Embed Size (px)
Citation preview
Dezvoltarea regională și două realități paralele
Analiza distribuției geografice a creșterii economice în Republica
Moldova
DOCUMENT DE ANALIZĂ ȘI PROGNOZĂ ECONOMICĂ
Autor:
Iurie Morcotîlo
Chișinău, octombrie 2014
2
Notă de limitare a responsabilității
Acest material/publicație este realizat de Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei prin intermediul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida) și Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene, Guvernului Suediei, Sida sau al Ministerului Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA.
3
Cuprins Introducere ...................................................................................................................................... 4
Contextul general ............................................................................................................................ 5
Industria .......................................................................................................................................... 7
Agricultura ....................................................................................................................................... 8
Investițiile ...................................................................................................................................... 10
Concluzii și recomandări de politici ........................................................................... ................... 12
Anexa A. Explicaţii metodologice .................................................................................................. 13
Anexa B. Distribuţia în plan regional a PRB (preţuri curente USD) ................................................ 15
Bibliografie .................................................................................................................................... 16
Lista de figuri
Figura 1. Ponderea regională în PIB (%) în 2012 ............................................................................ 6
Figura 2. Dinamica coeficientului de variaţie pentru salariul mediu brut ........................................... 6
Figura 3. Dinamica coeficientului de variaţie pentru producţia fabricată .......................................... 7
Figura 4. Dinamica coeficientului de variaţie pentru principalele culturi agricole .............................. 8
Figura 5. Dinamica coeficientului de variaţie pentru cantitatea medie de lapte/vacă ........................ 8
Figura 6. Dinamica coeficientului de variaţie pentru investiţiile în active materiale pe termen lung finanţate din BS ............................................................................................................................. 10
Figura 7. Dinamica coeficientului de variaţie pentru investiţiile în active materiale pe termen lung finanţate din BAPL ........................................................................................................................ 11
Figura 8. Dinamica coeficientului de variaţie pentru investiţiile private în active materiale pe termen lung ............................................................................................................................................... 11
4
Introducere În toate țările lumii, inclusiv și în Republica Moldova, dezvoltarea economică are loc neuniform în aspect teritorial. Discrepanțele de dezvoltare în interiorul țării provin din repartizarea neuniformă a factorilor de producție, nivelului de urbanizare, calității infrastructurii tehnologice și instituționale. Persistența acestor factori duce la creare diferenței de potențial în interiorul țării și la înrădăcinarea dezechilibrelor social-economice, finalmente subminând creșterea durabilă și inclusivă a oricărei țări. Ca răspuns la aceste provocări de dezvoltare, multe țări au elaborat și implementat pe parcursul ultimelor decenii politici regionale, însă cu rezultate diferite.
De asemenea și pentru Republica Moldova, una din marile provocări de dezvoltare durabilă este repartizarea neuniformă a veniturilor pe regiuni, fiind excesiv concentrată în puținii poli de creștere economică. Disparitățile curente sunt o reminiscență a perioadei sovietice, datorită industrializării neuniforme și urbanizării incomplete a țării, fiind amplificate în procesul de tranziție. Doar stabilizarea și lansarea economică de la începutul anilor 2000 a readus în vizorul autorităților problema respectivă, ducând la stabilirea unui cadru normativ și instituțional de dezvoltare regională.
Impactul politicilor regionale și egalarea disparităților se resimte doar pe termen lung. Însă, pentru identificarea tendințelor de dezvoltare și ajustarea politicilor respective este necesar de analizat tendințele de dezvoltare în regiuni și identificarea factorilor de creștere economică. Totuși, în cazul Republicii Moldova, stabilirea cadrului de politici nu a fost însoțită de componenta analitică și statistică. Astfel, lipsa datelor statistice și analizelor subminează eficiența politicilor și le reduc la un proces ”miop” și conjunctural, fără a aborda factorii fundamentali de dezvoltare.
Studiul curent are scopul de a analiza, în baza datelor statistice disponibile, ultimele tendințe și evoluții în dezvoltarea regională ale Republicii Moldova și a identifica dinamica disparităților de dezvoltare în profil regional. Deoarece, statistica regională nu este suficient dezvoltată, analiza dinamicii regionale din studiu s-a axat pe identificarea proceselor de convergență sau divergență la nivel de ramură – industrie, agricultura și investiții. În plus, este estimat Produsul Regional Brut pentru fiecare raion în parte, fără a calcula evoluția acestuia în timp, din aceleași considerente de lipsă a informației statistice. Astfel, rezultatul studiului este analiza primară a dezvoltării regionale din ultimul deceniu și stabilirea unei baze pentru analizele ulterioare, condiționate de perfecționarea și lărgirea componentei statistice oficiale.
