DDiiaaggnnoo

îînnttââmmppiin

iinnttee

Cercetare realizată de: Exact Cercetare

oozzaa pprroobblleemm

innaattee îînn ddoomm

eeggrrăărriiii RRTTTT îînn

RRoommâânniiaa

Cercetare realizată de: Exact Cercetare și Consultanță, Membru

1

mmeelloorr

mmeenniiuull

nn

,

2

„Acceptarea este primul lucru,

primul pas spre integrare.”

3

Cuprins

Mulţumiri ………………………………………………………………………...4

Context…………….…………………………………………………….……….5Cadru legal……………………………………………………………………….7Introducere……………………………………………………………………...13Cercetarea calitativă – scopuri și percepții……………………………………..14

De ce cercetare calitativă?.........................................................................................................14

Cine constituie eșantionul?........................................................................................................15

Cercetare calitativa ……………………………………………………………..16

Cine sunt imigranții și de ce sunt ei în România?................................................16

Imaginea imigrantului generic în mintea românului ..............................................................................16

Integrarea imigrantului în societatea românească ................................................................................. 19

De unde vin imigranții? ........................................................................................................................... 21

De ce vin imigranții din zonele non UE în România ? ............................................................................. 22

Își cunosc imigranții din zonele non UE drepturile și obligațiile pe care le au pe

teritoriul României? .................................................................................................26

Care sunt drepturile și obligațiile? .......................................................................................................... 26

Cine le aduce la cunoștință imigranților aceste drepturi și obligații? ..................................................... 29

Liderii sau conaționalii din cadrul comunității de imigranți ................................................................ 30

Organizații Non Guvernamentale ....................................................................................................... 31

Instituțiile ............................................................................................................................................ 33

Porceduri de lucru cu imigrantii ………………………………………………….36

Comunicarea Imigrant-ONG-Instituție ....................................................................40

ONG-Instituție ..................................................................................................................................... 41

Imigrant – Instituție ............................................................................................................................ 43

Imigrant - ONG ....................................................................................................................................48

Situații delicate și problemele repetitive ..................................................................51

Concluzii generale....................................................................................................53

Concluzii privind comunicarea între instituțiile publice și imigranți....................................................57

4

MULŢUMIRI

Echipa de proiect le mulţumeşte tuturor celor care au acceptat să participe la acest

studiu, ce ne-au sprijinit şi au contribuit cu informaţii din sfera lor de activitate, cu opinii şi

sugestii privitoare la modul în care pot fi îmbunătăţite anumite aspecte şi ne referim aici la toţi

reprezentanţii instituţiilor şi agenţiilor guvernamentale cu rol în gestionarea imigraţiei, la

reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care derulează proiecte în acest domeniu.

Mulţumim de asemenea reprezentanţilor Oficiului Român pentru Imigrări care ne-au

acordat constant suport în implementarea acestui proiect pentru a-i atinge obiectivele şi pentru

ca acest proiect de cercetare să producă un instrument util, cuprinzător, care să servească

tuturor celor implicaţi în gestionarea imigraţiei şi integrarea străinilor în societatea

românească.

Şi nu în ultimul rând mulţumim reprezentanţilor firmei Exact Cercetare şi Consultanţă,

care ne-au ajutat la realizarea cercetării calitative şi cantitative şi la întomirea raportului

sociologic.

5

CONTEXT

Domeniul regimului juridic al străinilor a cunoscut de-a lungul timpului mai multe

încercări de reglementare în acord cu sistemele de drept occidentale şi cu principiile derivate

din jurisprudenţa instanţelor din alte ţări europene. După dobândirea calităţii de membru al

Uniunii Europene, România a continuat să adopte şi să-şi îmbunătăţească calitatea legilor din

domeniu, corectând din mers lacunele şi elementele care conduceau la interpretări nedorite sau

la situaţii injuste faţă de imperativul protejării drepturilor derivate din regimul general al

străinilor pe teritoriul României.

Studiul de faţă „Diagnoza problemelor întâmpinate în domeniul integrării RTT în

România” urmăreşte explorarea atitudinilor şi percepţiilor diverşilor actori instituţionali faţă

de cadrul de reglementare şi instrumentele de gestionare a fenomenului imigraţiei.

Cercetarea sociologică a avut loc în cadrul proiectului „Împreună pentru o mai bună

integrare a RTT”, finanţat prin Fondul European pentru Integrarea Resortisanţilor statelor

terţe al Uniunii Europene, gestionat în România de Ministerul Administraţiei şi Internelor –

Direcţia Schengen ca Autoritate Responsabilă şi Oficiul Român pentru Imigrări, ca Autoritate

Contractantă şi implementat în perioada septembrie 2011- iunie 2012.

Scopul proiectului constă în creşterea gradului de informare a actorilor din sfera

integrării sociale şi îmbunătăţirea comunicării dintre aceştia prin crearea unor instrumente de

informare permanentă a instituţiilor publice implicate în integrarea socială a RTT şi realizarea

unui manual de bune practici în acordarea de servicii oferite resortisanţilor ţărilor terţe.

Prin activităţile prevăzute în proiect se urmărește să se dezvolte instrumente de

informare (organizarea unor conferinţe, crearea unei pagini web şi a unui newsletter) a

instituţiilor publice implicate în integrarea resortisanţilor, precum şi a unui instrument prin

care să se armonizeze activitatea acestor instituţii în domeniul migraţiei.

Grupul ţintă al proiectului este format din reprezentanţi ai instituţiilor publice centrale

şi/sau locale din 11 localităţi (Bucuresti - Ilfov, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Galati,

Ploiesti, Suceava, Bacau, Brasov, Oradea) din România, care au atribuţii în vederea sprijinirii

integrării RTT în societatea românească, dar şi reprezentanţi ai organizaţiilor

neguvernamentale care desfăşoară activităţi dedicate RTT, şi reprezentanţi ai Patronatelor şi/

sau Sindicatelor.

6

Activităţile proiectului constau în editarea unor materiale de informare şi promovare a

proiectului; elaborarea unui studiu privind problemele întâmpinate de instituţiile publice în

integrarea socială a resortisanţilor; crearea unei pagini web, a unui newsletter şi a unui forum;

organizarea unor conferinţe naţionale în 11 localităţi din zonele cu cel mai mare număr de

resortisanţi ai ţărilor terţe (Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Galati, Ploiesti,

Suceava, Bacau, Brasov, Oradea); organizarea unui workshop; elaborarea şi editarea unui

manual de bune practici.

Echipa de proiect:

ADRA Suceava

Lungu Adriana Otilia - Coordonator proiect;Gându Cristina Adriana - Asistent proiect;Diacovschi Corina Elena – Secretar proiect;

Parteneri în cadrul proiectului:

Fundatia Umanitara „Mihai” SuceavaServiciul Apel Bucuresti

Date de contact:

Lungu Adriana Otilia, Manager proiect, ADRA, tel. 0745469459, adramediere@gmail.comGandu Cristina Adriana, Asistent proiect, ADRA, tel.0764704466,cris_adry2003@yahoo.comDiacovschi Corina Elena, Secretar proiect ADRA, tel. 0746529736, cdiacovschi@yahoo.comMihalache Laurentiu, Fundatia Umanitara “Mihai”, tel. 0744666600, laur@explora.roAna Maria Oteanu, Asociatia Serviciul Apel, tel.0747015854, anamaria.oteanu@apelngo.ro

7

Cadrul legal

Migraţia este un proces complex, cu un caracter multinaţional ce nu poate fi gestionat

numai în mod unilateral sau bilateral, ci printr-un management eficient care să aibă în vedere

beneficiul tuturor celor implicaţi şi caracteristicile în schimbare ale procesului migraţionist. În

acest context politicile migraţioniste ale ţărilor se modifică în funcţie de evoluţiile economiei

mondiale, a situaţiilor politice, a influenţei diferiţilor factori: naturali, sociali, etc.

La scară mondială migraţia este relativ redusă, cca 3% din populaţia lumii. Deşi fluxuri

migratorii importante întâlnim într-un număr relativ moderat de state ale lumii “nici o ţară din

lume nu rămâne în afara fluxurilor migratorii internaţionale“. Acestea sunt fie ţară de origine,

fie ţară de tranzit sau de destinaţie pentru migranţi, ori deţin toate cele trei atribute simultan.

Asemeni fluxurilor financiare, comerciale ori de informaţii sau idei, creşterea proporţiei

persoanelor ce traversează frontierele naţionale se numără între cei mai semnificativi

indicatori de măsurare a intensitaţii procesului de globalizare” (IOM, 2003).

Consiliul European a subliniat permanent necesitatea ca politica Uniunii privind

migrația să fie o parte integrantă a politicii externe a Uniunii și recunoaște faptul că abordarea

globală a migrației și-a dovedit pertinența în calitate de cadru strategic în acest sens. Pe baza

principiilor fondatoare ale solidarității, echilibrului și parteneriatului real cu țările de origine și

de tranzit din afara Uniunii și în acord cu ceea ce s-a realizat deja, Consiliul European invită la

dezvoltarea și consolidarea în continuare a acestei abordări integrate. Punerea în aplicare a

abordării globale privind migrația trebuie accelerată prin utilizarea strategică a tuturor

instrumentelor existente și trebuie îmbunătățită printr-o coordonare sporită. Ar trebui menținut

un echilibru între cele trei domenii (promovarea mobilității și migrația legală, optimizarea

legăturii dintre migrație și dezvoltare și prevenirea și combaterea imigrației ilegale).

Concomitent, politicile migraţioniste ale UE au avut în vedere 4 aspecte în vederea

gestionării în mod eficient a procesului migraţionist:

- politici pentru reglementarea şi controlul fluxurilor migratorii;

- politici pentru combaterea migraţiei şi angajării ilegale a lucrătorilor străini;

- politici pentru integrarea imigranţilor;

- politici privind cooperarea internaţională în domeniul migraţiei;

Aceste politici sunt reflectate în directivele Uniunii Europene, cât şi în strategiile şi

programele adoptate în domeniul migraţiei. Ele au în vedere o abordare coordonată a

problemei migraţiei, atât a celei legale cât şi a celei ilegale, în beneficiul ţărilor Uniunii

Europene, dar şi al ţărilor furnizoare.

8

Directive ale Uniunii Europene în domeniul migraţiei în ordinea cronologică a apariţiei

lor sunt:

- Directiva Consiliului 221/1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la

deplasarea şi şederea cetăţenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine publică, de

siguranţă publică şi de sănătate publică.

- Directiva Consilului 360/1968 privind eliminarea restricţiilor de circulaţie şi de şedere în

cadrul Comunităţii pentru lucrătorii din statele membre şi familiile acestora.

- Directiva 207/1976 a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de

tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă la formarea

şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă.

- Directiva 71/1996 a Parlamentului European şi Consiliului privind detaşarea lucrătorilor în

cadrul prestării de servicii.

- Directiva 78/2000 a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal

privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă.

- Directiva Consiliului 23/2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la

menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului între întreprinderi, unităţi sau părţi de

întreprinderi şi unităţi.

- Directiva Consiliului 109/2003 privind statutul cetăţenilor statelor terţe care sunt rezidenţi pe

termen lung.

- Directiva Consiliului 86/2003 privind dreptul la reunificare familială.

- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 38/2004 privind dreptul la circulaţie şi

şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor

(modificări).

- Directiva Consiliului 81/2004 referitoare la permisele de şedere emise cetăţenilor statelor

terţe, victime ale traficului de fiinţe umane sau celor care au fost subiectul unei acţiuni pentru

facilitarea imigraţiei ilegale, care cooperează cu autorităţile competente.

- Directiva Consiliului 114/2004 privind condiţiile admisiei cetăţenilor statelor terţe în scop de

studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat.

- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 36/2005 privind recunoaşterea calificărilor

profesionale.

- Directiva Consiliului 71/2005 cu privire la procedura de admisie a cetăţenilor statelor terţe

pentru cercetare ştiinţifică.

9

Regulamente şi decizii ale Uniunii Europene în domeniul migraţiei în ordinea

cronologică a apariţiei lor sunt:

- Regulamentul Consiliului 1612/1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul

Comunităţii.

- Regulamentul Consiliului 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în

raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora (ce sunt cetăţeni ai unui stat al Uniunii

Europene), care se deplasează în cadrul Comunităţii.

- Regulamentul Parlamentului European şi a Consiliului 883/2004 privind coordonarea

sistemelor de securitate socială.

- Regulamentul Parlamentului European şi a Consiliului 1992/2006 de modificare a

Regulamentului Consiliului 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în

raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora (ce sunt cetăţeni ai unui stat al Uniunii

Europene) care se deplasează în cadrul Comunităţii.

- Decizia Consiliului 491/2007 privind orientările politicilor de ocupare a forţei de muncă ale

statelor membre.

Programul Stockholm (2010-2014), adoptat de către Consiliul European în decembrie

2009, marchează priorităţile pentru dezvoltarea unei zone europene a libertăţii, securităţii şi

justiţiei în decursul următorilor cinci ani.

O politică dinamică și cuprinzătoare privind migrația:

- O politică concertată, adaptată cerințelor piețelor forței de muncă naționale;

Consiliul European recunoaște că imigrația forței de muncă poate contribui la o

competitivitate sporită și la vitalitatea economică. În acest sens, Consiliul European este de

părere că Uniunea ar trebui să încurajeze crearea de sisteme de admisie flexibile, reactive la

prioritățile, necesitățile, cifrele și volumele stabilite de fiecare stat membru, și să permită

migranților să beneficieze pe deplin de aptitudinile și de competențele lor.

- Politici de integrare a resortisanților țărilor terțe;

Integrarea cu succes a resortisanților țărilor terțe cu ședere legală rămâne factorul-cheie

pentru maximizarea beneficiilor imigrației. Politicile de integrare ale statelor membre ar trebui

sprijinite prin dezvoltarea în continuare a structurilor și instrumentelor de schimb de

cunoștințe și de coordonare cu alte domenii politice relevante, precum ocuparea forței de

muncă, educația și incluziunea socială. Accesul la locuri de muncă este fundamental pentru o

integrare reușită.

10

- Politici eficiente pentru combaterea imigrației ilegale;

O politică de returnare eficientă și durabilă reprezintă un element esențial al unui sistem de

migrație administrat corespunzător în cadrul Uniunii.

În România, în ultimele două decenii, legislaţia în domeniul imigrației a suferit mai multe

modificări, datorate atât presiunilor exercitate de către realitatea faptelor concrete, cât şi de

reglementările europene acceptate ca parte şi fundament al unei noi realităţi situaţionale. In

ambele variante însă, conform celor declarate de experţii în domeniu, a primat analiza

necesităţilor/cerinţelor cadrului naţional şi mai puţin adoptarea unui model de „bune practici”

în domeniu. Pe de altă parte însă, cel puţin la nivel declarativ dacă nu şi la cel practic,

valorizarea expertizei partenerilor europeni este considerată o condiţie importantă a

succesului în acest domeniu.

Descrierea fenomenului imigraţiei în România şi a integrării străinilor în societatea

românească s-a focalizat pe situaţia resortisanţilor din ţări terţe (rtt) aflaţi cu şedere legală pe

teritoriul României. Integrarea străinilor în societăţile gazdă reprezintă nucleul politicilor în

domeniul imigraţiei.

Cunoaşterea, promovarea reală a drepturilor fundamentale, nediscriminării şi egalităţii de

şanse pentru toţi devin elemente extrem de importante pentru asigurarea unei bune integrări a

cetăţenilor ţărilor terţe şi pentru eforturi comune depuse din partea rtt şi a cetăţenilor ţărilor

UE pentru construcţia de societăţi deschise, responsabile, şi diverse. Integrarea este un proces

dinamic bidirecţional de interacţiune şi adaptare reciprocă ce presupune eforturi din partea

fiecăruia implicat: imigranţii, rezidenţii statelor membre şi autorităţile naţionale, regionale şi

locale.

Gradul prin care toţi rezidenţii sunt îndreptăţiţi prin lege să aibă drepturi şi responsabilităţi

egale, precum şi orice tip de suport care răspunde nevoilor lor specifice prin care se urmăreşte

ca şansele egale să devină realitate este dat de un ghid de referinţă numit MIPEX.

MIPEX cuprinde 148 de indicatori de politici de integrare a migranţilor în şapte

dimensiuni ale integrării prin raportarea la standardele din Directivele europene şi standardele

internaţionale: mobilitate pe piaţa muncii, reunificare familială, educaţie, participare politică,

rezidenţă pe termen lung, acces la cetăţenie şi anti-discriminare.

Rezultatele date publicităţii la începutul anului 2011 arată că:

• România ocupă poziţia 22 din 31 în clasamentul general al ţărilor pentru care a fost calculat

Indicele MIPEX, în faţa unor ţări precum Elveţia, Austria, Polonia, Bulgaria, Lituania,

Slovacia. Punctajul general al României privind favorabilitatea politicilor de integrare a

11

imigranţilor (cetăţeni din ţări terţe cu şedere legală în România) este de 45. Acest punctaj

evidenţiază că România are politici nici faborabile, nici nefavorabile pentru integrarea

migranţilor (punctajul între 41-59 demonstreaza că ţara respectivă asigură pentru integrarea rtt

tot atâtea oportunităţi cât şi obstacole).

• Imigranţii nou-veniţi în România nu se bucură de politici de integrare mai favorabile decât

media europeană, dar mult mai bune decât cele din majoritatea statelor din Europa Centrală şi

ţările Baltice.

