Despre Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

7/29/2019 Despre Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

1/114

Despre rugaciune

parintele Arsenie Boca

A ne ruga nseamn a ne nla spiritul i inima ctre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre,a-iexpune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

A ne nla spiritul ctre Dumnezeu nseamn a ne smulge din vrtejul treburilor omeneti a tuturoratraciilor pmntului, fie pur materiale, fie intelectuale, dup gradul de cultur al fiecruia. Ori ce

bucurie a trupului i a spiritului trebuie nlturat pentru a putea convorbi cu Dumnezeu i a ne

drui Lui n ntregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu nseamn a recunoate c toat fiina noastr este creat i-I aparineLui. Deci ascultarea noastr o datorm numai Lui, cci suntem opera Lui i trebuie s ne ndeplinimmisiunea pe care ne-a ncredinat-o El. Orice alt scop am vrea s atingem n viaa, n afara voineilui Dumnezeu nu ne va aduce dect dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creai cu un scop binedeterminat de Creatorul nostru i El ne-a pus la dispoziie toate mijloacele ca s-l atingem. Pentrumntuirea noastr El ne-a druit totul, chiar pe unicul su Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de via idescoperitor al voinei Sale. A fugi i a ne eschiva de la cunoaterea voinei lui Dumnezeu, n ceeace privete sensul si scopul nostru n viaa i a ne furi unul personal dup aprecierea noastr,nseamn a ne condamna singuri la moarte venic. Astfel deci, pe bun dreptate, suntem datori .

s aducem cu laudele si mulumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat prad propriilorfantezii, conducndu-ne in mod greit, ci din contr ne-a artat clar si precis calea de urmat prinlegile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, nscut ca i noi din carne si snge siavnd aceleai cerine ca ale noastre pe care le-a demonstrat n mod palpabil cum trebuie s lerezolvm.

Cine l are pe Iisus de model n toate aciunile vietii lui, acela i-a gsit sensul vietii i paceasufletului lui.

Recunotina noastr fa de Creator trebuie s fie nesfrit. Toate popoarele lumii, chiar i celebarbare, simt necesitatea rugciunii de adorare, care este de fapt fondul oricrui cult religios.

A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugciunilor noastre.Acest corp care dei este o capodoper a Maestrului Creator, totui n urma neascultrii fa de

1


2/114

voina Stpnului i-a pierdut starea de fericire venic n care a fost ornduit la nceput i pe carealtfel ar fi putut s i-o pstreze. Uneltirile diavoului ns l-au determinat s-i satisfac dorinele i

poftele personale clcnd voina si porunca Creatorului, aa cum de altfel face acum ntreagaomenire, ca o motenitoare credincioas a primului si neasculttorului ei reprezentant. Astfel, de la

primul act de neascultare al omului a intrat n lume moartea i suferin. Corpul nostru se zbuciumn zadar, cci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie s aib loc.

Ferice de cei ce-i descoper sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evident c n afarde corpul lor pieritor, ei posed aceast comoar ce nu va pieri odat cu trupul lor, ci din contra,ntocmai ca un prizonier captat n lanuri, e dornic de adevar i de lumin, suspin dup revenirealui la prima stare de fericire si simte c aceasta se va ntmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe careinsusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocareaajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat sisingura consolare.

Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii dausurinta.

Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, farafalsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El neasculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cuinima deschisa, asa cum o doreste El.

Ce ne cere Dumnezeu atunci cand ne rugam?

O atentie interioara, ceea ce de fapt nu inseamna un efort eroic. Dumnezeu stie slabiciunile sineputintele noastre si nu ne cere imposibilul. El doreste numai ca atunci cand buzele noastre

pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se gandeasca la El, ca vocea noastra sa fie ecoul inimiinoastre. Aceasta este o atentie pur spirituala atunci cand mintea, indiferent de cuvintele pronuntate,mediteaza asupra perfectiunii lui Dumnezeu.

O atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict.

O atentie materiala este aceea cand punem pret pe felul pronuntarii cat mai corecte si care neindeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile materiale.

Totusi, dupa sfaturile multor sfinti de seama, si aceasta rugaciune este placuta lui Dumnezeu, daca

are la baza ei veneratia si intentia de lauda adusa Lui.De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea noastra nu se poateconcentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne deprimam si intrerupemrugaciunea sub motivul ca nu suntem destul de apti pentru ea, amanand-o pentru alta data siasteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.

Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec alimaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca

pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu leacorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste

daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este adevaratarenuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea

2


3/114

inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice bucurie siconsolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra,intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza.

Vointa nu are insa niciodata distractii cand nu vrea sa le aibe, ea cum le observa poate sa le sialunge, sa-si intoarca gandurile si inima catre Dumnezeu. Daca totusi prezenta Lui fuge de noi,aceasta inseamna ca El insusi o doreste tocmai pentru a ne lega si mai strans de El, pentru a nedemonstra ca fara El si lipsiti de El devenim incapabili, neputinciosi. Carapacea corpului nostruconstituie o permanenta piedica in a trai mereu cu Dumnezeu, o renuntare la sublima fericire pecare o vom avea numai dupa distrugerea acestei carapace. Atunci abia spiritul nostru va fi de-a

pururi liber sa plutesca alaturi de Creatorul sau. Sa-l contemplam fata catre fata, Ceea ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit.

De aceea rugaciunea copiilor, simpla, lipsita de ingrijorare si neincredere este cea mai curatarugaciune.

Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este o mortificare, osuferinta corporala. Exista o pocainta mai meritorie si mai de valoare decat practica neincetata arugaciunii? Si fara a simti o sensibila consolare? Ce lepadare de sine formidabila este aceea de a seruga fara cel mai mic gust pentru aceasta, fara a simti vreo atractie, ba dimpotriva, chiar o repulsie

pentru rugaciune!

Sublimul exemplu si ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totala si renuntarea la oriceconsolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc si clipa deprinderii luidefinitive de spirit este aceasta senzatie de abandonare totala.

Parinte, de ce m-ai parasit?

Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta senzatie de abandonare totala, aceasta lipsa de oriceconsolare sensibila si trupeasca, acela isi va mantui sufletul. Acest lucru este formidabil cuneputinta de indurat si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea si bucuria ca cel ce renuntala el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolare sensibila in minte, nici chiar inrugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu, chiar cand pare parasit acela a invinsmoartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu.

Niciodata nu ne vom lecui de disperarea spiritului din timpul rugaciunii, prin ingrijorari si reveniri

fortate. Daca insa nu dorim aceste distractii si disperari, nu le vom avea. De teama lor ne pierdem simai mult puterea spirituala.

Cand dupa o rugaciune facuta cu efort si oboseala, constatam ca mintea noastra a alunecatpermanent spre alte lucruri, este durerea ca ignoram puterea sacrificiului si ca am fi dorit in modegoist sa simtim o placere si o alinare in fundul inimii. Dar atunci cand nu renuntam la aceastadorinta, cand corpul nostru obosit nu permite sufletului sa se inalte, cand inima ramane uscata, iar

buzele abia au puterea sa pronunte cuvintele care de multe ori nu mai au sens pentru noi, ah!, cestare disperata. Dar ce sacrificiu si mortificare totala...

Sa ne rugam deci, sa inlaturam piedicile care constituie de fapt meritul rugaciunii.

3


4/114

Necesitatea rugaciunii

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu.Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusieste incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat.Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul

si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prinrugaciune. Fara Mine nimic nu puteti face.

Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iarviata lui este o permanenta ratacire.

Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Daracestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugatneincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pecei ce-l iubesc.

Iisus ne indeamna: Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide iata calea de a-si insusi harul simila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata.

Iar Iisus adauga: Rugati-va neincetat, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa se roage faraintrerupere.Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerulcorupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu,spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa.Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine,sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupraadevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii.

Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-sipurifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si seapropie in mod inevitabil de pieirea definitiva.

Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-adaruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruiestecelui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminiisi al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate.

Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul Efrem

spune: Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimareaorgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor .

Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui, ne invata Domnul nostru, iar a rabda ceinseamna decat a ne ruga mereu?

In ziua in care nu ne rugam ne daruim satanei, cu mainile si picioarele legate.Privegheati si varugati pentru a nu cadea in ispita. O clipa de neatentie, de indolenta, de lene in privinta rugaciuniisi diavolul pune stapanire pe noi. Numai printr-o permanenta rugaciune il putem deci tine ladistanta.

Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantiea imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea,sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.

4


5/114

Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste inprezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinatecu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-acreat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata siajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea,ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce

moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prinlegea naturii.

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita deDumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica dinnou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune,ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om siDumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.

Despre eficacitatea rugaciunii

Necesitatea rugaciunii se datoreste tocmai eficacitatii ei, altfel ea n-ar mai fi necesara.

Rugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul Lui. Dumnezeu semilostiveste in fata unei staruitoare rugaciuni. Sfintii care se roaga pentru intreaga omenire

pacatoasa, linistesc furia si revolta Cerului. Niciodata nu este invocat in desert numele si ajutorullui Dumnezeu. El asculta ruga celui umil si nu va dispretui cererea sa. El nu ramane surd larugaciunile celui ce crede in El si Il iubeste. Cereti, bateti, cautati cu curaj si energie, cuincredere, cu perseverenta, cu indarjire, mereu. Cine este acela care va da fiului sau un sarpe in locde paine la cererea acestuia? Chiar un om rau, supus pacatului, nu va face aceasta. Dar DumnezeuTatal, cum nu ne va da oare ceea ce-I cerem cu credinta si cu perseverenta? Nimic nu vom pierde,dimpotriva, daca ne vom adresa Lui cerandu-I ajutorul. Daca El nu ne acorda ceea ce dorim noi,inseamna ca nu I-am cerut ceva bun, ceva care sa contribuie la sfintirea si mantuirea noastra. Nustiti ce cereti. Cat de pacatos ar fi omul, daca revine la Dumnezeu si isi recunoaste greselile, totul ise iarta. Iisus ne-o spune prin parabola fiului risipitor. Tot El ne invata sa cerem lui Dumnezeuorice, dar in numele Lui: Tot ce veti cere in numele Meu, va va fi dat voua.

