea se nâmlă şi n

erminologie ările de exemlu nu se mai numes iei niivasele de răboi nu se mai numes orvee sau rireme niiauomobilele ărue Ese greu u ale uvine să lonvingem e redinios n aul aesa ă rebuie să iă"măra" şi să neleagă rin aeasa e reşedinele sauluie de ală are exele rugăiunilor nu sun a exele bibliesau a Simbolul redinei are nu o suferi shimbări dinriina formulărilor sereoie şi a radiiei lor de nensrăina

Că aeasa ese oiia eoreiă e are o aeămndeobşe se vede n hi nendoielni din raia mai vehesau ea onemorană a Biseriii. Asfel din ulul dumneeiessun omise sau hiar sun şerse din ările de ul ereriare exisau de la neu n aesea um ar fi rugăiunileenru mărai din eeniile mari din eeniile nreie dela Liie de la rugăiunea amvonului olihroniile şi ele

asemenea În lus hiar şi relurările fraelor reseivedau mărurie ă aesea se făeau mai ales nr-o vreme nare oamenii erau mai uin eduai şi mul mai onservao.De exemlu n erioada săânirii ureşi şi au neuul



6 ĂSNS A POBEME GE

nlocuirea cererii "enru binecredincioşii şi de Dumneeuăiţii noşri măraţi. . ." de la ecenia mare, de la ecenia

nreiă şi de la "Să ne rugăm . . ."

de la Mieonoică şi aveceţă,cu cererea "enru binecredincioşii şi dreslăviorii creşini" ,omierea cererii enru măraţi de la nceuu Ureniei(naine de cei şase salmi sau nlocuirea ei cu o cerereenru arhiereu sau enru "binecredincioşii şi dre-slăvioriicreşini" , recum şi modificarea urării bailicale din imulliurghiei arhiereşi din "Doamne, mânuieşe e măraţi"n "Doamne, mânuieşe e cei binecredincioşi" vei răsunsurile

la nrebările nr. 225 ş 256) În câeva manuscrise dinerioada săânirii urceşi sun nlocuiţi chiar şi salmiimărăeşi de la Urenie (s. 9 şi 20) cu salmul deânguire 0 iar cele rei roare ("Mânuieşe, Doamne oorulău . ." "Cel ce e-ai nălţa e cruce . . . " şi "Ocroioarenenfricaă şi nenfrunaă . . ." cu cele rei ro are de umilinţă"Miluieşe-ne e noi, Doamne . . . " , "Doamne, miluieşe-ne enoi . . ." şi "Uşa milosivirii . . ." .

Eisă, desigur, mule siuaţii de rugăciuni enrumăraţi sub formă de rugăciuni sau roare, care se sunaşa cum sun. Aces lucru se nâmlă nu enru că nu eseermis ca acese ee să rimească vreo modicare, ci enru cănu ese nevoie imediaă sau enru că nu ese uşor din uncde vedere racic. Adică unele rugăciuni se rosesc n aină,iar ale ro are se cână la anumie slube sau la Ceasuricare abia sun nâlnie sau nu sun deloc cunoscue de oor.racic nsă ese greu, deoarece acese rugăciuni sun ncororaen frae lungi şi ncurcae (ca n rugăciunea anaforalei de laLiurghia Sfânului Vasile cel Mare sau reină serioasedculăţi merice (cum ar , de eemlu, condacul Înâminării,condacul Crucii chiar dacă şi la acesa am aui uneori săse facă o eoriviă diorosire "e credincioşii noşri cârmuiori"

Traducerea româeacă a acetu codac foot a ceputu ubetree a ufert dea atfe de adaptăr ve "veeeşte cu puterea



OS FOUDOULS 6

e). enr aese siaţii sar ea sooi ă s-a aliaeea e am sris mai ss ă rin ermenl "măra" se nţelegedemniarl olii oresnăor n saele noi orim s-arnmi asăi el erminologia onemorană

În seial ro arl "Mânieşe Doamne oorl ă . "ese aroae singrl roar onroversa are are o deosebide mare anţă lirgiă El se ână la oae ranieleCinsiei Cri la odovaniile lor mierrile şi vinerile laslba Ureniei n fieare i la sfeşanii şi desigr laslbele oaionale nainea ondăorilor şi a mlor alor

ersoane imorane rem şi la marile adnări ale oorliare l şie e dinafară şi aşeaă să omenee reseivafraă. Modifiarea aesei frae ("birinţă măraţilor asrabarbarilor dărieşe") n "birinţă bineredinioşilor asraelor orivnii dărieşe" n em să snem ă meri şia nţeles n sa ims Şi nmărl de silabe rămâne aelaşişi aenele se aă la lorle lor şi nţelesl rămâne nenăladar devine mai dhovnes mai inerior devreme e "ei

orivnii" o fi nţeleşi a oţi vrămaşii văţi dar şi einevăţi ai redinioşilor. Aeasă oreră rebie să fie şidesl de vehe enr ă a inra n desl de mleiăriri (de eeml n ediţia Mineelor araskevoolosAena 904) şi ese nosă de oţi şi aeaă. Să mi seermiă a o erimare a roriei ăreri observaţia ă nese nevoie a şi aes roar să fie inls n ele "onsaraeisori" şi ă n mod obligaori aii rebie

"n mod revelaor"

rin vânl "măraţi" să "fie nţeleşi ondăorii ngeneral" dă m noeaă Calendarl-ii de la AosolikiDiakonia. Cred ă ese de refera să se âne diorosi. Diorosise ână de alfel la slbele oaionale oiale şi la snţireaaelor ând ese ransmis de radiori şi de eleviini

pe becedcoş ceşt) agumetele egate de metca ţală a

aceste alcău poetce ed luate seamă cazul taducer omâeşt Î lmba omâă ţelesu ăutc este spot de alegeea sguaulu

celu potvc.



62 ĂSUSU A POBEME UG

1 8

De ce după ugăciunile de slbzie a punculuicând petul zice "Îndeptatuteai luminatuteai" el stpeşte cu apă pe cel nu-btezat? Unii cedcă btezăm pin stpie ca man-catlicii De cese întmplă aceasta şi ce înţeles ae această stpie?

Aeasă sroire nu are nii o legăură u "boeul lamare nevoie" sau u

"boeul elor grav bolnavi" are se

făea şi se fae rin sroire sau rin vărsarea aei ese elboea şi are mai âriu sa generalia enru oi eiboeai n Biseria RomanoCaoliă Cel noulumina esedea boea anoni rin nreia afundare n riselniă nmomenul n are se sun uvinele "Se boeaă robul luiDumneeu n numele aălui " rin urmare nu esevorba desre un boe rin sroire şi unerea n aralel u

boeul ausenilor ese nefondaăSroirea desre are se vorbeşe n nrebare ese orămăşiă din sluba "de duă baie" sau "de duă sălare" dela Sfânul Boe are se făea n mod obişnui n a oa i dela boe aşa um ese sris şi asăi n Evhologhiile noasreAuni l adueau e noul boea are n oaă aeasăerioadă nu şi shimba hainele şi nu se săla n biseriă labaiseriu sau la shevola duă revederile manusriselor

şi i săldau nreg ruul şi i sălau hainele luminoaseAes luru se făea enru insirea maeriilor aineiSfânului Boe şi a ungerii are n imul aesor şae ilerămâneau e orul elui boea Ivoarele referioare laaesea şi revederile manusriselor subiniaă snenia aesorelemene şi arag aenia elui nou-boea sau ărinilorsau naşilor lui daă ese run să nu le sure şi ineriorie sălare a ruului sau a feei lui Duă a oa ionform slubei sălării duă iirea rugăiunilor seialereoul delega veşminele luminoase şi neea el nsuşisălarea sunând uvinele "Boeau-eai luminau-e-



OAS FOUDOUS 63

ai . . are aar n manusrise nr-o diversiae mare devariane. Nu eisă un aord nre odii n legăură u modul n

are reoul făea neuul sălării deoaree aesa eradiferi duă um se are n funţie de lo şi de im Duăunele manusrise reoul sroea simlu u aă feţele elornou-boezaţi (odiele Sinai 96), duă alele săla numaifaţa sau faţa şi «mâna dreaă şi iiorul dre» (BiblioeaNaţională din Aena 73 , Sinai 937) sau «le săla aesorafrunea ieul mâinile şi iioarele» (Aena S 206) Duăale revederi lua «un buree nou» sau «o ânză de bumba

nouă» sau «olţul sueului» sau «o are din nvelioareaaului» adiă a uulionului (ăiuliţei) o sroea u aă şiu aeasa «şergea» n hiul ruii «frunea urehile ohiişi elelale mădulare ale lui e are le unsese u SfânulMi sau «aul mreună u frunea nasul ieul âneeleşi saele» sau «simţurile n are mirul a fos uns» sau «oaeărţile» (odiele Aena 662 , 664, 667, 6 70 , 9 0, S 64, S 573)În ale manusrise se dă mărurie ă neoul ese dezbrăa

omle şi reoul ia aă u mâinile sale şi «varsă e aullui de rei ori» (Aena S 724) Duă alele l sală u oul«Aoi reoul dezleagă ruile lui şi l dezbraă de o şi laşează n olimviră. Şi luând aă u mâinile sale reoul leeluieşe e aesa e a de rei ori ziând "Boezau-eai " Şi l sală e o ruul la fel fa şi rimiorii (naşii)lui» (Marea Lavră 2) Iarăşi duă ale manusrise sălareade duă se făea u o aă e are reoul o bineuvânase nrealabil «n vas» suând asura ei şi eeluind-o usemnul ruii ori hiar iind o rugăiune seială de sfinţire(Aena 665, Sinai 966, 99) În fine onform odiilor Aena4 şi 5 , sălarea neofiului se făea u vin «unând vinn vas l sală e el nou-boeza şi hainele lui»

Rânduiala de asăzi din Molifelnie onsă nr-o uniresranie nu nsă şi neobişnuiă n raia noasră liurgiă

a două radiţii e are alăuiorul rânduielii a reuşi să lemae Se vorbeşe mai nâi desre sroirea «u aă ura aaeelor «enurii/feşei» şi a «sueului de i şi desroirea runului de ăre reo n im e sune uvinee



64 S�S A PROBEME URGE

Îndretatu-teai luminatu-teai . În ontinuare rânduialastabileşte sălarea feei a aului şi a elorlalte mădulareale truului (u sigurană a elor are erau unse u SfântulMir) n tim e se rosteşte ntreaga fraă ntr-o altă variantă(Boteatu-te-ai luminatute-ai miruituteai sfinitu-teaisălatuteai n numele atălui . . .) În ratiă el uin dinâte ştiu eu reoii urmeaă tradiiile loale are nu onsunătoate u aeastă rânduială.

O desriee mai omletă a sălării şi un omentariula aeasta ne dă Sfântul Simeon al esaloniului n Dialogul

său «ână n iua a şatea el boteat este dator a se mbrăaentru ungerea ea sfântă şi a nu se săla niideum şi uaeste veşminte săşi şteargă mâinile a el e este sfinit.Iar duă a şatea i are arată sfârşitul aestei nşetiteviei să vină la biseriă şi la reot şi să fie sălat de reotare rin sfintele rugăiuni să sele u un buretele şi uaă e unde sa uns u reasfântul Mir la a şi la mâiniafară de alte ări ale truului ăi la aeste louri nsuşi el

boteat se sală la lo osebit a nu umva ăând eva dinaa boteului sau din Mir să fie ălate aestea fiindsfinite De aeea şi desre aeasta el e este n vârstă să iasfătuire de la reot um să se ăeasă . . iar de va fi run[el boteat entru aestea mama lui trebuie să se ngrieasă.Şi să aibă sfătuire a duă şate ile să aduă e run srea fi sălat de ătre reot iar ea să sele este tot truul şiaea aă să o verse la lo urat şi osebit. Dar şi suteele nare a nfăşat runul n aele şate ile datoare este să lesele iarăşi osebit» (a. 6)

Din desrierea lui Simeon şi din revederile manusriselorse vede um n ntreaga erioadă biantină reum şi nvremurile turoraiei sălarea se făea duă obiei şi la eimaturi şi la runi Înetnet nsă ratia a neut să sealteree reotul itea rugăiunile sălării imediat duă

bote şi o neea n mod obişnuit rin sălarea mădularelortruului sau hiar numai rin stroirea runului. Mamelese ngrieau de elelalte n arte şi entru ă nu era osbla runul să rămână nesălat tim de ot ile . Dea Simeon



ONNS O:DOS 65

lasă să se nţeleagă ă n eoa lui shimb au n imul aesoro ile sueele luminoase ale oiilor şi e oae le «sălau» n

a oa i «deosebi». Cu ale uvine sălarea a reu reaanumie eae de evoluţie are au duso la o anumiă iiareaşa um s-a nâmla şi n ale siuaţii asemănăoare deeemlu u delegarea ununilor de nună n iua o oa.

Sroirea de asăi a neofiului sau şergerea frunţiisale ese o rămăşiţă a gesului mai vehi al sălării

1

Fericitul de pomeire mitropolit al Kerkyrei, Metodie(î Tltrgk vo. , Kerkyra 95 p 224226)susţie că "este greşit faptul că preotul stropeştecu utdelem mâiile aşului" şi apoi uge pecel botezat. Care este râduiala corectă?

Obieiul de a vărsa reoul uleiul bineuvâna ealama dreaă a naşului şi duă aeea să nmoaie degeulsău şi să l ungă e aehumen nu ese mărurisi n manusriseşi nii asăi nu ese răsândi ese o revederile odiilor şisursele săruie aşa um am vău n răsunsul de lanrebarea 353, e nevoia ungerii nregului or şi so nevidenţă sensul ei eologi deosebi. O neea arhiereul saureoul ungând n hiul ruii anumie une imorane

ale ruului Unde afunda un dege (sau două duă anumiemanusrise) a să faă ungerea aes luru nu ese defini demanusrise. Să le fi afunda oare n uleiul are luea n aariselniţei? Nu are foare robabil daă se are n vederenălţimea relaiv miă a olimvirei n baiserii are ar fimiedia mişările reoului. Şi mai difiilă ar fi folosireaaesui ulei enru ungerea nregului or Cel mai robabilese a reoul să fi afunda degeul său n siluţa u

undelemn n are aesa fusese bineuvâna şi din are usiguranţă se făea ungerea ruului imedia duăCâeva manusrise hoărăs a ungerea nregulu

ru să fie făuă de ăre naş (Aena 66 4, 5, S 64, S



66 ĂSUSU A POBEME UGE

724) D a igaţă a povit şi pactica actală laca fă cl c îtabă otl văa î mâiil aşlilil, mâd ca acta ă facă ga îtgli tp alcli botzat Şi, doac val c tdlm a potivitîtotdaa ca potl ăşi poată îmia dgtl, a foloitpt copl acta lil ca a î palma aşli Eamai pactic Acată ipotză xplică şi aia pt caacată pactică t lag ăpâdită Dpă mlt maci ga îtgi cop făca d căt aş, ci d cătdiacoi a diacoiţ, î cazl fmilo, d "ljitoi clici

ifioi, oi mai d căt pot Codicl Ata S 696itzic c tăi aşli ă facă ga: «Şi g potlig îtg tpl copilli Nimi altl ă şi îtidămâa a ă ia cva a ă îl gă p copil c tdlm Să îdăzacă imic aşl, ci potl ig ă îl găp copil c tdlm D aca potl ici îl văa îmâa aşli şi, pi ma, di acata la tdlmca ă facă ga picipallo mădla icitl d pomi

Mtodi al Kkyi mază acată a doa tadiţi, o cdmai potivită şi îcacă ă o impă gal, ca ă dipaădicţiil p ama acti lc St d pă că txagat ica loc mază tadiţiil al, ca t adâcîădăciat î pactica i d clt

20În Ciclade, unde se păstrează intacte obiceiuricreştine foarte vechi, nu se face înconjurul de treiori, ci numai o singură dată împrejurul coimvitreiEste îngăduit acest ucru?

Obiciil litgic local t dm d o atţi

pcială doac, d mlt oi, l pătază tadiţii foatvchi şi adc lmiă apa voli toc ş a că dfoma a tipilo oat litgic Exită ta câd tadl



ONS ONDOS 67

local nt mai coct dcât cl ca din div motiv a imp. Unoi binînţl întâmplă şi inv. D acapoziţionaa noată faţă d act tadiţii n t n lcfacil Et nvoi d mltă ccta şi d cnoaşt a itoii alo şi a nilo tipilo litgic Din act motivcnoştinţl pficial şi înfmaa noa a dit dmlt oi tadiţii foat pctabil şi foat coct şi laînlocit c altl d o xactitat îndoilnică în nml ninifomităţi litgic pot înţl. Şi ca ă vnim la întbaanoată că pt tot a imp ă facă d ti oi înconjl

colimviti în timp c cântă Câţi în ito vaţi botzatn înamnă napăat că nmai acată pactică t ca

coctă a inga coctă ia înconjaa o ingădată ca a pătat în anmit loci tbi napăat ăla locli cli întit.

Câţi în ito vaţi botzat t atăzi imnl ca cântă la Litghiil baptimal al mailo paznicîmpăătşti în locl cântăii Sfint Dmnzl . . . . Exact

aclaşi ol îl a şi la ljba otzli. El t lmntl dconcta dint otz şi Litghi aticlaţi a d lipi aclo doă tain ca timp d mlt col ăvâşanit inpaabil dpă cm inpaabil nt nit din pnctd vd tologic şi litgic cl ti tadii al iniţiiicştin: otzl Minga Ehaitia. Adică dpăbotz şi îmbăcaa nofitli c hainl alb lminoa făca minga hima) şi îndată în pocin d la

baptitil nd făca otzl şi Minga mga înbiică nd ăvâşa Dmnziaca Litghi pntîmpătăşia noilo mmbii ai iicii mnl ca acopaact timp al pocinii a Câţi în ito vaţi botzat ca cânta d mlt oi cât timp da dml d labaptiti la biica ma otivit codicli atmo 226

Câţi în ito vaţi botzat . . . cânta ca fn la

tihil almli 92 Domnl a împăăţit înt podoabăSa îmbăcat.. foat potivit c fnl şi c botzl.alml vobşt dp Domnl mpăatl Ca Sa îmbăcatînt podoabă şi pt dp âi şi dp glail



6 ĂR POBM UG

aelor mule şi desre asa sfiniă a Domnului n are auinra ei nou luminai Din raia ulerioară şi din manusrise se are ă salmul 3 (

"eriii ei ărora s-au iera

fărădelegile ") ale ărui rime sihuri se referă la feriireaelor ărora rin Sfânul Boe Dumneeu le-a era ăaele s-a folosi aâ a salm re ia a sihuri la "Câi n Hrisoss-au boea " n loul salmului 92 â şi a salm delianie enru roesiunea nou-boeailor indeenden de"Câi n Hrisos s -au boea ." duă um se ână şi asăiCânarea de două ori a lui "Câi n Hrisos " ese mărurisiă n

aese momene duă ungerea neofiilor u Sfânul Mir reum şi naine iar la sfârşiul lianiei duă inrarea nbiseriă n loul risaghionului se făea duă iul liurgiâna şi asăi (de rei ori Slavă Şi aum sfârşiul "ÎnHrisos v-ai şi mbrăa" şi "uerni") Aosolul ş i Evangheliaare urmeaă sun erioe ale Liurghiei baismale deaeea nii nu eisă aroae n nii un manusris "Câi nHrisos v-ai boea" a deinu loul orivi rânduielii vehi

onomien şi de imn al inrării şi de risaghion al Liurghieibaismale Tămâierea din imul ânării lui se eliă fiea un elemen al lianiei e a un elemen al riasaghionului Şiasăi la Sfânul Mune se ămâiaă duă um se şie nimul riasaghionului

Ese un luru mărurisi de mule manusrise ă inrareadin baiseriu n biseriă se făea n imul ânării lui

"Câi n Hrisos " «Şi se ână

"Câi n Hrisos " şi se inră»

(Aena 670), «Şi se inră mreună u naşul şi u oilul nmiloul biseriii ânând "Câi n Hrisos " de rei ori»(Aena 564), «Şi se inră u el nou-boea nainea uşilorSfânului Alar» (Aena 667, Marea Lavră 88), «Şi inrăreoul mreună u el nou-lumina e uşă şi se fae duăaeea nreaga Dumneeiasă Liurghie» (Sinai 973) «Şi duăaeea reoul nee aşa "Câi n Hrisos " şi inră n Sfânul

Alar u el nou-lumina» (Sinai96) ,

«Duă aeasa făândinrare (reoul) ână "Câi n Hrisos "» (Aena 66) În imul neerii lianiei enru mergerea de la

baiseriu la biseriă se are ă se făea un nonur al



ONNS ONDOS 69

colimviti vidt l dpă cm mătissc mascisl«Şi lâd (potl) cădliţa îcojă baia împă caşl ţiâd p cl olmiat câtâd

"Câţi î istos "

(Ata 90) «Mg potl d j împj î baptistitămâid şi s otsc î jl vasli ol câtă "Câţi îistos " d ti oi (Ata 696) Cofom ati mascisîcojl s făca dpă sosia î bisică î jl amvolica a î ct «Şi dpă acastă găci icvâtatşti Doam ") potl fac ita î jl amvoliîmpă c cl botzat şi c aşl câtâd "Câţi î istos "

îcojâd amvol şi câtâd d ti oi acasta (Ata 5)Dacă xista amvo ccl s făca î mijlocl bisicii«Şi ită cl olmiat îaita şilo Sfâtli Alta Şi îlîcojă (Maa Lavă Ata 667) «Apoi fac potlîmpă c aşl şi c omiatl ita d j împjcâtâd împă c popol "Câţi î istos " (Ata 665).

Mai tâzi câd mai xista baptistii şi botzlpcilo s făca î mijlocl bisicii îto cistliţă

mobilă pocsia a îctat şi a să s mai facă sa a fostlimitată la msl î jl cistliţi şi la mtaa d lâgăacasta la Sfâtl Alta fi pt săvâşia DmziştiiLitghii fi dpă pa d a a botzli pt citiapicoplo biblic şi pt împătăşia cli olmiatAcst ms î hoă iiţial simpl făct o sigă dată a fostfoat şo să volz îtl făct d ti oi pt a sîmplii măl sfât dpă cm mătissc amitmascis tâzii (<Şi îl îcojă d ti oi Lava Ata 667 şi «Şi fac acasta d ti oi Ata 665) pcmşi Sfâtl Simo al saloicli (<bcâds ia dmâă iaăşi p cl c a fost botzat mgâd aşl dpă dâslşi fac hoă ca şi cm a dăţi împă c îgii şi împăbcâds îcojă colimvita d ti oi bcâds dmaica ca dhovicască şi d cl ăsct di a pi

Dmziscl Dh Şi câtă împă c câtăţii "Câţiî istos vaţi botzat " (Dalog cap 67). Ea fl dmică pocsi ca amita d ca ma di vchim



7 ĂSUSU A POBEME UGE

radiia locală, aşadar, e care o amineşe cel ce nreabă,ăsreaă o racică foare veche, un re-sadiu al celei deasăi. Ea ese enru locurile unde ncă se săvârşeşe,resecabilă şi de ăsra.

421

De ce de ulte ori pe an, în zilele de rând, laDunezeiasca Liturghie, se repetă aceleaşi pericope

ale Apostolului şi Eangheliei, în tip ce altele,la fel de iportante, nu se citesc deloc?

Sisemul ericoelor de cii la Dumneeiasca Liurghedin Aosol şi Evanghelie are ca baă acelaşi an liurgic. Cuale cuvine, ărinii, care au rândui şirul ciirilor, au ncercasă mară ericoele n aşa fel ncâ n decursul unui cicluanual să se ciească nreg Noul esamen n imul slubelor(n afară de Aocalisă). Aces lucru s-a realia rin sisemulciirii coninue a Sfinei Scriuri, care ncee din Duminicaaşelui cu Evanghelia duă Ioan şi cu Faele Aosolilor şise coninuă dea lungul anului cu ceilali evanghelişi aei, Lucaşi Marcu), cu Eisolele lui avel şi cu Eisolele Soborniceşi.În rima are a Evangheliarelor şi a Aosolelor, adică a cărilorde cl "Evanghelia" şi ,Âosoll , se oae vedea cum alcăuior

sisemului ericoelor au ămisli şi cum au realia acesdeidera. Subliniem ceea ce am sus mai sus , că scoul lor afos ciirea nreglui Nou esamen. Cuvânul lui Dumneeucare ese curins n el rebuie neaăra să e aui n nregimela adunările bisericeşi şi să consiuie obiecul erminiei şinvăăurii dae oorului lui Dumneeu, e care o fac dascăliiBisericii resonsabili cu aceasa.

Îmărirea acesui maerial n o aâea ericoe câe

ile ale anului sun, resuune nsă comuniăi monasicesau de enorie care vin la biserică n fiecare i ca să ariciela aina Dumneeieşii Euharisii şi să audă lecurle sfne



OA�NS FONDOS 7

legae de aeasa. În mănăsiri urmeaă să se nâmle aesluru. În biseriile de mir nsă reşinii din diferie raiunivin la biseriă numai Duminiile şi la marile sărbăoriAsfel, nu au rileul să audă iirea sau inerrearea nregului Nou esamen, i numai a unei mii ări din ea,ele 52 de erioe ale Duminiilor şi nă uţine, adiă niimăar o oime din nregul e sfân. Aese ondiii noi afău a Biseria Romano-Caoliă, are avea şi ea un sisemanalog de erioe, organia şi el e baa anuală şi are dinaes moiv, reena aeleaşi inonveniene, să faă duă

Coniliul II Vaian un nou sisem e un ilu de rei ani, ubaa numai n Duminii şi sărbăoriAesea le-am sris a o inroduere enru a se vedea

difiulaea e are o reină nreaga roblemă. Adiă enruneu deşi erioele ilelor de rând sun un elemenindesruibil al nregului rogram al Biseriii enruiirea Sfinelor Sriuri şi, deşi rimeaă soul Biseriiide a fi ii nreg Noul esamen, n raiă soul aesa

se mlineşe numai la mănăsiri, deoaree aolo eisăremisele neesare mlinirii lui În lus a disua desreerioele ilelor de rând, are să ne foloseasă foare uinn raiă de vreme e numai erioele din Duminii şi dinmarile sărbăori vor fi auie de ăre oor. ema nsă esede foare mare ineres eorei, isori, reum şi fundamenal

În orie a, hiar daă erioele din ilele de rând auenru enorii o valoare raiăasorală limiaă nu rebuie să

neee să ne ineresee, duă um ore une roblema ele nreabă.Reearea aeloraşi erioe nu se daoreaă sisemului

iirii oninue a Sfinei Sriuri aşa um am vău laneuul răsunsului. În aes sisem nu se reeă aeleaşierioe i hiar se ies şi oae erioele aralele. O isorisiresau o nvăăură are ese ăsraă de ei rei sinoii sau şide Ioan se ieşe duă ele rei sau aru variane ale saleauni ând vine rândul ei la iirea Evangheliilor Aes luruese mai eden n Săămâna Mare sau n aunul Crăiunuluişi al Boboeei, reum şi la Ureniile şi la Dumneeiasa



72 ĂSNS POBEME GCE

Liurghie a raznielor mărăeşi ând se ies erioearalele de la mai muli evanghelişi erioe are se referăla evenimenele sfine răznuie

Reearea aeloraşi erioe evanghelie şi aosoliela Liurghiile zilelor de rând, se daorează sisemului iiriiunor erioe din Noului esamen are urmează şirul anuluialendarisi de la seembrie ână la 3 1 augus. enrusărbăorile aesui ilu anual mărăeşi ale Maiii Domnuluişi ale snilor sau ales leuri orivie e â a fos osibilUn rieriu enru alegerea lor a fos ideniaea sfânului

aosol roro mueni ierarh uvios e Asfel enrusni din aeeaşi aegorie se reeă de obiei aeleaşi erioeE adevăra de la ii se une un hoar are limiează

iirea erioelor seiale ale sfinilor numai la sfinirăznuii adiă la ei la are se revede n imul Urenieiânarea doologiei mari. Aes hoar nsă ese foare uşormişăor Vedem şi din ările noasre de ul şi de asemeneaonsaăm şi din raiă ă foare uşor un sfân dinre ei

nerăznuii devine răznui. În Minee adesea se inroduerevederea iională «iar daă sfânul ese răznui» sau«de vei voi fă doologie mare». Mai demul se ânau mulmai uine roare ale sfinilor la Urenie sau se omeneanumele lor la aolisuri O sărbăoare a numelui, o ioană sauo rală u moaşele sfânului ransformă sluba unui sfân nzi de razni De alfel n biseriile de mir din âe şiuoamenii găses ă e mai rai şi mai uşor oae şi din

eonomie de im, să ână Laudele la nevoie dinre sihirilede seară şi doologia mare şi, de aolo să reaă laDumnezeiasa Liurghie omiând eenia ererilor, sihoavnaUreniei rugăiunile neăare şi elelale ale Ureniei Înfelul aesa nsă se nmules siuaiile de iire ale erioelorsfinilor şi rin urmare şi reearea aeloraşi erioe

Ca să se neleagă răsândirea e are a lua-o aeasăraiă, am fău o miă ereare saisiă e iiul nvigoare luând de eemlu o erioadă de 100 de zile a anului1983 Neam baza e Calendarul ii al Biseriii Greiei alaelui an Să luăm sre eemlu erioada de la 9 seembrie



OS ODOS 73

(lunea săptămânii a lui Luca) până la 27 decembrie. Dinaceste 100 de zile scoatem cele 1 Duminici şi mai rămân 86

zie de rând. Din aceste 86 de zile pentru care sunt prevăzute 85de liturghii (în ziua de 23 decembrie nu se slujeşte Liturghiadeoarece se pun Ceasurile împărăteşti ale Crăciunului) cuun număr egal de pericope apostolice şi evanghelice numai10 pericope aposolice sunt ale zilei adică din citirea continuă aEpistolelor în timp ce 75 sunt pericope ale sărbătorilor sauale sfinţilor prăznuţi. Pericopele evanghelice în altă ordinede idei sunt jumătatejumătate 1 din citirea continuă şi

din pericopele sărbătorilor sau ale sfinilor prăznuii Acumdintre aceste pericope ale Apostolului la sfinii prăznuii:una (Efes. 6 1017) se citeşte de 10 ori în această perioadă şichiar în zile succesive (20 27 sept. 12 13 1 oct 15 nov10 13 şi 1 dec.) două se citesc de cinci ori Cor. 916: 6oct. 10 1 16 şi 30 nov Evr. 1 1 33 12 2: 7 1 2 oct 7nov 17 dec.) una de patru ori (II Tim 1 818: 22 sept. 15oct 28 nov 15 dec.) patru de trei ori (II Cor. 615: 28

sept. 11 nov 26 nov. II Cor 9 6 1 1 : 2 1 oct. şi 1 2 nov. Gal. 5 22 6 2 : 29 sept 20 oct 5 dec . II Tim. 2 1 10 : 20 26 oct. 18 nov) şapte de două ori (Gal. 3 2 3 5 5 nov 22dec; Gal. 22 2 7: 23 sept 9 dec. ; Efes. 5 81 9 8 oct. 12dec ; II Tes. 2 13 3 5 : 7 ş i 8 dec . Evr 7 26 8 2 şi22 oct . ; Evr 10 3238 5 9 nov Evr. 1 3 71 6 23 nov. 1 dec.). Două dintre aceste pericope se repetă şi în Duminicile dinaceastă perioadă (Gal. 3 23 5 dec. Evr. 7 26 8 2 13 nov.). De notat şi faptul că 27 dintre aceste pericope apostoliceale sărbătorilor sunt pericope repetate ale Duminicilor anului.

Dintre pericopele evanghelice ale acestei perioade unase citeşte de cinci ori (In 10 916: oct. 9 nov. 12 16 şi 17dec.) cinci de trei ori (Lc. 6 1723: 28 sept 21 oct. 6 dec.;Lc 10 382 1 1 272 8: 2 sept 28 oct . 2 1 nov ; Lc. 1 112 19 sept. 12 oct 2 nov.) şi cinci de două ori (Mt. 10 1 58:

1 şi 17 nov. ; Mt. 1 1 2730: 20 oct . 5 dec Lc 10 1621 : 1oct. 8 nov.; Lc. 12 2 12 : 2 5 oct. 3 nov. In. 1 5 1 7 1 6 226 oct. Şi 2 nov.) .



74 ĂSUSUR POBEME GCE

Un număr asemănăor de omisiuni ale erioelor dingrua elor iie oninuu şi de reeări ale aeloraşi sau alealor erioe din grua elor alese seial se observă şi nelelale erioade ale anului 1983 şi n oi anii. De noafaul ă n imul elor o suă de zile e are leam lua deeemlu ar fi rebui a rin sisemul iirii oninue să se fiii aroae o Eisole nregi ale Aosolului avel(săămânile 132 II Cor Galaeni Efeseni ilieni ColoseniI şi II esaloniei I imoei) şi o mare are din Evangheliilelui Lua (a. 3-19) şi Maru (a. 80) . Din aesea au fos

iie numai 18 n lo de 99 dinre erioele aosolie uo u erioele Duminiilor şi dinre ele evanghelie aroaeumăae iar n loul lor s-au reea ână la sauraie aeleaşierioe sereoie oninuu. Răul ese rin urmare dublue de o are ignorarea iirii oninue a Noului esamen ede ala o siuaie de sărăie voiă nr-o bogăie bibliă fabuloasă.

Nu vrem să sunem ă n Calendarul-ii eisăgreşeli. Dimorivă ei are s-au ngrii de alăuirea lui au

alia u arivie revederile iiului. roblema ese n alăare. În felul n are rebuie inerreae aese revederi enrusfinii răznuii . enru ă n azul marilor razniemărăeşi şi ale Maiii Domnului şi omenirile sfinilorimorani (Ioan eologul Arhanghelii Sfânul DimirieAndrei Niolae e are ad n aeasă erioadă) nu eisăvreo roblemă. Dar nimeni nu oae sune aelaşi luru desresfini reum Grigorie al Armeniei Anania Ieroei rovCar Area Marian Ahesima Guria şi muli alii arenii nu şiu daă sun răznuii undeva sau daă eisă măarioane ale lor n biseriile noasre. Numai enru ă s-anâmla să aibă o slavă n Minee sau doologie la Urenieese desul a să e araerizai a sni u razni ş leurilelor să rimeze nainea elor ale zilei? Daă vreo biseriă arehramul sau daă ese insiă undeva omenirea lor ar

uea să se ieasă aolo şi erioele lor. Alfel rimeazăerioele zilei n faa elor din grua iirii oninue dinAosol şi Evanghelie .



ONNS ONDOS 75

Cred ă aesa ese siriul revederilor iionaleare se referă la iirea Sfinelor Sriuri Se dă nâieae

erioelor din şirul oninuu şi foare ore Aes luru sevede din nreaga radiie legaă de aes luru dinnâieaea daă leurilor din şirul oninuu din Aosol şiEvangheli şi din regulile are ondu la referarea leurilordin Duminii Nu ar fi eisa nii o roblemă daă s-ar fiii două erioe aşa um se nâmla n raia vehe şium se fae ână aăi la Sfânul Mune În felul aesa s-ar is nodeauna Aosolul şi Evanghelia săămânii şi duă

aeea a snilor daă sun rănuii Dar de vreme e greşiduă um sooes aes sisem sa desfiina n biseriile demir (mai ales de la iiul lui Consanin) sun de ărere ăsingura soluie la osibiliăile liurgie arohiale de asăiar uea să fie aeea de a se noa nodeauna n iierioele ilei şi aesea să fie referae la iire erioelesfinilor o fi nsemnae şi ele şi o fi iie daă sfiniisun rănuii şi aolo unde sun rănuii. În felul aesa

nu se va eluda nii iirea oninuă a Sfinei Sriuri duăum se nâmlă asăi la modul general vor disărea şireeările aeloraşi erioe sau fie şi aşa vor fi mai uine

ema leurilor din imul slubelor ese foare nâliăDin ele srise s-a vău o singură are din roblemele lornevoia de soluionare a lor difiulăile e are le reinăreum şi marea imorană raiă e are o are enruviaa Biseriii Sa semnala de ăre Biseria noasră nevoiade sudiere şi de ăuare a soluiilor oree enru remărireasisemului de erioe Din aes moiv ea a fos srisă şi nreemele viiorului Sfân şi Mare Sinod e urmeaă să se adune



7 ĂR PREE LURE

422

Înaint d catisml canonului trimic d laMizonoptica din Duminici trbui să s facăctni sau nu?

Canoanee sunt o specie imnogracă o compoziţie poeticăacătuită dintr-o serie de trop are care au o destinaţie iturgicăanume. De aceea în momentu acătuirii or se urmează unanume mode un

"

canon" predeterminat de a care şi-au şi

uat numee. Aşa cum stihirie de a Vecernie au fost menitesă înfrumuseţeze cântarea psamior de a aprinderea uminii(Ps 10 11 129 şi 1 16) şi să fie intercaate între utimeezece opt sau şase stihuri ae acestora ori aşa cum stihirieLaudeor se acătuiesc şi înfrumuseţează cântarea psamiorLaudeor (18 19 150) de a Utrenie tot aşa şi sistemutropareor canoaneor este acătuit şi destinat să înfrumuseţezecântarea ceor nouă Ode ae Psatirii. Potriit şiruui prestabiita acestor Ode (-a odă a ui Moise "Să cântăm Domnuui . . ." a 2a odă "a aminte cerue . . ." a 3a odă rugăciunea Aneintăritu-s-a inima mea . . ." etc.) se acătuiesc şi aceste tropareîmpărţite în nouă ode sau pesne (de obicei opt deoarece a 2a se omite ca una de pocăinţă) şi se inserează printrestihurie odeor în timpu recitării acestora. Aceasta erarânduiaa iniţiaă veche care încă se mai ţine şi astăzi în

mănăstirie de a Sfântu Munte. Cee nouă (sau opt) pesneconstituie un eement organic a sujbei Utreniei în timpu

Pe asa (pl pease sau pese) este deumea slaveasca veche a

acest de Î căţle aste de cult sut umte câtă (Câtaea I-aa III-a etc) Petu că temeul de "câtae l lsm mult ma mulestuaţ am peeat să lsm cuvâtul "peasă" petu a e ee laecae dă/câtae a caulu a temeul "dă" lam lst cueee la cele uă câtă bblce cae se găsesc la sâştul Psaltsau Ceaslvul Mae cha dacă tţ aceşt te teme (dăpeasăcâtae) sut sm ş cha aată eseţă legătua dslubădte dele bblce ş dele mgace.



ONNS ONOS 77

ăreia ele se ântă u stihurile lor Aolo sunt mărţite ntrei "stări" duă modelul atismelor saltirii fieare din ele

având âte trei esne , (2) ,

3 5,

6 7, 8, 9

Duă aelaşimodel ntre stările lor se introdu etenii mii efonis şitroare "de milo (mesodia)" atisme/sedelne ntre odele 3 şi şi un onda ntre odele 6 şi 7 Eteniile şi efonisele suntelemente ale adrului liturgi n are se nadrează stihologiaelor nouă (ot Ode şi ântarea anoanelor deendente deaestea adiă a "sihirilor" lor n timul slubei Utreniei

Canoanele a alătuiri imnografie indeendente s

au folosit n ultul dumnezeies fără a aeasta aşa umam văzut să fie destinaţia lor iniţială şi afară de adrul lorliturgi res adiă al stihologiei odelor din timul UtrenieiEste vorba desre o a doua uzanţă ulterioară a anonului Astfel anoane se ântă n rinial la slubele deaveerniţă (aatistul anonul el mare triodele dinSătămâna Mare anonul mărtăşirii al Năsătoarei deDumnezeu) de Miezonotiă (anoanele treie ale Dulor) la

sfârşitul Veerniei sau n tmul roesiunilor În aesteazuri ele ot să ăstreze sau nu atismele "de milo" sauondaele De asemenea nu resuun nii etenie (orugăiune) şi efonis duă um nu se fae nii reitareastihurilor Odelor biblie tomai entru ă aeste stihuriaarţin organi aşa um am sus slubei Utreniei

Din aest motiv nainte de atismele "de milo" aleanoanelor treimie de la Miezonotia din Duminii nu sefa ereri şi efonis Canonul se ântă sau se iteşteontinuu iar sedelne se inserează duă easna a 3-a şi a 6-aaşa um se fae la Otoih.

Numai la slubele aralisului se fa ereri duăeasna a 3-a a anonului aralis (de mângâiere) nainte desedealnă şi duă easna a 6-a nainte de onda deoareeaeastă slubă este struturată duă modelul Utreniei Este

un fel de Utree de mângâiere ătre Năsătoarea de DumnezeuLa sluba Maslului avem o situaţie asemănătoare. Înrima arte eistă un anon u sedealnă la easna a 3-a şiond a duă easna a 6-a. Aii este vorba desre o adevărată



ĂSNSR PROBEME RGCE

slubă de Urenie şi n mod normal ar rebui a naine desedelne şi de onda să se faă eenie şi efonis În raiănsă nu se mai fae aes luru şi foare ore deoareeaeasă are a slubei nu se mai ână dea a o slubă deUrenie i a o slubă regăioare nr-un anumi felenru săvârşirea Maslului. Alfel ar rebui să se sună aâeenie mare naine de "Aliluia" (Molifelniul revede"eenie miă") â şi elelale eenii (de eemlu ea dedinaine de eaosilarie) şi elelale elemene ale Urenieiare sun omise n mod ore.

423

Ce leătură este ntre percopele Evanhellordn Dumncle lu uca ş Crăcun ş ntrepercopele Evanhellor Dumnclor PostuluMare ş Paşte?

1 erioele Evangheliilor din Duminiile lui Lua nuau fos alese având dre rieriu raniul Naşerii Domnuluin erioada de dinainea ăruia ad desul de mule dinreele La vremea n are s-a nghea sisemul erioelor nuse formase nă erioada re-ranială a elor aruei de

ile de dinainea Crăiunului rin imiarea osului Mareu os şi u ro are ale naine-rănuirii şi u desee omeniriale roroilor. Daă ar fi eisa ar fi fos foare osibil aalegerea erioelor să fos inuenaă de aeasa SărbăoareaNaşerii Domnului a şi ea a eofaniei şi a ÎnălăriiCinsiei Crui a avu dre adru liurgi iniial numaidouă Duminii una a naine-rănuirii şi una de duărănuire adiă Duminiile de asăi

"de dinainea Naşerii

lui Hrisos" şi "de duă Naşerea lui Hrisos" erioeleevanghelie ale aesor două Duminii alăuri de ele douăerioe ale ilei de rani (ea a U reniei şi ea a



ONNS ONDOS 79

Dumneeieşii Liurghii) ese bine de reţinu ă sun luaeoae aru din Evanghelia duă Maei (1 1 2 5 1 1 82 5 2 1 -

20 şi 2 13- 23) şi devolă ema isoriă a Naşerii lui Hrisosde la genealogia lui Hrisos ână la noarerea snei familii nNaare. Ele onsiuie u ale uvine o gruă omaă deleuri răniare are ese inseraă n anul liurgi şinrerue şirul leurilor Duminiilor lui Lua .

În seolul al X-lea ema sărbăoreasă a Duminiii dedinainea Naşerii ui Hrisos are era "omenirea sfinţilorsrămoşilor noşri Avraam Isaa şi Iaov" (de aeea se şi

numea "Duminia Sfinţilor ărinţi") şi omenirea "sfinţilorrei ineri Anania Aaria Misail şi a lui Daniil roroul"(din muarea lor de la 17 deembrie) se mare şi nr-o alăDuminiă re-raniaă Duminia de asăi a srămoşilor.A eisa auni o enaivă de a se inrodue n aeasăDuminiă o erioă din Evanghelia duă Maei (M 8 5 - 13 arabola inei elei mari) rin imiarea sărbăorii Naşeriişi a elor două Duminii de dinaine şi de duă rani.

Aeasă erioă vorbeşe desre srămoşii Avraam Isaa şiIaov . 8 1 1) Înr-o manieră mai onservaoare nsă iielerevedeau iirea Evangheliei lui Lua ea "de rând" adiă aerioei Duminiii are venea n şirul normal fără deosebireAeasă rânduială mai nouă s-a fasona n relaţie u eledouă de mai sus a rămas e de o are şirul lui Lua dar rinmuare erioa Duminiii a 11a vine să o nlouiasă e ea

"de rând" erioa a -a a lui Lua ese aralelă u M 8 513

dar nu amineşe numele srămoşilor Avraam Isaa şi IaovÎnr-o eoă oareum ulerioară duă aelaşi sisem

s-a norora n erioada re-ranială a Naşerii lui Hrisosşi Duminia de dinainea Duminiii Srămoşilor În aeasăDuminiă se ieşe iarăşi rin muare evanghelia a 10a alui Lua are se referă la vindearea femeii gârbove enrumoivul ă ea ese araeriaă de Domnul dre fiiă a lui

Avraam ("fiiă a lui Avraam fiind" L 13 16)Când luna deembrie are ini Duminii n rima

Duminiă a lunii se ieşe iarăşi rin muare evanghelia a14-a a lui Lua (18 35-43 vindeara orbului din Ierihon)



ĂSS POEME GCE

eviden enru dubla araeriare de "iu al lui David"făuă Domnului de ăre orb

Înfelul aesa rin sisemul muării fără să se filini n general erioada lui Lua oae Duminiile din

deembrie sun adaae erioadei reraniale a NaşeriiDomnului de vreme e erioele lor evanghelie se referăfie şi oaional, la numele srămoşilor lui Hrisos la DavidAvraam şi la eilalţi ariarhi şi bărbaţi ai Vehiului esamenărora le ese onsaraă erioada de dinainea Naşerii luiHrisos şi ndeosebi luna deembrie oae ă ese foare

uţin aes luru dar raia Biseriii a refera aeasă soluţien lo să faă shimbări mai adâni n sisemul reeisen alerioelor inroduând erioe ale naine-rănuirii şimai orivie din eilalţi evanghelişi

La nreaga disuţie legaă de muarea Duminiilor luiLua se referă răsunsul de la nrebarea nr 17

2 Leurile evanghelie ale Duminiilor osului Mareduă um mărurises vehile Evangheliare şi imnografia

vehe a aesor Duminii nu au fos de la neu aesea.Numai rima Duminiă a osului a ăsra vehea ei erioăevangheliă (In 1 44-52) are nu se referă la raniul resabilirii ulului sfinelor ioane (Duminia Orodoiei), i laomenirea roroilor Moise Aaron şi Samuel (vei "desreCare au sris Moise n Lege şi roroii" v 45) are era veheaemă a ilei La roroi se referă şi Aosolul (Evr 1 1 242632 40) rohimenul aliluiarul ş i desul de vehile ro areale aesei Duminii. Celelale Duminii (a 2a a 3-a, a 4-a şia 5-a a osului) aveau ale evanghelii din Evanghelia duăLua reseiv arabolele ului risiior a vameşului şifariseului a bunului samarinean şi a bogaului şi a sărauluiLaăr duă um se vede din imnografia aesor Duminii şia săămânilor are le urmeaă Unde, ând şi de e s-au făuaese shimbări n erioele osul Mare nu ne ese unosu

u eaiae deoaree roblema nu sa erea ndeauns.Orium ea resuune o reorganiare generală a sisemuluierioelor n erioadele lui Lua şi Maru de reme e erioele de mai sus sun urinse dea nre erioele Duminiilor



OS OOS

din şirul lui Lua În orie a n seolul al X-lea duă umonsaăm iiul Snei Soa aea erioadă î Duminile

din osul Mare se ieau la Biseria Mare erioele de asăidin Aosol şi din Evanghelie oae ă shimbările aeseas-au fău enru a se orivi mai bine leurile evanghelieu emele osului Mare şi enru a se lega ulimele douăDuminii u aima şi u aşile aşa um am vău ă s-anâmla n erioada re-ranială a Naşerii lui Hrisos.

Desre Evanghelia Duminiii I-a a osului am vorbidea omenirea roroilor se aă n deendenă u ema sărbă

oreasă a Duminiii ăsaului se de brână ăderea elornâi-idii şi urarea ulerioară de griă a lui Dumneeuenru neamul oamenilor (vei la Liurghia Sfânului Vasileel Mare "ai rimis roroi ai da Legea sre auor")

erioa evangheliă a Duminiii a doua a osului(M 2, 1-12, vindearea slăbănogului Caernaum) are eidenlegăură nu u aşele i u ema enrală a osului Mareoăina şi ierarea ăaelor. Hrisos ese Fiul Omului are

are uerea "să iere e ămân ăaele" (v 10. Vei şi v 59).erioa din Duminia a reia fae referire la ruea

Domnului (M 8 , 3 9 , 1) , are ese nhinaă n aea i(Duminia Înhinării Sfinei Crui) fie enru ă n aeasăDuminiă s-a mua omenirea aării ei de la 6 marie fiedeoaree n aeasă i ădea oae nu nâmlăor şi fărălegăură u sărbăoare muaă a aării muarea "sfinelorlemne" n seolul al VI-lea de la Aameea la ConsaninoolCruea lui Hrisos şi viaa răsigniă duă ilda Domnului aelor e-I urmeaă ese una din emele riniale are mbibănreaga erioadă a osului Mare

erioa evangheliă a Duminiii a ara (M 9 1731)are a legăură emaiă u osul Mare lua moriva diavoluluişi armele duhovnieşi u are şi numai u are duă uineleDomnului oae să e nvins aela rugăiunea şi osul (v 29)

La sfârşiul erioei ese urinsă şi rima desoerire a luiHrisos desre ăimirea e rue şi desre Învierea LuiÎn Duminia a inea a osului avem n mod eviden

o erioă de naine-rănuire (M 10, 32-45) de vreme e



2 R PROBEME RE

ea nee şi se sfârşeşe u rofeia foare amănuniă desre"ele e urmeaă să se nâmle" (v 32) În două din aese

ulime Dumnii aralela u ele două Duminii ale nainerănuirii Naşerii ese foare viibilă

424

Ce nseamnă cuvântul "O<13" şi care estelegătura lui cu sărbătoarea Sfântului oan Teologul

( mai stihurile de la sinaxar).

Cuvânul "po6was" (de la "pa6ov" randafir) esenâlni n Mineele noasre iărie, n al reilea sih alSinaarului Sfânului Ioan eologul din iua de 8 maio o O ooo" are nseamnă"n a oa i (a lunii mai) se săvârşeşe modobirea u

randafiri a fiului uneului (adiă a lui Ioan, M 3, 7) Înmanusrisele sinaarelor se lămureşe, eeegei, omenireaaeasa a eolog a "POw ,omerea Sfânului Aosoladiă po6was") . Din ele suse n sinaarele Mineelordesre legăura dinre "po61a şi "ibunea manei" adiă arafului sfân are a ivorâ minuna n aea i din mormânul

icionarul Liddell-Sco ne spune că o8W înseamnă ceremonia lacare mormintele erau îpodobite cu trandafiri

Verbul neogrec o8� înseamnă a colora în trandairiu sau roz a ace

trandafiriu sau roz a rumeni II i. a se colora în randafiriu sau în roza se rumeni xpresia o8 1 Qy are sensul de se întrevăd zorile (adică secolorează în randafiriu zorile e aici subsantiul 8WQ colorare întrandafiriu. La noi cele trei sihuri de la sinax ar au fos raduse dupăcum urmeazăNu hrană, ci întărire oamenilor împărţeşteUcenice al Domnului mana ceea ce din ormântul tău izvorăşteÎn a opta zi săvârşi cu adevăratÎne fiului tunetului celui lăudat.raducându-se substaniul o8W prin norire".



ONNS ONDOS 3

său devine eviden faul ă ese vorba desre o sărbăoareare se făea n Efes n biseria mare, unde eisa şi mormân

Aosolulu În i Snei Soa

Consannool din seolulal X-lea aare sris de două ori uvânul " , e 9 mai, laomenirea ariarhului imoei " ow OD ooo OD o" "rodismos-ul sânului ariarhimoei ) şi n a doua Duminiă duă Cinieime "aSfânului eodor el din Sarahios, el numi "ow " Îninsriii aare şi verbul "o"

Ese vorba desre modobirea morminelor sfinilor

sau n general a morminelor elor mori u randafiri eare obişnuiau să o faă n mod res n erioada randariloradiă n lunile mai iunie oi ei de sus, "noriii" arerimes aelaivul de " , sun rănuii n ilele luniimai iar Duminia a IIa duă Cinieime, orivi alendaruluiiulian ade nre 2 mai şi 2 7 iunie Obieiul are ă eradesul de răsândi daă e să udeăm duă măruriile demai sus şi duă ale surse are amines o raiă asemănăoare

enru sărbăoarea Sfinei eodosia (29 mai) La sihirileLaudelor de la sluba snilor frai din Miilene David Simeonşi Gheorghe, are se aă n odiele 921 din seolul al XIVlea al biblioeii Laureniane din lorena eisă informaiadesre o minune are sa fău n imul "noririi ()"mormânului lor de la mănăsirea lor din Miilene "roiesosul"voia a loaşul lor obşes să "miroasă", unând n el randari«A randafiri ărândui-se ă miroase rala nmiresmaă aoaselor, roiesosul eaeşia enru voi, din dragose i-a adusn rală» Snii nsă nu au fos mulumii de aeasă manifesarea insirii au arăa randafirii a "urâ mirosiori" şi auivorâ mir n hi minuna «Urâ mirosiori ai arăa voirandafirii nainea voasră ăi u ivorâoare miruridumneeieşi rala miroase elor e vin la voi»

În lumea idolară romană şi greaă se făea n aeeaşi

erioadă a anului (mai-iunie) o sărbăoare e are o numeauu numele laines, deoaree se are ă şi avea neuul nIalia "ro alia" sau "roaria" ăeau roesiuni relgioase, modobeau morminele u randafiri şi săvrşeau osee funerare



4 ĂSSR PREME RGCE

De la aeşia au mrumua şi reşinii obieiul modobiriiu randafiri (o) şi al inelor moruare Ese o manifesarea aâ de umană de dragose şi insire faă de eimori şi fireşe dinr-o raiune şi mai mare faă de sfiniAduerea de ori şi randafiri la morminele sfinilor şi aersoanelor iubie are se fae şi asăi ese o formă aualăa vehiului o modobirea u randafiri

42

Cum reuie să e pomeniă sareţa la eceniamare şi la celelale momene în mănăsirile demaici? Sau nu reuie pomeniă?

Nu red ă exisă vreun model mărurisi şi nări dinun de vedere radiional de omenire a sareei mănăsirilor

de maii sau el uin nu am găsi niăieri să se ineriăvreun model de aes fel oae ă aesui luru se daoreaăşi lisa onsensului are aşa um am onsaa se observăn raia auală În orie a modelul are e valabil enrumănăsirile de bărbai nu ese orivi să se alie şi aiirin analogie enru ărinele nosrul (N) ieromonahul

sau enru egumenul nosru Aes model s-ar orivi ngura elor are răies n mănăsire nu n gura reoului sau

diaonului are nii nu sun membrii ai obşii maiilor a să onumeasă sarea noasră nii nu se oriveşe u demniaealor reoeasă să o numeasă maia noasră e de alăare nii omiere a aesei ereri din riina aesei diulăinu ese indiaă

Sun de ărere ă el mai răsândi model enrusarea snei mănăsirii aeseia ( monahia dimreună uobşea ei ese singurul ore sau el uin el mai orivi



ONNS ONDOS

42

Când un arhiru st prnt în bisrică privat în sfântu atar st corct să s spună a apoisPntru rugăciuni sfântuui stăpânuui nostru "?

Nu o să reuăm ceea ce am scris a răspunsu de aîntrebarea cu număru 0, despre sensu şi foosirea acestui

"stih" având atunci ca motivaţie înocuirea ui cu "Hristos aînviat " în timpu perioadei Paşteui

Câtă vreme arhiereu nu sujeşte sau nu stă în scaunuarhieresc prezidând Liturghia şi prin urmare nici nu zice

"Pentru rugăciunie snţior părinţior noştri " invocând într-unmod oarecare smerit rugăciunie părinţior şi preoţior prezenţi(acesta este înţeesu iniţia a "stihuui") este foarte firescca respectiva repică de răspuns a această cugetare sfântăsă nu fie făcută de către cei către care se adresează prin

"Pentru rugăciunie sfântuui stăpânuui nostru " Aceeaşi

"întrecere" ca să o caracterizăm aşa respectuoasă între părţi înmanifestarea smereniei creştine o găsim şi în mănăstiri deunde şi provine acest tip iturgic în "Pentru rugăciunie snţiorpărinţior noştri " care constituie răspunsu egumenuui a

"Pentru rugăciunie sfântuui părinteui nostru " a masă şiîn mute ate situaţii

Acestea se zic după cum este bine înţees atunci când

este prezent arhiereu sau egumenu Şi aşa se şi face foartecorect totdeauna şi în practică Dacă acesta nu este prezenteste de neînţees foosirea acestor două tipuri cu totu personae( a sfântuui stăpânuui " " a sfântuui părinteui ") arprezent este atunci când stă oficia în adunare Când însă seaă ascuns deoparte în Sfântu Atar şi prin această atitudinea sa arată că nu doreşte să se i facă simţită prezenţa cum săse adreseze pubic preotu către e în timpu apoisuui şi

ră dscernământ ră să respecte momentu privat a acestuiasă ceară oficia rugăciunie ui? Este ca şi când ar descoperiascuns şi -ar sii în mod necuviincios să ia parte a subă



6 ĂSNSR PROBEME RGCE

oaeae aalelă este azul lui Pe ahieia voastăsă o omeneasă Domnul Dumnezeu . . din timul VohoduluiMae Aeasta ne oate due şi la flosiea oetă a lui

Pentu ugăiunile . în azul nostu Aşa um ivat eotulslujito oate şi tebuie să se adeseze ahieeului în SfântulAlta uândui Ahieia voastă tot aşa eotul oate şi ed ă şi tebuie să eaă bineuvântae sau ietaeduă az în mod ivat sau să îi eaă ugăiunile entuteminaea slujbei. Nu însă ubli.

Tiuile snte ând sunt inute oet asiguă demni

tatea ahieeului şi a eotului şi îi ăzes e amândoi de oiefel de neînelegee. Ele se mişă înt-o atmosfeă de înaltăbună-uvină dagoste şi instie eioă însă totodată şi deadevăată smeenie în Histos şi eset al unuia faă de elălalt

427

in ce motiv în peioadee Evangheliio după oansau Luca, se inseează peicope de la ceiaţievanghelişti, în timp ce din tituie acestopeioade se vede că acest lucu este excus?

Înt-adev title eioadelo atilae e Evangheie(Evangheliaului sau Elogei) ae aa la îneutul fieăei

eioade (Dumnezeiasa şi Sfânta Evanghelie duă Ioan

. . duă Matei . .) dau imesia ă este voba dese îmăiiemetie adiă dese itiea eioelo numai dinEvangheliile eioadei evanghelistului fieae aainânduneia din ele atu unităi Aeastă imesie este intensiatăatât de ioanele evangheliştilo ât şi de sub titlui ae şi înmanusise şi în tiăitui se inseează înte unităi şi leseaă. Este neîndoielni ă aeastă îmăie a anului în

atu eioade duă ei atu evanghelişti există Tadiialegată de aest luu este ezumată în ânduiala foate vehee ae o găsim în Tiiul Sntei Soa din Constantinoo od



ONNS ONDOS

Timiou Stavou 0 şi Patmos 266 din secou a Xea «Tebuiesă se ştie că Evangheiie se citesc în feu acesta de a Paştepână a 50 (adică a Cincizecime Evangheia după Ioan; dea 50 până a anu nou (adică 23 septembie cea după Matei;de a anu nou până a Post, cea a ui Luca, de a începutupostuui până a Foii, cea după Macu» Inseaea peicopeode a aţi evangheişti în aceste peioade ae Evangheiiotebuie mai degabă să fie caacteizată ca o excepţie Şiastfe de excepţii există din destu. Mai depate vom înceca săe expicăm, după ce, cum e şi fiesc, e ocaizăm mai întâi.

Peioada Evangheiei după Ioan este eativ cea maiipsită de aspeităţi. Ea începe din Duminica Paşteui şiajunge până în Duminica Cincizecimii În toate aceste zie secitesc peicope din Evangheia după Ioan, cu tei excepţii,cae sunt notate în manuscise «Tebuie ştiut că se citeştetoată evangheia după Ioan în toate cee şapte săptămâni,număate de a maea Duminică a Paşteui, făă tei zieanumite» (codicee Sinai 75. Aceste tei zie sunt maţea

Săptămânii Luminate, Duminica Mionosiţeo şi joia ÎnţăiiPentu Înăţae motivu este evident în Evangheia dupăIoan nu se face efeie a aceasta Mai potivită a fost găsităistoisiea ui Luca (2, 3652, bineînţees în egătuă cupeicopa din Fapte (, 2, împeună cu cae constituiapeechea ectuio de a Litughia acestui paznic

Ceeate două cazui sunt mai dificie În maţeasăptămânii mai se citeşte peiocopa din Evangheia ui

Luca, cae eatează aătaea Domnuui căte cei doi caemegeau a Emaus (Lc. 2, 235, adică a 5a Evangheieeotinaă. Numai faptu că acestă Evangheie este una a Învieiinu îndeptţeşte citiea ei în Săptămâna Luminată Confomsistemu ectuio din săptămâna Paşteui cae este în vgoae,nu se citesc peicope ae Învieii, ci continuaea Evangheieidupă Ioan Citiea ei în acea zi sa fi justificat şi expicatdacă evenimentu descis a fi avut oc în ziua de maţi dedupă Paşti Da această aătae a Ceui înviat sa întâmpatchia în ziua Învieii, afaă numai de cazu în cae pasaju2, 2 "astăzi este a teia zi de când sau petecut acestea"



ĂSSR ROBEME RCE

(adică de la ziua de Vinei) nu a fost geşit intepetat, înînţelesul că se efeă la a teia zi de după Înviee (ziua demaţi), lucu impobabil Şi încă ceva din textul continuu allui oan, cae se citeşte de la Duminica Paştelui până în joiaSăptămânii Luminate ( 7.8-28 şi 35-52) lipseşte exact opeicopă (, 29-34: " . . .oan vede am văzut şi am mătuisitcă Acesta este Fiul lui Dumnezeu"), cea cae coespundemaţei din Săptămâna Luminată şi cae, cu siguanţă, secitea în această zi înainte de a fi fost înlocuită de peicopadin Luca. De ce s-a făcut această schimbae nu putem să ştim,

cel puţin nu din elementele cae ne sunt cunoscute pânăacum Faptul că peicopa din oan , 29-34 este peicopaLitughiei din 7 ianuaie (Soboul Înainte-megătoului), nueste un motiv putenic ca să se justice omiteea ei, de veme ceşi peicopa imedia umătoae (n 35-52) se citeşte şi înmiecuea Săptămânii Luminate şi la Litughia din ziua depomenie a Sfântului Apostol nei (30 noiembie) Dimpotivă,confom Tipicului biseicii Învieii din eusalim (codicele T.

Stavou 43 din anul 22) , în Săptămâna Luminată se citeaula eusalim în timpul Uteniilo acesto zile Evangheliileeotinale Dacă schimbaea peicopei cae ne peocupă s-a făcutacolo, se poate intepeta e ca o supavieţuie a acelei pactici,fie că se datoează veunei adunăi de cult cae s-a fi făcutîn maţea Săptămânii Luminate în satu Emaus În oice cazânduiala actuală exista deja în secolul al X-lea, de veme ceeste mătuisită de Tipicul Sfintei Sofia amintit mai sus.

ntoduceea peicopei Macu 5, 43 6 8 în a teiaDuminică de după Paşti se datoează uno aţiuni calendaisticeÎn această zi se păznuieşte, potivit Tipicului de mai sus alSfintei Sofia, "pomeniea depţilo osif din Aimateea şiMaia Magdalena şi a celolalte uceniţe ale Domnului" SinaxaulPenticostaului mai adaugă şi pe ucenicul "noctun", pe Nicodim,şi pesonalizează pomeniea ucenitelo la gupul femeilomionosiţe În această Duminică,

după cum este mătuisit

de Canonaul ieusalimiteano-geogian din secolul al V-lea, secitea iniţial peicopa n 2, , adică elataea despeminunea Domnului de la nunta din Cana. Cu siguană că şi



ONNS ONOS 9

aici avem o schimbare târzie în ceea ce priveşte subiecteeDuminicior şi pericopee care se citeau în acestea, poatechiar o încercare de egare directă cu tema Paşteui a primeordouă Duminici ae Penticostaruui, acă crearea a două Dumnicide "dupăprăznuire" Iosif, Nicodim şi mironosiţee sunt puşiprimii în sinaxar şi în sujba acestei Duminici ca unii care aufost martori ai îngropării şi Învierii ui Hristos. De ce însă sa preferat pericopa din Marcu în ocu reatării paraee dinEvangheia după Ioan, aşa cum era firesc? Poate pentru cărelatarea ui Marcu este mai cuprinzătoare (chiar dacă nu se

aminteşte Nicodim). Poate şi pentru că femeie mironosiţe nusunt amintite de Ioan, excepţie făcând numai Maria Magdaena.Citirea continuă a Evangheiei după Matei, care începe în

unea Sfântuui Duh, se prezintă compactă şi fără excepţiipână în Duminica a XI-a. De acoo până în Duminica a XVI-aîncepe citirea, în ziee de rând, a Evangheiei după Marcu,în timp ce citirea ceei după Matei se continuă în sâmbete şiîn Duminici Exact aceaşi ucru se întâmpă şi cu Duminicie

şi săptămânie ui Luca, unde de a început (unea de dupăDuminica Înăţării Sfintei Cruci) şi până în Duminica a XIIa avem o unitate compactă şi se citeşte continuu, fără nici oexcepţie, Evangheia după Luca. Din unea săptămânii a XIIIase inserează, în ziee de rând, ecturi din Evangheia dupăMarcu, din punctu de unde s-a oprit în vinerea săptămânii aXVI-a a ui Matei (Mc 8, - 0) , adică de a Mc. 8, În zieese sâmbătă şi Duminică se citesc pericopee ui Luca, aşa

cum am văzut că se întâmpă şi în perioada ui Matei Duminicaăsatuui sec de carne are o pericopă din Evangheia dupăMatei (25, 3, a Înfricoşătoarei judecăţi), ca şi sâmbăta şiDuminica ăsatuui sec de brânză (Mt 6 - 3 şi Mt 6 -2 ) , întimp ce zee de rând ae săptămâi brânzei (aară de ercurişi vineri, care sunt zie aiturgice şi de aceea nu au ecturi în vechime se săvârşea Liturghia Darurior mai înainte sntite

şi din acest motiv nici nu aveau ecturi din Aposto şiEvangheie) se revine a sfârşitu Evangheiei după LucaAcum, de ce s-au întâmpat aceste inserări ae pericopeor

ui Marcu a sfârşitu perioadeor ui Matei şi Luca şi de ce



9 ĂSSR PROBEME RGCE

evine iaăşi itiea din Lua în timpul săptămânii bânzeiEste evident ă aeste aanjăi au legătuă u peioada PostuluiMae şi u dezvoltaea teptată a aestei peioade pegătitoaeSa voit u alte uvinte a peioada Postului Mae să ămânăa o peioadă de itie ontinuă a Evangheliei după Mau aşaum este astăzi în Evangheliaele noaste Din Evangheliaelefoate vehi însă şi din imnogafia vehe a DuminiiloPostului Mae şi a săptămânilo lo unoaştem ă şi înaeastă peioadă se iteau peiope din Evanghelia lui LuaDa deoaee Postul Mae ae Evanghelie numai sâmbăta şi

Duminia sa mutat itiea ontinuă a Evangheliei lui Mau înpeioadele lui Matei şi Lua îneânduse astfel să seegleze sistemul peiopeo astfel înât elataea Patimilode la aeşti doi evanghelişti (Lua şi Mau să vină înaintede îneputul Postului Mae pentu al pegăti stfel întimpul Săptămânii Mai peiopele Patimii şi a evenimenteloae o peed sunt luate în maea lo majoitate din Evangheliilelui Matei şi Ioan adiă a evangheliştilo ae au fost matoi

oulai ai evenimentelo ale ăo apitole legate de aeastaau fost lăsate intenionat în afaa sistemului itiii ontinuea aesto Evanghelii în peioadele lo stfel în SăptămânaMae se ites peiope din Mau şi Lua numai a exepie Din32 de peiope evanghelie ae se ites din sâmbăta lui Lazăpână în Sâmbăta Mae 15 au fost luate din Evangheia dupăMatei 1 1 din ea după Ioan şi numai 3 din ea după Mauşi ea după Lua De altfel peioada pegătitoae pentu Postul

Mae sa onstuit pin mutaea a două peiope dn Luaae în vehime apaineau Postului Mae (a Vameşului şiFaiseului a Fiului isipito două peiope din Matei (aÎnfioşătoaei Judeăi a ăsatului se de bânză ba hiaşi a femeii ananeene ae se iteşte apoape totdeaunaînainte de îneputul Tiodului

În ne peioada itiii Evangheliei după Mau se limi

tează la ini sâmbete şi la aelaşi numă de Duminii alePostului Şi aii însă există o exepie În Duminia Ia aPostului se iteşte peiopa In 1 , -52 pentu faza despeCae a sis Moise în Lege şi Pooi lam aat pe Iisus fiul



ONNS ONDOS 9

ui Iosif ce din Nazaret (v. 6). Aşa cum am scris întrunat context în această Duminică se sărbătorea pomenireaprorocior Moise Aaron şi a ceorai. Această pericopă erasingura potrivită devreme ce în ea Iisus este recunoscut deucenicii Săi ca Mesia ce prorocit de proroci

Faptu că în perioada ecărui evangheist s-a depusîn principiu efortu ca măcar în Duminici să se citeascăpericope din evangheistu aceei perioade se vede şi din ecturieevangheice ae Duminicior Sfinior Părini de a SinoadeeEcumenice Astfe în Duminica Snior Părini de a

Sinodu Ecumenic a şaptea după Paşti se citeşte pericopaIn 17 113 în Duminica Sfinior Părini din iuie pericopaMt 5 119 şi în Duminica Sfinior Părini din octombrieprin mutare evangheia semănătoruui (Lc 8 5-15) întimp ce iniia era prevăzută şi aici citirea pericopei Mt. 51-19 Aceaşi ucru s-a întâmpat şi cu Duminica Strămoşiorîn care prin mutare s-a pus pericopa a XI-a a ui Luca (116-2) în ocu pericopei paraee Mt 8, 513 care este

prevăzută de anumite manuscrise şi care era mut maipotrivită deoarece în ea se vorbeşte deschis despre patriarhiiAvraam Isaac şi Iacov (v 1 1) care sunt prăznuii în aceastăDuminică împreună cu ceiai strămoşi ai ui Hristos .