• Pe arii de politici: legile anti-discriminare solide reprezintă cea mai mare contribuţie a ţării

către egalitatea de şanse pentru toţi, inclusiv imigranţii. România este mai bine pregătită decât

majoritatea ţărilor din regiune pentru lucrătorii migranţi şi familiile lor, cu politici

asemănătoare noilor ţări de imigraţie a forţei de muncă. Totuşi, practicile administrative

discreţionare pe parcursul obţinerii şederii pe termen lung pot submina favorabilitatea

politicilor de integrare a imigranţilor în România.

• În arii precum educaţia, cetăţenia şi participarea politică, României îi lipsesc anumite

principii fundamentale care încep să devină normă în toată Europa cum ar fi de exemplu:

dubla cetăţenie, cetăţenia pe principiul jus soli, dreptul de vot şi accesul egal la educaţie.

Reglementări generale privind circulaţia străinilor în România:

- Legea 248/2005 prvind regimul liberei circulaţii;

- Ordonanţa de Urgenţă 194/2002 privind regimul străinilor în România republicată

(completată şi modificată prin Legea 357/2003, Legea 482/2004, OUG 113/2005,

Legea 306/2005, Legea 56/2007, OUG 55/2007)

- Hotărârea Guvernului nr. 1864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Ordonanţei de Urgenţă 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul

României a cetăţenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic

European şi pentru stabilirea formei şi conţinutului documentelor care se eliberează

cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor familiilor lor;

- LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011 - pentru modificarea si completarea unor acte

normative privind regimul strainilor în Romania;

Reglementări legate de migraţia în scop de muncă în România:

- Legea 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale;

- Ordonanţa de Urgenţă 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe

teritoriul României;

12

- Legea 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru

profesiile reglementate în România;

- Ordonanţa de Urgenţă 109/2007 pentru modificarea şi completarea Legii 200/2004 privind

recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate în

România;

- Legea 53/2003 Codul Muncii;

Strategia României privind Imigraţia 2011-2014 este documentul care stabileşte liniile

directoare şi obiectivele de atins, la nivel naţional, în ceea ce priveşte imigraţia reglementată,

prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale, azilul, integrarea străinilor în societatea

românească.

Totodată, Strategia are rolul de a asigura coerenţă şi cadrul de elaborare şi punere în

practică a măsurilor concrete şi de coordonare a acţiunilor în domeniul imigraţiei ale

instituţiilor implicate în gestionarea fenomenului imigraţiei. Strategia este implementată prin

Planuri de acţiune anuale.

Integrarea socială a străinilor cu şedere legală reprezintă obiectivul strategic nr. 5 din

Strategia naţională privind imigraţia 2011-2014 şi este operaţionalizată în trei obiective

specifice după cum urmează:

5.1. Încorporarea aspectelor integrării în toate celelalte politici din domeniile relevante;

5.2. Creşterea gradului de participare a străinilor cu şedere legală în România la activităţile

specifice de facilitare a integrării lor în societatea românească;

5.3. Crearea unui mediu care să faciliteze integrarea străinilor;

13

Introducere

Până nu demult, România nu ar fi fost recunoscută ca fiind o țară propice de

locuit pentru persoanele de peste hotare, ci mai degrabă una potrivită investitorilor și

oamenilor de afaceri străini care au sesizat imediat potențialul de investiții într-o țară

fost comunistă a anilor `90. Dezvoltarea a fost descrisă ca fiind una anevoioasă, însă în

ciuda lipsei unei direcții coerente sau a unei politici de progres atât social cât și

economic mai puțin concentrate în jurul chestiunilor de interes major, România a

devenit membră a Uniunii Europene. Acest proces, pe lângă responsabilitățile și

privilegiile asociate fenomenului (accesul și utilizarea responsabilă a fondurilor) a adus

și o nouă situație cu care România post-decembristă nu s-a mai întâlnit, și anume un

aport considerabil de imigranți care au găsit în cetățenia română o bună punte de

lansare pentru alte țări din Uniune.

Părerea respondenților, după cum rămâne de văzut și în cele ce urmează, este

că țara noastră a devenit ușor țară de destinație, și nu doar una de tranziție pentru

resortisanții din țările terțe. Acest aspect este cumva unul definitoriu pentru întregul

studiu, avand efecte vizibile în părerile atât personale cât și profesionale ale celor

investigați. Astfel, problemele puse în discuție devin mai sensibile și demne de luat în

seamă, atât timp cât discuția nu se mai axează pe oameni care fac din acest proces o

sursă facilă de câștiguri materiale ci pe oameni care își dedică activitatea, banii, familia

și chiar întreaga lor viață, țării în care s-au stabilit. Relațiile strict legate de muncă

devin relații de prietenie, în unele situații chiar de întemeiere a unei familii. Imigranții

nu mai sunt priviți cu ochi îndoielnici și este mult mai facil de a li se recunoaște

drepturile și de a fi considerați ca egali cu cei născuți și crescuți aici.

De aici se naște o altă chestiune ce ridică semne de întrebare. Cel mai frecvent

răspuns la întrebarea “Ce probleme întâmpină imigranții din zonele non UE la

ghișeele instituțiilor?” este “În afară de problema limbii, uneori, nici o altă situație

specială de care cetățeanul obișnuit nu s-ar lovi în activitatea sa.” Cu toate acestea în

experiența descrisă de imigranți, putem găsi și alți itemi de menționat, dificultățile

depășind barierele impuse de limbă și devenind diverse și numeroase. Acest răspuns se

potrivește frustrărilor cetățenilor români (în special a celor din instituții), cauzată

probabil, pe de o parte, de interesul crescut față de imigranți (ignorând nevoile

14

românului de rând, simțindu-se dat la o parte, neglijat) și, pe de altă parte, de

experiențele personale supărătoare pe care le-au întâmpinat subiecții investigați în

interacțiunea cu ghișeele (chiar și plățile unor facturi sau a unor rate bancare pot fi

catalogate ca experiențe ce lasă de dorit cu ghișeele organizațiilor de toate tipurile).

Cercetarea calitativă – scopuri și percepții

De ce cercetare calitativă?

Cercetarea calitativă de față a avut ca scop principal dezvoltarea unor linii de

ghidaj pentru cercetarea cantitativă ce succedă, și punctarea unor indicatori ce vor fi

măsurați în cadrul acesteia. Însă, prin interviurile calitative pot fi stipulate atât ezitările,

comportamentele paraverbale, evitarea anumitor întrebări sau chiar îndârjirea de a

puncta un anumit aspect iar și iar în cadrul aceleiași convorbiri, detalii care pot spune

însele o poveste și pot conduce la concluzii de tip insight.

De asemenea, la finalul cercetării cantitative, aceste insight-uri vor face datele

ușor de interpretat, și în plus de găsit motivații care determină anumite comportamente

și serii de răspunsuri, mai ales dacă luăm în considerație faptul că percepțiile și

impresiile asupra imigranților vor fi fundamental subiective, lansate în urma unor idei

preconcepute și mai puțin a unei interacțiuni directe și profunde cu aceștia.

Cine constituie eșantionul?

Discuțiile au fost purtate prin telefon cu:

profesori de limbă română: “Eu sunt profesoară de română și

făcând niste cursuri la Institutul intercultural din Timișoara, am

avut posiblitatea să predau limba română acestor străini.

Cursuri, mă rog de formare, cu certificat dat de Ministerul

Muncii”; „Sunt cadru didactic, predau limba și literatura

română la Colegiul Mihai Eminescu din Iași și inspectoratul

școlar are o înțelegere cu Oficiul Român pentru Imigrări pentru

a furniza servicii în sensul unor ore de limbă și literatură

15

romană, limbă și civilizație românească, de orientare culturală,

pentru cetățenii străini care beneficiază de o formă de protecție

din partea statului român sau pentru cetățenii străini care

studiază temporar în România.”

angajați administrativi pentru relații internaționale ai

universităților: “Pentru studii, îi înmatriculăm la studii, le dăm

viza de studii după ce-și plătesc școala, că ei plătesc școala pe

cont propriu valutar, în funcție de domeniul ăla și îi cazăm dacă

ne cer cazare. În rest, activitatea lor socială, business, orice, nu

ne privește.”

membri sau lideri de ONG-uri și fundații „„Coordonez o

organizație guvernamentală în Constanța, se cheamă Centrul

pentru resurse civice care este implicată ca parteneră, în mai

multe proiecte finanțate de O.R.I.”

Imigranți “Sunt venit din Egipt de vreo 17 ani, și simt că nici

acum nu mi-am pus lucrurile ca lumea la punct”.

și nu în ultimul rând, deși mai puțin flexibili:

angajați ai instituțiilor de stat în funcții de conducere sau

executivi: „Sunt funcționar public la un ghișeu al Oficiului

Român pentru Imigrări. De ce m-ați selectat pe mine pentru

interviu?Mai bine vorbiți cu purtătorii noștri de cuvânt, avem

oameni cu care puteți lua legătura, și vă pot spune ei mai multe.

Eu...eu nu știu dacă am voie să vă spun...”

În general, poate fi punctat că refuzurile pentru participarea la studiu au venit în

majoritatea cazurilor din partea membrilor instituțiilor publice (prefectură, poliție etc),

sub pretextul de a li se fi interzis să divulge informații clasificate și obligația la

confidențialitate prin fișa postului, în ciuda insistențelor moderatorului pentru o

discuție liberă, neoficială. Modul în care aceștia din urmă interacționează cu imigranții

este vizibil restricționat de o serie de reguli birocratice, astfel ei preferă să delege de

obicei responsabilitatea către alte persoane. Acesta constituie un obstacol, din cauza

căruia de multe ori, în situațiile delicate cu care se confruntă resortisanții, deși pot fi

relativ facil de manipulat și rezolvat, durata soluționării acestora poate fi prelungită.

16

Motivele sunt multiple da se referă în general la următoarele aspecte:

Nu există proceduri sau fișe de post clare și explicite asupra

responsabilităților unor indivizi din instituții, astfel aceștia vor

pasa imigrantul către alte entități sau birouri.

E vorba despre o lipsă de implicare atât profesională, cât și

emoțională (deoarece, după cum vom observa în ce urmează,

empatia și sensibilitatea afectivă către cel ce are nevoie de ajutor

sunt esențiale), iar imigrantul se va găsi într-un moment de

respingere.

Cercetare cantitivă

Cercetarea cantitivă a avut loc on-line, pe un eșantion de 44 de persoane cu

vârste cuprinse între 23 și 63 de ani, angajați ai instituțiilor statului român și membrii

ai ONG-urilor

Cine sunt imigranții și de ce sunt ei în România?

Imaginea imigrantului generic în mintea românului

Imigrantul nu mai este doar un personaj fictiv și îndepărtat al cetățeanului de

rând sau instituțiilor. Dacă în urmă cu doar câțiva ani era prilej de uimire și chiar de

bârfă existența unui individ de culoare, a unei familii de asiatici, sau pur și simplu a

unei persoane vorbitoare de altă limbă în comunitate, acum aceste situații au devenit

mult mai frecvente iar atitudinea românilor față de ele a devenit una mult mai deschisă

și mai nonșalantă. Aceștia din urmă, deși evident neintegrați în peisajul provincial, nu

mai trezesc același interes crescut. “Păi îl privesc ca pe un om nu musai ca pe un

imigrant. Stau de vorbă cu oameni nu cu imigranți.”; “Deci nu sunt văzuți cu ochi răi.

Și la televizor, nu cred că vedem că cetățenii străini au activități percepute ca fiind

negative pe teritoriul României. Sunt văzuți ca oricare, nu musai gata tu ești turc sau

arab, atâta timp cât ei și-au văzut de treabă și nu au căzut în partea infracțională și

nu au lezat interesele nimănui.”

Imigrantii sunt perceputi (intr

din respondenții intervievați ca fiind ni

urmate de “modești, la locul lor” (43%) ș

La polul opus se

“indisciplinați” și “leneși”, men

Alte atribute asociate imigran

mare măsură, aceștia sunt considerați prietenoși

civilizați 35% sau întreprinzători 35%.

Imigranții din statele non

fiind cei care, conduși de diverse scopuri, ajung pe teritoriul țării noastre și trăiesc aici,

fie temporar (pentru perioade de câteva luni sau ani), sau se stabilesc definiti

De obicei, oamenii de afaceri

de afaceri (conferințe, investiții,

Cu toate acestea ei sunt considera

2%

2%

2%

2%

2%

4%

2%

2%

2%

11%

7%

7%

4%

0%

Harnici, muncitori

Lenesi

Indisciplinati

Prietenosi

Educati

Hoti

Cinstiti

Civilizati

Violenti, agresivi

Modesti, la locul lor

Intreprinzatori

Responsabili

Curajosi

Saraci

Intr-o foarte mica masura/delocNici mare, nici mica masuraIntr-o foarte mare masura

igrantii sunt perceputi (intr-o mare și foarte mare măsura) de către jumă

i ca fiind niște persoane curajoase și prietenoase, calită

ști, la locul lor” (43%) și “harnici, muncitori” (41%).

află atribute precum “violent, agresivi”, “ho

, menționate de mai puțin de 4% din respondenți.

Alte atribute asociate imigranților din statele non UE sunt următoarele: într

știa sunt considerați prietenoși (35%), educați (37%), cinstiți 28%,

ți 35% sau întreprinzători 35%.

ții din statele non-UE sunt în general definiți empiric de respondenți ca

și de diverse scopuri, ajung pe teritoriul țării noastre și trăiesc aici,

fie temporar (pentru perioade de câteva luni sau ani), sau se stabilesc definiti

e obicei, oamenii de afaceri care sosesc în România în diverse scopuri legate

ții, consultanță) au o perioadă de ședere de lungă durată.

Cu toate acestea ei sunt considerați tranzitori datorită drumurilor frecvente cu

20%

15%

43%

22%

11%

7%

48%

37%

15%

15%

33%

7%

13%

43%

4%

13%

13%

4%

9%

50%

37%

43%

61%

48%

48%

46%

48%

46%

48%

10% 20% 30% 40% 50% 60%

o foarte mica masura/deloc Intr-o mica masuraNici mare, nici mica masura Intr-o mare masura

o foarte mare masura

17

și foarte mare măsura) de către jumătate

ște persoane curajoase și prietenoase, calităti

precum “violent, agresivi”, “hoți”,

i.

ților din statele non UE sunt următoarele: într-o

ți (37%), cinstiți 28%,

ți empiric de respondenți ca

și de diverse scopuri, ajung pe teritoriul țării noastre și trăiesc aici,

fie temporar (pentru perioade de câteva luni sau ani), sau se stabilesc definitiv.

scopuri legate

ședere de lungă durată.

datorită drumurilor frecvente cu țara de

30%

43%

20%

30%

35%

2%

4%

35%

37%

2%

28%

35%

4%

39%

35%

35%

33%

26%

7%

11%

2%

2%

2%

2%

4%

4%

2%

15%

7%

70% 80% 90% 100%

origine. Și această categorie de imigranți descrisă anterior se confruntă cu aceleași

situații neplăcute de tip birocratic, institu

imigrant.

Însă, situațiile de respingere au fost menționate, nu ca manifestări

pur și simplu ca neacceptare. Nici massmedia nu este un interlocutor foarte bun în ceea

ce privește integrarea imigranților în

Aceștia se folosesc de date scoase din co

când disfuncționalitățile diplomatice internaționale sunt în centrul atenției.

exemplu ... în vara aceasta, în preajma evenimentelor tumultoase din nordul Africii au

apărut în câteva ziare din România articole despre infrac

algerieni sau marocani sau a

deformată în mintea cetățenilor români, îndepărtând resortisanții din jurul lor.

Printre motivele pentru care imigran

numără: studiile, munca, reîntregirea familiei, situ

afacerile și dorința de a deveni cetățean european.

Din acestea, se eviden

Unii imigranți sunt bine primiți și

experiențe de viață diferite de ale românilor astfel încât ei se integrează ușor în

comunictate și chiar își întemeiază familii.

am avut destule situații în care s

străin venea la orele de română ca să se în

cei care și-au întemeiat familii cu cetă

grup de prieteni români au mai pu

viața de zi cu zi decât cei care stau doar în grupurile sociale dedicate aceleiași

naționalități de apartenență. Acest lucru se datorează ajutorului oferit de românii din

Pentru studii

Sa munceasca

Reintregirea familiei

In calitate de refugiati

Sa faca afaceri

Vanatorii de cetatenie europeana

Și această categorie de imigranți descrisă anterior se confruntă cu aceleași

ip birocratic, instituțional sau interpersonal ca oricare alt

țiile de respingere au fost menționate, nu ca manifestări

. Nici massmedia nu este un interlocutor foarte bun în ceea

ște integrarea imigranților în comunitățile locale în care își au rezidența.

știa se folosesc de date scoase din context pentru a realiza audiență, și doar

ționalitățile diplomatice internaționale sunt în centrul atenției.

exemplu ... în vara aceasta, în preajma evenimentelor tumultoase din nordul Africii au

apărut în câteva ziare din România articole despre infracționalități comise de către

algerieni sau marocani sau așa mai departe.” Acest lucru poate crea o imagine

țenilor români, îndepărtând resortisanții din jurul lor.

Printre motivele pentru care imigranții din statele non UE aleg România se

ără: studiile, munca, reîntregirea familiei, situția socio-politică din țara de origine,

și dorința de a deveni cetățean european.

Din acestea, se evidențiază ca cel mai des întâlnite studiile și munca.