5
Contextul general Economia Republicii Moldova se caracterizează prin mai multe dezechilibre, inclusiv spațiale, care nu au putut fi soluționate în ultimele decenii. Principala discrepanță în aspect teritorial este concentrarea excesivă a activităților economice în municipiul Chișinău, fiind urmat cu un mare decalaj de către municipiul Bălți. Proeminența acestor două municipii este bazată, în primul rând, pe deosebirea structurală și calitativă a factorilor de producție disponibili în aceste regiuni și restul țării. Astfel, specializarea fiecărei regiuni are loc în baza avantajelor comparative regionale și poate fi cuantificat de indicele de specializare, metodologia de calculare a căruia este prezentată în Anexa A. În Tabelul 1 sunt prezentați indicii de specializare pentru zonele statistice Nord, Centru, Sud și municipiul Chișinău.1 Indicii prezentați arată clar că doar Chișinăul are avantaj comparativ și este specializat în aspect industrial și cel al serviciilor, pe când restul regiunilor sunt specializate în agricultură. Se observă că, cu excepția capitalei, indicii în sectorul industrial sunt net superiori celor din sectorul de servicii, ceea ce denotă faptul că sectorul de servicii este supra-concentrat în Chișinău și are o importanță minoră în restul regiunilor. Per ansamblu, în Republica Moldova există două realități economice paralele: pentru întreaga țară, cu excepția capitalei, economia este una preponderent agrară, în timp ce în Chișinău şi, parțial, Bălţi, aceasta este mai mult axată pe servicii şi industria prelucrătoare.
Tabelul 1. Indicii de specializare regionali în 2012 Regiunea/Ramura
Agricultura
Industria
Servicii
Chişinău 0.02 1.37 1.51 Nord 1.51 0.91 0.21 Centrul 1.34 0.80 0.25 Sud 1.32 0.80 0.20
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
Pe lângă distribuția neuniformă a factorilor de producție, Republica Moldova se confruntă şi cu o concentrare geografică a economiei, măsurată prin intermediul Produsului Intern Brut (PIB). Concentrarea geografică a activității economice arată în ce măsură ponderea teritorială a unei regiuni corespunde cu pondere acesteia în fenomenul economic corespunzător la nivel naţional. Acest tip de concentrare geografică cel mai eficient este cuantificat cu ajutorul Indicelui Ajustat de Concentrare Geografică (ACG) elaborat de OCDE. Acesta este divizat în componenta explicativă a disparităţii regionale a PIB-ului şi în componenta de concentrare geografică a populaţiei (vezi Anexa A pentru explicaţii metodologice). Astfel, indicele ACG calculat pentru Republica Moldova în 2012 a constituit 0.99 ce este aproape de valoarea maximă de 1, întrecând cu mult valoarea medie pe OCDE de 0.43. Aceasta denotă un nivel excesiv de concentrare a activității economice și sociale în capitală, care este explicată în mărime de 55.4% de disparităţile în Produsele Regionale Brute (PRB) şi doar de 44.6% de concentrarea regională a populaţiei. Discrepanțele regionale uluitoare se confirmă şi la nivelul de PRB în termeni absoluţi şi relativi pe fiecare unitate teritorial administrativă. Producţia la nivel de raion a fost estimată prin intermediul abordării descendente pe baza PIB-ului naţional şi cu ajutorul metodologiei elaborate de Biroul pentru Analiză Economică al SUA (vezi Anexa A pentru explicaţii metodologice). Astfel, ……………………………………………………………….……. 1 Zonele statistice folosite de către BNS nu sunt echivalente cu regiunile de dezvoltare, consituite în baza Legii nr. 438-XVI din 28.12.2006. Astfel, în zona statistică Sud întră și U.T.A. Gagauzia.
6
conform estimărilor şi cum este prezentat în Figura 1, în 2012 în municipiul Chişinău era concentrată 47.5% din PIB la nivel naţional şi în Bălţi circa 6.1%, urmat de U.T.A. Gagauzia cu 3.8% (vezi Anexa B cu datele complete pe fiecare raion în parte).