428

Se poate face cosumarea parţiaă a Steorîaite de împărtăşirea credicioşior?

Nu văd să existe vreun motiv fie şi practic care săîndreptăească consumarea pariaă a Sfinteor înainte deîmpărtăşirea credincioşior. Preotu după rânduiaă se împărtăşeşte e prim şi după aceea cheamă popor să se împărăşeascăşi e de Preacuratee Taine Este vorba despre un act unitarde apropiere de Dumnezeiasca Împărtăşanie a ceruui şi apoporuui care începe cu "Sfintee Sfinior şi cu rugăciuniepregătitoare şi se încheie cu îndemnurie diaconeşti şi cu



92 ĂSNS POBEME GCE

rugăciunea de mulumire. În vechime această unitate eramai evidentă, deoarece nu era întreruptă prin mai noul "Cufrică de Dumnezeu . . ." . Nici cântarea chinonicului nu se opreadupă împărtăşirea preoilor, ci se continua şi în timpulîmpărtăşirii laicilor, după cum trebuie să se facă şi astăzidacă există muli care vin la Sfintele Taine Consumarearesturilor Dumnezeieştii Împărtăşanii se face după împărtăşireatuturor, la proscomidiar mai demult se făcea la diaconicon după terminarea Dumnezeieştii Liturghii Sfânta Masă, dealtfel, nu este nici din punct de vedere tradiional, nici din

motive practice, locul cel mai potrivit pentru consumareachiar şi parială a Sfintelor.

42

a Ceasuile împăăteşti din ajunul Căciunuui,al btezei şi din Vineea Mae nu se indică

nicăiei că după Apst se cântă ,Aliluia" Dacătebuie să se cânte, de ce nu sciu aceasta cătile,ia dacă nu tebuie, cae este mtiu?

Întrebarea, foarte corect, cuprinde două pări Primase referă la faptul dacă se cântă "Aliluia" la Ceasurileîmpărăteşti, iar a doua, în cazul unui răspuns negativ, care

este motivul omiterii lui.1 Pentru început este într-adevăr ciudată aceastătăcere a textelor noastre liturgice. În cările tipărite, nici înVinerea Mare, nici în ajunul Crăciunului şi Bobotezei nu sespune nimic despre "Aliluia" de după pericopa apostolică şiînainte de Evanghelia Ceasurilor împărăteşti Dacă aceastaşi-a avut cauza într-o greşeală sau omisiune tipografică, ar fifost puin probabil ca această greşeală sau omisiune să se fi

făcut în toate aceste cazuri, adică de douăsprezece ori, devremece slujbele Ceasurilor se cântă în fiecare din aceste trei zilePe de altă parte, indicaiile tipiconale în toate aceste cazuri sunt



OS OOS 93

atât de amănunţite ncât nu asă ipotezei că a trecut neobservatun punct chiar şi de amănunt din aceste sujbe. Desigurpuţin mai jos a descrierea sujbei Vecerniei acestor maripraznice care are după cum se ştie ecturi din Aposto şi dinEvangheie se dă dovada despre existenţa ui iuia" gasu şistihurie ui. Aceaşi ucru se întâmpă în toate cărţie noastrede cut în Aposto în Minee în Triod în Penticostar şi înEvhooghion. Când o sujbă are ectură apostoică şi evangheicăîn mod neapărat după Aposto se indică gasu şi stihu saustihurie ui iuia". Astfe se întâmpă a ecturie Duminicior

ae sărbătorior ae zieor de rând şi ae Taineor şi ierurgiiorBisericii noastre cum ar fi a Botez a Cununie a sfeştaniia Masu a Agheasma mică şi mare a tunderea în monahismcu schima mică sau mare a sujba înmormântării mireniora preoţior şi pruncior ba chiar şi a "apostoevangheia"

procesiunior a secetă cutremur năvăire a barbarior etc.Discuţia primeşte o importanţă deosebită dacă facem

recursu datorat a vechie Tipice care şi acestea descriu cu

ux de amănunte rânduiaa Ceasurior împărăteşti Deexempu Tipicee Sfântuui Sava (cod. Vatopedi 322/956 dinsec X-X şi ed Veneţia 1771), a mănăstirii Everghetidosdin secou a XIIea a bisericii Învierii din erusaim dinanu 1 122 a mănăstirii Mântuitoruui din Mesina din anu1 1 31, Tipicee manuscrise mai noi ae mănăstirior de aSfântu Munte cum ar fi Dionisiou Kostamonitou SfântuPave Xiropotamou şi Fiotheou dau exact aceeaşi imaginecu cea pe care ne-o pun a dispoziţie tipăriturie Adică în timpce în toate cazurie de citire a Apostouui Evangheiei şibineînţees şi a Vecernia Crăciunuui Bobotezei şi Vinerii Marinotează "Aiuia" şi de a unu până a patru stihuri dinpsami a toate sujbee Ceasurior împărăteşti î omit. Sănotăm că această armonie a vechior Tipice nu poate să eîntâmpătoare de vreme ce în ate momente rânduiaa

Ceasurior împărăteşti aşa cum este descrisă de aceasteanu este exact aceeaşi ci prezintă diverse variante. Şi iarăşieste demn de remarcat faptu că Tipicu bisericii Învierii şiTipicu codiceui Sinai (1096 din secou a XII-ea) prevăd înainte




de Evangheliile Ceasurilor mărăeşi ânarea rohimenelornu nsă a aliluiarelor. Un Canonar-ii Biserii Ierusalimuluiare s-a ăsra n raduere georgiană şi are ură ânăsre seolul al VII-lea nu are sluba Ceasurilor mărăeşin Vinerea Mare i o formă embronară a ei are eseonsiuiă din douăsreee roare sihuri din salmi şimule leuri Şi aii naine de Evanghelii eisă rohimenenu nsă şi "Aliluia" În lus se noeaă lar la Veernia dinJoia Mare "Aliluia nu se ie" Urmând n mod evidenaeeaşi radiie rimul aă de Navlio Niolae Malaos n

seolul al XVI-lea a alăui slubele Ceasurilor mărăeşienru raniul Cinieimi fără sa noee ânareaaliluarului n aese slube ale lui.

Asăi "Aliluia" dinre Aosol ş Evanghelie reearoae neobserva deoaree se ână reede şi numai derei ori fără o griă deosebiă enru glasul ânării lui. raiasa aliena. Conform vehii rânduieli oree "Aliluia" seâna de nouă ori sau de doisreee ori (33 sau 34) e un

glas anume şi u sihuri din salmi alese seial are defieare daă sun srise n ările de ul şi n manusrise şivariaă nre unul şi rei sau hiar aru sihuri. Îlinroduea ieul rin uvinele "Aliluia salmul lui David" diaonul iea a şi la rohimen "neleiune Să luămamine" şi n imul ânării lui se făea ămâiere se iearugăiunea Evangheliei bineuvânarea diaonului-binevesiorşi se făea muarea lui la amvon Era u ale uvine unelemen foare viu u o reenă uerniă n slubă şi u odeerminare liurgiă bine sabiliă. Nensemnarea lui nslubele Ceasurilor mărăeşi nseamnă lar ă "Aliluia" nuse âna n imul lor şi rin urmare nii nu suneau nimul Ceasurilor mărăeşi rugăiunea de dinaine deEvanghelie nii nu se făea ămâiere iar Evanghelia o ieareoul şi nu diaonul aşa um se fae ână asăi Măruriile

ărilor de ul iărie sau manusrise sun n onordană.2 . Răsunsul la ea de-a doua are a nrebării de enu se ână aliluarii la Ceasurile mărăeşi ese desul degreu de da sau oae din âe se vede hiar mosbl.



ONNS ONDOS 9

Cred că pot fi presupuse două interpretări posibile,dar nu întru totul mulţumitoare Una poate fi caracterul depocăinţă al Ceasurilor împărăteşti din Vinerea Mare, carestă în antiteză cu caracterul doxologic şi de bucurie alcântării ,,Aliluia" Slujbele Ceasurilor împărăteşti ale Crăciunuluişi Bobotezei au fost făcute prin imitarea Ceasurilor împărăteştidin Vinerea Mare şi păstrează multe din caracterul de umilinţăal acelora "Aliluia" însă, din tradiţia noastră liurgică, nueste socotit numai o expresie a bucuriei, ci şi un imn deumilinţă El înlocuieşte, după cum se ştie, pe "Dumnezeu

este Domnul" în zilele de rând ale Postului Mare şi în primelezile ale Săptămânii Mari Şi, lucrul cel mai important, el apare,aşa cum am văzut, chiar şi la Vecernia din Vinerea Mare Nueste logic ca întro parte să nu se cânte deoarece este un imnde bucurie, iar în alta să se cânte ca imn de umilinţă

Legat de aceasta şi oarecum lămuritoare sunt cele scriseîn § 3 din Tipicul Bisericii celei mari a lui Hristos al lui GBiolakis, ed M Saliberou, Atena 1921, p 37 «Iar a se omite în

ziua de Paşti şi în celelalte zile din Săptămâna Luminatăcântarea Aliluia de după Apostol şi după chinonic, nicăierinu se aă în vechile Tipice şi stranele sunt datoare să-cânte» Din cele de mai sus se vede că unii socoteau cântareanepotrivită în timpul Paştelui şi a Săptămânii Luminate,probabil fie deoarece îi dădeau un caracter de umilinţă, fiepentru că erau inuenţaţi de Liturghia din Sâmbăta Mare,unde, după cum se ştie, se cântă

"Scoaăte, Dumnezeule, judecă

pământul " , cu stihuri, după modelul vechilor prochimene,având stihuri din psalmul 8 de unde şi provine (v 8) Tipicul,în această situaţie, are în mod evident dreptate, de vreme ce încărţile noastre de cult se indică atât pentru Paşte, cât şi pentruzilele din Săptămâna Luminată cântarea ,,Aliluia" după Apostol,cu stihuri speciale, bineînţeles de ecare dată de bucurie

A doua interpretare care se poate susţine este că

aliluarul este un element organic al Dumnezeieştii LiturghiiÎn timpul lui se înaintevesteşte auzirea pericopei evanghelice şise pregăteşte poporul pentru aceasta, după cum învaţăPărintii tâlcuitori ai Dumnezeieştii Liturghii (vezi: Gherman



96 ĂSSR PRBEME RGCE

al Constantinopolului, Istorie bisericescă şi vedere mistică:«Aliluia: vestitor al Evangheliei, strigând: "Domnul vine"» ŞiSimeon al Tesalonicului, Tâlcuire 66: «Iar înainte deEvanghelie imnul Aliluia, care araă lauda lui Dumnezeu şivenirea peste tot a harului dumnezeiesc, care este citireaEvangheliei» Cu alte cuvinte, iluia este un fel de prochimendoxologic al Evangheliei, care acoperă, după cum am scris şialtă dată, citirea rugăciunii de dinainte de Evanghelie, tămâierea, binecuvântarea diaconului binevestitor şi mutarea luila amvon În cazul Ceasurilor împărăteşti nic nu se

săvârşeşte Liturghie, nici nu se zice rugăciunea de dinaintede Evanghelie, iar Evanghelia este ctită de către preot înfaţa uşilor împărăteşti Cu siguranţă că nici tămâiere nu sesăvârşea, de vreme ce aceasta a fost făcută după rânduială întimpul cântării idiomelelor Dimpotrivă, în timpul Vecerniei secântă "Aliluia" , deoarece în în Vinerea Mare se săvârşea încontinuare Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, iar întimpul Vecerniilor Crăciunului şi Bobotezei se săvârşeşte,

fără excepţie, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare De altfel,Evanghelia de la Vecernie se rosteşte de către diacon de laamvon şi, cu siguranţă cântarea aliluarului presupune şiaducerea de tămâie în acest moment

Împotriva acestei interpretări, oricum mai probabilădecât prima, vine cântarea lui "Aliluia" în alte situaţii înafară de Dumnezeiasca Liturghie Şi pentru slujbele SfântuluiBotez, Cununiei, a tunderii în monahism şi a sfinţirilor de

biserici este un fapt neîndoielnic că Apostolele şi Evangheliilelor prin urmare şi aliluarul nu aparţin organic acestorslujbe, ci Dumnezeieştii Liturghii, cu care erau de la începutlegate entru celelalte situaţii însă (sfeştanii, maslu, slujbele deînmormântare, şa nu se întâmplă acelaşi lucru, cel puţin înpractica mai târzie

Din cele văzute până acum tragem concluzia că ceea ce

este sigur este faptul că "Aliluia"

nu se cântă înainte deEvanghelie la slujbele Ceasurilor Împărăteşti Însă cauzapentru care nu se cântă rămâne încă întunecată



ONNS ONDOS 97

430

Tipicu notează în patru rânduri că, de ecaredată când se citeşte Evanghelia despre Zaheu, seciteşte împreună cu ea şi Apostoul din Duminica aIIa (ed M Saiberu, p. 5). În 9 însă, înCalendaruTipic a Bisericii Greciei (p. 2) esteindicat Apostou din Duminica a Xa. Cum seexplică această abatere singulară?

Înr-adevăr î "Însemnăre desre Aosol şi Evanghee"din iic la care face rimiere nrebarea se revede ciireamreună a Evangheliei a XV-a a lui Luca şi a AosoluluiDuminicii al XXXIIa Aceasă revedere ese n acord cuabelul ciirilor şi cu abelele canonice iărie la sfârşiulEvangheliilor (sau Evangheliarelor) Penru aceeaşi raiuneşi mirooliul de Helioolis Ghenadie (Arabaoglou) n

sudiul său "Bae şi ndrumări enru alcăuirea abeluluicanonic al evangheliilor din fiecare an cu abele legae deaceasa" (Ortodoxa, v III 938] , 385 şi v XIV 939] 23) recum şi Levkis Pagkraios n aricolul său "Reguli şindrumări enru alcăuirea abelelor ascaliei" (Ortodoxa,

v 939] 3 şi 338) urmeaă nodeauna revederea demai sus Aces lucru se nâmlă n oae "Calendareleiice" auăoare care sun ediae n fiecare an e care am

reuşi să le cercee (aroae reieci) Numai "Calendaruliic" al Bisericii Greciei din anul 983 se are că faceaceasă eceie Ese vorba de o greşeală e care o semnaleaăşi o coreceaă domnul G Mekaoros n "Rânduiala" din acelaşian 983) La aginile 8- el analieaă ehausiv cum anumesau lucrurile şi care ese soluia corecă Susinearea unei oiiidiferie se oae vedea n "Calendarul-iic" al Bisericii Greciein anul 983 6-8 În reuma roblema ese n felul urmăor

Când Snele Paşi bineneles duă calendarulgregorian se rănuiesc e sau 8 mai ca n 1983 Duminican care rebuie să se ciească ericoa evanghelică desre



NS LA POBEME CE

Zaheu şi pin umae şi Apostolul citit împeună cu ea celal Duminicii a XXXa cade în aceeaşi zi cu săbătoaeaSfinţilo Tei eahi Exact acest lucu î pevăd pentu anul93 "Calendaul" şi "Rânduiala" Apostolu Duminicii a aînsă şi Evanghelia despe Zaheu nu evn în Duminica umătoae(6 febuaie ci se socotesc piedute deoaece la mănăstiimai demult şi în paohii în aceste situaţii se citesc ectuiduble a Duminicii şi a Sfântuui aăşi potivit pevedeiloTipicului în duminicile dinte Duminica lui Zaheu şi până înDuminica Vameşului şi a Faiseului în anul 93 au fost

tei duminici 6, 3 şi 20 febuaie se citesc peicopele luatedin anul biseicesc în cus nu cel astonomic în situaţia defaţă cel început de la Paştele din 92, peicope din Evanghelialui Matei împeună cu apostolele citite împeună cu eleadică a XV-a a lui Matei a învăţătoului de lege şi peicopaa XVa a epistolelo a XVa a lui Matei a talanţilo şi aXVa a epistolelo şi a XVlea a lui Matei a cananeenceişi a Xa a epistolelo Acest lucu îl pevăd şi tabee canonice

mai noi cae sunt luate dept citeiu la ediţia Evanghelieide la Apostoliki Diaconia din anul 96, p 3 0

"CalendaulTipic" al Biseicii Geciei a aplicat înpate această pevedee. Adică a socotit nepiedută Evanghelialui Zaheu şi a epuso pe 6 febuaie da a lăsat deopateApostolul din Duminica a XXXa şi în locu lui a pevăzutpentu Duminica aceasta Apostolu Duminicii a Xa cae seciteşte împeună însă cu Evanghelia a XVa a ui Matei a

învăţătoului de lege Ea mai esc dacă Apostolul dinDuminica a XXXa nu se socotea piedut şi ea şi e epuspe 6 febuaie astfel încât nu s-a distus legătua tadiţionalădinte peicopa lui Zaheu şi Apostolul Dumincii a XXX-aÎn această situaţie însă geşeala a fost dublă Bineînţeles înambele situaţii nu este voba despe o geşeaă "de moate" Poate că s-a putea socoti şi foate fiească şi în confomitatecu duhul bineînţeles nu cu ltea pevedeilo tipiconaleeveniea asupa unei peicope cae nu sa citit de veme ceînt- fel sau altul bine sau ău nu se mai citesc două pecopedin Evanghelie sau din Apostol în cultul nostu de paohie



OS FODOS 99

Sa pua pca în suaa d faă că duhu ş aconcd ac Tpcu nu s scs numa pnu bsc dm c ş pnu mănăs Ia câă m în paoh sapcă o "conom" acasa nu bu să ubu ânduaaco ş în Dumnc umăoa adcă să cz o anomaş ma ma Doac în mod ncsa n Dumnca d dupăun pcop a bu să s cască în mănăs dmc pcopa u Zahu ş Aposou sa c p 30 anuaîmpună cu pcop Sno T Iah ş a în bscd m dacă sa adopa muaa acso cu p 6 fbua

Să noăm însă cu acasă ocaz fapu că abconcodan pcopo aposoc ş anghc pcum şîndumă ş ab canonc ca dcug dn acsa nusun xac Po gău na a pcopo dn Dumncaşa cum măusş Tpcu păsa a Sfn Sofa dnConsannopo cod T Saou 40 ş Pamos 266 dn scoua Xa) pcopa anghcă a XVa a u Luca a uZahu Lc. 9 0) nu s cş împună cu Aposou dn

Dumnca a XI a Tm 4 95 " . . cdncos s cuânu. . căc d aca n ş osnm . ") c împună cu Aposou dnDumnca a XIa Tm. 5-7 " cdncos s cuânu.c ă Isus Hsos a n . . ."). Acs două pcop au înudmacă ăuncă d aca au ş fos pus împună ÎnEangh ud âno "câau zcând că a na sămănânc a un om păcăos" a Hsos sş că "a n să cau ş să mânuască p c pdu" 7 ş 0) Înpcopa aposocă a Dumnc a XXXI-a Aposou Pa nîncdnază că "Hsos a n în um ca să mânuascăp c păcăoş" ş că Dumnzu a mu înâ p "cdnâ" dn păcăoş, "sp pdă co c o cd în E înHsos)" 56)

Acasă spaa a pcopo ga în adcă aco ca s cau împună ş gaa o cu a bu

că s dsu d ch d m c a apa ş în manuscsma ch ocum dcâ s ş ab canonc a uEmanou Gzonos ş Nof dn asos Dsp acasămă s a ob ma p ag cu ocaz un a nbă D



ĂSNS POBEME GCE

reţinut însă, numai specia pentru situaia noastră, că greşeaaîncepe din momentu în care se introduce în şiru pericopeorui Matei Evangheia femeii cananeence ca Evangheia Duminiciia XVII-a a ui Matei şi se eagă în tabeee canonice şi înistee concordanţeor pericopeor cu Apostou Duminicii aXVIIa ("voi sunteţi tempu ui Dumnezeu Ceui viu . . ." IICor 6, 16 7 1), Aposto care iniţia era citit împreună cuEvangheia Duminicii I-a a ui Luca. De acoo mai departetoate perechie au fost mutate cu o Duminică IIa a ui Luca Apostou Duminicii a XIXa (în oc de a XVIII a) ; a III-a a

ui Luca Apostou Duminicii a XX-a (în oc de a XIX-a) ş.am.d. Eroarea se recorectează spre sfârşitu şiruui uiLuca, când pericopa cananeencei nu este reuată în tabeeecanonice şi în iste în poziţia ei iniţiaă, adică înainte depericopa Duminicii Vameşuui şi a Fariseuui (în "Evangheii"

pericopa cananeencei apare de două ori, acest ucru fiind omostră a amestecuui o dată a sfârşitu ui Matei, ca Duminicaa XVII-a şi a doua oară între Duminicie a XV-a şi a XVI-a

ae ui Luca) Astfe, pericopa Apostouui din Duminica aXXXII-a se eagă cu pericopa ui Zaheu (a XVa a u Luca) şicompetează gou creat

Iniţia Apostou Duminicii a XXXIIa era pericopaapostoică citită împreună cu pericopa cananeencei (Mt 152 1 -28), cu care se eagă şi în ceea ce priveşte înţeesu ConformApostouui, Hristos este "Mântuitoru tuturor oamenior" Tm. 0) adică nu numai a casei pierdute a ui Israe" ci şi a

neamurior (cum este cazu cananeencei). De acoo mai departepericopee revin a vechea rânduiaă de citire (DuminicaVameşuui şi Fariseuui Apostou Duminicii a XXXIII-a;Duminica Fiuui risipitor Apostou Duminicii a XI-a etc.) .

Despre perechie de pericope şi înrudirea or de sensne vom ocupa într-un răspuns viitor Pentru că nu va mai fioportun să revenim a tema Duminicii cananeencei, este de

foos, chiar şi ca o imixtiune să competăm cee pe care e-amscris mai sus despre ea.Este evident faptu că poziţia normaă şi iniţiaă a

pericopei cananeencei este a sfârşitu şiruui Duminicior ui



ONS ONDOS

Luca şi îaite de îceputu Trioduui Cu ate cuvite eaeste u fe de pericopă de rezervă pregătitoare petrusubiectee perioadei imediat următoare cea a Postuui MareCoform râduieior vechi Evagheia caaeecei se citeşte asfârşitu ui Maei umai câd Paştee "va foarte devremeadică pe 22 martie (pe caedaru vechi u este exactă otadi

Evagheia ed Apostoiki Diakoia 973 şi 982 p

99 care e spue că această pericopă "u se citeşte î şiruDumiicior Evagheiei după Matei decât dacă Paşteecade pe 5 Apriie) Această situaţie este foarte rară de

vreme ce di secou a IV-ea pâă î secou a XX-ea adicătimp de 700 de sărbătoriri ae Paşteui umai de 3 ori s-aîtâmpat ca Paştie să cadă î acea zi De aceea atât TipicuSfitei Sofia di secou a X-ea cât şi ate tabee caoicevechi u o umără ca Dumiica a XVIIa a ui Matei ci oaşează împreuă cu Apostou ei (I Tim , 9-5) î şiruapostoevagheiior ca Dumiica a XXXII-a adică îtreDumiicie ui Zaheu şi a Vameşuui şi Fariseuui Cu paraboa

vameşuui ş fariseuui pericopa caaeecei are puct deegătură comu rugăciuea ucrătoare care devie priciă aîmpiirii cererii uei păgâe şi care îdreptează pe uvameş păcătos. Î mauscrisee mai târzii îsă ea estecaracterizată ca a XVII-a a ui Matei fapt care a făcut maitârziu ca ea să e egată cu Apostou Dumiicii I-a a ui Luca (aDumiicii a XVIIa II Cor 6 6 7 ) şi să provoace aomaiacare s-a costatat mai sus Nu este posibi ca o pericopă saumai degrabă o pereche de pericope (I Tim 95 şi Mt 52 28) care u se citea a sfârşitu Dumiicior ui Matei icimăcar o dată a o sută de ai să fie socotită ca aâduse îpoziţia ei iiţiaă î acest puct. Grăitoare este ota uuiEvagheiar di sec XIIXIII care pue pericopa caaeeceiî ocu ceei di Dumiica a XVII-a dar otează «Trebuiesă se ştie că această Evagheie a caaeecei petru că de

mute ori se îtâmpă ca Paştie să cadă târziu u mai]îcape să se citească aici î şiru sâmbeteor şi Dumiiciorui Matei căci iciodată u s-a citit timp de 7 dumiici seciteşte îsă a Luca î Dumiica de diaitea ceei a



2 ĂSSR A PBEME RGCE

Faiseului motiv pentu cae Luca va lipsi p umaeup cum sa spus pentu faptul c Paştele sa eptat»(co. Pinceton N Jese)

4 3 1

La anumite sărbători sunt hotărâte două pericopeapostolice sau evanghelice (, 2 septembrie, 26octombrie, .a.). Trebuie să se citească amândouă

Astzi up cum se ştie în paohii nu se mai citeşteecât o singu peeche e peicope a Dumnezeiasca LitughiePactica mai veche ea ifeit. Se citeau ou Apostole şiou Evanghelii una a şiului (a zilei) şi una a sfântuluipznuit up cum se face astzi în mnstiile in SfântulMunte. Pe noi îns ne inteeseaz în mo iect pacticabiseicilo e mi eoaece aceasta piveşte patea cea maimae a Biseicii şi pentu c aceste tipui e poblematiziapa în acestea up impuneea ânuielii hotâte e noileTipice aic s se citeasc o singu peeche e peicope Înalte spunsui am vzut cum exageaea în pefeaea peicopelo apostolice în pate şi evanghelice ale snţilo în pincipalîn zilele e ân a us la epetaea pân la satuaţie a aceloaşipeicope În acest punct facem timitee la spunsul e la

întebaea cu n 421. Cu aceast nou ocazie s ni se înguies stuim asupa unei alte pi a sa e asemenea impotantpe cae şi atunci am puso pe seama omiteii nepemise şiantitaiţionale a peicopelo in categoia celo cae secitesc continuu Dac genealizm înelesul e sfânt "pznuit"

şi lum ca înumto e baz în alctuiea tabelelo peicopeloanului a oua peeche a Apostolului şi Evangheliei aic ceaa "Sinaxaului (Menologion)" aungem în cele in um la

esfiinţaea pimei şi celei mai impotante pţi a cţilopeicopelo cae hotşte citiea continu a Sntelo Sciptui.Şi ca s mânem la Aposto une pobema este mai aztoae



OAKS OOS 3

exstă un care sunt acoerte aroae în întregme cu ercoedn Mne Noembre de exemu are ercoe aostoce(ae Mneuu entru 28 de ze anuare entru 26, octombreentru 25 decembre entru 23 setembre entru 22 ueentru 2 şamd Dacă to sfn acesor ze sunt socot

"răznu" este exagerat să sunem că se eudează ş căaroae se desfnează ctrea contnuă a Sne Scrtur

Ş entru a ega cee suse ma sus de ntrebarea defaă ma sunem îcă o dată că în ractca turgcă sensutrmter a ercoe dn Mnee este acea de a ndca nu de

a obga a ctrea or Adcă ercoee snor se ctesc numacând sn sunt răznu e genera în cazu snor mar feoca De atfe întâetate au ercoee rme ăr a Aostouuş Eanghee adcă ecture zeor sătămân Cu aceaşcrteru ar trebu să abordăm ş ercoee dube acoo undeexstă Ş exstă dn destu a "Aosto" e 1 (a Indctuu aSfântuu Smeon Stâncu e 2 (a u Mamant a uIoan Posttoru e 3 (a u Antm a u Teoctsc ş e 2

setembre (a Mrtdotsse a Tece e 20 (a u Artemea u Gherasm ş e 22 octombre (a u Aerche a ceorşate co e 9 noembre (a u Onsfor a u Nectaree 17 decembre (a Prorocuu Dan a u Donse de Eghnae une (a u Ese a u Metode ş e 26 ue (a uErmoae a Paraschee a "Eanghee" e (a Indctuua u Smeon ş e 2 setembre (a u Mamant a u IoanPosttoru e 26 octombre (a u Dmtre a cutremuruue 17 decembre (a u Dan a u Donse e anuare (aînanterăznur Boboteze a ceor şatezec de Aosto e 0(a odoane Boboteze a u Grgore de Nssa ş e anuarea duărăznur Boboteze a u Teodose înceătoru ede obşte ş e 8 ma a u Ioan Teoogu a u Arsene.

În genera în astfe de cazur de ercoe dube artrebu să e referată ercoa Sfântuu care este răznut cu

adeărat Dacă sunt răznu amândo deootră sar uteact Aostou unua ş Eanghea ceuat Ctrea a douăercoe în afară de fatu că nu se ma obşnueşte ar ducea o nouă exagerare ousă cee dntâ adcă a înmurea fără



SSR ROBEME RGCE

măsură şi fără discernământ a ecturior. De atfe, acestucru nu ar fi în concordană cu scopu pentru care s-au făcutaceste aegeri. Există cazuri de manuscrise vechi care nu rein

numai două pericope, cum fac cărie de cut contemporane, pecare e-am arătat mai sus, ci chiar mai mute. De asemeneamanuscrise care fac trimitere a mai mute pericope pentru uniisfini, tocmai pentru a se face respectiva aegere în funcie desfântu care de ecare dată era prăznuit în ecare oc. În esenă,însă, foosu, în cazu citirii a două pericope ae snior prăznuii,ar mic, de vreme ce nu sar citi pericope din citirea continuă, ci

cee ae sfinior din sinxar, care sunt repetate continuu.Şi, ca să recurgem iarăşi a autoritatea Tipicuui SnteiSofia din Constantinopo din secou a Xea, a codicior T.Stavrou 0 şi Patmos 266, pentru căutarea unor exempegrăitoare pe septembrie a Biserica Mare se citea ApostouSfântuui Simeon Stâpnicu (Co. 3, 2-6) şi EvangheiaIndictuui (Lc , 622a) în timp ce a biserica Născătoareide Dumnezeu din Hakoprateia se citea un at Aposto a

sfântuui (Ga 5, 22 6, 2) şi Evangheia Născătoarei deDumnezeu (L. , 39-56). Pe 26 octombrie a mucenicia SfântuuiDimitrie "care este unea" se citeau Apostou şi EvangheiaSfântuui (II Tim 2, - 0, In 5, 7 6 , 3), în timp ce abiserica Născătoarei de Dumnezeu Vahee ae cutremurui(Evr. 2, 6-0, Lc. 8, 22-25) Pe ianuarie, deşi evangheiareeau două pericope, una a tăierii-împrejur (Lc 2, 20-2 0-52)şi una a Sfântuui Vasie ce Mare (In 0, 9- 6), a Sfânta Soa

se citea numai una, Evangheia tăierii-împrejur a ui Hristos.Dacă în aceaşi duh reaxat cu care vedem că abordează

situaii asemănătoare Tipicu Sfintei Sofia abordăm şi cazupericopeor dube în situaiie punctuae din cărie noastrede cut, probema se rezovă uşor în cazu Indictuui şi aSfântuui Simeon prin citirea Apostouui Sfântuui şi aEvangheiei Indictuui pe 26 octombrie, 8 mai şi 26 iuie auîntâietate evident pericopee Sfântuui Dimitrie, ae SfântuuiIoan Teoogu şi ae Sfintei Parascheva, care sunt prăznuiiîn toată creştinătatea Insă, în aproape toate ceeate situaiicred că trebuie preferate ecturie ziei, cee din şiru continuu,



S D

afară de situaia în care vreunul din sfini este păznuit înmod special undeva ori este hramul ori se face o sinaxă sprepomenirea lui Propuneri legate de aceasta a făcut părinteleConstantin Papaghiais î stuul său "Sfânta Scriptă î culextras din revista "Grigorios o Palamas" Tesalonic 966, p 9

432

n experenţa personaă ş dn cee pe care le

ctm dea ungul tmpuu, precum ş dn dsensune CalendarelorTpc în egătură cu stabrealecturlor dn umnc avem mpresa că exstăo oarecare neregulă generaă în sstemu actuade ctre a percopelor Cum funcţonează acestsstem ş căru fapt se datorează forma u înclctăcea care ş provoacă greşe în apcarea lu?

Subiectul lecturilor din Apostol şi Evanghelie laDumnezeiasca Liturghie este cu adevărat dificil şi încâlcitDeja am spuso în răspunsurile precedente şi sau pututvedea din întreaga tratare a problemei de până acumextensia şi dificultăile lui Întrebarea de mai sus ne dăprilejul unei evaluări mai generale şi complete a lui Poate căeste de prisos să spunem că aici nici nu va putea fi epuizat

nici nu vor fi rezolvate problemele lui speciale sau generaleSper însă ca cele pe care le voi scrie să facă mai puin întunecatşi mai inteligibil Poate vor ajuta şi să se conştientizezenevoia de studiere sistematică a subiectului care nu estelucrarea unui singur om ci a multor specialişti în problemarespectivă şi a multora care se îngrijesc de ea în întreagalume ortodoxă. Iar aceasta pentru că subiectul acesta nu prveşteşi nu poate să se re strângă numai la Biserica greacă ci se

5 < a fpa fv Aa'pda»




extinde şi la tadiia Biseicilo slave aşa cum vom vedea înăspunsul umăto Astfel se va aduce lumină asupaîntegii poblematici cu scopul de a se coecta eoile ce potsă apaă şi de a se amoniza pactica Biseicilo Otodoxelocale în punctele în cae difeă.

În cele ce umează ne vom limita numai la apostoleleşi evangheliile Duminicilo din anul litugic Ne vom efei lapeicopele zilelo de ând numai ca excepie ia aceasta deoaecepeicopele Duinicilo au o impotană specială şi numaiacestea ne pot da o bună imagine de ansamblu a subiectului

nostu Sistemul peicopelo din zilele de ând independentîn multe de sistemul celo din Duminici pezintă poblemespeciale cae nu intă în cadele acestei cecetăi De asemeneaîn ăspunsul de faă ne vom limita numai la adiia geacăLa întebaea şi ăspunsul umăto vom pezenta în ansamblutadiia slavă şi compaândo cu cea gecească vom încecasă explicăm difeenele dinte ele Astfel în cadele şiposibilităile acesto ăspunsui spe că voi da o imagine pe

cât se poate de completă şi folositoaeÎn ăspunsul de la întebaea 179 având ca povocaeDuminicile Evangheliilo lui Luca am văzut cât de adâncsistemul peicopelo îşi ae înfipte ădăcinile în tadiianoastă biseicească chia dacă de multe oi ne scapă aiunilepentu cae s-a făcut alegeea sau succesiunea sau mutaeadifeitelo peicope. Cu multe secole în umă poate deja dinsecolul al Ilea acest sistem ea în vigoae în Constantinopol şi

în Biseicile cae umau această ânduială chia dacă fomaeaultimă a acestui sistem cu difeite schimbăi şi modificăicae au venit teptat s-a făcut mai tâziu Istoia fomăiisale nu s-a cecetat îndeajuns chia dacă este extem deinteesantă şi foate folositoae din punct de vedee pacticNu este însă uşo. Manuscisele sunt foate multe şi studiulcompaat al difeitelo tadiii inuene şi eoganizăi

necesită osteneală şi multă atenie Ca să dăm numai oimagine a dimensiunii pe cae o ae această opeaiune notămnumai că în 1900 G R Gegoy în catea sa "Citica textuuNoului Testament" (în gemană a einut 1072 de manuscse



ONNS ONDOS 7

ale Evangheiei (Evangheliae) şi 077 de Apotole iedin eolul a X-lea până în eou a XV-lea Număulaeta a eut imţito după eetăie avanţilo mai noi

Pintun feiit onu de împeuăi e păteazăTipiu Sfintei Sofia din Contantinopol n două manuiedin eolul al Xlea (T Stavou şi Patmo 266) un text de oimpotanţă ovâşitoae ae a editat n ondiii exepţionaleşi a fot omentat de pofeou J Mateo ("Tipiul Bieiiielei Mai" n limba faneză vo şi Roma 962 şi 963)În ubietul notu aet Tipi ete o ălăuză uniă deoaee

în el e indiă bineînţele şi şiul peiopelo din Apoto şiEvanghelie pentu tot anul şi e dau îndumăi depeueiunea lo Tipiul Bieiii eei Mai a Sfintei Soa afot baza tipiului omun şi datoită natuii ale a fot şi elmai exat şi mai oial În ele e umează îl vom numi "TipiulSfintei Sofia" pentu al deoebi de mai tâziul "Tipi alBieiii elei Mai" în vigoae (Contantinou Biolaki) .

În Tipiu Sntei Soa itemul peiopeo împăţiea şi

ueiunea lo ete exat aşa um ete tipăit în ăţilenoate de ul ontempoane Apotolul şi Evanghelia Deoebiiexită numai n amănunte de miă impotanţă ae pot fiexpliate uşo Aet item de peiope al Tipiului SfinteiSoa ae ete apoape ontempoan u ăpândiea ednţeieştine şi a ultuui în lumea lavă ete pima din âteştiu fomulae autoitaă a tadiţei Bieiii Contantinopoluluiomună atăzi în toate Bieiile otodoxe din înteaga lumeAeta tebuie ă a ontituit şi îndum au au măaîndumaul pinipal alătui de manuiele Evangheliilo

şi a Paxapotoleo şi de difeite Tipie pentu diotoieaeoilo şi geşeilo apăute în patia atuală. Şi exat aiitebuie ă mătuiim a ă putem ă găim eea e eteoet ă de la teoie la patiă şi de la itemul iniţial lapuneea lui în apiae în utul de fieae zi -au făut

s dnumira vch a cărţii Aposol



ĂSSR PROBEME RGE

desule greşel ş neleger eronae are au afea unaeanală ş au dus la nsablae a auală n mule aur

Ssemul suesun rlor ese aşa um vom vedeadesul de smlu adă â se oae de smlu nsă enrualarea lu oreă n raă ese neaăra neesarănelegerea anumor rn-hee ale lu Ma rebue săaeăm ş faul ă aeasă orvre a eore smle ş ara nâle nu ese un luru uşor ş n nu se fae fărăgreşeală dn area oamenlor Daă avem n vedere faulă aşele ş oae Dumnle ş săămânle anulu se mşă

n nerorul alendarulu ă anul are a reu nu ondeu anul n urs ş u el are vne n eea e rveşe daaaşelu ă mule eroe ale Dumnlor se mşă î suesuneaeroelor ă sărbăorle u daă fă nueneaă rleă n fne shmbarea alendarulu a adus no revolu nşrul sărbăorlor nelegem âe roblme nâle a avu denfruna aela are u bună nene ş u mulă să emunoşnă ş aene se va f aua de aeasă armonare

Uneor nsă aes luru rebua fău de neva aşa um s-anâmla ş u asalle Ar f fos uşor nu nsă ş rasă se dea reolor ş ndeoseb elor ş sallor nşendrumăr generale ş un ssem de eroe ar aeşa săoare gra ş resonsablaea alăr lu n raă Ce felde greşel se eau eare ş oae nhu daă s-ar nâmlasă unoasă realarea n raă nane de rulaa generalăa

"Calendarulu-" a Bser Gree n saele noasre

Aeasă lurare ş-au asuma-o n rnal do oamenEmanoul Glyonos (sau Glynonos sau Glyounos) dn Chosdorosor savan ş edor al ărlor de ul ş daonulNeof dn Kasos rm-orar al Bser ele Mar În 587rmul a ubla "Evanghelsarul" nro aneă a edeEvanghele u ndrumăr ş 35 de "anonar (abele anone)"e baa elor 35 de osblă de rănure a aşelu de la 22

mare ână la 25 arle (duă alendarul ulan) Duă ael a us oae Dumnle anulu alăr de daele lor alendarse shra evanghele ş Evanghela Înrun abel seala us e două oloane Evanghelle ş Aosolele are "rebue a



OAS FOUDOUS 19

fi iie mreună u Evangheliile" Greşelile şi omisiunileEvanghelisarului" lui Glyonios a reuşi să le ndreee la

neuul seolului al III-lea diaonul Neo are e lângăalele a us nainea anonariilor şi neuurile erioeloraosolie În felul aesa la sfârşiul marilor Evanghelii aleBiseriii sun iărie ână asăi abele şi ndrumări (uadăugarea n ediiile mai noi de anonarii ână e 8 maienru sărbăorirea aşelui duă alendarul gregorian) are seresuune el uin ă sun folosie de reoi şi le uşureaăgăsirea erioelor enru fieare daă Din neferiire aese

abele anonie au fos greşie În ofida aesui fa ele ausa la baa sabilirii iirilor erioelor ână asăi Câăvreme lurul aesa a rămas neobserva a fos oareum luruiera Rău nsă ese ă şi duă indiarea greşellor aesor abelese oninuă ediarea lor n Evanghelii şi ă e baa aesorase edieaă şi Aosolele şi se sriu revederile iionale al"ndrumărilor Duminiale" Asfel erorile oninuă să seeindă n Sfâna radiie Glyonios şi Neofi să fie sooii

ărini ai Biseriii şi greşelile lor să fie rediae e seamaersonaliării lor Cu reiei de ani nane feriul de omenreionom şi eiro arhieres de Skiaos Georgios Rigas n"robleme de ii" (Aena 1954, 5160) a noa revederlegreşie ale anonariilor şi ale iiului mai nou Aroae naelaşi im Georgios Mekaoros n două inrodueri foaresudiae şi serioase ale sale la "Rânduielile sfinelor slube"din anii 1956 şi 1957 311 şi reseiv 513) analeaă isoraşi erorile aesor Canonarii şi roune oreurile neesareŞi lurul el mai imoran el a us la disoiie elor ndre lurarea lui finaliaă n vederea diorosirii ărilorgreşie Bineneles aeasa resuune revederea edor iăremai uşor de fău n aul Evangheliilor (rin omiere a saunlouirea "anonariilor" lui Glyonios) dar mai greu n aulAosolelor duă um vom vedea ndaă Cu sigurană ese

nevoie de o sudiere şi omarare şi mai eaă u manusriseleEvangheliarelor enru a se orea şi greşelile mai vehiAesea nsă se o fae şi se imune a fi făue Ese vorba



ĂSUSU PROBEME UGE

dese geşei dovedite cae stică odinea citiilo şi sagunitatea acticii litugice .

Nu este cazul să intăm în amănunte Nici nu este defolos acest lucu entu moment şi nici nu avem saţiu încadele acesto "Răsunsui" . Vom tasa numai câteva liniigeneale din cae se va vedea e de o ate elativa simlitateduă cum am sus a sistemului eicoelo şi al succesiuniilo în inciiile lui îndumătoae şi e de alta alicăile luigeşite în actică otivit geşelilo mai vechi şi canonaiilolui Glzonios şi Neofit

1 Sistemul lectuilo aostolelo şi evangheliilo esteaticulat e sătămâni. Fiecae sătămână făă exceţieîncee de luni şi se temină Duminica. dică exact ceea ce vedemcla că se întâmlă în toate sătămânile celo ei evangheişti(Matei Luca şi Macu în eioada Octoihului şi Tioduluişi în sătămânile coesunzătoae ale aostolelo este valabil şientu Ioan şi Fate (în eioada Penticostaului. Şi acooima sătămână este Sătămâna Luminată ia Duminica I

este Duminica lui Toma (numită tiasha a II a sătămânăeste cea duă Duminica lui Toma ia a II-a Duminică esteDuminica Mionosiţelo etc. Duminica Paştelui este în afaanumeotăii Sătămânile se număă coect la ostol şiEvanghelie Duminicile însă nu de veme ce Duminica Mionosiţelo este caacteizată ca a IIIa Duminică DuminicaSlăbănogului a IV-a ş.am.d. ceastă geşeală aae şi înmanuscise ind semnalată şi de Evanghelie da nediotosită

nici măca de ostol şi în felul acesta se ceează imaconfuzie "Se notează că în timul citiii îmeună a evangheliiloşi aostolelo sătămânilo anului ima Duminică încee dela Duminica lui Toma ia în canonaii Sfânta şi MaeaDuminică a Paştelui este numită ima ia a lui Toma a doua şiaşa mai deate celelalte ână l Cincizecime" Evanghelia" eda III-a K ntoniadis tena 1905 . 25)

stfel Duminica Paştelui este caacteizată geşit caDuminica I-a a lui Ioan şi Ia a Fatelo. Pima Duminică



OANS FONDOS

atât în azul suesiunii itirilor ât şi în toate elelalte azuri,dup um vom vedea, este Duminia lui Toma, a ,,Antipaştelu ,

numit şi DuminiaÎnnorilor

, nou

sau Duminia nou

.Aest luru expliândul lmurit Sfânul Grigorie Teologulo separ de Dumnia Paştelui defnind în aelaşi timp şiloul ei fruntaş în sistemul Duminilor «De e înseamnaeasta zie Nu oare nu prima era Dumnia înnoiriadi ea de dup noaptea sfânt ş lumnoas elei deastzi i s-a dat a fi aeasta, o iubitorule de prazn? . .Aeea era mântuirea aeasta ziua de naştere a mântuirii şi

aeea este hotar între îngropare ş înviere, iar aeasta în hipurat hotar] al naşterii elei de-a doua a dup um primazdire ia îneput de la ziua de] Dumini . tot aşa şi a douaiarş de la aeasta se înepe prima fiind a elor a ea şi aopta a elor de dinaintea ei, u mult mai înalt şi u multmai minunat Ci tre starea de sus due» (Cuvântul La Duminica Nouă 5)

În sinaxarul din Pentiostar Nihifor Calist Xantopol o

analizeaz mai lar «De înnorle erau un obei strvehi arese svârşea la vreun luru mai important întorânduseanul şi aungând la aea zi ntru are se ntâmplase se feapomenire de ael luru a s nu se uite lururile ele mari . . Îns de vreme e Învierea Domnului este un luru mainalt şi mai mare deât toate lururile din lume şi maipresus de tot gândul pentru aeea o prznuim şi o înnoim peaeast nu numai în fieare an, i totdeauna şi dup fieare aopta zi. Întâia înnoire a aesteia (adi a Învierii esteDuminia de aum are este numit pe drept şi a opta şi eadintâi A opta, pentru este a opta de la Paşti ntâia

Duminica lui Toma s numiă în radiţia liurgică gracă "anipasha"

adică "în locul Paşlui" fiind considraă un fl d odoani a Paşluiziua a opa-a a Paşlui. Prfixul "ani" nu rbui înţls cu snsul d

"opus" după cum s folosi în limba română ci cu snsul d

"în loc d"

Vzi acaşi uzanţă şi la "aniaxion" după cum sun numi axioanlprazniclor car s cână n loc d "Cuins cu adăra" sau chiar la

"anihris" cl car s pun în locul lui Hrisos



2 ĂSNS POM G

pentru că este începătură celorlalte. Şi iarăşi a opta, pentrucă se pune spre închipuirea zilei celei fără de sfârşit, care vafi în veacul viitor, cel care va fi cu adevărat şi ce dintâi şi ozi care nu se va mai despărţi nicidecum cu reo noapte». Acelaşilucru reia şi primul tropar a pesnei a 7-a canonul Duminiciilui Toma, alcătuire a Sfântului Ioan Damaschin «Cea dintâidintre zile şi doamnă este această zi purtătoare de lumină,întru care se cuvine să se bucure, după vrednicie, norodu celnou şi dumnezeiesc căci, ca ceea ce este a opta, poartă şichipul veacului ce va să fie »

Este desigur cunoscut faptul că astăzi citirea Evanghelieidupă Ioan şi a Faptelor începe la Liturghia din DuminicaPaştelui Poate că acest lucru s-ar putea justifica din faptulcă atunci se citeau proloagele acestor cărţi, "începutul" lor.Sau poate pentru faptul că principala Liturghie pascală erainiţial Liturghia Sfântului Vasile cel Mare de la Vecernia dinSâmbăta Mare, adică cea a privegherii de toată noaptea aPaştelui, în timpu căreia se citeşte sfârşitul Evangheliei după

Matei. Faptu că în marţea Săptămânii Luminate este prevăzutăpericopa din Evanghelia după Luca (2, 2-35) în locul celeidupă Ioan, după cum era normal, se poate socoti ca o rămăşiţă amutării pericopelor Citirea proloagelor Fapteor şi Evanghelieidupă Ioan în timpul Liturghiei Paştelui este, în orice caz,motivu care a provocat schimbarea numărării a Duminicilelui Ioan şi ae Faptelor

Presupunerile noastre că Evangheia după Ioan nu

începea în Duminica Paştelui sunt adeverite de Canonarulierusaimitean din secolul a VII-ea, care se păstrează într-otraducere georgiană. Întradevăr, conform acestuia, prooguEvangheliei după Ioan (, 7) se citea a DumnezeiascaLiturghie «a primei sfinte Duminici a Cincizecimii, care eseDuminica Nouă , adică în Duminica ui Toma. Pericopa careistoriseşte arătarea lui Iisus celor unsprezece şi lui Toma (In

20, 26-3) se citea, potrivit Canonarului de mai sus, la Vecerniadin această Duminică "la ceasul al nouăea" , aşa cum se faceastăzi la Vecernia zilei Paştelui cu pericopa primei arătări aCelui înviat către cei zece ucenici (In 20, 9-25. Poate că



ONNS ONOS 3

începutu Evangheiei dup Ioan a fost atas a Litughiaaşteui de începutu Fapteo cae se citea în acea zi nudeoaece atunci începea citiea Fapteo ci pentu continutuui cu efeie a Înviee. '

Dup Duminicie şi sptmânie ui Ioan începepeioada ui Matei din unea Sfântuui Duh Umeaz Lucadin unea dup Înţaea Sfintei Cuci sau din unea de dup«anu nou în cae este ziua ega cu noaptea» 23 septembie)potivit ânduieio foate vechi. Dup aceea vine Macu înpincipa în timpu ostuui Mae. Înte Matei şi Luca sunt

inseate dou Duminici (înainte şi dup Înţaea Sntei Cuci)sau tei atunci când Înţaea Sfintei Cuci cade Duminica.Spe sfâşitu peioadei ui Luca se inseeaz patu Duminici(înainte şi dup Naşteea ui Histos înainte şi dup Teofanie)chia şi dac Cciunu sau Boboteaza cad Duminica. Înfuncţie de întâzieea aşteui Duminicie ui Matei se educia Duminicie dinte Duminica de dup Boboteaz şi cea aTioduui sunt mai numeoase (în pincipa dup apicaea

caendauui gegoian). Inves se întâmp când sbtoaeaaştio este mai deveme. Despe modu în cae se faceaceast distibuie a peicopeo Duminicio exist îndumiîn Tipice cae ns nu sunt apicate ntotdeauna coect. Dacînt-o Duminic se va citi Apostou sau Evangheia paznicuuisau a sfântuui ziei peicopa popiu-zis a Duminicii sesocoteşte piedut şi asta pentu c a mnstii şi maidemut şi n biseicie de mi se citeau ambee peicope Cuate cuvinte nu se schimba ânduiaa succesiunii sptmâniosau a Duminicio. La fe se întâmp când din motivee pecae eam vzut a spunsu ntebii cu n. 179 se mutnumai peicopa Duminicii şi nu se mut peicopee sptmânii.Dimpotiv ns peicopee Duminicio de dinainte şi dedup Înţaea Sntei Cuci de dinainte şi de dup Naşteeaui Histos şi de dinainte şi de dup Teofanie nu fac s se

piad peicopee Duminicio cae a fi czut s se citeascîn aceste zie. Dup pactica Biseicio save îns peicopeeDuminicio de dinainte şi de dup Înţaea Sfintei Cuci se



ĂNR PROBEME RGCE

citesc împreună cu pericopele din şirul lui Matei Cu acesteaînsă, ne vom ocupa întrun alt răspuns.

Despre pericopa cananeencei şi anomaliile pe care le-aprovocat caracterizarea ei drept Duminica a XIIa a lui Mateiam vorbit în răspunsul de la întrebarea cu nr. 430.

2 În ceea ce priveşte pericopele apostolice sunt valabile,prin analogie, aceleaşi lucruri Şi ele încep din SăptămânaLuminată cu Faptele Apostolilor, având ca primă DuminicăDuminica lui Toma, care este numărată însă ca a doua, şi secontinuă până la Duminica Cincizecimii Din lunea Sfântului

Duh încep epistolele lui Pavel, ale căror săptămâni se numărăcontinuu în Apostol până în sâmbăta săptămânii a XXXVa(săptămâna Fiului risipitor) şi se continuă până la sfârşitulPostului Mare (Duminica a V-a a Postului). Din sâmbăta luiLazăr şi Duminica Floriilor şi până la Vecernia SâmbeteiMari avem un alt grup, ca şi în cazul Evangheliilor.

Şi aici săptămânile încep de luni şi se termină Duminica.Când o pericopă, din orice motiv, nu este citită la rândul ei, se

socoteşte pierdută, ca şi la evanghelii, deoarece se presupune căs-a citit împreună cu pericopa sfântului, după sistemul vechiCreşterea şi descreşterea numărului de săptămâni dintreDuminicile lui Matei şi Duminica de dinaintea Înălţării SnteiCruci, pe de o parte, şi dintre Duminica de după Bobotează şi ceaa Triodului, pe de alta, inuenţează, după cum era de aşteptat,şi săptămânile apostolelor, iar ele urmează mutările evangheliilorDuminicilor, nu însă potrivit perechilor denite de Canonarii .

3 Fiecare pericopă apostolică se leagă cu o anumepericopă evanghelică, adică constituie o pereche. Aşa cum lasărbători şi la pomenirile sfinţilor, la Duminicile de dinainteşi de după Înălţarea Sntei Cruci, de dainte şi de după Crăciunşi de dinainte şi de după Teofanie avem perechi de pericopestabilite pentru ecare situaţie, tot astfel, dea lungul întreguluian liturgic, apostolele şi evangheliile se mişcă în pereche. Cu

alte cuvinte, ceea ce se întâmplă astăzi în timpul perioadeiTriodului şi Penticostarului şi în săptămânile lui Matei, estevalabil pentru întreg ciclul de pericope Excepţie se face astăzi laDuminicile mutate ale lui Luca, în timpul cărora se muă



ANNS S

numai ericoa evangheică fără să fie urmată de aostouei Cred însă că este vorba desre o greşeaă care se datoreazăconectării greşie a ericoeor aosoice cu gasurie şieotinaee aşa cum vom vedea mai dearte şi nu cu ericoeeevangheice aşa cum ar trebui

Acum de ce anumite ericoe aostoice au fost use înegătură cu anumite ericoe evangheice adică dacă existăvreun motiv evident sau mai uin eviden care să e criteriuacestei însoiri nu este un ucru uşor de constata Trebuietouşi să recunoaştem că în ceea ce riveşte ciirea coninuă

a aostoeor şi evangheiior cei care au acătuit sistemeeericoeor au avut de înfruntat dificutăi serioase dacăîntradevăr au urmărit să atingă vreo unitate tematică saude ată natură între ericoee citite îmreună. Aegerea ortrebuia să se facă din exte care urmau o ordine restabiităde a înceut. Din muărie caioeor şi aegerie făcute ceuin entru ericoee sâmbeeor şi Duminicior constatăm căceva au urmărit şi au şi reuşit e câ a fost osibi şi oarecum în

are. De exemu în Duminica Săbănoguui Aosou şiEvangheia reatează vindecarea unor araitici; Duminica a aa ui Matei şi a a a eistoeor vorbesc desre roovăduireaEvangheiei a XVa a ui Matei şi a XVa a eistoeordesre ogodnă/arvună şi nuntă Asemenea înrudiri de sensam notat şi în răsunsu de a întrebarea cu nr. 430 întreEvangheia desre Zaheu şi Aostou Duminicii a XXXa şiînre ericoa cananeencei şi Aostou Duminicii a XXXacare duă vechea rânduiaă corectă se citeau îmreună. Înaceste însoiri ae ericoeor Duminicior ui Luca şi aeaostoeor or uem să notăm mute araee a chemareaaostoior din Duminica a a ui Luca se otriveşte AostouDuminicii a XVa care curinde îndemnu ui Pave cătrecredincioşi: ieşii din mijocu or şi vă osebii . . ( Cor. 617) cu Evangheia a a a ui Luca care vorbeşte desre

facerea de bine şi îmrumu Aostou Duminicii a Xa careroune daru cu voie bună care îmărita data săracior

( Cor. 9 7-10) Evangheia a Va a ui Luca desre credinafemeii cu scurgere de sânge şi desre învierea icei ui ai şi



6 ĂSS POBEME GCE

Astlul (Duminicii a III-a) desre mântuirea rin credinţăşi învierea rin şi cu Hrists a amenilr mrţi Evanghelia aVIIa a lui Luca desre bunul samarinean

"araele" şi

Astlul ei (al Duminicii a IV-a) desre Hrists, care adistrus zidul din mijlc al desărţiturii şi a adus ace amenilrEvanghelia a Xa a lui Luca, desre ridicarea emeii gârbve şiAstlul ei (al Duminicii a XXVI-a) desre ridicarea duhvnicească a credincişilr Evanghelia a XIIa a lui Lucadesre lersl recunscătr şi Astll ei ( Duminicii a -a),desre mulţumirea datrată lui Dumnezeu Perica Duminicii

Fiului risiitr desre tânărul care şi-a cheltuit "averea cudesrânatele", şi Astlul ei desre uga de desrânare; înDuminica ăsatului sec de brânză, amânduă ericelevrbesc desre st Tate acestea nu t i întâmlătare

Oricare ar i însă legătura lăuntrică dintre erechilede erice astlice şi evanghelice, un lucru este sigur, căaceste erice sunt câte duă, citite în ereche tim de veacuri,duă tradiţia Bisericii. Aceste erechi sunt rezentate rute

în Cannarii, care, de la ultimele Duminici ale lui Maei şiduă, cele mai multe sunt greşite. Din 35 de Cannarii numai 7leagă Evanghelia I-a a lui Luca cu Duminica a XVII-a aeistlelr ( vi sunteţi temlul lui Dumnezeu cel viu . . .") ,cu care este legată dinttdeauna Mai js dăm tabelul ericelrcitite îmreună cnrm Tiicului Sntei Sa, de la Duminicaa XI-a a lui Matei şi ână la Duminica Fiului risiitr, adicăeriada marii anmalii:

a XI-aa XIIaa XIIaa XIVaa XV-aa XVI-aI-a a luia II-aa IIIaa IV-aa V-a

Matei a XI-a a eistlelr" a XII-a "" a XIII-a "" a XIV-a """

Luca""""

a XVa "

a XVI a "

a XVII a "

a XVIIIa "

a XIX-a "

a XX-a "

a XXI-a



ONNS ONDOS

a VIaa VIIaa VIIIaa IXaa Xaa XIaa XIIaa XIIIaa XIVaa XVa

a cananeencea vameşuuia fiuui isipito

1 17

a XXIIa a XXIIIa a XXIVa

a XXVa a XXVIa a XXVIIa a XXVIIIa a XXIXa a XXXa a XXXIa

a XXXIIa

a XXXIIIa

a XXXIVa

Această distugee a vechio peechi se datoează uneigeşei mai vechi şi uneia mai noi Cea veche cae apae şi înmanuscise ea inseaea Duminicii cananeencei a sfâşitupeicopeo ui Mate caacteizaea ei dept Duminica a

XVIIa şi egaea ei cu Apostou Duminicii a XVIIa şi nu cea Duminicii a XXXIIa. Geşeaa mai nouă se datoeazăCanonaiio cae au pus în egătuă gasu şi eotinaa cupeicopa apostoică despăţind astfe Apostou de Evangheie

4 Sistemu cicicităţii ceo opt gasui adică a ceoopt săptămâni începe şi e tot din Duminica ui Toma şi seeia dea ungu anuui până în vineea săptămânii a VIa aPostuui adică până a sfâşitu Postuui Mae Ziee de asâmbăta ui Lază şi până în sâmbăta Săptămânii Luminatese aă şi de această dată în afaa cicuui Ciudăţenia sistemuuicicicităţii gasuio în compaaţie cu sistemu peicopeoconstă în faptu că e începe de Duminica şi se sfâşeşte sâmbătaÎn mod evident e umează o ată tadiţie despe începutu şisfâşitu timpuui săptămânii pe cea iudaică Spe deosebie deceeate e se desfăşoaă în anu itugc apoape a fe ca

peicopee însă făă nici o înteupee sau mutae Când oDuminică sau o săptămână cupinde un paznic împăătescgasu nu se socoteşte piedut e că se cântă împeună cu ceeae săbătoii fie că nu ia după aceasta cicu se continuă



ĂSNSR PROBEME RGCE

normal, ca şi când nu ar fi fost întrrupt Din acst ciclu facpart şi Pnticostarul, în car, încpând cu Duminica Nouă(a lui Toma) şi până la Duminica Tuturor Snţilor, s consumăşirul glasurilor. Chiar şi în Duminica Ia a lui Toma) şisăptămâna i, prcum şi la Cincizcim şi săptămâna i, pntrucar sunt hotărât glasul 1 şi, rspctiv, glasul al 7la, stvidntă prznţa lor, chiar dacă troparl Octoihului "sodihnsc" . Paştl şi Săptămâna Luminată, luat aici ca osingură zi, s aă în afara numărării şi în afara şirului glasurilor

C lgătură au glasuril cu pricopl? Niciuna Acst

lucru trbui înls p dplin. Est vorba, d fapt, dspr unal doila ciclu ultrior din punct d vdr tmporal, indpndntd ciclul pricoplor şi ndcupat întru nimic din l Acstlucru nu lau înls alcătuitorii Canonariilor şi d aca aucrat o nouă ncurcătură. Şi iată d c:

Ficar glas ar pntru car Duminică două prochimnal Învirii şi un aliluar. Primul prochimn st prvăzutpntru Evanghlia otinală, al doila pntru Apostol, iar

aliluarul pntru Evanghlia d la Dumnziasca LiturghiAcst tri lmnt sunt "al Învirii" , după cum sunt caractrizat d Tipicul Sfinti Soa Cu alt cuvint, psalmii dincar provin sunt tâlcuiţi d Părinţi ca rfrindu-s proftic laÎnvir, fi titluril lor au caractristica "pntru a opta zisau "în ziua Sâmbti" , fi, în fin, sunt psalmi d vsli şisărbătorşti Acst lmnt aparţin Octoihului şi nu aunici o lgătură cu sistmul anual al succsiunii pricoplor.

În Apostol şi n Tipic sunt pus la încput sau la sfârşit întabl spcial, ca şi prochimnl şi aliluarl zilor d rând,pntru a puta folosit uşor. Dtrminara locului lor iniialst uşor d făcut în prioadl lui Ioan şi Mati, doarc,din pură întâmplar, sunt în concordană cu şirul DuminicilorD acolo mai dpart însă, l dpind d mrsul glasurilor şinu d al apostollor, după cum s întâmplă în Canonarii şi înApostol, având ca rzultat crara multor rori

5. În sfârşit al trila ciclu îl constitui Evanghliilotinal al Duminicilor. Şi acsta ncp din Duminica Ia,Duminica lui Toma, şi, după modlul rvnirii glasurilor, s



ONNS ONDOS 9

mişcă de-a lugul aului pâă î Dumiica a V-a a Postului.Acest ciclu al Evagheliilor eotiale u are ici o legătură cuşi este îtru totul idepedet de ciclul aual al apostolelorevagheliilor şi de ciclul glasurilor pri urmare şi de celeopt prochimee aastasime ale lor (adică ale Evagheliiloreotiale de la Utreie) şi cu atât mai mult de cele opt prochimee aastasime ale apostolelor şi de pericopele apostolice.Glasurile sut opt eotialele usprezece Pri urmare perioadarepetării lor u coicide cu perioada glasurilor şi acolo udese îtâmplă este ceva pur îtâmplător. Ele au umai u îceput

comu ca şi glasurile şi pericopele Dumiica lui Toma. Mutărilelor care se fac î perioada Peticostarului se datorează altorratiui adică îcercării de citite toate î această perioadă şi dea u se citi pâă la Îălţare o Evaghelie eotială care povesteşte sau istoriseşte Îălţe potrivit prevederii Evagheliarul.Astfel se citesc la Utreia di Dumiicile lui Toma aMiroosiţelor a Slăbăogului a Samariecii a Orbului şi aSfiţilor Păriţi I-a evaghelie eotială respectiv a I-a a V-a

a VIIa a VIIIa şi a X-a la Utreia Îălţării a III-a eotialăiar la Dumezeiasca Liturghie a lui Toma a Îălţării şi asâmbetei de diaitea Cicizecimii a IXa a VI-a şi a XI-aevaghelie eotială. A II-a este parte a pericopei de laDumezeiasca Liturghie di Dumiica Miroosiţelor DumiicaPaştelui rămâe di ou î afara umărului. De altfel citireaEvagheliei la slujba Îvierii este ceva mai ou. Şi aici puct deîceput este tot Dumiica Îoirilor adică Dumiica lui Toma.

lcătuitorii Caoariilor î îcercarea lor de a plaicasuccesiuea evagheliilor eotiale le-au pus î legătură cuglasurile cu prochimeele apostolelor şi cu pericopele apostolice(care î felul acesta au fost dezlegate de îsoţirea lor cuaumite pericope evaghelice) şi au hotărât greşit succesiueapericopelor şi au târât aceste greşeli î practica oastrăliturgică şi î ediţiile tipărite pâă astăzi .