ți sunt bine primiți și considerați niște personaje speciale, cu

țe de viață diferite de ale românilor astfel încât ei se integrează ușor în

și chiar își întemeiază familii.“Uneori se întâmplă că se căsătoresc aici,

ții în care s-au căsătorit, au făcut și copii și atunci cetățeanul

orele de română ca să se înțeleagă în noul mediu familial.”

au întemeiat familii cu cetățeni români ori s-au integrat foarte bine într

grup de prieteni români au mai puține probleme cu documentele, cu institu

ța de zi cu zi decât cei care stau doar în grupurile sociale dedicate aceleiași

ționalități de apartenență. Acest lucru se datorează ajutorului oferit de românii din

35%

24%

15%

13%

11%

2%

0% 10% 20% 30% 40%

18

Și această categorie de imigranți descrisă anterior se confruntă cu aceleași

sau interpersonal ca oricare alt

țiile de respingere au fost menționate, nu ca manifestări agresive, ci

. Nici massmedia nu este un interlocutor foarte bun în ceea

țile locale în care își au rezidența.

ță, și doar atunci

ționalitățile diplomatice internaționale sunt în centrul atenției. “De

exemplu ... în vara aceasta, în preajma evenimentelor tumultoase din nordul Africii au

ți comise de către

Acest lucru poate crea o imagine

țenilor români, îndepărtând resortisanții din jurul lor.

ții din statele non UE aleg România se

țara de origine,

țiază ca cel mai des întâlnite studiile și munca.

ți niște personaje speciale, cu

țe de viață diferite de ale românilor astfel încât ei se integrează ușor în

Uneori se întâmplă că se căsătoresc aici,

și copii și atunci cetățeanul

în noul mediu familial.” În general,

au integrat foarte bine într-un

ine probleme cu documentele, cu instituțiile sau în

ța de zi cu zi decât cei care stau doar în grupurile sociale dedicate aceleiași

ționalități de apartenență. Acest lucru se datorează ajutorului oferit de românii din

comunitățile în care imigrantul s

limbă și de logistică.

Imigranții care se integrează cel mai bine în societatea românească sunt

părerea respondenților, moldovenii

proveniți din Turcia, Ucraina, Serbia, Siria, după cum este prezentat procentual în

graficul de mai jos. Rezultate exprimă percep

integrarea în societatea românească a diverselor na

Q6. În ce măsură credeți că imig

în

Integrarea imigrantului în societatea românească

Privind străinii care trăiesc în România, primele cuvinte la care respondengândit au fost următoarele:

4%

2%

2%

4%

2%

0%

11%

17%

35%

13%

11%

4%

13%

7%

0% 10% 20%

Moldova

Turcia

China

SUA

Ucraina

Israel

Siria

Serbia

Intr-o foarte mica masura/deloc

Nici mare, nici mica masura

Intr-o foarte mare masura

țile în care imigrantul s-a integrat în facilitarea găsirii de soluții în materie de

ții care se integrează cel mai bine în societatea românească sunt

moldovenii. Aceștia sunt urmați la mică distanță de cei

Turcia, Ucraina, Serbia, Siria, după cum este prezentat procentual în

. Rezultate exprimă percepția persoanelor intervievate cu privire la

integrarea în societatea românească a diverselor naționalități.

ți că imigranții care provin din țările de mai jos se integrează

societattea românească?

Integrarea imigrantului în societatea românească

Privind străinii care trăiesc în România, primele cuvinte la care responden

35%

48%

43%

39%

48%

57%

43%

46%

43%

39%

26%

33%

28%

48%

30% 40% 50% 60% 70%

o foarte mica masura/deloc Intr-o mica masura

Nici mare, nici mica masura Intr-o mare masura

o foarte mare masura

19

ții în materie de

ții care se integrează cel mai bine în societatea românească sunt, după

ți la mică distanță de cei

Turcia, Ucraina, Serbia, Siria, după cum este prezentat procentual în

ția persoanelor intervievate cu privire la

ile de mai jos se integrează

românească?

Privind străinii care trăiesc în România, primele cuvinte la care respondenții s-au

24%

17%

26%

33%

48%

11%

7%

2%

7%

11%

7%

13%

80% 90% 100%

Faptul că imigranții nu mai sunt o noutate în viața românilor se datorează

obișnuinței dar și altor factori după cum urmează:

1. Poziția orașului investigat

Suceava, Galați, situate mai aproape de grani

multiculturalitatea în care convie

foarte aproape de vamă, avem

situație un picuț mai specială prin prisma faptului că Dobrogea este o

eminamente multiculturală și nu de ieri d

în Constanța cred că integrarea se produce relativ mai ușor și prin faptul că un străin

nu mai este văzut ca un extraterestru...

2. Migrația românilor către occid

general vorbind, mulți dintre cetățenii români au membri a

plecați în țări ca Italia, Franța, Spania, Germania sau Marea Britanie, luc

creează o atitudine empatică, sperând că tratamentul pe care îl primesc imigran

statele non UE în țara noastră să fie transferat la un nivel metafizic către cei apropiați.

“Păi eu nu am soră în străinătate?

gândesc că aș vrea să fie tratați la fel cum îi tratez și eu pe oamenii ăștia veniți la

noi”.

imigranti

munca

integrare

toleranta

permis de sedere

Altul

ții nu mai sunt o noutate în viața românilor se datorează

șnuinței dar și altor factori după cum urmează:

ția orașului investigat: orașe precum Timișoara, Constanța,

situate mai aproape de graniță devin tolerante sau chiar mândre de

multiculturalitatea în care conviețuiesc de mult timp. “Să nu uităm că Gala

de vamă, avem și un centru pentru refugiați” “În Constanța avem o

ție un picuț mai specială prin prisma faptului că Dobrogea este o

și nu de ieri de azi, ci de câteva mii de ani.”;”Prin urmare

ța cred că integrarea se produce relativ mai ușor și prin faptul că un străin

este văzut ca un extraterestru...”

ția românilor către occident: majoritatea responden

ți dintre cetățenii români au membri ai familiei sau apropia

ți în țări ca Italia, Franța, Spania, Germania sau Marea Britanie, luc

creează o atitudine empatică, sperând că tratamentul pe care îl primesc imigran

țara noastră să fie transferat la un nivel metafizic către cei apropiați.

Păi eu nu am soră în străinătate? Și veri, alți prieteni…Normal că trebuie să mă

ș vrea să fie tratați la fel cum îi tratez și eu pe oamenii ăștia veniți la

0.0% 10.0% 20.0% 30.0% 40.0%

imigranti

munca

integrare

toleranta

permis de sedere

Altul

13%

10.9%

8.7%

4.3%

4.3%

20

ții nu mai sunt o noutate în viața românilor se datorează

șe precum Timișoara, Constanța,

au chiar mândre de

“Să nu uităm că Galați-ul este

și un centru pentru refugiați” “În Constanța avem o

ție un picuț mai specială prin prisma faptului că Dobrogea este o regiune

.”;”Prin urmare

ța cred că integrarea se produce relativ mai ușor și prin faptul că un străin

: majoritatea respondenților, și

familiei sau apropiați

ți în țări ca Italia, Franța, Spania, Germania sau Marea Britanie, lucru care

creează o atitudine empatică, sperând că tratamentul pe care îl primesc imigranții din

țara noastră să fie transferat la un nivel metafizic către cei apropiați.

rebuie să mă

ș vrea să fie tratați la fel cum îi tratez și eu pe oamenii ăștia veniți la

40.0% 50.0%

45.7%

21

3. Oportunitățile de turism extern și studii externe: Românii au devenit

mai deschiși (în special datorită integrării UE) către oportunitățile de burse de studii în

străinătate și către călătoriile mai facile în țările Europei. Astfel, încearcă să adopte

stiluri de viață și principii descoperite acolo. “Am fost și m-am mai plimbat și eu prin

Austria, Franța, am mai vizitat. Acolo nu m-a tratat nimeni altfel c-aș fi român, sau

mai știu eu ce. Așa trebuie sa facem și noi.”

De unde vin imigranții?

Termenul generic de ‘state non UE’ este unul vag. Pentru a da sens

informațiilor obținute trebuie să identificăm naționalitățile non-UE la care respondenții

noștri fac referire și să le corelăm cu tipul de problemă. Din acest punct de vedere este

important să scoatem în evidență țările de origine și să le corelăm cu motivele

principale pentru care au găsit în România o locație propice pentru emigrare.

Basarabenii vin în România pentru studii și pentru a avea cetățenia unui stat membru al

UE, cei din Africa sunt în căutare de refugiu sau azil politic, americanii sau australienii

vin ca voluntari sau investitori, cei din Pakistan, Bangladesh și alte țări sărace ale

Asiei, speră la un viitor mai bun și oportunități de muncă profitabile.

Se produce fenomenul bulgărelui de zăpadă, strângându-se mici comunități ale

aceleiași naționalități în variate orașe din țară. Printre respondenții intervievați există

percepția că cei mai mulți dintre imigranți sunt membrii ai aceleași familii sau cel

puțin vin din același oraș de baștină. Legătura cu restul familiei nu se oprește după ce

un membru părăsește granițele țării natale, chemând în decursul timpului pe ceilalți

apropiați către perspective mai îmbietoare. “Foarte des vin din Africa de nord, daca e

să ne referim numai la non-euro. Vin din țările Africii de nord, din Maroc, Alegeria,

Tunisia, cam astea, s-a întâmplat că au venit și din Africa mai de jos, din Nigeria am

avut, din Somalia am avut. Și din Asia mi s-a întâmplat să vină cetățean libanez,

israelieni cred c-am avut dar erau studenți și cam atât”.

“Erau de ceva ani în România, să zicem Turcia, Banglandesh, Pakistan și atunci erau

mai puțin din Egipt”.

“Migranții vin din Republica Moldova sau din alte țări cu afiliere la limba română

precum Albania sau Macedonia și vin, după cum spuneam pe afiliere cu limba

română. Alții în șantierul naval din Mangalia, sunt aproximativ 200 de cetățeni străini

22

angajați cu contract de muncă pe perioadă determinată, de obicei pe 2 ani, 2 ani -3

ani, care provin din țări din sud-estul Asiei, plus niște migranți din India”.

„Deci în Galați sunt foarte mulți moldoveni, predomină Moldova, au fost și turci, au

fost și chinezi”.

Cei care vin din statele africane, din sudul Asiei, Turcia și China sunt mai

degrabă asociați cu calitatea de imigrant. Cei din Albania, Macedonia, Armenia și mai

ales Moldova, găsesc în România un comportament mai deschis, fiind considerați

majoritatea deja pe jumătate români. Diametral opus, din motive foarte bine conturate

ca limba și cultura, cei din zonele non continental europene, sunt cei care blamează

existența unor piedici în procesul de integrare către comunitatea română și integrare în

legislativul românesc.

De ce vin imigranții din zonele non UE în România ?

În principiu, termenul de imigrant din zonele non UE, în concepția cetățenilor

români este foarte mult bazată pe ideea de superioritate. Cei care sunt imigranți vin de

la rău la mai bine, astfel, din acest motiv, cei ce ajung în România venind din Statele

Unite, Australia, sau Canada, deși au același statut legislativ de imigrant, se înconjoară

de o aură separată și a fost recunoscut de către respondenți ca primind tratament

preferențial.

Scopurile pentru care acești indivizi, pe care se centrează discursul nostru,

ajung în România sunt din cele mai simple și bazate pe dezvoltare profesională sau pe

fundament politic, pentru refugiații din țările în care situația guvernamentală este una

dificilă. Situațiile personale se întâlnesc pentru reîntregirea familiilor – un membru

vine inițial pentru un job, iar mai apoi, după un interval de timp, familia i se alătură. O

categorie aparte este alcătuită din voluntari și misionari religioși, în special cei veniți

din Statele Unite ale Americii.

Dezvoltarea profesională (câștiguri mai bune, un nivel de trai mai ridicat, studii

la universitățile noastre recunoscute neoficial ca fiind de standarde ridicate) se

dispersează diferit pe grupe de vârstă și țări de origine:

Studii:

o Grupul tânăr este cel care se înscrie în cadrul cursurilor

universitare. În general, ei vin din Republica Moldova, deoarece

23

statutul de student la facultățile din România și în special din

Iași și București sunt ușor de dobândit, existând locuri special

create pentru ei, la care se adaugă burse în bani și locuri de

cazare în căminele studențești. De asemenea, imigranții din

Maroc sau alte țări arabe vin în România pentru a deveni

studenți la medicină, facultate cu o reputație pozitivă în țările lor

de baștină. „Prima dată sunt studiile, foarte mulți vin pentru

studii, vin cu vize de muncă, cam acestea sunt motivele pentru

care vin... și apoi doresc să obțină cetățenie română. Asta-și

doresc toți moldovenii.”; „La studii sau ulterior să se angajeze

și pentru că au posibilitatea de a dobăndi mai ușor cetățenia

română ...dacă dovedesc afilierea română...”; „Fiind

basarabeni, vorbim aceeași limbă și le este foarte ușor de a se

integra în România și există întotdeauna studenți care se întorc

în Republica Moldova care povestesc și își duc mai departe

cunoștințele acumulate sau toate informațiile care le sunt

necesare de a veni ca student în România.”

Muncă:

o Afaceri/Investiții: pe de o parte, există cei care sunt implicați în

activități de business, ce vin în România pentru a dezvolta

afaceri de mici sau mari anverguri (în special în zona Constanța

și Timișoara, cetățeni veniți din Turcia, Macedonia, Albania,

zonele arabe sau Israel). Ideile de afacere cel mai des întalnite

sunt cele constând în deschiderea de restaurante sau fast food-uri

cu specific, dar și altele. „În general au mici afaceri, muncesc,

au venit ca să câștige mai bine decât în țara lor. Cei din Turcia

de exemplu, stăteau oarecum mai bine, în sensul și cu ceva

studii mai bune și atunci au reușit niste afaceri de dimensiuni

mai mari”; „Pentru cei care deja se află pe teritoriul României,

cum să zic eu, nu musai la studii. Unii vin pt studii alții pentru

muncă, unii sunt reprezentanți ai unor societăți de afară care au

filiale în România.”

24

o Locuri de muncă: indivizi plecați din zone în care

nivelul de trai este unul scăzut, cu niveluri de educație ce nu

depășesc liceul, aceștia găsesc în România posibilitatea de a

câștiga sume suficiente de bani încât să poată fi trimise și

înapoi în țara de origine pentru a sprijini familia lăsată în urmă.

Munca prestată este de obicei în domeniul construcțiilor, în

depozite, muncitori în fabrici, pe șantiere navale, iar prestatorii

provin din țări precum Bangladesh, India, Pakistan. Cei care

vin sunt de obicei bărbații peste 30 de ani, cu putere de muncă

fizică. “De regulă ei vin pentru a-și căuta un loc de muncă, în

ceea ce privește cetățenii străini în țările non-UE care vin la

studii superioare, ei vin în ideea de a se stabili în Europa de

regulă, deci îi interesează foarte tare nu atât cetățenia română

cât cetățenia într-un spațiu european.”; „Făceam o

comparație între cei din Turcia și persoane care au venit din

Bangladesh sau din Pakistan care nu au nici studii și pentru

care munca de aici din România este una din care nu pot

câștiga cine știe ce dar au considerat că este mai bine aici.”;

„O altă categorie de imigranți care sunt în Constanța sunt la

lucru unde există un angajator care oferă locuri de muncă

forței de muncă străine: portul Constanța. Și în șantierul naval

din Mangalia sunt aproximativ 200 de cetățeni străini angajați

cu contract de muncă pe perioadă determinată, de obicei pe 2-

3 ani care provin din țări din sud-estul Asiei.”

Refugiații:

o Există 6 Centre Regionale de Cazare și Proceduri pentru

solicitantii de azil în București, Maramureș, Timișoara, Galați,

Rădăuți și Giurgiu unde pot fi găsiți cei plecați din Palestina,

Afghanistan, Iran, Irak, India (zone teatre de război sau în care

războaiele civile și conflictele armate între etnii/religii sunt

obișnuite) „Să nu uităm că Galați-ul este foarte aproape de

vamă, avem și un centru pentru refugiați, ceea ce e și normal,

25

iar noi în 2009 am desfășurat un program destinat

resortisanților țărilor terțe.” De asemenea, s-au semnalat și

cazuri de femei care au părăsit țara natală pentru a cere azil în

țări precum România, datorită persecuțiilor și regulilor

tradiționale ce subminează valoarea femeii (aceasta trebuie să se

căsătorească la alegerea părinților, regulile de vestimentație

foarte restrictive, și altele), mai ales în țările arabe.

Voluntariat:

o De toate vârstele, în general fiind reperați cei din categoria

religioasă ce fac misionariat și apoi organizațiile internaționale

de tip Global Volunteers, ce aduc oameni din SUA sau Canada.

“Cei veniți prin voluntariat vin mult mai ușor către tine, către

cetățeanul de baștină”

Reîntregirea familiei:

o Nu multe pot fi spuse despre această categorie de imigranți,

decât că sunt determinați să vină în România de succesului

înregistrat de membrii familiei care au venit înaintea lor, fiind

siguri că România este o țară în care se pot stabili și în care

copiii pot primi o educație mai bună și în care perspectivele sunt

deloc de neglijat. De menționat, totuși, este că aceștia au

tendința de a găsi în România o țară de destinație, și nu una de

tranzit, fiind destul de anevoios și suficient procesul pentru o

singură adaptare într-o nouă țară. “Acești oameni vin din zone

defavorizate, de obicei bărbații care văd ca nu își pot întreține

familia la un nivel decent în țara natală, vin aici, lucrează o

perioadă, trimit bani acasă, și după ce își fac o situație bună, îi

cheamă și pe ceilalți. Cam cum fac românii în vestul Europei, de

altfel.”