Dar ce inseamna aceasta? Inseamna a fi demni de un astfel de interpret, de reprezentant, deintermediar ca Iisus. Caci cum vom avea curajul sa cerem in numele Lui cand noi nici nu-Lcunoastem, nici nu ascultam de sfaturile Lui si nu-L iubim deloc? In aceasta sta eficacitatea

rugaciunii noastre. Pentru ca Iisus sa ne reprezinte in fata Tatalui si sa primeasca de la El ceea cenoi dorim, trebuie ca noi sa-I semanam, sa fim frati cu El, cu Cel ce-si pune obrazul pentru noi. Toticei ce seamana cu sublimul model al omului perfect, toti acestia nu se roaga in zadar. Iisus neasigura ca vom primi tot ce vom cere in numele Lui, adica trecut prin prisma dorintelor Lui. Nuvom primi inca ceea ce vom cere prin propria noastra dorinta, indemnati de egoismul nostru.Intotdeauna inainte de a ne ruga, sa ne intrebam ce-ar face Iisus in locul nostru: ar cere ceea ce noidorim atat? Numai astfel vom sti ceea ce trebuie sa cerem. Vor cadea atatea si atatea dorinte desartede la sine. Caci Iisus ne lamurste ca nu trebuie sa punem pret pe trupul nostru si pe trebuintele lui,ci numai pe suflet. Deci tot ceea ce vom cere lui Dumnezeu in legatura numai si numai cu bunastare materiala, nu va fi luat in seama decat numai daca aceasta ne va ajuta la propasirea spirituala.De aceea multe rugaciuni par a nu fi ascultate si noi de multe ori suntem dezamagiti si aceasta

pentru ca nu stim ce cerem. Dumnezeu are planurile Lui ascunse cu fiecare din noi si ceea ce ni separe bun si fericit la altii, pentru noi nu ar fi fost bun si nu ne-ar fi ajutat la mantuire. Iisus ne

5


6/114

fagaduieste prin juramant ca vom primi tot ceea ce cerem in numele Lui. El nu ne inseala, dar sadevenim demni de El.

Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, linisteste orice durere,ea subjuga orice pasiune. Prin rugaciune nemultumirile si resentimentele noastre se potolesc,ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia si credinta se mareste.

Iisus ne invata sa ne rugam unii pentru altii, iar acolo unde sunt adunati mai multi si se roaga innumele Lui, Dumnezeu coboara in mijlocul lor. Ceea ce unuia ii lipseste, implineste sicomplecteaza celalalt, ca niste membri infratiti ai aceleiasi unitati. Asa ne doreste Dumnezeu: Pacesi armonie intre oameni. Rugaciunea celui drept este ascultata de Dumnezeu, chiar daca ea estefacuta pentru un pacatos. Sa priveghem si sa ne rugam caci nu stim ceasul cand vom fi despartiti deacest trup muritor. Oricand acest lucrui este posibil, sa fim deci gata oricand.

Sa nu ne temem de moarte, caci rugaciunea continua este arma sigura impotriva ei. Fagaduiala luiDumnezeu este sincera, adevarata, este insusi testamentul lui Iisus in clipa mortii pe cruce in fataucenicilor Lui. Iisus a ramas acelasi, constant in toate timpurile: Cerul si pamantul vor pieri, dar

cuvintele Mele nu vor pieri. Deci sunt promisiunile Lui facute tuturor oamenilor: orice om aredreptul sa ceara si sa fie ascultat, si orice va cere, daca va fi spre mantuirea lui, i se va da lui.

Rugaciunea este un arc cu care tintim inima lui Dumnezeu, spune Sfantul Efrem. Si adauga el, catot prin rugaciune strapungem pe dusmanii nostrii pe care ii dezarmam astfel.

In Vechiul Testament sunt foarte multe exemple despre eficacitatea rugaciunii: Elizeu, care a orbit oarmata intreaga numai prin puterea rugaciunii; Iona, care striga pe Dumnezeu din pantecele balenei;Ieremia in inchisoare; Daniel in mijlocul leilor; Iov, care multumeste lui Dumnezeu pentru toate,etc. etc.

Rugaciunea este un sacrificiu, o mortificare placuta lui Dumnezeu. Ea purifica inima si o facecapabila sa primeasca harul lui Dumnezeu si lumina spirituala. Ea este o convorbire sfanta, o dulceunire intre om si Dumnezeu, o reimpacare intre Creator si opera Lui. Ea vindeca in special bolilespirituale. Ea alunga pe demoni ca si un bici. Ea dezvaluie omului tainele lui Dumnezeu mai multdecat toata stiinta si cultura. Ea aduce pace inimii. Cel ce inceteaza sa se roage se pierde pe el.Viata este o permanenta lupta si pentru a invinge trebuie sa luptam cu arme eficace. Impotriva

puterilor infernului numai rugaciunea este eficace. Trebuie sa strigam neincetat spre Dumnezeu,chiar daca ni se pare ca El nu ne asculta rugaciunea noastra in nici un caz nu este zadarnica si vineceasul cand ea va da roade. Cu ochii trupului nu putem vedea efectele rugaciunii decat in ceasuriurgente si speciale. Iisus proclama pedeapa infernului impotriva celor ce nu au mila fata de cei ce

implora si nici el nu va avea mila de noi atunci cand i-o vom implora.La ce pericol vesnic se expun cei ce nu se roaga. Viata lor este un infern insuportabil, o vesnicanemultumire, o permanenta grija, o revolta continua impotriva fatalitatii.

Ce trebuie sa cerem prin rugaciune?

Cand Iisus spune: Tot ce veti cere in numele Meu, Tatalui, veti primi. El se refera in primul randla lucrurile spirituale, la viata sufletului pentru care de fapt a venit in mijlocul oamenilor. Si tot Elspune cu alt prilej: Cautati Imparatia lui Dumnezeu. Deci aceasta trebuie sa cerem in rugaciunea

noastra.

6


7/114

Cat priveste lucrurile si bunurile materiale, le putem cere atat timp cat ele nu ne impiedica lacucerirea Imparatiei. Dar oamenii incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de

binefaceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprima dorintelelor. Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea sufletului lor si sa accepte deciorice suferinta, daca aceasta contribuie la mantuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. Ei artrebui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentru toate, fie durere si boala, fie binefacere

si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna in slujba Domnului, sa spuna ca Iov: Domnul a dat,Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvantat! Si toate celelalte se vor adauga vouacelor cecautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, ne incredinteaza Iisus.

De ce deci sa ne mai ingrijoram de micul nostru destin, sa-L cautam pe Dumnezeu, sa-L iubim cuardoare si sa-L facem iubit altora, iata datoria noastra. Accesoriile vietii acesteia - ca: sanatatea,averea, stiinta, talentele - nu pot fi decat mijloace pentru a castiga lumina spirituala si fericireavesnica, iar nu scopuri in sine. Sa cerem deci bunurile spirituale, intelepciunea, ca Solomon, harulsfintilor care pastreaza inocenta, inspiratia divina in orice actiune a noastra in timpul milei, cacifara Dumnezeu nimic nu se face. Sa cerem curajul si taria de a pune capat oricarui obicei prost sivicios. Sa cerem remuscarea si lacrmile pocaintei, parerea de rau a tot ce am facut contra vointei lui

Dumnezeu. Sa cerem ca Dumnezeu sa inmoaie inimile impietrite si sa ne inspire mijloaceingenioase de a imblanzi pe cei viciosi si corupti. Sa cerem ca inima noastra sa fie mereu flamandasi insetata de Iisus, de painea cea divina si datatoare de viata si de sangele cel sfintitor."Eu sunt painea vietii, cine va manca din painea aceasta in veci nu va flamanzi".

Pentru ce deci sa ne mai ingrijoram atat de painea cea materiala care satura doar trupul, iar sufletulil lasa flamand? Caci omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant iesit din gura luiDumnezeu.

Sa cerem ca prima noastra grija sa fie de a obtine aceasta paine divina, iar martirajul nostru zilnicsa fie o pregatire pentru acest ospat. Desigur sa nu ispitim pe Dumnezeu si sa nu ne mai interesamde treburile pamantesti, bizuindu-ne pe promisiunea lui Dumnezeu, ca toate ni se vor da. In primulrand sa cautam dreptatea lui Dumnezeu, Imparatia Cerurilor si apoi interesele pamantesti. Sa nudam prioritate celor de pe urma, dar nici sa le neglijam complet, adica sa nu devenim de fapt nisteinteresati in fond, sa-L iubim si sa-L slujim pe Dumnezeu in scopul de a ne da si a ne asigura ceeace este necesar trupului nostru. Daca toate celelalte ne sunt date, sa multumim cu recunostinta luiDumnezeu, sa nu punem pret pe ele, sa nu ne deprimam si sa nu ne departam de Dumnezeu. Cerusinoasa si meschina ar fi dragostea noastra atunci. Sa rabdam ca Iov, sa ne resemnam ca el -aceasta este mantuirea noastra. Sa cerem deci darul de a ne lepada de noi insine, de amorul propriude orgoliul care este cauza tuturor suferintelor omului.

Sa cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat. Sa cerem rabdarea si paceaimpotriva contrarietatilor. Sa cerem bunatatea si blandetea, amabilitatea si ingaduinta fata de cei cene provoaca.

Dupa ce vom cere toate aceste bunuri spirituale putem cere in rugaciunile noastre si ceea ce estenecesar trupului nostru, care de fapt este Templul Duhului Sfant. Deci vom cere sanatate acestuitemplu pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in pace in el.

Sa cerem o viata lunga, nu pentru a ne inmulti greselile, ci pentru a lucra si a adauga inzecit talantiiincredintati de Dumnezeu fiecarui om la crearea lui. Sa cerem bogatia, nu pentru a ne satisface

pasiunile si dorintele noastre egoiste, ci pentru a ajuta pe cei suferinzi, a fi pentru ei o bimefacere

trimisa de Dumnezeu la cererile lor.

7


8/114

Sa cerem stiinta, nu pentru a ne ingamfa cu ea si a ne socoti superiori altora, ci pentru a descoperiadevarata lumina si pentu a o impartasi si altora, pentru binele tuturor.

Sa cerem prieteni adevarati, care constituie cea de a doua jumatate a noastra. Ei ne completeazaatunci cand sunt sinceri, credinciosi iar nu lingusitori, exploatatori ai pasiunilor noastre.

Sa cerem copii. Ei sunt binecuvantarea familiilor si comoara parintilor, dar ei trebuie sa fie maimult copii lui Dumnezeu decat ai parintilor. Daca acesti copii tradeaza pe Dumnezeu din dragostepentru parinti, mai bine nu s-ar fi nascut.

Sa ne rugam pentru altii. Este o datorie impusa din mila crestina. Aceasta rugaciune este cea maiplacuta lui Dumnezeu, ea este lipsita de interes propriu, constituie deci o lepadare de sine omortificare. Aceasta rugaciune constituie unirea intre suflete, pacea si armonia pe pamant.

Conditiile in care trebuie sa ne rugam

Nu stim sa ne rugam, nu stim ce cerem. Pentru ca rugaciunile noastre sa devina eficace, ea trebuiesa indeplineasca doua feluri de conditii:

1. Conditii indepartate sau negative (ceea ce insemneaza absenta obstacolelor care s-ar opuneeficacitatii rugaciunii noastre)

Or, exista doua mari obstacole: pacatul si imprastierea spiritului.Este necesar deci ca sa ne rugam numai in stare de har si de reculegere :

a) In stare de har inseamna a fi cu inima curata, senina, plina de sinceritate. O rugaciune nu se facede o limba otravita, plina de nemultumire si de invidie. Schimbul sincer, nefalsificat intre om siDumnezeu se face numai cand omul isi daruieste inima lui Dumnezeu in schimbul cererilor sale.Pacatosului, celui ce si-a daruit inima pasiunilor, vietii materiale, Dumnezeu nu-i datoreaza nimic,acesta degeaba se roaga. Numai in schimbul inimii omului, Dumnezeu se milostiveste de cerereacelui nevinovat. Iisus ne precizeaza ca pana ce nu vom deveni curati cu inima ca niste copii, nuvom avea parte de Dumnezeu.