Şi petru a îcheia acest răspus foarte lug u găsescvreo îcheiere mai potrivită decât aceea de a relua ultimelecuvitele ale lui G Mpecatoros di prologul Rânduel saledi aul 1956, p. 10-11 Ne îfăţişăm respectuos rugămitea



2 ĂSSR RBEME RGCE

căt Instituia Bisicască şi căt Administaia acstiMitopolii, ca să pucadă la vda cu multă ccta aEvanghliaului Şi acasta doac suntm încdinai că

pinto luca sioasă s poat să zult Evanghliaulca hotăăşt timpul citiii Evanghliilo şi Apostollo, cuăatnu numai d nconcodanl din l, da şi în acod cupvdil Tipicului şi cu cl coct d acst fl din vchaânduială. În flul acsta ânduiala cuvnită va domni şi înacst punct al cultului dumnzisc»

433

Î n anul 9 Duminica Închinării Sntei Cruci acăzut în acelaşi timp cu praznicul BuneivestiriConform Tipicului, deşi cele două slujbe saucântat împreună, la Dumnezeiasca iturghie sau omis Apostolul praznicului şi Evanghelia Crucii

Nu era mai resc şi, prin urmare, mai corect săse citească amândouă perechile de pericope,câtă vreme aşa se face şi la Sfântul Munte?

Tipicl mai noi în vigoa al lui Constantin şi Biolakispvăd în situaia d mai sus citia Apostolului Cucii şi aEvanghlii Bunivstii P baza acsti pvdi s-a făcut

omita clolalt două picop, doac în bisicil dmi, după cum s şti şi după cum am văzut în ăspunsuilpcdnt, nu s mai citsc picop dubl În cazuil spcialal paznicului Bunivsti şi al alto paznic asmănătoa,da mai als în cuvântul înaint "Dsp Apostol şi Evanghli"

al tipicului lui G. Biolakis § 12 p 36-37 d M. Salibou,Atna 1921) au fost scoas pvdil spctiv, ca, aplicândpincipiul d a s citi numai o singuă pch d picop la

Dumnziasca Litughi hotăăsc când anum să pfatApostolul sau Evanghlia Duminicii sau al paznicului şi cândanum să s zică numai picopl paznicului sau numai



ONNS ONOS 121

ale Duminiii rin definirea aesor revederi ei doi auoriai iielor noasre mai noi nu inrodu o raiă nouă, i orein e ea are, naine de ei, se imuse se rea n BiseriaMare Aeasă rânduială s-a imus rin iiele lor şi nBiseriile orodoe greeşi deendene sau inuenae derânduiala ariarhiei eumenie

Dimorivă, nii iiul Sfânului Sava ş oae iielemonahale mai noi are l urmeaă reum nii iiulslavon nu unos aeasă omisiune a erioelor, i hoărăssă se ieasă erioe duble sau hiar rile, adăugând Aosolul

şi Evanghelia Duminiii şi erioele raniului sau alesfânului rănui Aes luru se nâmlă, desigur, n aelesiuaii n are slujbele se ână mreună, nu la marile raniemărăeşi, a ăror slujbă se ână singură, neameseaă uale elemene, hiar daă se nâmlă să adă DuminiaBineneles duă um se noeaă şi n nrebare aeasăraiă ese ea mai eaă şi logiă Câă vreme ele douăevenimene sun rănuie mreună şi ambele slujbe sun

ânae mreună um ar fi raional să se omiă leura areaarine fieăreia şi are onsiuie de mule ori şi unulenral n jurul ăruia se nvâre rănuirea şi slujba, şi areva onsiui subeul nvăăurii n redia e va urma? Înaul eus de nrebare reum şi n siuaiile asemănăoare nare Bunavesire ade n elelale Duminii ale osuluiMare, aes luru ese desul de eviden În ale siuaii esehiar şi aenua Sre eemlu, rămânând la Cuvânul naineal iiului lui Biolakis daă Bunavesire ade n Sâmbăalui Laăr sau n Duminia loriilor, la Liurghie se ieşenumai evanghelia lui Laăr sau reseiv a loriilor şi nu araniui, ea are relaeaă evenimenul Buneivesiri Aelaşiluru se nâmlă daă ar ădea raniul Înâminării n vreoDuminiă a riodului Dimorivă, sun omise evangheliileDuminiilor daă n aesea ad sărbăori ale Înaine

mergăorului, ale verhovniilor şi ale elor doisreee Aosoli,ale evanghelişlor, ale elor rei Ierarhi şi ale Sfinilorărini de la Sinoadele Eumenie În aul elor două raniemărăeşi ale Maiii Domnului se oereaă o oareare



22 ĂSSR A PROBEME RGCE

echlbae, de veme ce Evaghela Ltughe pazculu semută la Utee D puct de vedee pactc îsă, folosuleste mm, de veme ce Evaghela pazculu este auztăuma de puţ cedcoş ş este omsă î tmpul ma aduăa cedcoşlo de la Dumezeasca Ltughe De altfel, omteeaevaghello Dumclo, atuc câd cad î acelaş tmp cupazcele sţlo ma pe cae leam amtt ma sus, u ştuî ce măsuă se poate socot î cofomtate cu tadţa bsecească, cae cu deosebtă evlavie a fost îtotdeaua alptă şulupecopelo d Dumc ş u se omteau decât atuc câd

î Dumca aceea cădea uul d male pazce împăăteştAceastă âduală a ct pecopelo duble este pevăzută după cum am spus ma sus de Tpcul Sfâtulu Sava ş detoate mauscsele ma o ale Tpcelo aghote (de ex. alemăăsto Dosou, Ggoiou, Kostamotou opotamou,Patelemoos ş Sfâtul Pavel pe cae leam văzut,pecum ş de tpcul umat ş astăz î Bsecle slave. LaSfâtul Mute evlava petu potectoae a loculu sfât,

Peasfâta Născătoae de Dumezeu, se expmă ş pctea Apostolulu ş Evaghele Născătoae de Dumezeuî paalel cu pecopele d şul cotuu la apoape celema multe Ltugh d a, cu tedţe cha de îtâetate aApostolulu ş Evaghele Născătoae de Dumezeu.

Gătoae este ota d codcele Kostamotou 287 dsecolul al -lea, cae leagă această pactcă de umele patahulu de Costatopol, Sfâtul Flote Kokkos «Acel fect

de pomee patih, Fote, zcea că tebie ca î toate acestepazce, la cae se câtă la Utee u cao al Născătoaede Dumezeu, să se zcă ş la Ltugh apostol-evaghelaNăscătoae de Dumezeu îate de cea a Sfâtulu Ş dacăacest lucu se îtâmpla, ca ş î măăst, la Ltughe, acela(apostol-evaghela Născătoae să fe tecut cu vedeea,este vădt că se făcea î astfel de măăst». (f. 1 53

Pactca de a se ct pecope duble tebue că este foateveche. Cha dacă u găsm î mauscse o pevedee geealăclaă efetoae la aceasta, o îtâlm î fecae stuaţepuctuală, fe obşuduse să se pesupuă ca de la se



ONNS ONDOS 23

înţeleasă e indicată lămurit Astfel, Tipicele manuscrise pe carelea publicat A Dimitrievski, Tipicul mănăstirii Everghetidos(cod Atena 788 din secolul al XIII-lea), al mănăstirii SfântuluiNicolae din Kasoula (cod Barberini 69 I din anul 120) şialte Tipice monahale ale codicilor Sinai 096 din secolul alXII-lea, Vatopedi 320 93) din anul 36 şi Simonos Petra177 din secolul al XVIlea prevăd pericope dube în diferitesituaţii de prăznuire a Buneivestiri, chiar şi atunci cândcade chiar în Duminica Paştelui, precum şi pentru multe altecazuri de praznice din calendar, dacă se întâmplă ca acestea

să cadă Duminica Acelaşi lucru îl prevede şi Tipicul mănăstiriiMântuitorului din Messina din anul 1 131 , hotărând să secitească pericope duble pentru 9 şi 2 Martie, pentru sâmbătaLăsatului sec de carne şi pentru cea de dinaintea CincizecimiiÎn altă parte, iarăşi, se subînţelege sau se lasă la liberaalegere (de ex pe 26 octombrie «de Sfântul Dimitrie, dacă veivoi şi al cutremurului») sau în cazul altor sărbători dublealege Apostolu uneia şi Evanghelia celeilalte (de ex. pe 1

septembrie, ianuarie ş.a) Prevederea de la sărbătoareaSchimbării la Faţă «de se va întâmpla să fie Schimbarea laFaţă în zi de Duminică, nimic din ale Învierii nu cântăm, niciEvanghelie eotinaă sau a Liturghiei Duminicii nu zicem», aratăcă numai în situaţii de acest fel, de mari praznice împărăteşti,se putea omite Evanghelia "de rând a Duminicii

Rezumând mărturiile de mai sus, putem să concluzionămca ceva sigur concluzia că potrivit Tipicelor mănăstireşti dinsecolul al XII-lea (adică de acolo de unde ajung informaţiilesurselor noastre) până astăzi, potrivit celei mai vechi tradiţiicu siguranţă, atunci când un praznic cade Duminica şi slujbaÎnvierii se cântă împreună cu slujba praznicului, atunci secitesc pericope duble, a Duminicii şi a praznicului

Care era oare practica paralelă în bisericile de mirînainte de impunerea şi în cadrul lor a tipicului mănăstiresc?

Din nefericire, mărturiile care sau păstrat sunt foarte puţine şinu atât de clare. Aproape singura sursă cunoscută esteTipicul Sfintei Sofia din Constantinopol din codicii Patmos266 şi T. Stavrou 0 din secolul al Xlea De asemenea, Tipicul



ĂSSR PROEME RGCE

parohal al Sfnte Sofa dn Tesalonc pe care l-a scrsSfântul Smeon al Tesalonculu (+ 1429) ş se păstrează încodcele Atena 2047 nu vorbeşte despre lectur Dmpotrvăprmul reţne pentru ecare sărbătoare a Snaxarulu ş pentrufecare z a Trodulu ş Pentcostarulu percopele prevăzutea f ctte la Dumnezeasca Lturghe precum ş începutul şsfârştul apostolelor ş evanghellor dn sâmbetele ş Dumncleanulu de la Cnczecme ş până la Dumnca ăsatulu secde carne Pentru multe sărbător ş pomenr duble ale snţlorare percope duble (ş alt Apostol ş un alt Apostol se

zce ş acesta se zce ş un alt Apostol

sau altă Evanghele

ş o altă Evanghele etc). Nu spune însă nmc clar dacăcteau neapărat ambele percope sau dacă alegeau una saualta Prmul caz este cel ma probabl (vez se zce ş .). Iarăşla alte sărbător duble nu are percope duble c Apostolulunea ş Evanghela celelalte Despre stuaţle în care osărbătoare cădea în z de Dumncă nu vorbeşte în mod specalPoate însă că această tăcere să e un argument pentru ctirea

dublă a percopelor Altfel ar f trebut să exste o prevederespecală sau generală după caz care Apostol sau care Evanghelear trebu să fe preferată de fecare dată cu atât ma mult cucât în practca Bserc cele Mar era foarte des întâlntăprăznurea în z de Dumncă prn mutare a pomenrPărnţlor de la Snoadele Ecumence ş a altor sfnţ mar

De altfel în Praxapostole ş în Evanghelarele care neau rămas în manuscrs ş care păstrează practca bserclor

de mr sunt reţnute la Snaxar de obce două sau tre percopepentru fecare dn sfnţ prăznuţ. Nc ac însă nu se ndcădacă se cteau toate percopele sau dacă făceau vreo alegereEste în orce caz fără îndoală că pentru prazncele mar(Crăcun Bobotează Înălţarea Snte Cruc) care aveau percopeale înanteprăznur ş după-prăznur se cteau ma multeapostole sau evangheli Despre aceste cazur există ş o prevedere

tpconală în Evanghelarul dn codcele Pars 194 A ş dnanul 1255 «la după-prăznurle Naşter lu rstos adcăn 28 până în 3 se pun întâ cele ale după-prăznuir dn ecare



OS ONOS

z ş în elul acesa cele ale snlor sun lăsae la urmă To aşaş la îneprăznule Lulor oboeze) ş la dupăprăznu

Aunc când pcul monahal sa mpus ş în bserclede mr cu sgurană că se ceau percope duble după cumaraă pracca acuală a Bserclor slave Când ş de ce salma crea la o sngură pereche de percope nu puem săşm cu exacae Cu sgurană că aces lucru sa înâmplaîn peroada urcocrae ş neapăra rebue că s a încadra înînreaga încercare de mcşorare a lungm slujbelor monahale şde adapare la osblăle credncoşlor care răau în lume

bneîneles aunc când sa îndăna săvârşrea Lurghelegaă de Urene Înro prmă ază percopele slujbelor sauaxa pe elemenul bblc (casmele Psalr psalm aprnderlumn ş a laudelor shologa Odelor lecurle dn VechulTesamen de la Vecernle Crăcunulu Boboeze ş Sâmbeecele Mar) Ma ârzu sau exns ş la mnograe (pesnelecanoanelor anoanele Dumnezeeş Lurgh) În prma azăa adapărlor rebue că a începu ş omere a percopelor duble

la Dumnezeasca Lurghe care sa ş mpus în cele dn urmăÎnrun răspuns preceden am noa apul că nu eseuşor să ne înoarcem la ssemul ma vech de cre al percopelorduble la Dumnezeasca Lurghe ş poae nc de dor dacă esevorba să se rea de ecare daă aceleaş percope ale SnaxaruluÎn anume sua seroase însă prn excepe ş îndeosebaunc când percopa aposolcă ş evanghelcă se reeră laevenmenul prăznu ar rebu să se spună percope duble

Asel de sua sun ş prazncele Înâmpnăr ş Bunevesraunc când cad în zlele de Dumncă în Trod Poae că acelaşlucru ar puea să se înâmple ş în oae Dumncle care cadîn aceeaş z cu sărbăore Mac Domnulu ş cu sărbăorle pecare leam amn la § 42 al Cuvânulu înane al Tpculuchar dacă numa în bsercle care au hramul anumor snaunc când acea prăznure cade în z de Dumncă Aceasa ar

smplca bneîneles ma corec ş ma radonal prevederedesul de încâlce ale Tpculu ş ar mcşora ş greşellenerene care s ar ace la aplcarea acesor preveder



26 SSR PROBEME RGCE

434

Ce tropar trebuie să se cânte la Sâmbăta Morţilorde la Cincizecime în loc de , văzut luminacea adevărată " "Pomeneşte-ne, Milostive, şi pe

" C · d � � t · "?no! sau " e ce prn a ancu n e epun

Noile iie unosue el al lui Consanin şi el allui Biolakis nu onsună n aes un. rimul hoărâşe e"omeneşe-ne Milosive . . ." din Sâmbăa Mare iar al doilea

"Cel e rin adânul neleiunii . . ." adiă ro arul moriloradiă al ilei deoaree sooeşe ă "omeneşene Milosive . . ."nu ese orivi (vei noa 1 de la . 3 a ediiei din 1921

" . . . Iar iiul lui Consanin nu şm de unde a us şi asăiroarul din Sâmbăa Mare "omeneşene Milosive . . ." eare Comisia l găseşe neorivi şi a hoărâ rimul ro aral sueelor . ."). iiul Sfânului Sava nu vorbeşe delo desreaeasă roblemă. e de ală are manusrisele mai noi aleiielor aghiorie fie a um e aul iiului mănăsiriiSfânului avel e hoărăs roarul "omeneşe-ne Mlosive . . ."um fae iiul de la mănăsirile Grigoriou DionisiouKosamoniou şi el al ieromonahului Meodie fie referă e"Cel e rin adânul neleiunii . . ." a iiul mănăsiriiXirooamou. oae ă aeeaşi diversiae o reină şielelale iie monahale mai noi ale mănăsirilor de la Sfânul

Mune sau hiar şi din afara lui are nu ne sun aesibile.oae ă aeasa nu ar folosi foare mul deoaree asfel desubiee nu se reolvă orium rin sisemul "majoriăii"

Două moive fa a răsunsul să fie difiil n rimulrând faul ă Sâmbăa morilor de la Cinieime se aă nreodovania raiului Înălări (neri) şi sărbăoarea Cnieimi.Asfel nu ese u uină a n imul ei să se âne" nălaue-ai nru slavă . . ." deoaree s-a odovăi raniul

nii "Bineuvâna eşi Hrisoase Dumneeul nosru . . ." de laCinieime sau Am vău lumina ea adevăraă . . ." are neesă se âne din lunea Sfânului Duh. Eemlul aralel u



ONNS ONDO 7

sâmbăa ăsauui sec de carne nu ne ajuă, deoarece acolo secână "Am văzu lumina " , care nu-şi are locul aici

A doua dificulae provine din lipsa măruriilor maivechi, care ar puu clarica problema ,,Am văzu lumina "sau roparele care se cână în locul lui nau fos inroduse deprea mulă vreme în cadrul Dumnezeieşii Liurghii, ci maicurând în perioada urcocraiei De aceea nu avem măruriidespre acesea nici din manuscrise, nici de a Părinii careau âlcui Dumnezeiasca Liurghie Fericiul de pomenireprofesor Panaiois Trembelas ne încredinează că în cele 80

şi mai bine de manuscrise pe care le a folosi penru ediareaLiurghiilor, în niciunul nu apare ,,Am văzu lumina ", şi nicivreo dovadă despre folosirea alui imn în locul lui ("Cele reiLiurghii după codicii exiseni în Aena", Aena 1935 p 19).Desigur, aceasa nu înseamnă că până n secolul al III-lea,momenul până a care aung manuscrisee pe care le-a cercea,nu se inrodusese ,Am văzu lumina " Tăcerea lor se explică şiprin conservaorismu radiiei şi al copişilor exelor

liurgice, precum şi din fapul că nui ineresa pe preoiipenru care erau desinai aceşi codici nimic din ce ar rebui să spună poporu în aces momen Nici în diferie Tipicevechi care se păsrează nu se vorbeşe despre acese ropare,fie penru că nu se cânau încă, fie penru că "se ziceau dinobişnuină" şi nu porivi vreunei rânduieli ociale şi exaceAceasa explică aâ ăcerea, câ şi diferenele Tipicelor mai noi

Ca să puem să înelegem şi, prin urmare, să dăm o

dezlegare corecă, pe câ ese cu puină, la aceasă problemă, varebui să facem un mic recurs, neapăra puin ipoeic, laradiia legaă de ea

Diferiele surse mărurisesc că chinonicul nu se cânanumai în impul împărăşirii preoilor, ca asăzi, ci se coninuaşi în impul împărăşirii poporului Inviarea poporului de ase apropia de Dumnezeiasca Împărăşanie, prin cuvinele

"Cu frică de Dumnezeu "

sau iniial numai prin ,,Apropiai-vă"

, nu exisa, iar aunci când sa inrodus ea nu înrerupeacânarea chinonicului Nici măcar binecuvânarea "Mânueşe,Dumezeule, poporul Tău ", care peceluieşe Dumnezeiasca



2 ĂNR PROBEME RGE

Împărtăşanie, nu exita iniţia. Chinonicu e întrerupeaatunci când e termina împărtăşirea ceruui şi a poporuuişi imediat e cânta

"Să e umpe " , cântare care, potrivit

Conicii Pacale, a fot introduă a Dumnezeiaca Liturghieîn anu 624 de patriarhu Serghie Ceva parae avem şi aLiturghia Sntuui Iacov, unde, după împărtăşrea credincioşorşi fârşitu chinonicuui e adaugă "Să e umpe gura mea deauda Ta, Doamne . ", fără intercaarea vreunei binecuvântăride tipu "Mântuieşte, Dumnezeue, poporu Tău . . ." "CronicaPacaă" crie referitor a aceata «După ce au împărtăşit

toţi cu Sfintee Taine . şi a fot cântat utimu tih a chinonicuui, e zice şi acet tropar Să e umpe "» ceată practicăfoarte veche o găim detu de deuşită a Liturghia Daruriormai înainte finţite. Chinonicu ei ete, după cum e ştie,veretu 9 ("Bine voi cuvânta pe Domnu în toată vremea . . .") Ceea ce e cântă după "Mântuieşte, Dumnezeue, poporu Tău . . "

nu ete atceva decât repetarea primuui tih a pamuui şia tihuui chinonicuui cu o oarece mică adăugire ("Bine voi

cuvânta pe Domnu în toată vremea, pururea auda Lui îngura mea Pâinea cea cereacă şi paharu vieţii] gutaţi şivedeţi că bun ete Domnu iuia iuia iuia.") .

Din cauza faptuui că poporu nu e apropia foarte dede Dumnezeiaca Împărtăşanie, în acet moment au apărutoarece chimbări. Chinonicu a imitat numai a momentuîmpărtăşirii ceruui şi -a eparat de "Să e umpe " , care,în cee din urmă, -a pierdut în biericie de mir vorbitoare de

imbă greacă. Simboimee hritoogice, de atfe, au provocatintroducerea ui "Totdeauna, acum şi pururea . . ." şi a atorcuvinte au geturi întru pomenirea Înăţării Domnuui, a căreiimboim fuee ocaizat în acet moment a DumnezeieştiiLiturghii. În parae -a propu şi imboimu pogorârii SfântuuiDuh din ziua Cincizecimii, fie prin interpretarea imboică aaducerii de tămâie care e face în ace moment (vezi Gherman aContantinopouui, toie bieiceacă şi vedee mitică şieodor a ndideor, ntoducee pe capitole, 38 «Iar utimacădire îneamnă haru Sfântuui Duh, dat prin inuareapotoior, după Înviere»), fie prin modificarea frazei



OS OOS 2

Bineuvâna ese Dumneeul nosru odeauna nBineuvâna ese Dumneeul nosru Cel e lumineaă şi

sfineşe

(sulul mănăsirii Esfigmenou din anul1306),

fieinroduerea de roare um ar fi mărae eres şiDoamne Cel e e rea sfânul ău Duh . . " are se ieau deăre reo naine de mărăşirea redinioşlor (od amos79, se XIII) Şi folosirea ăldurii a fos un moiv de ridiare aei la simbolisme asemănăoare. Duă Niolae Cabasila aaaldă arăa «ogorâea Sfânului Duh ese Biseră Căiaa fiind aă [rin firea ei şi mărăşindu-se de fo araă

e Duhul el Sfân are ese numi şi aă dar are şi a fos-a arăa auni ând s-a ogorâ ese ueniii lui HrisosIar imul aesa nseamnă imul aela (al Cinieimiin.n) Căi auni s-a ogorâ a să lineasă oae ele ale luiHrisos iar aum ând se desăvârşes Darurile se une aeasăa (Tâlcuea Dumnezeeşt Ltugh, a II). unereaei n Sfânul oir era nsoiă de fraa Căldura SfânuluiDuh (vei şi linăaea Sfânului Duh din imul unirii) şi

roarul anonului Cinieimii Baia dumneeiasă anaşerii din nou . . (n mule manusrise din seolul al XI-lea şiduă). În aeasă amosferă uem să nadrăm şi să inerreămşi inroduerea roarului de la Veernia Cinieimii Amvău lumina ea adevăraă . . are se oriveşe n moddesăvârşi u omenariile lui Cabasila

În imul aşelui nsă şi n imul ranielor mărăeşi sa sooi neoriviă ânarea aesui roar Era resoae rin imiarea slubelor Veerniei şi Ureniei să se referero arul fieărei sărbăor are era mai raid de rani şimai unosu de oor enru Joia Mare sa hoărâ roarulCinei ale elei de aină are se ână şi a hinoni n aeai. Reearea lui duă mărăşire şi uinele MânuieşeDumneeule oorul ău . amines de raia foare vehe areeării sihului hinoniului um am vău la Liurghia

Darurilor mai naine sfinie omeneşe-ne Milosive şie noi (ro arul are aare nâiul n şirul roarelor feriirilorglasului al II-lea de la Liurghia din Duminia mironosieor nu nsă şi n Ooih şi la sluba nmormânării monahior)



3 ĂSNS POBEME GCE

amănă cu un fn foat vchi ca oat u în lgătuăcu to aul "Cini Tal cli d taină . . " cu a căui fâşit amut unct comun (tâa

"aducânduţi amnt omnş-mă

îmăăţi). Poat că nu t întâmăto fatul că aă înact loc ca un toa fat ntu Joia Ma otiitTiicului lui Contantin (da numai la ima diţi) «Ia în loc d

"Am văzut lumina" iaăşi "Cini Ta" a d vi voi unto aul "Pomnştn Milotiv şi noi . .» Act to at văzut d toat Tiicl noi ntu Sâmbăta Ma

Acum ntu âmbăta Cincizcimii avm d al dint

două oibilităţi a) imitaa actici azniclo îmăătşti şib) imitaa Sâmbti Mai Cd că t d fat a doua.Sâmbăta moţilo nu t un aznic îmăătc ia to au it mai dgabă unu d ocăinţă ş d tângu dcât unul dvli in uma mai otiit ntu a xima ntimntlcdincio ului ca -a îmătăşit d Cina Domnului. Daltfl nici nu otivşt ca în ima âmbătă a moţio ă cânt "Am văzut lumina. . ." ia în a doua "Cla c in

adâncul.." . Toaul "Pomnşt-n Milotiv şi noi. . " tşi to a îmăătc şi t şi mai otiit cu tma DumnziştiiÎmătăşii S amonizază mai bin şi cu "Pomnştn" caduă cuvântul tâlhaului ia atât d d la DumnziacaLitughi (vzi "P voi toţi ă vă omnacă DomnulD " P t D " P t � St � umnzu . . omnş oamn . . omnş ma aantc.) şi cu tma Îmăăţii cuilo cu doxologia cu ca încDumnziaca Litughi şi în atmofa căia mişcă şi

dfăşoaă taina Dumnziştii Euhatii (vzi "întu îmăăţiacuilo linătat" "întu îmăăţia cuio moştni" tc)



S DS 3

43

În pericopa din Evangheia după Matei pe care ocitim a Vecernia din Vinerea Mare se zice că unudintre tâhrii răstignii î huea pe Hristos iar ceăatî certa pe ce care huea şi zicea Pomeneşte-măDoamne Puin mai departe scrie În aceaşichip î ocărau şi tâharii cei împreună-răstigniicu E Nu există o oarecare nepotrivire aicicare bineîntees este comentată de unii?

Lunga pericopă menionată mai sus este intitulată cafăcând parte din Evanghelia după Matei însă după cum searată şi în trimiterile care sunt scrise de obicei la începutul saupe marginea pericopelor are două inserţii una din Evangheliadupă Luca şi una din Evanghelia după Ioan Astfel deşi textullui Matei curge normal (cap 26 v. 1-61) între versetele 38 şi39 sunt inserate patru versete din Evanghelia după Luca (233942 iar între versetele 5455 şapte versete din Evangheliadupă Ioan 19, 33 Acest lucru se întâmplă evident pentru ase completa lipsurile din relatarea lui Matei în primul cazpocăinţa unuia dintre tâlhari iar în al doilea împungereacoastei lui Hristos Acest mod de completare reciprocă aevangheliştilor ntro pericopă este mărturisit şi de TipiculSfintei Sofia din Constantinopol din codicii Patmos 466 şi T

Stavrou 40 din secolul al Xlea: "Evanghelia după Matei cap.3 1 n vremea aceea au făcut sfat toţi . . ." şi zice până la "şiunul dea stânga" şi se ntoarce către cea după Luca la cap.33 ş i zice: "iar cei ce treceau pe acolo l huleau" şi zice pânăla "cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta" şi sentoarce la Evanghelia după Ioan cap 205 "Deci iudeii casă nu rămână pe cruce" şi zice până la "vor vedea pe Cel pecare Lau împuns" şi iarăşi se ntoarce la cea după Matei la

cap 34 "Şi erau acolo femei multe" sfârşit: "lângă mormânt"" .Un caz asemănător avem şi la Evanghelia de la Vecernia dinJoia Mare unde relatarea principală este luată din Evanghelia



32 ĂSNSR A PROBEME RGCE

după Matei 26, 27, 2), cu două pericope care completeazărelatarea una din Ioan 13 , 3- 1 7 spălarea picioarelor şi unadin Luca 22 43-45, arătarea îngerului în Ghetsimani. Niciaici inserţiile nu fac probleme În cazul pericopei de laVecernia din Vinerea Mare există întradevăr o problemă pecare foarte puţini o remarcă dar asta nu înseamnă că nueste destul de serioasă.

Este cunoscut faptul că între relatările evangheliştilorexistă anumite deosebiri care au legătură de obicei cu amănuntele evenimentelor istorice În cazul de faţă Matei 27

44) scrie că amândoi tâlharii răstigniţi împreună cu Iisus îlhule au pe Iisus iar Luca 23 39-42) spune că umai unulhulea în timp ce celălalt îl certa pe cel hulitor şi zicea cătreIisus "Pomeneşte-mă Doamne Tâlcuirile sfinte urmândpărerea lui Hrisostom împacă cele două istorisiri «Cum darLuca zice că unul certa? Amândouă s-au întâmplat căci maiîntâi amândoi ocărau dar după aceea nu» (Sfântul IoanGură de Aur Comentau la Evanghela după Mate Omilia

87, 2) În pericopele slujbei Sfintelor Patimi şi ale Ceasurilorîmpărăteşti din Vinerea Mare se citesc amândouă relatărilea lui Matei 27, 33-54 Evanghelia a VII-a şi 27 1 56 Evanghelia Ceasului I şi a lui Luca (23, 32-49 Evangheliaa VIII-a şi aceeaşi pericopă Evanghelia Ceasului al VI-lea .Aici însă deoarece textul este prezentat ca ceva unitar şi întitlul lui pericopa este pusă în întregime pe seama lui Mateidiferenţa dintre relatări se vede pentru cei care iau aminte

ca o antinomie reală în textul aceluiaşi evanghelistTâlcuirea lui Hrisostom normalizează lucrurile dar nu

întru totul Aici în curgerea textului vine mai întâi pocăinţaunui tâlhar şi după aceea ocărârea lui Hristos din partea amândurora. Trebuie să mărturisim că lipirea pericopelor s-a făcutoarecum stângaci fără să se ia aminte inversiunea pe care o vaproduce inserarea î acel moment a versetelor respective din

Evanghelia după Luca. Ar fi fost mai bine şi mai conform cuevoluţia istorică a evenimentelor şi cu lămurirea interpretativă alui Hrisostom dacă versetele 23 3942 din Luca sar nserat



ONNS ONDOS 1 33

înte vesetele 44 şi 45 din Matei, adică după cuvintele "înacelaşi chip îl ocăau şi tâlhaii cei ăstigniţi împeună cu El"

Acest lucu nu a fi geu de făcut de căte o comisieinteotodoxă de diotosie esponsabilă cae a opea coectuacăţilo litugice şi îmbunătăţiea sistemuui peicopelo pebaza datelo tadiţiei şi a pincipiilo emineutice şi ale citiciitextuale a Sfintelo Sciptui

43

Care ese ipul corec de apolis în Duminica Floriilor:"Cel ce pe mânz de asin penru mânuirea noasră"simplu sau "Cel ce pe mânz de asin şi care aînvia din mori"?

Apolisul din Duminica Floiilo se face după cum scieîn toate Molitfelnicele şi Litughieele pin "caacteizaeaspecială" după cum o numeşte Tipicul a acestui paznic

împăătesc "Cel ce pe mânz de asin a pimit a şedea pentumântuie a noastă Histos, adevăatul Dumnezeul nostu" În această Duminică nu se cântă cântăi ale Învieii şi nicinu se zice la Utenie nvieea lui Histos văzând " Acelaşilucu se întâmplă şi în Duminica Cincizecimii şi în celelalte maipaznice împăăteşti când cad în zi de Duminică Apolisullo este neamestecat după cum neamestecată este şi sluba lo

şi nu se cântă în aceste paznice cântăi aleÎnvieii Tipiculî vigoae (G. Biolakis ed M Sabeou Atena 92 § 6 "Despe

apolis în geneal", p 2) vobeşte despe uniea apolisuluipaznicului împăătesc cu cel al Înveii ("Cel ce s-a născutîn peşteă şi în iesle s-a culcat pentu mântuiea noastă şicae a înviat din moţi") numai pentu Duminicile de dupăpăznuie şi odovaniile paznicelo împăăteşti dacă se întâmplăsă cadă Duminica «când se şi pun pimele cântăile Învieii la

Vecea de sâmbătă seaa la Utenia de Dumică şi la Litghici, în Duminica Floiilo, această pevedee nu se aplicădeoaece în mod cla este voba despe o zi pincipală de paznicîmpăătesc şi nu se cântă în ea nimic din cele ale Învieii



34 ĂSNSR PROEME RGCE

Nu ar rebui să e nevoie să se săruie mai mul asuraaesei eme Şi el e srie sa nâmla să audă aeasăunire neinsiraă a aolisului loriilor u el al Învierii.Poae ă se daoreaă neşiinei, ori oae unei roaseinerreări a revederilor e are leam amini mai susare se referă la Duminiile de duă rănuire ale ranielormărăeşi Şi la Sfânul Mune şi n Biseriile slave aolisulDuminiii loriilor se fae fără "Cel e a nvia din mori"

Ca să formulăm mai ore răsunsul ar rebui să sunemnu ă din auă ă nu se ână ele ale Învierii şi nu se ie

"Înierea lui Hrisos văând . nu se adaugă şi "Cel e a nviadin mori" la aolis (duă um simlis se sune de mule ori), iă deoaree raul mărăes lorlor se mune el elimnăaraerul de nviere al Duminiii şi din aeasă riină nuse ână ele ale Înveri nu se ie "Înverea lui Hrisosvăând . " şi nu se adaugă "Cel e a nvia din mori" la aolis

437

De ce la Urenia din Sâmbăa Mare (slujba epialui)se spune de două ori econisul "Că u eşiîmpăraul păcii", după sarea a a a Prohoduluişi după pe asna a 6-a din canon?

438

Când ese corec să se spună econisul "Că ueşi împăraul păcii" la slujba epiaului, imediadupă sarea a a a Prohodului (carea ,,8ăpămânaMare" ) sau după Binecuânări (riod)?

Efonisul "Că u eşi măraul ăii ." ine organi de a

şasea rugăiune eoinală "i mulumim Ţie Do

mne Dumneeulmânuirii noasre " u al ărei sfârşi se leagă n eea eriveşe sensul " drobeşe sub iioarele lor e vrămaşii einevăui şi orivnii ă u eşi măraul ăii " Dumneeu



OKNS FO-DOS 3

împăatu păcii este căpetenia şi împeunăizbăvitorulcedincioşilo în upta împotiva puteilo satanice potivnice a

nevăzuţilo şi potrivnicilo văjmaşi . Această rugăciune şi

ecfonisu ei aparţine slujbei Uteniei asmatice sau paohiale încare este încadată ca rugăciunea antifonului al VIlea Ea aintat şi în Utenia monahală pin inuenţă de a Utreniaasmatică a ectenia cae se zice după a şasea odă a canonuluiÎn această poziţie s-a păstrat numai ecfonisu ei în timp ceugăciunea împeună cu ecfonisul se citeşte după cum seştie împeună cu ceelate ugăciuni eotinale în timpu citiii

ceo şase psalmi Confom acesto lucrui ecfonisul Că Tueşti împăatul păcii . se aă în poziţie corectă înte peasnaa 6-a a canonuui şi condac la sujba Uteniei din Sâmbăta Mae

Astfe a pima întebae poblema se pune de ce se epetăacelaşi ecfonis şi la Pohod şi care este în acest caz după adoua întrebae locul lui coect după staea a III-a sau dupăBinecuvântări. Aceasta deoaece ediţiile Tiodului şi TipiculSfântli Sava î au după Binecuvântăi iar Tipicele lui Constantn

şi Bioakis şi foate folositele ediţii ajutătoae ale SăptămâniiMai de a Patiahia Ecumenică Apostolki Diakoia Rigopolosetc o prevăd după a IIIa stae a pohodului adică înainte deBinecuvântăi Să notăm şi faptul că Tiodul ediţiilo Fos îlae de tei oi adică după peasna a 6-a a canonului dupăstarea a III-a a Prohodului şi după Binecuvântăi.

Pentu început tebuie să lămuim faptul că nu estera fenomenul ca la aceeaşi slujbă să se eia acelaşi ecfonis

de mai mute oi e deoaece două ugăciuni difeite se încheiecu acelaşi ecfonis fie deoaece ecfonisele sunt inseateoaecum făă veo regulă în divese momente ale slujbelo şisunt aese abita dinte ecfonisee stereotipe existenteAstfe de exemplu a Dumnezeiasca Litughie avem ecfonisul

Că Ţie se cuvine toată sava . după ectenia mae la pimaugăciune a cedincioşilo chiar şi la rugăciunea Vohodului

chia dacă se zice în taină La Utenie Că milostiv şi iubitode oameni . după topaele pentu împăaţi de la început şidupă ectenia de la sfâşit. La Masu Că a Tău este a nemiui şi a ne mântui pe noi în epetate ândui. La fe şi a



36 ĂSSR ROBEME RCE

slujba înmormântării "Că Tu şti învira şi viaţa " Dasmna la paraclis la Maslu şi în alt părţi "Că milostivşi iubitor d oamni " Dacă xcptăm cfonisul morţilor

("Că Tu şti învira ") cfonisul ctnii întrit Că milostivşi iubitor d oamni ") poat şi cfonisul amintit mai sus alMaslului ("Că al tău st a n milui ") a căror rptardsrvşt un scop liturgic spcial şi s fac în mod studiat şiplănuit în toat cllalt cazuri distingm o oarcar nrgularitat în structura slujbi d obici o aranjar sau o lipirultrioară a lmntlor liturgic car nu sa făcut într-o

prioadă d înorir liturgicăÎn acastă ultimă catgori intră şi cazul nostru Pbaza dovzilor tipăriturilor p car l-am amintit mai sus şia mărturiilor manuscrislor p car am putut să l vdmiată cum stau lucruril în linii gnral în lgătură cuvoluţia slujbi pitafului în car st încorporat şi cfonisuldublu (sau triplu) la car s rfră cl două întrbări

Într-o altă situaţi am notat faptul că slujba pitafului

constitui oarcum slujba d înmormântar a lui Hristos Sprsfârşitul i adică în timpul cântării lnt a trisaghionuluidoxologii car s cântă potrivit Tipiclor vchi «după obicist a s cânta acsta la morţi d aca st şi caractrizatd alt Tipic ca «trisaghionul morţilor s fac purtaraEvanghlii şi ultrior a pitafului-ar car Îl închipui pHristos cl mort Cu acsta ra iniţial înfăşurată Evanghlia şi

"îngropara" lui s făca p Sfânta Masă mormântul şi

tronul lui Hristos Exact în aclaşi fl şi slujba înmormântăriicrdincioşilor după cum s obsrvă clar din manuscris şidin vchil tipărituri nu st nimic altcva dcât slujba Utrniidupă cum Utrni st şi slujba pitafului slujba înmormântăriilui Hristos După cum am accntuat şi altădată pitafulbaldachinul d astăzi nu st mormântul ci patul mortuar allui Hristos "patul sfânt al pitafului" după cum îl numscanumit manuscris piatra p car a fost întins potrivit tradiţiiîn j căa s cântă slujba înmormânti prohodira cântaratânguitoar d la mormânt Astfl acastă Utrni-sujbă dînmormântar urmază firsc rânduiala şi planul cunoscut



IONN FOUNOU 137

al Utreniei monahale: cei şase psalmi "Dumnezeu este Domnu"

şi troparele "Fericiţi cei fr prihan în cale" (catisma)Binecuvântrie sale şi sedelnele canonul laudee şi doxoogiaLecturile se gsesc la sfârşit potrivit rânduielii vechi asmaticeşi sujba se încheie cu obişnuita ectenie întreit cu ecteniacererilor şi cu apolisul. Între acestea se nsereaz obişnuiteeectenii şi ecfonise. Aceast rânduial este prevzut de vechieTipice şi acest lucru este evident în pofida schimbrilorîntâmplate între timp atât în Trioade cât şi în Tipicele tipriteba chiar şi în crţile liturgice ajuttoare mai noi pentru

Sptmâna Mare Şi în Trioade dar mai ales în Tipicele mainoi şi în tipriturie ajuttoare rânduiala este schimbattocmai din cauza modicrilor care s-au produs treptat iar acestlucru a avut repercursiuni asupra cursului firesc a sujbei.

Iniţial slujba Utreniei din Sâmbta Mare ce puţin dupanumite Tipice vechi nu cuprindea citirea stihurior psalmuui

"Fericiţi cei fr prihan . . " ca o catism de vreme ce stihologiaPsaltirii se termin în Joia Mare şi se suspend în timpul

ceorlalte zile ale Sptmânii Mari Mai târziu îns "Fericiţicei fr prihan . ." este introdus evident prin imitarea slujbeiobişnuite a înmormântrii a crei element vital şi impresionantera şi continu s fie atât de mult încât cuvintele cu careîncepe catisma "Cel r prihan" "Cei r prihan" şi "sujbaînmormântrii" au ajuns s se fooseasc adesea ca sinonime. Înperioada bizantin târzie dup cum se pare diferiţi imnogracunoscuţi sau necunoscuţi alctuiesc scurte trop are pentru

cee trei stri ale catismei care vor forma cunoscutul şi iubitude popor "prohod". stfe treptat ecare stih catismei a dobânitşi un tropar care se insera în timpu stihoogiei acestui psamdup cum este formulat în Trod (deja din ediţia din 522) şidup cum se face în anumite mnstiri din Sfântu Munte şiîn Patmos pân astzi "Fericiţi cei fr prihan" şi Prohoduse cântau în jurul epitafului şi din câte se pare preotul

tmâia la începutul fiecrei stri. Despre ectenii şi ecfonisenu se vorbeşte iniţial Este îns foare posibil ca foarte repedeiarşi prin imitarea practicii de la slujba înmormântrii sfi fost introduse între stri mici ectenii şi ecfonise



3 ĂSS A POBEME GE

Care erau acese ecfonise Porivi unui Tiic manuscrismai nou de la mănăsirea Paneleimonos din anul 84, careînsă se face ecoul unei rânduieli mai vechi, rimele două ecfonisenu erau alele decâ Că Tu eşi învierea, viaţa şi odihnanoasră, Hrisoase Dumnezeule. . ." . Acelaşi Tiic cunoaşe însă şio racică diferiă, cea de la Consaninool, şi noează:«aces (ecfonis) nu se zice în Consaninool» . Ese clar că înConsaninool ziceau ecfonisele e care le găsim în Trioadeleiărie, în Tiicul Sfânului Sava şi în ale manuscrise.Adică, enru sfârşiul sării I s-a refera ecfonisul "Că sa

binecuvâna numele Tău. . .", care în mod normal se găseşela Urenie duă cânarea Binecuvânărilor (vezi legăura dinre

"Binecuvâna eşi, Doamne" "s-a binecuvâna numeleTău"). Un al Tiic, care se ăsrează nrun manuscris almănăsirii Iviron, reţinând, duă cum se are, ecfonisul "Căsa binecuvâna numele Tău. . ." în oziţia lui iniţială (duăBinecuvânări), revede enru sarea Ia "Că a Ta esesăânirea . . ." , rin imiarea ecfonisului rugăciunii celui de-al

doilea anifon al Dumnezeieşii Liurghii. Acelaşi Tiic, dinacelaşi moiv, revede la sfârşiul sării a IIIa ecfonisulanifonului al III-lea al Dumnezeieşii Liurghii "Că bun şiiubior de oameni . . ." . Dimorivă, Tiicul Sfânului Sava,Trioadele şi oae iăriurile urmează aici o ală radiţie.Ele aşează la sarea a II-a un ecfonis neobişnui "Că sfâneşi Dumnezeul nosru, cel ce e ronul slavei heruvimilor eodihneşi . . .", oae inuenţa de ariciiu ,Cel ce e odihneşi")

şi de înrudirea acesui ecfonis cu emele foare dragi aleimnografiei Sâmbeei celei Mari şi chiar ale Prohodului (vezi

"Sus e Tine e ron . . ." , heruvimii, uerile îngereşi ec).La sfârşiul sării a III-a nu se face ecenie şi, rin urmare,

nici ecfonis. Şi aceasa deoarece duă "Fericiţi cei fărărihană în cale" urmează înodeauna cânarea Binecuvânărilor(ale Învierii sau ale morţilor), care se leagă indesrucibil cu

el şi consiuie un fel de sihiri ale lui. Sihul al 2-lea alsalmului ("Binecuvâna eşi, Doamne . .") se cână înaineasamului şi a Binecuvânărilor, şi acesui sih se daoreazăşi numele acesor roare. Aces lucru ese mărurisi clar de



ONNS FONDOS 3 9

tipicul Sfântului Sava, de Tipicul slavon şi de manuscrise

"Iar după sfârşitul psalmului nu zicem "Slavă. Şi acum", ciîndată troparele Învierii (sau troparele psalmului

"Fericiţi") ,

glasul a l 5lea "Soborul îngeresc", "şi după sfârşitul acesteia(stării a IIIa) îndată Binecuvântările" , "şi îndată (după stareaa IIIa) troparele Învierii", şi de Triod "şi îndată binecuvântărileÎnvierii pe glasul al 5lea" . Triodul însă are Slavă Şi acum"

la ultimele două tropare ale stării a IIIa de la stihologiapsalmului. Astfel psalmul Fericiţi cei fără prihană" şi Prohodulsău dobândesc o oarecare independenţă faţă de Binecuvântări,

lucru care a uşurat soluţiile cele mai puţin consacrate pecare le vom vedea mai jos.După unitatea stării a IIIa a Prohodului urmau, aşa

cum am văzut, "îndată" sau "imediat", adică fără să seintercaleze o ectenie şi ecfonis, Binecuvântările învierii, iar dupăacestea cântarea se încheia, după obicei, cu ectenia mică, ecfonisşi sedelnele ,Cu giulgiu curat . . .", "Spăimântatusau cetele . . .") .Ce ecfonis se spunea aici Potrivit rânduielii Utreniei din

Duminici, în mod normal ar trebui să urmeze ecfonisul "Căsa binecuvântat numele Tău. . ." , care apare, aşa cum amvăzut, în codicele I viron şi are se zice şi în cazul paralel dinsâmbăta lui Lazăr Acesta însă, după rânduiala dominantă aTipicului Sfântului Sava, fusese deja mutat la sfârşitul stării Ide la psalmul "Fericiţi cei fără prihană". Astfel aici este preferatecfonisul "Căci Tu eşti împăratul păcii . . ." . Să presupunem căaici a fost atras de ultima strofă a stării a IIIa

"

Pace Bisericii,

poporului Tău mântuire . " , cu care este evidentă înrudireaacestui ecfonis (vezi "pace" "împăratul păcii" "mântuire"

"şi Mântuitorul suetelor noastre") Poate că este singraexplicaţie posibilă, dacă avem în vedere faptul că ultimele douătropare de astăzi ale Prohodului la "Slavă. Şi acum" ,O, Treime,Dumnezeul meu . . ." şi "Văzând pe Fiul tău . .") nu trebuiau săexiste, de vreme ce, aşa cum am spus, starea nu se încheia cu

"Slavă. Şi acum"

. Astfel însă, acest ecfonis sa dedublat,lucru care nu trebuie să deranjeze în mod special, dacăjudecăm după exemplele preexistente pe care leam amintt



ĂSNSR PROBEME RGCE

Rămâe acum să vedem cum de la poziţia sa iiţială(după Biecuvâtări) ecfoisul cotroversat sa aat îaitede acestea, la sfârşitul stării a treia a psalmului prohoduluisau îaite şi după Biecuvâtări î Triodul ediţiilor Fos

Pri dezvoltarea depliă a slujbei, după cum se prezităfaptele î Triodurile tipărite, strofele Prohodului urcaseră laumărul mare de 85 de tropare (starea 75 a a 62 a -a 8) şi îaitea fiecărei strofe se câta u stih di psalmul

Fericiţi cei fără prihaă Î poda dragostei pe care poporul outrea petru aceste ime atât de mişcătoare, relativ uşor

de câtat şi de obicei simple î ceea ce priveşte coţiutul şi,pri urmare, uşor de reiut, câtarea lor, tocmai di pricialugimii lui, a îceput să deviă împovărătoare. Chiar şi îmulte măăstiri s-a aat o soluţie pri icoomie , care estemărturisită de Tipicele mai oi şi care este aplicată î practicăşi astăzi strofele Prohodului au fost separate de cadrul lorliturgic ormal, psalmul Fericiţi cei fără prihaă , pe careaveau scopul să îl împodobească, şi se câtă toate împreuă,

fără stihuri. Psalmul Fericiţi cei fără prihaă se citeşte îîtregime îaite de acestea Î bisericile de mir au rămasumai strofele Prohodului, dar şi acestea se câtau şi secâtă la alegere, mai artistic, dar î mod evidet mult maipuţie di câte sut prevăzute petru fiecare stare

Tipicele bisericilor de mir au cotiuat îsă şi pe oaltă direcţie, î mod evidet î secolul trecut, după modelulmutării râduielii Evagheliei eotiale la Utreia di Dumiici

Deoarece poporul u vie atât de devreme la biserică şiProhodul erau u elemet foarte iubit de popor, lau mutat,împreuă cu Biecuvâtările, di poziţia lor iiţială, careera imediat după Dumezeu este Domul şi tropare, tr-umomet mai potrivit cei mai mulţi. Au râduit mai îaitecaoul, iar Prohodul l-au mutat ître catavasia de la sfârşitulpesei a 9-a şi ecteia de după, cu ecfoisul ei Că pe Tie Te

laudă toate puterile cerurlor . .

, care itroduce câtarea LaudelorAceastă râduială o găsim î Tipicele mai oi ale lui Costatişi Biolakis şi î cărţile ajutătoare tipărite petru Săptămâamare Ea se ţie astăzi î bisericile oastre de mir



ONNS ONDOS

Propunerea a fost bună, desigur, câtă vreme urmăreadeservirea poporului, dar nu ştiu în ce măsură aplicarea ei înpractică se poate caracteriza drept fericită. Acest lucru se vedemai ales la ecfonise, care constituie, alături de ectenii, întrun mod oarecare, coloana vertebrală pe care se clădeşte oslujbă. Mutând strofele Prohodului şi Binecuvântările, ei aulăsat în mod paradoxal sedelnele care urmau citirii catismei

"Fericii cei ră prihană" ,Cu giulgiu crat..", "Spăimântatu-s-aucetele . . .") şi înaintea cărora se punea iniial ecfonisul "Că sabinecuvântat numele Tău. . ." şi noul ecfonis "Că Tu eşti

împăratul păcii " , după mutarea primului ecfonis la stareaI a Prohodului. În felul acesta s-a introdus un nou ecfoniscare nu-şi avea locul în Sâmbăta Mare (ca şi în Joia Mare şila Paşte) şi care pune capăt citirii Psaltirii, ecfonisul de dupăprima stihologie de la Utrenie "Că a Ta este stăpânirea " Pe de altă parte, pentru a salva ecfonisul "Că Tu eşti împăratulpăcii . ." , care se aa după Binecuvântări şi care acum sar ficiocnit cu ecfonisul de dinainte de laude ("Că pe Tine Te

laudă . . .") şi penru ca să nul şteargă cu totul, cum ar fi fostde dorit, l-au muat la sfârşitul stării a IIIa a Prohodului,care deja devenise independentă prin adăugarea lui "Slavă.Şi acum" la sfârşiul lui. Astfel, într-un caz unic în rânduialaliturgică, prin această ectenie şi prin ecfonis se rupe unitateapsalmului "Fericii cei fără prihană" şi a Binecuvântărilor

Din cele spuse mai sus se explică şi situaia dublei (sautriplei) repetări a ecfonisului

"Că Tu eşti împăratul păcii. "

în Triodul ediiei "Fos". Îngrijitorul ediiei a încercat, bineînelesfără să reuşească, să împace două tradiii a Trioadelor, careau ecfonisul după Binecuvântări, şi a Tipicelor mai noi şi acărilor ajutătoare, care îl au după starea a III-a a Prohodului.Astfel că la reluat de două ori

Să notăm, încheind astfel recursul nostru la evoluiaUtreniei din Sâmbăta Mare, şi o variantă interesantă şi destul

de stranie a acestei slujbe, pe care o aăm ntrun Tipic monahal(codicele Filotheou 153 din secolul al XVIlea) variantăpremergătoare, am zice, a direciei parohiale de mai târziu.Prevederea este intitulată "Cum se petrece astăzi Sfânta şi



2 ĂSSR POBEME GE

marea Sâmbătă". Psalmul şi Prohodul sunt mutate întropoziţie ciudată între "Tinde mila Ta celor ce Te cunosc peTine" de la doxologia mare şi

"Sfinte Dumnezeule" Fiecare

stare a catismei "megalinariilor adică a strofelor Prohoduluise încheie cu "Slavă Şi acum" urmează apoi o ectenie în timpulcăreia preotul tămâiază şi un ecfonis: pentru starea "Că sabinecuvântat . ." pentru a IIa "Cu bunăvoirea şi bunătatea . ." şipentru a IIIa "Cu harul şi cu îndurările . . ." . Urmează apoiBinecuvântările Învierii şi imediat se cântă "Snte Dumnezeule"

pe larg în timpul căruia preotul "ridică Sfânta Evanghelie pe

umărul drept şi o acoperă cu acoperă mântu" Intră apoi înbiserică şi o depune după obicei pe Sfânta Masă în timpulcântării troparului "Iosf cel cu bun chip înopânduL La pus".

Concluzie În ceea ce priveşte rânduiaa întregii slujbea Utreniei din Sâmbăta Mare şi în ceea ce priveşte ecfoniselerânduiala din Triod este cu siguranţă cea mai corectă şi aceastatrebuie neapărat ţinută în mănăstiri. Tipicele mai noi înîncercarea lor de a deservi nevoiele creincioşilor au provocat

confuzie în rânduiala normală şi au impus soluţii liturgicenefireşti Aceste soluţii se aplică în parohii întodeauna cunădejdea că vreodată aceste erori evidente vor avea parte deo diortosire serioasă şi responsabilă Din fericire ele nu privescdecât amănunte ale practicii noastre liturgice.

43De ce la Vecerna n Sâmbăta Mare upă ,,Lumnălnă" nu se cântă prochmen?

440

După ntrarea/vohoul Vecerne n SâmbătaMare ş înante e lectur aconul trebue săzcă ,,[Prochmenul] ser" sau nu?



ONNS ONDOS

441

Se spune sau se omie pochimenul înainea mulelolecui biblice din impul Veceniilo paznice loCăciunului şi Boboezei

Potriit Trioadelor tipărite şi Tipieor lui Constantinşi Biolakis la Veernia Sâmbetei Mari după "Lumină lină"

nu se zie prohimen i "îndată itirile" Tipiu Sfântului Saaeste mai amănunţit: "Lumină lină. Prohimen nu ziem i

îndată nţelepiune" şi iteţul înepe itirile" Cazu aesta al Sâmbetei Mari al Veerniei fără promen

s-ar putea arateriza a uniat După um se ştie la Veerniidupă "Lumină lină" se ântă întotdeauna fie prohimeneleziei fie prohimenele mari fie "Aliluia" fie prohimenelespeiale ale zilelor de rând din Postul Mare are astăzi seites Exepţie fa numai Veernia din Sâmbăta Mare şiVeerniile Crăiunuui şi Bobotezei. Dar pentru ă slujbaaestor ultime două praznie urmează modelul Veerniei dinSâmbăta Mare după are este struturată şi de are esteinuenţată în esenţă nu aem deât un singur az uniatel al Sâmbetei Mari şi bineînţeles şi opiile lui. Din aestmoti Tipiele amintite mai sus şi Mineele respetie (luniledeembrie şi ianuarie) şi la Veerniile Crăiunului şi Bobotezeinu preăd ântarea prohimenului i notează "Lumină lină

şi itirile după rânduiala lor" sau "Lumină lină. Apoi itirile."(Tipiul Sfântului Saa) "şi îndată prima itire" (Tipiul luiConstantin 25 deembrie) sau "apoi itirile" "şi îndată itirile"

(Mineele) sau "apoi se ites itirile" sau "şi apoi itirile"

(Tipiul ui Constantin 6 ianuarie).Examinarea în omun a aestor trei azuri paralele poate

să ajute mai bine ăutarea răspunsului la întrebările noastre.Primu moti are ne fae să punem la îndoială ore

titudinea aestor preederi tipionale din Tipiele noastre înuz ne este dat hiar de Tipiul lui Constantin. În azul în areprazniul Naşterii ade în zi de Duminiă sămbătă seara pe



44 ĂSSR ROBEME RCE

de o pate în ediţia a doua se pevede "Lumină ină. Pochimen.Domnu a împăăţit. Apoi citiie" (a 7a eeditae a ediţiei a II-aConstantinopo 87 p. 67) în timp ce în situaţia asemănătoaea obotezei hotăăşte pe de ată pate ca după "Luminăină"

"apoi se citesc ectuie" (p. 82). Dimpotivă în ediţia pimăîn cazuie de mai sus hotăăşte exact pe dos a VeceniaCăciunuui "Lumină ină şi îndată citiie" ia a Veceniaobotezei "Lumină ină. Pochimen Domnu a împăăţit.Pima citie" (Atena 82 p. 52 59). Să pesupunem că estevoba despe o geşeaă? Acest ucu a fi ce mai pobabi

dacă -a adevei şi tadiţia manuscisă. Aceasta însă dupăcum vom vedea mai jos mătuiseşte exact invesu. Astfemătuia Tipicuui ui Constantin se dovedeşte foositoaedeoaece aată cum că a existat o oaecae pobemă de tipiccăeia acătuitou Tipicuui a încecat săi dea făă a euşiînsă o ezovae momentană Potivit Tipicuui ui ioakispactica se oientase deja hotăâto căte omiteea pochimenuuia toate cee tei paznice şi în toate situaţiie o paticuae

Aceeaşi situaţie instabiă de tanziţie o constatăm şiîn Tipicee aghioite manuscise mai noi Astfe "Tipiconusau Însemnă tipiconae" a ieomonahuui Metodie (anu 890)notează pentu Vecenia Căciunuui «pochimenu ziei nuşi ae ocu ci îndată după Lumină ină citiie după ânduiaă»pentu Vecenia obotezei «pochimen de seaă nu ae» şipentu Sâmbăta Mae «pochimen nu ae». Dacă însă Căciunuşi oboteaza se întâmpă să e Duminica a Vecenie (sâmbătăseaa) pevede pochimenu "Domnu a împăăţit" . Tipicumănăstiii Dionisiou pentu Sâmbăta Mae «ia pochimen nuzicem (deoaece pochimenu se cântă după citiea Apostouui)>>.Pentu Căcun şi obotează Lumnă nă" cântat pochmenuziei şi citiie paznicuui . Tipicu mănăstiii Sfântu Pavepentu Sâmbăta Mae «pochimen nu se zice ci îndatănţeepciune!" stigă diaconu ia citeţu osteşte "De a

Facee citie "» pentu Căciun «pochimen nu se zice ciîndată citiie» pentu Teofanie a fe însă o ată mână

ştege şi adaugă «se zice sâmbătă seaa».



OAS FOUDOULS 4

Tipiu mănăsiii Xiopotamou notază pntu SâmbătaMa «"Lumină ină" şi îndată npiun " şi înpmitii Căi pohimn nu s zi» pnu Tofani «

"Lumină

ină" şi itii după um sunt sis în ni» Pntu Căiunînsă st mai amănunit şi mai difiao «Tipiu manusissi pohimnu zii ia a isiii ai zi după

"Lumină ină" [zi ă îndată anonahu [anună pimatuă a [aiantă a doua] s şi mai d pfat ăistihui p a anonahu ostşt u gas ma stând înmijou bisiii atuni ând s şi ântă d ă pai

sfâşitu topao pooii înouis pohimnu zii» xistat aşada o disui dsp pohimn după um daumătui mai mut din Tpi d mai sus pntu puin două situaii d pazni a Căiunuui şi a obotziC mai hi şi mai onsatoa Tipi a d aDionisiou pdau pohimnu zii şi binîns pntusaa d sâmbătă p a Îniii "Domnu a împăăit " t sootau npotiit pohimn zio d ând da

păstau pohimnu d sâmbătă "Domnu a împăăit " idnt pntu aatu ui d buui sau pntu instadosbită a Duminiii Tipiu d a Xiopotamou şi otuadin Tipiu d a Sfântu Pa Vzi şi Tipiu ui ConstantinMotiaia p a o adaugă Tipiu d a Xiopotamou aatăă patia mai nouă d omit a pohimnuui aa noid apoogi Ea sootşt ă î omptază psamii a sits a stihui înt piop în timpu ântăii topao

pooii Şi pntu Sâmbăta Ma Tipiu mai onsatoa mănăsiii Dionisiou înaă să găsasă o ustifia Eidntifiă pohimnu d saă u "Soaăt Dumnzu " a s ântă în ou aiuauui nt posto şi Eanghiastă mătui indită st foat impotantă după ums a da din taa ştiinifiă a o mai hi izoa

Pntu pohimnu din Sâmbăta Ma mătuii p

a dinm ajung până în sou a Va Canonauiusaimitanogogian a a Vnia din Sâmbăta Maun dubu pohimn "Laudă usaim p Domnu" Ps7 şi "Soaăt Dumnzu " ps 8 8 u stihui



46 SNSR L PROBEME RGCE

lo Tipiul Sfintei Sofia din Constantinopol din seolul al Xlea ae Tot pământul să se înhine Ţie (Ps 65, 4) Aelaşipohimen îl au şi Tipiele mănăstiii Mântuitoului din Mesinadin anul 3 , Canonaul odielui Sinai 50 din seolele XX şi Tipiul mănăstiii Peasntei Năsătoaei de Dumnezeu

din Mii, odiele Vatian 877 din anul 292 lt pohimen,

Domnul a împăăit (Ps 92,) hotăăşte Tipiul mănăstiiiEveghetidos (od Atena 788 din seolul al Xlea

Pentu Căiun şi Bobotează mătuiile sunt mai puineşi nu în aod Tipiul mănăstiii Eveghetidos pevede

pohimenul zilei el al biseiii Mântuitoului din Mesinape Domnul a împăăit pentu oie zi a ădea TipiulSntei Soa dă oaeum mătuii amesteate pentu VeeniaCăiunului manusisul 40 de la la Sfânta Cue spunesimplu se zie pohimen, pe ae odiii Patmos 60 şi Pais590 îl denes a Domnul a împăăit Pentu Bobotează nuzie nimi efeito la aest luu În fine, Canonaul Sinai 50 ae pohimene speiale, pentu Căiun Domnul a zis

ăte mine (Ps 2, 7) ia pentu Bobotează Văzututeauapele Dumnezeule (Ps 76,7)

Din tot aest eus am putut, ed, să ajungem laanumite onluzii Se pae ă iniial, la Veeniile de Căiunşi de Bobotează se ântau pohimenele zilei Da, pentu ăpohimenele de umilină ale zilelo de ând au fost sootitenepotivite u aeste mai paznie împăăteşti (vezi în Tipiullui Metodie nuşi ae loul, pefeau, inuenai în mod

evident de la Sâmbăta Mae, pe Domnul a împăăit Dinaelaşi motiv au ales şi pohimene speiale şi mai potiviteu subietele aesto paznie, um sunt ele mătuisite înodiele Sinai 50 ae tebuie ă a avut o ăspândie limitatăDin aeleaşi motive în Sâmbăta Mae se ânta initialpohimenul Învieii Domnul a împăăit , ia după aeapohimenul săbătoes pin exelenă Tot pământul să seînhine Ţie sau la eusalim

Laudă, eusalime, pe

Domnu în unie u Soalăte, Dumnezeule



OS FODOS 4 7

Deja procimenele cele mai foloie penru ecare praznicşi palmii lor e puneau ca iuri nre pericope n impul

cânării roparelor prorociei P. 92 "Domnul a mpărăţi . . ."nre a 6a şi a 7a ciire de la Crăciun şi ooează Palmul

al 2lea "Penru ce au nărâa popoaele . .Domnul a zicăre mine . . ." era procimenul Apoolului de la Crăciun.Palmul 8 "Dumnezeu a a n adunae de dumnezei . . .Scoalăe Dumnezeule . . ." n locul aliluarului din Sâmăa are.În fârşi palmul 65 "Srigaţi Domnului o pămânul.To pămânul ă e ncine ie " e câna ca procimen al

Apoolului din Sâmăa areAce lucru a provoca cu iguranţă confuzie ale căreiecouri e po diinge n Tipicele mai noi. Procimenele Vecernieide după "Lumnă lină" ale uuror celor rei ărăori au ocoiun fel de reduplicare a palmilor care deja e puneau ca iurinre ciiri alăuri de roparele prorociei au ca procimene aleApoolului au n locul aliluarului. Afel procimene aleVecerniei au ocoi palmii deja exienţi nre ciiri Tipicul

mănăirii Dioniiou şi cel al lui iolaki caracerizează drepprocimen al Sâmeei ari pe "ScoaăTe Dumnezeule ." şi linvocă penru a uica omiere a procimenului Vecerniei dinSâmbăa are care pare ă e şi mai veci din punc devedere emporal. În ace mod ee foare poil ă fi provenişi prevederile Tipicelor care după "Lumină lină" oărăc laoae cele rei ărăori "ndaă lecurile"

Demne de reţinu un n pecial prevederile Tipiculuilavon. Aceea prezină pe de o pare o ciudăţenie pe carenu o nâlnim n Tipicele mai veci au mai noi şi pe de alăpare o aemănare cu modelele veci şi o foare mare conformiae n pecial la Vecernia Crăciunului şi ooezei Afel laVecernia aceor două praznice e cână procimenul zileicu o ingură diferenţă nă: Dacă Vecernia e ăvârşeşe neara de vineri adică dacă Crăciunul au ooeaza cad

âmăa n locul procimenului zilei Dumnezeule prijiniorulmeu eşi Tu . ." e cână procimenul mare "Cine ee Dumnezeumare . " P. 76 145 şi repeciv "Dumnezul noru n cerşi pe pămân . . . " P. 1 3 iar aceaa deoarece la Vecernia



4 SS A POBEME GCE

de âmăă e cână nodeauna Domnul a mpărăţi . . . .Prin urmare procimenul mare al Vecerniei zile de praznccare n cazul de faă cade Duminca e muă n ajun. ÎnSâmăa are nu e zice procmen c după Lumnă lnă ndaă Înelepcune ş apo crle .

Ajungem acum la uecul propu de a doua nreare.Câă vreme recurul la pracica vece a arăa că exia unprocmen n oae cele rei iuaţi prin urmare daconuldupă oice ar f reu ă zică al eri ca la Vecernile dinPoul are şi cum e nâmplă ş la Vecernia din oia are

au procmen de eară după cum e face la celelale VecerniAcum deoarece a mpu ă nu e zcă procmen ee

lipă de logcă aceaă nervenie a diaconului de aceeanci nu ee măruriă n păriuri Dacă acea e nâmplă ăapară ace lucru e daorează mai degraă neaenţie auinuenei din parea pracicii celorlale Vecernii din Poulare. Aceaa deoarece ee puţin proal ca pracica nouăă păreze amnirea procimenului care n vecime exia

acolo. Când pracca a nclina căre omerea procimenuludn moivele pe care leam văzu anume Tipice oărăc«ndaă nţelepcune! rigă daconul» mănărea SfânulPavel au «şi ndaă: Înţelepciune!» Sfânul Sava Tpicullavon mănărea Xiropoamou ocma penru că ace ndemndaconec inroduce ciirea prorocilor. Ace lucru e poriveşeă e zică şi aăz câă vreme e omie procimenul. Dacăe va reali vreodaă şi ace lucru cred că ne nvaţăpracica vece că ee corec aunci şar avea raţiunea adaconecul [Procimen] de eară .