Vânătorii de cetățenie europeană. Categorie existentă doar

la nivel de percepție:

o În percepția respondenților mai există o categorie de imigranți

care încearcă pe toate căile posibile de a deveni cetățeni români,

lucru care să le permită să intre în orice țară membră UE pentru

26

a profita de oportunitățile de acolo, până acum imposibil de

accesat. În această categorie intră, de obicei, și bărbații care

susțin că au venit în România din dragoste, sau pentru a-și găsi

aleasa (ținând cont de faptul că în general respondenții au fost de

acord că circulă zvonuri internaționale asupra aspectului plăcut

al femeii românce). Vânătorul de cetățenie va apela la căsătorii

de conveniență, care aparent au devenit o adevărată afacere

pentru unele femei, relația dintre imigrant și cetățeanul român

fiind greu de verificat. Această categorie perceptuală este

asociata și cu cetățenii moldoveni pentru care deja există

anumite ‘pârghii’ care pot fi accesate pentru a dobândi cetățenia

simplu, rapid fără a trece prin tot procesul, fentând anumite

etape. Reamintim că această categorie a vânătorilor de cetățenie

este una perceptuală, în fapt procesul de obținere a cetățeniei

române este unul unitar care nu tine cont de căsătoria cu un

cetățean român.

Cei ce îndrăgesc meleagurile pitorești:

o Au fost semnalate și chiar mediatizate cazuri de indivizi care în

urma unei călătorii în România au ales să se stabilească aici,

fiind atrași în mod deosebit de unele zone, de obicei montane,

sau tipic tradiționale (Maramureș, Transilvania, Bucovina). De

obicei, însă, aceștia sunt imigranți din țările membre ale UE, dar

și Japonezi sau Americani.

Își cunosc imigranții din zonele non UE drepturile și obligațiile pe care le au pe teritoriul României?

Care sunt drepturile și obligațiile?

Cunoașterea drepturilor și obligațiilor reprezintă un pas important în procesul

de integrare a unui străin într-o societate nouă. Astfel, conform studiului cantitativ,

doar 6% din respondenți consideră că imigranții proveniți din statele non UE își cunosc

drepturile și obligațiile.

Drepturile imigranților nu constituie un subiect tabu. Este totuși un subiect

destul necunoscut și greu de definit. În sens opus, obligațiile pe care le au imi

deși enigmatice în mod general, sunt de obicei hiperbolizate pentru a conduce

resortisanții spre a deveni mai umili decât cetățeanul de rând, făcându

cu musafirul într-o casă, laitmotiv

“Păi eu când mă duc în casa omului, trebuie să mă descal

în casă, să-i mut lucrurile prin casă sau să comand că vreau aia

fie și imigrantul, într-o oarecare măsură, bineîn

comporte ca atare.”

Deși siguranța bunăstării sanitare este printre cele mai apreciate drepturi,

imigranții nu le cunosc. “O categorie de informa

la serviciile medicale. Ei nu știu cum

asigurările de sănătate, în care dintre situa

și ce acoperă asigurarea respectivă

nu i s-a spus de la Casa de Asigurări de S

deconteze niște analize medicale de către statul român

Opiniile asupra drepturilor

fundamentale, fără a fi punctate elemente ie

ca dreptul la sănătate, muncă

România, și de cele mai multe ori, se confundă chiar cu scopul pentru care vin aici.

Deși drepturile imigranților sunt diferite de cele ale cetățenilor români există percepția

ților nu constituie un subiect tabu. Este totuși un subiect

și greu de definit. În sens opus, obligațiile pe care le au imi

și enigmatice în mod general, sunt de obicei hiperbolizate pentru a conduce

ții spre a deveni mai umili decât cetățeanul de rând, făcându-se asemănarea

o casă, laitmotiv cultural foarte bine schițat în mintea

“Păi eu când mă duc în casa omului, trebuie să mă descalț, nu mă apuc de țipat la el

i mut lucrurile prin casă sau să comand că vreau aia și aia. Așa trebuie să

recare măsură, bineînțeles. Să știe că este musafir

și siguranța bunăstării sanitare este printre cele mai apreciate drepturi,

categorie de informații solicitate este cea despre accesul

știu cum funcționează sistemul cu medicul de familie, cu

rările de sănătate, în care dintre situații sunt asigurați în care nu sunt asigurați

respectivă.”; “au fost de exemplu situații când unui imigrant

a spus de la Casa de Asigurări de Sănătate faptul că are dreptul să i se

ște analize medicale de către statul român.„

Opiniile asupra drepturilor și obligațiilor sunt în majoritatea timpului

fără a fi punctate elemente ieșite din comun. Drepturi ca liberul arbitru,

ca dreptul la sănătate, muncă și educație, sunt cunoscute chiar înainte de a veni în

și de cele mai multe ori, se confundă chiar cu scopul pentru care vin aici.

ților sunt diferite de cele ale cetățenilor români există percepția

2%

35%

59%

4%

Intr-o foarte maremasura

Intr-o mare masura

Nici mare, nici micamasura

Intr-o mica masura

Intr-o foarte micamasura/deloc

27

ților nu constituie un subiect tabu. Este totuși un subiect

și greu de definit. În sens opus, obligațiile pe care le au imigranții,

și enigmatice în mod general, sunt de obicei hiperbolizate pentru a conduce

se asemănarea

mintea românului.

ț, nu mă apuc de țipat la el

și aia. Așa trebuie să

știe că este musafir și să se

și siguranța bunăstării sanitare este printre cele mai apreciate drepturi,

ții solicitate este cea despre accesul

medicul de familie, cu

ții sunt asigurați în care nu sunt asigurați

ții când unui imigrant

ul că are dreptul să i se

și obligațiilor sunt în majoritatea timpului

șite din comun. Drepturi ca liberul arbitru,

și educație, sunt cunoscute chiar înainte de a veni în

și de cele mai multe ori, se confundă chiar cu scopul pentru care vin aici.

ților sunt diferite de cele ale cetățenilor români există percepția

o foarte maremasura

o mare masura

Nici mare, nici micamasura

o mica masura

o foarte micamasura/deloc

28

că odată ajunși în România emigranții se pot bucura de aceleași drepturi ca orice

cetățean român. “sunt importante drepturile legate de învățământ, că își pot da copiii

la școala cu aceleași drepturi ca cetățenii români.”; “Păi ei vin aici tocmai pentru că

pot să aibe acces la doctori buni, nu ca în India, femeile vin aici tocmai pentru că pot

să umble cu capul dezvelit, nu ca în Iran. Vă dați seama că lucrurile acestea sunt

știute și n-are rost să le repete cineva.”

În concluzie, aceste drepturi sunt cunoscute și luate ca atare de cei vizați, însă

ele ca și dreptul la exercitarea religiei, sunt doar o mică parte, iar elementele esențiale

de care imigranții de obicei se lovesc, întâmpinând situații dificile sunt ignorate, cum

ar fi dreptul de a depune reclamații sau drepturile la consiliere. “O parte din drepturi și

le cunosc, nu toate, dar o parte. O parte mică, e drept.”

Însă ce se întâmplă când nu vorbim despre adulți și vorbim de studenți, fie ei

basarabeni, fie din țări mai îndepărtate? Aparent, problematica drepturilor și

cunoașterii este mai facilă de accesat pentru aceștia, obstacolele de informare fiind

decalate prin internet și printr-o deschidere mai mare către nou, către experiment, către

sociabilitate. “Ei aici vin la studii , își plătesc școala, facem o adeverință specială

pentru polițe, viză, un an cât a plătit școala, studii. Nu avem treabă cu integrarea lor

în societate. Întotdeauna se descurcă singuri sau cu ajutorul asociațiilor studențești de

tineret.”

Imigranții sunt destul de informați. Ei apelează mai degrabă la sistemele

informale, neoficiale de a-și crea imaginea completă a modului în care funcționează

sistemul. Utilitatea celor care își oferă ajutorul devine mai insignifiantă, însă deloc de

neglijat, ei sunt prima platformă și interfață la care imigranții apelează în situațiile

delicate și care implică o comunicare oficială. „Prin telefon, stabilim o oră, o zi, o dată

în care ne întâlnim și acolo sunt abordată sau aștept să fiu abordată cu întrebări la

care întotdeauna am răspuns. Sunt destul de pregatită în releția cu ei, dar spre

surprinderea mea am avut o întâlnire săptămâna trecută cu 25 de persoane și m-am

așteptat sa-mi pună foarte multe întrebări de legislație, dar aceștia chiar le știau și nu

mi-a pus nimeni întrebări deși am insistat.”

Deși sunt stipulate în legislația în vigoare, respondenții au simțit nevoia ca

unele informații legate de condițiile de angajare, drepturile cetățenilor străini veniți în

România și legislația în această privință să fie mai bine promovate pentru a fi

cunoscute de către imigranți, 3 din 10 respondenți considerând acest lucru foarte

important.

La polul opus, apar men

obținerea cetățeniei române, dar ș

Cine le aduce la cuno

Cerințele minime cerute de

nivelul simțului comun. De aceea, se exclude (de către instituții) în general ideea de a

crea un ghid al imigrantului începător, existând uneori atitudini de indiferen

partea unor funcționari publici. În acest fel, proce

unor informații incomplete: („

se interesează de ce au voie, de ce nu au voie

aflate din discuțiile cu apropiații sau de la lid

Conform studiului cantitativ,

se realizează în cea mai mare măsură prin rela

documentele specifice la sediul institu

cursuri de limba romana

obtinere permis de sedere

legislatia care ii priveste

La polul opus, apar menționate de către 1 din 10 respondenți informa

ținerea cetățeniei române, dar și despre asistența medicală ce li se cuvine.

Cine le aduce la cunoștință imigranților aceste drepturi și obligații?

țele minime cerute de autoritățile autohtone, sunt recunoscute ca fiind la

țului comun. De aceea, se exclude (de către instituții) în general ideea de a

crea un ghid al imigrantului începător, existând uneori atitudini de indiferen

ționari publici. În acest fel, procesul de integrare se realizează pe baza

„Vă dau un exemplu: să conducă autoturismul, automat

de ce au voie, de ce nu au voie.”) și mai ales cât timp acestea pot fi

țiile cu apropiații sau de la liderii comunităților imigrante.

Conform studiului cantitativ, comunicarea dintre imigranti și instituțiile publice

se realizează în cea mai mare măsură prin relaționare directă (80%), dar și prin

documentele specifice la sediul instituției (59%).

0% 5% 10% 15%

cursuri de limba romana

obtinere permis de sedere

conditii de angajare

drepturi

obligatii

cetatenie romana

legislatia care ii priveste

asistenta medicala

Altul

NS/NR

7%

13%

4%

29

i informații despre

ce li se cuvine.

ștință imigranților aceste drepturi și obligații?

sunt recunoscute ca fiind la

țului comun. De aceea, se exclude (de către instituții) în general ideea de a

crea un ghid al imigrantului începător, existând uneori atitudini de indiferență din

sul de integrare se realizează pe baza

Vă dau un exemplu: să conducă autoturismul, automat

și mai ales cât timp acestea pot fi

și instituțiile publice

ționare directă (80%), dar și prin

15% 20% 25% 30% 35%

24%

15%

30%

30%

22%

28%

13%

15%

Liderii sau conaționalii din cadrul comunită

Acești lideri, care comunică cu ONG

direct cu instituțiile, sunt personaje care informal au de obicei răspunsuri la întrebările

compatrioților: „în general ei se ajută între ei, există mereu un lider local prin

discută absolut tot.”; “Nu prea solicită de la institu

destul de bine organizați. Există un lider care le spune, acolo te duci pentru, acolo te

duci pentru...”

Această sursă de informa

personală, mai recentă sau mai veche

conaționalilor despre cum ar trebui să existe procedurile. Aceste sfaturi de la liderii de

comunitate nu sunt mereu eronate, însă, constituie o sursă de informa

nesigură și fără nici o valoare oficială.

se interesează și ce au voie și ce nu

găsesc fie și întâmplător pe stradă,

decurg lucrurile normal fară impedimente majore. Însă nici oamenii ace

răspunsuri concrete, mai mereu

vorba de legislație, hârțogăraie, drepturi etc

Persoanele implicate, atât formal cât

obicei bine puși la punct cu legislația, deoarece, susțin ei,

ta și să știi unde-ți dă dreptate și unde nu, poț

acest sens, imigranții sunt foarte bine monitorizați, până și profesorii de română

urmăresc o serie de reguli în ce prive

Relationare directa

Documentatie specifica la sediulinstitutiei

Internet

Conferinte/seminarii deintegrare/cultura

Newsletter

ionalii din cadrul comunității de imigranți

ști lideri, care comunică cu ONG-urile, participă la seminarii,

țiile, sunt personaje care informal au de obicei răspunsuri la întrebările

în general ei se ajută între ei, există mereu un lider local prin

Nu prea solicită de la instituții informații. V-am spus că ei sunt

ți. Există un lider care le spune, acolo te duci pentru, acolo te

Această sursă de informații este, însă, una precară, bazată pe experiența

personală, mai recentă sau mai veche și foarte atent corelată cu conceptele

ționalilor despre cum ar trebui să existe procedurile. Aceste sfaturi de la liderii de

unt mereu eronate, însă, constituie o sursă de informație destul de

și fără nici o valoare oficială. „Când au venit prima dată într-o

și ce au voie și ce nu au voie și stau de vorbă cu conaționali cu care se

și întâmplător pe stradă, se interesează ce obligații are, ce drepturi, și

crurile normal fară impedimente majore. Însă nici oamenii ace

răspunsuri concrete, mai mereu își dau cu presupusul, ori asta nu e suficient când vine

ție, hârțogăraie, drepturi etc”

Persoanele implicate, atât formal cât și informal în viața imigranților sunt de

și la punct cu legislația, deoarece, susțin ei, “dacă nu ai legea de partea

ți dă dreptate și unde nu, poți să fii ușor păcălit și dat la o parte”

ții sunt foarte bine monitorizați, până și profesorii de română

urmăresc o serie de reguli în ce privește programa, instrumentele și perioada de curs.

80%

59%

37%

26%

9%

2%

0% 20% 40% 60% 80%

Relationare directa

Documentatie specifica la sediul

Internet

Pliante

Conferinte/seminarii deintegrare/cultura

Newsletter

30

urile, participă la seminarii, țin legătura

țiile, sunt personaje care informal au de obicei răspunsuri la întrebările

în general ei se ajută între ei, există mereu un lider local prin care se

am spus că ei sunt

ți. Există un lider care le spune, acolo te duci pentru, acolo te

ții este, însă, una precară, bazată pe experiența

și foarte atent corelată cu conceptele

ționalilor despre cum ar trebui să existe procedurile. Aceste sfaturi de la liderii de

ție destul de

o țară străină

ționali cu care se

ții are, ce drepturi, și

crurile normal fară impedimente majore. Însă nici oamenii aceștia nu au

ori asta nu e suficient când vine

și informal în viața imigranților sunt de

“dacă nu ai legea de partea

șor păcălit și dat la o parte”. În

ții sunt foarte bine monitorizați, până și profesorii de română

ște programa, instrumentele și perioada de curs.

100%

31

Se consideră astfel că deja sunt fonduri și bugete mari alocate pentru monitorizarea lor,

astfel că adaptarea și îmbunătățirea stilului lor de viață în România este pus pe locul

doi. “Există o lege care reglementează regimul cetățenilor străini și care sunt

drepturile lor și legea aceea eu o am și trebuie să o consult pentru că noi suntem

instruiți în ce perioadă să ținem cursurile, ce intrumente de evaloare să generăm, ce

documente să ateste prezența lor la cursuri și asa mai departe, cum înregistrăm

prezențele.”

Organizații Non Guvernamentale

În general, se identifică o serie de materiale ce cuprind o prospectare a mai

multor documente oficiale ce sunt prezentate imigranților din zonele non UE, realizate

de organizațiile nonguvernamentale, însă mai departe informația pur culturală sau de

tip “ponturi și sfaturi despre cum să trăiești în România” sunt lăsate pentru o

descoperire naturală: “După ce se lovesc de o problemă vor învăța cum să se

descurce, că doar sunt oameni mari.”. „Nu prea își cunosc drepturile, ei le află pe

parcurs, pe măsură ce se lovesc de diverse probleme și sunt siliți să intre în contact

cu autoritățile și abia atunci ei încep să se intereseze și află treptat treptat cred ca

mai ales la Oficiul Român pentru Imigrari cam care le sunt drepturile.”

Există și ghiduri realizate de ONG-uri, însă s-a precizat că fondurile abia

acoperă costurile de realizare a ghidului, dar mai puțin de imprimarea și distribuția

tirajelor, astfel, imigranții pot găsi aceste informații doar în locații specifice. “Se

cheamă fie “Bun-venit în România” fie au alte denumiri, cert este că ele sunt

distribuite în principal de către ONG-uri, dar în secundar în măsura în care există

bani pentru tiraje suplimentare ajung și la serviciile locale de imigrări.”

De asemenea, ONG-urile au cele mai multe reviste, site-uri și cursuri destinate

imigranților cum ar fi www.vorbimromaneste.ro, www.migrantul.ro, revista

Migrantul, revista Accent Basarabean și altele. Cursurile au fost menționate de

profesorii ce predau limba română de obicei, sau de membrii instituțiilor care fuseseră

invitați la seminarii de sensibilizare sau de conștientizare.