Rugaciunea copiilor este ascultata, ei sunt plini de candoare, de nevinovatie, caci pentru unii caacestia este daruita Imparatia lui Dumnezeu Cerul este acestora destinat. Sa devenim deci copii cu

inima si rugaciunea noastra va fi ascultata.

b) Reculegerea trebuie sa fie alta calitate a rugaciunii noastre. Cu inima curata, fara ganduriascunse, neinteresate, sa ne concentram in rugaciune ca pentru un lucru foarte important. Saalungam orice gand strain, orice preocupare sa ne impunem spiritului nostru, memoriei,imaginatiei, vederii si auzului. Sa oferim totul lui Dumnezeu. Nimic din fiinta noastra sa nu fie inafara de Dumnezeu. Trebuie sa fim stapani pe noi insine, sa renuntam la tot ceea ce ne atrage, safacem un act de abnegatie totala, sa nu fim ca poporul evreu, despre care Iisus spunea adesea:Acest popor ma cinsteste cu buzele, iar inima lui este departe de Mine.

De ce nu ne pregatim pentru rugaciune asa cum ne pregatim pentru o audienta la un mare personaj?Pentru ca suntem inconstienti de ceea ce facem si cui ne adresam. Interesele noastre pamantestisunt mai importante pentru noi decat cele spirituale. Un suflet care se reculege inainte de a se ruga,

8


9/114

este un suflet care-si impune un sacrificiu, isi impune o vigilenta incordata in a se supravegheanecontenit si aceasta mortificare este placuta lui Dumnezeu. Acest suflet care-si astupa urechile

pentru a nu mai asculta vocea sangelui si a carnii si care-si inchide ochii pentru a nu mai vedea raulde pe pamant acesta ajunge la Dumnezeu, sa se ridice pana la El. El contempla in adevarata luminaa gloriei Sale. Il priveste cu ochii spiritului si niciodata pentru el nu va mai avea vreo importantadesartaciunile si intrigile oamenilor.

Cum se va putea ruga un suflet imprastiat, care doreste sa vada si sa auda tot ce se intampla in jurulsau, care isi ofera inima la orice impresie ce i se prezinta din afara, incapabil sa-si impuie o ordineinterioara. Numai cei ce-si pot porunci o retragere interioara, o viata interiorizata, o singuratate cuei insisi si o companie numai cu Dumnezeu pentru a-L admira si invoca in voie, numai acestia stiusa se roage cu adevarat.

2. Conditiunile apropiate pe care trebuie sa le indeplineasca rugaciunea pentru a fi eficace

Aceste conditii sunt:

a) Umilinta atunci cand, asemeni fiului risipitor, suntem constienti de nimicnicia noastra si de faptulca nu meritam decat dispretul lui Dumnezeu si al oamenilor, ne rugam ca niste cersetori umili, doarcu speranta ca poate Dumnezeu se va milostivi de noi, caci suntem incapabili de orice, fara mila luiDumnezeu.

In parabola vamesului si a fariseului, Iisus ne arata cum sa ne rugam, Sfantul Augustin spune:Suntem cu totii niste cersetori fata de Tatal ceresc. Am fost goniti din Paradis si despuiati de hainanevinovatiei, am fost expropriati de diavol si de pacat. Trebuie sa cerem deci cu o mare si profundaumilinta.

b) Ravna si dorinta intensa cu care ne rugam lui Dumnezeu pentru a-I place. Cu alte cuvinte sa nerugam cu dragoste, sa nu dorim decat ceea ce doreste El, sa ne uitam pe noi insine totalmente. Pecei caldicei Dumnezeu nu-i iubeste, caci neglijenta, indiferenta si tembelismul supara peDumnezeu, acestea toate dovedind ca inima noastra nu-I apartine.

Rugaciunea este mai mult un strigat al inimii decat un sunet al limbii. Sfantul Augustin spune,Focul dragostei este strigatul inimii. Pentru ca insusi Dumnezeu este un foc mistuitor trebuie sa-Liubim intr-un limbaj de foc pentru ca El sa ne asculte.

Rugaciunea nu este numai un murmur al buzelor, ci este afectiunea inimii, care nu se aude, dar careurca direct spre Dumnezeu. Fervoarea nu este deci o devotiune sensibila si vizibila, care de multeori este efectul temperamentului. Adevarata rugaciune, chiar daca este monotona si lipsita deexclamatii puternice, este dragostea inimii pentru Dumnezeu.

Cine iubeste putin, se roaga putin; cine iubeste mult, se roaga mult.

Deci adevarata cerere este aceea a inimii si inima nu cere decat ceea ce iubeste, iar cine iubeste peDumnezeu, cere ceea ce doreste El. A ne ruga deci nu inseamna a fi coplesiti de consolari interioaresi a cauta aceasta, cu alte cuvinte o satisfacere a sensibilitatii noastre, a simturilor corpului nostru.

Adevarata rugaciune este a dori ceea ce Dumnezeu doreste si a implini vointa Lui in toate actiunilenoastre. Bucuria sensibila care se naste uneori din aceatsa generozitate a vointei noastre, este ceva

9


10/114

secundar daruit de Dumnezeu celor drepti Iisus chiar, in rugaciunea teribila din gradina Ghetsimani,avea inima intristata, plina de dezgust si dornica de a indeparta paharul suferintelor ce-I eradestinat. Toate instinctele Lui umane respingeau acest calvar, totusi s-a supus si a dorit ceea ce Tatala dorit Fie precum voiesti Tu.

Asadar, sufletul ce se simte uscat de elan, trebuie tocmai atunci sa indeplineasca vointa lui

Dumnezeu, rugaciunea pe care obisnuia s-o faca, chiar daca nu mai simte consolarile sensibile siplacute de alta data. Intr-o astfel de rugaciune meritul creste mult, caci sufletul se forteaza, corpulse mortifica, iar spiritul se fortifica si capata o noua vigoare.

c) Credinta si increderea fac de asemenea ca rugaciunea sa fie eficace. Sufletul trebuie sa fie bineconvins ca Dumnezeu poate si vrea sa asculte cererea noastra. Dumnezeu nu ne poate insela siincrederea in El trebuie sa fie totala. Iisus mereu si mereu repeta ca de vom avea credinta, vomobtine tot ceea ce dorim, caci totul este cu putinta celui ce crede. Toate miracolele facute de Iisus s-au bazat pe credinta celor ce-I cereau mila: Crezi ca pot face aceasta? sau Fie tie dupa credintata. Sau cand apostolii Il intrebau de ce ei nu puteau face anumite lucruri, El le raspundea: Din

cauza necredintei voastre. Si numai un graunte de credinta sa fi avut si muntii din loc s-ar fi pututmuta. Nimic n-ar fi fost cu neputinta pentru cei ce cred.

Increderea in Iisus care a ramas acelasi ca si in primul secol al crestinismului, aceasta ne aducerealizarea rugaciunii noastre.

Dar noi cei de astazi nu mai avem incredere, prin faptul ca nu mai vedem miracole petrecandu-se latot pasul. Ele nu mai sunt necesare in prezent, pentru ca religia crestina s-a consolidat definitiv sicine traieste si iubeste pe Iisus cu adevarat, acela vede zilnic minuni in tot ce se intampla cu elinsusi. Iisus de altfel inca de pe atunci spunea: Fericiti cei ce nu vad si cred, iar ucenicilor lespunea: Vor fi multi care vor dori sa vada ceea ce vedeti voi si nu vor putea.

In toate vietile sfintilor s-au petrecut minuni cu ei insisi. Insuccesul rugaciunii noastre se datorestenecredintei, indoielii. Daca veti putea crede raspunde Iisus celui ce-L intreaba de poate face ominune cu fiul sau.

Puterea lui Dumnezeu este egala cu credinta omului. Daca totul este posibil celui ce crede, depindenumai de el. Cine doreste mult, sa creada mult. Cel ce ezita si se indoieste este ca valul marii ridicatsi dus de vant.

d) Perseverenta rugaciunii, hotararea de a continua in cererea noastra cu toate obstacolele ce seivesc, cu tot termenul indelungat in asteptarea implinirii cererii noastre, iata o calitate absolutnecesara pentru eficacitatea rugaciunii. Perseverenta presupune continuitatea intentiei, vointeinoastre care urmareste cu indarjire mereu acelasi lucru. Aceasta face din viata noastra o continuarugaciune, fapt pentru care ne amana Dumnezeu in rezolvarea dorintei noastre, tocmai pentru a neface sa ne rugam mereu. Trebuie mereu sa va rugati, fara a slabi niciodata.

Dumnezeu are tot dreptul ca sa ceara sa ne rugam neincetat pentru gloria Lui, pentru binele siinteresul nostru, pentru insusi demnitatea noastra, pentru binefacerile Sale.

Rugaciunea noastra este imperfecta, nedemna de gloria lui Dumnezeu. De aceea pana ce nu

implineste toate conditiile perfectiunii, Dumnezeu o lasa sa se repete mereu, caci prin exercitii ea sedesavarseste.

10


11/114

Rugaciunea noastra sa fie ca a unei fiinte ce urmareste ceva nobil si maret, iar nu ceva de moment,trecator fara valoare spirituala si este de demnitatea noastra sa perseveram in ea.

Daca cererile noastre ar fi imediat implinite, noi am fi expusi la ingamfare la incredere in meritelenoastre personale la drepturi ce nu le avem. Interesul nostru spiritual este deci ca Dumnezeu sa nefaca sa simtim tocmai prin acele intarzieri intelepte, pretul harurilor Sale si astfel sa avem inima

pregatita pentru recunostinta umila. Singuraperseverenta poate sa obtina aceasta. Iar daca uneoriDumnezeu ii asculta imediat, iar pe altii nu, aceasta este taina si planul Sau ascuns, pe care nu neeste dat noua a-l cunoaste. Totul este insa opera gloriei Lui si spre perfectiunea noastra.

Cine vrea sa-si atinga scopul si sa persevereze mereu si cel putin pentru incapatanarea lui,Dumnezeu il va asculta, asa cum ne fagaduieste Iisus in parabola cu cel ce a venit noaptea sa ceara

paine prietenului sau care dormea si pregeta sa se scoale, dar care pana la urma, sacait peste masurade cel ce batea la usa, s-a sculat si i-a dat.

Imparatia lui Dumnezeu se ia prin violenta si daca cel pe care il rugam pare ca nu ne aude,trebuie sa-l fortam. O dulce violenta care nu-l supara pe Dumnezeu ci din contra Il impaca, care nu

raneste pe aproape, ci il ajuta, ii micsoreaza si ii face sa-i dispara pacatul.

Paraliticul din Evanghelie a asteptat 38 de ani si n-a disperat, iar noi dupa zece zile de rugaciunineimplinite, disperam, pierdem increderea si devenim caldicei in credinta.

Perseverenta deci presupune o incredere neclintita si fara margini in bunatatea lui Dumnezeu si pecare nici o intarziere n-o supara si n-o dezamageste.