108 FOUDOU8 49

442

Există obiceiul să u se fcă orâtre Viere re deorece cestă zi fostorâtre lui Hristos. re reu fudetcest obicei Este găduit su să se săârşescăslujb orâtării şi dcă d ude se săârşi

Sluja nmormântării fa ntotdauna d rm noia o impun, adiă iar şi n Vinra ar. Daă ar itao prdr rfritoar la aata ar intrzi, a ar ruiă xit pntru zill d uuri, l puţin pntru Paşt, darnu t u putinţă ă xit. oarta in ntro zi şi ntruna ar nu poat fi dtrminat, iar prlungira duratipână la nmormântar, n pial n prioad d ară şi dzon u limă ladă, t impoiilă În maril oraş xităatăzi poiilităţi tni ar prmit amânara nmormântării

p o durată ndlungată Atfl ar puta ă nu faănmormântar a n Vinra ar, nu atât pntru ă oiiulnu o ngădui, i din raţiuni tni", adiă luja lungă dinaa zi, Proodul t. D oii, din ât ştiu, din atmoti, daă ntâmplă ă fi o lujă d nmormântar nVinra ar, a ăârşşt după-amiaza, n iriaimitirului, ntrun parali, ntruna din nal latralal iriii, fi n pronao, daă t năpător au potriit.

Exită prdri ar intrzi, dar ar nu priăârşira luji nmormântării ar, aşa um am ăzut,nu poat amâna i pomniril. Dpr at uit amntrări pial şi l om rta ntrun alt răpun.



SSR A PRBEME RGCE

443

La slujba îmormâtării uele tropare sut laplural, altele la sigular (de ex. celor ce s-aumutat celui ce s-a mutat ) Î plus, toate sutla masculi. Cum trebuie să se câte atuci câdavem, ca de obicei, u sigur mort sau câd esteo femeie? Să le câtăm la sigular şi la femii,după caz, sau să le lăsăm aşa cum sut?

În ăpunul de la nteaea 374 am voit depe opolemă aemănătoae cae e veşte la lua Sfântuluotez. Acolo am emnala ş dficulaea anume că apoapenouăzeci de cuvinte au nevoe ă ie modficate la femininatunci când puncul ete fetţă La lua nmomântăii dficultatea ete şi mai mae dntun anumit punct de vedeedeoaece cele mai multe cmăi au legătuă cu topae cae

unt cântate de palţi. Aceştia de egulă nu au nic educaţianici expeienţa textelo ltugce pe cae o au peoţi cae ncazul luei Sfântului otez teuie ă facă toate cimăilede gen ş caz din ugăciuni Pe de altă pate când n momentulcimăi la feminn e adaugă ncă o ilaă la cuvânt nmomentul ctiii nu e mte da n momentul cântăi eaceează o oaecae polemă.

Din alte puncte de vedee nă la lua nmomântăii

n compaaţie cu lua otezului lucuile unt mult maimple. Pentu nceput foma concă n cae lua nmomântăii -a mpu ă fie ăvâşită n ieicle noate demi (tiui alee din palmul "Feciţi ce făă piană"inecuvântăile moţilo condacul domela ctiile ectenilediaconeşti oşnute şi ugăciunea "Dumnezeul duuilo . . ." pecum şi o tiiă a ăutăi) laă foate puţin paţiupentu cmă de gen. Am număat n textele de mai u

(ectenii ugăciune ş top ae) n u de teizeci de atfel de cazuicae cele ma multe pivec expeii uşoae şi teeotpe ("aoulu" "a oaei" "pe oul" "pe oaa" "adomtulu



IOS FOUNDOUS

roului adormiei roaei celui ce a mua celei ce ' a mu a a a e pe e pe ea pe care pe

care) care un reluae deul de de În anumie ediţii aavu n vedere ace lucru şi după fiecae cuvân au frază

exiă n paraneză şi forma corepunzăoare a ei la genulfeminin Lucrul acea nă nu e nâmplă n oae ediţiile

Cele mai dicile cazuri e aă adunae n rima iră aăruării de depărţire Veniţi ă dăm ulima ăruare celui ce a muri acea purândui de griă e care celei ce a muri aceaa purândui ei de grijă pe carea)

Dificulăţile ar fi mai mari dacă ar câna şi canonulPoae că acea ee moivul penru care n anumie manucrieexiă penru iuaţii de ace ip un al canon de odină penrufemeia care a adormi Câ depre Fericiri care e mai punn unele părţi aceea au nevoie de cimări de gen numaila al doilea şi al reilea ropar cimări care şi aici un impleca şi cele de dinaine pe carea pe care care rigă el) care rigă ea) pe care ro pe carea roaă)

În fârşi n legăură cu numărul plural care apare ncâeva idiomele nu nă şi n oae ediţiile el e explicăprin fapul că aceea un râne laolală de la luja deâmăă din Ocoiul are unde ee firec ă fie la pluralcâă vreme e referă la oţi cei adormiţi

Nu cred că ar fi greu ca la o ediţie viioare a lujeinmormânării cimarea la genul feminin a diferieloripuri gramaicale ă fie puă n paraneză penru oaeiuaţiile Ace lucru ar uşura ăvârşirea ei şi nu ar maiauzi n viior ipuri mixe au ciar ararime care dinnefericire nu un rar nâlnie ndeoei n momenul cânăriiiirii ăruării de depărţire

n limba graă pronuml rlaiv ar orm iri la maslin şi minin.Şi în limba română în vhim, aasă irnţă ra maraă ar

(mas. p ar a (m.



52 URI PRBEME URGICE

444

Este îngăduit ca Evangelia să e citită de cătreun laic atunci cnd preotul are probleme cuvederea

Suaa nfăşaă de nreare nu mă ndoec că eeuna reală dar reuie că ee foare rară. Dacă un preo nu vedeă ceacă Evangela cum ee pol aunc ă liurgeacăă ceacă rugăciunle ă dea Sfâna Împărăşane şi ă rângă

n por cele fne?Să dicuăm nă aceaă uae oarecum mproală.inenţele că răpunul nu poae f gă n radia ercii.Evangela e ceşe nodeauna de căre arereu de preoau de diacon niciodaă de căre un cleric inferor podiaconcie pal ec au de căre laici. eea ce e nâmplă nanuie erc la Vecerna uri a doua nviere adcă ăe ceacă percopa evangelică ar când a fo eară n

difere lm de căre laic nu ee un exemplu de urma. Lafel ş uaţa cred ngulară nă şi aceaa reală de aci rugăcunile plecăr genuncilor de la nczecmedacălul deoarece preoul era olnav

Aş zce că aâ vreme câ preoul din nreare are omemore aâ de mare ncâ ă zcă rugăcunle pe dnafarăar puea ă zică pe dnafară şi o percopă evangelcă curăşi cunocuă cum ar f de exemplu cele două Evangeli aleaici Domnulu Sculândue aria . . . ş A inra iunrun a . . . au evangela Ageame rcauSa ula erualm . . percope pe care mulţ preoţi le şu pe dinafarăâ prveşe percopa evangelcă a zilei au a praznculuca ă nu fe lp poporul de auzirea ei ă le ceacă un lacde la rană mplu n lul cr palmlor n locul predciineneţele fără elemenele nroducve nţelepcune Drepţ

ec care n mod neporiv cred e pun ş la repeareaEvangelei de la Vecerna Paşelu n diferie lim .Aceea ca o părere peronală ş ca răpun la aceaă

iuaie rară.



O ONDOL 3

44

De e la eputul Liturghiei Darurilor mai aitestite (adiă la Veerie) spuem Bieuvâtată �este mpărăţia.., de vreme e u este vorbadespre o Dumezeiasă Liturghie ormală saudespre o taiă?

În repeae rânduri neam referi n răpunurile anerioare a exienţa a două ipuri de lue ale ciclului zilnicue care au fo n vigoare n paralel n ierică până necolul al Xlea a ciar şi până n ecolul al XVlea nunue locuri Ee vora depre ipul de enorie de mir lumecau amaic la ază anioian care e inea n iericile demir şi ipul monaa mănăirec au ierualimiean careavând ca punc de plecare mănăirea Sfânului Sava arăpândi şi a impu n mănăiri. În cele din urmă din

diferie moive a impu pee o cel deal doilea ip dupăce a primi deule elemene din primul. Acea e ţine şiaăzi n mănăiri şi n iericile noare de mir cu deulemodicări după cum era de aşepa au mai degraăprecurări şi omiiuni ale luelor «penru că nu e pueaă e ăvârşeacă oae de căre cei din lume după cumporivi oervă Sfnul Simeon al eaonicului Dialog cap3233 Cu ale cuvine monaale un luele Vecerniei

Pavecerniţei iezonopicii reniei şi Ceaurilor pe care leavarşim n enoriile noare Sluee ainelor adicăDumnezeiaca iurgie oezul Cununia ec au răma nvecea or forma amaicoparoială nele dinre aceeană au fo inuenţae de pracica monaală fie penru căau coniui mai ârziu prin imia rea pracicii mănăireşi

Termenl asmai ese n ermen ehni ş are aşa m se ee in

esrierea e mai ss, se referă la forma şi râniala srăehe a slbelor inbiserile e mir. C aes sens ese folosi şi în olml al aesor seriie nrebări şi aes sens a mai f folosi şi e am naine nr)



54 ĂUNURI A PRBLEME IURG

fie pentru că au primit adăugiri n principal la nceputul lorde la luele monaale paralele. De exemplu lua aluluicare nainte de partea ecteniei ale mari ete un fel de treniemonaală au lua Ageamei ici lua nmormântăriilaicilor ciar şi Dumnezeiaca Liturgie când n loculantifoanelor e cântă palmii ş .a

În particular acum Liturgia Darurilor mai naintefinţite n forma n care e ăvârşeşte atăzi ete o intezăntre Vecernia monaală şi vecea luă paroială dempărtăşire cu Cintitele Daruri mai nainte finţite care

urmează modelul părţii repective a Dumnezeieştii Liturgii. Înmanucrie găim şi o altă formă a Liturgiei Darurilorlegată nu de cea monaală ci de Vecernia amatică Etetipul liturgic pe care l ţineau n paroii nainte deimpunerea tipicului monaal şi n acetea

Acete două tipice cel paroial şi cel monaal difereau n multe puncte nul dintre acetea ete şi faptulcă n vreme ce luele amatice ncepeau cu "Binecuvântată

ete Împărăţia . ." cele monaale ncepeau cu "Binecuvântatete Dumnezeul notru . . ." . Adică faptul că atăzi SfântulBotez Dumnezeiaca Liturgie Cununia a ciar şi aluldupă cum am văzut n răpunul de la ntrearea cu numărul312 ncep cu "Binecuvântată ete Împărăţia . . ." nu e ntâmplădeoarece unt lue ale Tainelor ci deoarece ele unt luedin veciul tip paroial potrivit căruia toate luele ncepeaun acelaşi mod. Adică nu numai acetea ci şi luele paroialedin ciclul zilnic Vecernia trenia ceaurile treişae şi paniida(numai pe acetea le conţinea tipul amatic ncepeau n modaemănător cu "Binecuvântată ete Împărăţia . .

De ce unele ncepeau aşa şi altele altfel? Poate că nuete nevoie de nici o utificare. Aşa era tructura alcătuirealor. La Părinţi nă găim oarece comentarii care unt foarteintereante şi detul de mulţumitoare pentru că ciar dacă

nu explică cauza exitenţei acetei deoeiri ne dau enul şicaracterul ei. Atfel Sfântul Simeon al Tealonicului ocoteştepe "Binecuvântat ete Dumnezeul ..." ca provennd dinrevelaţia ntunecoaă a Veciului Tetament n opoziţie cu



OANI FOOLI

"inecuvântată ete Împărăţia " care izvorăşte din cunoaşterealui Dumnezeu Celui n Treime care a revelat n Noul

Tetament «Să vedem mai lămurit cele ale ntrupării luiHrito ncipuite mai cu eamă la lujba care bine e numeştea cântărilor amatică tând preotul nainea Sfintei eeca n cer naintea tronului lui Dumnezeu binecuvintează peDumnezeu Cel n Treime nu zicând inecuvântat eteDumnezeu" Căci nu e obiceiul aceta la rânduiala amaticăfiindcă aceata ete numai a Scripturii celei veci Ci zice caşi la Dumnezeiaca Liturgie "inecuvântată ete Împrţia

Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Du totdeauna " binecuvântândunimea Împărăţiei a firii şi a Treimii dumnezeieşti careete propovăduirea Harului cunoştinţa şi mărturiirea nuian Treime Dumnezeu» Dialog cap 345 347. Sfântul TeodorStuditul ocoteşte "inecuvântată ete Împărăţia" ca pe unemn/teag al biruinţei şi puterii nepărtinitoare" iar"inecuvântat ete Dumnezeul notru " ca pe «un imbol almereniei şi rugăciunii neclintite» Tâlcuirea Dumnezeieştii

Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţ ite) Din cele crie e explică uşor neconcordanţa care eobervă n manucrie n ceea ce priveşte modul de ncepereal Liturgiei Darurilor mai nainte nţite anucriele care oleagă de Vecernia amatică fac nceputul ei cu "inecuvântatăete Împărăţia" iar cele care provin din practica mănătireacăo ncep prin "inecuvântat ete Dumnezeul notru " tocmaipentru că nceputul Vecerniei e făcea după caz prin acete douămoduri Din acelaşi motiv şi Sfântul Simeon al Tealoniculuicunoaşte nceputul cu "inecuvântată ete Împărăţia " tocmai pentru că o leagă de Vecernia amaticoparoiaă aşacum e ăvârşea până n zilele Sfintei Sofia din TealonicDialog cap 353 n timp ce Sfântul Teodor Studituldimpotrivă mărturieşte depre nceperea ei cu "inecuvântatete Dumnezeul notru " după tradiţia monaală «Atunci

preotul tă naintea Sntei ee şi tămâind n cipul cruciizice cu gla tare nu proclamă "inecuvântată ete Împărăţia " ci"inecuvântat ete Dumnezul notru"» Tâlcuirea DumnezeieştiiLiturghii a Darurilor mai înainte sfinţ ite)



56 UKURI A PRB\E IURGIE

În mul manucri nă car au forma monaală aVcrnii Liurgii Darurilor ncpuul marca dinnou prin

incuvânaă Împărăia . . . . Ac lucru

xplică uşor. oliflnicl au răma mai conrvaiv şi maifidl formi amaic a lui La fl şi proţii azândup oliflnic ăvârşau lua monaală a Vcrnii şi arnii dar p aza prvdrilor amaic. Aşa punau şirugăciunil anifoanlor lulor civaln p car l ăvârşau Dar pnru că n lua monaală nu xiau locurimarca pnru oa rugăciunil din lua amaică proţii

l punau n aină mprună cu cfonil lor şi adunalaolală n impii mori ă zicm aşa pnru pro Din acmoiv au fo aduna laolală şi pun până aăzi mprunărugăciunil anifoanlor Vcrnii amaic n impul palmuluid ncpu al Vcrnii monaal şi rugăciunil anifoanlorrnii amaic n impul clor şa palmi ai rniimonaal. În aclaşi mod a inra -a impu şi n vigoarpână aăzi modul amaic d ncpr a VcrniiLiurgi

a Darurilor şi la Vcrnia monaală-Liurgi a Darurilor pcar o ăvârşim aăzi.Exac aclaşi lucru a nâmpla şi n cazul lgării

Dumnzişii Liurgii a Sfânului Vail cl ar cuVcrnia monaală din oia ar din Sâmăa ar şi dinaunuril răciunului şi oozi. Şi ac Vcrnii ncpcu incuvânaă Împărăţia n loc ă ncapă cu

incuvâna Dumnzul noru . . . cum ar fi normal.

Dumnziaca Liurgi fi complă ca n cazuril d maiu fi a Darurilor mai nain finţi ra vidn maipurnică dcâ Vcrnia monaală d aca a păra namândouă forml aca modul amaic d ncpr a iadică prin incuvânaă Împ ărăţia . .

Touşi imp d mul col au coxia amlradiţii şi Liurgia Darurilor ncpa fi nrun fl fi n

clălal n funcţi d manucriul au rânduiala p car ourma car pro Ac lucru poa conaa din varianlp car l przină n ac punc ciar şi manucril mainoi O rânduială a Liurgii Darurilor mai nain finţi



AN FI 57

din codicele Atena 758 din ecolul al XVIlea nu numai căae cunoştinţă depe pactica dulă da şi o aminteşte

dechi «Apoi tă n faţa Sfintei ee e nchină de tei oizicând Dumnezule milotiv fi mie . Şi ăută SfântaEvanghelie şi oteşte acet ecfoni inecuvântată eteÎmpăăţia . Teuie ă e ştie nă că n mănătii şi mulţialţi peoţi] zic inecuvântat ete Dumnezeul notu » .Ete evident că inecuvântată ete mpăăia . . a impuşi a genealizat pin ăpândiea şi impuneea ediţiilotipăite cae au pefeat pactica de enoie

44

Este posibil ca în caz e nevie să se săvârşeascăDumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai înaintesntite numai cu părticele in Sfântul Agnet sau trebuie neapărat ca acesta să e întreg?

azuile de nevoie nu e jutifică n cazul LitughieiDauilo. Peoul la Litughiile de âmătă şi Duminicăocoteşte exact câte Litughii ale Dauilo mai naintenţite umează ă ăvâşeacă n timpul ăptămânii umătoaeşi n funcţie de aceata coate finţeşte şi pătează nchivot număul necea de agneţe. Tipicele notează număulpevăzut de Litughii ale Dauilo mai nainte finţite.

Dacă peotul nu a ocotit ine ced că ete d e pefeat ă nue ăvâşeacă Litughia Dauilo. Şi aceata nu pentu cănu e aă Hito nteg n ecae pate au n ecae făâmădin Sfântul Agneţ. Adică nu din motive dogmatice ci din aţiunide ânduială litugică cae unt ntu totul epectaile şiputece Exact aceata ăpunde Sfântul Simeon al Tealoiculuila nteaea 58 a mitopolitului Gaviil al Pentapolei «LaLitughia Dauilo mai nainte finţite teuie ă e aducă o

ucată din dumnezeiecul ato au [aceta] nteg?» Sciepin umae Sfântul «Teuie ca atoul ă nu fie o ucatăci nteg de veme ce e va mpăţi şi fângândue e va da campătăşanie ăci aceta ete lăat de la Litughia deplină»



ĂUNURI A PRBEME ITRGE

447

Preotul trebue să ctească în tmpul cnonculurugăcunle slujbe împărtăşr ş ale mulţumrdupă împărtăşre car dacă ar întârza slujbasau poate să le sară?

"Sluja Dumnezeieştii Împărtăşiri" şi "ultumrea dupăDumnezeiaca Împărtăşanie" unt luje part

iculare care

ţintec pregătirea indivduală a ecărui credncio inenţele şia preotului care urmează ă vină ă e mpărtăşeacă ă epregăteacă prin rugăciune şi ă mulumeacă pentru mareledar dumnezeiec după partciparea lui la e Faptul că untluje particulare e vede din acea că rugăciunile canonulşi celelalte tropare fără nici o excepţie unt crie laingular La fel şi tiurile protreptice e adreează iarăşiunui ingur om peroanei repective: " urmând a mânca . . apropiete . . mănâncă . . . roagăte . ată păşec . . ă nu măarzi. ar după ce vei primi . adu mulţumire pune .Amândouă acete luje unt fără ndoială extrem de foloitoareueteşte şi neceare Dar nu aparţin Dumnezeieştii Liturgiici provin şi e pun n momentele de pregătire şi de mulţumireindividuală Aceata nu exclude citirea lor de un grup careurmează ă e mpărtăşeacă au care a mpărtăşit dupăcum e face şi n lume ciar şi la Sfântul unte ori de către

preoţii care vor luji mpreună au de către ntreaga oşte nituaţiile când e mpărtăşec mulţi cu Preacuratele TaineÎncă aceata nu e ntâmplă şi nu treuie ă e ntâmpleniciodată n timpul Dumnezeieştii Liturgii DumnezeiacaLiturgie ete altceva Aş pune ciar ceva opu faţă de duul"individualit care trăate acete luje La DumnezeiacaLiturgie ieşim din individul din noi şi venim adunaţi ieraricn trupul lui Hrito ă reuşim cu arul lui Dumnezeu şi ă

exprimăm aceată unitate a noatră n Hrito care e realizeazăprin tarea oşteacă şi rugăciune şi e deăvârşeşte prin venireanoatră la mpărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hrito. De



ANNI FUKUI 9

aceea şi toate rugăciunile ei unt alcătuite la plural nnumele ntregului trup tainic al lui Hrito ierica afară

numai de rugăciunea "Nimeni nu ete vrednic . care e referăla pregătirea individuală a preotului pentru ăvârşirea tainei.

Acum n pecial depre Dumnezeiaca mpărtşanie.Dumnezeiaca Liturgie are rugăciunile ei neceare pentrutoţi de pregătire nainte de Dumnezeiaca mpărtăşanie rugăciunea "Tatăl notru " rugăciunea plecăr capeelor şi "Ia aminteDoamne . . ." şi de mlţumire după Dumnezeiaca mpărtăşanie"ţi mulţumim ie Hritoae Dumnezeul notru . . ." n

vecile manucrie exită numai acetea şi nimic altceva. nmanucriele mai noi e introduc rugăciuni ale evlaviei particulare de la luja mpărtăşirii şi a mulţumirii şi o mulţime detropare care e zic potrivitnepotrivt n timpul cinonicului aleruvicului şi n alte momente ale Dumnezeieştii Liturgii.Acelaşi lucru e ntâmplă şi n tipăriturile mai noi nu nă şi nEvologioanele noatre şi n vecile ediţii ale Liturgierelorcare au răma fidele implităii şi cuviinţei araice.

Lucrul ete uşor de explicat. Atunci când din foloireadeaă ceva e trică căutăm completarea lui cu ceva mai nouarăşi e poae nţelege cum evlavia preoţilor căuta şi cautăo ieşire din rugăciunea individuală imediat nainte şi imediatdupă marele get de ndrăzneală al mpărăşirii cu Dumnezeiacampărtăşanie Totuşi acet lucru oricât ar fi de firec şiomenec treuie limitat la cât mai puţin iar evlavia noatrăparticulară treie upuă rânduiel nte a cltul dumnezeiecnainte de Dumnezeiaca Liturgie preotul treuie şi poateă e roage individual citind lua Dumnezeieştii mpărtăşiri şiă şi ntindă rugăciunea oricât i doreşte uetul. La fel şidupă Dumnezeiaca Liturgie el treuie şi poată ă mulţumeacă lui Dumnezeu prin rugăciunile tradiţionale demulţumire oricât l ţin puterile. n timpul DumnezeieştiiLiturgii nă el nu ăvârşeşte o lucrare individuală ci

liturgieşte n numele iericii şi ete dator ă şi armonizezeinele şi ă e upună rânduielii oficiale ore a iericii.



60 ĂUNURI A PRBM TURGI

D alfl, lungira cinonicului afcază poporul. Şiac lucru rui ă l gândacă mul şi ă l ia n calculciar şi proul cl mai vlavio.

448

a Dumnezeiasca iturghie a Crăciunului cândtoti creştinii vin la biserică în loc să citim aceapericopă care relatează evenimentele Naşterii

(c. , -, citim ce sa întâmplat după aceeaadică închinarea magilor (Mt. - Nu ar mai de preferat să se citească amândouă pericopelepentru ca toţi credincioşii să audă istoria Naşteriilui Hristos?

E vidn fapul că rzolvara aci prolm p

car o ridică nrara d mai u nu poa fi daă nici dcăr auorul acor rânduri, nici d căr proţi. E cvacar ar lgăură cu modicara ciirilor pricoplor vangliclucru car poa fi făcu numai n mod oficial d căr ocomii iricacă inrorodoxă compnă după c npralail prolma a fo udiaă n vdra găirii oluţiilorclor mai porivi şi rponail. Ac lucru nă nu mpidicădicuţia p acaă mă adică ncrcara d a nţlg raţiunil

pnru car lucruril un aşa cum un şi ă n gândim auciar ă propunm poiil oluţii ncar. Prolma rmpărţirii pricoplor d alfl ocoiă ca o mă "dciă" şiu crcar d vrm c foar p drp a fo ncriănr ml Sfânului şi Marlui Sinod, a cărui convocar prgăş d cva vrm. Având n vdr ac az nun rămân dcâ ă lăudăm acaă propunr a clui carnraă propunr car araă un om car gândş şi

prolmaizază nu numai n lgăură cu uicl carprivc ăvârşira corcă a lujlor cuprin n culul norudumnzic ci şi cu lucruril car mai rui făcu n aca.



AI FUU 6

În prmul rând vom ncerca ă nelegem motvele careau provocat preferarea percope dn ate 2 112 pentru

Dumnezeaca Lturge a zle de praznc a CrăcunuluAşa cum am văzut atunc când neam efert la uectulpercopelor dumncale mpărţrea aceora a făcut n perpectva faptulu că o comuntate erceacă eden monatcămerge la ercă n fecare z ş prn umae aude ntregulşr al percopelor nu numa pe cele dn Dumnc. Cevaaemănător e ntâplă ş cu percopele prazncelo ele douămar praznce al Crăcunulu ş al ooteze au fot organzate

dn punct de vedere lturgc după modelul Paştelu cu"ăptămâna mare" a lor de nanteprăznure cu Ceaumpărăteşt dn ajun ş cu Vecerneprvegere mpreună cuDumnezeaca Lturge a Sfântul u Vale cel are prnmtarea lujelor dn Sâmăta are. În lecturle evangelcecare e ctec la acete luje e epuzează toate percopeleevangelştlor care relatează evenmentul prăznut tfelcu Lturga zle de praznc e ncee oarecum prăznurea

prncpală a pn percopa evangelcă tranztore ca ă ocaracterzăm atfel e face cumva o oarecare decderecătre cele de după prăznure. Dn acet motv la Paşte cuEvangela Lturge ncepe ctrea Evangele după oancu mnunatul e prolog ar la Crăcun e cteşte percopa dnEvangela după ate care nu ma relatează cele ntâmplatela Naşterea Domnulu c ce a ntâmplat la detul de multtmp după aceata adcă ncnarea maglor De notat faptulcă ncnarea maglor ete a trea temă a praznculu CrăcunuluNaşterea lu Hrto ncnarea pătorlor ncnarea maglorÎn mod pecal ma treue ă ştm că la toate acete treărător paralele Paşte Crăcun Teofane accentulprăznur nu cădea nţal pe Lturga zle praznculundeoşte ocottă atăz drept cea ma ocală c pe prvegerecare cuprndea Vecerna mare cu multele e lectur ş otezul

cateumenlor ş care atngea punctul maxm la LturgaSfântulu Vale cel are cea ma mare ş ma ofcalăLturge a erc Lturga zle de praznc a Sfântuluoan Hrotom era oarecum a doua lturge a praznculu



62 ĂPUUI A OBEE LITUGCE

care cel mai proail avea copul de a deerv nevoile celor carenu puteau ă partcipe la prvegere. Întradevăr percopeleevangelice ale Vecerniilor de la toate acete trei prazniceunt mai alee ş cuprind cele mai complete şi reprezentativerelaări ale evenimentelor prăznuite. Şi de ce ete uşor denţele după cele crie mai u

Condiţiile de atăzi nu neapărat n mănătiri ci diniercile oraşelor şi ale atelor unt cu totul dferite. Străluciteleprivegeri de toată noaptea ale acetor mari praznice aumutat dimneaa n aun şi foarte puţin credincoşi participă la

ele Cei mai mulţ vin numa la liturgia din ziua de praznicşi fără ă audă evangela Naşteri Mântuitorului aud ce a ntâmplat "cu Iiu cel năcut n etleemul Iudei . . ." . DacăPărnii ar fi făcut alegerea pericopei pe aza condţiilor actualefără de nici o ndoială ar fi preferat una mai reprezentativă.Drept o atfel de pericopă au ale pericopa Lc. 2 1-18 pentruVecernia privegere aşa cum am văzut. Ca ă rămânăpericopa actuală ş ă nu e facă cimăr prea mar -ar

putea ca citirea ei ă nceapă cu câteva verete mai naintede la 1 18 ar naşterea lui Iiu a fot aşa. . .") adică ă cuprindăşi evangelia Utreniei au şi mai ine ă e facă o contopirentre Luca şi Matei Lc. 2 118 şi Mt. 2 1-12) după cum entâmplă şi n alte ituaţii. Dar acete propuneri vor fipentru viitorul Sfânt Sinod.

44Ce legătură exită ntre diferitele ericoe aotoliceşi evangelice ale finţilor la omenirea cărorae citec acete ericoe? Pe ce criteriu -a făcutaceată alegere a ricoelor? De ce uneori laăimreia că unt ntru totul fără nici o legătură?

În răpunul de la ntrearea nr. 275 care priveapericopa evangelica Lc. 8 1621 ce e citeşte la pomenireaSntei Ana am cri n general depre dicultăţile ntâmpnate



OAK OKDOU

�

63

de ce care au hotărât pericopele pentru dferiţi finţ ÎnNoul Tetament e vorbeşte numa depre Sfântul oan

otezătorul depre Preafânta Năcătoare de Dumnezeudepre Apotol şi depre anumţ proroci. Pentru mulţimeafinţilor prăznuţ de ierică trebua ă e găeacă unpunct de legătură ar acet lucru nu a fo nodeauna uşorDn acet motv uneor ntradevăr legăura nre percopelefântului prăznut ete una detul de exteroară. Poate căaltfel nic nu ar f putut ă fie. Alteori n e pare că eteinexitentă. Adevărul ete că exită cazuri n care ete nevoe

de multă oteneală ş fanteze ca ă decoperim legăura. Şiarăşi uneor ne aăm ntrebândune şi preupunerile noatrenu n e ma par mulţumitoare Totuş n acete cazuri diciletrebue ă conştientzăm faptul că nu noi untem cei care alegempercopele ci numa ncercăm ă explcăm motvul aleger pecare au făcuto acea Pentru toate acetea trebue ă abordămacete ubiecte aşezândule n carele duhovnceşti ale oamenloracele epoci ncercând ă nţelegem modul lor de gândire ş

criterile lor de judecată. O premă neapărat neceară etecunoaşterea inerpretăr pericopelor aşa cum a fot făcutăde Părinţ apoi a naxarelor şi a eţlor diferiţlor nţi precumş a mnograei care a dezvoltat pentru ecare gură fântă

Să notăm fapul că n manucriele Evanghelarelor şn Praxapotole nu e obervă ntotdeauna o armone nic nceea ce priveşte nţi care au lectur evanghelce şi apotolcenici n ceea ce priveşte lecturle care e citec pentru fecare.Prima dferenţă are legătură cu cintrea locală ar a douacu alegerile diferite care au făcut n funcţe de regiune ş detimpuri. ai jo vom ncerca pe baza tradiţiei care a critalzatn cărţile noatre de cult tipărite ă dăm n lini generalecriteriile de alegere a pericopelor claificându-le n funcţiede tuaile pariculare î ferite grupri Nădăjduiec ca aceatăncercare ă foloeacă la lămurrea câtorva din multele

probleme pe care le pune aceată ntrebare atât de generală.Pericopele care unt alee pentru prazncele finilore pot mpărţi n două grupur fundamentale primul al celoralee pentru o peroană anume care unt şi cele mai puţine



6 RĂPUUI A OBEM LITUGIC

al doilea al celor care e citec la mai mulţi finţi care au ooarecare trăăură caracteritică aemănătoare care unt şicele mai multe.

1. În primul grup intră:a. Sfinţi care unt amintiţi pe nume în Noul Tetament

e deoarece reun epiod al vieţii lor e leagă cu evenimentelefine ioriite acolo fie numai pentru că numele lor eteaminti undeva în cărţile finte În aceată categorie intrăNăcătoarea de Dumnezeu Înaintemergătorul Prorocii şiunii dintre cei doiprezece au cei şaptezeci de Apotoli

Atfel, pentru praznicele Năcătoarei de Dumnezeu 8eptemrie 21 noiemrie 2 iulie şi 15 augut ete aleaăpericopa evangelică care relatează vizita ei la Eliaeta cuiguranţă pentru proroci a ei "Căci iată de acum mă vor fericitoate neamurile" Lc. 1 48 Pentru Înaintemergătorul itoriirile epioadelor din viaţa a legate de anumite ărători alelui zămilire a naşterea tăierea capului au paaele încare e aminteşte numele lui şi activitatea lui de înainte

mergător al lui eia n. 1 2934 FAp. 19 18 7 ianuarie Lc. 7 1 73 şi t 1 1 2 15 24 feruarie şi 25 mai F. Ap.13 2531 29 augut

La pomenirea proroc ului oi (19 octomrie e citeştepericopa din Fapte unde e face referire la proroci a luidepre pogorârea Duului Sfânt (1 16 şu. Pentru prorociiEliei şi lie (14 iunie 2 iulie pericopa din epitola oorniceacă a Sfântului acov unde e voreşte depre puterearugăciunii lui lie (5 1 7 şi Luca 4 22 3 unde unt amintitedouă minun ale lui lie şi una a lui Eliei La pomenirea luiZaaria tatăl otezătorului (5 eptemrie pericopa t 2329-39 deoarece tradiţia iericeacă la identicat cu Zahariafiul lui Varahia care a fot omorât "între templu şi jertfelnic"(23 35. Pe acelaşi criteriu unt alee şi pericopele Duminiciidinaintea Crăciunului Evr 11 91.324 şi t 1 125 şi

ale Duminicii a din Pot Evr 11 2426. 32-4 şi n. 1 4452 deoarece n primele unt amintite numele trămoşilor luiHrito iar în celelalte numele prorocilor potrivit uiectuluiiniţial al acetei Duminici. Pentru trămoaşa lui Hrito



OAI oocs 65

Ana 9 eptembrie 9 decembrie din lipa unei pericope maipotrivite a preferat pericopa Luca 8 1621 care aminteşte

numele rudelor după trup ale lui Hrito.Pentru anumiţi Apotoli din cei doipreece au alepericope evangelice care e referă la epoade importanteale vieţii lor mpreună cu Domnul pentru câi exiă pentruoan Teologul 26 eptembrie şi 8 mai a X a Evangelie eotinalăşi pericopa n 19 2527 21 2425; pentru Toma 6 ocombrie aXa Evangelie eotinală; pentru Filip 14 noiembrie n 1 4452 pentru atei 16 noiembrie t. 9 913; pentru Andrei

30 noiembrie n. 1 3652; pentru Petru şi Pavel 29 iune aXa Evangelie eotinală şi t. 16 1319; şi pentru cnillanţ al lui Petru 16 ianuarie a X-a Evangelie eotinală

Pentru uda ruda fratele Domnului 19 iunie potriitidentificării eronate care e face şi n inaxare e citeştepericopa n. 14 2124 unde uda "nu carioteanul" i pune ontrebare Domnului. La pomenirea lui acov fratele luiDumnezeu 23 octombrie pericopa t. 13 5458 unde unt

amintiţi pe nume fraţii lui Hrito v 55) care ar trebui ăfie prevăzută şi pentru pomenirea lui uda.În ceea ce priveşte lecturile apotolice au fot preferate

pentru evangelitul oan fragmente din ntâia a epitolăoborniceacă 4 1219 şi 1 17) iar pentru fratele Domnuluiuda epitola lui oborniceacă. Pentru Filimon şi Oniim22 noiembrie şi 15 februarie Epitola către Filimon aSfântului Apotol Pavel unde e vorbeşte şi depre Oniim.Pentru Timotei 22 ianuarie o pericopă din Epitola a acătre Timotei unde e aminteşte de bunica ş de mama lu.Pentru Tit 25 augut o culegere de tiuri alee din Epitolacătre Tit a Sfântului Pavel 1 15 2 15 3 1 2 1 2 1 5) Pentruceilalţi Apotoli au ale pericope care vorbec depre activitatealor Anania 1 octombrie F.Ap. 17 1634 Filip diaconul 11octombrie F.Ap 2639 Varnava 11 iunie FAp. 11 1930

ntâiul mucenic Ştefan 27 decembrie şi 2 augut F.Ap 1217şi 2126) Pentru pomenirea comună a diaconlor Proor etc.28 iulie o pericopă din Fapte care decrie alegerea ş cuprndeşi numele lor 6 117) Sa amintit deja faptul că n anumite



66 ĂPUUI A OBEME LITUGICE

ediţii mai veci au mai noi ae Apooelor a daa de 14noiemrie la pomenirea Sfânuui Apool Filip a fo puă

pericopa apoolică depre diaconul Fiip F.Ap. 8, 26-39, careee prăznui pe 11 ocomrie din confundarea celor doi cuaceaşi nume G pekaoro Rânduiala 1952, p 16 G. RigaProbleme de tipic Aena 1954, p. 57 Aceaă iuaţie nă a fodea corecaă n ediţiile mai noi ca şi n ediţia din Veneţia 1865

Penru ceilaţi Apooi au ăraţi apooici aumulţumi cu alegerea unor pericope unde e face ciar şi ceamai implă aminire a numelui or la Dionie Areopagiul 3

ocomrie F.Ap 17, 1634 penru vereul 34 la evangeliulLuca 1 8 ocomrie Col. 4, 5 1 , 14 1 8, penru vereu 14 laacov fraee lui Dumnezeu Gal. , 119, penru vereul 19penru Cemen al Romei 24 noiemrie Fiip. 3, 221 4, 13,penru vereul 3 aceaşi Apoo ee prevăzu din neaenţieşi penru fânu finţi mucenic cu acelaşi nume Clemen aAncirei 23 ianuarie penru care Tipicul Sfinei Sofia arepericopa E 1, 3237 evangeiul arcu 25 apriie Peru5, 614, penru vereu 13 penru acov al ui Zevedeu 3aprilie FAp 2, 11, penru vereu 2 penru Sfânaaria agdalena 22 iulie Lc 8, 13, penru vereu 2

b Peroane ale căror nume nu unt amintite în NoulTetament dar pe care tradiţia inaxarelor le leagă de epioadeamintite în aceta Avem rei afel de iuaţii: a penrunâia muceniţă Teca 24 epemrie e prevede apoou

Tim3

115, deoarece a vereul 11 e voreşe depre prigonirile şi uferinţele Apooului Pavel n coniu de undeporivi unei crieri apocrife şi inaxaruui e răgea Teca şiunde a nâlni pe Apool şi a crezu n Hrio penrumucenicu Longin 16 ocomrie pericopa . 27, 33-54,deoarece Longin după radiţie a fo uaşu care nmomenul morţii lui Hrio a crezu n El v. 54 Şi cpenru fânul nţi mucenic gnaie Teoforul 2 decemrie

29 ianuarie pericopa evangelică 9, 33-31, deoarecegnaie a fo poriv radiţei coplu pe care la ua n raţeHrio nereană ee iuaia Canonarului eruameandin ecolu al Vea care a 2 9 ocomrie pune pomenirea a



OAI OUDOUI 67

doi apooli din cei 7 Cleopa şi evangeliul Luca şi prevedeca pericopă evangelică a Va Evangelie eoinală Lc. 2412-35. Luca după radiţie a fo unul din cei doi ucenicicare mergeau mpreună cu iu cel nvia pre Emau vezişi a Va lavă eoinală şi exapoilaria: " . . . şi cu Luca şi cu Cleopampreună călăorind ai vori . . ." şi "cu Cleopa şi cu Lucampreună mergând pe cale . . .". În Evangeliarele ipărie şicare un n uz e prevede nă o ală pericopă Lc. 62.

c . Criteriul de alegere al unei pericope apotolice şievanghelice pentru anumiţi finţi a fot numele lor Aăzi

poae că ace lucru ni e poae părea ciuda. Înă penru aceaepocă n care e făceau alegerile pericopelor era un lucrufoare oişnui dacă judecăm din imnografia şi mai ale diniurile iamice din inee. În principal aceea dar şimule ropare e azează pe un oc de cuvine lega denumele fânului lăuda inenţele dacă acea e preeazăla afel de ipuri de conexiuni.

fel penru nţii enumeraţi mai o un alee pericope

apoolice care cuprind afel de cuvine au expreii conexe:penru pomenirea Sfinei Eufimia cea cu faimă ună cealăudaă 16 epemrie şi 11 iie "prin deimare (8 8ulşi laudă (eCiS 2 Cor. 6, 8) penru Sfânul Euaie celce a ine 2 epemrie "ă pueţi a mporivă (\mfv . . .ă aţi n picioare (mfv . . . aţi (mf'e Efe. 6 3 - 14 penruSfânul Grigorie luminăorul Armeniei 3 epemrie privegeaţi (YPyoee Cor. 16 13 penru Cuvioul larion2 1 ocomrie "Dumnezeu iueşe pe cel ce dă cu voie ună (vy 80v y es; penru Sfânul Teodor Sraila 8feruarie şi 8 iunie "darul lui Dumnezeu eou 80ovEfe. 2 8) penru Sfânul Procopie 8 iulie "ca propăşirea/porireaoo a ă fie vădiă uuror" Tim. 4 15.

În mod aemănăor un alee şi pericopele evangelice:penru pomenirea Sfânului Grigorie luminăorul Armeniei

"privegeaţi deci (YPyoehe . . . ar privegea (tYPyPevăv . 24 4243 penru Sfânul Carp 3 ocomrie"după roadele (Kcv lor i veţi cunoaşe . . . face roadeo une" ec. . 7 62 penru Sfânul Teodor



68 ĂPu=UI A OBEME LITUGICE

Tiron 7 feruarie "a văzu pe cei care i puneau darurilelor U 6 Hv au arunca la daruri rS ( 6 c2 4 ) penru Sfânul Policarp al Smirnei 23 feruarie"mul rod aduce o nv <r n. 2 24)

Să aminim şi cazul inerean al Tipicului Sfinei Sofiadin ecolele XX care penru pomenirea Sfânului George23 aprilie prevedea pe lângă pericopa din Fape 2 care e punea dacă pomenirea Sfânului cădea n perioadaPenicoarului şi o ală pericopă cea din Cor. 3, 97 penru expreia "ogorul lui Dumnezeu rou yrv v 9),

dacă pomenirea lui aungea "n celelale zile care nu un aleCincizecimii" .d numite pericope unt alee pentru ărbători au

pentru pomenirile finţilor deoarece o expreie au un cuvântdin ele mai rar întreg conţinutul lor e leagă de temaărbătorii ori de identitatea au vreo caracteritică a peroaneiori de vreo ituaţie din viaţa acetui fânt Ee eviden căalegerea e face din iemul preexien de pericope cel al

ciirii coninue neori ee viziilă ncercarea cel puin ncazul Evangeliilor şi al Fapelor Apoolilor de a e lua opericopă din evangeliul perioadei care e cieşe aunciVom urmări n principiu ordinea ineiului

Penru ndic epemrie Tim. 2, 7, proailpenru expreia "mărurie aduă la impul ău" şi c. 4 622 "ă veeacă anul plăcu al Domnului" penru proroculZaaria 5 epemrie: Evr 6 320 proail penru făgăduinţalui Dumnezeu făcuă lui Avraam depre fapul că va doândiun fiu care eamănă cu cazul lui Zaaria Dinrun moivaemănăor naşerea "prin făgăduinţă" a lui aac şi penruexpreia "veeleşee u cea earpă care nu naşi" pericopaGal 4, 2227 e cieşe la pomenirea dumnezeieşilor părinţioacim şi Ana (9 epemrie la zămilirea şi la adormireaSfinei Ana (9 decemrie şi 25 iulie şi la Naşerea Înaine

mergăorului23

epemrie penru nnoirile iericii Învierii3 epemrie Evr 3 4 "a caei . . . orice caă ee zidiă decăre cineva" penru Sfânul Ciprian 2 ocomrie 1 Tim 2 7 , proail penru cuvinele "pe care mai naine eram



OA)I OUDOUI 69

hultor ş prgontor ş batocortor" pentru Sfântul DonseAreopagtul 3 octombre t. 13 4454 poate pentru că este

comparat cu negustorul dn parabolă care a găst mărgărtarulde mare preţ sau pentru cuvntele "orce cărturar nvăţat ncele ale Împărăţe cerurlor" care "scoate dn vstera luno ş vech" pe seama Sfântulu Donse sunt puse aşanumtele screr "pseudoareopagtce" vez ş "a scos dnvasul aleger cele negrăte" dn trop arul său ; pentru SfântaPelagha "cea dntre desfrânate" 8 octombre Efes. 5 8-19"căc cele ce se fac n ascuns de către e ruşne este a le ş

gră"; pentru cutremur 26 octombre t. 8 2327 "cutremurmare sa făcut n mare" ; pentru Sfântul oan lostvul 12noembre or. 9 6-1 "căc Dumnezeu ubeşte pe cel cedă cu voe bună . . rspta data săraclor . . ." acelaş Apostoldn aceleaş raţun se spune ş la uvosul Sampsonprmtorul de străn 27 une ş Lc 12 3 2 4 "vndeţaverle voastre ş daţ mlostene" .

Pentru sfnţ Paramon ş Flumen 29 noembre

Rom. 8 1422 probabl pentru refernţa la "pătmrle vremde acum" aceeaş percopă este prevăzută ş pentru cuvoşOnufre ş Petru 12 une ş pentru dreptul Evdochm 31ule poate pentru prmul verset "câţ sunt mânaţ de Duhullu Dumnezeu" sau pentru "pătmm mpreună" ş "pătmrlevrem de acum"; pentru prorocul Naum 1 decembre or.14 2-25 "proroce . vor proroc" ; pentru prorocul Avacum 2decembre Rom. cap. 1

"despre le. .pe proroc Tă au

omorât" ; pentru prorocul Sofone 3 decembre Rom. 1 1121 o referre la cuvntele proroclor le ş ose pentruSfântul Ştefan 27 decembre ş 2 august t. 21 3342parabola lucrătorlor ră probabl pentru cuvntele "pe un-au ucs cu petre"; pentru snţ două zec de m de mucencdn Ncomda 28 decembre Lc. 14 2535 probabl pentruversetul 31 "să ntâmpne cu zece m pe cel ce vne mpotrva sa

cu douăzec de m" orcât ar părea de mposbl; pentrusnţ prunc dn etleem 29 decembre "Evr 2 1118 pentru

"ată eu ş prunc pe care m a dat Dumnezeu. Dec pentrucă prunc s au făcut părtaş sângelu ş trupulu . . ." ; pentru



7 ĂPUUI A OBEME LITUGIC

finii şapezeci de apooli (4 ianuarie: Lc 0 5 undeee decriă rimierea celor şapezeci de ucenici penruSfânul Grigorie de Nia (0 ianuarie 4 25 5 2

fericirile eviden penru cuvinele la Fericiri ale SfânuluiGrigorie Tipicul Sfinei Soa prevede pericopa comună penruierari 5 47 penru Sfânul axim ăruriiorul(2 ianuarie: Filip 2-20 unde Pavel voreşe deprelanţurile ale penru Hrio penru Simeon primiorul deDumnezeu 3 feruarie: Evr 9 4 unde e voreşe deprecorul emplul şi culul din emplul iudaic; penru Sfânul

ucenic Nicifor 8 feruarie: Efe 5 9 poae penrucuvinele roada Duului n oaă unăaea cu referire laepiodul cu preoul Sapricie relaa n Sinaxar penrupomenirile aărilor capului Înainemergăoului (24 feruarieşi 25 mai a ale pericopa apoolcă I Cor 4 65 proailpenru fraza avem comoara aceaa n vae de lu deoarececonform relaării din Sinaxar capul Înainemergăorului agăi la prima aare nrun va de lu iar la a doua nr

un ulcior; penru Sfinţii 40 de mucenici 9 marie: paraolalucrăorilor viei Lc 20 6 poae penru evenimenul cucel ce şia iui ueul ău dinre cei paruzeci pe care lanlocui Aglaio kapiklarul ulimul care a lua aceeaşicunună ca şi cei dinâi penru unaveire (2 5 marie:Evr 2 de aceea era daor ă e aemene fraţilor nruoae nruparea Fiului lui Dumnezeu penru cuvioaaaria Egipeanca ( aprilie pericopa a cărei aueniciae eepuă u emnul ndoielii a femeii adul ere (n 8 3 1 1 cureferire la vaţa păcăoaă a cuvoaei de dinaine de pocăinţă;penru Sfânul George (23 aprilie: FAp 2 unde erelaează elierarea lui Peru din ncioare care n modeviden ee puă n paralel cu epioadele minunae aemănăoare relaae n Vieţile Sfinţilor; penru prorocii eremiaşi aia ( şi 9 mai: Te 2 420 unde e voreşe depre

iudeii care şiau omorâ proprii proroci La pomenirea Cruciicare a arăa pe cer (7 mai: FAp 26 2 20 Vedenia

cereacă lumina cea mai preu decâ rălucirea oareluia Apoolului Pavel ee puă lângă arăarea Crucii alcăuiă



OAI OUDOUI 7

din lumină a acoperi c u rălucirea e i razele oarelui") .Penru Sfânul Conanin 2 mai): F.Ap. 26, 2-20 vedenia

şi cemarea din cer a Apoolului Pavel cu care ee alăuraăvedenia şi cemarea Sfânului Conanin cel are vezi şiroparul: "şi ca Pavel cemarea nu de la oameni luând") .Tipicul Sfinei Sofia diferă iarăşi la lecura apoolică: lacazul de mai u prevede "dacă un zilele Cincizecimii" . Înafara perioadei Paşelui e oărăşe pericopa Gal. 9

"Vă fac cunocuă evangelia . . .", care iarăşi e referă la cemareade la Dumnezeu a lui Pavel. Penru acelaşi fân un prevăzue

aăzi n cărţile noare de cul cele două pericope evangelice "laierari": In 0, 9-6 "Amin cel ce nu inră pe uşă . . .")penru Dumnezeiaca Liurgie. Ioricul Euebiu crie depreSfânul Conanin cel are că a fo "aemenea unui epicopal uuror, ncăuna de Dumnezeu" şi că el nuşi a pudepre ine "iar eu un pu de Dumnezeu epicop penrucele din afară" Euebiu, Viaţa lui Conanin, ,2) Lainoade bazileul ee vei: "ulţi ani bazileului ariereu

au preo)" ani 6, 33 3 ,). Afel e poae juicaalegerea lecurilor penru un ierar şi n cazul lui Conanin celare vezi şi Slava de la Sioavna Vecerniei: "cu undelem aifo un preo şi mpăra"). Tipicul Sfinei Sofia nă arenumai lecurile de la Dumnezeiaca Liurgie, dar nu ciarIn 0 , -9 , ci una aemănăoare: In 0, 2 5 şi 230 Cenrulde greuae e muă, ca şi la lecurile vecieamenare dela Vecernie, pe ceaea de Dumnezeu păziă şi pe lumea creşină,al cărei cior şi prim mpăra credincio a fo SfânulConanin cel are Alunecarea căre pericopa ierarilorrebuie că a făcu mai ârziu din neaenţie, din cauzaaemănării celor două pericope .

La naşerea Înainemergăorului 2 iunie): Rom. 3,-, , , probabil deoarece naşerea Înainemergăoruluiee naineveioare a zilei Domnului care e apropie au

poae penru po, depre care e vorbeşe n a doua pare apericopei. Ioan ee poiorul prin excelenţă. Penru finţiiCiric şi Iulia 5 iulie): I Cor 3, -3, , 5, penru cuvânu"prunc" , care apare de cinci ori la ncepuul pericopei, şi



7 2 RĂPUUI A OBEME LTUGI E

17 24-27 18 14 iarăşi pentru cuvântul "copil" care e aăde trei ori la fârşitul lecturii Sfântul hiric era un prunc detrei ani. Pentru uvioul Simeon cel neun pentru Hrito(21 iulie) or 3 18-23 "dacă i e pare cuiva că ete nţeleptntre voi n veacul aceta ă e facă neun ca ă devină nţelept" Pentru aria agdalena cea deopotrivă cu Apotolii (22 iulie) or 9 212 pentru "ă avem mpreună cu noi o femeie oră" Pentru Sfântul finţit ucenic Ermolae (26 iulie) 1 Tim 313-16 4 1-5 evident pentru "cum treuie ă petreci n caalui Dumnezeu . . cei ce lujec ine rang un doândec pentru

ei nşişi". Pentru Sfântul Euigniu (5 augut) Petru 1 1-25 2 11 o pericopă lungă care nu are nici o legătură cu

Sfântul ci ete fără nici o ndoială o pericopă de nainteprăznuire a Schimării la Faă. Apotolul Petru a fot unuldin ce trei martori ai ei iar n epitola a voreşte depre "luminaminunată" şi depre "lava" lui Hrito. Pentru Sfânta ahramă(1 6 augut) 1 Tim 3 13-16 4 1-5 poate pentru "DumnezeuSa arătat n trup . a fot văzut" şi Lc 9 51-57 1 2224

"faţa lui Fericiţi cei c e văd ceea ce vedeţi . mulţi proroci şimpărai au voit ă vadă ceea ce vedeţi voi şi nu au văzut" Sinaxarul dezvoltând lucrurile din crierea apocrifă cuacelaşi uiect relatează cum «Avgar a dorit ăL vadă peDomnul notru iu Hrito cu ochii lui şi nu a putut» şicum a reuşit ă-şi mplineacă dorinţa prin Sfânta ahramăPentru Sfinţii mucenici For şi Laur (18 augut) ol. 1 2429 2 1 pentru

"mă ucur n uferinţele mele" . Şi n fârşit

pentru prorocul Samuel (2 augut) or. 14 2-26 deoarecen aceată pericopă e voreşte depre prorocie

Exită câteva cazuri din fericire relativ puţine de pericopecare unt prevăzute pentru anumiţi nţi dar care nu predauuşor cheia tainei alegerii lor Toate conexiunile şi ipotezelepoiile au dovedit neroitoare. Acete ituaţii unt următoarele

In 1 0 pentru Sfântul Mamant (2 septembrie) ŞiTpicul Sntei Soa prevede aceeaşi pericopă

o 6, 823 , pentru sfântul Sozont (7 septembrie) Poatecă sensurie înrdite soo a mântui a scăpa a ebera?



OA OUDOUI 73

Codicee Paris 1 590 di au 063 are pericopa comuăpetr muceici Tim 2 1 0 Co 3 4 petr muceicii Marcia şi Martirios (25

octombrie) Aceeaşi pericopă se citeşte şi DumiicaStrămoşior, poate di cază că vorbeşte despre viitoareaarătare a ui Hristos sau petru cvitee "u mai este eisau iude, tăiere-mprejur sau etăierempreurEfes 2 4- 1 0 petru muceicii Achepsima şi ceiaţi, oripetru mutarea moaşteor Sfâtuui Gheorghe (3oiembrie) Aceeaşi pericopă, să ditr- at motiv, aşacum am văzut, se c iteşte ş i a Sfâtu Teodor De a acest

muceic probabi ectura s-a mutat şi a ai muceiciI! Cor 9 6- 1 1 petru Sfât Ioaichie ( 4 oiembrie)Poate că şi aici se tâmpă ceva asemăător cu situaiaprecedetă De a Sfât Ioa ce iostiv şi CuviosuSampso, primitoru de străii, ude este prevăzut ditr-uat motiv, sa mutat şi a u at cuviosLc 20 46-47 2 1 -4 petr muceicii urie, Samoa şiAviv ( 1 5 oiembrie) Tipic Stei Soa are pericopa de

obşte petru mceici I 5 7-27 6 -2Efes 5 8 - 9, petru Sfâtu Spirido ( 2 decembrie) Poate că "Scoatăte, ce ce dormi, şi viază di moripoate socotit ca o auzie a vierea icei uiMc 2 23- 28. 3 1 -2 petr Sfâtu E efterie ( 1 5decembrie) Poate că ibertatea (eefteria) faă de fapteeegii ş i de Sabatc 9 2 1 8 muirea pâiior, petr Sfâtu Aexie,

om ui Dumezeu ( 7 martie) Poate că crederea purtarea de grijă miată a ui DumezeuÎ e, c 6 1 7 9 9 0 1 6-22 petru SfâtuMuceic Procopie 8 iie) Poate că miuie, videcărie ,izgoirea demoior Tipicu Stei Soa prevede opericopă evagheică de obşte petr ceici, c 2 2- 9

2 În al doilea grup intră pericopele foloite pentru mai

mulţi finţi care au vreo trăătură caracteritică comunăDezvoltarea acetui item treuie ă ne ncipuim căncepe aproape ntocmai ca alegerile de palmi care e cântă



1 7 ĂsPu:sUI A OBEME LITUGICE

după Polieleu la privegeri u alte cuvinte, după cum acoloculegerea de tiuri din palmi e face pentru un anumitfânt şi e extinde după aceea la finţii din aceeaşi categoriede la Sfântul oan Gură de Aur la erari, de la Sfântul Sava lacuvioşi, de la Sfântul Dimitrie la mucenici), ntr-un modaemănător pericopă care ete aleaă pentru un anumit fânte generalizează şi la ceilalţi, care au trăături comune cu elÎn cărţile noatre de cult tipărite, n Evangelie, n Apotol,olitfelnic au Antologii, precum şi n manucriele corepunzătoare, exită la fârşit culegeri de atfel de pericope, care

de obicei unt intitulate anonime Ele e diferenţază npericope la cei netrupeşti, la un apotol , la mai mulţi

apotoli, la un mucenic, la mai mulţi mucenici etc neori,acete pericope unt aceleaşi cu cele care exită la mariifinţi din inei, la care e şi face trimitere, au unt diferiteneori ete una ingură pentru fiecare ceată de finţi, alteoriunt mai multe, poate pentru a e putea alege cea mai potrivităau pentru a nu e citit ntotdeauna aceleaşi În Tipicul Sntei

Sofia din ontantinopol, pre exemplu, din ecolul al Xlea,exită la fârşit patru pereci de pericope la mai mulţicuvioşi FAp 1 2 , 1 1 1 t 1 , 3742, Efe 6, 1 17 t11 , 27 3 , Petru 1 , 2 - 1 c 8 34-9, 1 ; Evr 13 , 7 16 n12, 25-26 3136a În alte Evangeliare manucrie e facetrimitere la cinci pericope evanghelice la mai mulţi mucenici şifinţiţi mucenici : n 15 , 17 16 ,3 , Lc 1 1 , 2933, Lc 2 , 46-2 1 ,19 , n 15 , 1 7 , t 1 , 1622

Atfel, treptat, e creează menologiul Evangeliei şial Apotolului, care tinde, n principal la Apotol, ă aibă lecturilelui pentru ecare praznic au pentru ecare fânt mai importantau nu u alte cuvinte ngrijitorii ediţiilor au urmărit ăuşureze ăvârşirea lubelor, notând aproape pentru fiecarezi n parte lecturile apotolice şi evangelice, foloind pe celede obşte anonime au altele pentru a e completa eria

Aceată ncercare, de altfel, lăudabilă, după impunerea citiriiunei ingure pereci de lecturi, din nţelegerea greşită a prevederilor referitoare la aceata, după cum am văzut n răpunurileanterioare, a condu la aburdul de a fi dată la o parte ctrea



OAI OUDOU 7 5

continuă a ntregului Nou Tetament care e aă pe primulloc al acelor cărţi şi la nepermia şi anti-tradiţionala repetare aaceloraşi pericope adică a pericopelor

anonime. Atfel fără

ca fântul ă fie prăznuit fără ă aiă luă deplină au caierica ă aiă ramul lui au ciar fără ă exite o icoană alui unt preferate pericopele lui n locul pericopelor din şiruloişnuit. a răpunul de la ntrearea nr. 1 am foloit otatitică la ndemână şi am văzut că n o ută de ile dinanul 1983, din care 85 au fot zile de rând CalendarulTipic atailit ă e citite numai 0 pericope apotolice dintre pericopele

din şirul oişnuit şi 75 din inei cu o frecvenţă a repetăriiaceleiaşi pericope de până la nouă ori Pentru aceata deigrnu ete vinovat itemul care ete un ci greşita lui aplicarecare perăm ă aiă cândva parte de atenţia cuvenită

Revenind acum la uiectul notru. Alegerea pericopelorpentru diferitele categorii de nţi e face prin aceeaşi metodă şiaproape pe aceleaşi criterii pe care leam văzut mai u. Secaută adică n principiu o pericopă care ă aiă legătură n

ntregime cu identitatea fântului Dacă acet lucru nu etepoiil şi de cele mai multe ori nu ete e aleg pericope ncare o parte a lor au e şi câteva expreii din ele ă corepundăcu uiectul În plu alegerea e face n principiu din itemulpreexitent al pericopelor din citirea continuă a NouluiTetament Acet lucru ete extrem de evident la multe pericope

În cele ce urmează ne vom referi foarte pe curt la acetepericope notând n paranteză motivul alegerii lor

1 Pentru Preafânta Năcătoare de Dumnezeu Filip.2 5 - 1 1 Aceata ă cugetaţi ntre voi . (cip de ro luând .ntru aemănarea oamenilor făcândue ntruparea) Evr.9 1 -7 Avea cortul cel dintâi (Năcătoarea de Dumnezeuete cortul templul ierica lui Dumnezeu).

2 Pentru Proroci ac. 5, 100 uaţi pildă . pe prorocii. . . ov . lie) Evr. 11 , 330. 1 , 1 Toţi finţii . (ntreg

textul). 1 1 , 75. 1, 1 Vai vouă cărturarilor .

morminteleprorocilor n ângele prorocilor ale celor care iau uci peproroci voi trimite la voi proroci . . .





OAI OUDOUI 7 7

6. Pentru Sfinţi i Sfinţi ţi i Mucenici Tim. 1 818 "Nue ruşina de a mărurii " ("pu n lanţuri... păimeşempreună cu mine ") . . 1 3236 11 1

"To cel care va

mărurii . ." (măruriirea de credinţă). . 11 273 "Toaeiau fo dae . . . " ("veniţi la ine oţi cei oeniţi . . .")

7 Pentru erarhi Părinţi Ti 3 8 15 "Vrednic de creareee cuvânu." iar de nrebările nebuneşi . . de omul ereic . .") .Evr. 5 4 1 "Nimeni nu şi ia ingur cinea aceaa . . . " şi Evr.7 2628 . 8 1 -2 "n afel de ariereu e cuvenea ă avem "şi Evr. 8 1 6 Avem un afel de Ariereu . . " (Hrio iereul).

Evr. 13 716 "Aduceţivă amine de mai marii voşri . . ."

("vau grăi cuvânul lui Dumneeu priviţi cu luare amine cumşiau nceia viaţa şi urmaţile credinţa") . . 5 14 17 "Voiuneţi lumina lumii . ." (lumina ceaea făclia "din feşnic""aşa ă luminee lumina voară . . . ă facă şi ă nveţe . . .") n1 1 9 "Amin . cel ce nu inră pe uşă . . .") ş n. 1 916 "Euun uşa ." ("păorul ce l bun") .

8 Pentru Mărturiitri Lc. 12 8 12 "To cel ce va

mărurii . . . " (măruriirea).9 Pentru Cuvioşi Cor 4 615 "cel ce a i ă răluceacă lumina din nuneric . . " ("purând odeauna n rupomorârea lui iu"). Gal. 5 2226 6 12 "Roada Duului . "iar cei ce un ai lui Hrio şiau răigni rupul mpreună cupaimile şi cu pofele") Efe 6 117 năriţivă n Domnu "(lupa cu diavolul). Col. 3 1216 mbrăcaţivă dar ca aleşi . ."(viruţile). Evr 13 716

"Aduceţivă amine de maimarii

voşri . . ." şi Evr 13 1721 "Supuneţivă maimarilor voşri . . ."(maimarii/egumenii acularea "păorul oilor . . .") . . 4 23 25. 5 1 13 A răbău oaă Galileea .. " şi Lc 6 1 723 "a aiu la loc şe . . ." (Fericirile) . 11 273 "Toae miau fodae . . ." ("cei oeniţi şi mpovăraţi" ridicarea ugului luiHrio). Lc. 12 324 "Nu e eme urmă mică . . ." ("urmamică" privegerea).

1 . Pentru cuvişii mucenici . 7 1221 "Toae miaufo dae " ("râmă ee poara şi nguă ee calea . .") .1 1 . Pentru femei în general Gal 3 2329. 4 1 5 naine

de a veni la credinţă . . " nu mai ee bărba au femeie . năcu



1 78 PUUI A OBEME LITUGICE

din femeie . . ." . Femei mceniţe c. 5 24-34 I rma pe Iissmlţime mltă . . ." (femeia c scrgere de sânge). Lc. 7 3650

"L a ntrebat nl dintre farisei . . ." (femeia păcătoasă). Femei

cvioase parabola celor 10 fecioare t. 25 , 1 13 .12 Pentru sfinţi tămăduitori făcători de m inuni:

Cor. 12 71 1 "Fiecare să dea celilalt...". Cor. 12 2731 . 1318"Voi snteţi trpl li Hristos . . ." (harismele vindecărilor). t.10, 1 .58 "Chemând la sine pe cei doisprezece. . ." ("pe bolnavii tămădiţi, pe morţi nviaţi-i, scoateţi demoni, n dar aţilat n dar daţi") . Lc . 10 1921 "Iată vă da voă . . ." (pterea

"de a călca peste şerpi şi peste scorpii . . .", "dhrile se spn

") .În fine o pericopă c conţint general (II Tes. 2 1317 .

3 1 5 "Noi sntem datori s ă mlţmim li Dmneze . . . ") esteprevăztă pentr trei sfinţi, care n par să aibă ceva ncomn c ea, Sfântl Ambrozie (7 decembrie), Sfântl Patapie(8 decembrie) şi ceniţa Cristina (24 ilie).

40

A doua siiră a Laudeor de a Sfânu MucenicDimirie "Zid are..." s-a ipări în ediţia de aAposoliki Diakonia (960) cu o corecură imporană. Ese permis să se facă asfe de inervenţiiîn exee noasre iurgice?

Pentr a n mai repeta cele scrise mai de demlt pe temeasemănătoare recomand să se citească răspnsrile de lantrebările c nmărl 225 256 şi 417 care se referă la"Doamne mântieşte pe cei binecredincioşi", "Pentr binecredincioşii şi dreptslăvitorii creştini" şi "ântieşte, Doamne,poporl Tă . . . dărind birinţă mpăraţilor mpotriva barbarilo .Acolo am văzt ce se ntâmplă din pnct de vedere istoric şideontologic c tema adaptărilor nor cereri sa expresii din

imn ele noastre bisericeşti. Cazl troparli Sfântli Dimitrieadevereşte cele scrise de noi n răspnsl de la ntrebarea419 care cprinde exact o ntrebare paralelă.



OAI OUDOUI 79

În manucie şi n toate ediţiile tipăite al ineelodiputata fază a topaului "Zid tae . . " ete n felul umăto

"pe cae cetate) şi acum peafeicite cumplit ind n pimejdieşi ticălo ind mpeuată" ia n ediţia ecentă de la ApotolikiDiakonia a devenit "pe cae ind izbăvită lăvite cu bunăvoiealui Dumnezeu totdeauna lobozeşte-o". Textul iniţial e efeăla pimejdiile şi la ituaţiile dificile pin cae n epetateândui a tecu Tealonicul n ndelungata a itoie făă ae defini exact la cae din ele e efeă. Nu am cunoştinţă deunde a luat infomaţia feicitul de pomenie Gaviil Dioniiatul

când a pu nt-o confeinţă a a că cele tei tihii ale LaudeloSfântului Dimitie "Vino mucenice al lui Hito la noi . . ." "Zid tae nouă . . " şi "Toată fapta bună luând mpeună . ") aufot cie de Sfântul Teodo Studitul n timpul exilului ăula Tealonic şi că e efeă la pigoanele ufeite de otodocşidin patea iconomahilo. ai pobabil a fi că cel puţinpopoziţia de mai u ă facă aluzie la incuiunile babae aula cuceii. Coecua a făcut-o feicitul de pomenie ahiepicop

al Atenei Hiotom Papadopoulo după elibeaea Teloniclui1912) şi cu aceată declaaţie e publica î ecae "Calenda-Tipic"al Bieicii Geciei. În noua ediţie a ineelo făcută deApotoliki Diakonia a publicat acet top a "confomdiotoiii . intoduă oficial şi cae a ajun ă fie pimită"după cum cie n notă p. 154a) Coectua ete bună din punctde vedee metic şi cu totul nimeită şi ced confom cu celecie mai de demult că bine a făcut editia nouă că a adoptat-o.