Informațiile vin de obicei din partea ONG-urilor (unele chiar pornite de foști

imigranți actuali cetățeni români), acestea devin adevărate surse de securitate fizică și

spirituală pentru mulți dintre imigranți, un sprijin în depășirea anumitor situații cu

32

care se confruntă. Liderii de ONG devin prieteni apropiați cu imigranții, și informarea

se petrece atât folosind documente, pliante, legislații, cât și întâlniri separate sau de

grup în care se discută, în care sunt invitați și oficiali ai instituțiilor pentru sesiuni de

întrebări și răspunsuri. Pentru cei care nu cunosc limba, de exemplu, și participă la

cursuri de limbă română, profesorii folosesc ca și texte de lucru - textele legislative,

textele de informare generală sau cele cu ponturi de integrare în comunitatea civilă.

Resortisanții fac astfel două activități într-una singură. „Pe restul îi consiliem noi, de

aceea și existăm, să îi îndrumăm către asistența medicală, către drepturile juridice pe

care le au în România, deci cam acestea sunt, asigurările medicale, îi îndreptăm

către fondurile unde pot fi beneficiari spre accesare...”; “Anul trecut însă am

participat la un proiect prin intermediul căruia am reușit să primim pliante, erau

pliante europene, prin intermediul Institutului cultural din Timișoara cei care mi-au

trimis și manuale. Și în aceste pliante, cetățenii aveau informații și despre drepturile

lor în domeniul juridic și al sănătății. De regulă însă, am procedat și intuitiv în sensul

că am extras din legi secvențe de legislație pe care le-am folosit ca pe suport, de

discuție de înțelegere a textului și cu ocazia asta le spuneam și lor care le sunt

drepturile garantate prin legile de la noi.”

Un aspect neașteptat a fost menționarea repetată de mai mulți membri de ONG

și nu numai a vorbelor de laudă pentru “Institutul Cultural Român” și a unor alte

ONG-uri de la Timișoara, unele dinte ele conduse de Oana Bajka. Implicarea lor în

activități pro imigranți sunt observate și urmărite de multe entități, iar seminariile și

cursurile acestora sunt urmate de profesori, membri ONG și instituții din toate orașele

investigate. Revistele editate de ei, site-urile și cursurile reprezintă un model de urmat

pentru organizațiile non profit pe această filieră. “am observat de exemplu că cei de la

Timișoara au și o revistă foarte bună, ”Migrant în România” se cheamă și în format

electronic și tipărită din care am citit și eu câteva numere și le-am dat și lor să se uite

și la un moment dat mi s-au cerut materiale din partea cetățenilor străini și puteau să

scrie chiar în limba lor și atunci textele erau publicate și traduse apoi în limba

română pentru a fi publicate”

33

Instituțiile

Ca instituție centrală pentru nevoile imigranților a fost recunoscut și

singularizat Oficiul Român pentru Imigrări. “Rolul Oficiului Român pentru Imigrări ar

trebui să fie mai mare. Consider că O.R.I trebuie să se ocupe nu numai teoretic prin

ceea ce postează ei pe site ci și în practică.”

Bineînțeles, problema necunoașterii limbii române de către imigranți este una

valabilă, însă spre deosebire de ONG, părerea instituției despre barierele de limbă

stătea în felul următor: “Nu, pentru că marea majoritate vorbesc engleză, dacă nu vin

cu cineva care cunoaște limba română. Ori cu prieteni, ori cu translatori ori cu un

reprezentant de exemplu de la societățile unde sunt angajați”

Putem trage astfel concluzia că instituțiile nu sunt neapărat rău intenționate, ci

că activitatea lor cu lacune vine din neștiință și din senzația perpetuă că situația a

funcționat într-un mod până în prezent, va putea continua în același mod incorect mai

departe, fără să existe nevoia unei îmbunătățiri. “La orice instituție publică, datele sunt

afișate...există aviziere. E simplu, sunt scrise marea majoritate a informațiilor în limba

română. De exemplu la noi, la instituția noastră, dacă intră pe site-ul nostru sunt

informațiile și acolo le poți obține în limba engleză”

Cei mai multi respondenti sunt de acord într-o mare și foarte mare măsură cu

faptul că informațiile ce-i vizează pe imigranți sunt afișate doar în limba română în

instituțiile publice, dar și că actele necesare pentru diverse probleme sunt afișate.

De asemenea, 6 din 10 respondenți nu sunt de acord cu faptul că instituțiile oferă

angajaților suficiente cursuri în vederea facilitării integrării imigranților și nici cu

faptul că acestea au destule departamente specializate pe diverse probleme ale

cetatenilor straini.

Legea care ii vizeaza pe imigranti este clara si neinterpretabilaImigrantii ar trebui sa se informeze din diverse surse despre problemele cu care se confrunta inainte de a veni sa cearainformatii la institutiile publiceExista o informare suficienta si o pregatire specifica a angajatilor din institutiile publice cu privire la legislatiareferitoare la integrarea strainilor sau la drepturile acestora

De asemenea, un punct slab al

că relația cu imigrantul se face din spatele unui birou, implicarea emoțională e minimă.

Funcționarul public nu poate deci descifra motivul lipsei de resurse ale unui

imigrant/refugiat, considerând de bun s

cunoștințe minime de limbă engleză sau franceză, și o curiozitate către forumuri de

discuție, site-uri web, bloguri sau re

spune: “Eu unul așa aș proceda. Vrea

forum, ce se discută, ce-i bine, ce

nu fac nimic de genul acesta. A

funcționarul public se raportează l

comportamente de altă natură, spre expemplu un nivel scăzut de instruire al

cetățeanului străin imigrant pe terioriul Romaniei.

Pe lângă lipsa de empatie, a mai fost semnalată senza

o are funcționarul în fața imigrantului. Primul își asumă rolul de instituție puternică, cu

capacitatea de a ajuta, astfel prive

din jur, premergător întâlnirii cu institu

seamă”, ori să “fie înarmat cu răbdare

informare in prealabil

pregatirea angajatilor cu privire la legislatie

Intr-o foarte mica masura/deloc

Nici mare, nici mica masura

Intr-o foarte mare masura

Legea care ii vizeaza pe imigranti este clara si neinterpretabilaImigrantii ar trebui sa se informeze din diverse surse despre problemele cu care se confrunta inainte de a veni sa ceara

Exista o informare suficienta si o pregatire specifica a angajatilor din institutiile publice cu privire la legislatiareferitoare la integrarea strainilor sau la drepturile acestora

De asemenea, un punct slab al instituției publice este lipsa de empatie. Pentru

ția cu imigrantul se face din spatele unui birou, implicarea emoțională e minimă.

ționarul public nu poate deci descifra motivul lipsei de resurse ale unui

refugiat, considerând de bun simț să existe o conexiune continuă la internet,

ștințe minime de limbă engleză sau franceză, și o curiozitate către forumuri de

uri web, bloguri sau rețele de socializare. Un membru al unei instituții

șa aș proceda. Vrea să emigrez în Canada, mă interesez, intru pe

i bine, ce-i rău, ce trebuie să faci la început. Ori majoritatea

nu fac nimic de genul acesta. Așteaptă totul de-a gata.” În relația sa cu imigrantul

ționarul public se raportează la experiența sa persoanală neacceptând

comportamente de altă natură, spre expemplu un nivel scăzut de instruire al

țeanului străin imigrant pe terioriul Romaniei.

ângă lipsa de empatie, a mai fost semnalată senzația de superioritate pe care

ționarul în fața imigrantului. Primul își asumă rolul de instituție puternică, cu

capacitatea de a ajuta, astfel privește de sus pe cel de-al doilea care este obi

din jur, premergător întâlnirii cu instituția, fie să “ducă o atenție, să fi

înarmat cu răbdare și zâmbet fals, altfel dacă își iese din fire, clar nu

2%

9%

7%

20%

17%

30%

35%

17%

37%

39%

35%

0% 20% 40% 60%

lege clara

informare in prealabil

pregatirea angajatilor cu privire la legislatie

o foarte mica masura/deloc Intr-o mica masura

Nici mare, nici mica masura Intr-o mare masura

o foarte mare masura

34

Imigrantii ar trebui sa se informeze din diverse surse despre problemele cu care se confrunta inainte de a veni sa ceara

Exista o informare suficienta si o pregatire specifica a angajatilor din institutiile publice cu privire la legislatia

ției publice este lipsa de empatie. Pentru

ția cu imigrantul se face din spatele unui birou, implicarea emoțională e minimă.

ționarul public nu poate deci descifra motivul lipsei de resurse ale unui

ț să existe o conexiune continuă la internet,

ștințe minime de limbă engleză sau franceză, și o curiozitate către forumuri de

țele de socializare. Un membru al unei instituții

să emigrez în Canada, mă interesez, intru pe

Ori majoritatea

ția sa cu imigrantul

ța sa persoanală neacceptând

comportamente de altă natură, spre expemplu un nivel scăzut de instruire al

ția de superioritate pe care

ționarul în fața imigrantului. Primul își asumă rolul de instituție puternică, cu

al doilea care este obișnuit de cei

ție, să fie băgat în

și zâmbet fals, altfel dacă își iese din fire, clar nu

39%

24%

4%

22%

2%

80% 100%

35

va rezolva nimic”. “O primă problemă ar fi atitudinea cvasi-rigidă a funcționarului

public, o atitudine cumva de superioritate, eu sunt instituția, eu sunt statul... jobul

meu, cum să zic, nu există o relaționare biunivocă în drepturi între funcționar și

migrant este cumva , migrantul este privit cumva de sus.”

Discursul populației investigate legat de informarea cetățenilor străini este

bazat foarte mult pe nevoile specifice ale acestora. După cum am observat și mai sus,

motivațiile generale pentru care imigranții vin în România sunt legate de satisfacerea

unor nevoi punctuale. De aceea, drepturile la care apelează un student, fiind diferite de

cele la care apelează un om de afaceri, și mai apoi, în funcție de vârstă, și chiar în

funcție de proveniență ar trebui categorisite și oferite în funcție de profilul fiecărui

imigrant (student, om de afaceri etc).

„Nu, nu cunosc pentru că nu prea au de unde să le afle, singura instituție cu care iau

contact este O.R.I sau mă rog Oficiul Român pentru Imigrări, județean, de unde își

procură permisul de ședere, dar relaționarea lor cu statul român se rezumă la atât. În

rest nimeni nu-i orientează în timp și spațiu, nu le explică despre norme de conduită în

societate, despre diferențele culturale să spunem așa, dacă...eu stiu, de exemplu dacă

la noi este un semn de atenție și încredere faptul că te uiți în ochii interlocutorului în

alte țări este semn de agresiune. Ei nu au de unde să știe aceste lucruri dacă nu îi

informează cineva...bine astea sunt chestii deja de finețe, dar și chiar și lucrurile

elementare din societate de genul, faptul că există de exemplu în Dobrogea o populație

destul de numeroasă de musulmani, prin urmare există multe lăcașe de cult...

musulmane, care pot fi de ajutor, de interes pentru migranții care vin din țări

musulmane...”.

Informațiile vitale care sunt necesare imigranților, sunt cele pe care ar trebui să

le primească atunci când intră prima oară pe teritoriul României, în primă fază, și apoi,

secvențial, ținând cont de scopurile lor, după criteriile de nevoi, să le fie furnizate

informații personalizate (pentru afaceri – ghișee separate la ORC, studii – birouri de

relații internaționale, angajări – o atenție sporita de la AJOFM sau ITM, cetățenie –

birourile de imigrări, sănătate, siguranță, etc). “Cred că ar trebui să primească de la

Oficiul Român pentru Imigrări exigențele în ceea ce privește: documentul de

identitate, deci ce așteptăm noi, ca ei să-și vizeze documentul și unde pot să-și vizeze și

ce demersuri, ce pași să facă, să-și vizeze documentul, să fie legal pe teritoriul

României, de asemenea elemente care țin de existența practică, eu știu, câteva linkuri

de internet sau ceva pentru a-și găsi un spațiu de locuit, o cazare ceva, nu știu cred că

36

și o trimitere directă către persoane cum sunt eu (profesoară de limba română), adică

faptul că beneficiază de cursuri în limba română și atunci pentru ei dacă trec de

bariera lingvistică deja lucrurile se simplifică.”

Proceduri de lucru cu imigranții

Conform proiectului de cercetare, a reieșt faptul că procedurile actuale de lucru cu

emigranții prezintă atât aspecte pozitive, care suțin integrarea acestora și care trebui păstrate în

timp, cât și aspecte mai puțin pozitive, care alterează buna desfășurare a procesului de

integrare și care ar trebui remediate printr-un efort comun din partea instituțiilor de stat și

funcționarilor însărcinați cu gestionarea realției cu imigranții.

Conform datelor prezentate în studiul de față, majoritatea celor intervievați sunt de

părere că între imigranți și instituții există preponderet o relație gestionată corespunzător, fără

prea multe lacune sau probleme, fără dificultăți la nivel comunicațional sau procedural. Cu

toate acestea, există un cumul de recomandări și opinii care vizează îmbunătățirea relației

dintre imigrant și instituțiile statului care sunt derivate din rezultatele studiului de față și a

experienței respondenților implicați.

Din punct de vedere al îmbunătățirilor care s-ar putea aduce sistemului de lucru și al

procedurilor de lucru cu imigranții, conform studiului de cercetare efectuat, s-au cristalizat

următoarele recomandări:

1. Specializarea personalului – prin această recomandare, menționată de 24% dintre

respondenții, se punctau în general mențiuni privind pregătirea angajaților care

interacționează direct cu imigranții în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de

circulație internațională, de preferat engleza. Acest fapt se datorează deselor situații

jenante și dificile în care angajații structurilor statului au fost puși atunci când trebuiau

să discute și să rezolve situații cu imigranții. Din cauza lipsei de cunoștințe de limbă

engleză sau alte limbi de circulație internațională, angajații structurilor statului nu au

putut ajuta imigranții în vederea soluționării solicitărilor sau problemelor cu care

aceștia se prezentau. Aceste situații neplăcute și indezirabile nu afectează doar

imaginea instituției în cauză ci și imaginea statului român per ansamblu și chiar a

societății românești prin extindere. În concluzie, angajații instituțiilor statului care

interacționează direct cu imigranții trebuie să primească neapărat cursuri de

specializare privind o limbă străina de circulație internațională, de preferat limba

engleză. O altă recomandare privind specializarea personalului a vizat pregătirea în

37

ceea ce privește fundamente ale legislațiilor în vigoare atât la nivel național cât și

la nivel european. Această recomandare vine pe fondul unor situații în care angajații

nu cunoșteau prevederile legislative privind anumite drepturi sau obligații ale

imigranților pe teritoriul statului român, drept urmare creându-se situații delicate

pentrua căror rezolvare imigranții implicați au trebuit să se informeze singuri, să ceară

sfaturi anumitor persoane mai pregătite din societatea civilă sau chiar să recurgă la

renunțarea arogării drepturilor în cauză ori respectarea obligațiilor prevăzute de lege.

O altă recomandare importantă privește specializarea angajaților pe palierul

relațiilor cu publicul privind atitudinea corectă față de imigranți. Studiului

calitativ a relevat din partea imigranților anumite nemulțumiri privind comportamentul

nerespectuos și neadecvat al funcționarilor. Au fost menționate comportamente gen:

lipsă de răbdare, lipsă de atenție, ridicare vocii, comunicare defectuoasă. Acest lucru

ridică bariere între imigranți și anumiți funcționari publici ducând chiar până la

renunțarea solicitării anumitor informații. În concluzie,în ceea ce privește pregătirea

suplimentară a angajiților instituțiilor statului implicate în relația directă cu imigranții

proveniți din țările terțe, se pot puncta trei direcții principale: studierea unei limbi de

circulație internaționala, de preferat engleza, pregătirea funcționarilor în materie de

legislație europeană și națională și cursuri de comprtament cu clientul/ imigrantul în

speța de față.

2. Stoparea reducerilor de personal – prin această recomandare, sfaturile

respondenților interviervați au vizat actuala politică a statului român față de efectele

recesiunii, respectiv tăierea personalului instituțiilor sau țăierea salariilor personalului.

Față de această recomandare s-au exprimat 13% dintre respondenții intervievați. Din

contră, punctau aceștia, în loc să fie redus numărul de funcționari, acesta ar trebui

sumplimentat căci deseori se formează cozi interminabile la ghișeele unde se lucrează

cu imigranți. Coroborat cu lipsa de pregătire a unor angajați – în speța lipsa de

cunoștințe de limbă engleză – se formează un nucleu dur pe firul relației imigrant –

instituție, deseori acesta fiind cauza greutăților semnalate de imigranți și prin care este

caracterizat sistemul român de relaționare cu imigranții. Pentru o mai bună relaționare

se impune suplimentarea numărului de angajați precum și stimularea acestora

corespunzător pentru ca implicarea lor să fie serioasă, lipsită de o atitudine

delăsătoare.