Dumnezeu opereaza in secret rezolvarea dorintelor noastre spre binele nostru. Cel ce se roaganeincetat pentru un anumit scop, totusi se transforma fara sa-si dea seama. El se sfinteste incetul cuincetul si comportarea lui devine un exemplu pentru cei din jur. Iata un prim efect al perseverentei.Cel ce iubeste pe Dumnezeu stie ca mai tarziu sau mai devreme Dumnezeu il va asculta. Cereti sivi se va da, mereu fara incetare, fara nerabdare.

e) Rugaciunea noastra sa fie facuta in numele lui Iisus Hristos. El este singurul mediator salinisteasca revolta Tatalui, sa sfinteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza conflictului dintre Creatorsi opera Sa.

Neascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moartea.

Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in fata vointei lui Dumnezeu. El a venit pentru a daascultare Tatalui, pentru a se oferi ca jertfa nevinovata in numele omenirii.

In numele Lui, a Lui Iisus, cerul se inclina, infernul tremura, iar pamantul Il preamareste pentruimensa Lui binefacere adusa.

Tot ce vom cere Tatalui in numele Lui, vom obtine, aceasta ne-o asigura chiar El. Rugaciuneanoastra n-are nici o valoare daca nu este facuta in numele meritelor Lui. El ne-a imprumutat nouameritele Lui pentru a ne face demni de a cere ceva lui Dumnezeu. El a construit puntea de legaturace fusese rupta, odata cu neascultarea primului om. Biserica logodnica lui Iisus intotdeauna seroaga in numele Lui.

11


12/114

f) Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are de asemenea darul de a fi implinita.Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a lui Iisus, Ea are totdreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Moise vorbeste despre

blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poate contrazice pe Sinesi Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata. Duhul Sfant care a pregatit in Easanctuarul viu in care trebuia sa vina Mantuitorul lumii si care de fapt este logodnicul Ei, cum oare

nu O va asculta in rugaciunile Ei? Maria este sora noastra, prin faptul ca Ea s-a nascut din acelasisange al lui Adam, ca si noi, deci ea are o mila si o dragoste frateasca fata de noi. In al doilea rand,Ea este Mama noastra, prin Testamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii Sale. El a recomandatatunci lui Ioan ca Mama Lui pe viitor, deci Mama tuturor oamenilor.

Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca Mama spirituala pe insusi Mama Lui, FiicaTatalui si Sotia Duhului Sfant. Ce comoara de nepretuit de care insa multi se dispenseaza s-orecunoasca si s-o slujeasca. Cei ce nu-si pun nadejdea in Maica Domnului, Regina Ingerilor, a

patriarhilor, a apostolilor, a martirilor, a fecioarelor, a tuturor sfintilor, exemplul tuturor celor alesi,conceputa in planul de creatie a lui Dumnezeu. Cea care a sfaramat capul sarpelui infernal, cea careare puterea sa obtina pentru noi indepartarea ispitelor diavolului si iertarea pacatelor noastre, aceia

care deci o ignora, sunt de plans. Ei sunt sufletele pierdute care scapa acest unic prilej de mantuire:ajutorul Maicii Preacurate.

Dupa cum Iisus este aparatorul nostru fata de Dumnezeu, tot asa este Maria fata de Iisus pentru noi.

Cel ce a calcat legea lui Dumnezeu sa se arunce in bratele Mariei, Maica Milelor, unica speranta apacatosilor. Ea este autoarea vietii, Maica Mantuirii. Daca n-ar fi fost Ea, Iisus n-ar fi avut cum savina pe lume.

Rugandu-ne Ei, nu ne ratacim niciodata, nu disperam niciodata. Ea este pentru toti darnica, prin Eacel mort renaste la viata, caci Ea nu dispretuieste pe nimeni. Alergati deci la Maria, MaicaDomnului si Mama noastra cu toata increderea.

g) Rugaciunea trebuie sa fie insotita de sacrificii si mortificari.

Toata viata Domnului Iisus n-a fost decat un sir intreg de sacrificii si suferinte. Profetii L-au prezisca pe o victima inocenta, ranita si distrusa de rautatea omenirii: Ca o oaie spre junghiere si ca unmiel fara de glas, asa a fost Iisus.

Ascultator pana la moarte, asa a distrus pacatul. Trebuie deci sa-L urmam dupa exemplul vietii Sale

muritoare, sa lepadam tot ce ne apartine, sa distrugem in noi instinctul conservarii materiei si alegoismului. Omul durerilor ne-a demonstrat de ce egoism este capabil orice om, daca vrea. Ori,pentru a fi agreabili si ascultati de Dumnezeu Tatal, trebuie sa fim niste copii credinciosi ai acestiudivin exemplu original. Acest Fiu al Omului este adevarata noastra menire; aceasta perfectiune afost scopul vietii si creatiei noastre. Noi insa am deviat, am gresit calea, ne-am infundat in noroaiesi in santuri si am cazut in prapastie. Putem insa reveni, putem sa ne intoarcem pe calea cea buna,cea sigura, singura si adevarata cale care duce la nemurire si fericire. Aceasta este Iisus. Caci Eusunt calea, adevarul si viata Cel ce nu intra prin Mine, caci Eu sunt poarta, este un hot.

Trebuie sa suferim ca El, insulte si nedreptati, ocarile si rautatea oamenilor conduse de satan, sa nune speriem de suferinta fizica, caci cel ce-si pazeste viata o va pierde ci sa fim gata pentru Iisus

sa ne sacrificam aceasta viata a materiei pentru a castiga pe cea a spiritului, dupa cum ne asiguraEl: Cel ce-si va pierde viata pentru Mine, acela o va castiga.

12


13/114

Cum dorim noi sa ne rugam lui Dumnezeu in numele lui Iisus cel martirizat, noi care ne supunemtuturor pasiunilor corpului nostru? Mortificarea ucide pacatul si duce deci cu usurinta rugaciuneanoastra la Tatal.

Toti sfintii au fost oameni ai sacrificiului. Suferinta apropie pe om de Dumnezeu. Cei ce apartinlui Iisus si-au crucificat carnea lor cu poftele si viciile ei, spune Sfantul Pavel. Acesti eroi ai

credintei suspendau legile naturii, mutau muntii din loc si inviau mortii. Ei au ajuns la perfectiunealui Iisus prin post si rugaciune. Urandu-se pe ei insisi si corpul lor, acesti eroi ce au ucis pacatuldin ei prin mortificari si impuneri fortate si au atins prin rugaciunile lor inima lui Dumnezeu.

Noi cei de astazi sa ne mortificam acceptand cu marinimie incercarile zilnice, sa reprimamcaracterul nostru impulsiv, sa infranam pasiunile si poftele trupului nostru si ambitiile spirituluinostru. Sa veghem asupra fiecarui simt in parte. Sa fagaduim lui Dumnezeu ca ne vom abtine de lao satisfactie la care tinem foarte mult, pentru ca rugaciunea noastra sa fie primita. Omul care semortifica isi purifica sufletul, isi supune corpul spiritului sau, isi umileste inima, revine la castitatesi nevinovatie, cu alte cuvinte indeparteaza obstacolele ce se opun eficacitatii rugaciunii sale.

Numai astfel umiliti in fata lui Dumnezeu, insufletiti de o credinta si de o incredere fara margini, saoferim sacrificiile noastre in numele lui Iisus si al Mariei. Numai astfel rugaciunea noastra va firoditoare.

* * *

Daca s-ar putea organiza si la noi in azilurile de copii orfani acea rugaciune colectiva a micilornevinovati, a ingerilor pamantesti, a celor ce cu siguranta imblanzesc inima lui Dumnezeu. Cateminuni nu s-ar obtine astfel Asa cum s-a petrecut in Franta, unde oamenii plini de credinta si demila pentru semenii lor, au organizat astfel de cercuri.

Rugaciunea facuta in comun este mult mai eficace si indeplineste toate conditiunile pentru aceasta.Iisus insusi ne spune: acolo unde sunt reuniti doi sau trei oameni in numele Meu, acolo sunt si Euin mijlocul lor. Unul corecteaza lipsurile celuilalt. Si unde poate sa fie mai multa curatenie siinocenta decat intr-un grup de copii crescuti sub indemnul unui misionar devotat pentru slava sidragostea lui Dumnezeu? Ei nu formeaza cu totii decat un suflet si o inima, care striga catre cer.Aceste implorari ale unor suflete nevinovate se ridica spre Dumnezeu ca fumul de tamaie si obtingratia si mila Lui pentru cei ce-o cer prin acest fel de intermediari.

Rugaciunea micilor orfani a facut minuni in tarile unde s-a putut organiza acest lucru. Si simultancu rugaciunile micilor ingerasi, cei in suferinta au fost indemnati ca la randul lor sa faca rugaciunieceptionale, ca de exemplu: zilnic sa recite un Tatal nostru si de zece ori Bucura-te Marie, timpde o luna. Aceasta dupa cum era cazul. Efectele erau miraculoase. Dumnezeu actiona prinfenomene uluitoare si impenetrabile.

Unii au fost sfatuiti sa dea liturghii timp de zece sau mai multe zile, in timp ce micutii azilului saufecioarele sarace si umile se prosternau in numele lor in fata Maicii Domnului si blandului ei Fiu.

Lui Dumnezeu Ii plac rugaciunile micilor inocenti, dar El vrea sa vada rabdarea si credinta noastra,

El ne lasa multi ani in asteptare si deodata, cand nici nu ne asteptam, minunea se produce.

13


14/114

Pentru cei ce-si folosesc averile si bunurile lor in opera de binefacere si niciodata n-au lasat saplece de la usa lor un sarac nemiluit, pentru acestia, in clipele lor de restriste si suferinte,Dumnezeu nu ramane surd la cererile lor. Pentru cei ce au credinta, Dumnezeu patrunde in viata lor,implinindu-le rugaciunile.

Rugaciunile pentru cei morti au de asemenea o mare valoare. Dupa spusele Sfantului Pavel

Sufletul care traieste prin credinta si care vede in cele mai mici intamplari actiunea lui Dumnezeuasupra sa, acela ne se mai mira cand survin cele mai grele incercari pentru mantuirea lui si asemenilor lui. Ce consolare minunata simte acesta in fundul sufletului sau ranit de suferinta,gandindu-se ca cerul nu l-a lovit decat spre a-l purifica si mai mult si a-l face instrumentul mileidivine.

Tainele lui Dumnezeu sunt ascunse. Multe necazuri se intampla spre binele nostru, iar noi nu nedam seama. Tot raul spre bine. Cei ce duc o viata retrasa, departe de lume, de agitatiile siambitiile ei, numai acestia inteleg rostul si mersul evenimentelor.

Oamenii in general in necazurile lor si in suferinte incep intai spre a incerca fel de fel de metode de

rezolvare, pur omenesti si numai dupa ce au dat gres in orice, abia atunci incearca si rugaciuneacatre Dumnezeu. Ce mare gresala. Prin rugaciune su numai prin rugaciune trebuie sa incepem, caDumnezeu este Cel ce da curs evenimentelor si nici un fir de par din capul nostru nu se misca farastirea Lui.

Numai prin rugaciune vom fi inspirati ce anume mijloace omenesti sa folosim pentru rezolvareacererii noastre si care de fapt nu sunt decat accesorii si mijloace secundare.