Figura 1. Ponderea regională în PIB (%) în 2012
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
Cumulativ, se atestă o discrepanţă enormă în distribuţia regională a producţiei în Republica Moldova. Indicatorii, menţionaţi anterior, însă, nu prezintă tabloul complet al dezvoltării regionale, deoarece prezintă situaţia din punct de vedere static. Pentru a analiza situaţia din punct de vedere dinamic, e util de folosit coeficientul de variaţie, care denotă cum au evoluat în ultima perioadă diferențele dintre raioane (vezi Anexa A pentru explicaţii metodologice). Figura 2 relevă faptul că coeficientul de variaţie calculat pentru salariului mediu brut în aspect teritorial a avut o dinamică descendentă. Astfel, în pofida unei discrepanțe economice și sociale imense dintre regiuni, analiza indicatorului de variație pentru salarii din ultimii ani atestă o tendință clară de convergenţă. În acest caz, impactul capitalei nu este unul major, deoarece discrepanţa pentru coeficienţii cu/fără Chişinău nu este mare şi are o tendinţă de micşorare în ultima perioadă. Convergenţa pe salarii, însă, nu prezintă situaţia reală în economie şi, cum va fi arătat mai jos, contravine dinamicii la nivel sectorial, confirmând încă odată faptul că evoluţia productivităţii muncii şi a salariilor au tendinţe contradictorii.
Figura 2. Dinamica coeficientului de variaţie pentru salariul mediu brut
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
Ponderea in VAB (%)
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total fara Chisinau
7
Industria Industria este sectorul cu una dintre cele mai mari concentraţii geografice, aflată în continuă creștere. Concentraţia geografică a producţiei fabricate este şi mai mare decât în cazul VAB-ului regional. Astfel, ponderea municipiului Chişinău în producţia manufacturată a crescut în perioada 2008-2012 de la 53% la 59,1%, având o pondere de „doar” 47,5% din PRB în 2012. La fel e şi cazul municipiului Bălţi care deţinea o pondere sectorială de 10,4% şi doar 6,1% din PRB în 2012. Printre principalele raioane cu o pondere de peste 2% în 2012 se evidenţiază Ungheni (3,8%), UTA Gagauzia (3,2%), Soroca (2,5%) şi Drochia (2,1%), fiind principalele centre de creştere a sectorului industrial.
Figura 3. Dinamica coeficientului de variaţie pentru producţia fabricată
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
În ultimul deceniu, datorită dezindustrializării ţării nu a avut loc o convergenţă în sectorul respectiv la nivel naţional. Figura 3 denotă faptul că coeficientul de variaţie este extrem de mare (depășește valoarea maxim admisibilă de 1), fapt ce sugerează o concentrare a producţiei fabricate într-un număr mic regiuni. De asemenea, evoluția coeficientului de variaţie din ultimul deceniu nu scoate în evidenţă careva procese de convergenţă. Dimpotrivă are loc o uşoară divergenţă din contul concentrării sectoriale în muncipiul Chişinău. Astfel, cuantumul şi dinamica variaţiei în industrie ilustrează rolul secund al sectorului respectiv pe agenda de reforme structurale şi de dezvoltare regională, practic menţinându-se aceleași repartizări spaţiale a principalelor capacităţi de producţie în decurs de un deceniu.
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total Fara Chisinau
8
Agricultura În profil regional, situaţia din sectorul agricol este cu mult mai omogenă decât în sectorul industrial. Pentru uniformizarea bazei de comparaţie în sectorul respectiv, este util de utilizat roada medie la un hectar la principalele culturi agricole din Republica Moldova – grâu, orz, porumb şi floarea-soarelui. Astfel, valoarea de circa 0,2 a indicelui de variaţie relevă o discrepanță relativ minoră între raioanele țării (Figura 4). În schimb, nu se atestă vreo convergență la acest capitol, variaţiile cele mai semnificative având loc doar în anii de secetă (2007 şi 2012), când raioanele de sud sunt afectate cel mai mult. Acest fapt, dezvăluie dependenţa continuă a sectorului agricol de vicisitudinile climaterice şi cu impact direct asupra productivității în aspect regional.