38

3. Punerea la dispoziție a mai multor informații și servicii – prin această recomandare,

menționată de un procent de 13% respondenți dintre cei intervievați, se urmărește

lărgirea gamei de informații și servicii adresate imigranților. Mai jos vom enumera

aceste mențiuni, detaliindu-le pe fiecare în parte acolo unde analiza rezultatelor

permite acest lucru.

a. Informații privind specificul cultural al României –pentru ca orice integrare

să se desfășoare în condiții optime și cu un rezultat scontat, este foarte

important ca imigrantul să fie pus la curent și să ia știință de specificul cultural

al societății în care dorește să se integreze. Aici nu vorbim doar despre

amănuntele culturale fundamentale și oficiale ci și despre cumulul de simboluri

și legi nescrise ale unei societăți care compun un istoric cultural foarte

important în economia oricărui proces de integrare și respectiv asimilare

socială. Pentru ca această recomandare să fie materializată, propunerile au vizat

seminarii cu tema diseminării materiei culturale în rândul imigranților și

evenimente specifice, dedicate personelor cu statut de imigrant în contextul

cărora să aibă loc luări de poziție pe tematica specificului cultural al României

astfel încât imigrantul să poate extrage informații utile într-un cadrul informal,

propice unei asimilări informaționale fructuoase.

b. Informații privind drepturile și obligațiile imigrantului – chiar dacă

instituțiile însărcinate cu informarea imigranților prezintă, în mod teoretic, toate

informațiile pe care imigranții le necesită în vederea unei bune colaborări cu

societatea, au existat totuși mențiuni despre lacune în materialul informațional

pe care imigranții îl primesc de la aceste instituții. Astfel, în aceste condiții s-ar

cere creearea unei platforme de tip forum, on-line, care să permită imigranților

să ceară și să primească în cel mai scurt timp posibil toate răspunsurile

solicitărilor. Platforma online oferă ca principale avantaje viteza diseminării

informației, vizibilitatea și accesibilitatea non-stop și capacitatea mare de

stocare a informațiilor. Toate acestea, coroborate, conduc sprea o mai bună

informare a imigrantului într-o manieră mai facilă înțelegerii acestuia.

c. Informații utile privind societatea în ansmablu – această mențiune vizează

spectrul informațional referitor la suma tuturor informațiilor cu caracter utilitar

privind traiul de zi cu zi în societatea românească. Imigrantul trebuie să

primească pe această cale informații privind programul de funcționare al

39

diverselor instituții de la cele private până la cele ale statului, diverse informații

utile privind normele disciplinare privind transportul în comun (prețul biletelor,

amenzile contravenționale, maniera de taxare-plată-achiziție a călătoriile pre-

plătite), informții privind infrastructura locală și națională, informații privind

alte utilități ce ar putea fi necesare imigrantului pe parcursul șederii în țară

(condiții de conectare la rețele informatice, audio video, culturale etc),

informații privind istoria și georgrafia țării astfel încât să se poată orienta

corespunzător în toate activitățile pe care le întreprinde.

Relații inter-instituționale privind soluționarea problemelor imigranților

Conform informațiilor provenite din studiul efectuat, informațiile referitoare la relațiile

interinstituționale în raport cu relația cu imigranții sunt limitate. Acest lucru este datorat

eșantionului limitat și a experiențelor restrânse ale respondenților în raport cu alte instituții.

Totuși, din informațiile colectate, putem puncta anumite proceduri de lucru care ar trebui

înființate la nivel interinstituțional pentru soluționarea problemelor imigranților.

1. O platformă de comunicare comună la nivelul instituțiilor care interacționează cu

imigranții.

Utilitatea acestei platforme se regăsește în viteza circulației informațiilor, updatarea la

zi a tuturor modificărilor legislative astfel încât toți funcționarii să afle imediat

modificările, apropierea relațiilor interinstuționale astfel încât să se comunice mai

eficient.

2. Integrarea serviciilor comunicaționale interinstituționale.

Deciziile luate la nivelul unei instituții să fie făcute publice la nivelul tutoror

instituțiile cu profil similar astfel încât procedurile de lucru să meargă repede fără să se

piardă zile pentru aprobări de cereri sau verificări de dosare.

3. Relații apropiate între funcționarii mai multor instituții cu profil și orentare

asemănătoare.

Funcția acestor relații mai apropiate la nivel profesional ajută imigrantului prin

creearea unui flux constant și regulat al informațiilor și deciziilor care în mod normal

este îngreunat pe traseul dintre două instituții. Practic trebuie ca angajații instituțiilor

cu care imigranții intră într-un lanț interacțional, să lucreze și să se comporte ca și cum

40

ar lucra în aceeași instituție, să nu existe diferențe majore la nivel procedural, de

program de funcționare sau de înțelegere a anumitor termeni și situații.

4. Birocrație

La nivelul relațiilor interinstituționale trebuie să se renunțe la aspectele birocratice

care îngreunează comunicarea și luarea sau aplicarea anumitor decizii. Trebuie pus la

punct un sistem intuitiv de soluționare a problemelor astfel să se eficientizeze timpul

de lucru al angajaților dar și timpul imigranților care deseori pierd zile pe drumuri

între mai multe instituții.

5. Program de funcționare/ lucru.

Programul de funcționare/ lucru al instituțiile ale căror arii curiculare se întrepătrund,

trebuie corelat, sincronizat, astfel încât imigranții să nu fie nevoie să piardă zile doar

din pricina programului diferit de la o instituție la alta.

6. Flexibilitate la nivelul deciziilor.

Deciziile care depind de autonomia unei instituții trebuie luate după un sistem

decizional mai flexibil, astfel încât fluxul documentelor să fie constant la nivel inter-

instituțional fără să se producă blocaje care pot compromite un proces birocratic mult

mai amplu, decalându-l sau poate chiar provocându-i eșecul.

7. Înțelegere din partea funcționarilor.

Deseori, datorită unui volum mare de muncă relaționat cu un număr redus de resurse

umane, funcționarii se comportă prea dur cu imigranții. Datorită greutăților de

înțelegere lingvistică, imigranții trebuie tratați cu mai multă atenție și folosindu-se un

limbaj comprehensiv care să faciliteze înțelegerea. Astfel, din partea funcționarilor

trebuie percepută mai multă răbdare și înțelegere.

Comunicarea Imigrant-ONG-Instituție.

În relația de comunicare dintre imigrant și instituțiile statului și societatea

civilă, s-au identificat mai multe nivele de eficiență, atât în comunicarea cu instituțiile

cât și cu societatea civilă. Cei mai multi respondenți declară că nu colaborează cu

sindicatele (26%) și cu patronatele (20%) și cei mai mulți evaluează interacțiunea care

a existat totuși până acum ca fiind nici eficientă nici ineficientă.

4 din 10 respondenți afirmă că în ceea ce privește soluționarea problemelor de

integrare a imigranților, colaborarea cu reprezentanții altor instituții de stat și ONG

este destul de eficientă.

ONG-Instituție

O primă problemă este cauzată de faptul că foarte pu

cunosc responsabilitățile, atribuțiile și misiunea

ce măsură acestea se implică în via

punctat de o serie de lideri de ONG

la Oficiul Român de Imigrări

o relație între ONG și instituție, legătură ce funcționează mai bine atunci când nu e

sufocată de registre, protocoale

celor două entități se întâlnesc atâ

creând relații de prietenie.

Problemele semnalate de membrii ONG în general vis

conversațiile cu care le-au avut cu imigran

acestora, probabil cauzată tocmai

confruntă zi de zi funcționarii, din cauza amânărilor, lipsei de comunicare

Cu alte institutii publice (destat)

Foarte ineficient

Nici eficient nici ineficient

Foarte eficient

ți afirmă că în ceea ce privește soluționarea problemelor de

ților, colaborarea cu reprezentanții altor instituții de stat și ONG

O primă problemă este cauzată de faptul că foarte puțini din cei intervievați

țile, atribuțiile și misiunea O.R.I., și a instituțiilor în general și în

ce măsură acestea se implică în viața imigranților. Un foarte bun aspect al situației este

punctat de o serie de lideri de ONG-uri, aceștia susținând că o relație bună între cei de

Imigrări și persoanele în cauză (imigranții) trebuie mijlocit printr

ție între ONG și instituție, legătură ce funcționează mai bine atunci când nu e

sufocată de registre, protocoale și proceduri de colaborare, ci atunci când membrii

ți se întâlnesc atât în consilii formale dar și în situații neoficiale

Problemele semnalate de membrii ONG în general vis-a-vis de institu

au avut cu imigranții, erau legate de o lipsă de entuziasm a

cauzată tocmai de multitudinea de situații neplăcute cu care se

ționarii, din cauza amânărilor, lipsei de comunicare

0% 50%

Cu alte institutii publice (destat)

Cu ONG-uri

Cu patronate

Cu sindicatele

2%

0%

9%

11%

9%

4%

22%

17%

33%

26%

28%

35%

39%

43%

17%

9%

15%

22%

4%

2%

20%

26%

Foarte ineficient Destul de ineficient

Nici eficient nici ineficient Destul de eficient

Foarte eficient Institutia pe care o reprezint nu colaboreaza

41

ți afirmă că în ceea ce privește soluționarea problemelor de

ților, colaborarea cu reprezentanții altor instituții de stat și ONG-uri

țini din cei intervievați

și a instituțiilor în general și în

ța imigranților. Un foarte bun aspect al situației este

știa susținând că o relație bună între cei de

ții) trebuie mijlocit printr-

ție între ONG și instituție, legătură ce funcționează mai bine atunci când nu e

și proceduri de colaborare, ci atunci când membrii

și în situații neoficiale,

vis de instituții, din

ții, erau legate de o lipsă de entuziasm a

ții neplăcute cu care se

ționarii, din cauza amânărilor, lipsei de comunicare

100%

15%

22%

2%

4%

20%

26%

Destul de ineficient

Destul de eficient

Institutia pe care o reprezint nu colaboreaza

42

interorganizațională, procedurilor greoaie și uneori absurde. „Dar nu cred că au avut

probleme, poate între ei există o problemă de comunicare, poate ei nu sunt învățati cu

vocabularul nostru, cu actele noastre, dar nu există probleme care nu pot fi rezolvate,

cel puțin la noi la Galați”

Reprezentanții ONG-urilor de asemenea au ținut să scoată în evidență că

personalul din instituțiile de stat au lacune în pregătire, și sunt de cele mai multe ori

așezați pe anumite posturi din motive de nepotism, lucru care, aparent, este foarte

accentuat în orașele mai mici din România. Abia apoi se ridică problema dedicării

postului de muncă și implicării în activitatea zilnică. De exemplu, dacă un resortisant

s-ar adresa unei instituții cu întrebări despre cetățenie, funcționarul i-ar răspunde, cât

mai scurt, trimițându-l la website-urile ce au informația necesară. Pentru funcționarii

din instituții, este o ‘călire prin foc’. Imigranții învață să se descurce singuri, să

găsească soluții...și mai ales nu vor reveni la acel birou de fiecare dată când au iarăși o

întrebare.

“Dau un exemplu, pentru cetățenie, ce trebuie să facă. Să intre pe site-ul Ministerului

Justiției și vezi acolo la legea 21 cetățeniei române, ce acte sunt necesare ce pași

trebuie să facă, să urmeze”. Însă tot ei susțin că “am folosit și mail-ul, le-am trimis

într-adevăr celor care sigur înțelegeau deja limba română, și tot nu a ieșit bine. Iar pe

telefon mi s-a întamplat să nu mă înțeleg nici cu cei cu cetățenie pentru că una este să

stai de vorbă față în față și alta e la telefon. Deja mesajul ajunge trunchiat. Mi s-a

întâmplat cu un cetățean cu care dacă stăteam de vorbă față în față mă înțelegeam

foarte bine, dar dacă vorbeam la telefon mi-o dădea repede pe soția lui româncă ca să

fie sigur. Poate că e-mail-urile ar funcționa, pentru că e textul scris și atunci are timp

sa-l gândească, dar prin telefon nu. Dar și pe internet e greu, nu știi dacă toți au

acces, dacă reușesc să verifice, să răspundă”. Astfel se concretizează relația personală

și față în față între cel ce poate să dea ajutor și cel care îl cere. Mesajul se pierde, iar

informațiile devin inutile, atât timp cât sunt trunchiate și nu complete.

Realitatea ne arată că, acolo unde oficialii dau greș, sistemele informale și

relațiile de prietenie au un succes major. Astfel, o organizație non profit, devenită în

timp una vizibilă local, cu notorietate sporită, dezvoltă parteneriate durabile cu

persoane din instituții, mai degrabă decât cu instituția în sine. „Noi spre exemplu ca

ONG avem o releție foarte bună cu Oficul Român pentru Imigrări de la Galați, avem

relații bune cu Ministerul Muncii, cu Direcția de Protecție a Copilului, cu Casa de

Asigurări, fiind o organizație destul de cunoscută pe plan local, funcționăm totuși de

43

14 ani, avem o vizibilitate destul bună către instituții și nu nu este greu să colaborăm,

iar noi în general avem și parteneriate făcute chiar cu basarabenii, parteneriate de

colaborare în care ne invităm la diverse mese rotunde, la petreceri.”

Motivul pentru care se evită să se creeze relații formale și proceduri de

colaborare cu instituțiile stă în permanenta schimbare și tranziție politică în care se află

țara noastră, acest lucru conducând către modificări în conducerea multor instituții.

Astfel, fiecare lider de instituție intervine cu structuri noi și inițiative noi – “să nu uităm

că instituțiile își schimbă denumirea, își schimbă directorii...trăim mereu într-o

continuă schimbare. Tocmai de aceea prefer să fac contracte de colaborare pe termen

scurt, că dacă este să se schimbe cineva să pot să vin să-i spun cine suntem și în ce a

constat colaborarea până atunci și în ce va consta în continuare, prelungirea

activităților care le-am avut în cursul anului. Acest fenomen este întradevăr o chestiune

stupidă, dar în același timp reală, pentru că, acuma dacă ne uităm la clasa politică,

fiecare vine cu echipa lui.” Schimbând echipele des, relațiile interumane trebuiesc

reînnoite, îngreunând procesul de transmitere a informației de la instituție, către

mediator (ONG, lider de comunitate) și mai apoi către personajul final, imigrantul. “mai

ales organizarea și restructurările automat poate să fie chiar o persoana de contact

dintr-o instituție care s-a dat să colaborezi, da, să poată să fie restructrată să nu mai

fie acea persoană, și trebuie să-ți reînnoiești relațiile.”

Aceste inconsistențe conduc către rupturi în comunicare, însă și în documente și

legislație. Dacă la nivel înalt autoritățile se lovesc de decizii simple pe care le modifică

în mod repetat și des, acestea creează pe scară ierarhică inferioară un haos greu de ținut

sub control, datorită lipsei siguranței deciziei. „Când se ia o decizie în minister se ia la

nivelul țării, nu se ia numai pe anumite orașe din țară.”

Imigrant – Instituție

In general parerea vis-à-vis de implicarea institutiilor statului in rezolvarea

problemelor imigrantilor este una neutra, 35% dintre respondenti afirmand ca nu

considera ca exista implicare nici in mica, nici in mare masura.

Bariere între organiza

limbă în general, puse în mai multe circumstan

angajarea unui translator, plătit din banii personali ai imigrantului, actele necesare

pentru documentațiile din variate situații, trebuie traduse și legalizate, iar toate

legislațiile și documentele de integrare mai bună în soci

multe limbi de circulație internațională, sau chiar traduse în unele limbi speciale.

“Dacă limba este barieră

important ca măcar documentele importante să fie traduse

eu am primit de la Timișoara acele cereri de înscrieri și în limba arabă

O.R.I era tradusă în engleză o sinteză a drepturilor lor”

descurce cu mici noțiuni de vocabular

sau cu un medic de familie ori la un posibil loc de muncă”;

Paradoxal, lucrurile merg mult mai bine acolo unde regulile sunt stricte,

documentele necesare ușor de identificat iar oamenii din cadrul organizației trebuie să

urmărească doar o listă de proceduri, cum ar fi

de exemplu și companiile de asigurări, de unde provin angajații de obicei, au pregătiri

internaționale, și în general conceptul de asigurare este unul ce funcționează la nivel

global cam în aceleași tipare și sisteme de regularizare.

am întâlnit cu ei, nu știu dacă întâmpină dificultăți din partea instituțiilor, nu cred,

pentru că mi-au spus că și-au făcut foarte repede acele asigurări medicale, n

decat 10 minte-un sfert de ora la Casa de A

relația dintre imigrant și instituție trebuie să fie una strictă, într

26%

Bariere între organizații și imigranții ce le pășesc pragul sunt cele cauzate de

limbă în general, puse în mai multe circumstanțe: conversațiile față în față implică

angajarea unui translator, plătit din banii personali ai imigrantului, actele necesare

țiile din variate situații, trebuie traduse și legalizate, iar toate

țiile și documentele de integrare mai bună în societate nu sunt puse măcar în mai

ție internațională, sau chiar traduse în unele limbi speciale.