În pecial lujba Sfântului Dimitie a cunocut maidemult şi alte "aanjăi" de acet fel fie pentu ca imnele ăcoepundă noilo condiţii itoice e pentu ca anumite topae

Textul complet al acestui trop ar este următorul: "Zid tare care nu tetemi de robiile răjmaşului, te-ai dat nouă năălirile barbarilor surpândşi asuprelele boalelor potolind Aşezământ nestricat şi temelie nemişcată.Păzitor şi folositor, şi apărător ai fost cetăţii tale Dimitrie Pre carea şiacum, fericite fiind n cumplite primejdii şi mpresurată cu nemerniciecu rugăciunile tale o mântuieşte; rugând pe Hristos, el ce dă lumii maremilă (inei octombrie Bucureşti 96)



80 sPUSU A OBEME LUGIC E

ă fie adaptate la cintea univerală dată marelui ucenicdeşi inţial ele e refereau numai la cetatea Tealonicului undee aă mormântul şi ierica mare a Sfântului Din primulcaz face parte adaptarea n perioada tăpânirii turceşti aprimelor două tropare ale penei a 9a din canonul nainteprăznuirii după podoia Pe cel ce cu valul mării . . . alSfântului Simeon al Tealonicului Nu te teme o patrie amea şi La mijlocirile tale Frazele Cetatea Tealoniculuipe care din rele cumplite o loozec pururea cu rugăciuniledin primul trop ar şi patria ta care e clatină cumplit de

primejdii

din al doilea au devenit fiind upuă tiranilorde care uşurare prin mine cauţi ă ai şi cu toată lava(ei) n mijlocul celor cumplite fiind prină . n al doilea caznefericita corectură a lavei laudelor Pe cel ce şia câştigatcu uliţele . . . alcătuită de Sfântul Andrei Criteanul a căreiexpreie de nal pe nainte-tătătorul Tealonicului . . . a devenittând nainte tuturor inecredincioşilor (vezi Tipicul iericecal lui Contantin protopaltul Contantinopol 184 p 32)

Aceată corectură ete dezaproată de Tipicul lui ContantinBiolaki Atena 1921 p 91 nota 1 «pentru că nici nu epotriveşte gramatical nici nu ete ete lucru ncuviinţat acima după cum i e pare cuiva troparele n care e facepomenirea unor evenimente itorice care au importanţă (?)de aceea ete fătuit cel ce cântă ca ă ţină cu toată acriviatextul pe care l va găi Dimpotrivă e pare că nici un felde opoziţie nu a ntâlnit a ciar a impu şi n Tealonic corectura făcută la trop arul Sfântului şi adaptarea lui lacintirea aduă de ntreaga creştinătate izvorâtorului de miratât de mult ncât textul iniţia a fot dat uitării n acet textpe tine apărător Tealonicul a devenit pe tine apărătorlumea . Din acelaşi motiv a adăugat la textul iniţial şi arăma şi indicarea numelui fântului (mare muceniceDimitrie) care prioeşte din punct de vedere metric şi care

a fot amânată pentru Tealonic al cărei fânt

era prinexcelenţă Dimitrie nă -a ocotit indipenail pentru uulacetui trop ar n afara Tealonicului



OAI OUDOUI 1 8 1

41

Dacă atunci când săvârşim Dnezeiasca Liturghienu vine nimeni să se împărtăşească, atunciDumnezeiasca Liturghie este deplină?

După cum conaă şi nrebarea răpunul nu poaeă fie decâ negaiv. Dumnezeiaca Liurgie n ine ca oăvârşire a Tainei Dumnezeieşii Euariii nu poae finţeleaă decâ ca deplină şi deăvârşiă ciar dacă nu empărăşeşe niciun creşin Valabiliaea au deplinăaeaei nu e poae ă depindă de procenul de paricipare apoporului la Taine De alfel au exia fără ndoială şi nrecu şi nu un rare nici aăzi cazuri de ăvârşire a eifără ă e mpărăşeacă nici măcar un credincio Exiădeigur obligaiviaea prezenţei măcar a unei mici părţi acomuniăţii ca reprezenan ciar dacă ee numai o

peroană afară de preoul luior indiferen dacă ee clericau laic Se preupune că acea e va mpărăşi Dacă cumvaacea nu e mpărăşeşe Liurgia oricum ar fi rămânedeplină şi deăvârşiă. Aceaa ee una din lauri şi nlegăură cu aceaa puem fi caegorici.

n ceea ce priveşe cealală laură legaă de credincioulau credincioşii prezenţi care nu vin la Dumnezeiacampărăşanie Dumnezeiaca Liurgie n ceea ce-i priveşe

pe aceşia nu ee deplină de vreme ce pariciparea lor nuee compleă şi corecă deonologic Deigur credincioul carevine la bierică e nţeşe n pare prin inrarea şi rămânere alui n bierica lui Dumnezeu din pariciparea a la inaxafână la cânare şi la rugăciune din auzirea lecurilor ne şia predicii din ncinarea la icoane şi din urmărirea acelorfine din ămâiere din pomenirea lui la ecenii şi nainede oae de la prezenţa Sfânului Du de la pomenirea numelui

Domnului şi din vederea şi ncinarea la Sfinele Taine laTrupul şi Sângele Domnului Pariciparea deplină şi deăvârşănă nu e nţelege decâ prin mpărăşrea cu Tainele Dn



1 82 ĂUNURI LA PRBLEME TURGE

acet motiv e şi ăvârşeşte de altfel Dmnezeiaca Litrgieşi aceta ete copl ei conţintl fndamental şi finalitateaei C alte cvinte ăvârşirea Tainei Cinei celei de Taină eface pentr a cina şi a participa credincioşii la maa rănitoarede et a Domnli şi pentr a e nţi şi ni ntr-n ingrtrp şi ntrn ingr d c Hrito Sinaxa nvăţătra şirgăcinea nt importante nă n nt elementele principaleale adnării litrgice a Biericii

Deigr nmlţirea creştinilor şi micşorare a adâncimiieteşti lenevia şi oişninţa rea ne-a familiarzat c

fenomenl de a n veni la Dmnezeiaca Împărtăşanie niciciar cei care n a impedimente a o oprire pedagogică dinpartea dovnicli; şi a ajn ă fie ocotit reglă faptl dea veni la ierică şi a n e mpărtăi şi excepţie faptl de ae apropia de Dmnezeiaca Împărtăşanie. Adică ăvârşireaTainei Dmnezeieştii Earitii şi participarea noatră la eaa ajn ă e tranforme ntr-n fel de "mergere la ierică"inofenivă şi foarte pţin foloitoare În cida aceti fapt

Bierica n a ncetat ă ăvârşeacă Dmnezeiaca Litrgien mod reglat n fiecare zi ca o invitaţie ca o ncrajare şio amintire a nevoii noatre de a participa la taina vieţiindemnând c cvântl a c fapta revenirea noatră laceea ce ete corect Şi getl cel mai grăitor ete acela că npofida cimării de-a lngl veacrilor a nelor oiceiritrăveci ea a continat ă ăvârşeacă Litrgia Darrilorn Potl are n zilele n care n ete ngădită ăvârşireaDmnezeieştii Litrgii reamintind n fell aceta că etevalailă ca ceva ideal pre care treie ă tindem nnmai mpărtăşirea din zilele de Sâmătă şi Dminică ci şicea din celelalte zile ale ăptămânii mai ale miercrea şivinerea ca n vremea Snţilor Părinţi aile cel are Epitola93 Către patriciana Chesaria)

C acet nţele din pnct de vedere iectiv legat de

credinciol care n e mpărtăşeşte Dmnezeiaca Litrgiea mai degraă participarea li la Dmnezeiaca Litrgien ete deplină



OAI OUKDOU

42

De ce la înmormântare a preotior Aliluia"

se zicede mai multe ori de două ori nu de trei aşa cumse face în mod obişnuit?

În prima parte a slubei nmormntării la un preot cares-a săvrşit este prevăzută cntarea a trei psalmi (al 22-leaDomnul mă paşte , al 23-lea Al Domnului este pămntul şi al 83-lea

Ct de iubite sunt locaşurile Tale ) la fiecare

stih al lor repetnduse refrenul Aliluia de 2 ori Estesingurul caz n practica noastră liturgică actuală cnd liluiase cntă de două ori deşi este foarte obişnuit să se cnte detrei ori sau o singură dată

În practica veche nsă existau trei moduri de cntarea refrenului Aliluia, pe care le numeau simplu ndoitsau ntreit Aliluia În special Aliluia ndoit apare destul

de des n vechile slube asmatice laice sau de enorie În TipiculSfintei Sofia din Constantinopol din secolul al IX-lea l găsimca refren la ultimul anton al treniei asmatice (vezi nsemnareade la 4 iunie şi se cntă la ultimul antifon nn] ndoitAllua" şi de la 21 Septembrie: iar ultimul Allua se zicendoit) la al doilea antifon al slubei Ceasurilor trei şi şasen sntele posturi , la al doilea antifon al Vecerniei Bobotezeila al treilea antifon al slubei din 6 noiembrie (pomenirea

pulberii care a căzut) la Litia indictului (1 septembrie) şi laLitia din 1 1 noiembrie (ziua de naştere a Constantinopolului)La sluba nmormntării pentru preoţi supravieţuieşte

această rnduială veche precum şi alte elemente străvechi(cntarea idiomelelor şi a exapostilariei cu stihuri din psalmi)tocmai pentru că nu se foloseşte att de des aşa cum sefoloseşte sluba comună a nmormntării laicilor Prima partea ei are n mod vizibil o structură veche asmatică (o succesiune

de antifoane şi lecturi) n timp ce dimpotrivă cea de-a douaparte are evident o provenienţă monahală (canon laudeidiomelă stihoavnă)



1 8 ĂPUUI A OBEME LITUGICE

Deoarece "Aliluia ndoit" apare la proceiuni la luaCeaurilor trei şi şae din poturi la luja din 6 noiemrieciar şi n aunul ootezei ar putea ocoti că era pecificzilelor de "pocăinţă" şi de aceea a preferat şi la lujanmormântării preoţilor Î l ntâlnim nă aşa cum am văzutşi la ultimul antifon al Vecerniei şi treniei amatice dinzilele de rând Pe de altă parte n general cântarea refrenului"Aliluia" nu e poate ocoti un element de durere n ciudapercepţiei diferite intaurate ndeoşte din pricina uzanţeiactuale a lui n zilele de rând din Potul are Sfântul Simeon

al Tealonicului tâlcuind cântarea lui "Aliluia" ca refren alprimei tări anifon al palmului "ericiţi cei fără priană ncale" din timpul luei oişnuite a nmormântării i atriuiemai degraă un caracter de nviere decât unul mortuar:«Allua care neamnă ve Domul arată venirea Lui ceadea doua n care arătânduSe ne va nvia pe noi pe toţi ceice am murit» (Dalog cap 366).

Nu cred că e poate căuta vreun motiv teoretic au

imolic care ă utice dogmatic foloirea ndoitului Aliluia" motive care exită n mod igur n cazul repetării de trei ori alui n cintea Sfintei Treimi ai degraă aceata edatorează căutării unei mai mari diverităţi n foloireaacetui fânt refren atât de iuit o dată de două ori de treide nouă de douăprezece ori)

43

În timpul Utreniei un preoţi obişnuiesc sătămâieze la aude şi nu la "Ceea ce eşti maicinstită" Este corect

Tămâierea din timpul treniei e face de oicei n

timpul cântării "Ceea ce eşti mai cintită" au a penei a 9adin canonul praznicului La privegerile marilor ărători eprevede tămâiere n afara celei de la peana a 9a şi la



OAI OUDOUI 18 5

ncepuul canonului Rânduiala irodiaconii a SfânuluiFiloei Kokkino), iar n impul Paşelui şi n Săpămâna

Luminaă la oae cânările canonuluiCu iguranţă ee vora depre upravieţuirea praciciiiudaice, care prevedea aducerea de ămâie la fiecare lujăde dimineaţă la erfelnicul ămâierii, care e găea n "Sfâna"emplului din erualim şi a Corului ăruriei naineacaapeemei, care le epara de "Sfâna Sfinelor (vezi eş30, 510) Aceaa a pu n legăură cu Apoc 8 34 unde evoreşe depre ămâierile şi rugăciunile finţilor ("Şi a veni

un al nger şi a a la alar, având cădelniţă de aur şi i ada lui ămâie mulă, ca o aducă mpreună cu rugăciunileuuror finţilor, pe alarul de aur dinainea ronului Şifumul ămâiei a ui, din mâna ngerului, nainea luiDumnezeu, mpreună cu rugăciunile finţilor") O pracicăaemănăoare de jerfă de ămâie n impul reniei avem şin celelale ipuri liurgice, romanic, amrozian, iriac şi cop

Nu ee uşor ă răpundă cineva cu deplină iguranţă

depre ce conexiuni au du la legarea ămâierii de canoaneşi n pecial de peana a 9a a Năcăoarei de DumnezeuPaajul de mai u din Apocalipă poae că ne dă o cheieCanonul ee o pare a reniei n care, prin excelenţă, eelăuda fânul au finţii a căror pomenire e ăvârşeşe nziua repecivă Dacă nradevăr acea ee moivul uniriiămâierii cu canonul, aunci e poae explica şi preferareacelei dea 9a cânări, daoriă cinirii deoeie faţă deaica Domnului Poae că au conriui şi raţiuni praciceadic fapul că, n comparaţie cu celelale pene, cânareacelei dea noua dura mai mul, de vreme ce mai nâi e cânaOda ilică a Năcăoarei de Dumnezeu cu irmoulrefren Ceeace eşi mai ciniă după fiecare ih şi apoi e cânauihurile Odei lui Zaharia ("inecuvâna ee DomnulDumnezeul lui rail ") cu roparele penei a 9a din canon

Aceaa aigura şi impul necear ămâierii Nu ee exclunici ca ămâierea ă e fi lega iniţial de cânarea luiZaharia, aăl Înainemergăorului, care coniuie a douapare a penei a 9a, din aracţie evidenă faţă de relaarea din



1 86 ĂPUUI A OM LITUGIC

Evanghelia după Luca 1 823) , iar de acolo a extin şi lantreaga cântare a 9-a În tipul liturgic romano-catolic tămâiereade la trenie e face motivul arătat mai u la

"inecuvântat

ete Domnul. . " Îl plu multe alte rugăciuni ale tămâierii facreferinţă la tămâia bineprimită a lui Zaharia vezi de exrugăciunea tămâii de la intrarea adunării de la Liturghialui acov fratele lui Dumnezeu "Dumnezeule cel ce aiprimit tămâia lui Zaharia" şi rugăciunea procomidiei de laaceeaşi Liturghie "aşa cum ai primit tămâia lui Zaharia"

ulţi preoţi din vechime nă care urmează din câte

e poate contata o tradiţie locală necriă detul de răpânditătămâiază la Laude Ei invocă nu numai tradiia lor locală cişi motive practice erioae. iericile parohiale unt de obiceimari şi potrivit rânduielii e tămâiază altarul icoanelentreaga bierică şi poporul paracl ele şi locurile femeilordacă exită Aceata neceită detul timp timp care nu eteacoperit de cântarea Odei Năcătoarei de Dumnezeu de vremece după cum e ştie ndeobşte e omite tihologia cântării

lui Zaharia şi peana a 9a a canoanelor Atunci când participăşi un diacon lucru extrem de rar tămâierea e poate facefără grabă iar ectenia de dinainte de Laude poate fi rotităde el dacă apucă au de către preot aşa cum prevede rânduialaiericii celei ari Înă atunci când preotul ete ingur elfie va trebui ă şi re trângă tămâierea la partea centrală abiericii e ă e grăbeacă lucru nepotrivit e ă roteacăectenia din locul n care e aă lucru care nu ete frumo Dificultatea devine şi mai mare n timpul praznicelor atuncicând e cântă numai peana a 9a a canoanelor şi mai alen Săptămâna are când vine la bierică multă lume iarpeana a 9-a are puţine tropare şi de obicei curte şi care dineconomie de timp e cântă numai o ingură dată Dimpotrivăla mănătiri şi biericile care unt de obicei mai mici e şicântă ntreaga peană a 9-a şi troparele unt pue de două

ori şi e şi cântă mai pe largTămâierea biericii şi a ntregului popor din timpultreniei nu ete un lucru ecundar n ceea ce priveşteimportanţa de aceea şi trebuie ă e facă cu cuviinţa şi bună



OAI OUDOUI 1 8 7

rânduiala necesare. Câtă importanţă îi atribuie tradiţianoastră bisericească se vede din descrierile amănunţite ale

modului în care trebuie tămâiat, care există înRânduala

erodaconulu patriarhului Filotei şi la Sfântul Simeon alTesalonicului Dalog cap 350) precum şi din importanţateologică pe care i-o atribuie Părinţii e că se face la Utrenie fiela celelalte slube. Toţi, în frunte cu autorul operelor puse peseama lui Dionisie Areopagitul accentuează sfinţenia acesteitămâieri de vreme ce se ncepe de la altar şi se termină n el(<<Ierrh după ce a săvşit o sfântă rugăciune la dumnezeiescul

altar, începând să tămâieze de la el înconură toată încăpereasfântului locaş. Apoi ntorcânduse iarăşi la dumnezeiesculaltar . » Despre erarha bsercească III, 2) Ei socotesctămâia un chip al rugăciunii transmiţător al harului şi albunei miresme a Sfântului Duh dătător de sfinţenie chip aldumnezeieştii iubiri. Adăugăm în cele ce urmează câtevadintre cele mai grăitoare pasae ale Părinţilor care au tâlcuitcultul dumnezeiesc «Cădelniţa indică omenitatea lui Hristos,

focul Dumnezeirea, iar fumul bine mirositor vesteşte bunamireasmă a Sfântului Duh cea care merge nainte Căcitămâietorul (cădelniţa) se tâlcuieşte "veselia cea mai frumosmirositoare". Iar tămâia . rugăciunea curată a faptelor bunedin care vine buna mireasmă precum zice Apostolul "a luiHristos bună mireasmă suntem"», «ultima tămâiere (arată)harul Sfântului Duh cel dat prin suare după Înviere»(Gherman al Constantinopolului, stora bsercească ş vederemstcă) «Cădelniţa cu tămâie mişcată fiind arată harulSfântului Duh» (Ps. Sofronie Cuvânt care cuprnde toatăstora bsercească) «Preotul tămâiază, vorbind celor intraţiîn biserici în ghicituri despre transmiterea Duhului Sfânt întimpul rugăciunii, căci zice Daţi tămâieri în rugăciunile

Li. egmaic adică prin gesuri nu fare clare dar care lasă să se nţeleagăceva din realiaea la care rimi Asfel de cuvine

enigmaice erau de

exemplu i prrciile Sibilelr pe care radiţia imngracă le-a valrca. Ase vedea spre exemplu Caavasiile Adrmirii Graiurile prrcilr inunecaele vrbe (gr a ainigmaa)



88 PUUI A OBEME LITUGICE

snţior» arcu Eugenicul, Explicarea slujbei bisericeşti) «Printămâia cu care se tămâiază începând de la jertfelnic (se arată)

daru Duhului care se transmite şi care este binemirositor . . (tămâia este adusă) în chipu dumnezeieştii iubiri, care se dătuturor, şi a bunei miresme a Duhuui» (Explicarea, 19 25)«(Tămâia) arată buna mireasmă şi sfinţenia Duhuui, carespaă toată împuiciunea păcateor», «Deci tămâia sfinţeşteăzduhu, mirosu şi suarea noastră, căci este dătătoare debună mireasmă, şi fiind de un singur fe izorăşte tuturormireasmă prin foc Drept aceea şi închipuie pe Duhu Sfânt,

pentru că şi nsuşi Duhu Sfânt, nu ind, dă tuturor darurieşi printrnsu toţi se împărtăşesc darurilor De aceea şi punând-ope ea arhiereu înaintea ui Dumnezeu şi binecuântândo(adică pecetuind-o cu semnul Crucii), zice astfel "tămâie aducemŢie, Hristoase Dumnezeule, pe care primindo trimitene nouăîn locu ei haru Prea sfântuui Duh"», «tămâia este ca un norînchipuind pe Duhu, darea dumnezeiescuui Har şi bunămireasmă», «Tămâia se aduce lui Dumnezeu, începânduse

din altar şi umplând toată biserica spre saa ui Dumnezeuşi dăruită fiind nouă spre sfinţire, căci prin audă ni sedăruieşte de a Dumnezeu dumnezeiescu Ha, «Dumnezeiascasaă şi haru dăruite prin înger însemnându-e preotu (printămâiere), că pină de saă este casa Domnuui» , «şicădeniţa (în timpul ohodului de a Vecernie) cu tămâie,spre închipuirea rânduieii ceei de sus şi a transmiteriiharuui ui Dumnezeu ce de a jertfelnic, şi pentru a seînăţa rugăciunea noastră sus, ca o tămâie bine mirositoare»(Simeon al Tesaonicuui, Dialog cap 62 133 309 332 347) .

n perioada turcocraţiei apare un at simboism, maisimpu şi mai aic, inuenţat cu siguranţă de foosirea tămâiia cântarea Născătoarei de Dumnezeu, poate şi a "Mai aespe Preasfânta " de a Dumnezeiasca Liturghie Şi acestaîncearcă, în feu ui, să scoată în eidenţă importanţa şi

sfinţenia tămâierii Facem trimitere a fragmentu respectidin Didahia a a 1 a Sfântuui Cos ma Etoianu «Cădeniţa oînsemnează pe Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu.Cărbunii sunt înăuntru cădeniţei şi ea nu se arde tot aşa şi



OAKI OUKDOU 89

Stăpân Născătore e Dumnezeu primit pe Hristos i nu fost rsă, ci mi mult s- lumint Tămâiere însemnezăpe Presfântul Duh, cpcul căelniţei rtă coperământulSfântului Duh, cele trei lnţuri însemneză Sfânt Treimeclopoţeii însemneză învăţătur Sfinţilor Apostoli Şi stfelpreotul tămâiză pe mire (este vor espre slu nunţii) îlînvţă zicânui: "Eu Acestui mă închin Şi că vrei i tusă i cretin ortoox Acestui să te închini" Şi se plecă ise închină i preotul i mirele Acest însemnă tămâiere» Menounos Cosm Etolinul Ddh Aten 1979 p 195).

Tote ceste rtă că rânuil pe cre o urmupreoţii in vechime chir că nu citiseră înltele tâlcuiriteologice le Părinţilor, er roul experienţei i evlviei lor inu rezulttul ignornţei su nepăsării fţă e păzirerânuielii corecte. Cre că că sunt prezente tote motivelee mi sus, este e prefert c preotul să fcă tămâiere el Utrenie l Lue fără gră i cu tenţi i evlvicuvenită, ecât în gră i incomplet l pesn 9-

44

De veme ce toate ugăciunile au ecfonisele lo, dece ugăciunea ,Ja aminte, Doe isuse Histoase"de la Dumnezeiasca Litughie nu ae

Consttre că rugăciunii " minte Domne " îilipsete ecfonisul este corectă fără înoilă Dcă însă inmulţime nenumărtă e rugăciuni cre s-u scris e lungultimpului numi cest nu re ecfonis este putin cm ificile hotărât În orice cz in câte se pote cunote că rugăciune e mi sus nu este singr treuie că fce prte intrecele puţine excepţii Întoteun rugăciunile se încheie cu

un sfârit oxologic pri� cre se uce oxologie SfinteiTreimi "Ttălui i Fiului i Sfântului Duh" su întro formămi veche "Ttălui prin Fiul în Sfântul Duh" e oicei n



90 ĂPUUI A OBM LITUGIC

legătură cu nelesurle rugăcun sau char ndependent deele Aceste fnal ur se spuneau cu glas ma nalt ş cântat (deunde ş termenul de

"ecfons") ca până astăz char dacă

rugăcunea se spunea cu glas tare "ntru auzul" poporuluchar dacă se spunea "n tană" Până ş rugăcun cum ar frugăcunle mărtursr preotulu ş ale nvocăr mle luDumnezeu pentru nevrednca sa "Nmen nu este vrednc "de la Dumnezeasca Lturghe "Dumnezeule cel mlostv şndurat " de la Sfântul Botez "Doamne Isuse HrstoaseFule Unule-Născut " de la sfnrea ape de la Bobotează

ş a care se spuneau de la nceput n tană nu sunt lpste defnalur doxologce adcă de ecfonse care n aceste stuase cteau tot n tană după cum nsemnează grător prevedereatpconală a rugăcun de dnante de sfnrea ape de laSfântul Botez «rebue să se şte că (preotul) nu spune ecfonsul(cu glas tare) c spune "Amn" n snea lu» Alte rugăcuncare ma târzu s-au mpus a se rost n tană n anumtemomente ale slujbelor au păstrat ş ecfonsele lor cum sunt

de exemplu rugăcunle Vecerne ş Utrene care se spun lapsalmul de nceput ş respectv la ce şase psalm Într-operoadă ma târze ntâlnm n slujbe ecfonse rătăcte careca un element lturgc puternc şau păstrat locul lor naln rânduala slujbe n tmp ce rugăcunle de care neau feau fost mutate cum sunt rugăcunle amntte ma sus de laVecerne ş Utrene fe au decăzut cum sunt cele de laectena ntretă ş a cererlor de la Vecerne ş Utrene fechar nu au exstat deloc de la nceput cum ar f cea de laectena pentru mpărat de dnante de ce şase psalm cea de dupăectena mare de la logodnă ş Cunune sau de la Agheasmăetc Ceea ce trebue luat n seamă la rugăcunea "Ia amnteDoamne " este faptul că n opoze cu regula de ma sus s-apăstrat rugăcunea ş a căzut ecfonsul Acest lucru ne oblgăsă acceptăm că fe nu a avut de la nceput ecfons fe că

atunc când au ntrodus-o dn altă parte n acest moment alSfnte Lturgh dn anumte raun ecfonsul a fost oms



OAI OUDOUI 1 9 1

În căutarea noastră ne-ar ajuta enorm cercetarea ocuuiacestei rugăciuni n Dumnezeiasca Liturghie şi studiereatextuui ei În forma actuaă a iturghiior bizantine aeSfântuui Vasie ce Mare şi a Sfântuui Ioan Gură de Aur şi, rin inuenă, şi a Liturghia Darurior mai naintesfinite găsim rugăciunea "Ia aminte, Doamne " ntre rugăciunea ecării caeteor şi ecfonisu "Sfintee sfinior" Totca o inuenă de a iturghiie bizantine o ntânim şi n ceaarmeană, fără ecfonis, dar duă "Sntee sfinior" În codiceeBarberini 336, ce mai vechi Evhoogiu bizantin, i se une titu

"Rugăciunea năării artosuui" Conform unui codice străvechi(Pyromai, secou a Xea) Sfântu Artos se naă nainte de

rugăciune şi se ine năat e toată durata ei, ucru care se oateresuune şi din titu rugăciunii din Evhoogu BarberiniFatu că rugăciunea există n amândouă iturghiie bizantinenseamnă că e a existat iniia numai n una din ee şi foosireaei sa extins mai târziu şi n ceaată, e s-a introdus mai târziu namândouă ind mrumutată de a o ată iturghie Această a

doua ioteză are mai robabiă din următoaree motive:În ooziie cu vechie rugăciuni ae iturghiior, careconstituie cooana or vertebraă iniiaă şi care toate suntadresate ui Dumnezeu Tată, atru dintre ee se adreseazăui Hristos şi sunt comune ambeor iturghii: "Ce ce ne-ai dataceste rugăciuni obşteşti " de a antfonu a 3-ea, "Străuceşten inimie noastre, Stăâne Iubitorue de oameni " de dinaintede Evangheie,

"Nimeni nu este vrednic " de a Heruvic şi

rugăciunea "Ia aminte, Doamne ", desre care vorbim Acesteas-au introdus evident mai târzu n Dumnezeieştie Liturghii,de vreme ce ce uin rimee trei nu sunt amintite de vechieizvoare şi isesc din manuscrise destu de vechi Au fostscrise duă disutee ariene şi nevmatomahe şi se nscriu nncercarea Bisericii de a roune nvăătura corectă desreersoana Domnuui Iisus Hristos Un caz secia constituie

rugăciunie "a mutarea Sfinteor"

sau "n ocu de ăstrare avaseor" ("Pinirea egii " şi "Pinitu-sa şi s-a săvârşit ") ,care şi ee se adresează tot către Hristos



92 sPUUI A OBEME LITUGICE

Ruăciunea a ainte, Doane prezintă faţă deruăciunea ieni nu este vrednic , pe lână scurtieaei, destule aseănări de cuvinte şi sensuri Ea se adresează,aşa cu a văzut, către Hristos, accentuează jlocireapreotului, are o frază destul de ritată, inspiraţie înaltă,libă fruoasă şi ulte eleente coune a ainte caută, din sfântul Tău locaş cel ce ntru snţi Te odihneşti ,de pe tronul slavei îpăăţiei Tale Îpărate al slavei Stăpâne al tuturor îpărăţeşti Care Te porţi pe scaunulheruviilor îpăratul lui srail, să ne sfineşti Cel ce

sinur eşti sfânt Cel ce sfineşti şi care Te sfinţeşti

(o altărafie în ecfonis) , Cel ce sus îpreună cu Tatăl şezi estesubînţeles de fraza Care te pori pe scaunul heruiilor ,învredniceşte-ne vrednic învredniceşte-ne , cu âna Tacea puternică o paralelă cu îbrăcat cu harul preoţiei ;de preacuratul Tău Trup şi de scupul Tău Sâne preacuratul Tău Trup şi scupul tău Sâne

După aceste aseănări şi paralele care ar susţine

destul de bine ipoteza că aândouă ruăciunile sunt lucrareaaceluiaşi autor, nea putea aştepta şi în cazul ruăciuniia ainte, Doane la un ecfonis aseănător cu sfârşitulruăciunii ieni nu este vrednic , strâns leat deînţelesul ruăciunii, cu antiteze îndrăzneţe şi puternice, cusunt cele de la acea ruăciune, care, după cu se ştie, auprovocat interpretări reşite şi dispute doatice în secolulal X-lea Actant şi vctiă a acestora a fost diaconul Bisericiicelei Mari din Constantinopol, Sotirihos Pantevenos, alespatriarh al Antiohiei, care din acest otiv şi-a pierdut tronulpatriarhal Ecfonisul ruăciunii ieni nu este vrednic este, după cu se ştie, Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Teaduci, Cel ce prieşti şi Cel ce Te îparţi (o altă rafie şiCel ce sfinţeşti şi Cel ce Te sfinţeşti), Hristoase Dunezeulnostru, şi Ţie slavă înălţă

În afara Lithilor bizantine, ruăciunea ieni nuese vrednic se ai aă şi într-o Liturhie alexandrină, dar deprovenienţă din Asia Mică, care este pusă pe seaa SfântuluiGriorie Teoloul Acolo este cadrul său teoloc resc, deoarece



OAI OUDOUI 93

toată această Liturghie, în mod cu totul şi cu totul excepţional,se adresează lui Hristos şi se încadrează chiar în lupta

antiariană, despre care am vorit mai sus În această liturghieexistă şi rugăciunea "Ia aminte, Doamne " despre care, dinaceleaşi motive, putem să spunem că se aă şi ea înatmosfera sa teologică iniţială În această Liturghie rugăciuneanoastră poartă titlul şi este o "rugăciune a plecării capetelor"de dinainte de Sfânta Împărtăşanie În textul ei, aici, existăfraza "şi vino să ne snţeşti pe noi, cei ce ne-am plecat capeteleŢie" , şi aceasta fiind paralelă cu "plecându-mi grumajii mei"

de la rugăciunea "Nimeni nu este vrednic " Tot aici găsimşi ecfonisul căutat al rugăciunii "ăci Tu eşti el ce frângi şiel ce Te frângi şi el nefrânt şi Ţie slavă înălţăm, împreună cuTatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea " Evident, el seprezintă aşa cum şi aşteptam, strâns legat de textul rugăciuniişi cu puternice antiteze îndrăzneţe, strict paralel cu ecfonisulrugăciunii "Nimeni nu este vrednic " (lipseşte " Doamne]isuse Hristoase, Dumnezeul nostru" deoarece există în invocarea

de la începutul rugăciunii) Toate elementele arată că acestaera locul iniţial al rugăciunii "Ia aminte, Doamne " şi alecfonisului pe care îl căutăm Proail că din LiturghiaSfântului Grigorie au împrumutat liturghiile izantine acestedouă frumoase rugăciuni, în primul rând Liturghia SfântuluiVasile cel Mare, şi de aceea şi în Liturghia Sfântului Iacovfratele lui Dumnezeu rugăciunea "Nimeni nu este vrednic "este caracterizată ca

"rugăciune a dumnezeiescului Vasile "

Amele rugăciuni au fost folosite mai degraă ca rugăciuniale evlaviei, ca să duleze şi să accentueze prima, pe de oparte, rugăciunea Proscomidiei ("Doamne Dumnezeule, elce neai zidit pe noi " de la Liturghia Sfântului Vasile celMare şi "Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, el ce singureşti sfânt " , de la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur), iara doua, pe de altă parte, rugăciunea plecării capetelor ,Doamne

Dumnezeul îndurărilor "

a Sfântului Vasile şi "M ul ţumimŢie, nevăzutule împărat " a lui Hrisostom) Poate că a fostfolosită şi pentru a introduce ntrun mod mai lin veciul



1 9 RĂSPUSUI A OBEME LITUGICE

ecfonis "Sfinele sfinţilo" cae cu siguanţă a povoca şiomieea ecfonisului ei iniţial

În oice caz ecfonisul"Snele snţilo"

aşa cum apaen liughiile bizanine şi n vechea Liughie din "ConsiuţiileAposolice" a fos şi a ămas nu oul făă legăuă şiindependen de aceasă ugăciune chia şi după inoduceeaugăciunii "a amine Doamne " şi nu poae fi caaceizan nici un fel dep ecfonis al ei. El a conibui nsă la omieeaecfonisului iniţial al ugăciunii "a amine Doamne . " aşacum am văzu deoaece aâ n cazul ugăciunii "Nimeni nu

ese vednic " câ şi n cazul de faţă sisemul ânduieliiLiughiei deja ngheţa n impul inoduceii lo nu a pemisinoduceea noilo elemene viale cum sun ecfonisele

4

Atingeea Cinstitelo Daui acopeite laLitughia Dauilo mai înainte snţite atuncicând zicem "Mai înainte sntite Sntele " nu esteoae peiculoasă din punct de vedee pactic deveme ce ea se face sub Ae şi peotul nu vedeceea ce face? Ce anume deseveşte această acopeieîncât să se pună în pimejdie upul Domnului?

Înebaea machează o dificulae ehnică eală pecae o nâmpină sluioii alaului n impul săvâşiiiLiughiei Dauilo mai naine snţie Pevedeile ipiconaledin căţile noase de cul pevedei cae exisă şi nmanuscise ncepând din secolul al -lea şi după sunnu oul clae Sfinele sun acopeie cu Aeul şi peoulbagă mâna sub el şi "se ainge" sau "aaă indică" SfânulAos şi spune ecfonisul "Cele mai naine sfinţie Sfinele "

«Peoul fiind ncă acopeie Dumnezeieşile Daui (sauind ncă acopeie Snele) punând mâna se ainge de pâinea(aos) de viaţă făcăoae (sau aaă Sfânul Aos cu evlavie



OAI OUDOUI 195

şi multă frică şi zice (sau şi zice ecfoisul "Cele mai aitesfiţite fitele sfiţilor . Căci u mai alţă Dumezeiescul

Artos e vreme ce este mai aite sfiţit».Di efericire vechile mauscrise u au preveeritipicoale amăuţite şi e aceea u putem să urmărimevoluţia practicii iiţiale pâă câ să augă la forma emai sus. Mărturiile extere pe e altă parte sut foartepuţie. igurul text patristic care e ajută şi care s-a păstrateste Tâlcurea Dumnezeeş Lurgh a Darurlor ma înanesfnţe care este atribuit fâtului eoor tuitul ar care

u pare să fie mai vechi e secolul al XIIlea. e e altăparte fâtul imeo al esaloicului care e ă u scurtcometariu la Liturghia Darurilor mai aite sfiţite Dalogul său (cap. 352355 şi i cosacră acesteia cicirăspusuri (5559 Răspunsurle lui către Gavriil aletapolei u se referă la mometul care e iteresează.

e pare să că râuiala actuală care este mărturisităupă cum am văzut i secolul al XV-lea costituie o sim

plificare a practicii mai vechi Di Tâlcurea fâtului eoorşi i scurtele preveeri tipicoale ale mauscriselor i secolulal XI-lea pâă secolul al XIVlea cocluzioăm că preotulici u atigea ici u arăta simplu cu o mâă fâtul Artos cil ălţa sub Aer. Astfel coicii Vatica 1970 şi Atea 662prevă clar ălţarea ("alţă Artosul" "ălţâ Artosul" .Coicele Filotheou 177 are şi o rugăciue specială "câ sealţă Artosul" . Î fie Tâlcurea fâtului eoor tuitulescrie mai pe larg ălţarea «Iar preotul acoperă Darurilecu acoperămâtul cel mai e sus care şi Aer ştim că la umitcuvâtul iar ceasul ălţării u mai riică acoperămâtul cipe eesuptul acestuia ălţâ tosul zice "Cele mai aitesfiţite fitele" upă aceea se riică Aerul».

reveerea coicelui Atea 713 i secolul al XII-leatrebuie socotită ua e traziţie. otrivit acestei preveeri

preotul itrouce ambele mâii sub acoperămât fără să sespuă clar că alţă fâtul Artos «rebuie ştiut că atucicâ urmează să alţe acoperite i tele bagă mâiiesale zicâ cu glas mare».



1 96 ĂPUUI A OBEME LTUGC

Din cee de ai sus pute trage concuzia că o cerinţăde bază a rânduieii iturgice era ca Cinstitee Daruri să

răână acoperite până a îpărţirea or Şi aceasta sa ţinutpână astăzi Iniţia se făcea şi înăţarea cu Sfintee acoperite,dar probabi, din cauza pericoeor şi dificutăţior pe care eprezenta, s-a iitat a arătarea cu degetu a Darurior. Osipicare ai are nu sa îndrăznit Nuai întrun singuranuscris, Atena 757 din secou a I-ea, se spune că preotudezăuie ai întâi Cinstitee Daruri şi după aceea spuneecfonisu Dar aceasta este o excepţie Acoperirea până în

oentu frângerii se încadra, după cu ărturiseşte TâlcureaSfântuui Teodor Studitu, între eeentee aceea care scotîn eidenţă caracteru de pocăinţă a Liturghiei Darurior aiînainte sfinţite: «Căci a ceeate sujbe ucrarea sfântă sesăârşeşte descoperită şi fără ascunzişuri, iar în aceasta închip adubrit şi cu pocăinţă; de aceea şi sujba se face aitainic întru toate Căci după ce se intră cu DunezeieştieDaruri, gata sunt uşie să e închise; iar preotu cu îneitoarea

cea ai de deasupra (urează pasau pe care -a dat aiînainte . înaţă Din astfe de chipuri şi din atee aseenease esteşte jertfa de taină şi acu săârşită, aseenea şi nuităsujbă ai înainte snţită» Diferenţa faţă de Liturghia depinăse obseră nu în faptu că acoo se înaţă Sfântu Artos iar aLiturghia Darurior nu, ci în faptu că a Liturghia depinăse înaţă descoperit , în tip ce aici fiind acoperit

Oricu, prin această sipificare s-au uşurat destude ut ucrurie S-a păstrat acoperirea şi sau eitatpericoee din tipu înăţării Expresia cu eaie şi cu fricădin anuscrise, pe de ată parte, pune în edere preotuui atenţiacu care trebuie să acţioneze tipu arătări Cnstituui Trup subacoperăânt Înăţarea Sfântuui rtos care închipuie, potriitPărinţior, înăţarea Donuui pe cruce (Ioan DaaschinuDespre Trupu şi Sângee ui Hristos, 5 «Trupu se înaţă în

âinie preotuui ca pe cruce», stora bsercească ş vederemstcă «iar înăţarea Cinstituui Trup închipuie înăţareacea de pe cruce şi oartea de pe ea şi însăşi îniere, Sieon aTesaonicuui, Ermna 92 «Iar a înăţa rtosu arată înăţarea



OA OUDOUI 1 9 7

pe cuce a lui Iisus», Diaog cap 99 «se face înălţaea pâiniiputătoae de aţă, aceasta închipuind ăstigniea cea pentu

noi a Mântuitoului»), se face la Dumnezeiasca Litughie depină,în timpul căeia potivit pevedeilo manusciselo i căţilo,peotul îi înalţă pe toţi împeună cu atosul , astfel încâteste de pisos i o a doua înălţae, chia i su acopeământ întimpul Litughiei Dauilo mai înainte sfinţite

46

Care este diferenta fundamentală dintre cele douăAgheasme, cea mare şi cea mică?

47

Există vreo diferentă de har sntitor ntre Agheasma mare şi Agheasma mică?

oate că nu a fi neapăat necesa, da pentu oiceeventualitate începem pin a face lămuiea că Agheasmamae este apa sfinţită de la Bootează, cae se săvâete osinguă dată în an, în ziua Teofaniei, sau, după ânduialamai nouă, de două oi, în ajun i în ziua paznicului, ia

Agheasma mică, sfinţiea apei oinuită, cae se săvâetela începutul lunilo sau în oice altă situaţie în cae estenevoie Şi aceasta deoaece uneoi foate geit se folosetetemenul Agheasmă mică pentu a se indica Agheasma dinajun, cae nu este altceva decât Agheasma mae a Bootezei,a căei săvâie, mai mult din aţiuni pactice, s-a impus ase face de două oi Despe acest suiect am scis în epetateândui (vezi în pincipal ăspunsuile de la înteăile n128 i 208 in umae înteăile de mai sus se efeă ladifeenţa cae există înte sfinţiea mae a Bootezei isfinţiea mică de la începutuile lunilo.



1 98 ĂPUUI A OBEE LITUGCE

Nu ese înru oul osibil să caue cineva să rasezehoare clare în asfel de iuri de subiece liurgice oricâ demul ar cere-o logica noasră racică În culul dumnezeiescavem mule asfel de racici snţioare care ransmi credincioşilor harul dumnezeiesc şi în funcţie de receiviaea şide credinţa lor le dăruiesc diferie daruri duhovniceşisnţre curăţire sănăae sueească şi ruească bnecuvânareierare de ăcae uere, înrun cuvân mânuire. A delimiaexac ce anume aduce fiecare şi în ce diferă una de ala ese oreabă scolasică şi srăină de udecăţile duhovniceşi care

călăuzesc încercarea Bisericii de a sfinţi mădularele ei şi de ale sa alăuri în sorirea în risos şi în mânuire. Sre exemluînrebările de mai sus se o exinde fără osibiliaea unorrezolvări clare şi în ale direcţii cum ar fi în ce anumediferă harul snţior al anafrei faţă de harul snţior al liieisau al înălţării Panaghiei sau al âinii care se binecuvineazăenru a gusa din ea cei bolnavi (exisă şi o asfel debinecuvânare)? Sau ce anume aduce folosirea (sau chiar a

bea) undelemnului de la liie sau de la candela sfânului oria eiului binecuvâna (vezi cuele rugăciuii de bnecuvânarea acesuia "sau chiar de vor şi gusa din el") şi cu ce ese maibun unul faţă de alul?

Touşi în general răsunsul corec la înrebările noasrenu rebuie căua în felul în care evlavia oorulu a erceuecare ac snţior lucru care oae chiar să ducă la înţelegerigreşie să îl surasolicie ori să îl ună în legăură uneoricu manifesări din afara creşinismului. Iarăşi nici nurebuie să ne încredinţăm oal âlcuirilor eologice care oaecă sun frumoase şi corece din unc de vedere dogmaicdar încearcă să imună eorii mai dinaine consruie asuraiurilor culului Calea corecă duce la exlicarea culuuichiar rin inermediul culului a exelor rugăciunilorreoţeşi a revederilor diaconeşi şi de iic care exrimă



ANN FNUI 199

«p Biseriii» după um spune în tâluirile lui SfântulSimeon al Tesaloniului (<<din eea e este lăudat putem

priepe aeasta , aesta fiind sopul Biseriii», Erminia 94)Daă abordăm ele două întrebări de mai sus, are înesenă se identifiă una u alta, pleând de la aeste premise,va trebui să ăutăm răspunsul hiar în textele aestor slubeşi în prevederile tipionale are le însoes În prinipiu,asemănarea lor este evidentă, de vreme e în ambele se faesfinirea apei şi se ştie din istoria ultului nostru ă sfinireaapei de la Bobotează a inuenat morfologi sluba Agheasmei

mii Prima are un pronunat arater împărătes, de vremee se fae întru pomenirea botezului Domnului, în timp e adoua are un arater legat de Maia Domnului, după um sevede în prinipal din imnografia ei, are îi dă o formă derugăiuneparalis ătre Năsătoarea de Dumnezeu sau deUtrenie presurtată în instea Năsătoarei de Dumnezeu Laetenia mare, la ambele slube se ere să se sfineasă apeleprin pogorârea Sfântului Duh, în ael moment în are, prin

imitarea rugăiunii anaforalei de la Dumnezeiasa Liturghie,se reapitulează roadele aestui at sfinitor la Agheasmamare se ere a să fie apa izvor de nestriăiune, dar desfinenie, izbăvire de păate, vindeare de boli, nimiitoare ademonilor, izgonitoare a toată puterea vrămaşului, plină deputere îngereasă a toi ei e se vor atinge de ea şi vorgusta, să o aibă spre urăirea suetelor şi a trupurilor, sprevindearea patimilor, spre sfinirea aselor spre tot folosulde trebuină, iar după ea dea doua epileză, mai pe surt, apava da redinioşilor snire, sănătate, urăţire bineuvântare

Potrivit rugăiunilor de sfinţire de la Agheasma miă,harul lui Dumnezeu prin gustare a şi stropirea u apa snţită,dăruieşte bineuvântare are izgoneşte departe întinăiunilepatimilor şi vindeă neputinţele şi bolile suetului şi trupului(rugăiunea Doamne Dumnezeul nostru, Cel mare întru sfat ) ,

În raducerea veche românească "socoeaa Bisericii" S SimeonArhiepiscopul Tesalonicului p 1 5 1



200 PUUI A OBEME LITUGCE

sau se trimite aestei ape bineuvântarea ŞI harulvindeărilor astfel înât să ne învredniim prin ea de izbăvirea

"de bolile sueteşti şi dere trupeşti spre

"indearea set şi

a trupulu (rugăiunea "Dumnezeule el mare şi preaînalt ")În poda puntelor omune de mai sus se poate deosebi

uşor ă la Agheasma miă aentul este pus pe vindeareabolilor sueteşi şi trupeşti în timp e la Agheasma mareererea de mai sus este înadrată alături de altele asemenea întema dominantă a bineuvântării firii apelor prin botezulDomnului Sfinirea apelor la Bobotează este u adevărat un

"eveniment

pentru viaa Biseriii o anamneză şi o prezenăreală liturgiă a evenimentului mântuitor al botezului Domnuluiu toată greuate urmărilor lui în viaa fieărui rediniosseparat şi a întregului trup al Biseriii Se ştie ă sfinireaapei din timpul Teofaniei era hiar sfinirea apei SfântuluiBotez în are se afunda mai întâi ruea a o reprezentareaa botezului Domnului şi în are apoi după e redinioşii luaudin ea a să bea şi pentru bineuvântare se botez au atehumenii

Cu alte uvinte apa sfinită de la Agheasma Mare este deaest "tip" onform terminologiei dogmatie a Sfântului Boteza doua mare taină a Biseriii după Dumnezeiasa ÎmpărtăşanieDe aeea se şi dă o atât de mare instire aestei "ape mântuitoare" după um o numeşte Sfântul Chiril al Ierusalimului(Catehezele mistagogice II 4). Bineîneles nu este oret săasemănăm gustarea din ea u Sfânta Împărtăşanie adiă uîmpărtăşirea u Trupul şi Sângele Domnului aşa umevlavia populară tinde să readă i neapărat este a douamaterie preasfântă de taină după aeasta apa SfântuluiBotez sfinită prin invoarea Sfântului Duh

Exat aest luru îl putem onluziona şi din prevederiletipionale are însoes aeste slujbe şi hotărăs timpulsăvârşirii lor şi ând anume trebuie să bem din aeste tipuride Agheasmă Agheasma miă se săvârşeşte după terminarea

Dumnezeieştii Liturghii şi împărţirea şi gustare a din anafurăadiă după terminarea prin gustarea din anafură a postuluieuharisti Agheasma mare se săvârşeşte şi se bea după rugăiunea amvonului şi înainte de împărirea şi gustarea din



OAI OUDOU 0

anaură, adică înainte de terminarea potuui euharitic Aceatăordine o rezumă grăitor o prevedere tipiconaă extină, care

apare cu variante în dierite manucrie Facem trimitere aea după codicee Sinai 096 din ecou a XII-ea «Iar dupăîmpărtăşirea cu Dumnezeieştie Taine nu e dă anaură, nicipam nu e citeşte, ci e dau umnări raţior, iar preotuzice "Drepţi primind" apoi "Că Tu eşti inţirea noatră" şinoi ,,Amin şi cntăm troparee "Gau Domnuui" de trei ori iîn timp ce e cntă aceata ieşim a uminător (baptiteriu şi toţi cei botezaţi, iind tropiţi şi bnd din apă, intră în

bierică cntnd "n Iordan botezndute Tu, Doamne" Apopreotu: "Cu pace ă ieşim Domnuui ă ne rugăm" şi zicerugăciunea amvonuui. Apoi zice pamu şi uăm anaură»Prevederi uterioare pun rugăciunea amvonuui înainteaAgheamei mari. Înă "Fie numee Domnuui binecuvntat" şiapoiu rămn tot după ăvrşirea, tropirea şi gutarea dinAgheamă Tipicu mănătirii Everghetido (codicee Atena788 din ecou a XII-ea, pre exempu, ete oarte car «şi,

după ce zice preotu rugăciunea amvonuui nu e dă nicibinecuvntarea, nu e pune nici pamu obişnuit, ce numit"Bine voi cuvnt a pe Domnu", ci ieşim toţi aară a baie toţi inţindu-ne şi împărtăşindune din gutarea şi tropireaagheamei. . intrăm în bierică îndată e dă binecuvntarea,zicnd noi pamu 33, "Bine voi cuvnta pe Domnu" . .» Chiar şi tipicee contemporane nouă care, evident, dn neatenţie,mută Agheama mare după

"Fie numee Domnuui .", rămn

idee tradiţiei vechi, care, în eu aceta, exprimă înpractică întietate a Agheamei mari în aţa anaurei

Recuru a textee şi a prevederie tipiconae ae ceordouă ujbe ae Agheamei a arătat, cred, car "copu Biericii" înegătură cu ee. În ciuda aemănărior, e poate contata uperioritatea Agheamei de a Bobotează aţă de Agheama de aînceputu uor, ate înct ă e jutce caracterarea tradiţi

onaă a primeia ca Agheamă "mare"

şi a ceeiate ca "mică"



2 2 ĂPUUI A OM LITUGC

48

Dpă îngroparea celi mort, este corect să sefacă sfeştanie în casa celi mort, egată de parastas,dpă cm se obişnieşte? Şi ce anme rmăreşteacest cr?

Din câte cunosc sfeştanie în casa celui mort dupăîngropare nu se preede nici în cărţile noastre de cult nici înmanuscrise dar este un obicei destul de răspândit în anumite

locuri În multe părţi se obişnuieşte ca preotul să se întoarcăla casa celui mort să îi mângâie pe cei întristaţi să binecuintezeşi să stea la masă potriit unei tradiţii foarte echi şi foartefrumoase. Atunci înainte de masă sau după se săâşeşte şiAgheasma mică. Este orba cu siguranţă despre un obiceipopular care uşurează legătura preotului cu familia îndureratăîntr-o atmosferă mai calmă care se poate transforma întrosursă de binecuântare şi de mângâiere pentru cei întristaţi.

Faptul că această sfeştanie este fără îndoială supraieţuirea unor acte precreştine de purificare şi de preenireacte care urmau îngroparea şi apropierea de morţi nu arenici o importanţă specială. Biserica creştină a abordat cumultă înţelepciune şi înţelegere astfel de obiceiuri popularepe multe dintre ele adoptândue ocial sau neocial dându-eînsă un nou conţinut teologiccreştin. Dacă există acest obicei

nu ăd raţiunea pentru care nu ar trebui să se păstreze dartotdeauna cu cerinţa uei cât mai bune alorcă pastorale a l.Într-un răspuns mai echi (la întrebarea nr. 218) am

scris despre obiceiul paralel de săârşire a parastasului la casacelui mort după înmormântare. Acolo am făcut trimitere şila textul rugăciunii de mângâiere pentru cei întristaţi "DoamneCel ce eşti mângâierea celor întristaţi . . ." care se aă şi lasluba înmormântării preoţilor Această rugăciune se poate

folosi fie la sluba sfeştaniei fie la parastas în loc de sau înparalel cu mnunata rugăciune străeche "Dumneze duhlor . . . .Rugăciunea "Doamne Cel ce eşti mângâiere a celor întristaţi . . ."



OA�I OUDOUI 23

atât ca o rugăciune de moment cât şi ca un punct de pecarepentru cuvinte de mângâiere, poate auta mut n ainarea

durerii ceor ntristaţi şi n aţâţarea nădedii or n viaţa dedupă moarte şi n aşteptata nviere a morţior

4Dacă preotul e aă întro tabără, paracli, terenmilitar etc şi are cu el numai epitrahiul, poateăvârşi Dumnezeiaca Liturghie?

Întrunu din primee răspunsuri, a nr 8, am abordato temă asemănătoare, care se referea nsă a săvârşirea fărăepitrahi a subei de paracis sau a aei sube. Atunci neam referit a răspunsu Sfântuui Simeon a Tesaonicuui antrebarea 17 a ui Gavrii a Pentapoei (Dacă omu estehirotonit, ce nevoie mai are de sntee veşminte? Şi dacă esteposibi să se facă suba fără epitrahi?»), care dă un răspunsminunat şi foarte potrivit a această ntrebare. Fac trimitereacum a partea pricipaă care ne priveşte, deoarece este unpasa cu adevărat unicat

«Preoţia o primeşte omu aat capabi, iar printrnsu fiind e hirotonit se ucrează cee Sfite ca printrun organ.Însă de vreme ce omu este format din suet şi trup, şi Tainees-au dat a ndoite, şi preotuui i trebuie biserică şi ertfenic

Măcar că o singură dată, dumnezeiescu Luchian n oc deertfenic a foosit pieptu său, când a murit pentru ristos,şi a suit Liturghia egat n nchisoare, dar şi acesta ia puspe ucenici n uru ui n oc de biserică. Drept aceea sunttrebuincioase şi sfintee odădii şi nu trebuie a ucra fărăepitrahi vreun preot de vreme ce şi sfintee odădii au Darudumnezeiesc; că fiecare dintre acestea are şi o nsemnareduhovnicească şi ecare dintre acestea se dă prin binecuvântare

arhierească Şi a Dumnezeiasca Liturghie trebuie a sembrăca cu toate, iar a ceeate Taine, după cum este obiceiu iar cee ce sunt aşezate după predanie să nu e strice niciodată,chiar dacă ar părea a fi mici»



20 ĂPUUI A OBM LITGIC

Dacă acesea sun valabile penru celelale sfine slujbeşi penru săvârşirea ainelor Bisericii, cu aâ mai mul sunaplicabile în cazul Dumnezeieşii Liurghii, despre careSfânul Simeon spune că "preoul rebuie să fie îmbrăca cuoae" . Siuaţiile aminie mai sus nu îndrepăţesc în nici unfel, mi se pare, excepţia Dacă bineînţeles mai sun şi ale raţiunicum era cazul la Sfânul Luchian, prigoană, naufragiu sauvreo ală siuaţie de pericol, Dumnezeu va lumina, asfelîncâ să se găsească o soluţie penru sfinţirea şi hrănireapoporului Său. Aunci vor fi valabile afirmaţiile «Omul ese

hirooni» şi «preoţia o primeşe omul», care ese şi «organul,insrumenul» lui Dumnezeu penru săvârşirea «celor sne» Îngeneral, însă, ese în vigoare ceea ce formulează aâ deemfaic Sfânul Simeon, care, cu ale cuvine, reia învăţăuradin Eplicare către preoţi şi diaconi , care «a fos văzuă» deCalinic, pariarhul Consaninopolului, şi, în ediţiile raduceriineogreceşi a operelor lui Simeon, ese pusă în coninuare«Fără acese sfine veşmine (mai înaine enumeră cele cinci

veşmine ale preoului şi cele rei ale diaconului) preoul şidiaconul nu po niciodaă să slujească; iar dacă preoul vaîndrăzni aina se săvârşeşe, el însă păcăuieşe de moare şi secaeriseşe din preoţie» (ediţia a IIIa , Aena 868 p. 460) .

460

Cine trebuie să facă consumarea Sntelor preotulsau diaconul?

461

Poate consuma Sntele un preot care nu a slujit?

Porivi Rânduielii Dumnezeieştii Liturghii Diataaa pariarhului Consaninopolului Filohei Kokkinos (Cod.Paneleimon 6277770 secolul lea) Snele se consumăde diaconul coliurghisior "cu oaă aenţia şi gria" Acelaşi



OAI OUDOUI 205

lucru îl repetă şi manuscrisele Dumnezeieştii Liturghii, carede obicei preiau cuvânt cu cuvânt afirmaţiile respective dinDataxă

O mai veche şi mai scurtăRânduală a Dumnzşt

Lturgh cod. Atena 662 din sec XIIXIII) este în concordanţăcu Dataxa lui Filotei «Preotul) ieşind, dă anafura. Iar diaconulse retrage, consumă Sfintele şi strânge sfintele vase».Consumarea Sntelor se făcea la diaconicon sau la schevolax,unde erau mutate sfintele după împărtăşirea poporului, loculaat în responsabilitatea diaconilor, după cum arată şi vechiultermen diaconicon. Acolo se citea în prealabil de către preot

ultima rugăciune a Dumnezeieştii Liturghii care, din acestmotiv, se şi intitulează rgăciune î diacoicon sau î schevolaxsau la consumarea Sfintelor . Mai târziu, după cum se face şiastăzi, rămăşiţele Sfintelor se mutau la proscomidiar, undepreotul citea rugăciunea de mai sus şi consuma Sntele.

În rânduiala de mai sus accentul se pune nu pe cine artrebui să facă consumarea, ci pe faptul că aceasta ar trebuisă se facă cu mare evlavie şi atenţie. Explicarea către preoţi

şi diaconi la care neam referit şi altă dată vezi recent lasfârşitul răspunsului de la întrebarea nr 459) dă îndrumăriamănunţite despre consumarea sfintelor pe care o făcea fiepreotul, e diaconul, fără deosebire, după cum se vede. Responsabilitatea pentru aceasta cade însă, în special, pe preotulslujitor: «După terminarea Dumnezeieştii Liturghii preotul estedator să facă astfel Îndată după împărtăşrea cu DumnezeieştileTaine, preotul sau diaconul trebuie să unească ceea ce a mairămas pe disc din Dumnezeiescul Trup cu Dumnezeiescul Sângeîn Sfântul Potir şi să consume din el cu toată atenţia, să nurămână sau să cadă ceva, nici măcar cea mai mică părticică .Aşa trebuie să facă preotul la orice liturghie, altfel păcătuieştede moarte . . .» ediţia a III-a, Atena 1868, p. 474).

În orice caz, consumarea rămăşiţelor Cinstitelor Darurinu se făcea numai de către preoţi sau diaconi Există o veche

mărturie care este păstrată la istoricul Evagrie Scolasticuldin secolul al Ilea, pe care o repetă în secolul al XI-leaNichifor Calist Xantopol, copiind exact de la cel de dinainte,după cum se pare din asemănările frazelor. Este vorba despre



206 PUUI OBEME LITUGICE

istorisire unei minuni cre s întâmpt pe remeptrirhuui Constntinopouui Min (536-552 , în cre copiuunei fmiii isreite, cre s - împărtăşit din reşeă întimpu consumării Sfinteor cu precurtee Tine, fostpăzit neătămt de focu în cre î runcse ttă săumânios, c să pedepsescă Potriit istorisirii ui, er unobicei străechi în Constntinopo c preoţii să inite copii săconsume rămăşiţee Sfinteor «Se pre că în cette împărătescă er un obicei străechi, c, dcă mi rămâne ce dinSfintee părticee e Precurtuui Trup ui Hristos,

Dumnezeu nostru, înăţătoru cseor primre] trimite săfie chemţi copii curţi şi să e consume pe ceste» (storiaBisericească , 36. Xntopo repetă ceeşi ucruri, dăuândcă preoţii îi chemu pe copii, cre trebuiu să fi postit; reînsă o ore deosebită mărturi ui, deorece duă că şie, pe când er copi, s- întâmpt să consume Sntee «Cre şimie mi s întâmpt de mute ori, ârstă tânără fiind,bineînţees pe când petrecem în dumnezeieştie ăcşuri,

prin cee ce făcem în tinereţe» (storia Bisericească XI, 25.dică cestă prctică se continu până în secou XIVe Cee ce este şi mi ciudt însă, este fptu că obiceiu suprieţuit până în secou trecut, Liturhi din JoiMre Cuiosu icodim hioritu în Pidion (ediţi I-, 800)condmnă dur cee ce fc «unii preoţi neînăţţi», cre înăduieicior su citeţior să consume Sfintee în Joi Mre (o notă cnonu 69 de Sinodu VI

Din cee de mi sus cred că se pote tre concuzi că, înprincipiu, diconu şi preotu fc consumre Sfinteor Cândînsă interin motie specie şi există un preot cre nu sujeşte,dcă nu mânct nimic, pote să fcă şi e consumre Snteor.



OAI OUDOU 207

462

Ce sens are flsirea făinei n timpul săvârşiriitainei Maslului?

Desigur este orba despre atuaizarea unui obieiehi, are este mărturisit dea de manusrisee din seoua XIII-ea şi după (de ex Atena 573, 662, 667, S 696, MareaLară 189). Potriit preederior aestor manusrise, pemasă puneau

"un as" ,ighean" sau

"tăbiţă"), are onţinea

grâu, iar n mijou grâuui fixau andea u untdeemAeasta era prima raţiune pratiă pe are foosirea grâuuio deserea Candea se xa şi, n az ă era mişată din greşeaă,ueiu nu se pierdea , i rămâne a n asu u grâu Prinextensie, fooseau şi a pe un sfeşni de mână, mai aes ăMasu se săârşea destu de des aasă În e fixau şi şapteumânări, după număru preoţior, pe are e aprindeau, după

obiei, n juru andeei În pus, şi preoţii, după foosire,aprindeau şi ngeau n grâu fitiu, eident pentru a nu fintinat. râu era o materie are exista n toate asee dinaea perioadă, după um este astăzi făina, are -a nouitAstăzi, din aest grâu fa presuri pentru DumnezeieasaLiturghie, um probabi ă făeau şi atuni.

463

Unde este mai crect să se rstească la nuntă"Binecuvântată este Împărăţia ..", deasupracapetelr mirilr sau deasupra mesei cu cununiile?

Când aina nunţii era egată de sujba DumnezeieştiiLiturghii, "Bineuântată este Împărăţia " şi mişarea

Eangheiei n semnu ruii se făea a Sfânta Masă, după Xepviwv vas in care se punea ap pentru spre rtuae.



208 ĂPUU A OBEME LTUGICE

cum se işnuieşte deasupra căreia se puneau şi cununiile.Când însă s-a separat de Dumnezeiasca Liturghie şi se făceaca şi astăzi în milcul isericii Sfânta Masă a fst înlcuităde masă işnuită pe care acum se aşează cununiile de lanuntă şi Evanghelia asurd să căutăm mărturii în manuscrisele mai ni despre unde se rstea sau unde treuie să serstească inecuvântarea "Binecuvântată este Împărăţia " Sunt de părere că gestul cel mai ptrivit şi mai cnfrm cutradiţia ar fi să se rstească deasupra mesei şteşti careare şi cununiile adică înlcuitarea Sntei Mese decât deasupra

capetelr mirilr ricât ar fi de emţinantă această a duavariantă. După aceea Evanghelia se pate da mirilr şinaşilr să sărute după cum se face după citirea pericpeievanghelice ptrivit unui icei străvechi.

464

În timpul pomenirii numelor la Proscomidie lapomeniri etc trebuie să se pună înainte şi"închinătorul" sau "închinătoarea" la numelecelor care sau închinat la Locurile Snte?

Faptul de a se fi închinat cineva la Lcurile Sfinte eraîn trecut un lucru farte imprtant şi farte rar. Tţi cei care

mişcaţi de multă râvnă cu multă steneală şi cheltuialăreuşeau să împlinească acest pelerina simţeau acest fapt caun dar special al lui Dumnezeu şi adăugau înttdeauna înainteanumelui lr acest apelativ de închinătr" ("hagiu"). Multenume de familie au ca punct de prnire peerinaul la LcurileSfinte făcut de unul din înaintaşi Astăzi după dezvltareamilacelr de cmunicare şi a turismului şi creştereanivelului de trai pelerinaul şi închinarea la Lcurile Sfinte

s-au uşurat mult şi au devenit un fenmen işnuit. Unnumăr destul de mare de creştini sunt "închinătri" sau "hagii" lipsit de sens să se repete ncntinuu n pmelnice cuvântu



IOKS FOKOLS 209

închinător . Dar şi dacă întro comunitate mică numărulpelerinilor este mic şi, dacă este cerut îndeosebi, nu cred căar ace rău nimănui adăugarea acestui apelativ la nume lor

46

D c în timpul întriti afundări şi ridicări aclui botzat d la Sfântul Botz rostim o singurădată numl Snti Trimi în timp c la Taina

Nunţii prcha d miri st logodită şi încununatăîn numl clor tri Trimi?

ntreita repetare a anumitor cuvinte, raze sau gesturiîn cultul dumnezeiesc este ceva oarte des întâlnit Cea maisimplă explicaţie este aceea că se ace după chipul şi încinstea Sintei reimi, după cum am avut ocazia să notăm

aceasta şi altă dată. Astel, se repetă de trei ori Sânt

lacântarea de biruinţă şi cântările care o imită (Sânt, Sânt,Sânt, Domnul Savaot . . s. 6 3 Dumnezeiasca Liturghie,cântările treimice, sau Amin , sau Doamne, miluieşte ,sau ,,Aliluia etc. Din acelaşi motiv, prin extindere, avem întreitebinecuvântări sau o întreită însemnare cu semnul SinteiCruci, o întreită aundare a crucii în apă în timpul snţirii apei,o întreită mărturisire de credinţă la Sântul Botez sau chiar

o întreită repetare a expresiilor sau imnelor treimice prinexcelenţă, cum ar i imnul Sinte Dumnezeule , n numeleTatălui . . . şi cele asemenea acestora În aceste ultime cazurienumerate avem o întreită repetare a umelor celor trei persoaneale Sntei Treimi Acelaşi lucru se întâmplă şi la Se logodeşte în numele . . . şi Se cunună . . . în numele . . . de la logodnă şi

S tradus leral expresia eS VO «PV Tp e referă l a repetarea

de re ori a cuvnelor "e logodeşe/se cunună robul lu umnezeu ()în numele Taălu ş al Fulu ş al fânulu uh . .





OA OUDOUI 2

şi cel mai deciiv din punc de vedere eologic care eeunirea mâinilor şi rugăciunea preoului care o înoeşe de

la lujba nunii înreaga lujbă a primi numele de lujbacununiei (au încununării) înă chiar verbul a e (în)cununaee foloi cu enul de a e nuni au a lua de bărba,poae şi penru raiuni de înfrumueţare a limbajului. Înăexac înreia repeare a lui urmăreşe ă ublinieze imporanaşi ă coaă în evidenă cu mulă emfază radiia inelelor auîncununarea mirilo, repeciv imporana pe care o dădeaaceora religioziaea populară .