Mila lui Dumnezeu este totul. Cine se roaga Lui cu incredere si din primul moment obtine totul.

Important este ca ceea ce cerem sa nu devina o piedica in calea sfinteniei si perfectionarii noastre side aceea, de multe ori Dumnezeu nu ne acorda ceea ce cerem, fara ca noi sa intelegem aceasta.Exista ceva la mijloc, o ambitie, o mandrie, o dorinta de a trai in pace si liniste, ceea ce nu-i este datunui crestin adevarat care trebuie sa lupte necontenit cu el insusi si cu altii. Cate si cate taineascunse stau la baza neindeplinirii cererilor noastre facute lui Dumnezeu. Daca le-am cauta cuinima sincera si lepadati de noi insine, le-am gasi cu siguranta.

Rugaciunile facute pentru pocainta celor rai sunt covarsitor de greu de indeplinit. Un sufletdusmanos fata de Dumnezeu are prejudecati de neinvins impotriva tainelor si miserelor credinteicrestine si el se cramponeaza cu furie de ideile si pasiunile sale. Omul credincios este incapabil sarastoarne astfel de bariere din inima in care domneste diavolul si inca de zeci de ani. Niciodata prin

mijloace omenesti nu se va putea inabusi pasiunile unei inimi corupte ce nu cauta decat satisfacereapoftelor sale. Numai Domnul singur poate face o minune cu el si aceasta numai in urma rugaciuniiperseverente, umila si plina de incredere. Si in urma sacrificiilor facute in special pentru mantuireasufletului celui pacatos. Jertfa este necesara, numai ea alunga revolta si dreapta furie a luiDumnezeu fata de cel impietrit si prigonitor.

In rezumat tot omul, fie bogat sau sarac, prost sau destept, cult sau nu, tanar sau batran, bolnav sausanatos, daca Il iubeste si cauta pe Dumnezeu prin rugaciune cu toata inima, dornic in mod sincerde a afla adevarul cu credinta, cu umilinta, cu incredere si mai ales cu perseverenta, va vedeamiracole in viata lui si ochii i se vor deschide pentru a vedea si a intelege sensul si rostul creatieiLui si a intregei omeniri.

Ultimul cuvant in lumea aceasta va ramane celor ce se roaga si portile infernului nu-i vor birui.

14


15/114

Prin rugaciune dezarmam iadul, dar sa ne rugam cum trebuie, sa ne pastram inocenta, sa fugim dedivertismentele lumii si de tot ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu. Sa-I vorbim Lui cusimplicitate, ca un copil catre Tatal Sau, incredintandu-I temerile si amaraciunile vietii noastre.Chiar cand parem parasiti de El, sa ne incredem totusi impotriva oricarei aparente, in grija ce ne-o

poarta.

Prin intermediul Mariei si a Domnului Iisus, vom dezarma pe Dreptul Judecator.

MEDITATII18 fragmente

1. Copii ajung n bratele lui Dumnezeu, fiindc ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, ecel mai iubit de Dumnezeu. nteleptii l nteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate n explicarea lumii.Copii l au, ca pe un tat de pe cellalt trm. Iat de ce copii sunt n Adevr, pe cnd nteleptii pedinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26]

2. Cstoria are multe motive s fie tain. Cnd familia nu va mai fi ntemeiat pe tain, oameniivor fi o turm de fiare destrblate. [pag. 33]

3. Deosebirea, marea deosebire ntre noi si Iisus, e c Iisus n-avea vin, pe cnd noi toti avem vin.Si iarsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a aprat deea, n-a stricat nevinovtia Sa, n-a amenintat stpnirea omeneasc ce-L rstignea, ci s-a purtat

blnd, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L rstigneau, si-L huleau dup ce L-au rstignit.

Noi, dimpotriv, cutm pe toate crrile, cum s scpm de cruce , cum s ne strigm nevinovtia,cum s ne ascundem pcatele si s strigm n gura mare, cruce grea avem de dus.

Ne numim crestini, dar ducem crucea trs si am fi buni bucurosi s scpm de ea. Noi facem derusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Cci s fim drepti :nou nc nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini pe cap, nc nu ne-a btut nimeni piroane n

mini si n picioare, si nc nu si-a btut nimeni joc de noi, cum si-a btut de Iisus. Dar, chiaracestea toate de le-am ptimi, trebuie s rbdm pentru mntuirea noastr, asa cum le-a rbdatHristos, tot pentru a noastr mntuire. Nu este o alt cale de mntuire, de ispsire a pcatelor, dectcalea Crucii. Dac ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi artat-o pe aceea. [pag. 45]

4. n crestinism omul e ridicat pn la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu, iar aceastcolaborare e destinul. Talantii - talentele, sunt nzestrrile acestei colaborri ale lui Dumnezeu cuomul.

Lucrnd n sensul nzestrrilor, lucrezi n sensul destinului. Omul e nelinistit, ct vreme nu stie cevrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.

15


16/114

Viata nu e un scop n sine; numai un mijloc; e numai cadrul unui destin sau e n cadrul unui destin.Multi se tem de cuvntul destin, ca nu cumva s nsemneze predestin, prin urmare s se trezeascntr-o doctrin fr libertatea vointei, deci fr conceptul specific al responsabilittii ultime.

Cum s nu rspunzi de ce si-a dat Dumnezeu? Si cum s nu rspunzi, dac n-ai fcut ce ti s-a dat sfaci? [pag. 85]

5. Blndetea si smerenia inimii, pe care ni le mbie Iisus odihn, nu le avem odihn dect prin Iisus.Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus si rsfrnge blndetea si smerenia Sa prin noi si asa se faceliniste, altfel nu se face. Dar ce s ntelegem c toat odihna lui Iisus, care n-avea loc unde s-si

plece capul, si pe care nu l-a vzut nimeni rznd, dar plngnd adesea, cum glsuieste traditia,toat odihna lui Iisus nu-i dect o cruce a iubirii si sfsiere de mil, o zguduire a sufletului de milasurorilor lui Lazr, o sudoare de snge ce picur ca apa si nc o zguduire n suflet, cnd avea Iudas-L vnd.

Si totusi Iisus avea o odihn, odihna misiunii Sale n lume, care se mplinise si se va mplinideplin, orict vor scrsni mpotriv portile iadului. Dar s lum model un om dintre noi, Sfntul

Ioan Gur de Aur, care mrturiseste c: mai multe sunt furturile care zbucium sufletul preotului,dect talazurile care bntuie marea.

Linistea, odihna, nu ti-o d dect dorul de a mbrtisa destinul Su, e una cu noi; iar noi nu suntemsinguri. Deci nu poti fi blnd si smerit cu inima, pn nu iesi din tine si te muti n Iisus. n tine estitrufas si tulburat, n Iisus esti blnd si smerit si odihnit cu sufletul. Deci Iisus e odihna noastr, deaceea El se mbie mereu tuturor necjitilor si vamesilor lumii, s le fie dulam, s le fie inim, s lefie ideal n viat. [pag.93, 94]

6. Un locuit de Dumnezeu e strmutat n alte evidente ale existentei. Prezenta lui provoac lumeasi-o antreneaz ntr-un conflict de limit. Lumea nu mai are ce-i face, dect s omoaremrturisitorii, amgindu-se, c prin aceasta a scpat de realitatea ce-i contrazicea si-i mustralinistea. [pag. 97]

7. n toat lumea nu gsesti un lucru mai usor de fcut dect pcatele si iarsi nimic nu pricepeomul mai greu ca: Ce-i acela pcatul?, cnd petrece n el. De aceea pctuim cu usurint, dar ne

pocim anevoie! Alt privint care te mpiedic de la spovedit e c judec preotii, esti nemultumitde preot, iar de care ai fi multumit, ti-e fric. La unul nu te las pcatele lui, la altul nu te las smergi pcatele tale. [pag. 108]

8. Sunteti nemultumiti de preoti, dar care ce ati fcut pentru preoti, ca s fiti mai multumiti? Cerut-

ati de la Dumnezeu un copil mcar pe care s-l nchinati slujirii lui Dumnezeu? Credeti c vina opoart numai ei, preotii ? Si sunt fii vostri. Cum i-ati nscut, asa-i aveti. Ce le bgati de vin? Totpoporul e rspunztor c nu are slujitori mai strvezii spre Dumnezeu. Poporul si are n toateprivintele povtuitorii pe care i merit! Nu mai stati cu gnduri ucigase mpotriva copiilor, c nustiti n calea crui dar de la Dumnezeu te-ai gsit mpotriv, si ai s dai seam, ci nasteti copii cugndul s fie slujitorii lui Dumnezeu ntre oameni. [pag. 109]

9. Nu stiu pe lume o biruint mai mare, ca aceea de a te lepda de tine si a ajunge liber: e trirealiberttii spiritului. Adevrul v face liberi. Deci, ntelegem c fr aceast vam a fpturii noastrevechi, stteam n minciun, ncoltiti de iluzii si striviti sub rotile necesittii fr iesire. De aici nescoate Iisus. Cnd se ntmpl aceasta? Cnd l cunoastem pe Iisus ca inim a inimii noastre, ca

suflet al sufletului nostru. l putem cunoaste numai n iubirea si bucuria pe care o simtim cndrenuntm la eul nostru si ne aflm fat ctre fat cu Dnsul.

16


17/114

Noi nu fgduim s-L urmm pe Iisus n marea cltorie interioar a ntoarcerii la Tatl, si prinsimpla noastr hotrre Providenta divin realizeaz treptat aceast dorint a noastr. Asa dm de

primul examen de admitere, examenul crucii. Pn aici noi eram o sum de dorinte si aranjamentepmntesti, care ntunecau chipul lui Dumnezeu din viata noastr. Deci Crucea e la acest loc alhotrrii, linia naintea dorintelor noastre omenesti, peste care coboar Dumnezeu o dung de-acurmezisul. Providenta, urmrind interesul nostru vesnic, trimite peste socotelile noastre corecturi

divine. Toat aceast corectur o simtim ca o experient de cruce, trebuie s treac putin vreme dereculegere ca s pricepem c asa cum s-a ntmplat a fost cel mai bine, iar nu cum am fi vrut noin ngustimea noastr. Suferinta aceasta care ne simplific treptat viata, care pune conditia crucii nfat, e simbolul nesfrsitei posibilitti de desvrsire. [pag. 121, 122]

10. Invidiosul nu primeste doctor pentru boala lui si nu poate gsi leac tmduitor al suferintei, desiSfnta Scriptur e plin de ele. El asteapt usurarea bolii numai ntr-un singur fel: s vad prbusit

pe unul din cei invidiati. Captul urii lui e s vad pe cel invidiat, din fericit, nefericit, din norocos,nenorocit. Pe unii oameni cu totul potrivnici, binefacerile i mblnzesc. Pe invidios ns,

binefacerile mai mult l nriesc, cu ct invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu att maitare fierbe de ciud, mai mult se supr si se mnie. Multumind pentru darurile primite si mai mult

se ctrneste de purtarea binefctorului. Ce fiar nu ntrece invidiosul prin rutatea nravului lui?Ce slbticie nu depseste el prin cruzimea lui? Cinii, crora li se arunc o coaj se domesticesc.Leii crora li se poart de grij, se mblnzesc. Invidiosii ns, mai mult se irit cnd li se aratngrijire si atentie.