“Dacă limba este barieră, sigur, toate documentele le sunt inaccesibile. Ar fi

măcar documentele importante să fie traduse și în alte limbi, de exemplu

șoara acele cereri de înscrieri și în limba arabă

tradusă în engleză o sinteză a drepturilor lor”; “Ei nu știu nici cum să se

țiuni de vocabular pentru a se descurca la magazin,

ori la un posibil loc de muncă”;

Paradoxal, lucrurile merg mult mai bine acolo unde regulile sunt stricte,

șor de identificat iar oamenii din cadrul organizației trebuie să

că doar o listă de proceduri, cum ar fi CAS-ul. Motivul invocat este faptul că

și companiile de asigurări, de unde provin angajații de obicei, au pregătiri

ționale, și în general conceptul de asigurare este unul ce funcționează la nivel

și tipare și sisteme de regularizare. “chiar săptămâna trecută m

știu dacă întâmpină dificultăți din partea instituțiilor, nu cred,

au făcut foarte repede acele asigurări medicale, n

un sfert de ora la Casa de Asigurări”. Putem concluziona deci că

ția dintre imigrant și instituție trebuie să fie una strictă, într-adevăr, mijlocită de o

4%

30%

35%

4%

Intr-o foarte maremasura

Intr-o mare masura

Nici mare, nici micamasura

Intr-o mica masura

Intr-o foarte micamasura/deloc

44

ții și imigranții ce le pășesc pragul sunt cele cauzate de

țiile față în față implică

angajarea unui translator, plătit din banii personali ai imigrantului, actele necesare

țiile din variate situații, trebuie traduse și legalizate, iar toate

etate nu sunt puse măcar în mai

ție internațională, sau chiar traduse în unele limbi speciale.

le sunt inaccesibile. Ar fi

în alte limbi, de exemplu

șoara acele cereri de înscrieri și în limba arabă. Pe site-ul

știu nici cum să se

la magazin, la farmacie

Paradoxal, lucrurile merg mult mai bine acolo unde regulile sunt stricte,

șor de identificat iar oamenii din cadrul organizației trebuie să

. Motivul invocat este faptul că

și companiile de asigurări, de unde provin angajații de obicei, au pregătiri

ționale, și în general conceptul de asigurare este unul ce funcționează la nivel

“chiar săptămâna trecută m-

știu dacă întâmpină dificultăți din partea instituțiilor, nu cred,

au făcut foarte repede acele asigurări medicale, n-au durat

Putem concluziona deci că

adevăr, mijlocită de o

o foarte maremasura

o mare masura

Nici mare, nici micamasura

o mica masura

o foarte micamasura/deloc

45

relație de ajutorare de la ONG către imigrant, și una de prietenie și informalitate între

ONG și instituție.

Astfel, putem spune că entuziasmul vis-a-vis de situația imigranților persistă,

lucrul cu aceștia fiind văzut dintr-o perspectivă foarte empirică și umană. Există ‘un

mod în care se fac lucrurile în România’ și ei trebuie să se obișnuiască cu asta. E văzut

ca un fel de ‘o să meargă așa, lasă că se rezolvă, vedem noi cum facem’. Ori,

experiența dovedește cumva că deși spiritul de ‘o să o scoatem la capăt’ funcționează

în unele cazuri, pentru studiul de față, și spre ajutorarea străinilor e mai eficient să

existe seturi de proceduri simple, concise și concrete, combinate cu înlesnirea

dispoziției de ajutor a interfaței umane. “Nu cred că e o problemă de oameni ci cred că

e o problemă de sistem”

Aceștia au cea mai mare responsabilitate legală către ei, însă se indică o lipsă

de implicare de integrare a acestora, majoritatea procesului de integrare și ajutorare a

imigranților fiind externalizat către organizațiile non guvernamentale. „Instituțiile

statului au preferat să externalizeze acest serviciu prin introducerea unor linii de

finanțare, niște fonduri care provin în 75% de la Uniunea Europeană, se cheamă

Fondul European pentru Integrare, Guvernul mai contribuie cu 20% iar ONG-urile cu

5%. Astfel se formează linia de finațare cu care sunt accesate de către ONG-uri și

care derulează proiecte de informare și consiliere”

Pe lângă această instituție există totodată primăria, prefectura și poliția, care se

implică în anumite situații specifice în activitatea imigranților. Acestea acționează mai

puțin în momentele delicate, direcționând de obicei resortisanții către ONG-uri sau

O.R.I, rareori întâmplându-se să rezolve în mod direct problemele acestora. În ciuda

acestor lucruri, respondenții au observat o schimbare în bine în ultimul timp din

punctul de vedere al atitudinii instituțiilor, însă este văzută ca o consecință a

insistențelor ONG-urilor în sensibilizarea funcționarilor prin seminariile organizate de

aceștia. “Să știți că am resimțit în ultima vreme că există un grad de implicare. Eu

lucrez pentru străini și simt că deja se mișcă lucrurile, e adevărat că nu la modul

spectaculos dar există un mic progres”

Interesul este concentrat pe educație și pe cunoașterea limbii, recunoscut ca

fiind cu un substrat ascuns, și anume o mai bună colaborare între imigranți și

angajatorii români, lucru bazat pe pierderea forței de muncă românești către vest. “Da,

se implică mai ales în ceea ce privește educația micuților dacă e vorba de familie, am

observat că în pliantele pe care le aveam, găseam și informatii de genul acesta”

46

Tot conceptul de implicare a instituțiilor publice e legat de o conștientizare

continuă, statul are nevoie de certitudinea că investițiile pe care le face sunt

fundamentate pe o serie de nevoi reale ale imigranților. “Am mai observat că statul se

mai implică în elemente care țin de domeniul medical, nu întotdeauna, dar sunt

conștientizați străinii că pot beneficia de servicii medicale. Cei din Republica Moldova

culmea, că uneori întâmpinau dificultăți, că medicii de familie nu-i primesc sau ceva

de genul asta, ca ei nu se pot înscrie nicăieri.”

Perspectiva însă nu se limitează doar la instituțiile publice ce interacționează în

mod direct cu resortisanți. Parlamentul este de asemenea clasat ca neoferindu-și

concursul pentru a conclude și soluționa problemele legislative cu care se confruntă în

proceduri atât imigranții pe de o parte, dar și funcționarii publici pe de altă parte,

aceștia de asemenea susținând că “regulile nu le facem noi, ci ne sunt impuse”. “Păi

bănuiesc că undeva la nivelul celor care generează legi, nu există interes pentru

această problemă, ea este o chestiune care devine consumatoare de fonduri și nu

generatoare de fonduri și probabil că tocmai pe aceasta bază nu se dă foarte mare

importanță.”

În general, însă, birourile de relații internaționale din cadrul facultăților sunt

dotate, oamenii care lucrează acolo sunt absolvenți ai facultății, iar informațiile de care

au nevoie sunt mult mai grupate și organizate. Din aceste motive, nu se recunosc

probleme însemnate în interacțiunile cu studenții. “Când vin la mine la departament,

le dau toate informațiile, ce acte le trebuie pentru ca să-și depună la Oficiul Roman

petnru Imigrări, pentru studii”.

Astfel, în vederea îmbunătării procedurilor de lucru menite să ajute și să susțină

demersurile imigranților atunci când înfîțișază instituțiilor o problemă sau o situație,

respondenții au menționat necesitatea specializării personalului (24%), stoparea

reducerii de personal (13%) și punerea la dispoziție a mai multor informatii si servicii

(13%).

Alte recomandări privind buna func

precum și procedurile ce ar trebui puse în practică pentru o mai bună relaționare sunt

următoarele:

Să fie în mai mare contact cu comunită

informația către acestea. Să nu mai aibă fluctuații atât de mari d

personal, astfel încât oamenii să se poată specializa în a lucra cu

imigranții și să poată face asta pentru perioade mai lungi de timp.

Punerea la dispozi

formarea continuă

Printr-o creștere a participării și reprezentării României în campaniile

de advocacy la nivel european, la nivelul Comisiei Europene pe aspecte

care vizează imigra

implementate anumite directive în legisla

la asistența medicală și educație pentru toti imigranții, indiferent de

statutul lor legal. Cercetări, studii, analize sectoriale, studii de impact

care să contribuie la adoptarea de politici publice

pe cunoașterea fenomenului și care să ia în considerare nevoile și

participarea grupului

Creerea unei divizii str

privind ajutorul imigran

sa nu aiba fluctuatii/reduceri de

personal specializat/ pregatit

sa puna la dispozitie mai multe

colaborare mai buna cu alte institutii

intalniri/seminarii pe aceasta tema

Alte recomandări privind buna funcționare a instituțiilor în relația cu imigranții

și procedurile ce ar trebui puse în practică pentru o mai bună relaționare sunt

Să fie în mai mare contact cu comunitățile străinilor și să transmită

ția către acestea. Să nu mai aibă fluctuații atât de mari d

personal, astfel încât oamenii să se poată specializa în a lucra cu

ții și să poată face asta pentru perioade mai lungi de timp.

Punerea la dispoziție a informațiilor privind sistemul de educație și

formarea continuă.

ștere a participării și reprezentării României în campaniile

de advocacy la nivel european, la nivelul Comisiei Europene pe aspecte

care vizează imigrația în România: de exemplu pe modul în care au fost

implementate anumite directive în legislația națională sau pentru acces

ța medicală și educație pentru toti imigranții, indiferent de

statutul lor legal. Cercetări, studii, analize sectoriale, studii de impact

care să contribuie la adoptarea de politici publice și legislație bazate

șterea fenomenului și care să ia în considerare nevoile și

participarea grupului țintă vizat (migrantii).

reerea unei divizii străine care să se ocupe în detaliu de acest aspect

privind ajutorul imigranților.

0% 5% 10% 15%

sa nu aiba fluctuatii/reduceri de…

personal specializat/ pregatit

fonduri

sa puna la dispozitie mai multe…

colaborare mai buna cu alte institutii…

intalniri/seminarii pe aceasta tema

implementare de noi…

eliminare birocratie

Altul

NS/NR

13%

9%

13%

9%

2%

7%

2%

11%

47

ția cu imigranții

și procedurile ce ar trebui puse în practică pentru o mai bună relaționare sunt

țile străinilor și să transmită

ția către acestea. Să nu mai aibă fluctuații atât de mari de

personal, astfel încât oamenii să se poată specializa în a lucra cu

ții și să poată face asta pentru perioade mai lungi de timp.

ție a informațiilor privind sistemul de educație și

ștere a participării și reprezentării României în campaniile

de advocacy la nivel european, la nivelul Comisiei Europene pe aspecte

ția în România: de exemplu pe modul în care au fost

ția națională sau pentru acces

ța medicală și educație pentru toti imigranții, indiferent de

statutul lor legal. Cercetări, studii, analize sectoriale, studii de impact

și legislație bazate

șterea fenomenului și care să ia în considerare nevoile și

n detaliu de acest aspect

15% 20% 25%

13%

24%

13%

15%

48

Colaborarea cu instituții similare din țările din care provin imigranții.

Perfecționarea salariaților desemnați pentru activitățile cu imigranții

în cunoașterea limbilor străine de circulație internațională

Furnizarea de informții privind serviciile oferite și în alte limbi decât

cea română.

Cred că instituția ar trebui să sprijine inițiativele ONG-urilor în acest

sens. Imigranții trebuie considerați elemente ale comunității locale

Crearea unui departament specializat; „Personal instruit pe

problemele imigrantilor”.

Complexitatea nevoilor imigranților nu poate fi acoperită doar printr-o

îmbunătățire procedurală, aceasta venind doar ca o completare a

calității personalului angajat.

Aprofundarea legislației.

O colaborare bună astfel încât imigranții interesați să poată obține

informații despre mediul economic din România sau din județ.

Întocmirea unei baze de date cu copiii cetățenilor străini care vor locui

pe teritoriul României și comunicarea acesteia către DGASPC.

În condițiile în care legislația se modifică de la o lună la alta se impune

înființarea unui birou unic la nivelul fiecărui județ, cu personal

specializat, care să furnizeze orice informație privind reglementările

principale din legislația muncii, legislația fiscal și legislația referitoare

la regimul străinilor în România.

Prin suplimentarea echipei care se ocupă de proiecte pe tema

integrării, cu noi colegi instruiți mai bine în privința legislațiilor

actualizate și limbilor de circulație internațională.

Imigrant - ONG

Soluția devine astfel ca ONG-urile mici să se restructureze sub umbrela celor

foarte cunoscute, cele mari externalizând elemente specifice ale activității lor către

ONG-uri mai mici, proaspăt create și necunoscute de imigranți. “Contează foarte mult

ONG-ul de pe plan local care își desfăsoară activitatea cu ei. Știu unde să vină repede,

dacă se supăra pe o instituție sau nu înțeleg ceva la o instituție.”

49

C.C. consideră că o comunicare continuă între imigranți – ONG și ONG instituții

va ajuta la închegarea relațiilor între imigranți și instituții. Aspectul menționat

urmărește modele europene deja preocupate de aceste aspecte generatoare de cercuri

comunicaționale neîntrerupte, dezvoltând un climat multicultural fluent. Lucrul acesta

se datorează lipsei de coerență și răbdare între străini și funcționarii publici: nu se poate

realiza o comunicare între cei doi, de obicei dintr-un simplu motiv, și anume faptul că

cei din spatele ghișeului urmăresc reguli profesionale și de conduită învechite ce nu

permit interacțiunea afectivă cu clientul. “Întâlnirile de acest fel pot fi o soluție. Noi aici

la Iași am avut niște seminarii, organizate de ONG-ul de care vă spuneam. Printr-unul

dintre proiectele pe care le derulăm acuma, creeăm niște mini ghiduri de conversație

pe diverse tematici. Pentru imigranți și în diverse limbi astfel încât să se creeze o

îmbunătățire a calității comunicării între imigrant și funcționar. Asta pe de o parte. Pe

de altă parte clar trebuie umblat la mentalitatea instituțiilor publice. Aceasta este

destul de complicat pentru că pentru o astfel de schimbare trebuie în primul rând

umblat la percepția asupra relației cu cetățeanul, a faptului că o instituție publică ar

trebui să fie în slujba comunității. Iar comunitatea, într-o formă extinsă, îl include și pe

imigrant și mă include și pe mine după ce emigrez.”

Altă sugestie pornește din alegerea unor consilieri pe problemele imigranților în

consiliile locale sau chiar cele guvernamentale, din rândul imigranților. Astfel,

asigurând o formă legală a funcției și oficializând rolul unor indivizi în comunitate

(chiar dacă doar la nivel de lider de comunitate), aceștia se vor simți implicați și vor fi

dispuși de a fi un mediator mai eficient și mai sensibil pentru ambele tabere. “S-a dat

acum câțiva ani un exemplu la știri despre un român care a fost ales în consiliul local

al unei localități din Italia. În momentul în care emigrezi și ajungi într-o comunitate

unde dorești să te implici, mie cel puțin mi se pare perfect normal să ai drept de vot și

să fi ales într-o poziție de putere în acea comunitate. În România nu există această lege,

legea nu permite străinilor să candideeze pentru funcții publice.”

Bineînțeles, fondurile suplimentare au fost ridicate ca și soluție la neadaptarea

instituțiilor sau ONG-urilor către nevoile imigranților. Astfel, serviciile lor trebuie

acoperite de personal, de spațiu profesional și de resurse consumabile, ce implică

costuri. “Dacă statul ar putea să asigure continuitate pentru aceste centre de informare

și pentru materialele de informare, atunci ONG-ul ar putea să se concentreze mai mult

pe dezvoltarea și diversificarea serviciilor către imigranți.”

Serviciile de informare, cons

organizațiile consideră că ar trebui să se pună accent pentru a veni în ajutorul integrării

cetățenilor străini. Ca și direcții sunt specificate serviciile de formare și orientare

profesională, acomodare culturală, educative

În vederea îmbunătățirii procesului de integrare a imigranților, ONG

implicat mai cu seamă în următoarele activită

de orientare culturală, oferirea unor pachet

copiilor și asistență medicală.

De asemenea, implicarea în proiecte legislative privind condi

proveniți din țările non UE, în peste jumatate din cazuri (60%), respondenții declară că

organizația pe care o reprezinta nu s

probleme întâmpinate în procesul implicării în proiectele legislative au fost situa

economic general a României

ceea ce privește implicarea în procesul de integrare a imigranților, membrii ONG

au declarat că ar putea contribui la o mai bună

evenimente și oferirea de servicii

la cursuri de limbă romană, cursuri voca

60%

Serviciile de informare, consilierea si sprijinul sunt principalele lucruri pe care

țiile consideră că ar trebui să se pună accent pentru a veni în ajutorul integrării

țenilor străini. Ca și direcții sunt specificate serviciile de formare și orientare

re culturală, educative și recreative.

țirii procesului de integrare a imigranților, ONG

implicat mai cu seamă în următoarele activități: consiliere socială și juridică, consiliere

de orientare culturală, oferirea unor pachete de servicii specializate privind educa

și asistență medicală.

De asemenea, implicarea în proiecte legislative privind condiția imigranților

ți din țările non UE, în peste jumatate din cazuri (60%), respondenții declară că

pe care o reprezinta nu s-a implicat de-a lungul timpului. Principalele

probleme întâmpinate în procesul implicării în proiectele legislative au fost situa

economic general a României și lipsa de deschidere și susținere a instituțiilor statului. În

ște implicarea în procesul de integrare a imigranților, membrii ONG

au declarat că ar putea contribui la o mai bună și eficientă integrare prin organizarea de

și oferirea de servicii specifice (proiecte de acomodare culturală

nă, cursuri vocaționale, găsirea unui loc de muncă

40%

60%

Implicarea în proiecte legislative

50

ilierea si sprijinul sunt principalele lucruri pe care

țiile consideră că ar trebui să se pună accent pentru a veni în ajutorul integrării

țenilor străini. Ca și direcții sunt specificate serviciile de formare și orientare

țirii procesului de integrare a imigranților, ONG-urile s-au

ți: consiliere socială și juridică, consiliere

e de servicii specializate privind educația

ția imigranților

ți din țările non UE, în peste jumatate din cazuri (60%), respondenții declară că

a lungul timpului. Principalele

probleme întâmpinate în procesul implicării în proiectele legislative au fost situația

și lipsa de deschidere și susținere a instituțiilor statului. În

ște implicarea în procesul de integrare a imigranților, membrii ONG-ului

și eficientă integrare prin organizarea de

proiecte de acomodare culturală, înscriere

a unui loc de muncă)

DA

NU

51

Situații delicate și problemele repetitive

Imigranții sunt puși în fața multor responsabilități, căutând o viață nouă și mai

bună în România. A lua lucrurile de la început implică o activitate continuă, făcută

perseverent și cu fervoare. De aceea, cu majoritatea imigranților este greu de

interacționat, nu sunt maleabili și flexibili și trebuie tratați cu grijă. Irascibili, obosiți,

confruntându-se cu dificultăți de limbă și funcționari distanți și cu complexe de

superioritate, adăugând și proceduri incomplete sau legislații absurde, relația cu aceștia

devine imposibilă. “Dificil poate le-a fost celor care aveau serviciu și trebuia ca după

orele de muncă să vină la cursuri dar în rest dificultăți nu au fost întâmpinate.”