O privire aruncaă în ioria aceui ip liurgic vaaduce mai mulă lumină aupra lui şi ne va arăa evoluţia pecare a avuo radiia până ă ajungă la forma acuală.

Şi inelele şi cununile erau imboluri precreşine alelogodnei şi nunii. În pofida opoziiei anumior creşini maiaueri, după cum e vede din măruriile părae în operelevechilor criiori cum ar fi Clemen Alexandrinul, MinuciuFelix şi Terulian, inelele şi cununile un adopae deja din

ecolul al II-lea şi de căre Bierică Li e dă înă un îneleeologic nou, în paralel cu cel vechi. Ele un imbolul făgăduinei,al bucuriei şi al ăpânirii, precum şi al înoţirii în Hrio.Le chimbă naşul, primiorul (mirilor), după Sfânul Simeonal Tealonicului, «care ee penru aceşia în loc de aă»(Daog cap 280, în locul aălui au al mamei, după cumera obiceiul păgân au iudaic, înă Hrio le aduce, prin preo,de pe Sfâna Maa au de pe Evanghelie. Cununile primecşi un înţele moral încă de pe vremea Sfânului Ioan Hrioomele un premiile penru biruina împoriva paimilor şi răplăirea curăiei (Oma a a a Epstoa a către Tmote)

Ce e punea de căre preo în momenul înmânăriiinelelor şi în momenul încununării Pracica, după cum epoae vedea din manucrie, difere a de la loc la loc şi de laepocă la epocă În legăură cu inelele, manucriele mai vechi

vorbec numai depre fapul că un dae de căre preo celorce e logodec, fără ă e pună ce cuvine înoeau ace geCâeva vorbec depre înre i a binecuvânare a inelelor aua mâinilor celor ce urmau ă e căăreacă. În codicii Aena



2 1 2 ĂsPSUI A OBEME TUGICE

S 724 ş Sna 984 dn sec XIVXV, predarea sau schmbareanelelor este nsoţtă de cuvntele "În numele Tatălu ş al

Fulu ş al Sântulu Duh", care se spun nsă o sngură datăÎntrun manuscrs puţn ma târzu, raza a aproape orma

e actuală, ără nsă să cuprndă ş cele două nume ale celorce se logodesc ş ără să e reluată de re or "Se logodeşterobul lu Dumnezeu cutare n numele Tatălu " ar laemee "Se logodeşte roaba lu Dumnezeu cutare n numeleTatălu " Atena 849, Pantocrator 149, Sna 984 dn secXVXVI. Cu ambele nume ale celor ce se logodesc "Se

logodeşte robul lu Dumnezeu cutare cu roaba lu Dumnezeucutare n numele Tatălu ş nvers pentru emee) se ntâlneşte,dn toate manuscrsele cunoscute, numa n codcele Sna996 dn sec al lea Întreta repetare nsă nu este mărturstăn mCI un manuscrs

O ma mare varetate de orme găsm la cunune Separe că cea ma veche practcă prevedea cântarea sthulu 4bdn psalmul 20 "Pus-a pe capul lu cunună sau pe capetele

lor cunun de pară scumpă" , care sa păstrat caprochmen la Apostol n sluba actuală codcele Marea Lavră88, Patmos 689 ş 75, Sna 958 ş 973 dn sec X-XVI), sau aune varante a sthulu 6b dn psalmul 8 "cu slavă ş cucnste a ncununat"), n orma cunoscută ş cântată astăz"Doamne Dumnezeul nostru, cu slavă ş cu cnste ncununează-pe e" Ma apare ş cântarea acestora o sngură dată sau dere or, precum ş cântarea lor n legătură cu sthur alesedn psalm de ma sus De asemenea ntâlnm ş varanta,pentru bărbat "Doamne Dumnezeul nostru ncununează peel sau pe robul Tău)", ar pentru emee "Doamne ncununeazope ea sau pe roaba Ta)" , n tmp ce "ce de aţă" cântau la atrea repetare "Doamne ncununează- pe e sau pe robTă)" codcele Prea sântulu Metoc 68 , Atena 699 ş S 966Marea Lavră 189, Pars 23, Patmos 104, Sna 981)

Cântarea sthulu "Doamne Dumnezeul nostru cu slavă ş cucnste " n tmpul ncununăr este cunoscută ş de cătreSântul Smeon al Tesalonculu «Apo luând ş cununle de eertelnc ş bnecuvântând, pe una o pune pe capul bărbaulu,



OAI OUDOUI 2 3

pe cealală pe capul femeii ugânuse căe DmnulDumneeul a ae să îi ncununee cu slavă şi cu cinse ca

pe unii cae înu cuăie s-au uni nu una»Dialg

cap. 279n câeva manuscise nâlnim şi legae a cel uăsiui e mai sus e mică ugăciune a peului inspiaăin psalmi Damne Dumneeul nsu ncununeaă pebul ău şi punel pe el pese lucuile mâinil ale(apei 322/934 Pams 690 Sinai 968 sau şi mai libeaă binecuvineaă iul încununeaă (sau pune cununiDuul cel Sfân ese alăui şi esăvâşeşe (sau sfineşe

sau umbeşe asupa l sau împeunăbinevieşe şi ămâne înae ilele vieii l (Aena 849 Cai 104 Culumuş 358Csamniu 60/63 Paneleimn 364 Pams 105 Sinai966. n ne în manuscise mai ni începe să se aae peceluieacapeel (nsemneaă în semnul cucii pe capul şi ipuiasemănăae cu cel acual Se cunună bul lui umneeucuae în numele aălui Se cunună aba lui Dumneeucuae în numele aălui . . . (Aena 851 Pams 105 sau Se

ncununeaă bul lui Dumneeu cuae cu cununa bucuieiîn numele Se ncununeaă aba lui Dumneeu cuaecu cununa bucuiei în numele aălui . (Aena 668 aeaavă 88 Cel mai appia e ipul acual ese un manuscisin seclul al XII-lea (Aena 849 cae uneşe aecumlibe ae ei aiiile e mai sus Se încununeaă bullui Dumneeu cuae cu aba lui Dumneeu cuae înnumele aălui. Amin Şi al iului. Amin. Şi al Sfânului u.Amin. Acum şi puuea şi n vecii vecil. Amin La fel şi lamieasă Se încununeaă aba lui Dumneeu cuae cubul lui Dumneeu cuae . . .. Şi cninuă aă încununeaăiul binecuvineaă uul cel Sfân îi umbeşe pe ei acumşi puuea . . . Damne Dumneeul nsu cu slavă şi cu cinseiai ncununa pe ei şi i-ai pus pese lucuile mâinil ale ae acesea se spun singuă aă ca şi ipuile

asemănăae in manuscisele e mai naine ebul seîncununeaă în aces manuscis ae eja sensul e senuneşe şi ia e băba/femeie



2 sPuU A OBEME LTUGCE

orma acuală se aă numai în cărţile iărite carerevăd şi reearea lor de trei ori fa care se oae inerrea,

duă cum am vău deja, ca un accen e care evlaviaoulară a vrut să dea unui momen atâ de mişcător alslubei nunţii. radiţia manuscrisă se are că îndretăţeştereerva e care, indirec, o exrimă şi cel ce înreabă, comarândnenumăraele reeări de la loodnă şi nună cu simliateadorică venerabilă a invocării unice a Sfintei reimi dinimul boeului Cu aceasta este de acord şi miroolitul deCeareea Ambroie Stavrinos (Slujba nunţii Constantinool

923, 56) care în modelul viitor al slujbei nunţii alcătuitde el duă cercearea manuscriselor, roune ca «n loc derosirea nreită şi de risos a cuvintelor Se cunună . ,rostirea acesor cuvinte să se facă o sinură daă duă caresă se câne Doamne Dumneeul nosru "» Întoarcerea laceea ce este corec însă, cred că ese foare reu de făcu.

466Există părerea ă în săptna de dinainte de postulAdoririi Maiii Donului se fae "dezlegare latoate". Unii sunt de aord, altii nu Cum este oret?

Dinre erioadele de os din anul bisericesc (Posul

Mare al Snţilor Aosoli, al Adormirii al Crăciunului) numaicel dinâi, Posul Mare ese orania din unc de vederelituric întrun mod cu adevăra minuna şi înţele Numaiacesa are o imnorafie şi o slujbă inuenţată de şi caredeserveşe tema ostului şi numai în aces ost nu sesăvârşeşe Dumneeiasca Liurie ocmai e moivul osiriişi a caracerului de ocăinţă şi de tânuire a ilelor luintrarea în el ese ariculată reat atât în ceea ce riveşte

slujba cât şi în ceea ce riveşe diea deleare la oatedeleare la brână os. ar aceasta deoarece acesa eseosul rin excelenţă, ostul universal al Bisericii osul



OAI OUKDOUI 2 5

Dmnului" , cum îl numesc Părinţii. Celelalte psturi auînceput ca practici de evlavie persnală şi, ca inuenţă apracticii mnahale, au intrat în viaţa isericească ulterir şitreptat, fără să dândească greutate vredată sau să afectezeimprtanţa pstului Păresimilr, care, spre a se desei deacestea a fst numi "Mare", după cum şi este şi a şi rămaspână astăzi De aceea nici nu avem în imngrafia zilelracestr psturi vre referire la tema pstului şi farteimprtant se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, taina pascalăa Bisericii Cu alte cuvinte, zilele celrlalte psturi nu sunt

zile de tânguire şi de zdrire de inimă. Ceea ce treuieînsemnat este faptul că aceste psturi (să le numim "mici" încntrast cu cel "mare") nu au fst şi nu sunt singurelepsturi ale evlaviei Ele numai sau impus peste tt. Alteleau rămas şi rămân particulare. Spre exemplu, fac referire la"calendarul gergian" de prvenienţă ierusalimiteană, tradusdin greceşte, care este păstrat de cdicele Sinai 34 din seclulal Xlea unde, în afară de pstul Păresimilr, mai sunt

ntate încă treisprezece psturi de patruzeci de zile sauaprape patruzeci de zile, care preced marilr praznice alesfinţilr şi pe care le ţineau cei ce viau, din evlavie pentruaceşti snţi. Chiar şi astăzi într eparhie farte cnservataredin spaţiul grecesc, mitrplia de Mithymne, sunt ţinute decătre creştinii mai evlavişi şi mai cnservatri, la alegere,cel puţin trei din psturile cunscute, al Sfintei Cruci (3septemrie), al Sfântului Ignatie al Mithymnei, un sfânt lcalfarte cinstit, ctitr al mănăstirii Leimns şi Myrsinitissei( 3 ctmrie) şi al Sfinţilr Arhangheli ( 7 niemrie).

Pentru tate aceste psturi, generale sau particulare,nu există periadă pregătitare asemenea celei de dinainteaPstului Mare. "Dezlegarea la tate" din săptămâna de dupăCincizecime nu pare să se lege de pstul care urmează alSfinţilr Apstli, ci de periada sărătrească a marelui

praznic împărătesc al Cincizecimii, a cărei dvanie este lasfârşitul acestei săptămâni. Aceasta adevereşte şi mărturiadin Cnstituţiile Apstlice , 2, 4 care au fst scrise pela sfârşitul seclului al IV-lea: «Deci după ce prăznuiţi



2 6 PUUI A OEME LTUGICE

inizima să păznuii o săptămână ia după aa săpostii una ăi dpt luu st i a t vsi d daul luiDumnzu i a posti după aa u linit».

Evavia populaă numt aunul npii postuluiăiunuui adiă ziua pomniii Sântului Aposto ilip (1noimbi [ziua ăsăii s d an a Sântului ilip ngând pobabil pin aasta ă n aasta s adzlga a toat . Pntu popo ast tmn st idnti udzlgaa i la an. Din ât tiu ast luu nu stmătuisit d tadii aslovu pvd dzga a pt

Ia ipi d a Sântu unt p d o pat ipiumănăstiii Sântului Pav hotăăt mângâi ailo(vidnt n psptiva npii postuui n ziua umătoa ipiu mănăstiii Xiopotamou dzlga a pt a iipiu mănăstiii Dionisiou a notază oat xpsivExistă un obii vhi p a l umăm d s va ntâmplapomnia Sântului ilip n zi d miui sau vini . . dzlgămnumai la pt ăă bânză n mănăstii dzga a

pt nu nsamnă dzga la toat a s idntiă numaiu dzgaa a bânză i ouă nu la an Pntu postulAdomiii aiii Domnuui nu xistă o asmna pvd nu numai pntu săptămâna a pd da nii măapntu aun (31 iuli.

467Este îngăduit ca la slujba înmormântării să sărimeste condacul "Cu snii odihneşte " şi esteFericiri, duă cum am auzit că se face în anumitelocuri? Cum este normal să e omise sau să se cânte?

Hotaul dint nomal (anoni i anoma

(nanoni st puin am mobi n utul dumnzis. Daa st i diiil daă nu imposibil n mult situaii să sspună u siguană i sponsabilitat st ngăut



OAI OUDOU 2 7

"nu se înădue" să se omtă în tmpu săvârşr snteor sujbeProbema rdcată în întrebarea de ma sus este poate unu

dn exempee cee ma rătoare ş ma casce în care seapcă acea "reatvtate" înţeeasă cu un anume sens carese observă în rânduaa sujbeor.

orma competă ş ocaă dn punct de vedere teoretccare este în voare astăz a sujbe înmormântăr este cea pecare o ăsm edtată în otfencu mare Sujba înmormântăr") Este vorba despre o sujbă de Utrene specaă de înmormântareparaeă cu cunoscută sujbă a Utrene de fecare z cu toate

eementee e partcuare Psamu 90 "e ce ocueşte întruajutoru eu Preaînat . . ") în ocu ceor şase psamcatsma a II-a dn Psatre Ps : "ercţ ce fără prhanăîn cae . ") în întreme cu tre stăr sthre psamuuadcă Bnecuvântăre ac după cum e ş esc ae morţor)sedeana "dhneşte ântutoru nostru " Psamu 50canonu morţor pe asu a -ea ntru cămăre cereşt . ."cu sedeana ntermedară a peasna a 3-a ş cu condacu ş cosu

după pe asna a 6-a "u adevărat toate sunt deşertăcune . ."ş "u snţ odhneşte " "u snur eşt fără de moarte . . ")opt sthr domee sthre morţor de a cee asurpentru Laude ercre cu opt tropare prochmen ApostoEvanhee ectene întretă ş ruăcunea ş douăsprezecetrop are pentru Sthoavna sărutăr ş "Savă . ." Venţ fraţorsă dăm sărutarea cea ma de pe urmă . . " etc ş "Văzându-măzăcând fără de as " cu trop aru Născătoare de Dumnezeu).ee câteva dferenţe care se pot constata a comparareaorme actuae a sujbe Utrene cu cea a înmormântăr sedatorează fe cudăţene înmormântăr fe ator motvecare se pot expca prn recursu a tradţa manuscrsă darcare nu fac subectu acestu răspuns Spre exempu a sujbaînmormântăr se cteşte Psamu 90 în oc de ce şasepsam nu exstă în cărţ măcar o scurtă referre a Laude ş

Doxooe cântarea ercror Apostou Evanhea. Nu exstănc o îndoaă că sujba înmormântăr este o sujbă mnunatăcu un matera bbc ş mnorafc de o boăţe excepţonaă





OAS OOUIS 2 9

cum notează Micul Molitfelnic al ediţiei de la AotolikiDiakonia Ţările noi" din câte am cunoştinţă, urmează

recurtarea atriarhală Care ete acum ractica maiexactă? Ambele, de eme ce rima ete hotărâtă de Tiic duărânduiala Biericii celei Mari, iar a doua e ătrează duăun obicei" evident mai vechi Criteriul de alegere ă fie aşadartradiţia locală n vigoare Acolo unde e cântă condacul şiFericirile nu ete corect ă e omită, iar acolo unde nu ecântă ar fi zadarnic ă e ntrerindă readucerea lor oualujbă cu toate omiiunile, a răma detul de bogată

468

La cântarea canoaneor de a Utrenie se observăo mare diversitate. Unii cântă toate canoanee,atii numai pesnee şi , atii pesnee , , 9, ati e citesc, atii e omit. Ce este mai potrivit n

această situatie?

Răunul la aceată ntrebare reuune cele e carele-am cri la ntrebarea recedentă, care, e adevărat, ereferea la o altă temă, dar care n eenţă ete aemănătoarecu ntrebarea de mai u Şi aici hotarul dintre normal(canonic şi anormal (necanonic ete atât de ametecat, ncât nu

ete cu utinţă ă răundă cineva la atfel de ntrebări ntrun mod hotărâtor şi finalCâteva lucruri dere ubiectul notru În tim ce n

mănătiri şi n enorii rânduiala canonică ete aceeaşi dinunct de vedere teoretic, n ractică ar fi n afara realităţiicel care, unând care ete rânduiala teoretică imuă nractica mănătirilor, ar avea entimentul fal că a oluţionatroblema rânduielii din enorii Şi aceata nu numai din raţiuniitorice, entru că dacă ar face recur la vechea tradiţie aBiericii -ar contata exitenţa a două tiice a unui tiicmonahal entru mănătiri şi a unui tiic "entru lume" ,



220 ĂSPUSUI A OBEME LUGIE

speial adaptat la nevoile parohiilor. Dar iarăşi, nii nu trebuiesă faem pogorăminte faţă de atuala anarhie daă ne

este permis să o araterizăm aşa din pratia parohiilor pentru ă sar tree u vederea deontologia oretă şi fărăîndoială exată, definită de pratia mănăstirilor Să o spunemînsă în avans şi aeasta se va dovedi din ele e urmeazăAeastă neorânduială, în speial în enorii nu se datoreazăretienţei sau lipsei de griă a elor responsabili u bunulmers al slubei nii măar ignorării rânduielii orete sau uatât mai mult lipsei de evlavie. Rădăinile ei sunt mult mai adâni

şi mai la esenţă, şi e ă le mărturisim u ura, e ă le aoperim ele au urmări grave asupra săvârşirii sfintelor slube şiinuenţează mai puţin e adevărat hiar şi pratia monahală.

n mod obligatoriu va trebui să faem un reurs latradiţia ântării anoanelor amintind lururi de multe oriunosute. anoanele sunt nişte grupuri de tropare are aua sop să împodobeasă ântarea elor nouă Ode biblie şi săadapteze subietele lor la prazniul sau la pomenirea Sfântului

prăznuit de Biseriă. Cu alte uvinte, ele funţionează exata şi stihirile pslamilor de la Veernie şi ai Laudelor de latrenie. Ca şi stihirile tot aşa şi anoanele sunt un tipimnogra urat monahal, după um se observă şi din densitateaînţelesurilor lor şi din modul de ântare. roparele pesneloranoanelor se ântă aşadar a stihri ale Odelor biblie orespunzătoare, u 0 stihuri u 8 u 6 sau 4 exat a stihirile de la

Doamne strigatam . . . şi de la psalmii Laudelor. După um

aolo se ântă psalm u toate sthurle lor Doamne strigatam .. .Să se îndrepteze . . Pune Doamne . ş.a.m.d. oată suarea. . .Lăudaţi de Domnul toi . . LăudaţiL pe El soarele şi luna . . . ş.a.m.d. iar la ultimele lor stihuri se inserează stihrile dupăum indiă ipiul pentru fieare situaţie exat la fel seântă şi ele nouă (opt Ode pe glasul primului anon, iar laultimele lor stihuri se inserează troparele pesnelor orespun

zătoare ale anoanelor, la fel, după rânduiala indiată deipi Odele biblie se aă după um se ştie la sfârşitulPsaltirii şi în Ceaslovul are la sluba treniei.



OAI OUDOUI 2 2 1

Tropr dup c mi xct rândui s cânt "p12 stihuri. Adic d dou ori irmosu ncputu psni şi

nint d ncpr stihoogii (cântrii stihurior din Od) zc tropr utim zc stihuri odi dou "Sv"şi "Şi cum" şi fin ctvsi n tot stihoogificri Od s insrz cincisprzc tropr mprun cuirmosu şi ctvsi fi c sunt tri cnon fi c numiunu situţi n cr tropr ui s rpt pân s mpinştnumru crut. Acst mod corct şi xct d stihoogi Odor şi d cântr cnonor pot fi scutt n sri d

nrgistrri p bnd d mgntofon ditt n 195 d ctrobşt d mici mnstirii Bunivstiri Nsctori dDumnzu Ormii Hkidiki n coborr cu profsoruGr. Stthis şi cr cuprind sub d prznic Sfinti rigdn. Cântr Odor şi III dup cst sistm frcnonrh durz prop douzci d minut Dc sr ficântt c nou (opt) od cântr odor şi cnonor rfi dpşit binişor o or. Aprop tât durz şi Sfântu

unt n mnstiri cr ţin cst rândui xctD ns şi n cst mnstiri din Sfântu unt sgizt omitr tuturor cort stihuri odor crnu s insrz tropr (sunt cu totu n ur d cincizci).Ediţi ghiorit stihoogii fcut d obşt printui Sv cr st foosit n mod obişnuit Sfântu unt cuprindnumi zc stihuri din ficr od p prim şi p utimP âng cst n dstu d mut mnstiri s fc nprctic divrs rrnri. Fi nu s mi foosşt trdiţionucnonrh fi s pun stihuri din Od bibic numi psn 1 3 şi 9 ir ct s citsc s citsc Od sprtşi cnon sprt (prop cum s ntâmp n prohii cutricântri din Postu r) fi s citsc mi ntâi dinOctoih cnon tuturor odor şi poi c din ini Înprincipiu ns nu s omit nici Od bibic nici cnon

prvzut d Tipic d ficr dtNu crd c mi st nvoi s xpicm d c n numitmnstiri chir şi din Sântu unt c tât dconsrvtor şi d crivic s- impus cst rândui



222 ĂPUUI A OBEME UGICE

neacrivică ără nici o ndoială. ând ceva devine extrem demare după cum am văzut şi la slujba nmormântării oricâtde strălucit şi minunat ar i devine incomod şi problematicSoluţiile care se dau din nevoie sunt de regulă distructivepentru practica liturgică corectă după cum am şi văzut laslujba nmormântării dar creează o ormă mai viabilă chiardacă deectuoasă Acestea cu reerire la practica mănăstirilor

e se ntâmplă nsă n parohii după mutarea n acestea apracticii indicat de Tipicul monahal? Oricine şi poatenchipui chiar dacă nu cunoaşte de vreme ce ntreaga slujbă

a Utreniei durează aproape cât stihologia odelor şi acanoanelor n mănăstiri Primul care a ridicat samaruladaptării a ost elementul iniţial şi principal Odele biblicecare au suerit o reducere aproape totală Spunem aproapedeoarece sunt omise opt ode şi jumătate şi se cântă numaijumătate din a noua adică cântarea Născătoarei de Dumnezeu(Măreşte suete al meu . ) Aceasta şi are echivalentul nomiterea stihurilor psalmilor de la Vecernie şi de la Laude

n elul acest s-au păstrat cel puţin primele două stihuri şiultimele n uncţie de numărul troparelor Este şi aceastaceva. Din stihologia Odelor nu a mai rămas nici o urmăStihurile Slavă Ţie Dumnezeule . Preasântă Născătoarede Dumnezeu . . . Sinte al lui Dumnezeu . şi celelalte caresunt puse naintea troparelor canoanelor nu sunt stihuriVom vedea aceasta n răspunsul la o altă ntrebare care sereeră la acest subiect. Nu este cu putinţă să ncuviinţezecineva aceasta Sinţii imnograi care au compus canoanelenu şiau putut nchipui vreodată că ar i cu putinţă ca imnelelor vor ajunge să se cânte cândva independent de ode cu atâtmai mult să se substituie acestora. Pentru că aceasta s-antâmplat n realitate Elementul biblic a ost şi teoretic estecoloana vertebrală a slujbei Troparul este o nrumuseţarenecesară. Atunci când a lipsit elementul biblic esenţial al

Odelor şi au rămas canoanele a lipsit şi echilibrul necesar şiarmonia elementului biblic şi imnograic şi sa distrus chiarscheletul pe care era clădită slujba. Au rămas canoanele de





22 NRI A OBEME RIE

e âne una au două ode de eare daă, aeleai au la alegere(a la riânări, u ihologia lor, ar i o mai aroae ide vehea i orea raiă i de realiaea onemoranăAel ar mai exia nădedea a raia arohială ă inree un drum mai ore i înro rânduială mai onvingăoare,are, duă um ore e onaă în înrebare, ueră de o mare,dar neermiă, neorânduială, duă um am văzu Alel, ărăă ie nimeni roro, e oae vedea um raia aualăarohială ee oligaă ă re rângă ânarea Odelor i aanoanelor de la Urenie numai la anarea aavaiilor

46

De ce la praznicele Schimbării la Faţă şi Înălţăriinu se cântă la catavasii irmoasele canoaneloracestor praznice, ci se cântă catavasiile Crucii şiale Cincizecimii? Este cumva o greşeală de tipic?

Ca ă înţelegem iemul de unionare al aavaiilor un elemen de rovenienă ura monahală va rebui ăarunăm o rivire în raia arohială amaiă, are eeoare auăoare n imul ânării anioanelor amaie (aalmului au odei u un reren au un mi roar relua laieare ih duă "Slavă Şi aum" ro arul e relua mai

aenua, oae hiar de ambele răni îmreună, a o înheierea înregului anion Era aa numiul "ro ar ovâriorIew2 Aeaă raiă uravieuiee aăzi la ânarealui "Să e îndreeze" u ihurile almului 40 la LiurghiaDarurilor mai înaine nţie, la "Hrio a învia" u ihurilealmului 67 de la Pae, la n aină eai nău în eeră" i

I8pwos 6v - ae ae eva mai mu deâ alţii ovâio mai

esus (în gen mu mae îmbeuga (g În bine deoseb neobnu maales; (n ău ese măsuă înfumusea efău (în gen ovio esemăsuă; (dese numă făă soţ ae nu se îmae n două



OA OUDOI 2 25

la Răsăa, Hsoase, dn Fecoaă cu psalm 86 ş, especv,92 de la Vecena Căcunulu ş opaele asemănăoae dn

aunul Boboeze, n pae ş la Sne Dumnezeule

de laDumnezeasca Lughe, la cae Puenc nu ese alcevadecâ vechul op a covâşo Exsă ş excepţ de la aceasăegulă, după cae ca opa covâşo nu se cână opauleen al psalmulu, c un al op a Supaveţu găoaeale acese pacc nâlnm la al dolea ş al elea anonal Dumnezeeş Lugh, unde locul opaulu covâşol deţn la anonul al II-lea mnul Unule-ăscu, Fule ,

a la al III-lea condacul cae se cână după vohodÎn pacca mănăsească caavasa ese ceea ce ea şop aul covâşo n pcul asmac ş uncţonează ca şacela la shologa celo nouă op ode ş a opaelo lo, acanoanelo, la sluba Uene u ese cazul acum să ceceămdacă emenul caavase se eeă la modul de cânae,după explcaa domnană ndeobşe că, pasăme, coboaucoule n mlocul bsec ş o cânau mpeună ma cu emază,

cum se nâmplă cu opaul covâşo sau cu Puenc dela saghon sau dacă ese un emen echvalen cu emenulmos, după cum o aaă Sânul Macu Eugencul penuapul că se pogoaă spe el oae celelale opae», Explcaeaslujbe bserceşt� ş după cum pe să se subnţeleagă anumepevede pconale vech ş aăş se zc caavasle adcămoasele]» Să noăm numa apul că penu acelaş movsun nume

caavas n manuscse ş opaele Ceasulo

Pe no ac ne neesează numa apul că acese caavas lecânau ambele sane mpeună, bnenţeles ma apăsa ş masăbăoeşe, ca o ncheee a shologe ecăe Ode Lucul celma esc, evden după modelul opaulu covâşo , easă se câne mosul canonulu cae se câna ş, bnenţeles, alulmulu canon, dacă acese canoane eau ma mule deunul În vechle Tpce, când nu se vobeşe despe caavas,

nu nseamnă că nu exsau caavas, c că ea de la snenţeles că la sâşul ecăe pesne se elua mosul e Aceslucu ese valabl ş asăz, cel puţn n cele ma mule cazu



226 RPUUI A OBEME LTUGCE

Există însă şi excepţii după cum am văzut că seîntâmplă şi în cazul troparului covârşitor Cele mai grăitoaresunt cele la care se referă întrearea catavasiile Schimăriila aţă şi ale Înălţării precum şi catavasiile ntrării în Biserică.Practica mai veche cunoştea şi alte excepţii asemănătoarecare nu coincid întotdeauna cu cele valaile astăzi. În ipiculisericii Învierii din erusalim spre exemplu care se păstreazăîn codicele imiou Stavrou 43 din anul 1122 la tripesneţuldin Lunea Mare la dipesneţul din Marţea Mare şi la tripesneţuldin Miercurea Mare a Sfântului Cos ma se cântă drept catavasii

(acolo sunt numit thesis-uri) irmoasele zilei următoare adicăcele din Marţea Mare din Miercurea Mare şi respectiv din Joia

Mare. După ipicul Mănăstrii Everghetidos din Constantinopoldin codicele Biliotecii Naţionale din tena 7 din secolul alXlea excepţie face sărătoarea ăierii-împreur a Domnului1 ianuarie) la care ca şi astăzi este prevăzută cântarea irmoaselor canonului Bootezei («iar la sfârşit zicem catavasiileLuminilor undul adâncului şi Umlata srail câte unul

de ecare strană). Pentru praznicul Schimării la aţă însăcontrar faţă de ceea ce este valail astăzi sunt prevăzutedrept catavasii irmoasele celui de-al doilea canon ( «iar lasfârşit irmoasele aceluiaşi canon le cântă amele străni Pecel ce cu valul mării) pentru ntrarea în Biserică la felirmoasele celui de-al doilea canon care astăzi este cântat caprimul ( «iar la sfârşit stranele împreună rmoasele Deschidevoigura) şi în ne pentru praznicul Înălţării irmoasele canonuluipraznicului («după aceea irmoasele o singură dată [le cântă]stranele glas 1 plagal Mântuitorului Dumnezeu ) Înipicul Mănăstirii Mântuitorului din Messina 1 1 5 din anul1 131 găsim aproape aceleaşi prevederi pentru prazniceleăieriiîmpreur şi Schimării la aţă Lipsa une prevederspeciale pentru sărătoarea ntrării în Biserică şi a Înălţăriiînseamnă că în aceste zile se cânt au drept catavasii irmoasele

canoanelor praznicelor potrivit rânduielii îndătinate adicăla fel ca şi în Mănăstirea Everghetidosipicul Bisericii celei mari din esalonic din secolul al

XVlea din codicele tena 204 care uneşte după reforma



OAIS OUDOUIS 2 2 7

Sfântuui Simeon a Tesaonicuui tipicu asmatic şi cemonastic prevede pentru praznicu Intrării în Biserică cata

vasiie "Hristos se naşte"

şi pentru praznicu Tăieriiîmprejurcee două şiruri de catavasii ae Bootezei. revederie pentrupraznicee Schimării a Faţă şi Înăţării nu se păstrează.Manuscrisee tipice or aghiorite mai noi (Dionisiou GrigoriouSfântu ave Xiropotamou precum şi Tipicee tipărite aeBisericii ceei Mari (Constantinopo şi Bioakis prezintă practicaîn vigoare cunoscută de noi: a praznicu Schimării a Faţă suntprevăzute catavasie Crucii a Înăţare catavasiie Cincizecimii

iar a Intrarea în Biserică "pesnee" Crăciunuui Exact acestucru î prevede pentru aceste sărători şi ipicu SfântuuiSava care este forma incipientă a tuturor acestor tipice monahaemai noi şi a prescurtărior or din enorii. Este vora de oeroare? Cu siguranţă nu. Dacă avem în vedere şi dovezieTipicuui Bisericii Învierii pentru primee zie ae SăptămâniiMari se vede cum ce puţin a Ierusaim catavasiie jucau unro oarecum de egătură între diferite sărători. Astfe catavasiie

Cincizecimii eagă praznicee Înăţării şi Cincizecimii catavasiieCrucii praznicee Schimării a Faţă şi Înăţării SfinteiCruci iar catavasiie Crăciunuui praznicee Intrării în Bisericăşi Crăciunuui. De atfe este cunoscută egătura istorică şiteoogică a acestor trei perechi de sărători care devine maievidentă şi din fixarea convenţionaă a zieor de prăznuire autimeor două în caendar patruzeci de zie sau aproapepatruzeci de zie până a Înăţarea Sntei Cruci şi respectivpână a Crăciun. Astăzi în isericie de mir se cântă aproapenumai catavasiie. Astfe devine mai vădit faptu că ăsăm ao parte praznicu care se desfăşoară şi ne ocupăm cu pregătireaunei ate sărători care urmează să vină oricât s-ar socoti deînrudite şi aproape din punct de vedere tempora faţă de ceaprezentă. Acest ucru ni se pare straniu şi poate că nuneusticat. Dacă cu noie premise actuae din isericie de

mir s-ar fi constituit tipicu exact nu ar mai fi avut forma pecare o au astăzi prevederie respective. Fără îndoiaă că s-arfi cântat drept catavasii irmoasee canoaneor sărătoror încurs şi nu ae ceor care urmează să fie.



228 PUUI A OBM LITUG

În prata ănăstreasă nsă, atavasle praznelorde a sus oaă n od deosebt rolul de legătură pe are lla dat trada lturgă. După e se ântă eare peasnă aanonulu praznulu ş se analzează ş se ântă n aănuntonţnutul lu vne atavasa să aşeze praznul n desfăşuraren ntregul adru alendarst ş să deshdă perspetvaătre o ală are sărbătoare are se aprope aptul ă prataănăstrlor nu a răas oofonă ş untară har ş dupăpunerea aeste preveder a Tpulu Sfântulu Sava sevede ş dn preederle vehulu Tp al Mănăstr Donsou de

la Sfântul Munte, are la odovana praznulu Shbăr laaţă ş n Duna e se ntâplă să adă după prazn nuprevede ântarea atavaslor Cru, a roaselor praznulu(Cetele lu Isral. . . " .

470

Catavaia peei a -a ete âtată î măătiriîtotdeaua de traa îtâi, iar î bieriile demir de tr aa tâgă Cum ete mai oret?

4 71

De e traa dreaptă itervie şi âtă fârşitulatavaiei peei a -a şi de e atui âd avemdouă râduri de atavaii aete itervetii utmai dee, atfel îât e reează ameteuri şigreşeli? Nu ar fot mai de preferat şi mai implua o traă ă âte atavaiile î proză şiealaltă pe ele iambie?

Prata ănăstrlor este u sgurană ea aexată. Pra strană, are n ănăstr nu este ntotdeaunaea dreaptă după u este n bserle de r, ântă



OAI ODOUI 229

catavaiile peneor umerotate cu număr impar adică 1 3 7 şi 9 Strana a doua cântă catavaiie penelor numerotate cu

număr par adică 2 4 6 şi 8 Aceleaşi trăni ncep şicântarea penelor canoanelor corepunzând numărului repectiv cântând irmoaele lor eoretic aceeaşi rânduială etevalabilă şi pentru mănătiri şi pentru biericile de mir npractică nă rânduiala din biericile de mir a diferenţiat atunci când n vremurile mai noi au nceput ă e cânte nacetea toate caavaiile mpreună după inaxar iar canoaneleă e cânte au ă e citeacă toate mpreună nainte de

inaxar au chiar ă e omită paria au integraAceată anomalie trebuie totuşi că ete cu mult maiveche şi e datorează lipei penei a 2 a din canoane al căreiirmo adică nceputul cântării şi catavaia de la fârşit dacă a exitat l cânta trana a doua. Atfel n mănătiri trana a doua cântă troparul ăcătoarei de Dumnezeu de apeana a au ârşitu catavaiei acetei cântări dând atfelpoibiitatea primei trăni ă nceapă peana a 3a care i

aparţine de drept de vreme ce nu exită cântarea a I-a dincanon Din acelaşi motiv atunci când exită două rânduri decatavaii răciun Bobotează incizecime trana ntâicântă fârşitul catavaiei iambice de la peana a Va şi a VIa iar trana a doua fârşitul celei de-a 4-a din aceaşi motiv caă e dea poibilitatea trănii a doua ă nceapă irmoul penei a6-a şi a 8a şi trănii ntâi irmoul penei a a. Acet ucrunu e ntâmplă nă şi la fârşitul catavaiilor penei a 3a şia 6a deoarece după cum e ştie urmează ecteniile precumnici la ârşitul penei a 8a deoarece e inerează ndemnuldiaconec Pe ăcătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii . . . depre care nă vom vorbi ntr-un alt răpun.

n biericile de mir acelaşi ucru e ntâmplă oarecumdiferit Şi aici catavaia penei -a ca şi toate catavaiile impare unt cântate de trana dreaptă n timp ce trana tângă

cântă toate catavaiie pare. atavaia penei a II-a nă a ndătinat n mod nereguamentar ă fie cântată de trana adoua poate pentru a nu fi cântate de aceeaşi trană chiar dea nceput două catavaii una după alta. Atel ordinea




corectă se restableşte ma târziu când strana dreaptă cântăsfârşitul cataasei pesne a 3a ca să dea posbiltateastrane dn stânga să înceapă cataasa pesne a 4-a care îaparţne. Cea asemănător se întâmplă şi în stuaţa în caresunt două rândur de cataas Ordinea corectă se restableşteimedat deoarece strana stângă cântă cataasa ambică apesnei a ar strana dreaptă în mod normal cataasia "înproză" a pesnei a 3a. Imxtiunile stranelor la sfârşitul cataasilor iambce sunt ma multe în bisericile de mr deoarececataasiile se cântă după cum am spus în grup fără să se

mai insereze ectenile respecte excepţie făcând numaîndemnul "Pe Născătoarea " la începutul pesnei a 9a. Dinacest moti strana dreaptă cântă sfârşitul cataasilor iambce3 5 şi 7, astfel încât strana stângă să cânte cataasle 4 6 ş 8

Toate acestea poate că par foarte încâlcite şi scolasticedar în esenţă nu sunt. Dmpotră ele dau mărture despreun înalt smţ al ordn şi al bunei cuiinţe lturgce. Este deauns să se înţeleagă prncipiile teoretice pe baza cărora se

orânduieşte schmbarea stranelor în tmpul cântări şmotiele care au proocat aparenta confuzie. Adcă atunccând strana care are prmatul cea dreaptă în bisericile demir cântă cataasile odelor cu număr impar strana adoua cea dn stânga în bsericle de mr cântă cataasilecu număr par. Anomalia o spunem din nou se datorează înprmul rând lpse pesne a 2a apo cântări laolaltă îngrup a cataasilor în bsericile de mir şi în fine obiceiuluide a cânta strana stângă cataasia pesne a 3-a

Faptul că practica mănăstrilor în acest punct este maiexactă se ede la cântarea canonulu Imnulu Acatst a canonuluiPaştelui şi a trcântărilor şi canoanelor din Săptămâna Mare Înaceste situaţii în care şi în enori este păstrată echeaordine corectă strana dreaptă cântă irmosul la începutulpesne a 3-a ş îl repetă la sfârşit drept cataase.



OA OUDOUI 2 1

472

De ce înainte de ecfonisul Că sfânt eşti Dumnezeulnostru ... de la Dumnezeiasca Liturghie diaconul(sau preotul) spune Domnului să ne rugămdeşi nu urmează nici o rugăciune?

473

De ce sfârşitul ecfonisului rugăciunii trisaghionului(Şi în vecii vecilor ) atunci când slujeşte şi undiacon este spus de acesta în timp ce la toatecelelalte ecfonise preotul spune singur întregecfonisul?

Întrebrile de mai sus sct la iveal du ciudţenii ale

practicii nastre liturgice, care nu ne mai impresineaz pentruc neam bişnuit cu ele dar care prvac ntrebri farte reşticelr care studiaz cu atenţie textul Liturghiei nastre

Prin ndemnul diacnesc "Dmnului s ne rugm" seintrduc ntrun md farte lgic rugciunile pretului saucererile diacneşti Şi rugciunile şi ecteniile adreseaz luiDumnezeu cererile rugciunii cmunitţii ecleziale sau punn gura pprului lui Dumnezeu subiectele rugciunii Aici n

lc de rugciune sau ectenie se intrduce un ecfnis careslveşte pe Dumnezeu cel sfânt fr s existe arecare cereripentru care s ne rugm Binenţeles sar putea scti caceast antepunere a cuvintelr "Dmnului s ne rugm" aprvenit dintrun fel de bicei sfânt, dup cum vedem c sentâmpl ntr epc mai târzie la mbrcarea sntelr veşminteşi la Prscmidie. Acl prin aceste cuvinte-frmul diacneşti,se intrduc de bicei stihuri din psalmi Bucurase-va suetulmeu " "Acperne pe ni " etc.) fr vre legtur directcu cele spuse Aici ns dup cum vm vedea n cntinuarenu este vrba despre aşa ceva



22 ĂPUUI A OBEME LIUGICE

n toate azurile finalul doxologi al rugăiunilor"efonisul" se spune de ătre preot împreună u sfâritul luistereotip (

"aum i pururea i în veii veilor") întreg fără

să interină diaonul pentru a prelua nalul i în veii veilor") după um se întâmplă la efonisul rugăiunii trisaghionului.Ceva asemănător aăm mai deplin însă ("Totdeauna aumi pururea i în veii veilor") ă se zie la depunerea rămăielorCinstitelor Daruri la prosomidiar (sau în vehime la diaonion)dar numai de ătre preot ori a un refren iarăi fărălegătură la îmbrăarea fieărui vemânt. nsă nii aeste

situaţii ulterioare nu au vreo legătură u subietul nostru.Amândouă aeste iudăţenii sunt urmele pe are leaulăsat fazele suesive de dezvoltare ale aestui moment alDumnezeietii Liturghii. Din mărturiile istorie unoatemă deja din seolul al Vlea trisaghionul se folosea a troparde proesiune. Aeastă folosire a trisaghionului a supraieţuitpână astăzi la slujba înmormântării i la trisaghioanele largi(asmatie) legate de proesiuni de la sfâritul doxologiei din

Sâmbăta Mare i de la prazniele institei Crui. Din seolulal VI-lea îl găsim la îneputul Liturghiei a imn de intrare(imn al Vohodului) adiă tot a un tropar de proesiune fieă aesta se exeuta după proesiune e nu. Pe atuni ântarealui însoţea stihologia unui psalm probabil 79, iar DumnezeiasaLiturghie înepea imediat după aeasta fără etenie efonisi rugăiune a trisaghionului. Cele trei antifoane nu fuseserăînă introduse. Aest arater de imn de intrare îl păstreazăântarea "Sfinte Dumnezeule" hiar i astăzi la Liturghiaarhiereasă. În timpul lui arhiereul îi oupă tronul. În se.VI-VI se introdue înainte de trisaghion al treilea antifon uun tropar a imn de intrare. Trisaghionul rămâne pe loul luidar este preedat de etenia mare de rugăiunea triasaghionuluii de efonisul ei. Şi aeastă fază se păstrează în vehea Liturghiea Sfântului Iaov i în slujba shimei mari. De altfel minunatele

i vehile Liturghii legate u Veernia ale Sfântului Vasileel Mare din ajunul Crăiunului i Bobotezei din Joia Marei din Sâmbăta Mare înep i astăzi u ântarea "SfinteDumnezeule" . Cele de dinainte aparţin Veerniei. Din seolul



OA OUDOUI 2

al VIIlea ână în ecolul al Xlea e adaugă înantea antfonulu(al trelea de ntrare încă două antfoane ar rocomda e

face în tmul acetora. ctena mare rămâne înă în echeae oze adcă înante de traghon Dn ecolul al XI-leaână în ecolul al XIIIlea e întâmlă tretat ş alte chmbărrocomda e mută înante de înceutul DumnezeeştLturgh ş dene de ne tătătoare ctena mare e mutăînante de rmul antfon ar rugăcunea traghonulu care eunea în tană au în auzul oorulu între rugăcune ş ecfonîncee ă e ună ner în tmul cântăr traghonulu. O

rămăşă a ectene au răma cuntele e de înceut Domnuluă ne rugăm" care ntroducea fe rugăcunea traghonuludacă contnua ă fe ză înante de traghon fe numaecfonul dacă rugăcunea era mutată lucru care a ş mu încele dn urmă Atfel am ajun la răunul de la rma întrebare.

ntruna dn fazele uccee rn care a trecut rândualalturgcă ână ă aungă la forma actuală ş e care numale-am chat groer un ma u au extat în aralel

două ecten mar cea nală de dnante de traghon şuna ma nouă înante de rmul antfon u alte cunte înaceată fază de tranze e unea de două or ectena maretot aşa cum în forma actuală a Dumnezeeşt Lturgh dnraun torce aemănătoare ete reăzută de două orectena cererlor (Să lnm duă Vohodul mare ş înantede "Tată notru Atunc când a doua ectene mare era omădaconul ca un maetru de ceremon dădea un emn trane caă înceaă traghonul medat duă troare. Semnul erafăcut fe arătând mlu cu orarul către oor fe dntr-oînelegere greştă înemnând oorul cu emnul cruc feînond arătarea orarulu cu ecfonul "Ş în ec eclor" .Aceată nterene a daconulu era extrem de neceară înacele tua în care e ărea cu totul ete ectene (char şete înceutul e Domnulu ă ne rugăm" ş în care nu

numa rugăcunea traghonulu dar ş ecfonul e e uneauîn tană în tmul cântăr traghonulu.n cele dn urmă -a îndătnat o formă de mjlo ma

degrabă daconul roteşte numa înceutul ectene Domnulu



2 RĂPUU A OBM LITUGIC

să ne ugăm) şi sfâşitul ecfonisului ("şi în vecii vecilo") întocându-se căte popo şi aătândui acestuia oaul nfelul acesta î l înştiinţează chia dacă înte timp am uitatcauza despe omiteea ecteniei şi îi dă un semn că începetisaghionul ("vemea tisaghionului")

Feicitul de pomenie pofeso Panaiotis Tembelas înmonumentala sa cate Cele trei Liturghii după codicii existenţiîn Atena, Atena 935 p. 40-45 analizează amănunţit evoluţiaintăii imnului tisaghion în Dumnezeiasca Litughie şifazele pe cae le-a umat şi face timitee la mătuiile espective

din izvoae şi din manuscise El aunge la ipoteza ustă că fomaactuală a povenit mai degabă dinto inuenţă a Litughieiomane inuenţată în pate de aceasta (nodul Italiei Iliicul)fiind intodusă la Constantinopol în epoca cuciaţilo şiimpunându-se în cele din umă până în secolul al XVII-lea.

Intoduceea aceluiaşi ecfonis sau a unuia asemănăto la sfinţiea apei la Sfântul Botez şi la Utenia de paznicDomnului să ne ugăm Că sfânt eşti Dumnezeul nostu ") se

datoează unei inuenţe evidente de la Dumnezeiasca Litughie

474

În canonul din Minei de la 6 martie se observăcă primul trop ar al ecărei cântări (după irmos)se referă la Hristos Acest lucru nu se obişnuieşteCum s-a întâmplat de a intrat acest tropar încanonul Sfântului

Este voba despe canonul Cuviosului Gheasim de laIodan glasul al 4-lea cae la topaele Născătoaei deDumnezeu fomează acostihul "Geogiou" numele imnogafuluint-adevă pimul top a de după imosul fiecăei pesne nu

se efeă la cuvios ci la Histos şi mai exact la post şi laabstinenţă nsă dacă suntem atenţi vom constata că şitopaele Născătoaei de Dumnezeu de la fiecae peasnă în





26 SPUSUI A OBM LITUGIC

care îi este aroiat, în zilele de înainterăznuire sau deduărăznuire când cad aceste omeniri ale snţilor. Pentruatingerea acestui sco şi acestea folosesc rimele troare aleodelor sau troarele Născătoarei de Dumnezeu ori chiar eambele De exemlu, e 22 decembrie ambele canoane ale SnteiAnastasia, alcătuite de Iosif, ambele cu acrostih, au rimeletroare ale esnelor şi troarele Născătoarei de Dumnezeuînchinate raznicului Crăciunului care se aroie. Alte douăcanoane anonime şi fără acrostih, al Cuviosului Teoctist 4ianuarie şi al Cuvioasei Sinclitichia (5 ianuarie, un alături

şi troare ale înainterăznuirii Bobotezei, rimul canon înrimele două troare de la easna Ia şi a IIIa, iar al doileala troarele Născătoarei de Dumnezeu de la aroae toateesnele afară de Ia şi a IVa

Un exemlu grăitor de canon comus, care uneşteexemlele de mai sus cu canonul la care se referă întrebareaşi care ne ajută la răsuns, este canonul Sfinţilor runci dinBetleem (29 decembrie El este alcătuit, duă cum se vede din

acrostihul troarelor Născătoarei de Dumnezeu, de imnografulGeorgios şi uneşte trei teme: duă-răznuirea Crăciunuluirimul tro ar al fiecărei esne şi troarul Născătoarei deDumnezeu , lauda Snţilor runci al doilea şi al treilea tro aral ecărei esne numai al doilea la easna a Va şi a VIa şiomenirea cuviosului Marcel Achimitul ultimul tro ar alecărei esne Canonul are acrostihul ,No XP 8upm;aorC o "

"Jertfele lui Hristos de curând născute le

încununez cu cuvinte", în care se încadrează toate troarelede mai sus. Este aroae sigur fatul că imnograful Georgiosal acestui canon este aceeaşi ersoană cu Georgios, alcătuitorulcanoanelor Cuviosului Gherasim, la care se referă întrebarea, şial mucenicului Sabin. La fel cum aici el a unit razniculCrăciunului cu omenirea Sfinţilor runci, folosind rimeletroare ale esnelor şi troarele Născătoarei de Dumnezeu,

tot aşa şi acolo a unit temele erioadei Postului Mare ostul,abstinenţa, războiul îmotriva atimilor, curăţirea, aştetareaatimilor şi învierii lui Hristos, erioadă în care cad totdeaunazilele de 4 şi 16 martie, cu omenirea Sfinţilor care sunt



OAI OUDOU 37

cinstii n acst zil. Est vidnt că acst tropar aparincanonului iniial după cum o arată xmplul asmănător al

canonului Snilor prunci Îndoiala adusă d lipsa acrostihuluid la acst două canoan st risipită d xistna acrostihuluila canonul pruncilor. mnograful Gorgios oprază la toattri cu aclaşi sistm

47

La slujbele Ceasurilor aşa cum se savarşesc înPostul Mare se observă o neregulă la trop are lecare se spun în locul condacului (după SnteDumnezeule şi celelalte şi înainte de Doamnemiluieşte de 0 de ori). Cum se explică aceastaşi cum este corect?

Acastă ntrbar st un rzumat al uni scrisori maixtins car dă dovadă d sim d obsrvai şi duh critic.N par sincr rău că din cauza lungimii i nu st cu putinăsă o publicăm n ntrgim.

Întradvăr forma actuală a slubi Casurilor nacst punct aşa cum st formulată n Casloavl noastrnu st ntru totul firască Obsrvaiil făcut d cătr clc ntrabă sunt foart corct n timp c Casul ntâi ar

numai un singr tropar (al Născătoari d Dumnzu) Casuriltri şas şi nouă au cât tri. Acst tropar al Născătoari dDumnzu d la Casul ntâi P ca cu mult mai cinstită . .)st nlocuit mircura şi vinra cu trop arul CruciiNăscătoarid Dumnzu (Dgrab să n aui . ) potrivit Caslovuluinu nsă şi potrivit riodului (ipicul din una Curată).roparul Născătoari d Dumnzu d la Casul al Ila(Nădda şi apărara . . chiar dacă nu st al Crucii

27 ima luni din săptămâna ntâa a postuu este numtă unea cuată



38 ĂPUU A OBEME LITUGC

ăscătoarei de Dumnezeu nu este înlocuit în zilele Crucii cucel al Cruciiăscătoarei de Dumnezeu. Dimpotrivă troparulCrucii-Născătoarei de Dumnezeu de la Ceasul al IX-lea (

"Pe

Mielul şi Păstorul. .. ") nu cedează locul troparului ăscătoareide Dumnezeu în zilele de luni marţi şi oi. n fine cel alCeasului al -lea deşi ambele tropare sunt ale Crucii troparul"Ceea ce eşti izvorul milei " este al ăscătoarei de Dumnezeuşi este înlocuit cu al Crucii-ăscătoarei Preaprosăvită . . .")numai miercurea şi vinerea Părerea celui care întreabă estecă Ceasurile au propriile lor teme ale Crucii sau nu şi prin

urmare este de prisos schimbarea cu troparele ăscătoareide Dumnezeu care nu sunt nici măcar în număr complet(pentru toate Ceasurile)

Am avut şi altă dată ocazia să spunem că ediţiile tipăritenu reprezintă întotdeauna tradiţia cea mai eactă Ele aufost realizate din ediţiile eistente iar repetatele diortosirifie leau îmbunătăţit fie le-au stricat mai mult. Acestea însăau creat o tradiţie care în cele din urmă bine sau rău sa

impus. Astfel Tipicele mai noi sau chiar puţin mai vechichiar şi Tipicele de la Sfântul Munte s-au adaptat la rânduialape care o vedem reţinută în Ceaslovul tipărit. Aceleaşi tipărituriînsă lasă impresia că ceva aici "nu merge bine" de vreme cechiar în cazul paralel al mijloceasurilor din aceleaşi Ceasloavetipărite sunt prevăzute câte trei tropare la fiecare ceas înacord cu subiectul Ceasului (şi al mijloceaslui) respectivneinuenţate de subiectul zilei.

Din nefericire evoluţia slujbei Ceasurilor nu s-a studiatîn mod special astfel încât să putem să ştim cu eactitatecalea pe care a urmat-o tradiţia noastră liturgică pentru aajunge la forma care eistă în ediţiile tipărite Din câtemanuscrise am putut vedea cu ocazia acestei întrebări separe că toată această anomalie se justifică prin instabilitateape care o prezintă în acest punct rânduiala noastră liturgică

Iar aceasta se datorează faptului că rânduiala iniţială a slujbelorCeasurilor se termina la "Tată nostru . " adică eact înaintede aceste tropare Restul elementelor de după au ntrattreptat fiind diferite în funcţie de loc şi de epocă.



OAI OUDOUI 9

Astfel în cel mai vechi Ceaslv ăsat duă ânduialaSfântului Sava (cdicele Sinai 863 din seclul al IXlea) tate

cele atu slube ale Ceasuil se teminau la Tată nstu . . .Pimul lucu cae a fst adăugat duă Tată nstu . se

ae că este Damne miluieşe de atuzeci de i de atuzecişi cinci de i de duăzeci de i sau de cincisezece i şiugăciunea Ceasului esectiv cae ea fie cea existentăastăzi în Ceaslave cae de bicei este atibuită SfântuluiVasile cel Mae fie alta Acest lucu ebuie că s-a întâmlatn seclele XI-XIII duă cum dau mătuie seie de manuscise

ale Ceaslavel şi Tiicel din această eiadă CeaslavePais 33 seclul XI Leimns 295 seclul XII Aena 5seclul XII Tiice Sinai 096 seclul XII Eveghetids cdAtena 788 seclul XII tiicul mănăstiii Mântuitului dinMesina - cdicele Mesina 5 anul 3 şi tiicul Mănăstiiiăscătaei de Dumnezeu din Mii cdicele Vatican 877anul 292 Dea din câteva din aceste manuscise se întevedeînceuul evluiei de duă. La Ceasul al VIlea în cdicele

Atena 5 înte chimenul Degab să ne întâmine şiTată nstu . . . sunt inseate t aele Mânuie ai lucat . şi Pe tine te măim. . La acelaşi Ceas în cdicele Leimnsînte Tată nstu şi Damne miluieşte sunt inseate iaăşiduă tae Peacuatului Tău chi . şi Ceea ce eşti izvulmilei .. ). Mai evluată se ezintă ânduiala din Tiicul dinMessina 5 unde la Ceasul III şi IX sun inseae câe duătae în tim ce ânduiala mai veche se ăstează numai laCeasul Este vba dese tadiie ialelenă cae se ezintăîmlinită în Ceaslvul mănăstii din Gta Feata aici şiCeasul I dbândeşte cele duă tae ii Înte alteleaceastă tadiie cincide cu Tiicul biseicii Mântuitului dinMessina (la Ceasul I Peacuatului Tău chi . Ceea ceeşi izvul milei . . la Ceasul al IIIlea măate ceesc . Păzitaea ceştinil . la Ceasul al VI-lea Mântuie



2 0 RPU�U A OB LITUGICE

lucrat-ai şi Făcutuneam ărtaşi dumnezeieştii "28; la Ceasua X-lea Văzând tâharu şi Pe Mielul şi Păstoru

O evoluţie ulterioară sa ntâmlat din secoul al Xea şi duă adăugarea a ncă unui troar, generaizarearugăciunii Cel ce n toată vremea care de a Miezonotică atrecut la toate Ceasurile introducerea mioceasurilor şi mutareala acestea a rugăciunilor Ceasurilor etc Cei doi comentatoriizantini ai slueor Ceasurilor, Sfântul Marcu EugeniculExplcarea sluje erceşt) şi Sfântul Simeon al TesaloniculuiDalog ca 3437) cunosc rânduiaa de astăzi dar nu

intră n amănunte Sfântul Marcu notează simlu că duăTată nostru se sune «ndată un alt troar care se otriveştetimului resecti, iar Sfântul Simeon trece este acest moment

n toate situaţiile e care leam văzut mai sus, troareleCeasurilor inenţees şi ale Născătoarei de Dumnezeu sunt xe Ele se referă la tema Ceasului şi nu sunt inuenţatede tema Crucii, dacă este ziua Crucii Aceasă schimare treuiecă este relativ nouă chiar dacă dea se oservă n cel mai

vechi Ceaslov, codicele Sinai 863. Acolo, e de o arte, nuexistă, duă cum am văzut, tro are duă Tatăl nostru, cisunt adatate a temele zilelor de luni-marţi, miercurivinerişi oi troarele de oicei ale Născătoarei de Dumnezeu care sunt use naintea acestuia (adică cele care sunt use llocul troarelor normale

De notat că această formă a sluei Ceasurilor careastăzi este socotită că se otriveşte mai mult Postului Mare(cu troarele seciale nainte şi duă Tatăl nostru erainiţial şi, teoretic, mai este şi astăzi, sua comună a tuturorzilelor fără omenire din tot anul Adică atunci când nuexistă o sărătoare sau un sfânt răznuit, şi la Utrenie, nloc de Dumnezeu este Domnul se cânta Aliuia Deasafoosire a acestei forme de sluă sfinţii cu zile de răznuireerau uţini e atunci exică şi evouţia ei relativ mare e

care am văzuto n manuscrise28 ,,<das yeyovaev . . ."







OAIS OUDOUIS 23

Pntru încput, nu numai în manuscris, ci chiar şi întipărituri, s bsrvă instabilitat şi divrsitat şi în cac privşt numărul şi în ca c privşt rdina rugăciunilrCa să avm un xmplu la îndmănă cmparăm slujba bişnuitădin caslavl nastr cu diţi autnmă rlativ vch cutitlul «"Slujba Dumnziştii Împărtăşiri, făcută aşa cum sgăsşt în vchil caslav" Acastă rânduială vch s-afăcut cu supravghra Marii Bisricii a lui Hrists iar acstchip rstrâns s-a gândit a fi pntru uzul uşr, nu numai alsfinţitului clr, ci şi al ficărui crdincis rtdx d riund.

S ditază cu îngrijira şi chltuiala lui Stfans K Skatharsdin Atna Atna, tipgrafia lui I Anglpuls, 1857» Aici,rugăci prgătiar d d Dumnziasca Împărtăşansunt în număr d duăsprzc, iar rugăciunil d mulţumirsunt şapt Cl mai mult s aă în rdin difrită faţă dCaslv, dşi planul şi cllalt lmnt al slujbi suntaclaşi cu al cărţilr din zill nastr A patra rugăciunst rugăciun mai lungă car, din titlu, st atribuită lui

Simn Mtafrastul ("Altă rugăciun a acluiaşi") A triast rugăciuna "lui Simn Mtafrastul Damn, Cl csingur şti curat şi fără stricăciun ." (ca şi în Caslv)Încp cu cuvintl "Prcum vi sta înainta înfricşătruluişi nţcului Tău sca d judcată, Hristas Dumnz ."şi s rfră la aclaşi subict ca şi cllalt: mărturisirapăcătşnii, crra ăsării şi irtării păcatlr pntruînvrdnicira d împărtăşir cu Pracuratl Tain Rspirămltă vlavi, însă şi mărturisşt cu sincritat nprfăcutămulţima păcatlr în car s prsupun măcar că ar fi căzutcrştinul şi numră p num mulţim d păcat car pt fidat în vilag sau nu În lgătură cu acastă rugăciun, înmd spcial, şi cu rugăciuna d după Evanghlia a pta dla Maslu, îmi spuna şi îmi scria cu mulţi ani înaintfricitul starţ al Sfinti Mănăstiri Dinisiu din Sfântul

Munt, părintl Gavriil, cu duh critic şi cu chilibrul car îlcaractriza, că ar trbui să fi scas din acastă culgr drugăciuni d la Dumnziasca Împărtăşir pntru inadmisiilfrmulări d păcat trupşti fart ruşinas, închipuit sau



2 sPUUI A OBEM LUGI

reale Ce ce au ngr nole ed sau ngr dea să Oscoaă afară Acesea nre araneze

De asemenea ese foarte ăor fa căî

ea 57,

duă rugăcunea a cncea de mulumre duă Dumnezeeascamărăşre exsă cuvânul sfârş ar duă ca nroanexă sun adăgae două rugăcun asemănăoare Prmadnre ele nulaă Rugăcune duă Sfâna mărăşaneese formulaă nro lmbă relgoasă oulară dn eroadaurcocrae: 0 Prea sfânul meu Mânuor gândesc nlăunrulmeu ce cuvne să găsesc ca să e laud ş ce dar să fac ca

să mulumesc aşa cum rebue Dar nu găsesc nmc caresă fe vrednc Ş ale rugăcun de dnane sau duămărăşre au fos scrse de al scror cunoscu saunecunoscu duă nume ş se aă n manuscrse sau sunedae n căr de rugăcun sau culeger de rugăcun Caexemlu amnesc rugăcunea de dnane de Dumnezeascamărăşre a Sfânulu Smeon arescoul esalonculuş rugăcunea de cerere căre Săâna Născăoarea de

Dumnezeu la vremea când cneva vrea să se mărăşească aunu auor anonm care ese ublcaă n Carea derugăcun a lu Smonof

A deven dea clar că sluba mărăşr nu ese oslubă adevăraă c o rugăcune arculară Aces lucru seadevereşe aâ dn unele e reveder conale câ ş dnfaul că nu se vorbeşe ncăer desre arcarea reoulusau daconulu (

necuvâna ese Dumnezeul nosru

aols ecen ec ş ma ales dn modul de formulare alroarelor ş rugăcunlor oae roarele ş rugăcunle suncura ndvduale scrse la sngular resuunând un sngurcredncos care se roagă n arcular regănduse ş nfelul acesa enru aroerea de Preacuraele ane saumulumnd duă enru arcarea la cna Domnulu Eseclar că aşa a nceu ş aşa merge ş asăz aceasă slubă .