Rnile invidiei sunt adnci si ascunse si ele nu sufer vindecare, ca unele ce s-au nchis n durerealor oarb, n ascunzisurile propriei sale suferinti. Cel invidiat poate s scape si s ocoleasc peinvidios, dar invidiosul nu poate scpa de sine nsusi. Tu, invidiosule, dusmanul tu e cu tine,vrjmasul ti-e continuu n inim, primejdia e nchis n adncul tu : esti legat cu un lant nendurat,esti prizonierul invidiei si nici o mngiere nu-ti vine n ajutor. A prigoni pe un binecuvntat deDumnezeu si a ur pe cel fericit, iat o nenorocire fr leac. [pag. 129, 130]

11. Durerea nu e obiect sntos de meditatie. De durere trebuie s scapi, s o depsesti, s fideasupra ei. Dar trebuie s vin cineva s te scoat din cercul tu chinuitor de ngust. Cci durereata te ia n vrtejul ei si te nchide dinspre toat lumea si dinspre orice lume. E parc o prelungire aiadului dup tine. Cu ct orizontul tu e mai ngust si mai ngust de durerea ta, cu att nelinistea emai mare - si poate s fie mai mare ca la toat lumea. [pag. 159]

12. A fcut Iisus minuni si oamenii cred c, cele mai mari sunt cele care privesc sntatea trupului.Dar marea minune a nvierii din morti, e ceea ce mrturisim cnd zicem: Astept nvierea mortilorsi viata veacului ce va s vie. Abia atunci va scpa firea omului de slbnogie. Pn atunci are

putinta de a scpa de pcate. Si aceasta e mai mare minune dect a tmdui un stomac, o mnuscat, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea , dar n-au nimic religios n ele, le fac simedicii.

Omul cere lui Dumnezeu, cere minuni. n definitiv, ce cere omul? Cere sfintenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfintenia vietii o potavea si oamenii cu trup neputincios. De aceea, nou, preotilor ne-a dat Iisus numai jumtate dindarul Su, rmnnd ca cealalt jumtate, nsusi s o ndeplineasc, cnd va nceta desvrsitslbnogia omului "la nviere". Dar a doua nu se dobndeste fr prima. [pag. 214, 215]

13. Sufletul ce cuget la mrturisire, ca de o frn se mpiedic de la pcate. Iar cine n-ar frna, le

va face fr grij, fiind n ntuneric. Cnd lipseste mai marele nostru, s avem mcar chipul lui nminte si despre tot ce am sti c s-ar scrbi, de ar fi de fat, s nu facem, fie cuget, fie vorb, fielucru, fie hran, fie somn si orice alta de la acestea s ne ntoarcem. Atunci cunoastem cu adevrat,

17


18/114

cum e ascultarea noastr. Numai copii fr minte se bucur de lipsa dasclului lor. Ceilalti ns, osocot o pagub.

Cel ce-si vdeste Pstorului su serpii ispitelor, credinta adevrat dovedeste; iar cine-i ascunde, pedrumul pierzrii se afl.

Cine va ajunge la cuget curat, ascult desvrsit pe Printele su, acela nu se va teme de moarte, cica pe un somn spre o alt viat i va fi.

Cel ce uneori ascult pe printele su, si alteori nu, se aseamn unui bolnav de ochi, ce pune pe eiodat ierburi tmduitoare, altdat var nestins. Cci zice: unul zidim si altul stricnd, ce aufolosit? fr numai osteneal n zadar!

S nu ne speriem vznd c si dup mrturisire nu se d rzboi, c mai bine este a ne lupta cuntinciunea, dect cu trufia. [pag. 215, 216]

14. Omul se roag de Dumnezeu s-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roag de om s-si

schimbe purtrile. Socotiti si voi, care de cine s asculte nti?

S nu dati vina pe Dumnezeu, c El ne usc pmntul de sub picioare si vlaga din oase. S nu-ifaceti nedreptatea aceasta!

Toate necazurile, noi ni le-am pricinuit, cu pcatele noastre si ele sunt urmri si plata ndesatpentru pcate, pn vom ntelege la mblteal, ne iau de nas, ca s ne sturm odat de ele. [pag.218]

15. Dac veti avea si rbdare n necazuri, s stiti c veti avea si Duhul Sfnt. Dar dac veti avea siputerea de a multumi n necazuri, atunci strluceste Duhul Sfnt n voi. [pag. 236]

16. Eu nu v dau canoane ca ceilalti preoti, mtnii, rugciuni, post, ci ndemn s v schimbatipurtrile si s-i multumiti lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, cci Sfnta Biseric si Sfntamprtsanie le stiti, dar faptul acesta l-am gsit de cuviint s vi-l spun mai mult.

Vreau s v schimb lacrimile voastre n bucurie, multumind lui Dumnezeu de toate durerile sischimbndu-v purtrile, v ve-ti bucura. O veti face? [pag. 242]

17. Multi ati mrturisit pcatele voastre si totusi cugetul v mai mustr. Oare de ce? De aceea, oric n-ati primit leacul dup mrimea ranei, ori c l-ati primit, dar nu l-ati fcut. Si v mai mustr

cugetul chiar si dup ce ati mplinit toat pocania si dup ce veti fi ispsit pcatele acelea, pentruc mai sunt pcate nemrturisite si pn ce nu le vei mrturisi toate si nu vei ispsi de bun voietoate, nu vei avea pace cu prsul tu. Cci cugetul nostru, cnd ne mustr, s stiti c e glasul luiDumnezeu n noi. Dac noi am fi cum trebuie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar nvta tainele luiDumnezeu si ne-ar rpi n rai nc de pe pmnt, dar nu poate de multimea si greutatea pcatelornoastre. De aceea ea ne tot mustr, c doar, doar ne va apuca lucrul ispsirii, lucrul curtirii. [pag.282, 283]

18. Cu pcatele nemrturisite are Dumnezeu alt socoteal; tot socoteal milostiv, ns pe noi neustur. Stiind Dumnezeu ntngia noastr nu ne va lsa prsiti n ntunericul necunostintei, ci netrimite necazuri sau pocanie fr voie: dureri, pagube, vrajbe, tulburri, copii slabi si orice alt

suferint.

18


19/114

Ispsirea de nevoi e de obicei mai aspr ca ispsirea de bun voie, pentru c si pcatelenemrturisite sunt mai grele dect cele mrturisite. Cu toate acestea, tu n nestiint, te portimpotriva rnduielii lui Dumnezeu n ceea ce ti trimite Dumnezeu spre ispsire, s strici si sntorci spre mai mare osnd, cci toate le poate Dumnezeu fr tine, dar s te mntuiasc dinlumea aceasta nu poate fr tine. Nici tu nu te mntuiesti fr mna lui Dumnezeu si niciDumnezeu nu te ridic, dac tu nu-i ntinzi mna. Destul ti este, c te cerceteaz mereu si att de

mult te roag! [pag. 283, 284]

Selectie de Pr. Ioan Velcherean

DIN ZICERILE PARINTELUI ARSENIE BOCAexplicate de Parintele Teofil Prian

"M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc"

Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeaunaesentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el aurmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit eu pentru prima dat, mi-a si

spus un cuvnt, o formul. Zice: "M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire semntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.

"Nici abuzul, nici refuzul"

In legtur cu sexualitatea n familie, Printele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".

"Cu mine de dou ori trebuie s se ntlneasc omul"

Printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i spune si a douaoar la moarte, si spun dac a fcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are s mearg cum mergunii c si spun unul, c si spun altul, c un cuvnt de folos, c nu stiu ce siapoi adun lacuvinte de folos si nu mplineste nimic!

"Cine face curte nu face carte"

Printele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".

19


20/114

"Nasteti-v sfinti!"

Parintele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sfinti. Binenteles c pentru a naste sfinti trebuie sfi sfnt sau trebuie s tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cnd ncepem s ne ocupm de noinsine, putem s ne cunoastem, s aflm negativele noastre, s cunoastem ncrctura dat de altii si

pus n noi, s-o rezolvm, dar aceasta cere timp si osteneal.

"S-ti feresti capul de frig si de prostie!"

E un cuvnt care merit s fie stiut si urmat, el putnd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la einsisi, tuturor celor care vreau s braveze si nu se gndesc la urmrile pe care le pot avea, spre rullor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gndite si controlate. S lum deci aminte la cuvntulde mai sus si s-l mplinim n cele dou laturi ale lui.

"Conceptia de viat crestin"

Ct o avem, ne statorniceste n gndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a ndumnezeiifirea, prin harul si ndurrile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim siresursele firesti cte le avem la ndemn, aerul, aerul bun, hrana rational, somnul si energia vital,

pe care nu vrem s o risipim pe plceri, ci vrem s-o canalizm spre binele nostru material sispiritual. Asa dorea printele Arsenie, care a formulat ndreptarul de viat, pe care l-a predattinerilor si oricui care vrea s ia aminte la el.

"n mintea strmb si lucrul drept se strmb"

Asa obisnuia s spun printele Arsenie, care urmrea pentru oameni o minte dreapt si lucruridrepte si ndreptate de mintea cea bun. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei ce l aud, si astase ntmpl des, cci noi l aducem naintea vizitatorilor si nchintorilor nostri, mai ales atunci cndau prilejul s vad o pictur a printelui Arsenie reprezentnd Adormirea Maicii Domnului, picturn fata creia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaz Mnstirea Brncoveanu de laSmbta. Mintea se strmb n urma patimilor si se ndreapt pe msura curtirii de patimi. Cndmintea se ndreapt, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strmb si lucrul drept sestrmb". Asta le place la multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c Printele a zis c

"n mintea strmb si lucrul drept se strmb", oamenii rd n general. De ce rd? Pentru c si dauseama c asa e. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb.

"Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim"

Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim, adic de la informatie la convingere.Oameni de informatie religioas sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase. E necesar siinformatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rmne la informatie nseamn doar a fi lanceputul drumului "la urechi". Pn la inim mai e o cale lung, "cea mai lung cale".

20


21/114

"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemntor, cu circulatie mai ales n lumea din Apus:"Un sfnt trist este un trist sfnt". Printele a fost ntotdeauna pentru optimism, pentru bucurie,credinta noastr fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-aspus ucenicilor Si :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea s fie ntru voi si ca bucuria voastr s fie

deplin" (Ioan 15, 11).

"Bobul lui se preschimb n tciune, iar el se crede gru nedrepttit"

Asa caracteriza printele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu caut si nuprimeste ndreptarea, ci si explic el mai bine cele pentru sine condamnnd pe cei ce vreau s-lndrepte. }nceputul oricrei ndreptri este s-tI recunosti greseala. "Cnd greseala s-a fcut n tineasezare sI adevr" cnd o ai ca drepindere si o mai si justifici atunci "nu mai e greseal ci e

pcat de moarte". }ntr-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fr s si fie de fapt, nu mai e

bob de gru, ci doar tciune.