Figura 4. Dinamica coeficientului de variaţie pentru principalele culturi agricole
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
Sectorul zootehnic demonstrează o dinamică opusă celui fitotehnic, relevând o divergență în ultimii ani. Ca şi în cazul principalelor culturi agricole, analiza sectorului zootehnic este efectuată în baza productivităţii, din considerente statistice fiind analizată doar cantitatea medie anuală de lapte obținut de la o vacă. Astfel, din Figura 5 se observă o divergenţă a parametrului respectiv în ultima perioadă, indicele de variaţie crescând în 5 ani cu 59,2%: de la circa 0,3 până la 0,47. Printre principalii campioni în 2012 se numărau Ocniţa (6447 kg/vacă/an), UTA Gagauzia (5853 kg/vacă/an), Călăraşi (4857 kg/vacă/an), Cahul (4344 kg/vacă/an) şi Căuşeni (4267 kg/vacă/an). Divergenţa regională la indicatorul respectiv, denotă nu doar creşterea discrepanţei pe raioane, dar şi configurarea unor potenţiale specializări în domeniul respectiv pentru raioanele cu cele mai mari avantaje comparative în acest sector.
Figura 5. Dinamica coeficientului de variaţie pentru cantitatea medie de lapte/vacă
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Grau Orz Porumb Fl-soarelui
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25
0.3
0.35
0.4
0.45
0.5
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Lapte/vaca, kg
9
Spre deosebire de sectorul industrial, cel agricol este crucial pentru economiile tuturor raioanelor. Prin urmare, indicatorii de productivitate în agricultură sunt mult mai omogeni, față de cei din industrie. În pofida faptului, că în ultima perioadă sectorul agrar manifestă tendinţe contradictorii de convergenţă, diferenţele regionale în această ramură rămân net inferioare celor din sectorul industrial şi este, în mare parte, determinată de variaţiile climaterice. Astfel, indicele de variaţie în industrie a fost, în mediu, mai mare de 3-4 ori decât în agricultură, simbolizând o concentraţie excesivă a proceselor respective.
10
Investițiile Investiţiile, atât publice cât şi private, joacă rolul crucial în diminuarea dezechilibrelor regionale. Anume, prioritizarea regiunilor defavorizate în procesul investiţional, în primul rând din surse publice, creează baza infrastructurală de lansare a motorului economic în regiunile respective. Pentru a identifica oportunităţile de redistribuire a investiţiilor în plan regional, precum şi sursele de finanţare fiabile este esenţial de analizat activitatea investiţională prin prisma provenienţei acestora – din bugetul de stat (BS), bugetul unităţilor teritorial-administrative (BAPL) şi celor private.
Investiţiile în active materiale pe termen lung finanţate din BS au o repartizare geografică extrem de neuniformă şi nu manifestă nici o tendinţă de convergenţă. Coeficientul de variaţie are valori absolute de peste 1 şi a avut o dinamică sinuoasă, fără a se diminua în ultimul deceniu (Figura 6). Dimpotrivă, dinamica investiţională în termeni absoluţi la nivel naţional demonstrează o marcantă divergenţă, în mare parte din cauza creşterii semnificative a ponderii municipiului Chişinau, care a crescut continuu din 2007 de la 12,6% până la 62% în 2012. Dacă analizăm media pe 2009-2012 a ponderii investiţiilor din BS, pe lângă Chişinău, cei mai mari recipienţi sunt Hânceşti (6,28%), Orhei (4,60 %), UTA Gagauzia (3,90 %), Cimişlia (3,50 %), municipiul Bălţi (3,40 %) şi Străşeni (2,63 %). Astfel, doar aceste şase unităţi teritorial-administrative au primit împreună aproximativ 25% din totalul investiţiilor din BS.
Figura 6. Dinamica coeficientului de variaţie pentru investiţiile în active materiale pe termen lung finanţate din BS
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
Investiţiile finanţate din BAPL au o repartizare geografică mai uniformă decât cele finanţate din BS. Astfel, cum se observă din comparaţia dinamicelor din figurile 6 şi 7, indicele de variaţie pentru acest tip de investiţii este semnificativ mai mic decât în cazul celor finanţate din BS (la toate aspectele regionale analizate). În cazul dat, deşi deține întâietatea, municipiul Chişinău a avut o pondere în ultima perioadă de sub 40%. Totuşi, capitala a mărit semnificativ investiţiile în ultimii ani şi astfel, a contribuit la creşterea din nou a divergenţei la nivel naţional. Iar printre principalii „investitori” din BAPL, calculând media pe 2009-2012, se numărau – Hânceştei (8,48 %), Ialoveni (4,01 %), Căuşeni (3,57 %) şi UTA Gagauzia (3,29 %).
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total Invest MD Total Invest fara Ch Invest/capita MD
11
Figura 7. Dinamica coeficientului de variaţie pentru investiţiile în active materiale pe termen lung finanţate din BAPL
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS
Investiţiile private sunt repartizate şi mai neuniform decât cele publice și manifestă aceeași tendinţă de divergenţă la scară naţională. Principalul catalizator al divergenţei este municipiul Chişinău, care a continuat să atragă cea mai mare parte a investițiilor, mărindu-și cota de la 56,7% în 2005 până la circa 70% în 2012. Tendința de atragere a investiţiilor în regiuni practic nu sa schimbat pe parcursul ultimului deceniu, rezultând din dinamica laterală a indicelui de variaţie (Figura 8). De asemenea, valoarea apropiată de 1 a indicelui respectiv indică o discrepanţă majoră între regiuni. Cu mult în urma municipiului Chişinău, dar cu cote semnificative în plan regional pe perioada 2009-2012, sunt următoarele unităţi teritorial-administrative – municipiul Bălţi (4,4%), Drochia (2,46%) şi UTA Gagauzia (1,93%).
Figura 8. Dinamica coeficientului de variaţie pentru investiţiile private în active materiale pe termen lung
Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS Pe parcursul ultimilor ani, dinamica investiţiilor publice şi a celor private nu a demonstrat semne de convergenţă, ci, dimpotrivă, au apărut tendinţe de concentrare continuă în anumite raioane. Practic, politica de dezvoltare regională şi sursele financiare disponibile din Fondul Naţional de Dezvoltare Regională nu au fost distribuite în mod echitabil între regiunile ţării. De asemenea, avantajele comparative existente a raioanelor Republicii Moldova şi competitivitatea scăzută a acestora nu facilitează atragerea investiţiilor străine directe în aceste regiuni.
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total Invest Total Invest fara Ch Invest/capita
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
4.5
5
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total Invest Total Invest fara Ch Invest/capita
12
Concluzii și recomandări de politici
Economia Republicii Moldova rămâne a fi una puternic polarizată şi cu persitente dezechilibre regionale. Principalul pol de concentrație regională a populaţiei, a PIB-ului, a producţiei industriale şi de servicii, precum şi a investiţiilor din toate sursele râmăne să fie capitala Republicii Moldova – municipiul Chişinău. Discrepanţele dintre capitală şi restul ţării (cu excepţia municipiului Bălţi) sunt enorme şi practic sunt echivalente cu existenţa a două economii paralele.
Elaborarea şi implementarea cadrului de dezvoltarea regională, până în prezent nu a avut un impact semnificativ asupra egalării potențialului economic între regiuni. Dimpotrivă, în ultimii ani au început să se manifeste unele evoluţii alarmante de divergenţă între regiuni. Practic, se configurează unele tendinţe contradictorii în dezvoltarea regională. Astfel, dacă excludem capitala, atunci investiţiile publice sunt preponderent concentrate în zona centrală, campionul fiind raionul Hânceşti, iar investiţiile private - în nordul republicii (Bălţi şi Drochia). În aşa mod, asistăm la un paradox al dezvoltării regionale, când investiţiile publice nu sunt distribuite nici pe principiul echităţii (cei mai săraci primesc cel mai mult), nici pe principiul prioritizării raioanelor cu cele mai multe investiţii private, ca să creeze un efect de sinergie şi difuzie pentru raioanele învecinate.
Înrădăcinarea discrepanţelor regionale riscă să bulverseze creşterea durabilă a Republicii Moldova. Aşadar, în contextul minimizării acestor riscuri şi a temperării ultimelor evoluţii de divergenţă regională, este imperativ de a intensifica procesul de implementare a politicilor regionale, precum şi de inclus anumite ajustări. Printre principalele domenii prioritare pot fi menţionate următoarele:
• Elaborarea şi definitivarea statisticii regionale complexe, care să corespundă celor mai înalte standarde internaţionale. La moment, deşi stipulată ca o măsură prioritară în Strategia de dezvoltare regională, statistica de domeniu publicată în Republica Moldova nu permite analiza complexă a proceselor economice la nivel regional. Astfel este imposibil de identificat şi analizat factorii principali care influențează creşterea sau stagnarea economică într-o regiune sau alta.
• Fortificarea și lărgirea capacităţilor de autofinanţare a APL. Pe lângă instrumentele stipulate în Legea privind finanţele publice locale, ar fi benefic de stimulat APL la nivel raional de contractat împrumuturi pentru cheltuieli de capital, în special emiterea bondurilor de infrastructură. Luând în considerare complexitatea procesului de emitere, calitatea joasă a cadrului instituţional în regiuni şi disciplina bugetară este important ca acest proces să fie monitorizat foarte atent de către Ministerul Finanţelor.
• Intensificarea procesului de reformare şi fortificarea cadrului instituţional la nivel de APL. Dinamizarea proceselor de consolidare a instituţiilor va avea impact direct, atât asupra calităţii procesului de guvernare, cât şi asupra mediului de afaceri, ameliorarea căruia este critică pentru accelerarea economică regională. În această privinţă, pe lângă eforturile interne, este critic de utilizat la maxim suportul extern şi cooperarea transfrontalieră.
• Dezvoltarea regională trebuie să fie însoţită de reforme structurale, şi anume prioritizarea celor mai dinamice sectoare – industria prelucrătoare şi de servicii. Însăşi discrepanţa structurală existentă între capitală şi restul ţării sugerează, că fără reformatarea structurii economice la nivel de raion către ramurile menţionate, nu ne putem aștepta la atingerea unei convergențe de dezvoltare în profil regional.
13
Anexa A. Explicaţii metodologice Indicele de specializare
Specializarea regională este cunatificată prin intermediul indicelui de specializare (Balassa-Hoover), care măsoară raportul dintre ponderea unei ramuri economice la nivel regional şi ponderea aceaşi ramuri la nivel naţional. Valoare indicelui mai mare ca 1 indică specializarea regiunii în ramura respectivă, iar valoare mai mică ca 1 arată lipsa specializării. Formula indicelui este următoarea:
𝐵𝐻𝑖 =𝑌𝑖𝑗 𝑌𝑗⁄𝑌𝑖 𝑌⁄
Unde 𝑌𝑖𝑗 este populaţia ocupată în ramura i din regiunea j, 𝑌𝑗 este total populaţia ocupată din regiunea j, 𝑌𝑖 este populaţia ocupată din ramura i la nivel naţional şi 𝑌 este total populaţia ocupată la nivel naţional în toate ramurile economice.
Coeficientul de variație
Unul dintre principalii indicatori de cuantificare a decalajului în venituri, inclusiv şi la nivel regional este convergenţa 𝜎, sau coeficientul de variaţie. Coeficientul respectiv are următoarea formulă:
𝜎 = 𝑠 𝑦�⁄
Unde s este deviaţia standard şi 𝑦� este valoarea medie a distribuţiei.
Indicele Ajustat de Concentrare Geografică
Indicele Ajustat de Concentrare Geografică (AGC) măsoară în ce măsură un fenomen economic este concentrat într-o regiune sau alta. Valorile AGC variază de la 0 (lipsa concentraţiei geografice) şi 1 (maximă concentraţie). Formula indicelui este:
𝐴𝐺𝐶 = �𝑦𝑖 − 𝑝𝑖𝑦𝑖 − 𝑎𝑖
|𝑦𝑖 − 𝑎𝑖| + �𝑝𝑖 − 𝑎𝑖𝑦𝑖 − 𝑎𝑖
|𝑦𝑖 − 𝑎𝑖|𝑁
𝑖=1
𝑁
𝑖=1
Unde 𝑦𝑖 este ponderea PRB a regiunii i din total PIB la nivel naţional, 𝑎𝑖 este ponderea teritorială a regiunii i din suprafaţa ţării, 𝑝𝑖 este ponderea populaţieiregiunii i în total populaţia ţării. Primul termen al ecuaţiei cuantifică efecturl disparităţii regional în venituri pe cap de locuitor (PIB/capita), pe când termenul al doilea măsoară efectul de concentraţie geografică a populaţiei.
Estimarea Produsului Regional Brut
Există două principii de bază de a calcula PRB. Unul din ele este abordarea ascendentă, când estimările PIB la nivel naţional sunt bazate pe datele calculate la nivel regional, respectiv are loc calculare tututot indicatorilor statistici mai întâi la nivel de regiune şi apoi se agreghează la nivel naţional. Al doilea pricipiu se bazează pe abordarea descendentă, PRB fiind derivat din estimările existente a PIB-ului naţional împărţindu-se proporţional la un indicator relevant. Biroul pentru Analiză Economică a elaborat o metodoligie de estimare a PRB bazat principiul descendent pentru districtele din cadrul statelor, deoarece PIB-ul este calculat doar la nivel naţional şi de stat. Formulele de calcul sunt:
14
𝑃𝑅𝐵𝑖,𝑑,𝑎 = 𝑃𝐼𝐵𝑖,𝑠,𝑎
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖,𝑠,𝑎x𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖,𝑑,𝑎 (1)
𝑃𝑅𝐵𝑑,𝑎 = ∑ 𝑃𝑅𝐵𝑖,𝑑,𝑎𝑁𝑑=1 (2)
𝑃𝐼𝐵𝑠,𝑎 = ∑ 𝑃𝑅𝐵𝑑,𝑎𝑁𝑑=1 (3)
Unde i = ramura economică, s = statul, a = anul, d = district, Venituri = venituri disponibile. Deoarece nu în toate statele sunt datele privind veniturile disponibile PRB la nivel de district poate fi derivate pe baza datelor pieţei muncii, înlocuind variabila Venituri cu datele privind numărul de salariaţi (care reflectă mai precis raportul dintre nivelul de productivitate din fiecare ramură la nivelul districtului şi cel înregistrat la nivelul de stat). Pentru Republica Moldova, în lipsa datelor privind veniturile disponibile la nivel de raion, s-au foslosit datele privind numărul de salariaţi.
15
Anexa B. Distribuţia în plan regional a PRB (preţuri curente USD)
Regiunea
PRB
(mln USD)
Ponderea PRB (%)
PRB/capita (USD)
Total Republica Moldova 7284,2
100 2134,5
Municipiul Chişinău 3203,5 47,5 4186,5 Municipiul Bălţi 411,9 6,1 3215,7 Anenii Noi 113,2 1,7 1378,9 Basarabeasca 52,1 0,8 1834,8 Briceni 81,4 1,2 1091,2 Cahul 189,3 2,8 1585,3 Cantemir 64,4 1,0 1063,2 Calaraşi 73,7 1,1 1003,1 Căuşeni 99,8 1,5 1118,3 Cimişlia 66,2 1,0 1121,3 Criuleni 73,5 1,1 1013,6 Donduşeni 58,0 0,9 1329,4 Drochia 114,7 1,7 1354,7 Dubăsari 37,4 0,6 1069,3 Edineţ 114,7 1,7 1419,2 Făleşti 98,2 1,5 1107,3 Floreşti 109,5 1,6 1274,2 Glodeni 69,9 1,0 1188,5 Hânceşti 119,2 1,8 1012,2 Ialoveni 105,6 1,6 1062,7 Leova 48,4 0,7 940,7 Nisporeni 57,7 0,9 896,8 Ocniţa 53,1 0,8 976,6 Orhei 148,7 2,2 1292,1 Rezina 65,7 1,0 1316,5 Râşcani 81,8 1,2 1228,4 Sângerei 96,1 1,4 1110,2 Soroca 140,5 2,1 1425,1 Străşeni 99,5 1,5 1120,8 Şoldăneşti 43,6 0,6 1065,0 Ştefan-Vodă 81,0 1,2 1167,6 Taraclia 60,6 0,9 1436,5 Teleneşti 67,8 1,0 979,4 Ungheni 148,5 2,2 1342,7 U.T.A. Gagauzia 259,2 3,8 1648,7
16
Bibliografie 1. Biroul Naţional de Statiscică „Statistica Teritorială 2013”; 2. Jaison R. Abel, Richard Deitz „New Measures of Economic Growth and Productivity in
Upstate New York”, Current Issues in Economics and Finance, Volume 14, Number 9, December 2008, FRB of New York;
3. John D. Barreca, J. Matthew Fannin, Joshua D. Detre „Estimating GDP at the Parish (County) Level: An Evaluation of Alternative Approaches”, LSU AgCenter Research Bulletin No. 890, January 2012;
4. OECD Report „How Regions Grow: Trends and Analysis”, 2009; 5. Philippe Monfort „Convergence of EU regions: Measures and Evolution”, EU Regional Policy
Directorate, WP No. 1/2008. 6. Sharon D. Panek, Frank T. Baumgardner, Matthew J. McCormick „Introducing New
Measures of the Metropolitan Economy”, Survey of Current Business, November 2007, Bureau of Economic Analysis;
7. Vincenzo Spiezia „Measuring Regional Economies”, OECD Statistics Brief No. 6, October 2003;