Faul că se ceşe n mod exceonal n comun n famlsau la bsercă enru Dumnezeasca mărăşane sau ncomun de căre reo care urmează să sluească mreunăsau n mul snaxe n rncal la rvegerle de oa



OAIS O�mOIS 25

noaptea, aceasta nu i-a schimbat caracterul personal Ea arămas şi rămâne la marginea vieţii liturgice şi exact din acest

motiv nici nu are acele elemente care compun, caracterizeazăşi încadrează adevăratele slube, în principal începutul cu"Binecuvântat este Dumnezeul nostru şi sfârşitul cu apolis

Până aici lucrurile sunt clare şi corecte credinciosul,cleric sau laic înainte de a veni la Dumnezeiasca mpărtăşanie,se pregăteşte în diferite feluri nul dintre acestea esterugăciunea radiţia noastră bisericească a prelucrat un astfelde tip de rugăciune prin adunarea de imne şi rugăciuni

pregătitoare pentru Dumnezeiasca mpărtăşanie şi demulţumire după aceasta Şi exact până la impunerea tipăriturilorşi oarecum după aceasta, relativa uiditate a culegerii aratăcă nu este singurul mod de rugăciune, de pregătire sau demulţumire acesta care în cele din urmă sa impus şi care estecuprins în ceasloavele noastre Lucrurile se complică însă aş putea afirma chiar că se amestecă în mod nepotrivit şifără discernământ atunci când aceste rugăciuni şi trop are

individuale se împletesc cu textul oficial care reprezintărânduiala Bisericii la adunările ei publice, în rugăciunea obşteascăşi în cult, adică la Dumnezeiasca Liturghie DumnezeiascaLiturghie, după rânduiala care a existat dintotdeauna, în toateformele în care se aă formulată şi cu care se săvârşeşte înîntreaga lume creştină, cuprinde în textul ei pregătireanecesară pentru Dumnezeiasca Împărtăşanie şi mulţumire apotrivită după aceasta a Bisericii întregi, cler şi poporPregătirea se face aproape în toate tipurile liturgice în modstereotip, printr-o rugăciune care introduce rugăciunea domnească,şi aceasta cu sens euharistic ("ată nostru pâinea noastrăcea de toate zilele dăne-o nouă astăzi" şi o rugăciune deplecare a capetelor, adică de binecuvântare a celor care urmeazăsă se împărtăşească rmează o chemare la împărtăşire("Sfintele sfinţilor" mai târziu şi "Cu frică de Dumnezeu "

împărtăşirea clerului şi a poporului este acoperită de obicei decântare care îndeamnă la Dumnezeiasca Împărtăşaie (chinoicşi urmează apoi rugăciunea de mulţumire după DumnezeiascaÎmpărtăşanie (după ce toţi s-au împărtăşit Rugăciunile



2 6 ĂPUUI A OBM LITUGICE

sunt compuse ca de atfe şi întreaga Dumnezeiască Liturghiea pura adică se referă a întreaga comunitate creştină sunt

serioase scurte laconice chiar întrun cuvânt "potrivte tainei"şi sunt introduse prin atât de nimerite e îndemnuri diaconeşti

Acestea sunt vaaie pentru tipu iturgic izantin carese ţine astăzi în întreaga Biserică Ortodoxă (DumnezeieştieLiturghii ale Sfântuui Vasie cel Mare Sfântuui Ioan Hrisostomşi a Dor mi înnte sţite) Spre exempu a DumnezeiascaLiturghie a Sfântuui Vasie ce Mare pregătirea se face prinrugăciunile "Dumnezeu nostru Dumnezeue care mântuieşti Tu

ne învaţă ." şi rugăciunea pecării capeteor "Stăpâne DoamnePărintee îndurărior şi Dumnezeue a toată mângâierea . . " iar muţumirea constă în rugăciunea "Muţumim Ţie DoamneDumnezeul nostru pentru împărtăşirea . " Acestea suntintroduse după cum este cunoscut de cuvintee diaconuui"Pentru Cinstitee Daruri ce sau adus şi s-au sfinit ca săne trimită nouă dumnezeiscu har şi daru Sfântuui Duh"(se suînţelege pentru Dumnezeiasca Împărtăşanie) şi "Drepţi

primind cu vrednicie să muţumim Domnului" . Îndatădupă înăţarea frângerea Sfântului Agneţ unirea cuCinstitu Sânge şi turnarea cădurii după rânduiaa veche şivechie manuscrise consacrate preotu începe fără nici o atăintercaare sau întârziere să se împărtăşească e şi diaconu şiapoi poporu iar după împărtăşirea şi mutarea rămăşiţeorşi a vaseor a sevofiax (mai târziu a proscomidiar)continuă cu rugăciunea de muţumire şi cu apolisu oişnuitîn fiecare perioadă a anuui fără nimic altceva

Deja însă de pe a sfârşitu perioadei izantine în"Diataxee" Dumnezeiştii Liturghii şi în manuscrisee liturgiceae aceei epoci se prevede că preotu ţinând în mânăpărticica din Sfântu Trup cu care urmează să se împărtăşeascăzice "în sinea ui" trop aru "Cinei Tae ceei de taină " Numai acesta şi apoi se împărtăşeşte Irăşi după Dumnezeiasca

Liturghie şi consumarea Sfinteor preotu şi diaconu zic înparticuar ecare Acum soozeşte " rugăciunie începătoaretropare "Doamne miluieşte" de trei ori sau de douăsprezeceori şi fac un nou apois (Rânduala Dumnezeeşt turgh



OANNIS OUNDOUIS 2 7

sec XII-XIII. Vezi şi P Trembelas Cele trei Liturghii dupăcodicii din Atena, Atena 19 35 p 13 -1 4) În Diataxa patriarhuluiFilotei okkinos (sec XI şi n manuscrisele contemporaneacesteia observăm că aceste rugăciuni particulare pregătitoarese nmulţesc fără nsă să se piară ncă măsura Se aaugăscurta rugăciune "Cre Doamne şi mărturisesc " şi ncă şimai scurta "Nu spre juecată sau spre osână să-mi fie " (PTrembelas op. cit) În manuscrisele mai noi in perioaaturcocraţiei şi n cărţile tipărite această teninţă e intercalaree aaosuri nepotrivite e rugăciuni şi trop are nainte şi

upă Dumnezeiasca Împărtăşanie obâneşte imensiunitulburătoare pentru cursul lin al Dumnezeieştii LiturghiiÎnainte e Dumnezeiasca Împărtăşanie se aaugă treptat omultituine e tropare cu legătură sau fără faţă emomentul respectiv (e ex "Păcătuit-am ie Mântuitorule " "Strig ie Hristoase Mântuitorule " "Fărăelegile mele săle treci cu veerea Doamne " "Spre mpărtăşirea snţeniilorTale . " "ntru strălucirile sfinţilor Tăi " "Înulcitu-m-ai cu

orul Tău Hristoase " "Ca ul cel esfrânat" "Ca cel căzutntre tâlhari " , "Fiecare une se mântuieşte " "Împărateceresc " "Doamne Cel ce pe Prea sfântul Tău Duh " etc)stihuri protreptice şi rugăciuni cele mai multe provenite inrugăciunile particulare ale slujbei Dumnezeieştii Împărtăşaniiupă cum am văzut După Dumnezeiasca Împărtăşanie suntinserate iarăşi trop are noi e obicei pe asna a 9-a incanonul Paştelui stihuri şi rugăciuni e la mulţumirea eupă mpărtăşanie sau in culegeri similare În cazuri extrementâlnim rostirea ntregii sau aproape ntregii slujbe aDumnezeieştii Împărtăşanii şi cel mai obişnuit a mulţumirii eupă aceasta nainte e "Acum slobozeşte " şi e celelaltepe care le -am văzut că apar eja in secolele XIIXIII

Şi ca să ncheiem acest recurs lung pe care l-am cut tocmaipentru a ieşi singure la iveală concluziile "Slujba Dumnezeieştii

Împărtăşr şi ,Mţumirea e upă Dumnezeiasca Împărtăşae"

sunt colecţii e imne şi rugăciuni pregătitoare pentruDumnezeiasca Împărtăşanie şi e mulţumire upă aceastae uz particular foarte folositoare şi care contribuie foarte mult



28 PUKUI A OBEME LITUGICE

pe câ e omeneşe cu puinţă a preăirea penru apropierea dePreacuraee Taine şi penru muţumirea porivă dupăaceasa Aces caracer paricuar a ei expică şi forma eiciudaă a care se referă şi primee două nreări Ea nuncepe şi nu se ermină a fe cu sujee oişnue

ei ese î afara Dumnezeieşi Lir î momeneede ruăciune paricuară a credincioşior DumnezeascaLurhie are propra sa coecţie de ruăciuni preăioare şide muţumire penru Dumnezeiasca Împărăşanie care se referăa nreaa comunae care se mpărăşeşe de Preacuraee

Tane. Prn urmare dn raţiuni de evavie aceasă sujă saupărţi din ea au fos inserae n momenu chinonicuui saudupă acesa unind fără ros Dumnezeiasca Lurhie şinefiind n concordanţă cu pracica veche seroasă şi corecăsăind şi desrămând pueca srucră concsă a DumnezeieşiLurhi schmândo nro pracică de evavie paricuarăDumnezeasca Liurhie nu ese sricaă numai de psanoasră de evavie ci poae cu mu ma mu de "evavia"

noasră exaeraă şi care nu se supune radiţiei venerae

47

Este îngăduit ca un preot care nu va sluji să facăproscomidia numai cu epitrahilul?

Răspunsu ese car neaiv penru amândouă părţiepe care e conţine Proscomidia nu o poae face un a preoc numa ce care va suji şi nic nu poae fi făcuă numai cuepraiu fie că acesa va f preou iurisior fie şi mairău un au Aceasa ese o nereuă care nu poae scuzaă deinenţia ună sau de aşa-zisa dispoziţie mărinimoasă de a-ajua ş i uşura de o sarcină n pus pe preou sujior

Preou care va suji Dumnezeasca Liurhie esedaor ca după ce a imp şi se mracă cu oae veşmineesae de preo să săvârşească Proscomidia Aceasa ese nu



OANI OlDOUI 29

numai pregătirea tehnică ca ă zicem aşa a daruriorpentru ăvârşirea Dumnezeieştii Liturghii ca mai de demut ci

şi un fe de ierurgie de anticipare

şi prenchipuire aDumnezeieştii Liturghii prin care e aduc şi e oferă uiDumnezeu materiie (au peciie n imba tehnic) euhariticedupă cum -a preucrat n rânduiaa reativ mai nouă dardominantă de ecoe. Aceata devine car şi din cee care epun şi e fac n timpu rocomidiei din cintea care etearătată darurior (ămâiere ărutare) şi n pecia dinrugăciunea punerii-nainte prin care preotu roagă pe

Dumnezeu ă binecuvinteze aceată punerenainte şi ă oprimeacă n ertfenicu Său ce mai preu de ceruri. Deatfe prevederie tipiconae care eită n codici şi n cărţietipărite şi Rânduiala Dumnziştii Li turghii a patriarhuuiFiotei Kokkino unt foarte care: procomidia o face preotuiturghiitor şi nimeni atcineva.

De aemenea şi comentariie Sfinţior ărinţi aDumnezeiaca Liturghie unt de două ori intereante pentru

tema noatră nu numai deoarece adeverec ucrurie criecar n prevederie tipiconae ci şi pentru că accentuează nţeniaactuui procomidiei unitatea ei cu Dumnezeiaca Liturghieşi importanţa ei teoogică. entru eempcare amintim ce crieSfântu Nicoae Cabaia n Tâlcuira Dumnziştii Liturghii.Aceta uând ca motivaţie cuvintee preotuui ntru pomenireaDomnuui şi Dumnezeuui .. care e pun naintea mpungeriiamnouui şi egându-e de cuvântu Domnuui

Aceata ă

faceţi ntru pomenirea Mea (Lc. 22 9 Cor. 225)ncadrează rocomidia n ntreaga Liturghie care e facentru pomenirea Domnuui şi accentuează unitatea dintrerocomidie şi Liturghie ocotind-o pe prima un nceput aceei dea doua (Şi roteşte acete cuvinte nu numai pentrupâinea aceea (de a procomidie) ci pentru toată uba(Liturghiei) ncepând uba fântă ca şi cum ar a fârşitu

ei» cap. 7. Şi n ată parte comentând nţeeu aduceriimerideor repetă faptu că cee «dintru nceput prin care -anemnat moartea Domnuui . . . fiind pue o ingură dată eocotec a fi pue pentru ntreaga ubă (rocomidie şi



2 RĂPUUI A OBEME LIUGIC

iturghie) Căci întreaga aducere a darurilr e face întrupmenirea Dmnului şi în tt curul ei e veteşte marteaui» (cap 10) Iar Prcmidia în md pecial cteşte imitare a geturilr Dmnului Care în timpul Cinei celei deTaină «luând în mâini pâinea şi vinul lea arătat mai întâiui Dumnezeu-Tatăl închinânduIe ca daruri» Acet lucruîl face şi Bierica prin Prcmidie îşi feră darurile ei luiDumnezeu Prin aceată lujbă pâinea şi vinul «devin şi untnumite cintite daruri închinate lui Dumnezeu» (cap 2)

fântul imen al Tealnicului numeşte Prcmidia

«început al ucrării finte» Dialog cap 83) iar darurile«dumnezeieşti» şi «cintite» «jertfă lui Dumnezeu» şi«antitipuri» ae Trupului şi ângelui lui Hrit şi prinaceata vrednice de cinte şi închinare «ca unele ce untfinţite prin ferirea lr ca unele ce unt afierite prinpreadumnezeieştile rugăciuni ca unele ce unt antitipuri aleTrupului şi ângelui lui Hrit» Iar aceata dearece «laprcmidie -au pu înaintea lui Dumnezeu şi pretul acl

a adu rugăciune şi a zi ă le primeacă în Jertfelnicul celde u» Erminia, 78)Unii preţi care bişnuiec ă facă ceea ce e

aminteşte în întrebare au care măcar acceptă intervenţiaaltr preţi au diacni când aceia nu vr lui împreună cuei invcă şi anumite raţiuni itric-tradiţinale Anume căiniţial diacnii ăvârşeau Prcmidia şi că la iturghiaarhiereacă arhiereul-iturghiitr intervine numai la fârşitulPrcmidiei adică de la binecuvântarea unirii materiilr înptir Ambee argumente unt adevărate din punct de vedereitric şi ceremnial Înă diacnii care ăvârşeau prcmidiaîn afara faptului că erau împreună-lujitri şi nu aaţi dinîntâmplare prin altar au încetat de veacuri ă mai aibăacet privilegiu fântul imen al Teanicului bervăgrăitr: «(diacnii) nu au harul de a aduce jertfă lui Dumnezeu

(de a face prcmidia) fiind lugi şi având numai vredniciaujirii» Dialog cap 9) Ete mărturiit faptul că până lafârşitul periadei bizantine la Tealnic şi în fântulMunte după cum ne încredinţează şi Diataxa lui iltei



ANN FNI 2

diacii pmeeau umele şi scteau păticele la Pscmidie.Îsă tt Sfâtul Sime scteşte «ici avâd buă

âduială ici fiid ptivită» şi itezice (Dalog cap 96)evidet ca eid ccdaţă cu âduiala Maii Biseici pecae ca u cstatiplita cuştea bie Pe de altăpate la Lituhia ahieească se păstează âduială fateveche să Pscmidia face pâă la mmetul amititmai sus uul dite peţii c-sluiti u uul dite peţiicae u sluesc Acesta u a luat timp deaece umaiahieeul "ia timp 9 cae este sluitul pi exceleţă ci

a luat biecuvâtae şi sa mbăcat cu tate veşmitele salepeţeşti după âduialăDespe imptaţa Pscmidiei şi despe evia de

păzie a âduielii exacte timpul săvâşiii ei am scis şimai demult cu cazia alt duă tebăi udite Ua diele (cea cu 297) se efeea la flsiea uui cuţit lc decpie ia cealaltă (cea cu 37) se teba dacă u petpate săvâşi Pscmidia aite de a lua timp şi de a sembăca cu tate sfitele veşmite Râduiala cectă estecălcată de iteţii făă dială bue Petu ustificaeaacesta sut ivcate dificultăţi tehice sau se caută aecae acpeie istică pseudtadiţială. Sfâtul Simea spus despe tate aceste iiţiative supeciale ale aste«u sut cu buă-âduiaă ici ptivite Şi tebuie să fimcu luae amite la aceasta .» (Dalog, cap 96)

a cm am plcat n olml al -a a acstor alogri prsia s

rră la momnt d prgătir pntr Sânta Litrgh a protli

momnt n car protl trbi să acă mtan a tronl arhrsc să snc a an să cră ir d a c stran i d la por m păstratlitra nmira ch a acst sljb pnândo pst tot ntr ghmlpntr că p parcrsl răspns s a nlg d c a ost nmtă aa.



2 52 PUUI A OBEME LITUGIC

480

La Dmnezeiasa Litrghie a Sfântli Vasileel Mare, în timpl snţirii Cinstitelor Darri,există diferente în textele noastre litrgie în eea �e priveşte întreita binevântare n nele se dăla "are sa vărsat", în altele la "preânde"Care este momentl oret?

481În editiile eratikonli de la Apostoliki Diakoniaexistă o neonordanţă în legătră vintele"Prefăând-e " de la Dmnezeiasa Litrghiea Sfântli Vasile el Mare Unele le a, altelen Trebie să se ziă sa n?

Nu ar fi neapărat necesar să reenim asupra acestuisubiect deoarece răspunsul cu numărul 330 în legătură cuîntrebările de mai sus a pus la îndemână cred cele maimulte elemente pe baza cărora se demonstrează că frazaPrefăcându-e cu Duhul Tău Cel Sfânt de la DumnezeiascaLiturghie a Sfântului Vasile cel Mare este străină de textuliniţial adăugată i de neacceptat Reenim însă cu ocazia

celor două întrebări de mai sus care au fost proocate derecenta (1987) reeditare de către editura Apostoliki Diakoniaa eratikonului din 977, unde exista controersata frază.Vom încerca să nu repetăm cele scrise atunci rezumându-ei adăugând noi elemente de reme ce cele scrise acolo nu aufost socotite îndeauns de coningătoare Totui îi rugăm pecei interesaţi să citească i acel răspuns

În ediţiile Dumnezeietii Liturghii a Sfântului Vasile cel

Mare care sunt cuprinse în Marile Ehologii sau în eratikoaneleediţiilor din Constantinopol 858 i 875, Veneţia 862 iAtena (Saliberou 927 nu există "Prefăcându-e . . . . n acest



OA OUDOU 25

punct t aşzată o noă car t acaşi, cuvânt cu cuvânt ntoat cl patru act diţii « "Prfăcându- cu Duhul Tău

cl Sfânt"

fiind copiată d la Dumnziaca Liturghi adumnzicului Hriotom, t ocotită n ca c privştintaxa că nu ar nici un loc aici n ca a Marlui Vail, cit un adao făcut cu ndrăznală d cinva după cum şiicodim a noat n Pidalionul lui (Canonul 19 al Sinoduluidin Laodica). Acată notă trui mai dgraă că a alcătuiopatriarhul cumnic Contanti , d vrm c apar pnruntâia oară, cl puţin din cât cunoc u, n diţia amintită din

1858, l al cări itlu şi n parta infrioară a paginii intrioar,prcum şi n prolog ,vtir") cri că a fot upravghată"cu xactitat" şi mogăţită "cu not d truinţă d cătrprafinţitul şi praciniul pariarh al ContantinopoluluiConanti , cl din Sinai" Patriarhul rfră la Sfântulicodim Aghioritul car condamnă cu cuvint apr actadao şi lanază o ipotză nimrită n lgătură cu provninţalui «pntru că acta t un adao al unuia n nvăţat şi

ndrăznţ, unul car mpotriva, după cum par, latinilorcă a luat cuvintl aca d la Liturghia lui Hrioom şil-a pu n Liturghia lui Vail . dar nici n ca c privştintaxa atfl d cuvint nu-şi aă loc acolo» Şi Sfântul icodimşi patriarhul Contanti (dacă n cl din urmă acta talcătuitorul noti) au prfctă drptat din următoarl motiv

a Cuvintl "Prfăcându- . ." nu apar la LiturghiaSfântului Vail cl Mar n nici unul din manucril vchişi vritail, d la cl mai vchi Evhologhion (Barrin 336din colul al VIII-la până n colul al XVla. ProforulPanaioti Trmla, car a foloit n diţia critică a clortri Liturghii (1935 mai mult d 85 d codici, n principaldin Biliotca aţională a Grcii şi din Muzul Bizantin dinAtna, a ntâlni ac adao n 26 d manucri, cl maivchi dintr l fiind Atna 661 din colul al XV-la, şi n

acta (ca şi n manucriul Muzului Bizantin 14 din colulal XVI-la) fiind adăugat d o altă mână p margin. Toacllalt manucri unt târzii patru din colul al XVla,unprzc din colul al XVII-la şi nouă din colul al



24 RĂPUUI A OBEME LUGI

XIII-la Rtul d aproap şaizci d manucri car untmai vchi şi mai valoroa nu o au În mult dintr manucrilcar conţin adaoul t vizibil nrgula tipiconal p car oprovoac car vdşt xact inrara ultrioar n txt ntimp c cl mai mult prvd n timpul actia ntritabincuvântar a Cintitlor Daruri (car var pntruviaţa lumii o pun n lgtur cu iar paharul rito) altl o introduc ca o a patra bincuvântar n timp c dou(Atna 766 din colul al XVIla şi m Muzului Bizantin86 din c al XVII-la) cot ntrg txtul piclzi Sfântului

Vail cl Mar (pâina acata iar potirul acta viaţalumii) şi l nlocuic cu txtul parall d la LiturghiaSfântului Ioan riotom (şi f cl Sfânt)

b Cuvintl Prfcându- nu xit n LiturghiaSfântului Vail cl Mar n cl mai mult diţii al MarilorEvhologhioan şi Iratikoan Vnţia 832 862 88;Contantinopol 820 rhiraticon) 858 875 895 Atna865 892 923 927 98 Irotltikon al lui riotom

d Filipp şi Napoli) fr an (al lui S Giouli); Roma 950(Iratikon); Apotoliki Diakonia 95 962 97 Exitn n alt diţii cu variant amntoar cu cl p carl-am ntâlnit n manucri cum ar fi Vnţia 760 795 88 Roma 873 (Evhologhion Mga) ; Apotoliki Diakonia97 (Arhiratikon) 977 şi 987 În diţia monumtal alui J Goar xit ambl tipuri cu Prfcându- p )şi fr p 5 şi 55 codicl Pyromall) Intnţia noatrnu a fot vdm toat diţiil lucru impoibil d altflprcum şi lipit d rot cât vrm cl mai mult l riaup cl d dinaint L-am crctat numai p cl p car lam avut la ndmân

c Faptul c Prfcându nu aparţin txtuluiiniţial al Liturghii Sfântului Vail cl Mar vd chiardin txtul acti liturghii Epiclza ar urmtoara form

i n rugm şi d la Tin crm Sfint al Sfinţilor vin Duhul Tu cl Sfânt pt noi şi pt Daruril actac unt pu naint şi l bincuvintz şi l finţacşi l arat p d o part] pâina acata iar p d alta



OAI OUDOUI

potiul acesta cae s-a văsat pentu viaţa lumii Îneesueste complet Cae s-a văsat este un paticipiu lămuie

cae se efeă la ângele Domnului văsat pe cuce o singuădată El apaţine aşada celei de-a doua păţi a epiclezeibinecuvântaea potiului Dauile sunt dea snţite Imediatdupă aceea sunt enumeate ca la toate itughiile ezultatelepaticipăii cedincioşilo la fintee Taine Ia pe noi caene împătăşim dint-o singuă pâine şi dint-un singu potisă ne uneşti unul cu altu

Textul paalel al Litughiei lui isostom ae o altă

stuctuă: Te chemăm Te ugăm şi cu umilinţă la Tinecădem: Timite Duhul Tău cel fânt peste noi şi peste acesteDaui ce sunt puse înainte Şi fă adică pâinea aceasta iace este în potiul acesta pefăcându-e cu Duhul Tău celfânt Şi aici înţelesul este complet Aici pefăcândueeste un paticipiu aoist doi cae se leagă diect din punct devedee al sensului cu timite şi defineşte pemisa sfinţiiidauilo cae se întâmplă pin lucaea fântuui Duh: cu

Duhul Tău cel fânt dativ cae aată modu un dativinstumental În cele două faze anteioae cae depind devebul fă ceeea se specializează la cele două mateiieuhaitice cae pin lucaea fântului Duh vo deveni pâineaTupul lui istos şi conţinutul potiului ângee ui istos Şiaici îndată după cuvintele sfinţitoae sunt amintite oadelepaticipăii cedincioşilo la Taină: Ca să fie celo ce seîmpătăşesc spe teziea suetului

În acel ăspuns (cu n 330 adăugăm comentaiilefântului Nicolae Cabasila şi ne efeim a elementele paaleleale alto Litughii vechi pe cae nu mai este nevoie să le euăm

d Adaosul Pefăcându-e de la Litughia fântuluiVasile cel Mae povoacă o anomalie sintactică neustificatăîn cazul unui text desăvâşit din punct de vedee filoogiccum este anafoaua fântului Vasile cel Mae Cuvosul Nicodim

îl emacă şi numeşte neînvăţat

pe cel cae l-a făcutdeoaece acest fel de cuvinte nuşi găsesc nici un loc în ceeace piveşte sintaxa Patiahul Constantie notează deasemenea socotit din punct de vedee al sintaxei nu-şi ae





OA OUDOUI 2 5 7

Daruri rin cuvintele e instituire ale tainei ("Luaţimâncaţi acesta este Truul Meu " "Bei intru acesta . acestaeste Sângele Meu . . . "). Binenţeles c este naiv s creem c aşi reuşit n felul acesta.

Poate c au contribuit şi raţiuni liturgice e care le amexrimat mai analitic n rsunsul e la ntrebarea 330.Binecuvântarea Cinstitelor Daruri se fcea iniţial e ouori n timul cuvintelor sfinţitoare o at la âine şi o atla otir. Acest lucru l resuun toate textele vechilor liturghiichiar şi cele ale liturghiilor cunoscute nou şi e care le folosim

astzi care aarţin tiului liturgic bizantin aic LiturghiileSfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan HrisostomAtunci cân mai târziu s-au introus trei binecuvântri

u moelul Sfintei Treimi fat care este un loc comun ntoate actele noastre liturgice (uneori otrivit alteori neotrivitu cum am vzut la ntre it a mrtşire in Sfântul Potir"n numele Tatlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh") s aimus şi ntreita binecuvântare a Cinstitelor Daruri Pe e o

arte entru rimele ou binecuvântri (a âinii şi a otirului)existau ea fraze e binecuvântare care le nsoţeau e lanceut Pentru a treia binecuvântare la Liturghia Sfântuluioan Hrisostom care n erioaa târzie era cel mai essvârşit s-a aat o rezolvare n legarea acestei a treiabinecuvântri e cuvintele "refcânue " n oa slbiciuniifrazei. Dac fraza aceasta ar fi avut e la nceut caracter ebinecuvântare atunci ar fi fost la imerativ ca şi

"trimite .

f . ." Aic nu s-ar fi sus "refcân" ci "ref" . LaDumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare nsexistau şi mai multe ificultţi n cele in urm s-a imussoluţia e a se rue in contextul su "care s-a vrsat " şiacesta s oarte greutatea celei e-a treia binecuvântri.Particiiul "care sa vrsat" aarţine ns frazei anterioare("iar aharul sângele ") şi se refer numai la acesta nu la

ambele materii u cum s-a ntâmlat cel uţin cu"refcânu-e " e la Liturghia lui Hrisostom n orice cazns acest moel sa imus chiar ac unctul slab a fost şi estefoarte vizibil Cineva "nrzneţ" ca s folosim caracterizarea



25 8 PUUI A OBEME LITUGICE

făcuă de cuviosul Nicodim sa gndi să îl vindece prinr-un"ransplan" ca să folosim un ermen acual din medicină cufraza care deja însoţea a reia binecuvnare la LiurghiaSfnuui oan Hrisosom. Norma că ransplanul corpuluisrăin nu a reuşi ese eviden disrugnd în acelaşi imp şisrucura sănăoasă a anaforalei Sfnuui Vasile cel Mare

e ar fi fos mai de prefera să rămnă slăbiciuneaacesui punc a Liurghiei Sfnului Vasile ce Mare adicălegarea celei de-a reia binecuvnări de fraza de binecuvnare sau să fie unie cele imposibil de uni prin recursul la

Liurghia lui Hrisosom şi inserarea unei fraze de binecuvnarela fel de problemaică însă în orice caz mai puţin slabă?Sun de părere că nu încape nici o îndoiaă că inervenţiilenoasre asupra exeor sfine se mişcă înre anumie hoarepe care dacă e depăşim ne punem pe noi înşine judecăorişi ornduiori ai unor subiece care nu aparţin individului ciisericii. În mod special Liurghia Sfnuui Vasile cel Mareese ceva a cărei greuae şi imporanţă poae fi evauaă cu

geu. Ese cea mai oficială Liurghie a isericii noasre deaceea se şi săvrşeşe la praznicee cele mai oficiale. Ea s-asăvrşi şi se săvrşeşe de mii de ori de căre iserică careprin aceasa îşi exprimă credinţa şi îşi aduce închinarea luiDumnezeu şi săvrşeşe prin inermediu ei cea mai înalăaină a vieţii şi exisenţei ei însăşi Dumnezeiasca Euharisie.Tradiţia o aribuie Sfnului Vasie cel Mare unul dinre ceimai renumiţi Sfinţi Părinţi şi învăţăori ai ei iar ces lucru

vine să adeverească şi asăzi cercearea şiinţifică şi criicăcu ou imparţială a exului anaforaei ei. Ese de daorianoasră obligaorie să încercăm prin eologia noasră săinerpreăm exele unui asfel de ip liurgic. Însă săimpunem eologia noasră în derimenul aceseia scoţndsau chiar şi mai rău adăugnd ceea ce aceasă eoogie nedicează ese de neiera. Fie Sfnu Vasile nu a formulacorec epiceza şi prin urmare iserica nu a săvrşi corecaina imp de aea secole deci sunem nevoiţi să mulţumimcelui care a veni să o coreceze ca să o facă mai clară fie casă se opună lainilor fie ca să "regeze" lipsa celei dea reia



OA OUDOUI 2 59

binecuvântări, adăugând "prefăcându-le . " , fie "teologia"lui (şi a noastră, prin urmare) nu este ortodoxă.

Dacă pentru nlocuirea a două cuvinte ntrun tropar(la "ântuieşte Doamne, poporul Tău " , vezi nsemnareade la sfârşitul răspunsului) care are un caracter cu totulvremelnic, s-au ridicat atâtea obiecii se mai miră cineva cănu ne mai mişcă intervenia lipsită de sim critic şi ntru totulnefericită asupra acestui punct al anaforalei arelui Vasile,ci că revenim la erori semnalate şi corectate ncă din vechime deguri recunoscute ale Ortodoxiei (Sfântul Nicodim patriarhul

Constantie). Bătrânii noştri preoi care cunoşteau practcacorectă din ediiile mai vechi, se vor problematiza cu noileediii şi se vor ntreba cum se poate mpăca aprobareaoficială paralelă a celor două forme Peste puin timp preoiitineri, cunoscând şi folosind numai ediiile noi nu se vor maiproblematiza chiar dacă se va impune rânduiala greşită şi eava fi socotită de toi "sfântă tradiie" Sunt de părere căpuinul care se poate face este eliminarea imediată a adaosului

nainte să fie prea târziuÎnsemnare ulte ntrebări noi se referă repetat lasubiectul corectării troparului acesta Nu vom reveni asuprasubiectului, deoarece l socotim tratat suficient n cele scrisedespre el n răspunsurile de la ntrebarea 47 şi n altele carese referă la teme conexe (nr 5, 56 şi 450) Despre revenirea laforma corectă şi iniială "Doamne, mântuieşte-i pe mpărai"n locul formei corectate

"Doamne mântuieşte-i pe cei

binecredincioşi" de la Liturghia arhierească din fericire ncănu sa pus niciodată problema



260 ĂPUUI A OBEME LITUGCE

482

Când preotul slujeşte singur mai zice Binecuvintează stăpâne" Acoperă stăpâne" "Împarte stăpâne"etc. care sunt ale diaconului? Unii le spunpentru că sunt scrise în cărţi sau pentru că leinterpretează ca referinduse la StăpânulHristos Alţii le sar Cum este corect? Şi dacăacestea trebuie sărite la iturghia la care nuparticipă diaconul atunci de ce există în iturghiere

şi creează ambiguităţi? Pentru că de cele maimulte ori nu există un diacon co-liturghisitor

n răspunsurle de la întrebărle u nr 00 ş 08, arese referă la îndemnul danes Ş pe e pe are feare îare în uget ş pe t ş pe tate , ne-am refert întmplătrş la aest subet la are se referă întrebarea de ma sus.Al am făut trmtere la prevedere tpnală

srsă la

repezeală fără îndală , după um am araterzat-, areeste reluată în dferte edţ ale Lturgherulu, ptrvt ăreapretul, daă slueşte sngur, ze tate ale danulu înafară de Bneuvntează, stăpne . Bazndu-se pe aeastăprevedere tpnală, mulţ preţ rstes tate ele daneşt dela Dumnezeasa Lturghe ş de la Prsmde (în afară deBneuvntează, stăpne), nu pentru ă nu prep ă aestea

se adresează har ătre e, ma degrabă dntr- prnreevlavasă, aşa, a să abă într-un areare fel nştnţalnşttă. Faptul ă spunnd aeste îndemnur se adreseazăStăpnulu Hrsts este nterpretare telgă u ttulgreştă, are ndă înerare de aperre reznablă aabsurdtăţ lurulu, pe are n măar e are nvă nu red. Aeste îndemnur daneşt sunt lare ş fără n psbltate de a f înţelese altfel. Ele se adresează numa ş

numa pretulu slujtr. Dn aest mtv un preţ masmpl le sar, dar se smt vnvaţ la gndul ă prn aeastafa eva în afara rnduel, de vreme e aţnează fără să



OAI OOUI 26

ină seama de reativ cara prevedere tipiconaă Rodu unorastfe de probematizări este gându ntr-adevăr foarte corect

de a exista n iturghiere numai cee pe care e spunepreotu n cazurie cee mai obişnuite când sueşte singurAcest ucru ar i nu numai foarte de foos ci ar şi constitui şiun pas serios pentru ntoarcerea a tradiia corectă în aceastăprobemă care hotărăşte coninutu cărior iturgice mpărindmateriau iturgic după rourie persoaneor care participăa săvârşirea cutuui dumnezeiesc Tendina cea mai nouăde a se crea un fe de carte atotcuprinzătoare pare foositoare

a o primă vedere deoarece dă o imagine de ansambu a ceorce se săvârşesc nsă creează n parae un adevărat haos ntimpu foosirii acestor texte n momentu subei

După cum se ştie vechie manuscrise ba chiar şi primeecări tipărite erau de tipu "Ieratika (cee ae preotuui)" sau"Diakonika (cee ae diaconuui)" Astăzi cărie de cutchiar dacă sunt numite "Ieratikon" sunt cări amestecatempreună şi cee ae preotuui şi cee ae diaconuui cu

tendine uneori n unee dintre acestea de a acoperi măcarn parte şi rou poporuui Vechie Ieratikoane cuprindeaunumai rugăciunie pe care e spune preotu şi ca o referirenumai nceputurie frazeor diaconuui sau ae răspunsuriorpoporuui precum şi foarte scurte prevederi tipiconae"Diakonika" cuprindeau numai cee spuse de diacon şi ca oreferire începuturie ecfoniseor preotuui şi ae răspunsuriorpoporuui şi ncă şi mai scurte prevederi tipiconae carepriveau comportamentu diaconuui Nevoi practice nsă audus a amestecarea acestor două cări de cut Adică n timpce rânduiaa iturgică canonică prevedea săvârşrea Dumnezeieştiiturghii întotdeauna cu participarea unui diacon în practicăpreoii erau nevoii să o săvârşească singuri ucru carencetncet din cauza situaiior gree a auns reguă Şiastăzi n ciuda mbunătăirii simite a condiiior diaconii se

răresc şi cee mai mute iturghii se săvârşesc fără participareaor În timpu săvârşirii subeor nu ar putea fi cu putină capreoii să foosească două cări n parae câtă vreme suntîncărcai acum şi cu cee ae diaconuui cu un singur text




untar Iratkonul Însă amstcara ş în txt a clor douărolur dstnct în practcă ra normal să provoac dstul

strcăcun în rânduala lturgcă cum au fost omtracuvntlor daconlor ş mutara rugăcunlor Char dacă arf slujt un dacon gsturl daconşt dn obşnunţă aurămas la proţ cum ar f tămâra dn tmpul hruvculuş partcpara la mutara în procsun a Cnsttlor Darurla Jrtflnc în tmpul Vohodulu Mar lucrăr car nţalrau întru totul al daconulu Rolul daconulu în cultuldumnzsc s dnt cu multă înţlpcun. El împlnşt

nvol protulu lturghstor în două drcţ: cătr popor şcătr prot. El nu s roagă cătr Dumnzu (în afară d câtvaxcpţ: Apără . Mluşt-n p no Dumnzul Mântuşt Dumnzul poporul Tău . . acasta st trabaprotulu. El pun însă în gura poporulu crrl rugăcun(la ctna mar la ca întrtă la ctna crrlor ladvrs crr ş rugăcun tc. ş dfnşt poza poporuluîn tmpul (Înţlpcun ă luăm amnt Plcând

gnunch P d altă part l î amntşt protulu ctrbu să facă ş char ş c trbu să zcă adrsândusacstua întotdauna cu xtrmă cuvnă ş rspctnumdu-l domn sau stăpân razl sal sunt scurt ş saă în corspondnţă prfctă cu cl spus sau făcut dprot Bncuvntază Bncuvântat st Dumnzulnostru sau Bncuvântată st Împărăţa Rdcă

Că sa rdcat .

Jungh

jungh .

mpung

. .

a împuns . Acopră Acoprt-a farmă sfarmă ş cl asmna În câtva stuaţ îndmnurl daconşt sau dovdt a f ma rzstnt în voluţa lturgcă ş aurămas ma fdl practc ma vch cum ar f Întărşt dla stluţă (varanta vch: Cu cuvântul Domnulu crurl s au întărt . varanta nouă: Ş vnnd staua ş ăbn d la tămâra dn tmpul Vohodulu Mar (varanta

vch ă bn Doamn întru bunăvora Ta onulu

varanta nouă: Atunc vor pun p altarul Tău .Ş ca să nu n lungm. Atunc când protul sluşt snr

fără dacon l pra în mod ncsar ş o part dn atrul



OAI OUDOU 26

diaconului Adică rosteşte şi face nu numai cele ale preotului cişi cele ale diaconului cele care privesc definirea cererilor

sin axei (de la ectenia mare de la diferite cereri de la ecteniacererilor de la ecteniile mici etc. şi cele care fixează poziţiapoporului în timpul rugăciunii ("Drepţi" nţelepciune" "Săluăm aminte" "Capetele noastre Domnului să le plecăm"etc.. Nu zice însă cuvintele pe care diaconul le adreseazăpreotului adică nu îşi spune lui însuşi ceva Acest lucru ar fifără rost şi ilogic. Pin urmare nu numai pe "Binecuvinteazăstăpâne" de la începutul Liturghiei ci nici pe celelalte care

sunt spuse la Proscomidie şi în timpul Dumnezeieştii Liturghii.Iar acestea sunt foarte multe: îndemnurile din timpulProscomidiei dialogurile de dinainte de începerea DumnezeieşiiLiturghii de dinaitea citirii Evangheliei de după depunereaCinstitelor Daruri pe Sfânta Masă îndemnurile de binecuvântarea tămâii a vohodului a Scaunului celui de sus a CinstitelorDaruri în timpul sfinţirii în timpul actelor pregătitoare dedinainte de împărtăşire şi după aceasta şi cele asemenea.

Mulţimea acestor situaţii care împreună cu prevederiletipiconale foarte încărcate după tendinţa mai nouă carele însoţesc îngreunează fără rost textul Liturghierelornoastre şi provoacă confuzii şi probleme. n loc săi uşurezepe preoţi cum ar trebuit care sunt obligaţi să sluească singuriîi îngreunează şi mai mult. De aceea găsesc foarte importantăpropunerea de a se realiza un Liturghier special care săcorespundă tocmai acestor condiţii practice şi reale alesăvârşirii Dumnezeieştii Liturghii numai pentru un preotfără diacon după cum o cere realitatea liturgică de astăzi.

n vremea noastră acest lucru nu este greu de realizatSe scot încontinuu ediţii ale cărţilor de cult iar posibilităţiletehnologiei tipografice actuale sunt nebănuit de mari Deciar fi de dorit întoarcerea la o specializată "Carte a diaconului(Diakonikon" şi la o specializată "Carte a preotului (Ieratikon

(după cum se întâmplă cu rhieraticonul" sau chiar şi la ediţiimte "Ieratikon-Diakonon pentr săvârşrea Dumnezeieştii

Liturghii numai de către preot Atunci nu ar mai avea motvsă insereze şi cuvintele diaconului care se adresează preotuui



26 PUUI A OBEME LITUGCE

sau are prives nuai partiiparea dianului Sau elpuţin în azul răânerii la ra ită nuă ar i arteuşr şi uşurătr să se tipăreasă u un nt ele spuse dedian atuni ând slueşte la Dunezeiasa Liturghie şi undian şi u un alt nt ele are nu se spun atuni ândslujeşte nuai pretul. Astel ar i psibil să se evitenuziile are e nral să ie prvate de aestearea ărăjudeată şi antitradiţinală a tuturr aestr eleente alerlurilr liturgie separate

483

De e nonele prznielo împărăeşi (um r ele din Sâmbă Mre, Pşi, Cinizeime,Boboteză) nu u delo ropre le Năsăoreide Dumnezeu l pesne?

Cananele după u indiă grăitr şi nuele lr (ann regulă ăsură) au st puse pe baza unui plan stabilitde dinainte. Cu alte uvinte în tipul punerii lringraii au urat de la îneput nişte nre date unadintre aestea iind şi aptul ă ultiul trp ar al ieăreiântări laudă pe Maia Dnului adiă este un trpar alNăsătarei de Dunezeu. Aeastă regulă urează aprape

ără eepţie alătuitrii ananelr din selul al IX-lea şidupă. Dintre ingraii ai vehi însă nuai SântulAndrei Criteanul + 720 îşi înheie tate pesnele ananelrlui u trpare treiie şi ale Năsătarei de Dunezeu.Diptrivă arii ingra are au trăit la puţină vree dupăel Sântul Ian Daashin + 756 şi ratele său adptivCsa Meldul epispul Maiuei deşi uns lsireatrparelr Năsătarei de Dunezeu arte rar le lses a

inal al pesnelr ananelr lr. Iar ananele praznielrîpărăteşti sunt perele aestr di peţi.





266 PUUI A OBEME LITUGC

al Ierusalimului (+ 386) şi ale Sfântului Ambrozie alMediolanului (+ 397) cunoaştem că cel puţin în aceste regiuniRugăciunea domnească fusese deja introdusă la DumnezeiascaLiturghie Acest lucru este adeverit puţin mai târziu deSfântul Augustin al Hipponei (+ 430), care socoteşte ace stăpractică valabilă aproape în întreaga Biserică (Eptola149). Raţiunile care au contribuit la introducerea rugăciuniiatăl nostru la Dumnezeiasca Liturghie au fost în principalcererea de a se dărui credincioşilor pâinea cea spre fiinţă, pecare o interpretau în sens euharistic (eistă ş i grafia pâinea

noastră cea mai presus de fiinţă (tOV oo) dăneo nouăastăzi) , precum şi iertarea şi iubirea reciprocă care sunt premiseobligatorii pentru participarea la Dumnezeiasca mpărtăşanie

La introducerea ulterioară a Rugăciunii domneşti întetele liturgice ale diferitelor tipuri lturgice a contribuit şimodul diferit, în funcţie de loc, de rostire a ei, precum şivariantele care se observă în ceea ce priveşte locul ei în rânduialaDumnezeieştii Liturghii Această a doua trăsătură este mai

puternic subliniată în cazul Simbolului de credinţă, care şi ela fost inserat mai târziu în tetul iniţial al Liturghiilor dindiferite locuri. Astfel, în Răsărit şi la Mediolan îl rosteauînainte de rugăciunea anaforalei, la Roma şi în Armeniadupă lectura evanghelică, iar în Spania înainte de împărtăşireAceste diferenţe nu erau urmări ale tendinţe lor mai noi sauale inovaţiilor unei Biserici sau a alteia, ci se datorauintroducerii ulterioare a tetelor snte (a Rugăciunii domneşti,în cazul nostru, sau a Simbolului de credinţă) în tipurileliturgice dea formate. Fiecare Biserică acţiona după judecata eişi urma modelul altor Biserici, făcând propriile alegeriindependent de acelea, după cum şi avea dreptul să facăPentru perioada aceea introducerea Rugăciunii Domneşti sau aSimbolului de credinţă la Dumnezeiasca Liturghie era oinovaţie . Odată ce sa întâmplat aceasta, momentul în care

trebuiau inserate sau modul de rostire erau nişte amănunteAcum, în special despre rugăciunea atăl nostru. LaRoma, la Mediolan şi în Spania a fost socotită mai degrabă oîncheiere a canonului (a rugăciunii anaforalei) Dumnezeieştii



OAI OOU 67

Lturgh Dn această cauză a ş fost egată ma mut deaceasta (de anafora ş probab că aceasta este cauza pentru

care era rosttă numa de preotu sutor ca ş anaforaua ÎnSpana poporu spunea Amn a fecare cerere a RugăcunDomneşt n tmp ce a Roma preotu oprea rostrea rugăcuna nu ne duce pe no n sptă ar poporu nchea cu c nezbăveşte de ce rău Amn. oate că aceasta era o remnscenţă aune practc ma vech sau a une uenţe dn Răsărt potrvtcărea ntreg Tată nostru era rostt de popor e de atăparte n Răsărt Tată nostru se zcea de popor sau ma

bne zs de cer ş popor mpreună n tmp ce preotu rostea caecfons fnau doxoogc Că a Ta este Împărăţa . . AstfeRugăcunea Domnească se ega ma mut de DumnezeascaÎmpărtăşane ca o rugăcune pregăttoare pentru aceasta peângă rugăcunea sfnte anaforae Dn acest motv n toatetpure turgce dn Răsărt n afară de ce bzantn armean şmaront rostrea Rugăcun Domneşt se făcea după frângereaSfântuu Agneţ practcă pe care o urmau ş n anumte

regun ae Apusuu.Snodu II Vatcan 1961-1963) n ncercarea u de areforma cutu punând accentu pe partcparea poporuu carese dmnuase foarte mut ş n mod evdent mtând practcaRăsărtuu a ntrodus ş a readus rostrea n comun cer şpopor a rugăcun Tată nostru a Dumnezeasca LturgheCă a Ta este mpărăţa arăş este ntonat de toţ dupăsfârştu Rugăcun Domneşt Am spus că rostrea rugăcunTată nostru n Răsărt se făcea de a nceput mpreună decer ş popor Acest ucru n teore este vaab până astăz.Spunem n teore deoarece n practcă s-au mpus ate tendnţeÎn mănăstr ş n paroh după cum se şte rugăcunea ospune proestosu sau unu dn strană bnentees n numeepoporuu Întoarcerea a vechea practcă n�ndoenc macorectă este de dort desgur ş a no. Este de prsos să ma

spunem că ceea ce se ntâmpă n mod greşt n tmpuaceste rugăcun adcă faptu că preotu cteşte rugăcuneapecăr capeteor ar daconu este ocupat cu schmbareaoraruu n forma cruc nu aduc nmc n pus Rugăcunea



68 ĂSPUSU A OBEM LITUGIC

Domneasă este şi rămâne un moment netreător al slujbeiDumnezeieştii Euharistii şi întreaga omunitate euharistiăler şi popor împreună trebuie să partiipe la rostirea ei

48

La Vecernia pecării genunchior de a CincizecimeVohodu se face cu vangheie ca a Vecerniadin Duminica Paşte ui sau cu cădeniţa?

Tipiul prevede lar la Veernia Cinizeimii vohod "uădelniţa" iar la Veernia Paştelui vohod "u Evanghelia"Motivul este lar la Veernia Cinizeimii nu urmează să seiteasă periopa evangheliă dimpotrivă la Veernia Paşteluise iteşte periopa arătării Celui înviat ătre apostoli are sa întâmplat exat în seara aelei zile "fiind seară în ziua

aeea întâia a Sâmbetelor"

(n 0 195).Vohodul de l a Veernie orespunzând "Vohodului Mi"de la Dumnezeiasa iturghie şi u multe alte momenteasemănătoare ale aesteia deserveşte un sop prati lardenit are din auza evoluţiei ulterioare a pratiii liturgienu mai este astăzi atât de vizibil Este valabil şi pentruaesta a şi pentru Vohodul Mi de la Dumnezeiasa iturghieeea e onstată Sfântul Niolae Cabasila Adiă «(fieare din

gesturi) se fae pentru nevoia are există are esteduerea Evangheliei pe Sntul ltar» (Tâlcuirea DumnezeieştiiLiturghii 17 5). Aeastă "nevoie" onstă pe de o parte laVeernia obişnuită fără periopă evangheliă în aduereade tămâie la Sfântul Altar în legătură u are şi există oaluzie lară în rugăiunea de intrare îndreptează rugăiunilenoastre a tămâia înaintea Ta") Pe de altă parte la Veerniilela are este prevăzută itirea Evangheliei (Vinerea Mare

Paşti aunul Crăiunului şi al Bobotezei atuni ând prazniulade Duminiă sau luni) Vohodul se fae "u Evanghelie" Aeastă a doua variantă exat din aeleaşi motive este vaabilă



OAI OUDOUI 69

şi pent Veceniile cae snt nite c Dmneeiasca Litghiepin mae Vohodl Veceniei se identifică c Vohodl Mic

al Dmneeieşti Litghii deoaece meaă să se citeascăo peicopă evanghelică (Joia Mae Smbăta Mae anlCăcinli şi Boboteei. Pin extensie acelaşi lc estevalabil şi pent Litghia Dailo mai înainte sfinţite alcăeia Vohod se face "c Evanghelia" (pomenii de sfnţipimele tei ile ale Săptămnii Mai dacă este pevătăcitiea nei peicope evanghelice, oi nmai "c cădelniţa" înestl sitaţiilo cae snt cele mai dese. Citiea peicopelo

din Vechil şi Nol Testament la slbele de Vecenie (lapanice la pomenii de snţi cae snt haml no biseici laApostoli la Vecenii din Postl Mae n inenţeaă Vohodldeoaece tadiţia ltgică n cnoaşte n "vohod c SfinteleScipti" al Vechili sa al Noli Testament dpăcm s-a intods la Litghia Sfntli Iacov din înţelegeeageşită a pevedeilo tipiconale espective. Vohodl de laDmneeiasca Litghie sa de la Vecenie se face ntotdeana

şi nmai "c Evanghelia" sa "c cădelniţa" dpă cm oimpne "nevoia . Să notăm c această ocaie că ndialaLitghiei asmatice a cnosct şi n Vohod "făă lmini şicădelniţă" bineînţeles şi "făă Evanghelie" la slbaceasilo "tei-şase (tithektis" însă niciodată n Vohod co altă cate litgică în afaă de Evanghelie (la "slba teişase" se citea peicope din Isaia şi Ieechil.

În special despe Vecenia plecăii gennchilo de laCinciecime am văt pesonal ndeva că s-a făct vohod cEvanghelia în cida pevedeii clae din Tipic. Ia dacă decămdpă întebae se pae că acea sitaţie n a fost nică.Peoţii sa stificat pin aceea că "aşa a pelat şi e de laceilalţi" . C siganţă este voba despe o imitae a pacticiiVeceniei Paşteli sa despe o inenţă a pochimenli"Cine este Dmnee mae . . " cae se cntă în amndoă

sitaţiile sa despe faptl că găcinile plecăii gennchiloa fost socotite ca ceva paalel c lecta evanghelică sa înfine pent a se da mai mltă gandoae vohodl. aşvea să amintesc şi o expeienţă ecent adcă n vohod de




la Vecernia Buneivestiri care a coincis cu sluja Acatistului(99), şi acesta cu Evanghelie proail, din aceleaşi motiveCu siguranţă această practică îşi are cauza ei în necunoaştereasau înţelegerea greşită a prevederilor tipiconale legate deacest suiect, în orice caz nu cu un respect corect aţă descopul liturgic practic al Vohodului. Vohodul chiar şi în ormalui actuală, nu este un "vohodintrare a Evangheliei" sau"vohodintrare a cădelniţei" ci o intrare a preotului (sau atuturor celor care sluesc) în altar (vezi şi "ă ca împreună cuintrarea noastră" de la rugăciunea vohodului de la Liturghie)

Este o intrare ăcută pentru a se citi Evanghelia sau pentru a seaduce tămâiere, după caz. Evoluţia liturgică (preotul se aă dejaşi înainte de Vohod n altar, Evanghelia stă singuratică pe SântaMasă aptul că Sântul tar şi camera de păstrare a oiectelorsnte skevoax sunt o singră ncăpere) şi iverse simolisme(intrareaieşirea lui ristos în lume etc.), au umrit oarecumacel "după nevoie" al Vohodului şi l-au schimat întrun elde procesiune. În ciuda acestor lucruri pragmatismul liturgic,

după cum am văzut se ascunde în prevederile tipiconalecare izvorăsc din această tradiţie şi rânduială iniţială .Cu această ocazie treuie să notăm aptul că la vohoadele

de la Vecernie "cu Evanghelie o prolemă ar i dacă s-arelimina de tot oranda de tămâie dacă cu alte cuvinte, vohodular treui să se acă "cu Evanghelia" şi "cu cădelniţa" în acelaşitimp. Şi aceasta deoarece în cazurile de Vohod "cu Evanghelie"rămâne ca rugăciune de intrare rugăciunea

Seara şi dimineaţa

şi la amiază . . ." cu reerirea dea ăcută la oranda de tămâie.Acest tip mixt de Vohod l-am întâlnit în practica de astăzi încomunităţile de rit grec din Răsărit, care e posiil să păstrezevreo tradiţie veche legată de acest lucru Aceasta proail saestompat din raţiuni practice de vreme ce a r i ost nevoie cala Vohod să participe doi diaconi lucru destul de rar. Saupoate că a provenit şi din tendinţa de scoatere în evidenţă a

Evangheliei, vohodul cu aceasta depăşind cu mult vohodul cucădelniţa. Acestea se pot concluziona din prevederile detranziţie ale Tipicului Sintei Soia din Constantinopol dinsecolul al IX-lea (cod. Timiou Stavrou 0 şi atmos 266)



OAI OUDOUI 2 7

Potrivit acestora, la Vecernia Viner Mari vohodul se face"cu cea Mare (adcă cu Evanhelia), fără tămâiere şi sfeşnice" ,proail pentru caracterul de trsteţe al sluje. Dmpotrvă,la Vecerna din Sâmăta Mare, adică la sluja de toată noapte aPaştelui, Vohodul se face "cu cea Mare, ...cu cădelniţa cea mareşi cu tre sfeşnce" . Tpicul mănăstr Everhetidos (sec XII)în toate situaţiile de mai sus voreşte despre vohod "cu cea Mare,adică cu Evanhelie", fără să se vorească despre tămâere.Acest lucru de petrifică treptat şi este determnat clar detpicele mai noi "Vohod cu Evanhele, fără cădelnţă" .

486

Este îngăduit ca înăltarea Cinstitei Cruci la septembrie şi închinar�a ei în Duminica ÎnchinăriiSntei Cruci să se facă după DumnezeiascaLiturghie, ca să e prezenţi toţi credincioşii şisă se evite dezordinea inerentă din timpul sărutăriiCrucii şi a împărţirii orilor?

În mod normal, înălţarea Cstite Cruci şi rândualaÎnchinării Cinstite Cruci din Dumnca cu acelaşi nume sefac la sfârşitul treniei şi leat de ea, mai exact dupăultmul "Sfinte Dumnezeule" (care este "trop arul covârştor"- perissi") de la doxoloie Exact acest lucru este prevăzut

de toate tipcele mai vechi sau ma noi, în cele două situaţiide ma sus, precum şi la Scoaterea Cinstite Cruci de la 1 aust.Aceeaşi rânduială este fxată şi de vechile tpice parohaleasmatice, ale Sfntei Sofia din Constantinopol din secolul alIXlea (codicele Patmos 266 şi Tmou Stavrou 4) şi deTipicul Sfinte Sofia dn Tesalonic de dnainte şi de dupăreforma Sfântului Simeon, arhiepscopul Tesalonculu. Motvuleste evident, înălţarea Cinstitei Cruc sau procesunea cu ea dn

0 Ve eplcaţa de a nrebare 69




timpul celorlalte două zile pentru a fi expusă spre închinareconstituie culmea slujbei din ziua respectiă iar după aceastasunt preăzute o ectenie întreită un apolis complet şi întrerupereaslujbei după cum se întâmplă şi astăzi în Sfântul unte laPatmos în mănăstirile care ţin rânduiala eche exactă şi înBisericile slae Prin urmare stricarea ordinii datorată mişcăriicredincioşilor care merg să se închine Cinstitei Cruci nu a fostpentru perioada în care au fost alcătuite Tipicele o justificaresuficientă pentru a naşte gândul că trebuie mutat momentulnălţării Crucii sau al închinării ei după Dumnezeiasca

Liturghie De altfel Dumnezeiasca Liturghie mută accentulsensului teologic al sinaxei asupra întregului operei demântuire a Domnului asupra Paştelui eşnic al BisericiiSubiectele praznicelor se epuizează aproape spre sfârşitulslujbei Utreniei Pe lângă aceasta în special la slujba înălţăriiCinstitei Cruci aplecarea de mai multe ori a preotului până lapământ după Dumnezeiasca Împărtăşanie nu ar recomandabilă din punct de edere practic ca de altfel nici sărutarea

Crucii de către toţi cei care sau împărtăşitAcestea pentru justificarea şi consolidarea rânduieliipreăzute de Tipic care după cum s-a arătat nu sa fixat laîntâmplare ci în baza unor raţiuni liturgice teologice şi chiarpractice De asemenea este de la sine înţeles că în generalinterenţiile de schimbare a Tipicului nu trebuie încurajateatât pentru păstrarea unităţii de cult cât şi pentru eitareaacţiunilor personale ale celor care interin după capul lor şia eentualelor greşeli abuzi introduse

Cu toate aceastea raţiunile care au contribuit la mutarearitualului înălţării şi închinării Crucii după DumnezeiascaLiturghie nu sunt de neluat n seamă u am cunoştinţă desituaţii în care se face aceasta în mod tacit de către uniipreoţi Bineînţeles nu orbim despre practica mănăstirlorci a bisericilor de mir În acestea Dumnezeiasca Liturghie se

săârşeşte unită cu Utrenia şi oricum ar fi din cauza mişcăriimulţimii de credincioşi se creează destulă neorânduială iardin cauza închinării la Cruce se mai şi întârzie sluba Dinacest moti mulţi săârşesc înălţarea Crucii sau procesiunea



OA OUDOU 7

cu Crucea n mmenul n care rebuie dar laă după apliăruarea Crucii şi mpărirea rilr lucru care ee şi el cuul neprivi din punc de vedere liurgic De aemeneaee indicuabil apul că dacă nălţarea au nhinareaCrucii -ar ace după rnduiala crecă la rşiul Ureniei mare pare din ppr dacă nu chiar cea mai mare pare dinmive binecuvnae au nu lipeşe din inaă Dindeaunaa lua n cniderare ace lucru de căre pracica biericeacă după cum e vede din deul de mule cazuri de muarea unr elemene a de ndrăgie de ppr din lujbele nare

Din ace miv de eemplu a mua Evanghelia einală(de dimineaţă) nre peana a -a şi a -a de la Urenia dinDuminici Prhdul de la Urenia din Smbăa Mare amua după cann preiunea cu icanele din Dumnica Ordiei-a mua după Dumnezeiaca Liurghie şi binenţele lubaAgheamei Mari de la Bbează din ziua praznicului -amua de la rşiul Ureniei la rşiul DumnezeieşiiLiurghii. Tae acee muări care au ncepu ă e acă

neicial şi lcal au icializa de căre Tipicele uleriareUnele dinre aceea au impu nu numai n biericile demir ci şi n mănăiri unde nu eiau mivaţiile pecialedin biericile de mir care ă le inueneze pracica. Acelaşilucru e nmplă şi cu predica care din aceleaşi mive ebişnuieşe ă e mue n lcul chinnicului n ciudamulelr glauri care araă c de neprivi ee ace lucru

n pida uurr acer mive aminie puţin maiu un de părere că cel puin penru cele duă mive praciceimprane pe care leam amini mai naine (mişcările denălare şi aplecare pe care rebuie ă le acă preulăr�area Crucii) măcar n ziua nălţării Ciniei Cruci nuar recmandabilă muarea nălţării Cruci după DumnezeiacaLiurghie. Penru zilele nchinării şi Scaerii Ciniei Cruciar mai puea dicua deauna nă cu eriaă rezervă

anume că acrivia ee de preera iniţiaivelr individuale.De alel eperienţa dbndiă nre imp a arăa apul cămuarea Evangheliei einale şi a Prhdului a cmplcaără prea mul l pracica biericilr de mir.




487

Sfârşitul rugăciunii pentru morţi "Dumnezeuduhurilor şi a tot trupu." este diferit în ediţiidiferite în ceea cea priveşte un cuvânt: "cuvântul(O) Tău este adevărul" sau "legea (o) Taeste adevărul" Care este graa corectă "cuvânt"sau "lege"?

Aceată rugăciune minunată şi foarte vece maiprezintă şi o ată prolemă de critică tetuală n legătură cucare avem şi o ntreare peciaă aupra căreia, cu autorullui Dumnezeu, vom reveni Ea e referă la cuvintele denceput "Cel ce ai călcat moartea şi p diavolul lai lăat fărăputere", care n manucrie, n cărţi şi practică apare şiinver "Cel ce ai călcat pe diavolul şi moartea ai lăato fărăputere" . O primă tentativă de aordare a acetei proleme decritică tetuală a dovedit că ete detul de ncurcată şi, de aceea,o lăăm pentru un moment mai potrivit. Dimpotrivă, prolemape care o ridică ntrearea de faţă, şi ea de critică tetuală,("cuvânt logo" au "lege nomo") ete mai implă, dar nuatât de implă cum ar părea la o primă vedere.

Pentu nceput maoritatea zroitoare a Evhologhioanelor,eratikoanelor, Agheamatarelor au a ediţiilor eparate ncare apare aceată rugăciune au cuvântul "logo cuvânt",

foarte puţine având "nomo lege" . Binenţele, căutareagrafiei corecte nu ete o prolemă de maoritate, nă aceataarată preferinţa tradiţiei aupra unui punct pu la ndoialădin tetele noatre de cult. Nici nu ete cu putinţă şi poatecă nici foloitor practic ă cerceteze cineva zecile de ediţiieitente din cărţile noatre de cult Din câte am apucat ăvăd, "cuvânt logo" au următoarele ediţii: Evhologiile Goar730, Veneţia 1760 1832, Roma 1873 eratikoanele Veneţia

:n Î mba greaă deră uma o rma eră Â sau v.



OA OUDOU 2 7 5

975 88 Aten 88 89 Cnstntinl 875 AstlikiDikni 950 95 968 R 950 Aten (S. Puli ..;Ahestrele su Miile Evhlhine Venei 868899 Aten (Anir . Finiks 98 Slberu Tlntiu Astlikis Dikni 956 R 955 Slubele serte deenire de l Sântul Munte 889 935 Ditrivă"ns lee" u din âte văzut Evhliile Veneţi86 şi Aten (Sliberu Pdulu 97 IertikneleAten (Sliberu Pdulu . şi Astliki Dkni96 977 Ahestrele Venei 869 şi Astlki

Dikni 97 (şi etrsele serte din este.Reursul l nusrise st lr în vre riei"ls uvânt ără est să eludă tul ă în uliede nusrise re nţin ruăiune tât de lsită tesă eiste şi ltă re ns lee" . "Şi uvântul Tău estedevăru' u tte nusrisele e re le văzut eu hir şiel i vehi Evhlhin diele Brberini 336 din se.VIIIIX re este riul rtr l trdiţiei nstre liturie

bizntine. "Cuvânt" u şi vehile trdueri slvne şi rbe.Şi Sântul Sien l Teslniului în entriul săul slub înrântării tâluind ruăiune în uză re învedere ri "ls uvânt" nu "ns lee" e re lseşte tât leătură între ruăiune şi enis ât şientru denstr deendenţ ttlă slubei înrântăriide slul 8 "Feriiţi ei ără rihnă" «Şi ă El estedret şi uvântul Lui este devărul ă şi devăr este El; şiEl zis "Eu sunt înviere şi viţ" . Dei est sunândretul zie ătre Dunezeu Că Tu eşti înviere" ; ăinădădui ă şi el e ze rt v i viu şi v învi şi v dihnă e Dnul. De est se întâlă şi l eletrei stări le slului "Feriiţi ei ără rhnă"» (Daog,. 366) Într-devăr trivit inuntei şi rte eteibservţii Sântului Sien estă rză ruăiuni

dende în ee e riveşte sensul de sul In. 7 7"uvântul Tău este devărul" şi este redtă i n enisul"Că Tu eşti înviere vi. . ." re irăşi deinde de uvântulDnului ătre Mrt "Eu sunt înviere şi viţ" (In.



2 76 ĂUU A OBEE LITUGICE

25 Altfel, efonisul, adiă finalul ruganii, rămâne elângă şi fără legătură u onţinutul şi n rnial u arteaa doua a rugăiuni, are voreşte desre iertarea ăatelorşi nu desre nviere. Astfel, uvântul Domnulu desre nvereş viaă deshide o ersetivă otmistă u are se nheieaeastă rugăiune foarte artisti srisă. Aest uvânt estenădedea şi uura rednoşilor şi hezăşia entru viaţa şiodihna noastră de duă moarte. Referirea a lege ar fineotrvită, daă nu har negativă ntr-un oareare mod, devreme e din fatele legii nu se va ndreta nii un tru

naintea

lui Dumnezeu, onform Aostolulu Pavel (Rom. 320 Gal 2 26 Totuşi, fraza dretatea Ta este dretate nvea şi legea Ta este adevărul este o redare uvânt uuvânt din versetul 42 al salmulu eri ei fărărihană , are de la neut a fost arte omonentă a slueinmormântării şi are a inuenţat, duă um dea am văzut,foarte adân strutura şi onţnutu aestea, atât de multnât slua nmormântării sau a omenirii morţilor şi numele

salmului (n gr. amomos el fără rihană sau amomoi ei fără rihană să fie termeni sinonimi n limaul liturgi.În timul alătuirii aestei rugăiuni, neunosutul darfoarte rieutu ei sritor fe a nerat, shimânduvântul nomos u logos, să reuşeasă eea e am văzutdea ă -a reuşt foarte ine, legând versetu dn salm uasaul In. 7, 7 şi interonetându-l şi u In. , 25 (efonsul,fie a avut n vedere manusrisul salmului, are are nontroversata frază uvântul logos n lo de el are saimus nomos, are a rovoat ma târzu ş oretura rnatraţie. ntr-adevăr se ăstrează manusrse vehi ale VehiuluiTestament are au la salmul 8 42 şi uvântul Tăuadevărul, grafie are el uţin n textul rugăunii noastreduă um s-a văzut din ele suse, este ea iniţială şi exată,orum ea mai de referat.

u oazia disuţe desre rugăiunea Dumnezeulduhurlor . . . şi a elor suse desre ea, daţm voe să noteză n ultima vreme, n mod greşit se oişnuieşte să se nlouasăaest text fără erehe şi foarte eh, are onstue unul



OAIS ODOUIS 2 77

dintre cele mai minunate texte ale literaturii noastre curugăciuni (în câteva manuscrise este atriuit Sfântului

Vasile cel Mare) şi cu care au fost petrecute la groapăgeneraii şi generaii de creştini ortodocşi cu alte rugăciunitârzii şi cu multe cuvinte care se referă la lesteme şiana teme şi la dezegarea trupurilor frailor noştri adormii şicare nici măcar nu sunt rugăciuni de înmormântare CIrugăciuni de iertare atunci când se face pomenire

488La prochimenele Apostolului din Duminiciîncepând cu Duminica a 29a după Cincizecimeşi până la a 5-a Duminică a Postului are seobservă o oarecare neregulă destul de vizibilă careeste accentuată de notele care există în ApostolCare prochimen trebuie să se spună în cele dinurmă al Duminicii sau al glasului? Acelaşi lucrueste valabil şi pentru eotinale şi pentru aliluariiCum este corect?

n ediia foarte îngriită a Apostoului de la ApostolikiDiakonia a Bisericii Greciei Atena 1979 p 275 exact laDuminica a 29 de unde începe neregula s-a pus o notă foarte

exactă care dă în esenă răspunsul la această întrearefoarte firească O redăm aşa cum este «n Tipicul mănăstiriiSfântului Sava şi în capitolul al 98-lea al întreărilor Tipiculuise fixează prochimenelealiluarii ale celor opt glasuri celecare se cântă în Duminici Acestea au fost adăugate în ediiieApostolului înainte şi respectiv după pericopa apostolicăspre a fi mai uşor de găsit Fără această adăugire se aungeala acest lucru nepotrivit Atât în cele două Duminici de

dinaintea Crăciunului cât şi în cele de după prazniculBootezei şi în cele ae Triodului glasurie nu mai sun înordinea lor firească datorită Paştelui care este mai devreme



2 7 8 A OBEME LITUGICE

au mai târziu. De aceea n acete Duminici e ntâmplă ăe pună alt prochimen şi aliluar decât cel al glaului ăptămânii.entru a ndepărta acet lucru nepotrivit -au adăugat lanceputul Apotolului prochimenele şi aliluarele celor optglauri. Atfel citeul poate ncepând cu Duminica a 9-a şidupă când e face aceată neregulă ă găeacă cu uşurinăacolo prochimenul şi aliluarul glaului ăptămânii».

Întradevăr nepotrivire a e datorează acelui lucru şiaşa e ndrepteaz neregula pe care a provocat-o intervenţialipită de im critic binenele dintr-o intenie bună a

unui editor mai vechi al Apotolului care vrând ă uşurezecitirea a operat aceată aranare Aceata nă nu utificănveşnicirea acelei greşeli editoriale mai ale după emnalareaei. Ete de aun ca retabilirea ă e facă corect atfel ncâtă nu e mai provoace neorânduieli şi lucruri nepotrivite.

entru nceput cartea Apotolului ete o carte a citeului.Ete uticat ă exite n ea n afară de pericopele apotolice şiprochimenele şi aliluarele şi printr-o oarecare iconomie şi

antifoanele şi chinonicele de vreme ce acetea unt cântatede trană iar citeul ete un membru al tranei ntrunoarecare en. Înă ă e adauge naintea apotolelor Duminiciloro indicaie a eotinalei ete cu totul nepotrivit ână laDuminica a 8a până la care ucceiunea Duminicilor etenormală ă punem că ete tolerabilă. De acolo nă era dela ine nele că indicarea eotinalei va provoca prima eroareŞirul eotinalelor merge normal nă pericopele evanghelicenu unt legate de aceta până la Duminica a Va din otulMare după cum nu erau legate nici mai nainte ci mergeaualături dar independent.