"Mustrarea nvinge, dar nu convinge"

Este si aceasta o cugetare la care e bine s lum aminte. Are si mustrarea rostul si puterea ei, dar ea,ca constrngere, doar nvinge, ns de convins nu convinge. De la nvingere pn la convingere e ocale lung; poate tot att de lung ct cea de la informatie la convingere, ct cea de la urechi lainim.

"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui mai mare sfntfat Dumnezeu"

Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai mare dect lumea asta! , si anumeo zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos i mai mare dect iubirea celui maimare sfnt fat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sfnt pe Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare, ctiubeste Dumnezeu pe cel mai mare pctos; si-l asteapt; si vrea s-l primeasc; si alearg naintealui, dup cum citim n pilda cu fiul risipitor, unde se spune c tatl nu l-a asteptat pe fiul care se

ntorcea; l-a asteptat ntr-un fel, dar cnd l-a vzut c vine nu l-a mai tinut locul: a alergat naintealui, ca s-l primeasc, s-l mbrtiseze, s-l srute, s-l ajute, s-l aseze iarsi n starea din care aplecat. Pentru c din inima lui fiul n-a plecat niciodat! El a rmas n inima tatlui asa cumrmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n inima MaiciiDomnului, orict de deprtati am fi, oricte rele am face. Pn trim n aceast viat Dumnezeu nune prseste. Noi putem s prsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate s ne prseasc pe noi.

Cu o astfel de afirmatie, printele ne d ncredere n buntatea lui Dumnezeu, n iubirea luiDumnezeu fat de noi, pctosii, cci se afirm si n rugciunile de dezlegare ale sfintei noastreBiserici, c mila lui Dumnezeu este tot att de mare, tot att de infinit, cum este de infinit simrirea Lui, de vreme ce se spune: "C precum este mrirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvntul spus

de printele Arsenie, n formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, princuvintele acestea: "Ct e de sus cerul deasupra pmntului att de mare e buntatea Lui (a luiDumnezeu) spre cei ce se tem de Dnsul. Ct de departe e Rsritul de Apus, atta a deprtat El de

21


22/114

noi frdelegile noastre. Cum miluieste un tat pe copiii sI, asa miluieste Domnul pe cei ce se temde Dnsul" (Ps. 102, 10-13).

"Ajutati-m s v pot ajuta"

Asta nseamn c nu cel care vrea s te ajute te ajut cel mai mult, ci tu esti cel care potI s fi ajutat.Dac esti deschis spre ajutor te poate ajuta omul de lng tine si omul superior tie; dar dac nu-lrecunosti superior, ba, dimpotriv, l judeci si-l calci n picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru comul este fiinta care poate zice nu, si zice nu!

"Fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate"

Zice printele Arsenie Boca referindu-se la trup, "fiecare dintre noi ducem un necredincios n

spate".

"Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material si cu fata pe crucea spiritual"

Zicea Printele Arsenie: "Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material si cu fata pecrucea spiritual".

"S ai ntelegere fat de neputinta omeneasca"

Am fost odat la Printele Arsenie Boca Dumnezeu s-l odihneasc! , la Bucuresti, cu un studentla teologie de atunci, care acuma-i preot au trecut anii peste toti de-atunci a fost asta n 1965 ,si Printele vorbind cu el, desigur s aud eu, i-a spus un cuvnt care mi-a rmas mie pentru cealaltvreme a vietii mele si cred c si pentru vesnicie. N-am s-l uit niciodat! Zice: "Uite, mi frate. Os fii preot. S fii ntelegtor fat de neputinta omeneasc! Nici nu v puteti nchipui ct m-amgndit eu la cuvintele acestea, de atunci ncoace; ct le-am urmrit n viata mea si n viataoamenilor. Si mi-am dat seama c neputinta omeneasc e o realitate. Sunt attia oameni ri nlumea asta, si nici ei nu vor s fie ri Si-s ri, si noi trebuie s ntelegem rutatea lor de pe pozitia

noastr, din situatia noastr. S ntelegem c ei nu pot mai mult, c ei ei nsisi sunt nemultumiti derutatea lor "Pe cel ru rutatea l ucide, i scris n Psalmi: "pe cel ru rutatea l ucide, lnimiceste, rutatea l nemultumeste. Pomenirea de ru spun printii cei duhovnicesti c e o rutatefr margini, e o rutate ca o rugin care mnnc fierul, asa mnnc sufletul; rutatea-i cui nfiptn suflet. Pomenirea de ru, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un printe spune c"rul s-l scrii pe ap.

Texte culese si prezentate aici de Ioan Gnsc si Iulian Nistea.

22


23/114

Trepte spre vietuirea n monahism

Ieromonah Arsenie Boca

Cine vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea n fiecare zi si s-mi urmeze Mie.(Luca 9, 23)

Lepadarea de lume are dou trepte. nti ne lepdm de lumea din afar si de tot ce ne-ar putea tinelegati de ea. n al doilea rnd ne lepdm si de toate asemnrile noastre luntrice cu lumea.Acestea sunt patimile, nravurile si toate slbiciunile noastre personale.

Dac am rmne n lume ne-am face una cu lumea. Dac ns vrem s urmm lui Iisus, atuncitrebuie s desvrsim lepdarea de lume cu lepadarea de sine. Lumea aceasta este eul, egoismul,este iubirea si ncntarea de sine, e suportul plcerii si al complacerii n lumea aceasta. Egoismuleste rdcina tuturor patimilor. Iar lepdarea de sine este uscarea acestei rdcini si prima conditie a

urmrii lui Hristos.Dac iesim din lume scpm de vedere si auzire. Cu aceasta mai slbesc putin si patimile noastre.Dar ca s ne desprindem deplin din puterea lor trebuie s tiem odraslele si rdcina prin nevointade fiecare zi a lepdrii de sine. Aceasta e simtit de firea noastr cea pieritoare ca o cruce pe carede fapt moare omul nostru cel vechi. Nu putem urma lui Iisus dect omornd n tot ceasul patimilenoastre.

Pentru nceput urmarea lui Iisus chiar rostul acesta l are: de a ne desprinde firea de patimi iar nlocul lor a deprinde virtutile.

Lepdarea de sine nu este cu neputint sau nfrngere. Dimpotriv, e desctusarea unei foarte mariputeri sufletesti. Mrturie la ndemn ne stau nssi prilejurile. Dac le cstigm, adic necomportm prin ele dup Duhul lui Dumnezeu, simtim n suflet o pace si o crestere sufleteasc. Pecnd dac le pierdem, adic ne comportm dup om sau dup patimi, simtim o tulburare, omustrare de constiint si o mputinare sufleteasc. Lepdarea de sine dovedeste credinta sidragostea pe care o avem ctre Iisus. Din aceasta izvorste o mare trire sufleteasc. Lepdarea desine trebuie s ne-o facem a doua natur, ca s ne nsoteasc toat calea clugriei si scaracterizeze clugria.

n felul acesta seac izvorul si rdcina patimilor.

Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale

Iisus a dat porunci si sfaturi si pild cu viata Sa. n aceasta a descoperit toat voia lui Dumnezeuctre oameni, ca s se mntuiasc. Poruncile asigur mntuirea pentru toat lumea, iar sfaturileevanghelice sunt acestea: srcia de bun voie, viata fr prihan si ascultarea neconditionat.

Pe sfaturile evanghelice se ntemeiaz clugria. Cinul monahal urmreste deci trieacrestinismului pn la msurile desvrsirii. Dar ca s fac firea omeneasc o cale att de lungtrebuie ntelese bine mijloacele si foarte bine cunoscut calea. Mai nti fiti de-a dreptul ucenicii luiIisus, cum au fost apostolii, dar putem fi niste ucenici mai smeriti al unui slujitor al lui Iisus, cumeste duhovnicul. Clugria nu se nvat att din crti ct din aceast ucenicie.

23


24/114

Voturile sau fgduintele monahale au rostul de a desprinde rnd pe rnd patimile care stric fireanoastr si primejduiesc mntuirea. Primejdia cea mai mare a patimilor de cpetenie este aceasta, cduc sufletul la necredinta n Dumnezeu prin faptul c prind sufletul si trupul numai de viata aceastadesart.

tiind Iisus c patimile opresc sufletul de la calea Sa, ntruct l lipesc de viata aceasta, ne-a cerut s

ne lepdm de tot ce avem, s urm familia, ba s urm si propria noastr viat n conditiile lumiiacesteia (Luca 14, 26). Clugria stabileste o alt nrudire ntre oameni: rudenia cea dup Duh.Cstoria si copiii i prsesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta. Aceasta este voia sfnt

pe propria ta viat vzut dup chipul veacului acestuia. Aici si dovedesc sfaturile evanghelicetemeiul. Astfel, srcia de bun voie ne izbveste de lcomie, de iubirea de argint si de lene.Fecioria biruie desfrnarea. Iar ascultarea neconditionat omoar mndria, invidia, mnia, slavadesart si ntristarea.

Dintre cele trei fgduinte cea mai grea e ascultarea, pentru c are de biruit mai mult patimile mintiicare discut cu Dumnezeu n loc s asculte fr discutie.

Nici o patim nu vrea s prseasc firea fr nevointe, adic silinte ale constiintei ntrite devoint. Din pricina acestei lupte ntre convingeri si patimi clugria e dttoare de har si e numratla Taina Pocintei.

Ascultarea este pretutindeni o temelie a rnduielii n societatea omeneasc, dar n clugrieascultarea mai are ceva fundamental deosebit: ca ascultare din convingerea c prin constiintastaretului sau a duhovnicului ti grieste nsusi Hristos. Orice abatere de la acest greu de ascultareatrage o ntrire a patimilor si o slbire a sufletului.

Iat ntelesul clugriei.

Despre post si rugaciune

Postul e vechi si ncepe odat cu omul. E prima porunc de stpnire de sine. Postul si rugciuneasunt dou mijloace prin care curtim firea de patimi. Toti oamenii care s-au apropiat de Dumnezeusi-au smerit sufletul cu rugciune si post. i Iisus a postit 40 de zile punnd postul nceptur avestirii mprtiei lui Dumnezeu, desi Lui nu-I trebuia, fiind neptimas.

Temeiurile mai adnci ale postului si rugciunii le gsim tot la Botez. Adncul fiintei noastre se

mbrac n Hristos. n acest adnc al mintii, sau n altarul inimii dup expresia printilor, seslsluieste Hristos, izgonind afar pe satana, care se retrage n simtiri. De aici puterilepotrivnicului, patimile, se silesc s nvluie si s prind vointa din nou n mrejile sale.

Cu trupul ns nu putem trata dect prin post. El nu stie si nu recunoaste convingeri. De aceea eltrebuie uscat, ncet si cu socoteal, fiindc n mocirla uscat porcii patimilor nu mai vin s sescalde.

Ca s zdrnicim puterea potrivnic care lucreaz prin simturi patimile plcerii, slbim prin postaceste simturi si nchinarea lor ctre plcere. Un organism topit cu postul nu mai are putere sschimbe convingerile constiintei.

Dar mai bine de jumtate din numrul patimilor sunt ale mintii. Postul lucreaz si asupra acestora.E lucru de mirare, zice Ioan Scrarul, c mintea fiind netrupeasc de la trup se spurc si se ntunec

24


25/114

si c, dimpotriv, cea nematerialnic de la trn se subtiaz si se curt. Ochii vd lucrurile,mintea vede gndurile.