În ciuda acestui fapt, în urma interviurilor cu studenți străini, din Georgia sau

Maroc, aceștia s-au plâns în diverse forme nu de integrarea în societate sau în sănul

universității (în exemplele studenților), ci de legislativul incorect în materie de drepturi

de muncă sau sanitare.”De exemplu, eu am fost răcit la un moment dat. Și am fost și eu

la doctor, să mă înscriu la doctor de familie, și mi-au zis ca nu pot să mă introducă în

sistem din cauza CNP-ului de pe permisul de ședere. Și a trebuit să plătesc

consultația, să plătesc medicamente, tot.”; “Eu de exemplu, nu înțeleg de ce pe noi,

cei din Georgia și nu numai, nu ne lasă să lucrăm decât patru ore pe zi, prin lege, și

nu ne angajează nimeni pe posturi rezonabile, deși avem facultate. Adică eu vreau să

lucrez și să fac ceva bun în țara asta și ei nu-mi permit.”

Problemele însă apar și în viața de zi cu zi. Aceștia întâlnesc oameni care

doresc să profite de pe urma neștiinței imigranților, astfel, avocații cer mii de euro

pentru formalități insignifiante, doctorii cer bani de consultații pe care imigranții ar

trebui sa le primească gratuit, vânzătorii de piață sau chiar chioșcuri cer prețuri mai

mari pentru cei care nu cunosc limba română și prețurile corecte, agențiile imobiliare

cer comisioane mai mari sau chirii peste prețul pieței. Aici intervin de multe ori

apropiații deja experimentați, liderii de comunitate sau ONG-urile. Mai puțin

instituțiile, cum ar fi oficiul pentru protecția consumatorului, aceștia ignorând, aparent

cererile imigranților care se simt furați. “Avem noi mania asta ca atunci când prindem

un străin să-l jumulim de bani. Iar acest lucru se întâmplă chiar din momentul când

străinul își caută o garsonieră de închiriat, de pildă. Au fost câteva situații când a

trebuit să-i însoțim pe imigranți la agențiile imobiliare pentru a fi sigur că vor primi

un preț corect.”

52

Probleme sunt întâmpinate și de persoanele dornice să-și ofere concursul spre a

ajuta imigranții și care se lovesc de obstacole în promovarea serviciilor pe care le oferă.

Dimensiunea problemei este una absurdă, însă cu urmări negative în perspectiva

alinierii la societatea românească a resortisanților. O altă concluzie care poate fi trasă în

urma acestui verbatim este faptul că majoritatea instituțiilor nu comunică intern foarte

bine proiectele la care sunt participante, astfel, indivizi în funcții de decizie refuză

anumite cereri din neștiință de cauză.

Referitor la predarea limbii române, aceasta se face doar la nivel de integrare a

individului în societate, pentru a-i facilita lui interacțiunea zilnică cu cei din jurul său.

Însă, paradoxal, Ministerul Educației cere certificări de cunoaștere a limbii române, fără

a avea entități sau proceduri de verificare a acestor cunoștințe bine puse la punct. Unele

evaluări devin astfel inutile, din cauza faptului că nivelurile de cunoaștere nu sunt

stabilite: “Am făcut predarea limbii române în limba română, ceea ce n-a fost ușor ,

dar am avut rezultate, chiar sunt mulțumită uitându-mă peste testele pe care le-au dat

ei în final, de evaluare în urma cărora au primit niște certificate, din păcate niște

certificate pe care nu sunt trecute nivelurile de competență, deoarece înțeleg că

Ministerul Educației nu a stabilit încă aceste niveluri. Străini au avut posiblitatea prin

hotărâre de guvern să beneficieze gratuit o dată de aceste cursuri și nu s-au stabilit

încă foarte bine nici formele de evaluare la curs, nici certificatele, că m-a sunat la un

moment dat un cetățean turc, să-mi zică că s-a dus să se înscrie la master la o

universitate de stat și a fost întrebat de ce nu scrie nivelul de competență pe certificatul

pe care i l-am dat. Pentru că Ministerul Educației nu le-a stabilit încă!”

După cum s-a văzut, există probleme în studii, limbă și integrare socială, însă de

asemenea, se pun piedici în sistemul privat de afaceri la debutul unor inițiative: “Niște

imigranți din India vroiau să-și înființeze o firmă. Au dreptul prin lege. Ba chiar dacă

sunt tineri au dreptul să o înființeze gratuit. Pe de altă parte, funcționarele de acolo se

uitau la ei ca la altceva zicând că - ce să caute străinii să deschidă firme la noi? Pentru

străini dificultățile sunt și mai mari pentru că, pe lângă toată birocrația, se mai lovesc

și de reticența de acceptare din partea funcționarilor.”

Motivul situațiilor delicate provin din unghiul subiectiv al funcționarilor care,

deși ar trebui să servească interesul întregii comunități, devin naționaliști, și nu reușesc

să se deschidă suficient ideii de reușită a străinului. “Sunt probleme să știți, străinii

întotdeauna s-au plâns că ei nu sunt tratați asemenea celorlalți cetățeni și că foarte des

li se cer taxe suplimentare, sunt trimiși înapoi, acum există posibilitatea ca și ei să nu

53

înțeleagă exact ce li se cere și de aici să vină o parte din probleme. Ei simt că lucrează

foarte greu cu autoritățile”

Concluzii generale

Concluziile ce pot fi trase din acest studiu sunt simple și concise în vederea obținerii

unui efort simultan și eficient din partea tuturor personajelor care sunt implicate în fenomenul

imigrației.

Imigranții sunt văzuți de către comunitatea civilă ca fiind membri liniștiți, cu simț civic și al

responsabilității, foarte rar întâlnindu-se situații de ostilități. Au fost menționate în Constanța

(deci în orașele mari), acolo unde sunt concentrări însemnate ale unei anumite naționalități

(turci, macedoneni), ce au dezvoltat afaceri de anvergură și în sânul cărora apar certuri și

altercații. Chiar și așa, s-a specificat faptul că societatea îi acceptă ca atare și nu văd în ei

‘imigranți ce creează probleme’ ci ‘români de alte origini ce creează probleme’, fiind tratați ca

oricare alții. Acest subtil schimb de denumire sugerează clar lipsa de prejudecăți/stereotipuri,

și ospitalitatea reală de care dau dovadă românii.

De fapt, prejudecățile vin din sens invers, deoarece ce văd imigranții la TV, ce citesc

pe internet și ce se transmite din gură în gură despre experiențele cu indivizi din țara noastră

sunt foarte proaste. Majoritatea imigranților încă ‘au conceptul cartușului de Kent și a

pachetului de cafea’, deși nu e neapărat fundamentat de un fapt real, ei alimentând impresia de

naivi/creduli/ușor de manipulat despre ei înșiși în fața cetățenilor români.

Din punctul de vedere al instituțiilor planurile de colaborare și protocoalele de activitate

sunt văzute ca pretexte neconstructive, și mai degrabă ca și activități ce trebuie bifate,

nesimțindu-se implicați și având sentimentul de “a li se preda o lecție” de către ONG-uri. De

aceea, este important ca între ONG și instituție să existe o perioadă de tatonare, de dobândire a

încrederii acesteia. Când ne referim la instituție, considerăm că este bine de menționat faptul

că nu întotdeauna directorii sunt cei care trebuie apelați, ci funcționarii despre care se spune că

trebuie sensibilizați. Creând o relație intimă, aceștia vor fi mai deschiși inițiativelor.

Tinerii imigranți (studenții) cunosc ORI foarte puțin sau chiar deloc. Imigranții care

cunosc mai bine această instituție sunt cei care au vechime și care au avut la un moment dat

nevoie de documente din partea acestei instituții, fără să știe însă că rolul acesteia este divers

și nu așa de punctual. ORI trebuie să se promoveze mai mult și să scoată în evidență abilitățile

sale.

54

Cea mai mare problemă rămâne la sfârșitul zilei cea ținând de limbă, în primul rând

datorită lipsei de răbdare a funcționarilor. De aceea putem să sugerăm să le oferim acestora

șansa de dezvoltare personală prin schimbul de experiență, în cadrul cursurilor de limbă pentru

imigranți, funcționarii să învețe limbi care nu sunt de circulație internațională sau măcar

engleză, promovând acest lucru ca un beneficiu atât personal, dar și de dezvoltare profesională

(adăugat la CV, o limbă grea poate fi importantă). Pe de altă parte, cursurile de limbă română

nu sunt promovate suficient, astfel mulți dintre imigranți nu știu de ele, și ajung să învețe

româna cu prieteni, acasă.

Imigranții întâmpină suficiente probleme pe stradă sau în situații cotidiene (dus la

doctor, închiriat apartament, făcut un credit, etc), de aceea ar trebui să existe un sistem de

tip‘Big Brother’, în care voluntari ce își doresc experiența de ONG la CV, măcar, să devină

FrateleMaiMare al unui imigrant, care să poată fi contactul său oricând acesta are nevoie de un

sfat, de cineva aproape la anumite achiziții, în momentele în care își poate face griji să nu fie

păcălit.

De multe ori, imigranții nu știu căror organizații să se adreseze, ONG-urile ar trebui să

aibe o bază de date completă cu datele tuturor resortisanților, pe care să insiste în a-i contacta.

Inițiativa trebuie să vină din partea ONG-urilor, cu ajutorul instituțiilor CĂTRE imigranți, și

nu invers.

În general, cea mai bună posibilitate a ONG-ului de contact cu resortisanții și

transmiterea de mesaje și informații rămâne întâlnirea directă, față în față, meeting-urile și

grupurile la care pot schimba idei, în cadrul cărora se pot cunoaște și la care pot fi chemați și

membri ai instituțiilor, etc. Apoi, mail-ul și website-ul funcționează pentru cei mai tineri sau

moldoveni/cunoscători de limbă română și nu numai, folosindu-se în mod frecvent

GoogleTranslate-ul. Urmează apoi presa scrisă, revistele de specialitate cum sunt Migrantul

sau Accent Basarabean, unde resortisanții pot găsi informații importante, interesante, scrise

chiar de conaționali afiliați voluntar în ONG-uri. Comunicarea prin telefon este cea mai puțin

funcțională, din cauza limbii, în primul rând și apoi a limitării procesului de transmitere

oficială a informației (elementele exprimate verbal nu sunt luate ca oficiale, pe când la e-mail

se pot întoarce și demonstra ceea ce este explicat emigranților).

Ar trebui să existe la nivel național o colaborare pentru realizarea unui ghid al

imigrantului începător. Acesta ar trebui să devină cât mai complex, în detaliu, și în ajutorul

redactării ghidului să se implice și membrii instituțiilor (liste de documente necesare, pași

necesari, cum se completează anumite documente, unde pot fi găsite anumite informații,

articole de lege, etc.)

55

Interesul ar trebui să fie crescut către imigranții neștiutori de limbă română, și mai puțin față

de basarabeni- aceștia sunt deja acceptați în societate, cunosc limba, sunt de cele mai multe ori

studenți deci se pot baza pe birourile de relații internaționale și secretariatele facultăților care

să-i susțină.

Problema deceselor, nașterilor sau căsătoriilor ce includ imigranți nu prezintă mari

încurcături, pentru acestea există o legislație clară. Cursurile de limbă română au efectul

scontat de obicei (datorită interesului dat de profesori), însă nu sunt recunoscute prin

certificare și nici nu există un curriculum organizat de ministerul educației. Ar trebui să existe

mai multe ore dedicate acestor cursuri, profesorii remunerați mai bine, inclusiv un buget de

manuale și alte necesare.

De asemenea, resortisanții ar trebui informați în legătură cu ceilalți imigranți aflați în

imediata apropiere, vorbitori de aceeași limbă, aceeași religie sau de aceeași naționalitate.

Acest lucru este util pentru ca aceștia să găsească ajutor și informare din partea

connaționalilor.

S-a sugerat o campanie de sensibilizare și de conștientizare a funcționarilor publici. Din

cauza distanței pe care o păstrează în general în relațiile cu imigranții aceștia nu sunt la curent

cu adevăratele probleme cu care se confruntă aceștia, fiindu-le imposibil să-i ajute cu adevărat.

Posibilitățile de muncă sunt limitate pentru imigranții din zonele non UE, legal nu au voie

să lucreze decât 4 ore de aceea mulți sunt obligați să lucreze la negru.

La nivel de instituții, principalul lucru care ar trebui îmbunătățit pentru o integrare mai

eficientă a imigranților din statele non UE este comunicarea care ar trebui să fie mai bună și

transparentă.

De asemenea, în cazul interacțiunii cu ONG-urile, patronatele și sindicatele se simte, într-

o masură mai mare, nevoia organizării unor întalniri/seminarii pe teme legate de imigranți.

(Fig 1)

56

comunicarea (directa) mai buna si

transparenta29% 30% 38% 29%

Sistem de integrare a datelor

despre imigranti (baza de date)11% 7% 5% 0%

lipsa personalului 9% 5% 0% 0%

personal mai informat / special

format9% 0% 0% 9%

intalniri/seminarii pe aceasta tema 9% 16% 11% 24%

personal mai amabil, atitudine mai

deschisa4% 0% 0% 0%

existenta parteneriatelor / a

proiectelor comune4% 7% 0% 6%

reglementari legislative (mai clare) 4% 0% 0% 0%

oferirea de locuri de munca 0% 0% 3% 0%

patronatele sa fie mai active/sa

aiba o mai mare deschidere0% 0% 11% 0%

Altul 9% 18% 16% 21%

NS/NR 16% 20% 16% 15%

Alte institutii

publice de statONG-uri Patronate Sindicate

Fig. 1

57

Concluzii privind comunicarea interinstituțională și comunicarea instituțiilor în relația cu imigranții:

Colaborarea cu reprezentații altor instituții publice în vederea rezolvării problemelor

imigranților.

Îmbunătățiri procedurale și de fond

Mai mult de jumătate dintre respondenții intervievați consideră că interacțiunea cu alte

instituții publice se desfășoară eficient și foarte eficient, neexistând probleme sau aspecte de

îmbunătățit.

Doar 1 din 10 respondenți consideră colaborarea cu reprezentanții altor instituții publice

ineficientă sau foarte ineficientă, iar printre aspectele ce ar trebui îmbunătățite și barierele care

ar trebui înlăturate sunt menționate următoarele:

Suplimentarea personalului;

Relaționarea directă dintre lucratorii desemnați și eventuale intâlniri lunare pentru

eliminarea unor deficiențe din activitate;

Reprezentanții instituțiilor publice să aibă o atitudine mai deschisă și să fie mai puțin

irascibili în relațiile cu imigranți;.

Funcționarii instituțiilor publice să fie mai informați cu privire la legislațiile europene

în vigoare;

Întâlniri periodice la nivel național în care să fie implicate persoanele care au legătură

directă cu imigranții;

Facilitarea accesului la informații prin intermediul mass-media locale;

Colaborarea cu instituții similare din țările de proveniență a imigranților;

58

Bariere în comunicarea dintre instituțiile publice și imigranți

55% dintre respondenți consideră că există insuficiente oficii/ departamente

specializate în ceea ce privește comunicarea cu imigranții;

63% dintre respondenți consideră că instituțiile care interacționează cu imigranții nu

oferă angajaților suficiente trainiguri, cursuri de formare, cursuri de limbă;

50% dintre intervievați sunt de părere că instrumentele de informare din instituțiile

publice destinate imigranților sunt insuficiente;

50% dintre cei intervievați sunt de părere că angajații instituțiilor publice care

interacționează cu imigranți nu sunt suficient informați cu privire la legislația

europeană și/sau națională în vigoare;

Îmbunătățiri procedurale în cadrul societății civile în ceea ce privește facilitarea

procesului de integrare a imigranților:

Sprijinirea imigranților spre a își găsi un loc de muncă;

Consilierea imigranților pe teme culturale, sociale și politice;

Asistența specializată oferită copiilor proveniți din familiile resortisanților.

Integrarea studenților cu statut de imigrant în activități specifice;

Organizarea de evenimente psiho-sociale și educaționale pentru imigranți;

59

Programul General “Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii” Fondul European de Integrare a Resortisanţilor Tărilor Terţe

Programul anual 2010Proiect: Împreună pentru o mai bună integrare a RTT

Contract nr. ref.: IF/10.02- 03.01Acest document a fost realizat cu asistenta financiară a Uniunii Europene.

Conținutul acestui document se află în totalitate în responsabilitatea ADRA și nu poate fi considerat în nici un caz ca reflectând poziția Uniunii Europene

Adresa de sesizări: Suceava, Str.Universitatii, Nr.48,Camera 7 cod 720228, tel 0230/231127,

email:adramediere1@gmail.com