În al doilea rând prochimenele şi aliluarele nu depindn nici un fel de pericopele biblice noutetamentare. Eleurmărec ucceiunea celor opt glauri după ordinea lorcunocută şi reluată continuu. Câtă vreme acetea unt pue

foarte corect la nceput nu numai că tergiverează repetarealor n fiecare Duminică ci chiar devin pricina unei noincurcături mai ale atunci când de Minei ete prevăzutăcitirea Apotolului Duminicii (şi acet lucru e ntâmplă



OAI OUDOU 279

destul de des) cu greşelile inerente care se datoresc lisei deeerienţă a cieţului Cu toii suntem martorii situaţiilor încare în locul rochimenului mineiului se citeşte rochimenulDuminicii De la Duminica a 29a se reetă greşeala EotinalelorGlasurile urmează o ordine ericoele evanghelice o altăordine Cu aceeaşi logică ar trebui să fie reluate în fiecare zişi rochimenele şi aliluarele zilelor de rând (luni marţi etc)lucru care ar rovoca o reetare insuortabilă însă nu arduce măcar la absurditatea întâmlată cu rochimeneleDuminicilor duă Duminica a 29a

Aceeaşi absurditate s-ar întâmla şi la aliluareînceând cu Duminica a XXIX-a şi duă dacă racticabineînţeles în mod rău nu le-ar fi scos din uz în ciudafolosului lor ractic şi teoretic

Am sus dea că se ot rovoca noi erori dacă nu serealizează corec eventula sau mai degrabă imusa eliminare arochimenelor şi aliluarelor de la ericoele Duminicilor încazul unei încercări de restabilire a conţinutului corect al

cărţii ericoelor aostolice. Şi aceasta deoarece anumiteDuminici au roriile lor rochimene şi aliluarii care sereferă la subiectul raznicului inserat stabil în acesteDuminici. În acest caz rochimenul şi aliluarul nu deind deglasul de rând al sătămânii ci de subiectul raznicului ebaza căruia se alege şi ericoa aostolică Astfel DuminicilePaştelui a omei a celor 38 Sfinţi Părinţi, a Cincizecimii aTuturor Sfinţilor şi a Floriilor iar din minei cele douăDuminici ale Snţilor Părinţi (din iulie şi octombrie) Duminicade dinaintea Înălţării Cinstitei Cruci şi a Sfinţilor StrămoşiDuminicile de dinainte şi de duă Naşterea lui Hristos şi dedinainte şi duă eofanie au roriile lor rochimene şi aliluariicare trebuie scrise înainte şi resectiv duă ericoă.

Perioada riodului însă are roriile ei roblemeDuă cum se vede din cea mai veche revedere tiiconală care

este ăstrată în iicul Bisericii celei Mari din secolul al X-lea(codicele Patmos 266 şi imiou Starou 40), Duminicileriodului atât în ceea ce riveşte rochimenele cât şi în ceeace riveşte aliluarele urmează şirul glasurilor care se



28 0 u;JI LA OBEME LITUGICE

nâmplă ă e n aele ăpămân n aară e Dumnalăatulu e e arne a lăatulu e e rână ş e prmaş a oua Dumnă n pot are aeau proprle lor prohmeneş alluar ără reo legătură u glaul ăptămân etluru nu e ntâmpla arrar ş nepenent e regulle arermeaă nreg emul leturlor ş al elemenelor are lenoe. Cele patru perope ale aetor Dumn nu urmauemul alegerlor n şrul normal emul mneulurau u alte unte perope alee prn urmare nprohmenele ş alluarele lor nu erau n onorană u

glaul ăptămân u onnutul perope tte pe ât erau putnă aet lru tel peropa n Dumnalăatulu e e arne are are a ue potul 1 Cor. , 13. 9 -2) a aut a prohmen eretele ş 1 n palmul146 ("are ete Domnul notru ş mare ete tăra LuLăua pe Domnul ă ne ee a ânta") pe glaul al 3-leaar a alluar palmul 49 23 ("Dumneeu arăta a en oarte") pe glaul 1 Dumna lăatulu e e rână ş

aeata ot u ema potulu (Rom 13 14 4) a aut aprohmen pe glaul al 4lea "ae ăgăune ş le mpln Cunout ee n ueea Dumneeu" ( 7 2. 2) ş alluarulpe aelaş gla "la ş ueaa la mne. Umlaam nrunerăuaea am urât" (. 1 12 2-3). Dumna a aoulu are "pomenrea ... Snlor roro" aun aeaapoolul prorolor (r. 1 1 24 -26 32 4) ş un prohmen şalluar o proroe

"Lăuaeor uoş nru laă

Cânta Domnulu ânare nouă" pe glaul 7 ( 149 1) ş"oe ş aron numele Lu" pe glaul al 4lea ( 98 6).În ârşt n Dumna a a a otulu are n tmpul ăreae ăârşea aun la Sâna Soa "pomenrea neonelorelu ntre Sn ărnelu noru olarp epopul Smrne" prn mutarea e e la 23 eruare prohmenul glaulu al 7lea"Buuraea reptul" "u Dumneeule pre Tne" (.

:l2n Septuagia. Î ediţa româească 7 5,

1 Î Sepuagta ediia româească Ps 00 2 3-4.



10A;5 FOUNOUI 8

63 ş alluarul glasulu al -lea "Dreptul a finiul vaînor" (Ps 91 3 erau ale muenului În elelalte Duminierau, aşa um am spus, ele ale glasurlor de rând, iar aestea,neputându-se prevedea, nu erau ndate la Dumnii

Mai târzu s-au ntrodus ş alte teme în DuminiiePostulu Mare, a re stablrii ultului sfintelor oane dnDumina Ia, a Înhinăr Cnstite Cru dn a III-a, a CuviosuluiIoan Sărarul în a IVa, a Cuvoase Mara Egipteana în aV-a ş, în fne, a Sfântului Grgorie Palama în Duminia a IIa a Postulu Mare Prohmenele şi alluarele însă, a şi

peropele apostole, dn auza nexbltă lturge, aurămas aeleaş, adiă "ele are nu erau amintte, ale glasului",hiar şi pentru Dumna a II-a, dat fnd faptul ă mutareapomenri Sfântulu Polarp în aeastă Duminiă era opratiă întru totul loală ş avea legătură numa urânduala valabilă "în Sfânta ş Marea Biseriă" Astfel,după um putem onstata dn dferite tipe veh, în modspeial aveau prohmene numai ele trei Duminii are

aveau ş perope alese speal (a ăsatului se de arne, aăsatulu se de brânză şi Dumna Ia a Postului Mare), udferene mii în alegerea glasulu şi stihului aliluarulu

În Tpiul Sfântulu Sava ş în Triod, are urmează,după um se ştie, în prnipu tradia savaită, se observă otendină de stablizare a glasurilor prohimenelor şi alluarilordn Dumnle Trodulu, având a bază Duminia a V-a aPostulu Mare În aeasta se pune glasul al 8lea şi elelaltese numără pe rând retrospetiv, în ordne nversă, astfel înâtîn Dumna Vameşulu ş a arseulu se rea glasul al 8leaProhmenele şi alluarele sunt ele unosute, ale Dumnilor,ele "anastasme - ale înver" , după um sunt araterizateîn manusrise, exepe făând Duminile Lăsatului se dearne ş de brânză, unde se păstrează vehle prohmene şaliluare speiale pe are le-am întâlnit în Tipul Sfintei

Sofa În felul aesta se păstrează, în afară de ele douăazur, şirul glasurilor în suesiunea Duminlor: glas 8 Dumna Vameşuu ş a arseulu, glas 1 a ulu Rsptor,ele speae în Dumnle Lăsatulu se de arne ş brânză,



2 82 RPUUI A OEE LITUGICE

glas 4 n Duminica -a glas 5 n a -a glas 6 n a aglas 7 - n a V-a glas 8 n a V-a Duminică a PostuluiMae Faptul că această odine ea cea doită şi căutată seobsevă din schimbaea pochimenului Duminicii unde sepăstează tema zilei (poocii) da se pefeă pochimenul şialiluaul glasului al 4-lea din cântaea celo tei tinei (Daniilcap 3) "Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul păinţilonoşti Că dept eşti Tu ntu toate " şi din Psalmul 98 6"Moise şi Aaon nte peoţii Lui" de la Duminica SfinţiloStămoşi unde nsă se pevede cântaea lo pe glasul al 8-lea

Dacă acest lucu s-a făcut numai ca să se uşueze pactica nspecial numai la pochimene-aliluae sau dacă este oămăşiţă de ncecae mai geneală de simplificae a slujbeişi a pevedeilo tipiconale din Postul Mae, pin stabilizaeasuccesiunii glasuilo n această peioadă a anului biseicescale căei ume se găsesc n câteva manuscise nu se poate spunecu cetitudine Mai este nevoie ncă de multă cecetae

În continuae vine un pas geşit cae sa făcut n ediţiile

Apostolului S-a obsevat ncecaea de păstae a şiuluiglasuilo la pochimene şi aliluae nsă sa finalizat geşitpin schimbaea pochimenelo şi aliluaelo tadiţionalespeciale ale Duminicilo Lăsatului sec de cane şi de bânzăcu cele coespunzătoae glasuilo 3 şi 4 din Duminici caese păstaseă după cum am văzut n vechile manuscise şin Tiod Înt-o viitoae ediţie a Apostolului se impune eabilitaea situaţiei coecte e că se va ţine şiul glasuilo şi indicaealo după tipicele mai no fie că se va pefea concodanţa cupactica mai veche cae este valabilă şi astăzi n ceea cepiveşte succesiunea glasuilo şi n peioada Tiodului



OAIS OUDOUIS 23

48

Est îngăduit să s săvârşască parastas p 4sptmbri, d praznicul Înăltării Cinstiti Cruci?

La prazncu năţăr Cnstte Cruc nu se săvârşescparastase, dn cauza nălţm prazncuu mpărătesc, "care esteasemenea Sfnte ş Mar Vner" .

Vom vorb ş despre ceeate praznce mpărăteşt ntr-unrăspuns speca. n ceea ce prveşte năţarea Cnstte Cruc,

nsă, este de auns motvu că ea este egală cu Vnerea Mare,adcă această z este aferostă totamente pomenr Cruc adcă pătmr pe Cruce a Domnuu. n Vnerea Mare şnmen nu pune la ndoaă acest ucru nu se săvârşescpomenr ae morţor prn analoge, nc a prazncu năţărCnstte Cruc. Să ne amntm că n tmpul aceste ze nu aputut pusă nc pomenrea ş aceasta o pomenre ntr-unoarecare mod marelu părnte a Bserc, Sfântu IoanHrsostom, care a adormt pe 4 septembre 407 dar pomenreau sa mutat "pentru prazncu Cnstte Cruc" pe 3 noembre,«nefnd cu putnţă ca suba u să se săvârşească mpreunăcu a Cnstte Cruc, potrvt Snaxarulu. Dacă acest ucru afost vaab pentru pomenrea Sfântuu Ioan Hrsostom, cuatât ma mult trebue că e vaab pentru pomenre cu saufără colvă, nu contează părnţor ş fraţlor noştr

adormţ n dreapta crednţă.n tmpul aceste ze se săvârşeşte bnenţees, subanmormântăr ş se ctesc rugăcunle de pomenre a mormnteemorţor De asemenea, se pomenesc numee ceor adormţ aectena ntretă, la proscomde ş la pomenre de aDumnezeasca Lturghe ş n această z, ca ş n toate zleeanuu ş char n Dumnca Paştelu. Acestea nu pot f adusedeoc ca argument pentru săvârşrea parastaseor n tmpul

snaxe sărbătoreşt a Bserc dn zua năţăr CnstteCruc, care are ca "temă uncă" mântutoarea Patmă. La fel,ş argumentee aşa-zs "teoogce" aduse, că ş pomenre



8 RPUNUI A OBEME LTUGICE

mţ se ncadează n atmsfea cuc-nve a paznculuca amnte a mţ ş nve ş nu ca pcnă de ntstaesunt nvechte ş făă putee să schme ânduala ş tadţaBsec n această plemă Pazncul nălţă CnstteCuc teue cu necestate păstat neamestecat cu cele alemţl după cum "neamestecat" se cântă ş sluja lu.

40

n bisericile cu hramul nvierii Domnului caretropar se pune în locul troparului Sfântuluibisericii şi când se cântă acesta?

Pmul gând s-a duce căte "Hsts a nvat . " Cednsă că nu este ptvt ca acest tpa să se cânte ca tpaal hamulu atât pentu faptul că luat fate exact acestanu este un astfel de tpa cât ş deaece cântaea lu esteptvtă ş este caactestcă peade pascale n Dumncle şsăptămânle Pentcstaulu cha dacă se cntnua aecumsăătaea Paştelu sunt pevăzute ca tpae pn succesunetpaele nve pe cele pt glasu a "Hsts a nvat"deţne ma degaă l de efen decât de tpa ca ş nSăptămâna Lumnată Extndeea aceste pactc dn Pentcstaş n peada dn afaa Pentcstaulu pentu secle cu

hamul nve va f cu sguanţă sluţa cea ma ptvtă.Cu alte cuvnte cântaea tpaulu nve de la glasul dnsăptămâna espectvă va asgua ş statnca ceută deânduala ltugcă ş scpul fnal al tpaulu ş ttdată ş aecae dvestate dată se schmaea glasul Acestlucu de altfel se face ş n seca nve dn Ieusalmcae a fst ş mdelul după cae sau dcat spe a mtamulte sec cu acelaş nume n tată lumea

n unele sec pentu a se eta psla cze pvcatăde schmaea glasul n pncpal legată de cântaeatpaulu dn meme ş n afaa sec ş pentu ma



OAI OUDOUI 2 8 5

mr ii, prfră rop rul glului l 2l "Vnindmi înin d zori cl c u fo cu Mri . " , ipcoi udlnă Pşlui Grniţl dinr ropr şi dln nuun â d rmic în rdiţi noră imnogrfică În modpcil înă, roprul d mi u, şi for lung şi forgru d ţinu min, moi pnru cr poporul, în impulcânării lui c ipcoi, rp numi fârşiul "că Fiul luiDumnzu " . Spr doir d c, roprl niriiclor op gluri un mul mi cunocu, mi cur şi miuşor, prcum şi mi firşi l cânr

Când ă cân? Oricum nu l prznicl împărăşişi l dupăprăznuiril lor, după cum înâmplă şi în clllirici cr u c hrm un prznic împărăc D mn, or omi şi l luj Odniţi din zill d rând din PoulMr, dorc conţinuul lor lg d Înir nu porişcu crcrul d umilinţă l cor zil n fin, în şirulroprlor d după Vohodul mic d l liurghiil din zill drând, chir dcă un l nirii, l r rui ă urmz

roprlor zili, după cum înâmplă în iricil cuhrmul Schimării l Fţă Mânuiorului, Nşrii c.

41

Ce înţelege Tipiul nd în anumite azuri rie laanon e nt fr tih? Adi nu e ntnimi înaintea troparelor nii lav Ţie Duezeulnotru lav Ţie nii alteva? De e?

Pnru înţlg corc că prdr ipiconlărui ă n rfrim l funcţi iniţilă cnonlor şi l copulîncorporării lor în luj iriccă. Vom rmini, dci, câlucruri cunocu, înă orcum rcu cu dr în prcic dzi, cr un ocoi d l n înţl, ră c n ri ă şi

După cum şi, cnonl un niş im d ropr, căror funcţi iniţilă şi principlă ă înfrumuţzihologi Odlor Plirii l lu Urnii mănăir şi Oprllă xcă foloirii lor liurgic ă l ihiril



286 RĂPUUI LA PROBEME LITUGC

almilo Vcnii 140 141 149 şi 116) duă itmulca a uaviuit ână atăzi în mănătii şi aial şi înbiicil d mi Cu alt cuvint unt cântat toat tihuil

clo atu almi ai Vcnii şi toat tihuil clo tialmi ai laudlo glaul imi tihii au a imi gud tihii ca unt văzut d ca dată d căil noatd cult ia la ultiml lo zc ot şa au atu tihui inază toal Stihologia almilo închi totdaunacu aşanumita doxologi "mică" cu "Slavă Şi acum " laca inază d amna ultiml două au un ingu

to a al guului d tihii al Laudlo au al kkagaiiloduă indicaiil tiiconal valabil în fica ituai Exactaclaşi lucu tbui ă nil închiuim şi ntu fica dincl nouă Od al Paltiii cu ingua dobi că toaldtinat ficăi Od nu unt întu totul indndnt faăd toal clolalt Od la fl ca toal d la Vcnişi Laud ci au lgătuă unl cu altl d vm c toataain acliaşi alcătuii otic canonul Ca şi la "Doamn

tigatam " şi la "Toată uaa " tot aşa şi aici cânt au toat tihuil Odlo adică al ficăi od aatia la ultiml ot şa au atu tihui al i in autoal canonului au al canoanlo ca l vdaTiicul totdauna înă cu "Slavă şi acum " la fâşitAcată ânduială ca în ca c ivşt acată fază ddzvolta a lujbi biicşti tbui că t ca iniialăt valabilă în toi duă cum aă fomulată în Calov

şi în anxa cu cl nouă Od al Paltiii Vzi acolovdil ctiv " 8 tihui)" " 6 tihui)" " 4(tihui)" ca xită la fica Odă în afaă d a douantu ca fi a valabil un alt itm d tihologi fi aucăzut în dizgai vdil duă c a îndătinat omitaactia şi a toalo counzătoa al ni a 2a alvchilo canoan cu nouă n

34 Dumr îdăttă ăr d muză ptru "Dom strgt·m " D "kyri kkrx" u fost umit kkrgrii



OAIS OUDOUS 28

umărul mare de Ode (nouă sau opt după omitereacelei de-a doua) şi lungimea lor şi în special lungimea pecare a dobândit-o slujba prin adăugarea la ode a cântăriicanoanelor au provocat diferite prescurtări şi modicări chiarşi în practica celor mai austere mănăstiri Stihurile Odelorau fost re strânse la numărul troparelor prin omitere a a maimulte sau mai puţine stihuri în funcţie de numărul stihurilorfiecărei Ode după cum vedem că s-au tipărit în extrasele înuz ale stihologiei Odelor Aşa se cântă astăzi în mănăstirilecare ţin foarte exact Tipicul Adică întotdeauna se pune

înainte de ecare trop ar al ecărei pesne stihul corespunzător alecărei Ode din Psaltire după cum se face la stihirile Vecernieişi ale Laudelor În practică însă s-au mai întâmplat şi altesimplificări cum ar fi citirea mai înainte a stihurilor Odelorşi cântarea sau citirea grupată a canoanelor după cum seîntâmplă aproape întotdeauna în parohii în Postul Mare sauchiar şi alte aranjări care pe de o parte uşurează desfăşurareaslujbei însă pe de alta în esenţă păgubesc mersul normal

şi regulat al ei dacă nu chiar distrug întreg sistemul destihologie a Odelorcanoane făcându de nerecunoscutDeci când Tipicul vorbeşte despre "stihuri" nu înţelege

altceva decât stihurile Odelor Psaltirii pentru care e destinatăecare peasnă a cnonului u o deneşte însă foe exact deoreceo socoteşte de la sine înţeleasă după cum şi este în teorie

Există însă situaţii în care nu se pun stihurile OdelorPsaltirii Prima şi cea dintâi situaţie de acest fel este Paştele

şi prin extensie întreaga Săptămână Luminată Atunci "seîntrerupe" Psaltirea şi stihologia Odelor ei iar troparelecanonului se cântă fără stihurile Odelor adică "fără stihuri" Este totuşi demn de remarcat faptul că aceasta adicăomiterea stihurilor nu se extinde şi asupra troparelor de laVecernie şi Laude Acolo se cântă primele două stihuri seomit stihurile din mijloc şi se cântă apoi înaintea troparelorultimele stihuri în funcţie de numărul stihirilor Se pareaşadar că în cazul Odelor se întâmpla ceva asemănător şiacest înţeles îl conţin vechile rânduieli care se găsesc presărateprin vechile Tipice cum ar fi «"Să cântăm Domnului" nu



88 URI A PROBEM ITRGICE

zcm, c ncm ndată d la rmo» au «Ş ndată trcântara,gla 2 lagal La Tn mânc . . . . Ş ncm acta d laact rmo, fără ă zcm

Doamn, Dumnzul notru . Ş

facm aşa cât 12 troar la fcar odă mrună cu SlavăŞ acum» tc Ultma rvdr rovn dn Tcul mănătrMântutorulu dn Mna, dn anul 1 1 3 ş rfră latrcântara lu oma d la Utrna dn Vnra Mar (cântărl5 8 ş 9) Prma rvdr (<<Să cântăm Domnulu nuzcm . . .» rfră la un canon comlt, car n concnţănc d la ana a, ş ntâlnşt ma d n dfrt

Tc dn zll n car ntrru

Paltra. Et clar,crd, că n act zl omtau thurl ntrmdar aldlor, rămânând nă ultml thur ntru cântaratroarlor canoanlor, la fl ca la Doamn, trgatam ş laToată uara. La canoan rmoul ulna cântara rmlorthur. mtra tuturor thurlor dlor ş cântara canoanlorfără th nu ar ă f ractca nţală, dar t totuş unobc dtul d vch, duă cum o arată datl lturgc xtnt

În tmul Paştlu, aşadar, ş n Sătămâna Lumnată cântă canonul fără thurl odlor, nă ntotdauna cuthul Slavă fnt nvr Tal, Doamn nanta fcărutroar. Act lucru l laă ă nţlagă Tcul atunc cândcr fără th, adcă fără thologa dlor bblc

Ma târzu, obcul acta d omtr a dlor bblc, cacva ma mlu ş ma ractc, a xtn rn mtara Paştluş la cllalt raznc mărătşt, la razncl Năcătoard Dumnzu ş, trtat, ş la nţ mar a th nanta troarlor canoanlor foloa o frază otrvtă cu tul canonulu,cum ar f Slavă Ţ, Dumnzul notru, lavă Ţ la raznclmărătşt, Prafântă Năcătoar d Dumnzu, mântuştn no la cl al Mac Domnulu, Mluştmă, Dumnzul,mluştmă la canoanl d umlnţă, Snt al lu Dumnzu,roagăt ntru no la canoanl Snţlor, ş altl amna

actua Acta n lgătură cu luba Utrn, und xtăthologa dlor bblc dn Paltr , ş cu canoanl ca nşlmnt d nfrumuţar ntrun oarcar fl a thologdlor cu car ntrţ cântara actora.



OA ODOU 2 89

anoan ântau nă ş n afaa tolog OdloPalt a otvşt numa Utn Atfl anoana nşt alătu ot ndndnt au ntodu ttat ş

la alt lub a nu avau tolog um a Mzonotadn Dumn ş n nal la Pavnă ş la ounlmonaal D amna la lubl a au tutuatduă modlul Utn um unt aall luba nmomântă ş aatal luba d malu luba Agamm n at doa ava numa ana a 9a) lubaDumnzşt mătăş ş altl ântau anoan făă

tologa Odlo toma ntu ă nu au lub d Utnau l un nto mă fază l foloau n atula şndndnt d luba obştaă d dmnaă Atfl ntmul ato lub anoanl ânt au făă tul Odlobbl nă totdauna u alaş tu au u tu amănătoa u l a lam văzut la Utnl d azn a

"Slavă Ţ Dumnzul notu lavă "Stăân toamluşt ob Tă ş altl amna Alaş luu

făa tot la at lub ş u tl Vn au alLaudlo a tot n mtaa Utn l fuă adăugatŞ ata ântau u tu amănătoa lo d la anoanş nu u tul Vn au al Laudlo toma ntuă nu a voba d lub d Vn au Utn

Aată ată a mănătlo a fot mtată ş dao a ş atun ând ata nau vul t aoalamat doa anoanl monaal lăau ooulu ş

avau o oaa adatabltat ală u tml zl şbltat la foma aută ş aaă a lub amat Sa ă ntâ au ntodu anoanl aznlo la lubaamată d vg a ăvâşa la ml o alno a o mă agn la mal azn ş la n maS fâşt oad bzantn Sfânt Smon al Taloiui

5 Sujbă d privghr (vcri, utri şi Dumiasca iturghi) aaumit praic sau si practicată astăi bisrici grcşti d parohicar cp d obici juru ori 22.00 şi s trmiă spr dimiaă or 2



90 ĂUNUR LA POBLEE TURGE

429 n impu reformei ipicuui asmaic de a SfânaSofia pe care -a nreprins a inrodus canoanee a subaUreniei asmaice «ca să vindece auzu mulora şi prinmeodia canoaneor să vină spre bunee obiceiuri şi mai simpupenru că era foare de rebuinţă aces ucru» «penru nfrumuseţarea .. şi buna rânduială a Bisericii şi penru sava uiDumnezeu şi a sfinţilor Lui» Expnere Dialg, cap. 35 Asfe canoanee se cânau "ca o mângâiere" fără sihurieOdeor nsă cu sihurile aminie de noi mai sus n funcţiede praznic. Foosirea sihurior cânae puse nainea roparelor

şi a suba mănăsirească şi mai ârziu şi a cea parohiaăera ceruă n mod obligaoriu chiar de buna rânduială a slubeiCânarea sihuui pus naine era aşadar necesară şi dinmoive ehnice ca să acopere muarea canonarhuui de a o sranăla cealaă Canoanee erau nodeauna cânae cu canonarh.

Acelaşi drum faci adică cânarea ropareor canoaneorfără sihurile Odeor biblice nsă cu sihuri speciale a urma şipracica bisericilor de mir aunci când s-a răspândi şi n ee

folosirea ipicuui monahal . Poae că n acesea nu s -a apicaniciodaă aambicaul sisem a sihoogiei Odeor n egăurăcu roparee canoaneor Însă aceaşi obicei s-a ndăina şi nmue mănăsiri sau mai bine zis n oae şi sa exins aoae zilee din an. Excepţii demne de ua n seamă nu au ipsiniciodaă după cum sa nâmpa n anumie mănăsiri dinSfânu Mune care până asăzi in cu acrivie vechearânduiaă a sihoogiei Odeor

În ipice nsă care coninuă să socoească n vigoareveghea pracică anume că acese canoane de la Urenie secână mpreună cu Odee Psalirii s-au păsra vechiepreederi care se refereau a când se cână canoanee "fărăsih"-urie Odeor n impu marior praznice mpărăeşiprevăzue de cea mai veche pracică. În aces fe s-a provocaconfuzie n cei care nu aveau cunoşinţa şi experienţa vechiuuisisem.

"Sihuri" s-a crezu că sun sihurile speciae şi nu

sihurie Odeor Asfe a rămas n minea muora nţeegereagreşiă că aunci când ipicu scrie "fără sih" canoanee secână fără sihurie speciae adică numai roparee ucru



OANN FONOL 2 9 1

nu oul nefim i neunosu de rdiţi nosăopele nonelo nu se ână niiodă făă un sih dinOde su un sih speil ipiele mi noi sun dore, devreme e se înţelege gei vehe pevedere speilă făăsih, fie să o lămuesă, fie să o omiă u desăvârie, âăvreme sisemi es ese gei înţelesă.

42

Diaconul (sau preotul) zice întotdeauna "PeNăscătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii .."înainte de peasna a 9a de la Utrenie, chiar şiatunci când nu se cântă "Ceea ce eşti maicinstită" cu stih urile ei?

n biseriile de mir, l slub reniei, dionul supeoul spune înodeun uvinele

Pe Năsăoe de

Dumnezeu i Mi luminii înru ânăi insindu-o să omărim înine de pesn 9, fie ă se ână Cee e eimi insiă u sihuile ei, fie ă se ână numi nonulsu nonele pzniului. Aes luru se înâmplă numi lslubele de enie nu i l elelle slube l e se punnone, e sun suue su nu după modelul reniei,um fi l Plise, l Mslu, l nonul el me, ând se

ână l Pveeniţă, l ânăile eimie, l nonele dinDuminii su oiunde lundev. Dă nu se fe vreodă,ese o geelă făuă din neiinţă su neenie. Prin ume,poblem se înâlnee numi l slub eniei i, în speil, înzuile în e nu se ână Cee e ei mi insiă u sihurileei Auni, porivi rânduielii re ese în vigore săzi lmănăsie Me Lvă din Sfânul Mune, Cee e eimi insiă nu se zie, i se înepe imedi ânre pesnei

9- nonului, înepând u imosul Deoee ânduilMii Lvre ese e mi eă i mi vehe, înebre re pobbil poine din Sfânul Mune păă o imponţă



92 UR LA PROBEE IRGIE

aă Adă n t atât d oată ât a ăa a o măd ş n n t ob ă datoz n nng avdo tona a n tndn nnotoa

Dn ât no n T ma no n tă da a ma dgabă toat n ândaă ndobşdomnantă a am notato a nt O tMaa Lavă ş at âta mănăt aghot Rândialaierodiaconiei omă ş tătă d nt atahmn y Fot nt o a XVa) a aot ă d Fot n momnt n a nă a gmn a

Maa Laă a o d oat gătoa «Ş dă a tmnat a ota ană) daon ântă ga ma Păătoaa d Dmnz ş Maa mn nt ântă ăo măm Ş ântă Ca şt ma nttă th a daă n adă daă n ântă Ca şt manttă) ântă nt mo n a noa a azn» Fat ă aată ată tb ă ot a naă şotă ztă d o at dn o daon a bă ş

d ata dn găta dnt ântaa a 9a ş onadaonaă P ăătoaa d Dmnz Daontă d oat mt o o d mat d mon a

o ha ş nanta ma năat a b

anonah Ca z a gătă dtă ş ogană nt ş gt tg a a ma nt a dă nş ona Ş n taa d aă P ăătoaa dDmnz ş Maa mn n ână ntno ă o

măm t o onă a ha ş dn nt d d aaz tb ă g d a va ânta n ontnaa n t ata dât ântaa ăătoa d Dmnza n at ânt Măşt P ăătoaa dDmnz n t nm ata dât n hoogântă a 9a ott t amat a na a mat P ăătoaa d Dmnz nt ântă ă ontm) ş ttat no adăg a ng

P

ăătoaa d Dmnz ş Maa mn nt ântă ăo măm P ăătoaa d Dmnz nt ântăntndo ă o măm ână ând a an a oma ataă



OA- FOUOU 293

Acaa zca d că dacon ca un l d h anu auc o amn au ouncă ocma nu că uma hologaOd ăcăoa d Dumnu Almn nu zca aunun mod oaca canonahul înca moul O nvnamănăoa a daconulu au a oulu au a anagnouluavm o în cul amac ca ăază ână aăz încl lav la încuul doxolog ma Duă măuaSânulu Smon al Talonculu ş a Tclo amaccuvnl Slavă înu c d u lu Dumnzu la l ca

Slavă Clu c na aăa lumna dn cl lav

aăz au u d c dn amvon a al connuaudoxologa ma a l ş ac O mlca a vdanoa o aăm în Tcul manuc ma nou anul 3)al mănă Flohou Pov acu c aunc când cână Ca c ş ma cnă cu hul lu un maînan P ăcăoaa d Dumnu Când nu cână înc mda ana a 9a a aznculu îndaă duă aVa «a na a 9a dacă aznc îmăăc au al

Mac Domnuu Ca c ş ma cnă nu un cîdaă duă a oa încm a noua a dacă Dumncă au omna unu ân ma) daconul una P ăcăoaa d Dumnzu ş Maca ş cânăm

Ca c ş ma cnă cu hul »S a înă că acca acaa a n a ş a

gnalza nu numa în bcl d m und acca a nma odauna că olul ma acl c cha ş în mănă)

oloa îndmnulu P ăcăoaa d Dumnzu îno ual că câna Ca c ş ma cnă nu În manucul Tculu ma nou al mănă SânuluPavl găm umăoaa noă oa lămuoa nu voluaacu momn al lub «D amna ş la ana a 9a aaznclo îmăăş ş al Mac Domnulu ncânându

Ca ş ma cn nc P ăcăoaa d Dumnzuînu cână ă o măm nu una înan d mo ca acum daconul o oş c înca moul [ca câna d două o»



29 ĂI LA POLEME TGICE

actca d astz nu st ntu totul xact da stdstul d vch ş s-a mpus pst tot. ntu bisicil dmi intvnţa potului sau a diaconulu nant d pasnaa 9a fi c s cânt sau nu "Ca c şti mai cinstit" stş folositoa dn punct d vd pactic pntu a atagatnţia cdncioşilo st ş un ndmn ndict pntu popoca s s idc n picioa pntu ugciun. Atunci când nus cânt "Ca c şti mai cinstt" ci pasna a 9a a canoanlointvnţia diaconulu st chia ma ncsa Totuşi şsituaţa acasta ndptţşt caactizaa Maii Lav dpt

bastionul cli mai acivic ş mai vchi ânduili şi tadiţii.Cu acast ocazi tbui notat c intvnţia diaconuludnt psnl a -a şi a 9-a a canoanlo st psupuschia d stuctua slub Adic n timpul cânti canoanloca s subnţlg c atunci când a ntţsut cu stihologiaodlo Psaltii (zcându-s toat acsta adc Odl biblc la ultiml stihu al ficia mpltim cânti potivtalctut d Pnţ p ca l numm canoan» dup Sfântul

Macu Eugnicul Expcarea sujbe bserceş; despre Uree ,avm dou ntup pma nt p asna a 3 a ş a 4-a şa doua nt pasna a 6a şi a 7 -a. La pima s insaz o ctnimic ostt d diacon şi cfonisul potulu: "C Tu ştiDumnzul nostu . . ." dup ca umaz sdlnl sau ipacoi.a a doua ntup s insaz aşi ctn mic cfonsul C Tu şt mp atul pci . . ." dup ca umaz condaculicosul şi sinaxaul. Chia ş n zll d ând când nu scânt catavasi ntupa cânti st macat d ptaaimosului psni a 3a şi spctiv a 6-a naint d ctn.În flul acsta cl nou od sunt mpţit n ti "sti szicm d cât ti dup cpul Snti Timi. «Acum acst noucânt ntu chipul nt t al Timi Cli mai psus ddumnzi sica l cânt pn canoan ca p nişt cântid biuinţ şi d mulţumi. Şi s fac opi d ti o pin acastacinstndus Tma . . .» obsv Sfântul Simon al TsaloniculuiDao cap 310. Astfl avm gupl 1 2) 3 4 5 6 7 ş 9.

Înt pasna a -a şi a 9a nu xist o ctni doacn flul acsta s-a f upt unitata clo t st ci xist o



OANNI FONOI 295

dovdă opririi cnării prin repere rmosului pesnei -, cusihul de dinine lui Să lăudăm bine să cuvânăm . . ş numi sroă

covârşiore (perissi) su

cre ridică în piciore.

Aces însemnă că rânduil prevede o orecre înreruperescură dică nu după modelul celor două neriore probbilcu Pe Născăore de Dumnezeu şi Mic. . su după vechilerânduiei, cu începere irmosulu celei de nou de căre cnonrhdcă nu se prevede cânre Cee ce eşi mi cinsiă . ces ce luzie Sânul Simeon scriind că «ir după pesn , l începuul celei de 9-, măreşe (cine? Din cuvinele

de dinine se pre că cel mi probbil diconul su preoul)pe ce mi presus de oţi snţii pe Născăore de Dumnezeu . . .înru cre (cânre) se şi cână cele le dumnezeieşii cânări cesei» Dalog cp. 32 Prin urmre inervenţi diconuluiese bineveniă şi rebuie să rămână Generizre cuinelor PeNăscăore de Dumnezeu . . se doreză evoluţiei spre simpliicre prcicii iniţile mi complexe.

43

La Vecenia din Vineea Mae ochimenlÎmăţita hainele Mele loşi... se cântă sase citeşte?

494

La sljba înmomântăii tebie să se cânteochimenl Aostolli Feicită este calea...sa şi siml să se citească?

Prochimenele u os ăcue să se câne, nu să seciescă. În legăură cu ces nu mi încpe nici o îndoilă,deorece ne ese cunoscu modul iniţil de cânre lor dindiverse surse. De lel cunoşem lucrurile în pre â



296 UNU L PROEME IURGICE

din aviia o n actica d atăzi ct şi din indicaaglai ca ită la toat ochimn făă ci Eto alitat că voia clti a ndtăit mlt Atfl

iniial cnta tih al "ochimnl" amli şima tihologia întgi alm a dacă a a lng ano tihi la alg din aml din ca f atochimnl acata tbi că t ovnina tmnli

"tihl d dinainta o) ttli kimno)" = "ochimn") ia a fica tih ta d căt oo ochimnl ca nfn măl tihilo a tn ttat nă cnd a

ajn a ti a aşa nmitl "ochimn mai"

a aznicloşi la ochimn nviii "Domnl a îmăăit " d a Vcniad Smbătă aa a chia la n tihl d nct aalmli d a ca nc cntaa tihio dacă actan f cmva al chia d ochimn Atf ochimn în afaă d cl mai a ajn ă cnt atăzi d tioi d doă oi făă tih şi o dată îmnă c tihl din alm

Evolia lo a continat şi mai mt La Vcnii a

ătat cntaa lo cintită da ngl întgi anbiicc c cia Potli Ma nd b ina bingi din timil mai noi a îndătinat ă citacă Pintni n anmit oci n cntă nici chia ochimndin Vina Ma n zil d nd din Potl Ma cndjba ăvşşt aoa făă lm vobim d biicid mi citia "in iconomi" nt ctaa lbi tifică nă n şi nt Vina Ma n mt ăi acta

cntă ia cd că tbi ă cnt t totCt d ochimn Aotolli volia a fot

nmiloaă Sa im citia o dă mod citiiicntat aAotolli nt toat nă aşa cm toat gil a şicii dă cm zic tot aşa şi aici a ăma ca ingăci ochimnl lbi înmomntăii ca continăă cnt aoci Et inga itai coctă ca namai ăma Să da Domn ă ămnă ca o inlă a aciviin cataclim făct "in iconomi"



OANNI FOUOULI 297

495

nainte de ultimul sau penultimul trop ar al pesneia 9-a a anoanelor, adiă înainte de "Şi aum",

se ântă sti hul "Bineuântăm pe Tatăl, pe Fiulşi pe Sfântul Duh pe Domnul îl lăudăm" sau,laă Tatălui" a la elelalte pesne?

Contxtual ăunul d la întbaa n 49 naadu la aată întba a fă la un ubit foat

d amănunt aoa făă nii o valoa atiă l uinntu atia biiilo d mi u îl vom t u vdană atât din dagota ntu fatl a întabă ât şintu a vădi înă o dată advăul uvintlo fântului imonal Taloniului ă «nimi nu t mi au făă imotană)în iia malui Dumnzu şi Mântuitoului notu iuito nimi nu t făă ootală ăi iia t anuşi Cuvântului Clui viu Dt aa toat unt u maootală Di um oat îndăzni inva a ntu totul inoniil al ă nu ia ama la l făut u ootală şi lal unt al lui Dumnzu Cuvânul şi ă faă inlgiuitoul ato tiăi» (Dag a 365) n vma noatăîn ial atfl d amănunt unt ootit ndmn d a vobid l ia a t oua u l o "id d vm" ntuă noi tbui ă n ou numai tml mai şi ioa

Răunul la a tă întba dind d a tfinalul li da ota Od bibli îmună u a otivitatiii iniial şi ot ântă ana a V a a anoanlod la Utni Toat llalt n tmină u "lavăTatălui Şi aum " ia la nalul lo inază două unul la

"lavă" şi unul la "Şi aum") au un to a la "lavă Şiaum") duă az n mod analog şi ana a a a tbui ă înhi u "lavă Şi aum" a şi llalt n Aată

analogi a ovoat onfuzia a o laă ă înlagăîntbaa noată onfuzi a tbui ă fi dtul dvh şi a întâlnşt nu numai în ăil tiăit i şi



98 RĂSPUNSUI A PROBLEME LITUGICE

n manuscis şi cu atât mai mult n actica d zi cu zi. Şiacasta dac icât a a d incnscvnt la imvd a VIII -a d biblic (cântaa cl i tini Daniilca. 3 v 3465) nu s nchi cu "Slav Tatlui . Şi acum. . " cicu "Bincuvântm Tatl. . Şi acum . " Acasta st ciudn a acsti cânti. "Bncuvântm Tatl . ." st mdcafat uşit a lui "Slav Tatlui . . ." adic a aşa-zisidxlgii "mici" ca s-a fcut du mdlul stihuil antiaal Odi biblic ca nc tat cu "Bincuvântai . " Înmanuscis şi n vchil Tiic in acst tmn fmat

dintun singu cuvânt ("Evlgit"

"Bincuvântai") stnumit ntaga d a ta. Pin uma cu acast nchi

("Bincuvântm . . Şi acum . . ") st znt asna a -a nvchil manuscis chia şi n txt mai uin flsit undactica şi ign an a nu au ajuns s l schimb. Acstlucu s ntâml la cântaa sni a ta ca singuxci a acticii actual n Sâmbta Ma la sfâşitulmalui şi d lctui din Vchiul Tstamnt d la Vcnia

Paştlui d la vcha ivgh ascal.Pin uma atunci când s un stihuil Odi muncu asna a VIIa din cann "unm" du tminlgialitugic " 4 ncând cu stihul "Bincuvântai Anania "tc. du cum cntinu s ntz Psaltia Caslvul şiStihlgiil şi insm tal la cl du stihui camaz Bincuvântai Anania .." şi "Bincuvântai Astli . . .") .La nultimul ta unm naint

"

Bincuvântm

Tatl. " ia la ultimul unm "Şi acum ." Astfl stasiguat galitata dint numul tal şi al stihuil.Altfl in ncaa n asna a VII a a stihului"Bincuvântm Tatl. . " şi in taa din nu a lui"Slav Tatlui . ." stihuil s fac cinci lucu ntivit. Multmai a st situaia Psaltiil şi Caslavl ca ncadazla acast asn nu numai "Bincuvântm Tat."f

"Şi acum . ." ci şi stfa issita (

"issi") adic

"S

ludm bin s cuvântm . . ." şi un naint şi "Slav . . .Şiacum". Astfl gşala sa şi mai mult î : sthuil atus fac şas din şas t şi din t zc ia galitata numic



OANNIS FONDOIS 2

dintre stihuri şi tropare se distruge cu totul, de vreme cenumărul troparelor este mai mic cu doi decât numărul stihurilorsau, respectiv, stihurile sunt mai multe cu două decât troparele

La canoanele Triodului, unde alterarea practicii estemai mică, după cum am spus, la penultimul tropar al ultimuluicanon (al tricântării, al patrucântării etc) al pesnei al VII-ase pune înainte, după cum şi trebuie, "Binecuvântăm peTată" la ultimul trop ar "Şi acum " , şi, cum e şi firesc, lairmosul care se repetă la sfârşit ca "tropar covârşitor (perissi)"se pune stihul "Lăudăm " Nu ncape nici o îndoială că

aceasta este rânduiala corectă şi foarte exactă Acum, să vedem un amănunt al amănuntului Cândcanonul nu se cântă la Utrenie, deci nu se pun stihurile OdelorPsaltirii, atunci ar trebui să se spună la penultimul trop ar alpesnei a VIII-a "Slavă Tatălui " sau stihul "Binecuvântămpe Tată"? Cred că "Binecuvântăm pe Tată" nu-şi maiaă locul aici Canonul se cântă ca o compoziţie imnograficăindependentă de Odele Psaltirii Aceasta reiese atât din

curgerea logică a lucrului, cât şi din mărturiile TrioduluiAstfel, la canoanele colivelor din săptămâna I-a a Postului,ale procesiunii din Duminica Ortodoxiei, ale lui Lazăr şi latricântările lui Andrei Criteanul din Săptămâna Mare, carese cântă la Pavecerniţă, poziia respectivă e deţinută de"Slavă Tatălui " La Canonul cel mare şi la Acatist se pune"Binecuvântăm pe Tată", însă acolo este vorba despre oUtrenie şi, prin extensie, evident dintro greşeală, se repetă

acelaşi lucru şi la cântarea pe bucăţi de la Paveceţă primasăptămână n aceste situaţii nu se cântă şi "troparul prisositor"cu "Lăudăm, binecuvântăm ", adică irmosul pesnei a -a, iarunde se aă o prevedere ca aceasta, ea se datorează maidegrabă unei erori editoriale

6 irica rcii im catit câtă împărţit î patr tări i

îţit d ca ivtiri prim patr ăptămâi di Ptar it c ba Pavcriţi dpă car ria î îtrgim î ăptămâaa Va a ba catiti d Viri ită îă c tria



00 RSPSI A OBEME LIUE

496

ste îgăduit să se săvârşescă uţi î zile desâmbătă?

97

ste îgăduit să se săvârşescă uti î ziu de� ,

przic ălţării Cistitei Cruci su î juul ei?

Nu exstă canoane care să nterzcă săvârşrea nunlor înzlele e sâmătă ş la prazncul Înălţăr nstte ruconorm canonulu 52 al snoulu local n Laoceea (mloculsecolulu al Vlea "nu treue să se săvârşească nunţ sauzle e naştere în Postul Mare" eoarece upă cum oarte corectcomentează Palonul "sunt nepotrvte cu tângurea ş

postul Păresmlor"anonul se reeră la Postul Mare însă prn extense

se aplcă ş la celelalte postur char ş la cele e mercur şvner dn ecare săptămână anonul 23 al Sântulu Tmoeal Alexandre (sârşul secolulu al Vlea hotărăşte ca soţîn mo necesar treue să se aţnă sâmăta ş Dumncapentru erta uhovncească care este ausă în aceste zleDomnulu» Se suînţelege aşaar că potrvt oceulu

epoc respectve e urmau să se împărtăşească la DumnezeascaLturghe onexarea celor ouă canoane potrvt tennelorrespectale ş ascetce care au exstat e la început în BsercaRăsărtulu a dus la nterzcerea săvârşr nunţlor ş întmpul marlor praznce încă dn aunul lor a char ş înzlele e sămătă ş Dumncă Bneînţeles că acest lucru seîntâmpla oarecum ca o cutumă ş cel ma egraă în praccănu se aplca întoteauna cel puţn în toată extensa pe care

pare să o vrea să o ea Sântul Ncom în Pidalion Era înorce caz o exagerare evlaoasă Sântul os ma Etolaul sătuaca creştn săş acă nunţle în orce z a săptămân»



ANNIS UNDUIS 30 1

vo nu nă Duminica Şi acata «nu ntu că o îmidicăLga ci ntu noânduii ca întâmă» şi mai antu ia d a Dumniaca Litughi a co ca umau

ă căătoacă şi vidnt şi a udo o din caua nuniica ava ă fi Până nu dmut c mai mut nuni făcau c mai ada în Duminici făă ă iacă şi nunifăcut în i d ând Vina ăvâşau chia nuni oficiaîmăătşti Din cât am aat în utimii ani a încut ă oişnuiacă şi ă ăândacă ca un f d "modă" ăvâşianunio n i d âmătă Sunt invocat motiv actic

şi ocia ca cu iguană că xită Dacă a fi xitat unmotiv duhovnicc io iica a fi tuit ă aciona tim şi t tot doac atf am ajun a ituaia audăşi a confui ca întun oc ă nu facă nuni âmăta iaîn aoia oaşu au icoia învcinată ă facă Datf acum t foat tâiu chia şi ă mai gândacăcinva a o încca d aci otită d dinaint şcuui

Canonu Sfântuui Timoti t in ă fi inut d

cştini umai ă aiă gijă ă nu cadă înto cuă şi maia a aani adică ă ocotacă i înşişi di ia ciai ca îşi fac nuni âmăta ăcătoşi. Cât d oiica incuvintaă nuni âmăta ă aiă oimu ă ocotacă i înşişi îmunăvinovai ntu încăcaacanonuui şi a oiciuio actic a iicii Ca maiadanică aciun a o a fi ă amintacă miio canonu23 a Sfântuui Timoti ăându mâini ămânând cu

ntimntu fa că mută vntua onaiităi umii noio oi ionaii

Cât d anicu năăii Cintiti Cuci un d că ămân vaaiă întu totu intdicia canonuui42 a Sinoduui din Laodica năaa Cintti Cuci t o adoua in Ma oic i a ătămânii a căda Şi act ucu îot îng ci c umaă ă căătoacă in cathiai şica vo ă facă o cununi igioaă Ronaiitata cadhotăâo aua oio şi t ga şi d nitat Pângă acaa în acată i nu xită aiuni actic şiocia ca n i d âmătă năaa t numai o inguă i



02 RSPUSU A OBEM ITUGIE

dn an a âmtl nt cnczc doă Cât d ajnl cl n d la ăvâa Vcn n aăm dn nct dvd ltgc în za azncl nt ca t valaln xtn canonl dn aodca. Dacă înă n vom ă nacndm fac în atl modll oa ăvâVcn n a xagat ă ocotm ajnl ca o z în can oa fac nntă. Atnc vom ma concvn ma cn faă d ca canon 23 Sfântl mot Alxand.

98n Postul Mare, atunci când cit slujbele Ceasurilor,începem Ceasul şi cu rugăciunile începătoare,după cum scrie în Ceasloave, sau îndată cu Veniţisă ne închinăm, după cum scrie în ediţiile mainoi ale Păresimierelor7?

99

Când se săvârşeşte Vecernia ră să se citit înainteceasul al -lea, începem cu rugăciunile începătoare sau cu Veniţi să ne închinăm şi cupsalmul de început?

Dă ândala xactă a Mzonotc Cal al la al Xla Pavcna înc totdana c măatcc . . . " " Sfnt Dmnzl . . . " cllalt. DmotvăCal Cal al Vla mjlocal Vcna încîndată c Vn ă n închnăm" Motvl t vdnt.măat cc" cllalt găcn încătoa c ca înccl at lj amntt ma nant n aan acto

37 Prbabi ediţii are rid bee di P ae



OANNIS FOUNDOUIS 303

lu Aică nu unt un lmnt oganic al tuctuii locum unt ugăciunil încătoa ca un duă almiEl unt lmnt al uni mici lu intouctiv încut dacă ă o caactizăm atfl ca nu un înmo cial înainta acto lu ci un înainta unuigu d lu dint ca ima t Mizonotica auCaul al la au Caul al Xla au chia PavcniaCaul Caul şi milocauil unt lgat întotauna lul inainta lo ctiv Caul UtniCaul al Vla d Caul al la Vcnia Caul al Xla

ia milocauil lul Cauilo counzătoaficăuia dint l Pin uma nu un înainta lougăciunil încătoa ci l înc imiat cu încutul lonomal aică cu Vnii ă n închinăm Ca o uma acăcând tiicul vchi va întua lui duă fâşitulUtnii şi uă Caul al la au ăvâşia indnntă aficăui Ca cum fac la lua Cauilo îmăătştiau mai) fica Ca chia şi Cauil şi V încau

cu ugăciunil încătoa aşa cum unt l fomulat înTio şi în minl cmi şi ianuai

n tiicul mănătic avm d o at şat lu înconcoană cu număul fânt al linătăii şi otivit cuvintloalmului d şat oi în zi tam lăuat ntu udcăiltăii Tal P 118, 164 cl şat lau au şat vmiotivit ugăciunii ca iniial ăvâşau aat înăin motiv actic in iconomi au contituit mai tâziu

ti gu lu tot în concoană cu număul fânt şiotivit cuvintlo almului aa şi diminaa şi la amiazăunvoi voi vti şi va auzi glaul mu P 54 9 Atfl a lucat un itm actic şi viail ucciuna ugăciunii cu lucul au cu oihna alcătuit ti tăi

al ciclului uni zil fica in l cuinzân iaăşi ntunumăul fânt cât ti lu Mizonotica Utnia Caul Caul al la şi al Vla Onia Caul al XlaVcnia Pavcnia Convnionalimul noii chm 33)t viziil oac nici Odnia nu t număată întcl şat vmi nici Pavcnia nu a lgată d Vcni



30 RĂUNI A OBEME ITUGIE

oac înt acta oă la maa la tază, ia acata cita obici "la cili" otşi inttaa tologică ojtifica «Şi ti nt timii zili şi ai noii, ti nt şi

lal ficăi vmi, iica mân în act vmimali Danii, ca ti oi a gat în fica in actvmi, ă cm tă ci în "vnii" Dan 6, 0) ia inăvâşia clo ti ljb la fica in cl ti vmi, imită cl noă ct, ca nt nmăat în ti tia şinînctat Dmnz îl laă», comntază SfântSimon al alonicli Dalg ca 3)

Dci, ca gă ljb t cată "incvântatt Dmnzl not " , acă t n ot faă, a

"nt găcinil " în lia li, măat cc " ,

"Sfint Dmnzl", "afântă im " şi Rgăcinaomnacă Scol acti intoci la fica vm găcin t comntat clnt Sfântl Simon «Aoit cmat Dl cl Sfânt, Cl c ăvâşşt găcinil, ăvină şi ă ăăşliacă şi ă n căacă şi ă n mântiacă

Căci noi n ştim cm ă n găm, acă n vom fi călăzii Dmnzicl D, căci in Acta şi tăim şi inActa n şi găm, zic av, şi înt El tigăm "Avva,ăint" Rom 156, Gal 4 6) Aoi înată cântaaîntitfântă Sfint Dmnzl), mân îngilo, şi "aSfântă im" nt mila vnită la im şi ntlaa amna îngilo şi nt mătiia ingliDmnz, Cli în im Aoi şi găcina ca ată

noă Domnl a ă c otl n ltima găcin,făctă lăvia [li Dmnz , zic "Doamn,milişt" oăzc oi, nt cl oăzccai al noii » Dalg ca 305)

otivit clo mai şi în confomitat c lăinilo ca a înaint act lmnt la înctilvmilo găcin, cm şi ă înll ca ăactoa, acta a tbi ă nă nmai înaint imaljbă in fica gă ljb Dacă ljbl zic lgat, vo omit, cia acă otivit ânilii vci, ca ătază în căil tiăit, v ă nă Cal



OANNIS FOUNOUIS 30

III esu IX în ostul e esuile împăăteşti etc)Dimpotivă c o ume ceo pe cae le-am spus cnd nuse pevede de nduial mi veche mpăate ceesc etc. şistăzi această sujbă se săvşeşte făă să se ege de o lt(c de exempu Uteni făă iezonoptică ecenia făă esua -lea) atunci a tebui să se spună în mod noml dupăBinecuvntat este Dumnezeu nostu Împăte ceesc . . Sfine Dumnezeule şi Rugăciunea Domnescă Acest lucuîl învaă ce puţin tdiţi

De ugăciunie începătoe slujb Uteniei ce este o

siuaie mai stnie ne vom ocup în ăspunsu umăto

500

De ce slujba Utreniei are rugăciuni începătoare,deşi nu ar trebui să aibă, câtă vreme se uneştecu Miezonoptica?

Punee ugăciunio începătoe slujb Utenieiconstiuie înt-devă o mică da compexă pobemă. Înpincipiu obsevţia ese coectă anume că de veme ceUteni se uneşte ntotdeun cu iezonoptica ca douslujbă din pim gupă de imne ciclului zilnic potivit celope ce le cunoştem şi ceo pe ce le-m scis în ăspunsu

nteio nu tebui să fcă excepţie ci să începă cueniţi să ne nchinăm .Aici nsă începe o devătă ventuă de înclcelă în

mănunte cae ne şi oboseşte da ce şi umineză n celedin umă ciudăţeni de începutul Uteniei. Şi ca să fimexaci în zilele de nd Uteni nu este dou ci teislujbă din pim gupă deoece nte cest şi iezonopticăse inseează c mijloces sujba pentu cei domiţi acătuită

din doi psalmi top e şi o ugăciune Şi cest s lipit deiezonoptic din ziee de nd şi nu ceeză pobeme Oată slujbă însă singuaă şi ceast s lipit la începutul



3 RĂSPUNSUI OEE ITUGICE

slue Utrene ş aceasta creează proleme Este vorbaespre trsaghon pentru împăraţ sau slua împărătească ş aceasta tot cu o psalm (Ps 19 ş 20 care este ntrousăprn Venţ să ne închnăm ş cuprne rugăcunleîncepătoare tre tropare (Mântueşte Doamne poporulTău etc) o ectene ş un ecfons Rugăcunle începătoare caresunt puse înantea aceste slube upă toată proabltatea aparţn acestea nu Utrene eoarece a avut în traţaslujelor o oarecare nepenenţă ar locul e a varat întreverse puncte ale vremlor e rugăcune Utrena tot ca

excepţe nu se începe cu obşnutul Venţ să neînchnăm c locul acestua îl eţne Slavă întru ce e suslu Dumnezeu ş Doamne uzele mele ve esche care sunt puse înantea celor şase psalm

n realtate la începutul Utrene nu avem char oexcepţe e la regulă c o smplă încâlcre a unor elementenţal străne Acest lucru se vee ma clar în rânualaprvegherlor une tocma pentru că se omte sluba

împărătească începutul Utrene upă lectura bblcă carese leagă e sluba Vecerne mar se face meat e la Slavăîntru ce e sus acă am putea zce e la cuatul Venţ săne închnăm al începutulu e Ş în toate celelalte cazurîn care n se pare că Utrena începe cu rugăcunle începătoare atunc cân se uneşte cu Mezonoptca rugăcunle începătoarenu sunt ale e c sunt rugăcunle începătoare prncpale aleslue împărăteşt une se pune înante ca element

începător eş nu este c reuşeşte să fe upă omtere apsalmlor împărăteştOarecum cuată este ş stuaa n Lunea urată

Acolo Utrena are mpărate ceresc ş rugăcun începătoarela începutul e eoarece nu se omte Mezonoptca pentrurugăcunea/paracls e seară potrvt tpculu SfântuluSava ş Troulu n Postul Mare Utrena începe tot cu rugăcunle începătoare char acă este untă cu Mezonoptca fe prn mtarea Lun urate fe pentru că aceste rugăcunîncepătoare treue socotte ca elementul e început alslue împărăteşt element care s-a păstrat ş upă lprea



OANNIS FOUNDOUIS 307

c dă , fi c mai ail din nct d vditic nt că aici a ătat ntn md aadxal nnă şi nişnit n clt amintia acticii cli mai vchi,cnfm căia Mizntica a ima at a Utnii şi,întn aca fl xitna i n t lată în amă dMizntica mai nă Acata t şi ca mai nmalăxicai nt mita Miznticii în timl ivghi,nd a ti ca n imativ lgic ă dină ziia cntaă



Conţinutul după material

1. Botezul şi celelalte slujbe care îl însoţesc

419 Untdelemn sfinţit pe mâinile naşului . . 650

420 Înconurarea colimvitrei o dată sau de trei o r i . . . . 66

418 Spălarea nou-botezatului . . . . . . . . . . 62

2 Dumnezeiasca Liturghie - împărtăşire

416 Prelungirea şi scurtarea Dumnezeieştii iturg hii . 49

459 Săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii fără veşminte . 03

479 Proscomidia înţeles importanţă . . . . . 48

479 Proscomidia: săvârşirea ei de către un preot

care nu slujeşte 248

48 2 Îndemnurile diaconeşti (Binecuvintează, Porunceşte,Întăreşte etc.) dacă trebuie spuse de către preot . . . 260

410 egătura dintre rugăciuni şi ecfonise şi locul lor în

Dumnezeiasca iturghie . . . . . . . . .. .. . .. . . . . . . .. . .. . . . . . . . . ... 28

413 Tipicalele şi antifoanele la Dumnezeiasca iturghie. . . 37

414 Stihurile antifoanelor din Duminici . . . . . . . 37

47 "Domnului să ne rugăm" de dinainte de ecfonisul

rugăciunii trisaghionului. . . . . . . . . . . . . 231

473 "Şi în vecii vecilor" de la ecfonisul rugăciunii

trisaghionului, spus de diacon . . . . . . . . 231

488 Prochimenele şi Aliluarele

Duminicilor la "Apostol". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277

433Citirea a două pericope apostoli ce şi evanghelice .

120

432 Articularea sistemului pericopelor scripturistice

greşeli în timpul aplicării lui . . . . . . 105



3 1 0 NR A OBM ITRGIE

449 gu n pp ş sn n Mn 162

43 p ubl n Apsl ş Evnghl în Mn 1 02

23 gu pipl vnghl in u uCiunul şi Psulu M u şl 78

27 ip l l vnghlş în pl lu

u şi In 86

430 C împun vnghl lu Zhu ş

pslulu Dumn 32 7

42 Rp lşi pp 70

444 C Evnghl un li 15280 "Pân" l Dumns ugh

81 ânulu sl l M 252

11 " nu pş hul" , înlsul 33

08 "Ş p p i " ,

s p 23

84 Mu s Ruguni mnş 265

5 Ensul ugun "I min, Dmn" 18976-

Dsn ş vlu slujb Împşi ş mulum2177-

� Î � �

478 up mpş ,

447 Rugunl împşi ş mulum s

în impul hnniulu 158

478 C slujb împş în mpul hnnulu 241

476 Aplsul slujb împş 21477 Aplisul lujbi mulum up

� �

2umn mp ş

428 Cnum pl inl înn împşi

nşl 1

51 Dumns ugh pln su nu

nu vn n un n s împşs 1 81

460 Cnsum nl n su p 2061 Cnsum nl un p

nu sluj 20



OANNIS FOUNDOULIS

3 "omeneşte, milostive" sau "Cel ce prin adâncul

înţelepciunii" în loc de "Am văzut lumina" în

3 1 1

sâmbăta morţilor din Penticostar . . .

.

. . . . . . . . . . . .

.

. . ..

.126

Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfnţite

30 Săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite în

alte zile decât miercurea şi vinerea

din ostul Mare ..

. . . . . . ..

.

. .

.

. . . . .

. . .

. . . . ..

. .

. ..

. . . . . 97

445 Începerea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite cu

"Binecuvântată este Împărăţia" sau cu "Binecuvântat

este Dumnezeul nostru". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

6 Săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite

cu o bucată din Agneţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

55 Înălţarea sau arătarea Sfântului Artos la "cele mai

înainte sfinţite Sfintele Sfinţilor". . . . . . . . . ..

.

. . . ..

. ..

. . . . . . . 194

. Nunta

96 Nunta în zi de sâmbătă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300

97 Nunta în ziua de praznic a Înălţării Cinstitei Cruci . . . . . . . 300

65 Întreita repetare a cuvintelor "Se logodeşte . ."

şi"Se cunună"

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209

46 Unde să se rostească "Binecuvântată este împărăţia ."

la începutul slujbei Cununiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

409 Tropare la slujba Cununiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

.

Maslu

62 Făină au grâu la Maslu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207



3 1 2 RĂSPUNSUI A BEME ITUGICE

5 Aghesm mre

6 Asemnări şi deosebiri înre Agheasma mare şi mică

977 Diferena de har sfior de la Aeasma mare şi mcă 97

6 Aghesm miă

56 Asemnăr şi deosebiri re Agheasma mcă şi mare 97

7 Diferena de har sfnior de la Agheasma mică şi mare

972 Marea săvârşirii sfeşaniei de încep de lnă

n impl sâmbeeor din Pos Mare 36

8 ăvârşirea seşaniei dpă înmormânare 202

. Înmormântre pomeniri

87 Cvân Tă ese adevăr sa egea Ta ese

adevăr a ecfonisl rgăcinii înmormânării 27

67 crarea sljbei înmormânării 26

67 miere a cond acli şi ericirilor a sjba

înmormânării 26

3 chimbarea la feminin sa la plra a

rgăcinilor şi roparelor înmormânării

09 Dacă se cână prochimenl ericiă ee caea

la sljba înmormânării 29

2 ăvârşirea înmormânării în impl Vinerii Mari 9

52 Ailia de doă ori a sjba mormânării preoior 83

8 ăvârşirea sfeşaniei a casa cei mor dpă gropare 202

89 Pomenirile la praznicl Înălării Cinsiei Crci 283



OA FOUNDOUIS 1

. Slujba bisericească

422 Ectenii a canoanele teimice de la Miezonopticadin uminici. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 76

500 Rugăiunile ncepătoae de la Uteniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305

474 Canoane cu subiect dublu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . 234

483 Tae ale Născătoaei de umnezeu la sfâşitul

icăei peasnă a canoanelo . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. .. . 264

491 tihologia Odelo şi canoanelo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285

491 anoane "făă stih" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285468 Omisiuni n cântaea canoanelo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219

0 Catavasia pesnei a 3a, dacă se cântă de stana deaptă

sau de cea stângă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

469 Catavasiile Schimbăii la Faţă şi ale nălţăii . . . . . . . . . . . . 224

471 Altenaea staneo la catavasiile dube . . . . . . . . . . . . ..... .. 228

495 "Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul. .. " la sfâşitul

pesnei a 8-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297492 "e Născătoaea de umnezeu.. ."

nainte de pe asna a 9-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291

453 Tămâieea n timpul cântăii

"Ceea ce eşti mai cinstită" sau la Laude . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

498 Rugăciunile ncepătoae a slujbele Ceasuilo . . . . . . . . . . . . 302

475 istibuiea difeită de top ae a sujbele Ceasuilo . . . 237

413 Slujba Tipicaleo (Obedniţa). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37499 Rugăciunie ncepătoae a slujba Veceniei . . . . . . . 302

401 Repetaea cuvintelo "entu ugăciunile . " la slujba

aveceniţei Mai. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9



RSPUNSUI A OBM ITUGIC

9. Anul liturgic

86 ure riululuiÎnălţării Cinsiei Cruci dupăumnezeisc Liurghie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 271

8 Săvârşire pomenirilor l przniculAInălţării Cinsiei Cruci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

7 Nunţi în ziu Înălţării Cinsiei Cruci. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300

17 Corecre roprului ânuieşe, omne, poporulŢ V

b' . v v ' 1 58u... runţ mprţ O f . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..

50 Corecre sihirei dou de lVecerni Sfânului imirie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178

Legăur pericopelor Aposolului şi Evngheliei

cu sfinţii prăznuiţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

31 Pericope duble l sfinţii din inei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

27 Pericope le lor evngheiş Î period lui Luc. . . . . . ......... 86

23 Legăur dinre pericopele lui Luc şi period

înine-prăznuirii Crăciunului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......... 782 Alilurele Cesurilor împărăeşi de l

Crăciun şi Boboeză. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

1 Prochimene înine de lecurile biblice l Vecerni

Crăciunului Boboezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 13

71 Alernre srnelor l cvsiile duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

8 Pericop închinării mgilor l Liurghi Crăciunului . . . . . . . . . . 1 60

30 Ciire împreună evngheliei lui Zheu şi posolului uminicii 32. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

2 Rodismos l pomeire evngheisului Ion 8 mi) . . . . . .. 82

66 ezlegre l oe înine posului Sinei ării . . . .. .. .. .. 21

6 Cvsiile prznicului Schimbării l ţă . . . . . . . . . . . . ..... ... 22

12 ure seşniei de începu de lună în impul

sâmbeelor din Posul re. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

23 Legăur dinre pericopele posolice şi evnghelicedin Posul re şi Pi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78



OANNIS FOUNDOULIS 3 1 5

433 Citirea împreună a Evangheliei Închinării Cinstitei

Cruci şi a praznicului Buneivestiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 120

402 Irmosul pesnei a 3a din Triod din vinereav t V � • 4 P t · M 1 1sa aman a a a o s u UI are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .......

403 rmosul esnei a 6-a din Triod din vinerea

sătămânii a 4a din Postul Mare.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1

436 Apoisul Duminicii Floriilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .......... 133

429 Aliluaree Ceasurilor împărăteşti din nerea Mare. . . . . . . . .... 92

493"

Împărţit-au...", proimenul eceei din

nerea Mare dacă se cântă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295435 Doi tâhariî Evngheia eceiei dn nerea Mare......... 131

442 Săvârşirea înmormântării în inerea Mare. . . . . . . . . . . . . . . ... 149

437- Ecfonisul"

ă Tu eşti împăratul ăcii... " la

438 Utrenia din Sâmbăta Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . 1 34

440 ,,(Prochimenul) De seară" la ecernia din

Sâmbăta Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

439 Prochimenul ecerniei din Sâmbăta Mare . . . . . . . . . . .. ........ 1 42427 Peicoe ale altor evngheliştiî peioada lui oan................ 86

469 atavasiile Înălţării Cincizecimii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 224

434"

Pomeneşte, Milostive" sau"

el ce prin adâncul

nţeepciunii... " în loc de"

Am văzut lumina... " în

sâmbăta morţilor din Penticostar. . .. .. . .. .. . .. .. . .. .. .. ......... 126

405 Obiceiuri mortuare în Penticostar. . . ... .. . .. . .. . . ... .. . . . . . .... 18

485 Intrare/vohod cu Evanghelie la ecerniaplecării genunchilor .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268

45 Prnuirea îmrenăî Lunea Sfântului Duh a celeidea treia aări a capului Sfntului on Botezătorul. . . . . . . . ... 46



Documents

dialoguri liturgice 4