Postul curteste ochiul, rugciunea curteste mintea. Aici nu vorbim de rugciuni care cer lucrurimateriale, nici de rugciunea care d drumul nchipuirii, dup cum nu vorbim nici de rugciunealiturgic, ci numai de rugciunea mintii. La intrarea n clugrie rugciunea vamesului, completet

poate chiar de Iisus, e numit deodat cu metaniile Sabia Duhului Sfnt. Rugciunea mintii esteDoamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul. Cu numele lui Iisus spus nti cu gura apoi cu mintea, ptrundem din afar spre nluntrul nostructre Iisus, Care la rugciunea noastr bate rzboi cu potrivnicul din gnduri si ne izbveste deasupririle patimilor. Rugciunea mintii sau rugciunea inimii are temeiul acesta, descoperit deInsusi Iisus, c

fr Mine nu puteti face nimicn privinta izbvirii de patimi, deci n privinta mntuirii.

Rugciunea mintii are si stri superioare, cnd izbvindu-se patimile, se deapn de la sine fr

cuvinte, ntr-o nesfrsit dragoste de Dumnezeu, de oameni si de toat fptura.

Rzboiul nevzut sau despre ispite

Sufletul este mai de pret dect toat materia lumii pentru c n el e sdit de la obrsie posibilitateadesvrsirii. Pe de alt parte si firea ntreag suspin dup artarea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8,19), adic dup ndumnezeirea omului. n cale st infirmitatea firii si o putere potrivnic nevzutcare caut s nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viata veacului acestuia. i fiindc

puterile nu erau egale, Dumnezeu S-a fcut om si ca om a biruit pe ispititorul, nvtndu-ne si penoi lupta. A ntrit firea noastr si slsluindu-Se ntru noi prin botez ne-a fcut fptur nouasculttoare de Dumnezeu. Dar de la noi att se cere: s punem n lucrare aceste ajutoare.

Tot rzboiul nevzut al potrivnicului urmreste abaterea sufletului din ascultarea de Dumnezeu sitoat nevointa clugrului e s sporeasc aceast ascultare. Potrivnicul are dou feluri de ispite:

prin plcere si prin durere. Cu primele umbl s ne amgeasc. Dar cu celelalte umbl s neconstrng s socotim plcerea ca bine si durerea ca ru. Cu aceast mestesugire ar restrngenzuintele sufletului numai la o viat comod n veacul acesta.

Iar clugrul are ctre primele: nevointele nfrnrii pentru dragostea de Dumnezeu, iar ctre

celelalte: lepdarea de sine pentru dragostea de oameni.Dac vede vicleanul c nu isprveste surparea cu ispitele atunci arunc n minte hule mpotriva luiDumnezeu. Covrsirile acestui mndru s nu sperie pe nimeni cci nu spurc pe om, nici s nu le

bgm n seam.

Dar nici o viat sporit nu e crutat de bntuieli: fie cu vederi amgitoare si trgnd ctre slavadesart, fie cu nfricosri grozave ducnd ctre iesirea din minti. n calea celor dinti avemlepdarea de vederi, cci mai de folos este a ne vedea pcatele dect a vedea ngerii, iar n caleacelorlalte avem lepdarea de sine n grija lui Dumnezeu. Pe putini credinciosii si molateciivicleanul i scoate din lupt cu evidenta neputintei cu care i arunc n dezndejde, iar ctre

smerenie le nchide calea prezentndu-le-o ca umilire. Pe calea aceasta le macin sufletul ntredezndejde si nemultumire, de unde ajung la mnia persecutiei. Adun la conflict, se nchid

25


26/114

sufleteste n prejudecti si asa alunec din calea sfnt n calea profan sau chiar chimic. Laacestia lepdara de sine a fost mereu un lucru de sil sau fr convingere.

n urm ispitele aleg trebnici de netrebnici. ntr-unii ispitele desvrsesc n suflet ascultarea sidragostea de Dumnezeu. Iar n ceilalti le sterg pe acestea si pun n loc ascultarea si dragostea desine. Ispitele descoper ceea ce este n inima omului. Drepte sunt cile Domnului si cei drepti merg

pe ele dar ndrtnicii pe aceleasi ci se poticnesc si cad. Pentru calea clugriei trebuie prin urmaresntate deplin si majoritate de minte. Viata duhovniceasc nu se deschide dect n sufletul careare curajul umilintei. njosirea n fata lui Dumnezeu, dispretul de sine si lepdarea vointei proprii,iat calea celor trei arme ale sufletului (Avva Pimen).

De aceea n calea lui Dumnezeu s fii neclintit, neabtut nici de plcere nici de durere. Dar s stiic a rmne n picioare nu e treaba ta, nici a virtutii tale, ci a harului Aceluia Care te tine n brateleSale ca s nu cazi n ntristare. Deplin izbvit de lupte nu este om pmntean, nici nu trebuie s fie.Altfel nu ar mai fi lupt, nici ucenicie, nici sporire, nu ar mai trebui nici Harul nencetat de laDumnezeu. Omul nu si-ar mai cunoaste slbiciunea si nici de smerenie nu ar mai avea trebuint. Emai de pret lupta, c vezi ajutorul lui Dumnezeu si te smeresti si te umpli de dragoste, cci biruinta

pe multi i-a pgubit.

Pe aceast cale nu poti cltori fr primejdie dect condus de mna nevzut a lui Dumnezeu princonstiinta unei cluze.

Despre lepdarea de lume

Lumea este lucrarea lui Dumnezeu. Dar stricciunea din lume este lucrarea pcatului. Clugrii fugde stricciunea din lume pentru c aceasta desface pe oameni de Dumnezeu. Dar pentru cstricciunea este asa de tare tesut cu lumea, clugrii se leapd de lume. Aceasta pe scurt.

Mai pe larg, fuga de lume se petrece asa: la vrsta mintii se trezeste n noi si constiinta de crestini.Constiinta aceasta e un nssi dar al botezului. De acum doi insi ne cheam: Dumnezeu si lumea,fiecare n partea sa. Dumnezeu ne cheam prin constiint, iar lumea prin trup. Aflndu-ne n aceastcumpn sufleteasc avem prin urmare libertatea de a alege modul nostru viitor de viat.

Dac am avea s trim o viat crestin n lume, vedem mprejur sau chiar n casa noastr, cobiceiurile si ndeletnicirile din lume ne-ar birui si am sfrsi prin a tri si noi ca toat lumea. Dacns chemarea constiintei ctre Dumnezeu e mai tare dect chemarea trupului ctre lume, atunci ne

lepdm de lume, vindem tot ce avem si venim ntr-o mnstire s urmm lui Hristos.Lepdarea de lume este prin urmare un act de libertate a constiintei, o convingere. Nici un alt motivnu e mai temeinic dect acesta.Iat primul pas ctre mprtia lui Dumnezeu.

Treptele vietuirii duhovnicesti

Este o singur viat duhovniceasc pentru c este un singur Duh. Deprinderea si trirea ei ns estetreptat, pe msur ce ne curtim de patimi, iar aceasta este numai nceputul. Perioada de timp

caracterizat prin lupta cu patimile se numeste ascez, lupttorul ascet iar totalitatea nvtmintelorse numeste ascetic. Cuvntul ascez e grecesc si nsemna la nceput exercitiu fizic. Apoi a cptat

26


27/114

ntelesul de exercitiu moral pe care l-au luat mnstirile desvrsindu-i ntelesul, de totalitateanevointelor prin care se izbveste firea de patimi.

Aceasta prin urmare este perioada de urcus n care preocuparea de cpetenie a monahului estecurtirea de patimi. Chiar termenul de curtire are si el dou vrste si s-a ncettenit sub numele de

purificare. Perioada ascetic cuprinde purificarea activ n care intr toate nevointele din partea

omului si purificarea pasiv, adic de curtire a firii de patimi dincolo de puterile omului, pe care oface Dumnezeu nsusi. El si face loc curat n cei ce-L caut cu dragoste, dar puterile lor nu le maiajung pentru aceasta si atunci ei trebuie s sufere curtiri mai presus de fire ca s poat locui n eicu slav Cel mai presus de fire.

Faza de culminatie a ascezei si de adncire a tririi duhovnicesti se numeste iluminare. n fazaaceasta Darurile Duhului Sfnt primite la Botez se dezvolt n toat deplintatea lor si ntrescsufletul pentru si mai grele ncercri. n faza aceasta pot apare amgiri si daruri extraordinare sicine le are e sftuit s nu-si lipeasc inima de ele, pentru c nu numai c nu nainteaz, dar poate

pierde si tot ce a agonisit. Iar calea e din ce n ce mai subtire si tot mai mult trebuie s te lepezi detoate.

Asceza are si un caracter hristologic. n nevointe nu e numai omul, e si Hristos prezent. n sfortrilenoastre e prezent forta din firea omeneasc a lui Hristos.

Trupul si Sngele Lui din Sf. mprtsanie se lupt cu trupul si sngele nostru mpotriva patimilor,sfintind trupul si arznd patimile. n perioada ascetic murim lumii si nou nsine mpreun cuHristos, n viata mistic. S nu uitm ns c nainte de nviere a fost sptmna patimilor,rstignirea, prsirea, umilirea, moartea, ngroparea si pogorrea la iad, dragostea ucenicului trecut

prin cele mai grele cumpene sufletesti, uscciunile, prsirile, ntunericul umilirii de moarte.Acestea constituie purificarea pasiv si curtesc si ultimele rdcini ale patimilor, realizndneptimirea.

Ca dovad, din cel mai adnc mormnt si prsire suntem rpiti afar fr veste de sfnt luminadumnezeiasc. Din cea mai adnc bezn fulger lumina contemplatiei divine plin de Har siadevr. De la acest moment al luminii divine ncepe viata mistic, adic unirea fpturii cuDumnezeu. Aceasta este asemnarea nu prin fire ci prin har.

Spovedania si despre cercetarea constiintei. Citirea Dumnezeiestilor Scripturi. Lecturi spirituale.

Odat intrati n calea mplinirii sfaturilor Evanghelice care restrng mult firea omeneasc, sentelege c pn s deprindem vietuirea dup sfaturi gresim adeseori. Din pricina aceasta tebuie snmultim si mijloacele de a ne mentine n aceast vietuire. Unul din aceste ajutoare de pret estespovedania deas. Spovedania fiind Taina Pocintei, este dttoare de Har care ntreste puterilenoastre slabe ctre mplinirea fgduintelor ce le-am fcut sau ne pregtim s le facem. Spovedaniadeas trebuie tinut ns la pretul ei. Tinta sufleteasc a monahului fat de tain trebuie ndreptatatunci cnd se dovedeste usurtate la mijloc. De aceea o prea deas spovedanie, n sufleteleneadncite, se banalizeaz. De aceea ne ajutm de cercetarea constiintei sau de spunerea gndurilor,care poate fi orict de deas.

Sunt mnstiri n asa fel organizate nct nimeni nu se culc pn nu si-a spus gndurile re

Documents

Despre Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca